Grace Lin s-a nlscut lnh-o famitie de imigranfi taiwanezi si a coDiljritla New York. Spre deosebire de su.""il"

"i] "-" "" a*""iJ "";i;i;1,1"j1:!T": *::".ntat spre o carierdartio.r. Cni"ra""Jri

""fiU"i"fr-a doflt s5 devin: patinatoare _ obirnuia si fac{ desene in care seinfd_Fta executand exercifii complicate _, ln timp a inleles cl nu dre destultarent?entruasta. llushatiile insj p:reau promigitoare gi, cur6nd, de_senut a deverut marea ei pasiune.

DupI incheierea studiilor la Rhode Island School of Desim, Grace si_acanalizat intreaga energie spre indeptinirea *"f.r g,

"i" _

"%iJ" "1"r"fl oe a rtustra ci4i penhu copii.

Prima sa.carte, ?ie U9 ty Vegetables, afost pr:blicati ln 1999 9i s_a bucu-rat de cele mai bune recenzii gi de aprecierea cititorilor.ln 2012 a publicat Rd ul tnstelat al cerului (ln cu16 de apari$e la EdituraArthur), o carte inspirati din folclorul chinezesc

"tru ;;;;j;adaugi perspectiva proprie, plinl de imaginagie.

5:TT1?q"d,'rt^dT. Lund a.primit in 20r 0 mengunea Newbery Honorbook, tund indus in lista de bestselleruri Nely york Times.Maioritatea cS4ilor lui Grace Lin au ca tem{ principal! cultura asia_tico-americane, tan{ra scriitoare considerAnd

"e "l_"f J+if" 0",;11ll Sr:itele:-eot face din neobiqnuit un fapt cotidian ;;;il;#_rorma micite intempHri de zi cu zi ln aventuri spectaculoasei

GRACE LIN

BitrAnul din LuniEdifa a II-a

Traducere din englezide Alexandra Columban

affirunBucuregti, 2o2o

CAPITOLUL 1

Peste miri 9i 15ri, de-a lungul RAului de Jad, se alla cAndva

un munte negru ca ticiunele, care strlpungea lnaltul ceru-

lui ca un dinie zdravin de o;el' Sitenii ii spuneau Muntele

Neroditor, fiindci nu cre9tea fu de iarbd pe el, iar animalele

gi pisirile nu poposeau niciodati pe culmea lui'' -

La riscrucea dintre Muntele Neroditor 9i RAul de Jad'

inghesuit tntr-un cotlon, se a{la un sat nevoiag, inviluit in

umbre cafenii. Satul aperea tters $i palid din pricina pXmAn-

tului sirac Ai arid care-l impresura' Pentru a se alege cu

recolte de orez de pe urma linutului indiritnic, sltenii erau

nevoiti siJ ude necontenit. Zi de zi, oamenii se umpleau

de noroi, aplecAndu-se la fiecare pas pentru a sidi cele tre-

buincioase. PimAntul muncit era imprittiat pretutindeni'

uscat de soarele dogoritor pe hainele, pirul 9i casele oame-

nilor. Cu timpul, intregul sat fu inviluit de o pAcli brun-ce-

nugie, asemenea noroiului uscat.

l7

Una dintre casele din sat era atet de mici, incAt scAndu-rile de iemn ce-i serveau drept per.efi, si care erau finutelaclaltd doar deacoperig, pireau un minunchi de chibriturilegate cu o sf,oari. iniuntru abia incipeau trei oamenistriinpi in jurul rnesei - mare noroc, cici intocrnai atAtiaiocuiau acolo. Printre ei gi o fetili pe nurne Minli.

Minli nu era nici pimAntie gi nici qtearse ca restul s;te_nilor Fetiga avea plrul negru, lucios gi obrXjori rozalii, ochisc-anteietori tfiereu insetati de aventuri gi un surAs ager care?i lumina chipui. CAnd ii bigau de seami firea vesel"i si ne_astarnp;iat;, oamenii scuturau din cap soun3ndu_si cX nu_rnele - care inseamni,,gAnd sprinten, - i se potrivea chiarb,ine. ,,Prea bine", ofta rnama ei, Minli avind obiceiul dea fiiute nu doar la rninte, ci pi la fapti.

Ma ofta adesea, gemea mAhniti si se incrunta de fiecaredati cnnd didea cu ochii de hainele lor aspre, de casa pri_piditi 9i de rnasa lor siricicioast. Minli nu-;i uminteuvreun rnonlent in care Ma si nu ofteze; iocmai de aceeafetifa igi dorea deseori si fi alrrt un nume care si insemne,aur" sau ,,noroc". Asta pentru ci Minli si pirintii ei erau lafel de siraci precum intregul sat si p:mAntul din impreju_rimi. Reugeau cu greu s; strangi ol,ezul pentru traiul zilnic,iar singurii bdnugi din casi erau doui monede vechi dearam;, p5strate intr-un bol albastru de orez, pe care eradesenat un iepure alb. Erau bolul g; rnonedele lui Minli, pecare fetila le primise cAnd era bebelug pi pe care le avea prinpreajmS <ie cAnd se gtia.

Ceea ce o impiedica pe Minli si devini pirnAntie 9igtearse ca restul sitenilor erau povegtile pe care tatil ei i ie

i1,

:;punea seari de sear5, ia cini. De fiecare dat5, chipul fetileisc lumina de incAntare qi uimire, ?ntr-atat incat nici micarMa nu se putea ablne si zAmbeascS, clitinAnd totodati dincap. Cel pulin pentru un timp, Ba pirea s5 lase la o partesl.irgeala de la cAmp 9i ochii lui negri sclipeau ca pic5turiletlc ploaie cie fiecare dati cand incepea o noui istorisire.

- Ea, mai spune-mi o dati povestea Munteiui Nerodi-tor', il rugi intr-o zi Minli pe tatil ei, in tirnp ce Ma le punea

irr farfurii po4iile de orez fiert. Povestegte-mi din nou de ce

rrtr creste nimic pe e[.

.A,h, ii rispunse tatil, ai auzit-o deja de nenumirateoli. $tii rSspunsul.

- Mai spune-mi o dat5, Ba, implorl Minli. Te rogl

- Bine, fie, cedi el gi, in timp ce-;i apeza beligapele pe

rr,rsi, Minli ii surprinse pe chip surAsul atAt de drag ei.

: iPovestea )

Munteiui Nenoditon

()clinioord, pe vremea cdnd pdmdntul nu era strdbdtut,lL. fiuri, Crdiasa-Dragon de Jad domnea peste regatul nori-h'r. l:a hotdra cdnd qiin ce parte a linutului avea sd ploud qi

, ir se va opri plaaia. Erafoarte mfrndrd de puterea ei qi de

t *pactul pe care pdmdntenii i-l ardtau. Crdiasa-Dragon de

lul uvea patru copii: Perld de Sidef, Galben-Spic, Fdr' de Sfdr-

',.ir yi Negru-Abanos. Cu talii erau mari;i puternici, buni gi

,/{ ,rc|osi. Cei patru o ajutau pe mama lor Ia muncd Ei de f[-, , urc do.td cdnd strdbdteau tnaltul cerului crdiesei i se um-pl,u inima de dragoste qi de mdndrie.

fi totupi, intr-o zi, Crdiasa-Dragon de Jad tocmai opriseploaia qi muta norii departe, cdnd ti ajunserd la ureche vor-bele a doi sdteni.

* Ah, slavd Cerului cd s-a oprit ploaia, zise unul dintre ei.* Aqa-i, rdspunse celdlalt. M-am sdturat de atdta ploaie.Md bucur cd s-au mai indepdrtat norii 6i cd soarele strdlu-cegte din nou.

Auzind oceste cuvinte, Crdiasa-Dragon de Jad se umplude mdnie. Sdtui de ploaie?! BucuroEi cd norii s-au indepdr-tat?! Crdiasa fierbea de indignare. Cum tndrdzneau sdteniisd o necinsteascd astfel?

Crdiasa se simli atAt de ofensatd, tncdt se hotdri sd numai aducd niciodatd ploaia peste sat. ,,De-acum inainte sd-tenii n-au decdt sd se bucure de soarele lor cdt vor dori!' tEizise furioasd Crdiasa-Dragon de Jad.

Fireqte, asta i-a adus pe oammi tn culmea disperdrii. Cu soa-rele arzdnd fdrd tncetare deasupra capului qi jdrd niciunstrop de ploaie care sd-i rdcoreascd, seceta si foametea s-aurdspdndit cu repeziciune tn finut. Copacii se uscau gi cni-malele tSi dddeau duhul rdnd pe rdnd, in timp ce oamenii serugau necontenit ca ploaia sd ude iar pdmdntul; dar totulera in yan - Dragonul de Jad nu Ie lua tn seamd tfrnguirile.

Suferinla oamenilor nu a trecut insd neobservatd pentrucopiii Dragonului de Jad. Acegtia erau ingrozifi de nenoro-cirile gi chinurile de pe pdmdnt. Unul c6te unul mergeau Iamama lor cerdnd ingdduingd pentru pdmAnrcni. insd nicimdcar vorbele lor nu au reuEit sd o induplece.

- Niciodatd nu le vom mai aduce ploaia pdmdntenilor,jurd Crdiasa.

a{. t

i1

iti

tl

8

rflt0I

Perld de Sidef, Galben-Spic, Fdr' ile Sfdrpit Ei Negru-Aba-nos au hotdrAt sd se intdlneascd tn secret.

- Trebuie sdfacem ceva sd-i ajutdm pe oameni, zise Ne'gru-Abanos. Dacd nu primesc apd cdt mai repede, vor muricu tofii.

- A;a e, tncuviin;d Galben-Spic, dar ce putem face? Nuputem aduce ploaia. Nu putem nesocoti porunca mamei, arfi o jignire de neiertat.

Fdr' de SfdrEit a privit in jos spre sat.

- Mdvoi sacrifca pentru pdmanteni, zise el. Mdvoi in-tinde tn gdrdnd qi md voi preface in apd, pentru ca ei sdpoatd bea.

Ceilal;i l-au privit nducifi, dar au incuviinfat unul cdte unul.

- $i eu voiface intocmai, spuse Galben Spic.

- La fel vom face gi noi, ziserd Perld de Sidef ;i Ne,gru-Abanos.

$i aqa, copiii Dragonului de Jad au coborIt pe pdmdnt sis-au prejdcut in apd, salvdnd omenirea. Devenind cele patrumari rduri de pe pdmAnt, au pus capdt secetei qi morlii prin-tre toli locuitorii acestuia.

insd cdnd Crdiasa-Dragon de Jad qi-a dat seama ce aufdcut copiii ei, s-a blestemat pentru mAndria oarbd de careddduse dovqdd. Copiii ei nu aveau sd mai strdbatd cerul inzbar aldturi de ea qi nu aveau sd-i mai spund ,,mamd". I setupea inima de tristepe gi durere; atunci s-a prdbuqit din cergi s-a prefdcut in Rdul de lad, in speranta cd, intr-o bund zi,vo fi din nou aldturi de copiii ei.

Muntele l,leroditor e inima frdntd a Dragonului de Jad.Nimeni si nimic n u trdieqte sau creqte pe munte, cdci spiritul

intunecat al Crdiesei sdldqluie€te incd in eL CAt timp Crd'

iusa-Dragon de Jad este singurd pe lume, fdrd niciunul din-

t rc copiii sdi aldturi, muntele va rdmAne sterp

- De ce nu adun5 cinela apa celor patru rauri in munte?

i ntrcbi Minli, degi pusese aceasti inuebare de nenum5rate ori.

De fiecare dati cAnd Ba ii spunea Povestea dragonului,

M inli, firi si wea, incepea si-gi imagineze cet de rninunat,rr' fi daci muntele ar rodi fi s-arurnple de flori gi {lucte, adu-

cirrd bogifie satului nevoiag. ,,Oare asta nu ar face-o fericit;pc Criiasa-Dragon de iad?" cugetl Minli.

- CAnd copiii Dragonului de Jad s-au preficut in ap5,

zise tat;l fetitei, erau imp;cafi cu soarta lor, a$a cX spiritele

,rrr fost eliberate. Spiritele lor nu se mai afl; in ape, 9i deci

rnama lor nu-i poate gisi in rAuri. Acum mai bine de unvt'.rc, un om a incercat s5-i aduci din nou impreunS, mu-

r iirrd bolovani din munte in apa raurilor.

Omul acela nu cira bolovanii Pentru nu Ptiu ce spiritrlt'clragon, interveni sec mama lui Minli.

l]emeia nu fusese niciodati de acord cu povegtile lui Ba,

:;irrrlind cI o incuraiau pe Minli si se indepirteze de reali-

r,rtc $i o transformau intr-o visitoare.

- Bunica mi-a spus cA era artist. A luat un bolovan ca

r;,i tri megtereasci o piaffe pentru cerneale.

'- S-a mai intors vreodati? wu Minli si qtie.

- Nu. Probabil ci nu era buni cerneala fdcuti de el,

,,li.i Ma. O fi glsit material mai bun in alt5 parte. Pun pariu

{i

ci bronzul de pe gaua calului siu face mai mult decat totce-o si avem noi cAt om tr;i.

Oftatul lui Ma o ficu pe Minli si-Si doreascl din totsufletul ca fiecare piatri de pe Muntele Neroditor si fie aurNu se putu abfine Si intreb5:

- $i cum va prinde via;i din nou Muntele Neroditor?

- Ah, rispunse tatil ei. Asta va trebui si-l intrebi peBitrAnul din Lun5.

- Oh, spune-mi povestea lui acum! implori Minli. Defiecare dati cAnd intreb ceva important, lumea imi spune,,Asta va trebui si-l intrebi pe BitrAnul din Lun5'i intr-obuni zi, chiar il voi intreba.

* Bdtrinul din LunilAlt; povestel Casa ne e goali, ore-zul abia ne-ajunge, dar poveqti avem din belgug, ofti Ma.Vai de norocul nostru!

* Poate ci ar fi mai bine si lisim povestea asta pemAine, ii zise Ba lui Minli.

r4

CAPITOLUL 2

in fiecare dimineafe, inainte de risiritul soarelui, Minli,rr.rma qi tatil ei se duceau la cAmp. Erawemea seminatu-lLri, aga ci munca era cu mult mai istovitoare. Noroiul gros

li se lipea de tdlpi ca un clei, iar ei trudeau sddind fiecare

s.'irnin{i cu mina, CAnd le aiungea soarele deasupra capu-

lrri, lui Minli ii tremurau deja genunchii de oboseali. Feti;a

rrla noroiul gros gi moale care i se intindea pe mAini 9i pe

1,115; gi de multe ori, mai-mai si se opreasci din muncir lt' atAta supirare gi oboseali. Dar, privindu-gi pirinlii care,

.xluEi de spate, lucrau ribditori pimAntul, i9i inghilea ne-

rrullumirile gi trudea mai departe.

De cum scipita soarele pe cer, Ma gi Ba o trimiteau acasi

1,t' Minli, si preglteasci cina gi si-gi tragi sufletul, in timp,r'ci continuau si muncesci in noroiul gros. Pirinlii fetilei.rjrrngeau acasl doar dupl ce soarele dispirea de mult de

l)1' Cer.

rq

Odati ajunsi acasi, Minli se spila pe fa;i, pe mdini gi pepicioare, insi, chiar gi dupi ce apa din lighean se ficea maro,tot mai simfea noroiul acoperind-o din cap pAn5-n picioare.MAinile 9i picioarele o dureau aqa de tare, incAt se miqcagreoi, ca un crab bitrAn care se tArigte pe stdnci.

Privindu-qi imaginea oglinditi in apa tulbure, surprinsepe chipul ei figura incruntati a mamei sale.

,,Ma are dreptate", i9i zise Minli. ,Vai de norocul nostru!in fiecare zi, Ba gi Ma muncesc de dimineaqi pAnd la cide-rea nopfii qi tot nu avem nimic. Ce n-aq da si lepot schimbasoarta."

Chiar in acea clip5, Minli auzi un murmur stins, cu totulqi cu totul neobignuit, ca un cantec coborAt din ceruri. Cu-rioasS, deschise uga gi privi afari.

$i acolo, pe poteca din faga casei, didu cu ochii de unnecunoscut mic de staturi care soptea:

- Pegtigor auriu, zicea incet, de parci incerca si-l con-vingi si inoate, adu noroc in casa ta.

Minli qi sitenii il priveau mirali cum igi impingea cotiga.Depi satul se afla pe malul unui rAu, trecuseri mul;i ani

de cAnd cineva zirise ultima oari un peqtiqor auriu. pe$tii

din RAul de Jad erau cenusii qi maronii, asemenea satului.Cotiga birbatului cu pegtigorul auriu era plini-ochi de bo-luri cu pegti strilucitori care sclipeau ca nestematele.

$oapta blAndi a birbatului o atrase pe Minli, aga cum eatrasS molia de lumina unui lampion.

- Cum poate un pegtigor auriu si aduci noroc in casi?intrebl ea.

r6