DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXIV NR. 21 (1.307) 3 – 9 IUNIE 2015 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

10 IUNIE – ZIUA PARA{UTI{TILOR MILITARI

Fo

to:

Pet

ric`

Mih

alac

he

FORŢĂ ŞI PRECIZIE ÎN POLIGONUL CINCU

119 14 17

4-54-5

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere Alexandru Ioan Cuza (ANCMRR) a

sărbătorit vineri, 29 mai, la Sala de Marmură a Palatului Cercului Militar Naţional, Ziua Rezervistului, împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea organizaţiei şi 90 de ani de legitimitate istorică. La eveniment au fost prezenţi repre-zentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, ai Ministerului Afacerilor Interne, ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, ai Bisericii Ortodoxe Române, ai altor asociaţii de gen din Bulgaria, Serbia, Moldova şi Turcia, ataşaţi militari din Germania, Italia şi Ungaria. Evenimentul a debutat cu intonarea Imnului Naţional al României de

Onor rezervei armatei române! soprana Carla Olteanu. A continuat cu un moment de reculegere pentru camarazii trecuţi la cele veşnice, cu o expunere despre ANCMRR, susţinută de preşedintele acesteia, general (r) Mihai Iliescu, şi cu vizionarea scurt-metrajului De ziua lor, realizat de maiorul Constantin Mireanu şi căpitanul Bogdan Oproiu din Trustul de presă al MApN. Înmânarea unor însemne onorifice a încheiat evenimentul. Ziua Rezervistului, sărbătorită în fiecare an la 31 mai, a fost instituită, în 2010, la iniţiativa ANCMRR.

În aceeaşi zi, ANCMRR Alexandru Ioan Cuza a organizat o ceremonie de depunere de coroane şi jerbe de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol. Acţiuni similare s-au desfăşurat în marile garnizoane din ţară, în cinstea tuturor celor care au îmbrăcat, cu onoare şi demnitate, uniforma Armatei României. La mulţi ani, rezervei armatei române! (C.M.)

Artă din vârful pixuluiMaestrul salturilor Militari români pregătiţi de instructori SAS

Noroc şi ghinionVeterani ai celui de Al Doilea Război Mon-dial, general de brigadă (ret) Teofil Dreptate şi colonel (ret) Ion Durnescu, povestesc cum au trăit finalul conflagraţiei: norocul şi ghinionul s-au întrepătruns cu destinele celor doi nonagenari.

Generalul de brigadă (r) Dumitru Miu îşi amin-teşte modul inedit în care s-a desfăşurat apli-caţia din domeniul Forţelor Speciale EXCOM ’99, la care au participat instructori britanici SAS.

La numai 20 de ani, soldatul Florin Becheanu reuşeşte să pătrundă în lumea artelor plas-tice cu pixul în mână. Desenează aproape orice, iar fiecărui desen îi atribuie un text. Succesul desenelor sale îi creionează o frumoasă carieră artistică.

Soldatul Cristinel Jianu, din Batalionul 495 Infanterie Căpitan Ştefan Şoverth, este unul dintre cei mai experimentaţi paraşutişti din armata română. Până în prezent, are la activ 4.172 de salturi, cu 35 de modele de paraşute rotunde şi aripă.

FORŢĂ ŞI PRECIZIE ÎN POLIGONUL CINCU

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015Observatorul militar2

EVENIMENTu Aniversare. Marţi, 2 iunie, Baza 91 Logistică a

Forţelor Aeriene a sărbătorit cinci ani de la înfiinţare. Cu această ocazie, bazei i-a fost acordată Emblema de Onoa-re a Forţelor Aeriene. Aceeaşi distincţie a fost acordată personalului cu merite deosebite din cadrul marii unităţi. (Maior Mircea Barac)

u Exerciţiu comun. Universitatea Naţională de Apăra-re Carol I şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă au or-ganizat miercuri, 3 iunie, un exerciţiu comun în domeniul situaţiilor de urgenţă, la sediul UNAp. Cu această ocazie, a fost verificat modul de punere în aplicare a Planului de intervenţie cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă de personalul aflat în serviciul de zi cu atribuţii în gestionarea efectelor unui cutremur de mare intensitate, urmat de explozii şi incendii.  Evenimentul a cuprins şi o serie de expuneri din partea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi a directorului onorific al  Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP), Gheorghe Mărmureanu. (Căpitan Cristina Barna)

u Conferinţă educaţională. Amfiteatrul Radu Voinea al Universităţii Politehnica din Bucureşti a găzduit, la 29 mai, Conferinţa educaţională Care este expertiza ta. Din partea MApN, au participat reprezentantul Departamen-tului pentru Armamente din Ministerul Apărării Naţionale, general (r) Viorel Iulian Popa, şi ofiţerul cu relaţiile publice al Academiei Tehnice Militare (ATM), sublocotenent ing. Anabella Coţovanu. În expunerea sa, reprezentanta ATM a subliniat că programele educaţionale de licenţă organizate de instituţia pe care o reprezintă sunt unice, deoarece absolvenţii şcolarizaţi pe locuri finanţate de la buget primesc atât diploma de inginer, cât şi brevet de ofiţer, fiind capabili să răspundă cerinţelor standardelor de învăţământ europene şi NATO. (Maistru militar clasa a ll-a Florin Bodea)

u Concert de promenadă. Luni, 1 iunie, muzica reprezentativă a Diviziei 2 Infanterie Getica a oferit buzo-ienilor un concert de promenadă, abordând un repertoriu diversificat. Marşurile, polcile, valsurile, jazzurile, muzică internaţională şi folclorul autentic interpretate de muzicie-nii militari buzoieni au cules aplauzele şi stima auditoriului. (Maistru militar clasa l Iulian Cadulencu)

u Troiţă maramureşană la SUUMC. Lângă biserica din incinta Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila (SUUMC) se înalţă, de puţină vreme, o tro-înalţă, de puţină vreme, o tro-iţă. Crucea masivă din lemn, încrustată tradiţional �i repre-Crucea masivă din lemn, încrustată tradiţional �i repre-zentând răstignirea Mântuitorului, este o recentă donaţie din partea maramure�enilor Ion Ţicală, fost pacient al spitalului militar bucure�tean, �i Vasile Benta, me�terul troiţei, în memoria eroilor neamului, în special a studen-tei voluntare Aura Ion �i a tuturor medicilor �i piloţilor decedaţi în accidente aviatice. În zi de grea însemnătate

pentru români, de reunire a marilor sărbători: Înălţarea, Ziua Naţională a Eroilor �i Sfinţii Împăraţi Constantin �i Elena, a avut loc sfinţirea troiţei. Evenimentul a fost încheiat cu depunerea de coroane de flori, din partea personalului spitalului �i a familiilor donatorilor, ace�tia din urmă cinstindu-l cu datini specifice �i prin îmbrăcarea por-tului tradiţional maramure�ean. (Căpitan Cornelia Mihăilă)

u Convocare anuală. În zilele de 26 şi 27 mai, coman-damentul Diviziei 2 Infanterie Getica a găzduit convocarea anuală a preoţilor militari din Statul Major al Forţelor Te-restre. Evenimentul a debutat cu oficierea unei slujbe de Te Deum, în Biserica militară cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, din Buzău, la care a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei. La convocare au fost prezentate mai multe referate şi s-au dezbătut problemele de actualitate din activitatea preo-ţilor militari. (Preot militar Alexandru Tudose)

u Ultimul clopoţel. La finalul săptămânii trecute, elevii claselor a douăsprezecea din colegiile naţionale militare au încheiat, cu succes, cursurile în instituţiile care, timp de patru ani, le-au fost cea de-a doua casă. Pentru ei urmează o perioadă de pregătire intensă pentru exame-nele de Bacalaureat şi de admitere în învăţământul militar universitar. (Sublocotenent Marius Mocanu)

Vizită oficială în OlandaMinistrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a efectuat, în zilele de 2 şi 3 iunie, o vizită la Haga, unde s-a întâlnit cu omologul său olan-dez, Antoinette Jeanine Hennis-Plasschaert.

Recent, militari din Batal ionul 317

Cercetare Vlădeasa au desfăşurat un modul de instrucţie în poligonul de alpinism Cheile Tur-zii. Ei şi-au perfecţionat procedeele de cercetare în teren muntos împădu-rit, de căţărare liberă şi artificială şi au executat acţiuni în condiţii de su-pravieţuire, pe timp de zi şi de noapte. n

u Bistriţa. Locotenentul Ilie Dunca,

ofiţer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă

Bistriţa, şi iubita sa, loco-tenent Anca Ecaterina

Candale, de la Batalionul 405 Sprijin Logistic Năsăud,

ambii absolvenţi ai Academi-ei Forţelor Terestre Nicolae

Bălcescu, din Sibiu, s-au căsă-torit. Cei doi s-au prezentat în faţa ofiţerului stării civile purtând uniforme militare

de ceremonie. Casă de piatră şi mulţi ani

fericiţi împreună!

Oficialul român a declarat că Olanda şi România au idealuri şi valori comune în cadrul

NATO şi UE, şi tocmai de aceea este importantă dezvoltarea domeniilor de cooperare în plan militar, care să contri-buie la consolidarea securităţii spaţiului euroatlantic.

În cadrul convorbirilor, miniştrii român şi olandez au apreciat eforturile comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte asigurarea de asistenţă pentru Ucraina. În acest sens, Mircea Duşa a arătat că ţara noastră este al patrulea stat contributor la misiunea de moni-torizare a OSCE din Ucraina şi sprijină misiunea civilă a UE din regiune. De asemenea, Mircea Duşa a precizat că

persoane rănite în conflict beneficiază de tratament de specialitate în cadrul unor facilităţi medicale din România.

Cooperarea în domeniul capabilită-ţilor militare şi implementarea Planului de acţiune pentru creşterea capacităţii operaţionale a Alianţei Nord-Atlantice au constituit un alt subiect aflat pe agenda întâlnirii bilaterale.

Pregătirea Consiliului European dedicat Apărării reprezintă, în opinia celor doi miniştri, un bun prilej pentru consolidarea statutului UE de furnizor de securitate şi pentru elaborarea unei noi Strategii Europe-ne de Securitate. România va sprijini politicile în domeniu, pe timpul preşedinţiei olandeze. n

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: fac

eboo

k m

ireas

a m

ea

Instrucţie în Cheile Turzii

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

DIXI !

Foto

: Dan

iel I

ancu

Foto

: loc

oten

ent-

colo

nel C

ălin

Băr

buş

În structurile NATO [înfiinţate la Bucureşti] trebuie să folosim experienţa unor comandanţi de batalioane, companii şi plutoane. Sunt funcţii de execuţie, iar salariile sunt mici. Pentru a-i motiva pe aceştia să ocupe aceste posturi, propunem mărirea soldelor cu 30%. Condiţiile de selecţie sunt foarte dure, trebuie să ştie, printre altele, foarte bine limba engleză. Sub incidenţa acestor majorări intră 370 de persoane, iar majorarea intră în limita bugetului aprobat pentru MApN pe acest an.

Otilia SavaSecretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul,

informare publică şi creşterea calităţii vieţii personaluluiSursa: Agerpres

Foto

: MAp

N

3Observatorul militarNr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

u Vernisaj. În perioada 2 iunie-31 august, Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I găzduieşte expoziţia itinerantă La Grande Guerre dans les grandes lignesc (Marele Război din Belgia). La deschiderea vernisajului au participat ambasadorul Belgiei la Bucureşti, Philippe Beke, secretarul general adjunct al Ministerului Apărării Naţionale, Sorin Serioja Chivu, directorul adjunct al Muzeului Militar Naţio-nal, colonel Marcel Preda, ambasadori şi ataşaţi militari la Bucureşti. Expoziţia a fost realizată la iniţiativa Institutului Veteranilor şi a Institutului Naţional al Invalizilor de Război din Belgia şi constă în 30 de panouri de grafică, înfăţişând principalele aspecte ale derulării Primului Război Mondial. (Maistru militar clasa a ll-a Florin Bodea)

u Comunicări ştiinţifice. În perioada 28-30 mai, la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă (AFA), din Braşov, s-a desfăşurat a 17-a ediţie a Sesiunii Internaţionale de Comunicări Ştinţifice Scientific Research and Education in the Air Force-AFASES 2015, organizată în parteneriat cu Aca-demia Forţelor Armate General MK.R.Stefanik, din Liptovsky Mikulas, Slovacia. La lucrările conferinţei au participat 104 lucrări scrise de 168 de cerecetători ştiinţifici de prestigiu şi doctoranzi din România, Cehia, Ecuador, Franţa, Ungaria, Polonia, Slovacia, Ungaria şi Liechtenstein. (Maistru militar principal Vicenzio Berchiu)

u Sărbătoarea copiilor de pretutindeni. De Ziua Internaţională a Copiilor, militarii Armatei României au adus bucuria şi zâmbetul pe feţele micuţilor, în cadrul unor evenimente dedicate lor.

La Bucureşti, a VIII-a ediţie a Serbării de 1 Iunie a avut loc vineri, 29 mai, la Palatul Naţional al Copiilor şi Orăşelul Copiilor. Au participat 172 de copii, cu vârste de până la 14 ani, ai militarilor români căzuţi la datorie sau răniţi în teatrele de operaţii şi în misiuni pe teritoriul naţional. Alături de ei s-au aflat secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului, Otilia Sava, şi reprezentanţi ai unor structuri centrale din MApN.

După ce au depus flori la Monumentul militarilor căzuţi în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României, micuţii invi-taţi au vizionat piesa Amintiri din copilărie, pusă în scenă de actorii Teatrului Ion Creangă, au primit cadouri, au socializat şi au vizitat expoziţia de desene realizate chiar de unii dintre ei. Suma provenită din vânzarea desenelor transformate în felicitări, 1.500 de lei, a fost donată Fundaţiei P.A.V.E.L. (Fundaţia părinţilor cu copii bolnavi de cancer, leucemie şi anemii grave).

Evenimentul ce a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute a fost finanţat integral de Asociaţia de Caritate din Armata României – Camarazii, care l-a organizat în parteneriat cu Ministerul Apărării Naţionale, Palatul Naţional al Copiilor şi Primăria Sector 4.

Tot cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului, sâmbătă, 30 mai, Forţele Aeriene române au fost prezente pe Aero-dromul Clinceni, în cadrul demonstraţiei aeriene organizate de Aeroclubul României. La eveniment au participat două elicoptere IAR-330 şi două aeronave C-27J Spartan, aparţi-nând Bazei 90 Transport Aerian Otopeni.

La Târgovişte, din iniţiativa unui grup de cadre militare şi personal civil din Batalionul 22 Transport Dâmboviţa, s-a organizat, în sălile Bibliotecii Cercului Militar din localitate, expoziţia Copiii noştri. Au fost expuse diplome, medalii, fotografii, desene, modelaje în plastilină şi diverse obiecte lucrate manual de copiii personalului unităţii.

Luni, 1 iunie, la Buzău, Asociaţia soţiilor de cadre milita-re din România, filiala locală, sprijinită de militari din Divizia 2 Infanterie Getica, a participat alături de jandarmi, poliţişti şi pompieri, în Parcul Crâng, la o manifestare dedicată co-piilor. Aceştia s-au bucurat de facilităţile puse la dispoziţie de primăria municipiului Buzău, dar şi de militarii buzoieni.

Ziua copilului din acest an a fost un bun prilej pentru cadrele militare din Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I, din Piteşti, de a aduce bucurie în sufletele celor mici. Aceştia au decis să se înscrie o zi la popota unităţii, iar toate alimentele care le-au revenit să le ofere copiilor cu probleme. Mesagerii instituţiei, locţiitorul comandantului, colonel Paul Bădicu, ofiţerul cu informarea şi relaţiile publice, maior Cătălin Bunescu, împreună cu elevi ai şcolii au mers vineri la Complexul de servicii pentru copii cu handicap Trivale, unde, pe lângă alimente, au împărţit cărţi, dulciuri şi jucării.

Armata, alături de populaţia afectată de inundaţii100 de militari, cu peste 20 de mijloace tehnice, au acţionat în spri-jinul cetăţenilor afectaţi de inundaţii din judeţele Sălaj şi Satu Mare.

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Eug

en M

ihai

25 de ani de la înfiinţarea Secţiei de pregătire medico-militară

Târgu Mureş

Ceremonia aniversară a avut loc joi, 28 mai, în Piaţa Victori-

ei, din Târgu Mureş, în prezenţa minis-trului apărării naţionale, Mircea Duşa.

Cu acest prilej, ministrul a arătat că, în încercarea permanentă de adaptare la realităţile epocii actuale, medicina militară se poate mândri, astăzi, cu realizări de excepţie, dând exemplul centrului de asistenţă medicală multidisciplinară pentru militarii răniţi în teatrele de operaţii, înfiinţarea Secţiei de Radioterapie, ambele la Spitalul Universitar de

Urgenţă Militar Central, centrul de excelenţă în glaucom, intervenţia de montare a protezei bionice de mână pentru pacientul Florinel Enache, pre-mieră pentru lumea medicală militară.

În cadrul activităţii, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş a primit Emblema de Onoare a Armatei României cu însemn de pace, pentru contribuţia adusă sistemului medical românesc. De asemenea, au fost conferite plachete şi diplome studenţilor merituoşi. Cu aceeaşi ocazie, la Universitatea de Medicină

şi Farmacie (UMF) a fost organizat un simpozion dedicat împlinirii unui sfert de secol de la înfiinţarea Secţiei de pregătire medico-militară, activitate care face parte din suita acţiunilor dedicate sărbătoririi a 70 de ani de învăţământ medical la UMF Târgu Mureş.

Secţia de pregătire medico-mi-litară are în prezent 55 de studenţi, dintre care 32 de fete, şi este parte componentă a Institutului Medico-Militar din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. n

Prima misiune a avut loc în localitatea Surduc, din judeţul Sălaj, miercuri, 27 mai, acolo unde 17 militari, conduşi de locotenent-colonelul Nicolae

Oros, cu cinci mijloace tehnice, aparţinând Batalionului 317 Sprijin Logistic Voie-vodul Gelu, din Zalău, au intervenit pentru ajutorarea populaţiei grav afectate de inundaţii. Misiunea a fost continuată şi joi, 28 mai, de alţi 17 militari, din aceeaşi unitate, cu patru mijloace tehnice, care au venit în sprijinul cetăţenilor din ace-eaşi localitate, transportând, cu o cisternă, apă potabilă pentru aprovizionarea populaţiei. În aceeaşi zi, 18 militari, cu trei mijloace tehnice, din Batalionul 315 Artilerie Simion Bărnuţiu, de la Şimleul Silvaniei, conduşi de locotenentul Paul Pripon, au acţionat pentru deblocarea căilor de comunicaţii din localitatea Der-şida, din judeţul Sălaj.

Totodată, 15 militari de la Batalionul 52 Geniu Tisa, din Satu Mare, au acţionat cu două mijloace tehnice în localitatea sătmăreană Moftin, pentru consolidarea digului râului Crasna. Tot în localitatea Derşida, au acţionat 14 militari, conduşi de locotenent-colonelul Ioana Anghel, şi două mijloace tehnice de la Batalionul 316 Asigurare Date Guruslău, din Şimleul Silvaniei, pentru evacuarea bunurilor şi înlăturarea efectelor inundaţiilor din gospodăriile afectate. n Fo

to: p

luto

nier

-adj

utan

t prin

cipa

l Ovi

diu

Jene

l Neg

rea

INSTRUCŢIENr. 21 / 3 – 9 iunie 2015Observatorul militar4

Sarmis 15 este unul dintre cele mai complexe exerciţii multinaţiona-

le desfăşurate în România pe parcursul acestui an. Planificată sub egida NATO, activitatea a avut o participare multinaţională, întrunită şi interarme şi a urmărit menţinerea deprinderilor de planificare, pregătire şi acţiune în cadrul operaţiilor multinaţionale. Partea română a fost reprezen-tată de militari din unităţi ale Diviziei 2 Infanterie Getica, Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa, din Braşov, Batalionul 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi, din Predeal, şi forţe pentru operaţii speciale. Forţele Aeriene au sprijinit acţiunile din teren cu aeronave MiG-21 LanceR şi Spartan, precum şi cu elicoptere IAR-330 Puma SOCAT.

Spectacol aerian

Tragerile de luptă reale au avut loc săptămâna trecută, în prezenţa ministrului apărării naţionale, Mircea Duşa, şefului Statului Major General, general-lo-cotenent Nicolae Ciucă, şi a şefilor categoriilor de forţe. Exerciţiul a debutat cu acţiunile militarilor din forţele speciale şi a fost continuat de Forţele Aeriene, care au folosit aeronave pentru acoperirea cu foc a trupelor, nimicirea de blindate, dar şi paraşutarea de militari în zonele considerate vulnerabile. Efortul a fost susţinut şi de avi-oanele A-10 Thunderbolt şi F-16. Timp de 40 de minute, acestea au survolat cerul Cincului, acţionând în conformitate cu scenariul fictiv al exerciţiului, dovedindu-şi puterea de foc şi eficienţa într-un câmp de luptă.

Vreme de instrucţie

Ploaia torenţială stârnită pe timpul acţiunilor terestre nu a întrerupt cursul exerciţiului, ba chiar a animat militarii din poligon. Lesne de observat de cei prezenţi la exerciţiu a fost, îndeosebi, limbajul comun al tuturor armatelor participante şi răspunsul imediat la situaţiile create în teren.

Sarmis 15 face parte din seria activităţilor de instruire comună şi se desfăşoară atât în ţară, cât şi în afara teritoriului naţional, în cadrul operaţiei Atlantic Resolve. Militarii americani din Batalionul 2 al Regimentului 2 Cavalerie al Armatei SUA, participanţi la exer-ciţiu, s-au deplasat, la începutul lunii mai, de la baza militară din Mihail Kogălniceanu la Cincu în Marşul Cavaleriei. n

Plutonier-major Alina-Sonia RaicuFoto: Petrică Mihalache

Acţiuni desfăşurate în comun cu militari străini, trage-rile reale şi prezenţa Forţelor Aeriene au fost elemen-tele care au transformat Cincu într-un câmp de luptă. Forţă

şi precizieîn poligonul

CincuF-16, în acţiune.

Paraşutiştii şi-au făcut apariţia în poligon prin desant aerian.

Ziua distinşilor vizitatori

la exerciţiul

Sarmis 15.

Infanteriştii au început asaltul după ce camuflarea a fost asigurată.

Blindatele române

şi britanice,

în ofensivă.

5Observatorul militarNr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Echipe mobile ale partenerilor britanici pe ATV-uri.

Elicoptere IAR-330 Puma SOCAT, asigurând sprijinul aerian la joasă înălţime.

Foto

: loc

oten

ent-

colo

nel D

orin

el C

otea

Coordonarea trupelor în teren.

Elementele principale ale inamicului au fost anihilate de aeronavele A-10 Thunderbolt.

Metodă britanică

de mascare a tehnicii de

luptă.

Observatorul militar6COMPETIŢII

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Plutonier-major Alina-Sonia Raicu

Patru zile pentru a fi

cel mai bunCei mai buni pentatlonişti din armata română au concurat la Sibiu.

În perioada 26-29 mai, la Sibiu, s-a desfăşurat etapa finală pe Ministerul Apărării Naţionale a Campionatului

de Pentatlon Militar.Potrivit calendarului sportiv pe anul în

curs, Secţia Educaţie Fizică din Statul Major General a organizat concursul pe două categorii: unităţi de instrucţie şi instituţii militare de învăţământ. Astfel, loturile participante ale Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT), Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA), Statului Major al Forţelor Navale (SMFN) şi Comandamentului Comu-nicaţiilor şi Informaticii (CCI) şi-au disputat supremaţia la prima categorie. La a doua categorie au participat Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu (AFT), Acade-mia Forţelor Aeriene Henri Coandă (AFA), Academia Navală Mircea cel Bătrân (ANMB), Academia Tehnică Militară (ATM), precum şi şcolile militare de maiştri militari şi subofi-ţeri ale celor trei categorii de forţe.

Întrecerea a urmărit nu doar stabilirea celor mai buni sportivi în această probă, ci şi formarea unei echipe reprezentative a Armatei României, care să participe la com-petiţiile de pentatlon internaţionale.

Probele la care au luat startul au fost cele consacrate pentru pentatlonul militar: tir, pista cu obstacole, aruncarea grenade-lor, înot şi alergare.

Locotenent Narcis RăducuFoto: plutonier-adjutant Ionuţ Lungu

Folosesc această ocazie pen-tru a transmite felicitări tu-turor participanţilor la etapa finală pe Ministerul Apărării Naţionale a Campionatului de Pentatlon Militar, pentru a le mulţumii gazdelor noastre, Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, precum şi pentru a le ura succes, în continuare, studenţilor, ele-vilor şi militarilor din loturile unităţilor de instrucţie.

A fost un concurs extraordinar. M-am pregătit pentru această participare de la începutul anului. Colegii de lot au dat dovadă de camaraderie şi au acceptat provocarea competiţiei la un nivel înalt. Anul trecut, am terminat tot primul şi asta m-a motivat în plus. Îmi doresc, de asemenea, ca şi anul viitor să ocup tot prima treaptă a podiumului. Pot spune că a fost un concurs reuşit.

Colonel Cristian Pelea, preşedintele Comisiei tehnice

Sergent-major Sergiu Roman, ocupantul locului I la unităţi de instrucţie

După desfăşurarea acerbă a fiecărei eta-pe în parte, câştigătorii primelor trei locuri, la categoria unităţi de instrucţie, individual masculin, au fost sergentul-major Sergiu Roman (locul I), plutonierul Gavril Manga (locul al II-lea) şi caporalul Vasile Luci (locul al III-lea), toţi din unităţi ale SMFT.

La feminin, s-au impus sergentul-major Elena Muscalu, SMFT, urmată la o distanţă mică de sublocotenentul Ionela Cristina Lupaşcu, SMFA, în timp ce pe locul al III-lea s-a clasat caporalul Teodora Uifălean, SMFT.

Clasamentul general a consfinţit supremaţia reprezentanţilor SMFT, care s-au impus şi la femi-nin şi masculin, secondaţi de SMFA, SMFN şi CCI.

În competiţia rezervată studenţilor şi ele-vilor militari, la masculin, locul I a fost ocupat,

la egalitate de puncte, de studentul caporal Valentin Terente, din ANMB, şi studentul frun-taş Daniel Roşu, din AFT. În ultima probă, cea care stabilea câştigătorii, cei doi au terminat alergarea umăr la umăr şi, astfel, o departajare între ei nu a putut fi făcută. Pe celelalte trepte ale podiumului au urcat elevul fruntaş Cătălin Poenaru şi elevul caporal Cătălin Bertescu, amândoi aparţinând Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I, din Piteşti (SMMMSFT).

La feminin, competiţia nu a avut istoric, fiind dominată de studentele Academiei Forţelor Terestre. Astfel, locul I i-a revenit studentei fruntaş Maria Artene, locul al II-lea, studentei fruntaş Georgiana Brînzea şi locul al III-lea, studentei fruntaş Andreea Jurj.

În clasamentul general, pe locul I s-a clasat AFT, urmată de SMMMSFT (locul al II-lea) şi ANMB (locul al III-lea).

Competiţia a pus în evidenţă faptul că studenţii şi elevii militari, precum şi militarii unităţilor de instrucţie posedă o bună capacitate de efort fizic şi au formate deprinderile necesare de luptători obţi-nute în cadrul procesului de instruire şi învăţământ.

Următoarea competiţie organizată de Secţia Educaţie Fizică este Campionatul Militar de Judo, care va avea loc tot la Sibiu, în perioada 4-6 iunie. n

Timp de trei săptămâni, în poligonul din Capu Midia,

militarii Regimentului 53 Rachete Antiaeriene Tropaeum Traiani, din Medgidia, unitate subordonată Diviziei 2 Infanterie Getica, au par-ticipat la Blue Shield 15, unul din-tre cele mai complexe exerciţii cu trageri reale de luptă din acest an. După o pauză de mai mulţi ani, rachetiştii au executat trageri cu complexul de rachete antiaeriene KUB, având ca ţintă avioane fără pilot şi, în premieră, au urmărit şi însoţit avioane tip F-16, folosin-du-se de tehnica din dotare.

Este un examen greu pentru mi-litarii regimentului, dar fiecare din-tre ei s-a implicat mult mai mult de-cât le sunt cerinţele. În plus, cei cu experienţă i-au consiliat pe tineri, pentru că tainele acestei meserii se învaţă practic, în poligon. La Capu Midia sunt cele mai bune condiţii pentru a ne testa aptitudinile şi de a aplica tot ceea ce este prevăzut într-un an de instrucţie, a spus colonelul Gheorghe Rotariu, co-mandantul Regimentului 53 din Medgidia, adăugând că, deşi nu mai încadrează de mulţi ani func-ţii la baterii, subofiţerii bătrâni din comandamentul regimentului au stat, timp de câteva săptămâni, alături de colegii lor mai tineri, pentru a verifica şi pregăti tehnica prezentă la exerciţiu.

Blue Shield 15 a fost desfăşurat în cooperare cu Brigada 1 Sol-Aer,

Observatorul militar 7INSTRUCŢIE

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Scut pentru orizontul românescExamen de foc în poligonul Capu Midia.

Plutonier-major Alina-Sonia Raicu

Foto

: mai

stru

mili

tar I

ulia

n Ca

dule

ncu

Acest exerciţiu de tragere este rezultatul muncii depuse pe tot parcursul anului de instrucţie, iar responsabilitatea este foarte mare pentru că acest rezultat pune în balanţă munca întregului echipaj.

Sunt militar de şase ani, iar la acest exerciţiu sunt operator pe lansator. Nu consider că este foarte greu, chiar dacă sunt femeie. Suntem militari, iar sarcinile sunt aceleaşi, la fel şi responsabilităţile.

Este prima dată când sunt la o instalaţie de lansare şi emoţiile sunt foarte mari. Din punctul meu de vedere, să faci parte dintr-un echipaj format din femei este o responsabilitate foarte mare, dar prezintă şi multe satisfacţii, cel puţin după o lansare.

Locotenent Ramona Ţabără

din Statul Major al Forţelor Aeriene, scopul fiind realizarea coeziunii echipajelor atât pe timpul pregătirii, cât şi pe durata tragerii.

Evaluarea finală a avut loc miercuri, 27 mai, în prezenţa şefului Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, şi a comandantului Divizi-ei 2 Infanterie Getica, general-ma-ior Lucian Foca. Au fost verificate nivelul de operativitate a tehnicii, dar şi de pregătire a personalului, precum şi modul de respectare a regulilor de conducere a focului şi de tragere specifice complexului de rachete antiaeriene KUB.

Pentru că vremurile se schimbă, oamenii urmează

şi ei cursul. Pentru prima dată, într-un poligon de instrucţie, am găsit un echipaj format din mili-tari femei: locotenentul Ramona Ţabără, maistrul militar Emilia Mănăilă şi sergentul Roxana Constantin. Ele deservesc com-plexul radiotehnic de cercetare şi dirijare, iar sarcinile primite nu

fost gata de luptă în timpii ceruţi de exerciţiu. În fond, maşina blindată nu ştie dacă eşti femeie sau bărbat, ea trebuie să răspun-dă scopului pentru care a fost destinată. nMaistru militar Emilia Mănăilă

sunt deloc uşoare. Şenilata, un titan de oţel echipat cu aparatură de radiolocaţie şi recunoaştere a ţintelor, a răspuns la comenzi şi a

Sergent Roxana Constantin

Încărcarea unei rachete AA KUB pe instalaţia de lansare.

sonia.raicu@presamil.ro

Cunoscută în rândurile lemiştilor sub numele de

Spartachiada mare, Olimpiada de vară a sportului militar liceal este competiţia cea mai aşteptată de elevii din colegiile militare. Rivali-tăţile şi ambiţiile sunt transpuse pe terenurile diferitelor probe, unde ti-nerii sportivi luptă, cu devotament, pentru a demonstra că sunt cei mai buni. Statul Major al Forţelor Teres-tre a organizat, săptămâna trecută, cea de-a XLIII-a ediţie a competiţiei, la Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul, din Alba Iulia. Încă de la pri-mele înfruntări au apărut semne că urma să fie o ediţie foarte disputată, cu rezultate foarte strânse. Emoţiile îi copleşeau nu doar pe concurenţi, ci şi pe spectatorii care trăiau cu sufletul la gură fiecare probă.

Atletismul s-a dovedit a fi spe-cialitatea casei pentru elevii de la Breaza, care au dominat competiţia, reuşind să se claseze pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Cante-miriştii au arătat că sunt cei mai buni şi la tenis de masă, unde au reuşit să obţină cele mai multe victorii.

Dacă la volei fetele din lotul gazdelor s-au impus în faţa celor-lalte echipe, întrecerea masculină a fost dominată de echipa Colegiului Naţional Militar Ştefan cel Mare. Albaiulienii, având de partea lor o galerie numeroasă şi înflăcărată, au reuşit să ocupe prima poziţie şi la baschet.

Cea mai complexă competiţie, triatlonul, i-a solicitat la maximum pe participanţi, dar şi satisfacţiile au fost pe măsură, mai ales în tabăra câmpulungeană, care s-a clasat pe primul loc.

Cu asemenea rezultate echili-brate, fiecare lot câştigând câte o categorie a olimpiadei, presiunea s-a lăsat pe concursul de tir. Înainte de începerea acestuia, fiecare echi-pă avea şanse la câştigarea trofeului

olimpiadei, de aceea concurenţii spuneau, mai în glumă, mai în serios, că Spartachiada urma să se câştige cu arma în mână. Lotul de tir de la Câmpulung Moldovenesc a avut, în premieră pentru această competiţie, în compunere trei fete. Nu contează cine este în spatele glonţului, ci unde ajunge acesta, a explicat antrenorul trăgătorilor câmpulungeni, locotenent-colonel Florian Băcanu.

Liniştea din poligon era nău-citoare, fiind perturbată doar de

zgomotul gloanţelor care plecau din ţevile competitorilor. Emoţiile atinseseră cote maxime, iar, ca tabloul să fie complet, rezultatul nu s-a decis până la ultimii trăgători.

Elevul fruntaş Bogdan Trifa a fost cel care a adus trofeul olim-piadei albaiulienilor, fiind ultimul trăgător din echipa sa. Pe mine s-a pus cea mai mare presiune, pentru că eram ultimul din concurs. Nu aveam prea mare experienţă la tragerea din picioare, dar am reuşit să mă concentrez şi să obţin

un punctaj foarte bun. Mă bucur că am contribuit decisiv la victoria noastră, a spus Bogdan.

O dovadă a spiritului de fair-play, care a dominat competiţia, a fost la finalul meciului de hand-bal dintre Breaza şi Alba, câştigat de cantemirişti, când unul dintre sportivii albaiulieni l-a felicitat, cu lacrimi în ochi, pe antrenorul echipei adverse, recunoscând că au fost mai buni decât ei.

Momentele importante ale olimpiadei au fost surprinse, cu pasiune, de comitetul de redac-ţie a revistei Curier sportiv, o publicaţie creată pentru a-i ţine la curent cu ultimele rezultate pe susţinători şi participanţi. Micii jurnalişti au fost prezenţi la fiecare concurs, luând pulsul competiţiei, pentru ca, ulterior, să aştearnă pe hârtie, într-un mod obiectiv, felul în care au decurs evenimentele. A fost o experienţă extraordinară pentru noi. Satisfacţia noastră era atunci când ne vedeam colegii că citeau cu mare interes cuvintele noastre, a punctat elevul caporal Silviu Ispas, redactorul-şef al revistei.

La final, platoul colegiului albaiulian răsuna de strigătele de bucurie ale elevilor ardeleni, care s-au prins într-o horă a învingătorilor. n

Observatorul militar8

ALMA MATER

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Olimpiada de vară

a sportului militar liceal

Lotul sportiv al Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul s-a clasat pe primul loc.

Colonel Vasile Blanariu, şeful lotului Colegiului Naţional Militar Ştefan cel Mare

Colonel Vasile Godeanu, şeful lotului Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir

Colonel Gheorghe Urian, şeful lotului Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul

A fost un concurs foarte echilibrat, de un nivel tehnic ridicat. Au câştigat cei care au avut o stăpânire de sine mult mai puternică decât noi. De când particip la această competiţie, nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată atât de strâns clasamentul şi cu atâ-tea inversări de locuri. I-am felicitat pe elevi pentru felul în care au luptat până în ultima clipă a întrecerilor şi nu ne rămâne decât să reîncepem pregătirea pentru următoarea ediţie, care va avea loc la noi acasă.

Pe timpul competiţiei, aveam impresia că eram la Jocurile Olimpice, pe unul din marile stadioane ale lumii şi nu într-un colegiu militar. După prima înfruntare la handbal, am visat toată noaptea meciul. Mi s-a mai întâmplat acest lucru doar după ce m-am întors din teatrul de operaţii din Afganistan, când îmi apăreau în vis frânturi cu ce se întâmpla acolo. Emoţiile au fost atât de puternice, încât aveam impresia că sunt cu ei pe teren de fiecare dată. Le-am spus elevilor că, indiferent de locul pe care s-au clasat, ei sunt eroii mei.

Înaintea ultimei zile a competiţiei făceam calcule şi am realizat că dacă la tir clasamentul va arăta într-un fel anume, cu noi pe primul loc, iar Breaza pe ultimul, puteam câştiga. A fost o competiţie crâncenă, dominată de ambiţii, de entuziasm şi sacrificiu dus până la epuizare. Ultima zi a olimpiadei, în care avea loc proba decisivă, a fost unică în viaţa mea. Am stat trei ore în poligon, tremurând şi aşteptând deznodământul, iar după ce s-a tras ultimul cartuş, mi s-a umplut inima de bucurie.

Sublocotenent Marius Mocanu

Foto

: ser

gent

Cris

ti Le

nga

marius.mocanu@presamil.ro

Observatorul militar 9

CARIERE ÎN UNIFORMĂ

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Cu pasiunea pentru sporturile cu grad ridicat de periculozitate te naşti. O porţi după tine ca pe coroană de lauri cu care viaţa te-a premiat.

Soldat Cristinel Jianu

Maestrul salturilorSoldatul Cristinel Jianu, din Batalionul 495 Infan-terie Căpitan Ştefan Şoverth, este unul dintre cei mai experimentaţi paraşutişti din armata română.

Locotenent Narcis Răducu

În Batalionul 495 Infanterie Căpitan Ştefan Şoverth întâlneşti infanterişti,

paraşutişti, artilerişti, dar, înainte de toate, militari care au făcut din pasiunea pentru saltul cu paraşuta o meserie şi un scop în viaţă. Printre ei se remarcă soldatul Cristinel Jianu. A lucrat în armată ca militar angajat pe bază de contract, după care a fost para-şutist încercător la o firmă de echipament sportiv din România, iar din luna februarie a acestui an a revenit în sistemul militar.

În 1987 s-a hotărât să facă paraşutism, pentru că învăţa la un liceu cu profil de aviaţie, undeva în Băneasa. De acolo, cu pre-cădere, se selectau adolescenţi pentru spor-turile aviatice: zbor cu motor, fără motor (planorism), deltaplanism sau paraşutism.

Pentru zborul cu motor trebuia să ai împliniţi 16 ani, ceea ce tânărul Jianu nu avea, aşa că s-a orientat către paraşutism. Îmi place, rămân, nu-mi place, plec şi mai aştept un an, a gândit pe atunci Cristinel. I-a plăcut şi nu a mai părăsit acest sport. Primul salt l-a făcut în luna iunie 1988, când deja împlinise 16 ani. Cu toate astea, a trebuit să obţină de la părinţi un document notarial prin care aceştia îşi dădeau acordul ca el să poată începe salturile. A continuat până când a fost selecţionat în primul lot judeţean de tineret. După acest episod, a fost inclus în echipa naţională şi a ajuns să concureze pentru România, în cadrul competiţiilor internaţionale.

Uşor, uşor a reuşit să câştige medalii. Primul concurs pe care l-a câşti-

gat a fost unul în care a egalat un record. Fiind junior, a ieşit pe locul I la cele două probe, punct fix şi acrobaţie, iar datorită prestaţiei sale i-a învins şi pe seniori. Acolo a avut locul I la precizie şi IV la acrobaţie. Când s-a întocmit clasamentul final, avea locul I la ambele categorii. Devenea dublu campion naţional absolut. Acest moment a fost punctul de plecare în cariera lui de paraşutist, care a adunat deja opt titluri

de campion naţional, unul de vicecampi-on european şi multe alte performanţe. Este licenţiat în cădere liberă (prinderile în cădere liberă), lucrul relativ pe cupolă (suprapunerile cu paraşutele deschise), plierea paraşutelor de rezervă şi reparator.

Din 1993 şi până în 2000 a lucrat ca militar angajat pe bază de contract

în armată. Apoi, a preferat civilia în locul mi-lităriei şi s-a angajat la SC Condor SA, unica fabrică din România de echipamente de zbor, ca paraşutist încercător. Acolo lucruri-le s-au schimbat în bine, pentru că a putut să participe la toate testele de omologare a echipamentelor care sunt acum utilizate de militarii români, cele de tip rotundă, Pa-raşuta Standard Principală pentru Personal (PSPP), şi de tip aripă PGS9-370.

După tot efortul depus, ajunsese la un nivel în care dădea informaţii din timpul zborului, după zbor şi împreună cu colegii lui se filmau unul pe altul în timpul saltului. Fiecare era specializat pe o anumită gamă de teste şi se încerca scoaterea a tot ce era mai bun din paraşute. Împingeam limitele până la maximum posibil ca rezistenţă şi ca pilotare. Fructificam orice lucru, pe care îl pregăteam din timp împreună cu inginerii. Măsurătorile durau, câteodată, pentru un şnuruleţ de la paraşuta aripă, şi câte o lună, până ce alegeam soluţia optimă. Un proces de deschidere este un ansamblu de bucăţele care ajung să întregească tot echipamentul pentru zbor.

Încet, încet firma la care lucra a intrat în faliment. Au făcut restructurări şi aşa a ajuns în şomaj. A vrut să facă ceva tot în acelaşi domeniu, pentru că este profesio-nist din 1993, când a devenit instructor.

Şi pentru că are două pasiuni, armata şi zborul, opţiunea a fost simplă: întoarcerea în sistemul militar. A luat-o de la capăt la fel ca orice soldat.

Am, printre altele, şi multe cursuri, de recep-ţie şi control în zbor şi la sol, cursuri de speciali-zare în Spania şi SUA, unde am executat lansări cu paraşute din armata americană. M-am bucurat foarte mult că am avut posibilitatea să execut aceste salturi. Am avut câte unul cu fiecare tip de paraşută din înzestrarea lor.

Din 23 februarie, îşi desfăşoară activita-tea la Batalionul 495 Infanterie. Practic locul meu aici este. Armata tot aici am început-o, în februarie 1992.

Acum am licenţa dată şi aştept să îmi vină aprobările de zbor. Încă nu mi s-au echivalat. Eu am dat toate documentele ne-cesare. După ce vor fi gata hârtiile voi ajunge la nivelul pe care îl am şi în viaţa civilă, unde sunt paraşutist profesionist civil. Eu asta îmi doresc şi sper să iasă bine.

Are la activ 4.172 de salturi cu 35 de modele de paraşute rotunde

şi aripă. Din punctul meu de vedere, sunt deschis la orice întrebare care apare în ar-mata română pentru că, vă daţi seama, sunt practic unul dintre încercătorii ce au lucrat la omologarea acestor paraşute. Acum, fiind militar, am trecut în tabăra utilizatorilor şi pot spune că îi cunosc toate secretele. Eu pot să lucrez cu ea la maxim, ceea ce mă ajută foarte mult. Vreau să transmit din experienţa mea, iar oricine are nevoie de informaţii, eu sunt dispus să le ofer cu plăcere.

Pe lângă toate celelalte medalii ob-ţinute, deţine şi titlul de Maestru Emerit al Sportului şi are Medalia Meritul Sportiv clasa I, conferită de preşedintele României. n

l Soldatul Cristinel Jianu are la activ 4.172 de salturi. l A utilizat 35 de modele de paraşute rotunde şi aripă.l Primul concurs pe care l-a câştigat a fost unul în care a egalat un record. Fiind junior, a ieşit pe locul I la probele punct fix şi acrobaţie, învingându-i pe seniori. A devenit dublu campion naţional absolut.

SUBOFIŢERINr. 21 / 3 – 9 iunie 2015Observatorul militar10

O altăabordare

a liderului militar

Modelul american de lider militar este aplicat, cu succes, la Piteşti.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Resursa umană este foarte bună, vin candidaţi din ce în ce mai bine pregătiţi, cu studii superioare chiar. Poate resursa materială, tehnica, nu este încă la acelaşi nivel cu cea a partenerilor noştri, dar oamenii sunt din ce în ce mai buni.

Colonel Ion Panait, comandantul Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I

Aplicarea, în teren, a cunoştinţelor acumulate.

Acum, acţiunile de luptă se duc de subunităţile mici: patrule şi echipe. Aceste structuri sunt conduse de un subofiţer, pus în postura de a comanda.

Plutonier-adjutant principal George Neacşu, consilierul şefului SMFTÎn perioada 11-29 mai, s-a

desfăşurat cursul pilot Warrior leader course,

la Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I.

Cursul de leadership, inspirat după modelul american şi destinat subofiţerilor şi maiştrilor militari, a existat încă din 2003 în Armata României. De anul acesta, însă, are un nou nume şi un nou format, Warrior leader curse, adresat celor mai buni soldaţi care tind să devină subofiţeri. Subofiţerii sunt acea categorie din armată care execută. Însă, în funcţie de vechi-me şi studii, la rândul lor, conduc structuri militare: echipa, grupa şi plutonul. Acest tip de curs oferă subofiţerilor bagajul necesar de cunoştinţe şi le formează deprin-derile pentru a conduce cele mai mici structuri din armată, a deta-liat colonelul Ion Panait, coman-dantul Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I.

Verificarea aplicabilităţii nou-lui format s-a realizat prin punerea în practică a acestui curs pilot, în care au fost pregătiţi viitorii instructori. În afară de sprijinul şi consilierea partenerilor americani şi a celor doi colegi din Statul Major General şi Statul Major al Forţelor Terestre, plutonierii-adjutanţi principali Florea Sas şi George Neacşu, alături de con-silierul meu, plutonier-adjutant principal Vasile Florin Terebeşi, am beneficiat în desfăşurarea cursului de sprijinul a patru instructori români de pe teritoriu, subofiţeri care au absolvit acest curs în Germania, şi un instructor-şef american, a explicat colonelul Ion Panait.

Instructorul american a condus jumătate din cursul pilot. Apoi, ştafeta a fost preluată de instruc-torii noştri. Warrior leader courseva fi introdus în planul de învăţă-mânt, în formarea maiştrilor mi-litari şi subofiţerilor, începând cu acest an şcolar, la final, când toate cunoştinţele acumulate de cursanţi pe parcursul instruirii vor fi puse în aplicare din poziţia de lider.

Formatul actual al cursului include adaptarea la noile

condiţii de luptă, noile moduri de acţiune ale inamicului - asime-trice, hibride, în zone aglomerate - şi lucrul cu aceleaşi tipuri de armament şi tehnică folosite de celelalte ţări din Alianţă. Este un mare pas înainte pentru corpul maiştrilor militari şi subofiţeri-lor, a spus plutonierul-adjutant principal Florea Sas, consilierul şefului SMG. Devenind mai buni, devenim mai utili comandanţilor, armatei şi ţării.

Warrior leader course este împărţit în trei module. În primul, intitulat leadership, militarii învaţă în ce valori trebuie să creadă, să conducă prin exemplu şi cum să aibă grijă de subordo-naţi. Al doilea modul, de training, detaliază metode de instruire a soldaţilor pentru atingerea misi-unilor ordonate, de conducere a unei şedinţe tactice şi de comandă a unei formaţii militare. Ultimul modul este un fel de practică în teren, care îmbină primele două module. Acesta se desfăşoară în

tabăra de instruire din poligo-nul Dobrogostea, care permite desfăşurarea acţiunilor de luptă în teren accidentat.

Pe lângă un bun conducător, liderul trebuie să fie şi un foarte bun comunicator şi consilier. Tocmai de aceea, cursul include şi aceste două ramuri. Pe parte practică, s-a modificat forma în care se desfăşoară unele activităţi, orientate, acum, mai mult spre formarea deprinderilor.

Formatul este foarte bun. Cursantul este pus, încă de pe băncile şcolii, în postura de lider. Conduce instrucţia, echipa în câmpul practic, vede repercu-siunile unei decizii greşite sau neluate la timp, explică plutonie-rul-major Robert Alexandru Bîrlogeanu, subofiţer de stat

major la Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab, absolvent al cursului din Germania şi instruc-tor la acest curs-pilot.

Am avut ocazia să învăţ mai multe despre cultura parteneru-lui nostru american. Am şi furat câteva idei. Modul de predare nu este foarte diferit de al nostru. Elementul de noutate a fost modul de abordare a tacticii în teren, practica. Am avut ocazia de a apli-ca tot ce am învăţat. Cu corectare imediată. Fiecare cursant a fost şi executant, şi comandant, iar feed-backul îl primeam, după fiecare ac-tivitate, pe loc. Ni se explica şi cum am putea îmbunătăţi, povesteşte sergentul Marius Untaru, coman-dant de grupă la Brigada 1 Apărare Sol-Aer Nicolae Dăscălescu, din SMFA, fost cursant. n

11Observatorul militarNr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

PASIUNI

Florin Becheanu este soldat la Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul. A

venit în Bucureşti acum şase luni şi tot atunci a început să desene-ze în pix. Nu se consideră talentat şi nu a luat niciodată în serios această pasiune, dar, spre noro-cul lui, a întâlnit oameni care să o facă. Astfel, la 20 de ani, Florin a reuşit să îşi deschidă o expoziţie, la Biblioteca orăşenească Mircea Radina din Segarcea, iar succesul desenelor sale şi tehnica nouă pe care o foloseşte îi creionează un frumos viitor în pictură.

Eu nu mă numesc talent, mă numesc muncă şi atât, precizează, încă de la început, tânărul artist. Am început prin a desena în creion şi pensulă. Apoi, m-am gândit să complic puţin lucrurile, adaugă râzând. Acum, desenează în pix aproape orice. Pentru el pare mai important să reuşească să sur-prindă realitatea. Fiecare desen are câte o temă, iar tema este o trăire a lui.

Poţi să faci foarte multe cu ajutorul pixului, nu te constrânge în exprimare, doar că e nevoie de multă răbdare şi precizie, explică Florin. Contează şi pixul. Prima dată, am început doar cu pix albastru. Acum folosesc şi culori. Cel mai important este vârful. Trebuie să fie cât mai subţire, de la 0,5 mm în jos. Contează şi pasta, cum alunecă pe foaie şi cum îşi lasă amprenta. Florin a devenit un expert în ustensile de acest fel.

Artă din vârful pixului

La numai 20 de ani, soldatul Florin Becheanu pătrunde în lumea artelor plastice cu o expoziţie de desene în pix.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Fiecărui desen îi atribuie câte un text. Acesta completează me-sajul lucrării, întregeşte o trăire. Uneori, textul este inspirat dintr-un citat celebru, alteori mesajul îi aparţine.

Talentul său a surprins pe foarte multă lume şi asta pentru că puţini dintre cei care îl cunoşteau pe Florin ştiau că desenează. Bibliotecara Claudia Sanda, cea care l-a ajutat să organizeze expoziţia, după ce i-a văzut desenele pe pagina sa de Facebook, povesteşte cât de sur-prinsă a fost când i-a descoperit talentul. A fost ceva nou pentru mine, nu mai văzusem asemenea lucrări. Credeam că sunt realiza-te în peniţă sau creion, dar erau

lucrate în... pix! Mă întrebam de unde a învăţat. Probabil la şcoală, mi-am spus. Răspunsul lui a fost că nu a învăţat de niciunde! Pur şi simplu, în urmă cu aproximativ şase luni, a început să deseneze în pix. Talent, mi-am spus. Doar ta-lentul erupe ca un vulcan. Trebuie promovat! Şi am început prin a-i distribui desenele şi prin a invita prietenii virtuali ai bibliotecii să-i vizualizeze pagina. Apoi, i-am propus să ne întâlnim şi să punem la cale o expoziţie, îşi aminteşte Claudia Sanda despre primii paşi spre afirmare ai militarului.

Expoziţia a avut vernisajul la 15 mai şi a fost deschisă publicu-lui până la sfârşitul lunii trecute. S-au strâns mulţi curioşi în aceas-tă perioadă. Florin a primit zeci de felicitări pentru că a ales să expună în oraşul natal, ideile lui au prins, iar desenele au plăcut. A primit şi câteva comenzi, însă nu este hotărât să vândă. Îi vine greu

Liniile acestea fine în negru şi albastru, alteori roşii sau verzi, apăsate sau tremurân-de, degajate alteori, calde sau mânioase, adunate sau împrăş-tiate au avut nevoie de multă trudă, de o dorinţă puternică de a le aşeza pe pagină în aşa fel încât să facă să trăiască ideea artistului.

Sanda Claudia, bibliotecar

Poţi să faci foarte multe cu ajutorul pixului, nu te con-strânge în exprimare, doar că e nevoie de multă răbdare şi precizie.

SoldatFlorin Becheanu

Florin a început natural, fără a forţa intrarea pe acest tărâm, experi-mentând, căutând şi lucrând în diverse tehnici artistice. Urcuşul este sesizabil cu fiecare încercare, de la primele desene schiţate până la compoziţii mai complexe.

Ioana Flueraşu, profesor de artă plastică

să se despartă de ele. Investesc foarte mult timp în fiecare lucrare, în căutarea perfecţiunii şi mă ataşez de fiecare desen. Realizarea unui portret poate dura şi două zile, dar nu lucrez continuu. 7-8 ore pe zi, cu mici pauze. Cel mai rapid desen l-am făcut în patru ore, explică Florin.

La vernisajul expoziţiei, a ales să meargă în ţinuta militară. A cerut aprobări, decis că merită orice efort. Din armată îmi vine inspiraţia, de aici îmi iau trăirile

pe care le transpun apoi pe hârtie. De aceea, am ales să merg la vernisajul expoziţiei mele îmbră-cat militar. Desenul şi milităria se îmbină foarte bine, ca artistul şi muza. Plus că am vrut să arăt şi o altă faţă a militarilor, alte calităţi şi pasiuni ale noastre, nu doar forţă şi stricteţe.

La sfârşitul lunii iunie, Florin va expune în Craiova, la Bibliote-ca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman. Iar pentru viitor, plănuieş-te un vernisaj şi în Capitală. n

FOTOREPORTAJNr. 21 / 3 – 9 iunie 2015Observatorul militar12

Ritm susţinut la Combined Resolve lVPlutonier-adjutant Lucian Irimia

lucian.irimia@presamil.ro

Foto: maior Adrian Gîtman, căpitan Ion Anghel, plutonier-adjutant Lucian Irimia

Zi şi noapte, Lupii Negri sunt în contact cu forţele adverse (OPFOR). Acţiunile se derulează în ritm rapid, indiferent de ora sau de sta-rea vremii. Misiunile se succed, iar timpul parcă nici nu mai există.

Militarii din Batalionul 151 Infanterie fac faţă cu brio provocărilor. Mulţi compară activităţile de aici cu ce au întâlnit într-un teatru de operaţii, dar acţiunile sunt mult mai comprimate. Singura diferenţă este terenul, apropi-at de cel din România. Mişcările grupelor şi plutoanelor sunt atent verifica-te şi urmărite de observatorii-controlori ai centrului de pregătire american.

O companie din detaşamentul Lupilor Negri face parte din OPFOR. Des-părţiţi de camarazii lor, ei acţionează sub o altă conducere. Sunt îmbrăcaţi în uniforme mozaic de deşert şi sunt băieţii răi. Ei le fac viaţa amară altor militari din cadrul exerciţiului Combined Resolve IV. Acţionează rapid şi cât se poate de eficient, căutând continuu breşe sau slăbiciuni ale forţelor principale. Uneori au noroc, alteori nu.

Este o experienţă inedită atât pentru mine, cât şi pentru subordonaţi, a declarat comandantul companiei OPFOR, maior Paul Curt. Acţionăm tot după tacticile şi procedurile NATO, dar avem o mai mare libertate de mişcare. Terenul de aici ne ajută în acţiunile noastre, cu dealuri, văi şi multă pădure.

Oricât de multă acţiune ar fi din când în când, fără un program anume, se ia pauză. Câteva zeci de minute sunt o binecuvântare. Atunci armele amuţesc, liniştea se lasă peste pădurile, dealurile şi văile Bavariei. Ochii se închid pentru câteva minute, gândurile zboară către ţară, la cei dragi. Apoi, un ordin scurt şi totul reintră în ritm. Se aud multe focuri de armă, se văd manevre, mişcări de trupe şi multă tehnică militară. Este o luptă cu secun-dele, cu propriile limite ale fiecărui militar participant la exerciţiu.

Avem parte de multă acţiune. Militarii fac faţă tuturor provocărilor şi sunt mulţumit de modul cum acţionează şi se comportă. Se văd anii de instrucţie şi experienţa teatrelor de operaţii. Această participare la Combi-ned Resolve IV este un plus şi ne arată unde mai avem de lucrat, a afirmat comandantul companiei, care acţionează în cadrul unui batalion multina-ţional, maior Daniel Durchi. n

Ne deplasăm către o nouă misiune!Tancurile americane sunt sprijinite de infanteriştii români.

Ai distrus tancul advers, acum am calea liberă spre obiectiv!

Militarii Batalionului 151 Infanterie se antrenează intensiv la Centrul de Instruire de la Hohenfels (JMRC).

13Observatorul militarNr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Ritm susţinut la Combined Resolve lV

Protecţia forţelor în timpul staţionării.

Infanteriştii sunt

în acţiune.

Lupii Negri au capturat forţe inamice.

Mitralieră la liziera pădurii.

Conlucrare româno-americană.

Observatorul militar14MEMORII

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Cum i-au pregătit instructorii SAS

pe militarii români

Aplicaţia EXCOM 99 a reprezentat o premieră pentru armata română.

Exerciţiul din domeniul Forţelor Speciale a fost prima colaborare a Regimentului 21 SAS V, din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu subunităţi de cerce-

tare, paraşutişti şi misiuni speciale din Armata României.Activitatea s-a desfăşurat în perioada 14-28 august 1999.

Timp de două săptămâni, programul de instruire şi de specia-lizare în domeniul Forţelor Speciale a fost intens, solicitant, plin de suspans, coerent şi a decurs ca şi cum s-ar fi participat la o acţiune reală, continuă, în care categoriile de pregătire nu au fost separate între ele, ci au condus la o înlănţuire logică în derularea activităţii.

Calitatea comenzii detaşamentului, eliberată de îngrădiri birocratice, a constituit unul dintre principalii factori ai eficienţei în desfăşurarea instrucţiei.

Înainte de toate, trebuie menţionat că instructorii SAS sunt nişte superluptători: militari pentru care lupta, fie că este dusă cu arma de foc, cu arma albă sau fără, prin utilizarea tehnicilor de jiu-jitsu, karate, judo, nu are secrete. Instructorii britanici sunt aproa-pe la fel de duri ca şi inamicii posibili. Pentru că numai trecerea unor probe deosebit de aspre creează certitudinea că luptătorii vor supravieţui, fără să trădeze, în situaţia în care vor fi prinşi.

General de brigadă (r) Dumitru Miu

Ştiam că, în meseria noastră, riscul formează carac-terele şi că pericolul îi apropie pe militari, atunci când este trăit în comun.

Odată luaţi la ochi, unul dintre ofiţerii cu planificarea operaţiilor a sărit ca ars de pe bancă şi a încercat să fugă. Nu a reuşit decât să facă un pas, pentru că l-am prins repede de mână şi l-am tras cu furie înapoi, spu-nându-i: Ia loc! Dacă ne e dat să murim, să fim solidari!

La anumite etape, luptătorii s-au deplasat ziua şi noaptea, fără hrană asupra lor. Aceştia s-au antrenat zilnic prin efectuarea de marşuri, a căror distanţă a crescut de la o zi la alta, fără a cunoaşte lungimea traseului, punctele de verificare şi timpul de realizat.

O bună metodă de testare a nivelului de pregătire fizică şi psihică s-a dovedit a fi proba de efort şi de rezistenţă în echipă - Log Race (alergarea cu buşteanul în teren puternic frământat, pe distanţe mari). Fiecare patrulă formată din şase oameni trebuia să care un buştean de mărimea unui stâlp de telegraf pe o distanţă de aproximativ doi km. De regulă, pentru astfel de exerciţii s-au ales cele mai dificile trasee (pante de deal, deplasarea prin albia unui pârâu în amonte).

În poligon nu au existat aliniamente marcate, iar trăgătorii nu au cunoscut distanţele şi poziţiile ţintelor. Şedinţele de tragere au fost concepute la specificul forţelor speciale, din diferite poziţii, combinând focul cu deplasarea. Deschiderea focului s-a realizat din reflex, iar schimbarea încărcătoarelor s-a făcut din proprie iniţiativă, de pe loc sau din deplasare, fără alte comenzi.

Cea mai mare problemă cu care m-am confruntat atunci a fost legată de executarea tragerilor de luptă. Era o zi superbă de vară, în vinerea din prima săptămână de

pregătire, când aveam planificat să executăm trageri cu muniţie de război. În acea dimineaţă eram în aşteptarea comandantului grupului de instructori britanici, când am fost anunţat de ofiţerul de serviciu pe tabără că sunt căutat la telefon de locţiitorul pen-tru instrucţia tragerii (şi conducătorul tragerii din acea zi), care suna din poligon. Anunţul primit nu mi-a creat niciun fel de îngri-jorare, deoarece îi cunoşteam profesionalismul ofiţerului român

şi mă aşteptam ca acesta să-mi spună la telefon că este gata de începerea tragerii. Dar, surpriză! De la celălalt capăt al telefonului, ofiţerul îmi spune, pe şleau, că nu îşi asumă responsabilitatea funcţiei din poligon şi că el nu va permite să se tragă. Desigur, timp de câteva fracţiuni de secundă am rămas fără aer în piept.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l chem la mine pe şeful de stat major al detaşamentului, dar din discuţia avută cu acesta a rezultat că nu poate participa la tragere pentru că nu se simte prea bine. La încheierea discuţiei cu şeful de stat major, am înţeles impasul în care mă aflam. Era momentul să-mi urmez chemarea şi să fac tot posibilul ca să ies din această situaţie. Ştiam că, în meseria noastră, riscul formează caracterele şi că pericolul îi apropie pe militari, atunci când este trăit în comun.

Dornic de a acţiona, fără echivoc, am sunat la poligon şi i-am comunicat conducătorului tragerii să instaleze paza şi să facă instructajul personalului de serviciu pe poligon, până la venirea mea.

O jumătate de oră mai târziu, eram în poligon împreună cu comandantul grupului de instructori britanici. În următoarele clipe, privirea mi s-a îndreptat spre cele zece patrule care aştep-tau, în tăcere şi parcă fără nicio speranţă, verdictul meu. I-am privit preţ de câteva secunde în ochi şi am constatat că nimic nu se schimbase între noi, apoi, cu zâmbetul pe buze, le-am spus: Acum este rândul vostru! În zece minute începem tragerea!

Dintr-o dată, poligonul a prins viaţă, iar atmosfera îmi devenise familiară. Era aceeaşi, ca la alte trageri sau ca pe aerodrom, în aşteptarea avionului pentru

executarea paraşutărilor. Acţiunea aceasta a constituit un test sever pentru mine. Atunci, în acele momente, cineva trebuia să-şi asume riscul, iar acela trebuia să fie însuşi comandantul detaşa-mentului, adică eu.

Şedinţele pe care urma să le ţinem erau atipice, pentru că se desfăşurau asemănător condiţiilor reale ale câmpului de luptă, însă nu respectau anumite prevederi din regulamentele noastre de tragere. Trei argumente, pe care le-am găsit atunci ca fiind foarte convingătoare pentru mine în luarea deciziei, au fost lega-te de selecţie. Toţi cei 60 de militari, care urmau să execute trage-rea, au trecut prin mâna mea şi, cu atât mai mult, niciunul dintre ei nu a intrat în compunerea detaşamentului pe baza vreunei intervenţii de sus. Pe de altă parte, am participat la toate şedinţele de pregătire din teren şi i-am văzut la lucru pe fiecare dintre ei. La fel de important a fost şi profesionalismul de care au dat dovadă instructorii britanici pe timpul şedinţelor de pregătire.

Şedinţa de tragere nu a fost lipsită de emoţii, iar pentru mine, cred că a fost cea mai lungă zi din toată cariera mea de militar. Era o adevărată încântare să priveşti în poligon, la mişcările executa-te de băieţi şi, în mod deosebit, la ţintele care cădeau una după alta. Aşa cum spuneam anterior, tragerea a fost atipică pentru noi. Se trăgea cu muniţie de război, unul pe lângă celălalt, erau oameni care veneau dinspre axul poligonului spre foişor, cu car-tuş pe ţeavă, făcând diferite mişcări de rostogolire şi de reluare a tragerii, din nou, pe axul poligonului.

Priveam parcă la o acţiune reală, unde nu se dădeau comenzi pentru ocuparea unui aliniament de tragere, pentru deschiderea focului sau încetarea acestuia, pentru schimbarea încărcătoarelor cu muniţie. Totul se hotăra din priviri, iar mişcările erau coordo-nate cu ajutorul semnelor şi semnalelor. În afară de aceste lucruri, replierea luptătorilor aflaţi în contact cu inamicul şi ruperea luptei cu acesta, în vederea regrupării, mi-au oferit un spectacol pe care nu l-am revăzut niciodată de la încheierea aplicaţiei.

La un moment dat, în toiul acestor acţiuni, un militar, în urma unor succesiuni de rostogoliri, şi-a pierdut pentru câteva fracţiuni de secundă direcţia de tragere şi a îndreptat arma spre noi, care ne aflam în faţa foişorului de tragere. Odată luaţi la ochi, unul din-tre ofiţerii cu planificarea operaţiilor a sărit ca ars de pe bancă şi a încercat să fugă. Nu a reuşit decât să facă un pas, pentru că l-am prins repede de mână şi l-am tras cu furie înapoi, spunându-i: Ia loc! Dacă ne e dat să murim, să fim solidari! În final, militarul a redirecţionat arma pe axul poligonului, reluând tragerea asupra ţintelor instalate în poligon. În contrast cu atmosfera de început, încheierea tragerilor a constituit o descătuşare pentru toţi.

Ziua nu se încheia niciodată când se termina programul de instrucţie. Caietele erau pline de notiţe cu o serie de noţiuni specifice Forţelor Speciale, care trebuiau învăţa-

te. Amenajarea unui loc pentru relaxare, unde să joci un biliard sau o partidă de şah şi unde să bei o bere a fost sugerat de către partenerii noştri britanici încă de la prima vizită de recunoaştere. Toţi cei care au făcut parte din componenta de instrucţie s-au folosit de acest drept şi cred că acest lucru a constituit un mod firesc de a socializa şi de a ne cunoaşte mai bine.

Către sfârşitul celei de-a doua săptămâni, pe parcursul a două zile, a avut loc un exerciţiu tactic complex, cu trageri de luptă specifice forţelor speciale, cu acţiune asupra unor obiective strategice dispuse la o distanţă de 30-40 de km faţă de locul în care ne aflam, cu folosirea procedeelor de pătrundere şi de recu-perare pe jos, pe roţi şi cu elicopterul, la care au asistat şi distinşii noştri oaspeţi.

În ziua a doua a exerciţiului, am avut plăcerea să-l avem în mijlocul nostru şi pe şeful Statului Major General, general Constantin Degeratu. Aplicaţia a cuprins şi executarea, de fiecare patrulă de Forţe Speciale, a unei şedinţe de tragere. Aşa se face că în acea zi l-am aşteptat pe general chiar la intrarea în poligonul de tragere Cheia, dispus la marginea localităţii Râşnov. După ce l-am întâmpinat, generalul Degeratu s-a apropiat de mine şi, în timp ce mi-a întins mâna, mi-a spus: Domnule colonel, cu părere de rău, trebuie să vă spun, dar nu pot să rămân mai mult de o oră.

Timpul se scurgea cu o repeziciune alarmantă, iar eu nu reuşeam să prezint foarte multe, pentru că generalul dorea din ce în ce mai multe detalii despre fiecare activitate sau acţiune efectuată de militarii noştri.

După o oră, surpriză! Şeful Statului Major General îmi spune: Domnule colonel, mai rămân, nu plec. Sunt fascinat de ceea ce văd aici. Şi aşa s-a făcut ca, în final, acesta să plece de la noi după aproape nouă ore.

Pe chipurile încordate ale militarilor, pictate în culori de camuflaj, generalul a putut citi efortul fizic şi psihic împinse până la epuizare pe timpul celor două săptămâni de iad şi a ultimei misiuni, dar şi hotărârea sălbatică a acestora de a continua ceea ce au început. n

Foto

: plu

toni

er-a

djut

ant L

ucia

n Iri

mia

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Observatorul militar 15LUMEA DE AZI

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

EurodroneUn proiect european de construire a unei drone militare până în 2025 a fost lan-

sat recent, odată cu semnarea de către Germania, Franţa şi Italia a unui acord privind demararea proiectării la nivel tehnic, conform unei ştiri AFP. Proiectul are scopul de a reduce dependenţa de dronele de construcţie americană şi israeliană. Construcţia acesteia ar putea ajunge să coste aproximativ un miliard de euro.

Timp de un deceniu, puterile europene au încercat şi au eşuat să ajungă la un proiect comun de dronă, iar în prezent, Marea Britanie, Italia şi Franţa le utilizează pe cele americane, Reaper. Germania şi Franţa utilizează, de asemenea, şi drone de producţie israeliană. Cele trei state au căzut de acord să coopereze pentru crearea unei drone încă din 2013. Eurodrona va fi utilizată pentru misiuni de cu-legere de informaţii şi de cercetare, putând fi dotată cu o gamă largă de

echipamente. Companiile europene Airbus, Dassault Aviation şi Alenia Aermacchi sunt implicate în acest proiect.

Ministrul francez al apărării, Jean-Yves Le Drian, a declarat că semnarea acestui acord semnifică un pas important în cooperarea europeană. Alte state europene, cum ar fi Spania şi Portugalia, s-ar putea implica în proiect în fazele următoare. Următorii doi ani sunt dedicaţi unei evaluări tehnice pentru a pune de acord cerinţele operaţionale, de performanţă şi costuri ale Franţei, Germaniei şi Italiei. n

Acord NATO-AfganistanAlianţa Nord-Atlantică şi liderii

Afganistanului au ajuns la o înţelegere asupra unui cadru privind o viitoare prezenţă militară şi civilă în această ţară la finalul actualei misiuni a NATO, conform secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, citat de AFP. Stoltenberg a făcut declaraţia la finalul unei sesiuni a reuniunii miniştrilor de externe din statele NATO, din Antalya, Turcia, la care a participat şi ministrul de externe afgan, Salahuddin Rab-

bani, precum şi comandantul misiunii NATO în Afganistan, general John Campbell. Deşi noua misiune va avea o componentă militară, va fi condusă de un civil. NATO

s-a angajat ca, până la toamnă, să elaboreze planuri detaliate pentru această nouă misiune, deşi nu este clar când se va finaliza actuala operaţie a Alianţei în Afganistan. Scopul general este acela de a sprijini instituţiile afgane să devină independente şi auto-nome şi să consolideze progresele făcute până în prezent. Nu s-au stabilit încă detaliile noii misiuni, dar efectivele implicate se pare că vor fi mai mici decât cele ale misiunii Resolute Support, care sunt de aproximativ 12.500 de oameni. Afganistanul rămâne un loc periculos, având în vedere atacurile constante ale talibanilor asupra forţelor de securitate guvernamentale. Violenţa în Afganistan a rămas la cote ridicate şi în 2015.

După reuniune, ministrul afgan de externe a salutat dedicarea şi implicarea Alian-ţei, subliniind că a primit asigurări de la toţi membrii NATO că vor continua să sprijine întărirea forţelor afgane de securitate. n

Exerciţii navale în Marea MediteranăForţele Navale chineze şi cele ruse au desfăşurat, în perioada 11-21 mai, în Ma-

rea Mediterană, exerciţiul Joint Sea 2015-I, potrivit unor surse guvernamentale chineze. Este cel de al patrulea exerciţiu naval desfăşurat în comun de armatele celor două state.

Experţii apreciază că acesta este exerciţiul cel mai îndepărtat la care a participat marina chineză, fiind, toto-dată, şi un indicator semnificativ al co-operării strânse dintre China şi Rusia. Partea chineză apreciază că Marea Mediterană face parte dintr-un coridor maritim de transport şi aprovizionare, iar China trebuie să îşi dezvolte ca-pacitatea de a gestiona crize şi de a asigura securitatea căilor de navigaţie, în vederea protejării intereselor naţio-nale şi ale cetăţenilor chinezi din alte state. Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Geng Yansheng, a declarat că aceste exerciţii comune nu sunt îndreptate împotriva nimănui şi nu au nicio legătură cu situaţia politică din regiune.

Nouă vase de suprafaţă din Forţele Navale ale celor două ţări au luat parte la cele patru faze ale exerciţiilor concentrate pe operaţii de apărare maritimă, aprovizionare şi escortă. Pe timpul exerciţiilor s-au simulat diverse situaţii, de apărare antisubmarin, antiaeriană, precum şi antirachetă. Anul viitor, exerciţiile vor avea loc în apropierea coastelor chineze. n

Combaterea agresiunilor hibride

Războiul online cu Statul Islamic

Măsuri menite să combată războiul hibrid.

Guvernul SUA vizează contracararea propagan-dei online a Statului Islamic.

Recent, miniştrii de externe ai statelor membre NATO au participat la o reuniune în Antalya, Turcia. Secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, a declarat, la finele reuniunii, că NATO parcurge, în prezent, cea mai amplă transformare din istoria sa

şi va continua să ia măsuri pentru reasigurarea aliaţilor şi pentru combaterea conflictului hibrid. Anexarea ilegală a Crimeei şi acţiunile Rusiei din estul Ucrainei sunt exemple care se înscriu în paradigma războiului hibrid, ce poate fi definit ca fiind o combinaţie de ameninţări, inclusiv cu forţe convenţionale, operaţii subversive la adresa guvernelor legitime şi atacuri cibernetice. Totodată, specialiştii apreciază că, în paralel, războiul hibrid presupune inclusiv o intensificare a unor campanii sofisticate de dezinformare şi radicalizare desfăşurate de multe ori prin media. Stoltenberg a salutat, cu acest prilej, anunţul făcut de Marea Britanie că va oferi finanţare pentru comunicarea strategică a Alianţei în scopul combaterii campaniilor de propagandă ruseşti.

Nucleul strategiei de combatere a războiului hibrid este reprezentat de sporirea capacită-ţilor de apărare ale NATO. Guvernele stabile pot face faţă ameninţărilor specifice conflictelor hibride, iar stabilitatea poate fi sprijinită printr-o capacitate de apărare corespunzătoare. Se-cretarul general al NATO a declarat că nivelul de securitate al Alianţei depinde de stabilitatea vecinilor săi şi din această perspectivă trebuie să coopereze mai mult cu aceştia. Miniştrii de externe participanţi la reuniune au examinat, de asemenea, şi modalităţi de sporire a cooperării cu Suedia şi Finlanda, luând în calcul intensificarea schimburilor de informaţii şi implicarea acestor state în mai multe exerciţii ale Alianţei.

Provocările care vin din sudul Europei şi din partea Rusiei vor necesita, din partea NATO, un răspuns colectiv ferm şi pentru asta toate statele europene trebuie să lucreze mai strâns împreună. Un segment al acestei cooperări va fi dedicat strângerii legăturilor cu Uniunea Europeană în vederea contracarării războiului hibrid. Cele două organizaţii vor avea grijă ca strategiile elaborate să fie complementare, astfel încât să se poată acţiona integrat, rapid şi eficient în cazul ameninţărilor de tip hibrid, asupra oricărui stat membru.n

Unul dintre cei doi atentatori ai atacului eşuat din Texas, cu ocazia unei expoziţii de caricaturi ale profetului Mahomed, a fost în contact frecvent cu un militant

american al grupului islamic, conform surselor care monitorizează activitatea extremiştilor în spaţiul virtual. Campania de propagan-dă pe reţelele sociale, desfăşurată de militanţii Statului Islamic, reprezintă o provocare, în special pentru instituţiile guvernamen-tale, care nu sunt corespunzător echipate pentru a răspunde rapid în asemenea situaţii.

Statul Islamic se bazează pe un număr foarte mare de susţină-tori ce le propagă mesajele în mediul virtual, având chiar şi 2.000 de oameni, care postează de 150 de ori pe zi. Specialiştii sunt de părere că atât SUA, cât şi alte guverne care se opun Statului Islamic pierd războiul derulat pe reţelele sociale, pentru că nu angajează un număr comparabil de oameni care să contracareze mesajele jihadiştilor. Deşi Statul Islamic a încercat să îşi asume atacul din Dallas, secretarul american al Apărării, Ashton Carter, a spus că gruparea nu a ordonat atacul dar, cu siguranţă, a reuşit să inspire oamenii să îl execute.

Reţelele sociale permit membrilor Statului Islamic să găsească adepţi şi simpatizanţi şi să dezvolte cu aceştia legături intense. Analiştii sunt de opinie că oficialii americani ar trebui să declasifi-ce şi să disemineze public fotografii, filme video sau stenograme ale unor comunicaţii care să ilustreze atrocităţile comise de Statul Islamic în teritoriile pe care le are sub control în Irak şi Siria. De asemenea, trebuie să crească şi viteza de reacţie a autorităţilor. Au fost situaţii în care media a preluat informaţii false ale Statului Islamic, iar autorităţile nu au reacţionat suficient de rapid pentru a corecta neadevărurile. Închiderea unor conturi de Twitter ale jiha-diştilor a redus, pe de o parte, volumul postărilor acestora dar, în egală măsură, a privat autorităţile de o sursă de informaţii privind procesul de recrutare a acestora. n

Pagină realizată de Silvia Mircea

Reţelele sociale permit mem-brilor Statului Islamic să gă-sească adepţi şi simpatizanţi şi să dezvolte cu aceştia legături intense.

Observatorul militar16AZIMUT

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Ziua Geniştilor MilitariArma Geniu a împlinit 156 de ani de la înfiinţare.

La 31 mai 1859, din iniţiativa  ingi-nerului Panait Donici, fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul

Moldovei, a fost înfiinţat primul batalion de geniu. Anual, în această zi, armata ro-mână sărbătoreşte Ziua Geniştilor Militari. Indispensabili trupelor pe timpul duce-rii războiului, dar şi pe timp de pace, geniş-tii şi-au dovedit utilitatea încă de la înfiin-ţare. Ca un omagiu adus geniştilor pentru contribuţia lor deosebită  în Războiul de Independenţă, cât şi în Războiul pentru Reîntregirea Neamului, din iniţiativa ge-neralului Constantin Ştefănescu Amza, comandantul Şcoalelor şi Centrului de Instrucţie al Geniului din acea vreme, în Bucureşti a fost ridicat şi dezvelit, la 29 iunie 1929, în prezenţa Casei Regale a României, Monumentul Eroilor din Arma Geniului, Leul, situat în apropierea palatu-lui Cotroceni. Geniştii militari au participat, constant, la misiuni în ţară şi în teatrele de operaţii. Au construit poduri, au reclădit căi de co-municaţii distruse, au intervenit în folosul oamenilor năpăstuiţi de stihiile naturii. Tot specialiştii acestei arme sunt cei care îşi pun viaţa în pericol, intervenind atunci când sunt descoperite dispozitive explo-zive improvizate şi când mijloacele clasice de neutralizare nu pot fi folosite. Pentru a cinsti cum se cuvine nobila armă, geniştii Centrului de Instruire pen-tru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait

De la înfiinţarea lor, trupele de geniu au participat, efectiv, la executarea unor obiec-tive economice (Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre-Marea Neagră), platforme industria-le, modernizări portuare, la construirea me-troului bucureştean şi au realizat reţele de drumuri şi de căi ferate în toată ţara.

Donici, din Râmnicu Vâlcea, au sărbătorit evenimentul printr-o expoziţie de carte dedicată Zilei Armei Geniu, ocazie cu care au fost reamintite câteva repere ale istoriei armei, şi printr-o competiţie sportivă, Cupa Genistului, la care au participat, alături de personalul unităţii, cursanţi aflaţi la diferite forme de pregătire, reprezen-tanţi ai Inspectoratului de Poliţie Vâlcea, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi Serviciului Român de Informaţii. De asemenea, cu această ocazie, a fost organizat simpozionul cu tema 31 mai 1859–31 mai 2015, 156 ani de istorie de geniu. La rândul său, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu General Constantin N. Hârjeu a orga-

nizat vineri, 29 mai, o ceremonie militară pentru cinstirea eroilor acestei arme, la Monumentul Eroilor din arma Geniu - Leul şi Statuia lui Panait Donici, din Capitală. La

eveniment au participat veterani de război, membri ai asociaţiei şi cadre militare acti-ve din Statul Major General, Statul Major al Forţelor Terestre, Brigada 10 Geniu Brăila, Batalionul 96 Geniu şi Regimentul 70 Geniu Aviaţie. Tot în contextul acestei sărbători, 22 cadre în rezervă, foşti absolvenţi ai Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza, au depus o coroană de flori la busturile patronilor spirituali ai colegiului şi au vizitat spaţiile de învăţă-mânt, aducându-şi aminte de anii în care făceau parte dintre elevii acestei instituţii. Printr-un concurs fericit de împrejurări, la sfârşitul anului 2014, colonelul (r) Marian Gargaz a identificat în curtea bisericii din localitatea Valea Ursului, judeţul Neamţ, mormântul maiorului ing. Panait Donici, ctitorul Armei Geniu. Pornind de la aceasta, Consiliul Director Central al asociaţiei a hotărât ca în fiecare an, la 31 mai, cu prilejul aniversării Zilei Armei Geniu, să fie comemorat şi să i se aducă un pios omagiu întemeietorului acestei arme, la locul unde acesta a fost aşezat pentru odihna de veci. De aseme-nea, asociaţia a iniţiat construirea unei cruci de marmură albă, care a fost ampla-sată la mormântul maiorului Panait Donici, prin grija primăriei din localitate. În memoria ilustrului ctitor, avându-se în vedere calităţile sale caritabile remar-cabile, din iniţiativa Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu General Constantin N. Hârjeu şi cu sprijinul Consiliului local al comunei Valea

Ursului, s-a instituit, ca formă de sponso-rizare, Premiul special Maior ing. Panait Donici, în valoare de 1.000 lei, în scopul sprijinirii unui elev înmatriculat într-una din clasele V-VIII, cu rezultate şcolare foarte bune şi potenţial real de dezvoltare perso-nală, dar cu posibilităţi materiale şi finan-ciare necesare afirmării de sine reduse. De asemenea, biblioteca comunală a primit denumirea Panait Donici, iar în incinta acesteia s-a realizat un modul muzeistic, dedicat în exclusivitate acestuia. La activitatea de comemorare au participat preşedintele asociaţiei, colo-nel (r) Marian Gargaz, împreună cu membri ai asociaţiei din diferite garni-zoane, generalul de brigadă (r) Mihai Tofan, colonelul (r) Ion Vasiliu, ofiţer de geniu din zonă, comandantul Brigăzii 10 Geniu Brăila, colonel Gheorghe Soare, comandantul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, din Râmnicu Vâlcea, colonel Dan Marin, şi oficialităţi repre-zentative ale vieţii publice locale şi ale judeţului Neamţ. Şi în Brăila au avut loc o serie de ac-tivităţi dedicate acestei sărbători şi împli-nirii a 13 ani de la înfiinţarea Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos. Programul mani-festărilor a cuprins vernisarea expoziţiei de fotografie din activitatea structurilor de geniu cu tema Geniu-istorie şi contem-poraneitate, a expoziţiei de machete şi tehnică de geniu, la Biblioteca Judeţeană Panait Istrati, şi Cupa presei la tir, desfă-şurată în poligonul de tragere Cazasu. n

30 mai, Valea Ursului, jud. Neamţ: Slujba religioasă oficiată la mormântul întemeietorului armei geniu, maior Panait Donici.

Maistru militar clasa a II-a Florin Bodea

Observatorul militar 17VETERANI

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Norocşi ghinion

Sublocotenent Marius Mocanumarius.mocanu@presamil.ro

Doi veterani îşi amintesc experienţele trăite pe fronturile Campaniei din Vest.

Când ne-au încorporat, ne-am dus zâmbind. Eram voioşi. Nu ştiam noi ce însemna războiul.

M-am născut pentru a doua oară în Cehoslovacia. Şi eram fericit, chiar dacă eram rănit. Era pace!

Ca urmare a faptelor sale de vitejie, la 8 iunie 2007, preşedintele Slovaciei l-a declarat pe colonelul (ret) Ion Durnescu Cetăţean de Onoare al oraşului Nove Mesto nad Vahom. De atunci, în fiecare an, Administraţia Prezidenţială a Slovaciei îi trimite scrisori de felicitare cu prilejul diferitelor sărbători.L-am întâlnit pe generalul

de brigadă (ret) Teofil Dreptate, purtându-şi cu mândrie uniforma, printre militarii Batalio-nului 317 Sprijin Logistic Voievodul Gelu. Este nelipsit la activităţile fes-tive, care se desfăşoară la nivelul municipiului, chiar dacă anii i-au furat din vigoare. Se deplasează încet şi nu pentru că nu ar putea să meargă mai repede, ci pentru că problemele cu vederea s-au agravat în ultima perioadă. M-am oferit să-l ajut, dar mi-a răspuns politicos: Îţi mulţumesc! Mă descurc şi singur, doar sunt vânător de munte! S-a născut la 10 iunie 1923, în comuna Chiochiş, din Bistriţa-Nă-săud, şi, încă de la o vârstă fragedă, părinţii, simpli ţărani, i-au dat câteva sfaturi, pe care le-a respectat toată viaţa: să nu te uiţi în ograda altuia, pe cei mai mari să-i saluţi, să trăieşti numai din muncă cinstită!

Rostea aceste cuvinte cu atâta patimă, încât am înţeles că numele pe care îl poartă nu este întâmplător.

Imediat după momentul 23 august 1944, Teofil Dreptate a fost încorporat la Şcoala de ofiţeri în rezervă, de la Arad, în cadrul căreia a luptat patru luni.Când ne-au în-corporat, ne-am dus zâmbind. Eram voioşi. Nu ştiam noi ce însemna răz-boiul, povesteşte veteranul. Misiu-nea şcolii din care făcea parte era de a asigura paza aeroportului de la Arad. Ulterior, au fost mutaţi în bazinul Mureşului şi angre-naţi în luptele pentru eliberarea Transilvaniei. Aşteptând atacul, la un moment dat, comandantul mă trimite în recunoaştere, împreună cu doi camarazi, îşi aminteşte veteranul un episod de pe front. Ne-au prins inamicii, ne-au dus sub escortă, în tabăra lor. Spre seară, când se întuneca, ne întrebam cum am putea noi scăpa de aici? La un moment dat, unul din cei doi care ne păzeau ne-a spus: Nu-i nimic măi, diseară plecaţi (era un român din armata maghiară). Şi

chiar aşa s-a întâmplat. Ne-a făcut scăpaţi. Când s-au întors în tabăra şcolii, comandanţilor nu le venea să creadă cât de norocoşi erau cei trei.

Trei luni mai târziu, generalul de brigadă (ret) a fost transferat la Batalionul 7 Vânători de Munte, de la Deva, unde începea pregă-tirea pentru Campania din Vest.

Despre acea perioadă îşi aminteş-te cu drag şi spune că armă mai frumoasă ca a vânătorilor de munte nu există. Este greu şi nu poate face faţă oricine, dar te căleşte. Şi a înce-put să fredoneze: Suntem vânători de munte, noi luptăm pe-nalte stânci. Moartea nu ne înfioară, nici prăpăstiile adânci!

La începutul lunii mai a anului 1945, unitatea din care făcea parte a primit ordin de dislocare pe Frontul de Vest. Norocul lor a fost că doar peste câteva zile războiul a luat sfârşit, iar ei au fost lăsaţi la vatră.

Teofil Dreptate a fost avansat la gradul de sublocotenent şi tre-cut în rezervă. În 1946 a absolvit Academia de înalte studii comerci-ale şi industriale, de la Braşov, pentru ca, ulterior, să îndeplineas-că diferite funcţii în Ministerul de Finanţe. Anul trecut, soţia sa a trecut la cele veşnice, lăsându-l să-şi poarte bătrâneţea alături de cei trei copii ai lor. A fost o femeie extraordinară. Nu am avut nimic să-i reproşez toată viaţa, spune, cu lacrimi în ochi, veteranul.

În prezent, este preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala Sălaj, şi îi repre-zintă, cu cinste, pe camarazii de arme din cel de Al Doilea Război Mondial.

Mărăşeşti. În oraşul-simbol al eroismului şi curajului

militarilor români, într-o încăpere a Casei de Cultură Emanoil Petruţ, a luat fiinţă, în urmă cu unspreze-ce ani, Muzeul Veteranului Român.

Iniţiativa i-a aparţinut colone-lului (ret) Ion Durnescu, el însuşi luând parte la Campania din Vest a celui de Al Doilea Război Mondi-al. Deşi a ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani, este un bătrânel foarte sprinten, cu o poftă de viaţă debordantă. Cu toate acestea, memoria nu-l mai ajută cum o făcea odinioară. A venit într-un suflet să ne prezinte muzeul al cărui părinte spiritual este, chiar dacă era vizibil îngrijorat de starea de sănătate a soţiei sale, imobiliza-tă la pat.

A început să ne vorbească pătimaş despre instituţia pe care a creat-o şi despre greutăţile întâmpinate pe parcurs, când, dintr-o dată, ne-a făcut cunoştinţă cu tânărul Ion Durnescu, care lucra la Fabrica de zahăr din Sascut, în momentul izbucnirii celei de-a doua conflagraţii mondiale. Din dragoste de ţară şi dintr-o atrac-ţie deosebită pentru instituţia militară, în 1943, a ales să urmeze Şcoala de Subofiţeri de Artilerie, de la Făgăraş. Prins în vâltoarea evenimentelor din vara anului 1944, proaspătul sergent-major

de artilerie Durnescu a fost înrolat în Regimentul 11 Artilerie, din Focşani, şi trimis pe front, având funcţia de comandant de secţie tunuri. A participat la luptele duse pentru eliberarea Bucureştiului, apoi a urmat traseul de eliberare a României de sub ocupaţia fascistă, luptând în Transilvania, la Păuliş. Cu acelaşi regiment, a luat parte la eliberarea Ungariei şi Cehoslovaci-ei până la 5 mai 1945, când a fost grav rănit, în localitatea Nove Mes-to nad Vahom. Timp de patru zile a fost inconştient, într-un spital de campanie din Cehoslovacia, în care avea să-şi petreacă următoa-rele trei luni, iar în momentul în care şi-a revenit, a aflat că războiul

a luat sfârşit. M-am născut pentru a doua oară în Cehoslovacia. Şi eram fericit, chiar dacă eram rănit. Era pace!, îşi aminteşte veteranul. Ulterior, a fost transportat la Bu-cureşti, unde a mai fost spitalizat pentru încă cinci luni, după care a fost clasat medical cu serviciu auxiliar.

Cariera militară a plutonie-rului Ion Durnescu (avan-

sat la excepţional pe front) nu avea să se încheie aici. În 1949, s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, pe care a urmat-o în Bucureşti şi în Piatra Neamţ. La terminarea acesteia, a fost avansat la gradul de locotenent-major şi încadrat în Regimentul 18 Artilerie, din Piatra Neamţ, pe funcţia de comandant de baterie. În perioada 1957-1958, a partici-pat la un exerciţiu cu trageri de luptă executat în baza Tratatului de la Varşovia, în urma căruia rămâne cu o hipoacuzie acută. Astfel că, din 1967, este clasat medical şi trecut în rezervă. Un an mai târziu, s-a angajat ca civil la Cercul Militar Bârlad, după care a fost rechemat în activitate şi numit responsabil cu înzestrarea gărzilor patriotice, în acelaşi oraş. În 1980, este avansat la gradul de maior, iar după patru ani a trecut în rezervă.

În prezent, colonelul (ret) Ion Durnescu se preocupă perma-nent de îngrijirea mormintelor veteranilor de război împreună cu elevii şcolilor din Mărăşeşti.

Cu prilejul sărbătoririi vene-rabilei vârste de 92 de ani,

reprezentanţi ai Brigăzii 8 LAROM Alexandru Ioan Cuza, din Focşani, i-au oferit veteranului câteva cadouri simbolice, prezentându-i, totodată, respectul artileriştilor vrânceni, pentru faptele de eroism din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. n

Toamna anului 1944. Pod distrus în Transilvania.

General de brigadă (ret) Teofil Dreptate

Colonel (ret) Ion Durnescu

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Cuvântul „inclusiv” apare descris în dicţionare ca ad-verb, însemnând „împreună cu...”, „şi cu...” („Dicţio-narul explicativ al limbii române”, ediţia a II-a, revă-

zută şi adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012 / DEX), „în opoziţie” cu „exclusiv” (Dicţionarul limbii române contemporane, Editura Academiei, 1955-1957). El este prezentat şi ca adjectiv: „coprins în cele precedente” (Lazăr Şăineanu, „Dicţionar universal al limbii române”, ediţia a VI-a, Editura „Scrisul românesc S.A.”, fost „Samitca”, Craiova, 1929); „care cuprinde în el: în mod incluziv” (August Scriban, „Dicţionarul limbii româneşti”, Institutul de Arte Grafice „Pre-sa Bună, 1939 - Scriban): „unsprezece militari […], inclusiv un general, au fost plasaţi în carantină” (stirileprotv.ro); „România a comandat uzinelor Skoda, în martie 1930, muniţii şi arma-ment, inclusiv artileria grea” (9am.ro); „milioane de testamen-te, inclusiv cele redactate de o serie de personalităţi […], au fost incluse într-o arhivă online” (mediafax.ro/cultura-media); „regii […] sunt canonizaţi, atribuindu-li-se puteri […] şi calită-ţile […], inclusiv abilitatea de a lecui şi de a proteja regatul de rău” (formula-as.ro).

„Inclusiv” provine din franceză, unde adjectivul „inclusif” se referă la însuşirea de a cuprinde ceva şi are ca antonim adjec-tivul „exclusif” referitor la însuşirea de a exclude, de a respinge sau de a elimina dintr-un loc sau dintr-o poziţie o persoană, un lucru, un ansamblu de persoane sau de lucruri (cnrtl.fr/de-finition).

În engleză, prin „inclusive” se înţelege însuşirea de a inclu-

Inclusiv

Limba român` este patria mea.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

Cercul Militar Naţional În preajma desprinderii

Volumul de versuri propus de Nicolae Boghian, Parusìa, este caracterizat de o deosebită forţă a elanului confesiv, uneori repunere în discuţie a întregii situări existenţiale. Sunt căutări preconizând întoarceri la acele

vechi rădăcini care mai mult ascund decât arată. În această carte, poeziile lui Nicolae Boghian urmează inefabilul universului spiritual slav. Multe pericole aşteaptă în umbră, contrapartidă la imaginile poetice apropiate clarviziunii supramundane. Adeseori, filonul mistic pare că exprimă purificarea prin foc. Inconsistenţa prezentului impune irumperea misteriilor. Suntem proiectaţi în complexe intermundii, acolo unde poetul dă la iveală imagini percutante: Prin voalul rupt al altui tărâm se arată/ umbre uscate înţepând păpuşi/ lumina parcă e cu mâna luată/ soarele mocneşte ca pentru cei duşi// Aerul tulbure clipoceşte şi spânzură/ păsări ce înhaţă câmpia în cioc/ de când rătăcesc prin vedenii şi apa/ sub vrăji otrăvite îngheaţă în scoc// Fără de milă îmi muşcă din carne/ fosta mea viaţă tresărind de sub gropi/ în vreme ce pieptul strivit îşi respiră/ ultima raţie cu miresme de plopi// Mă atrage morişca vânturând spaime/ starea de a fi atârnat între vieţi -/ una care stoarce păcat şi din piatră/ cealaltă altoind pe tine puieţi// Stau în ele vrajba şi zădărnicia/ tăvălindu-se prin nectarul hieratic/ iar eu cu atâta lustruită cuprindere/ nu pot cugeta nici cât cimbrul sălbatic (Nectarul hieratic).

Octavian Mihalcea

Nicolae Boghian,Parusìa

Editura Eikon, Bucureşti, 2014

Anumite ipostaze amintesc ecourile dramatice dintr-un alt volum al lui Nicolae Boghian, Lupii Siberiei, pe un fond al introspectărilor majore. Drumul spre dobândirea luminii e presărat cu diverse problematizări interioare. Semnele harului divin sunt recognoscibile printre variatele tentaţii desacralizante. O notă incitantă e reprezentată de seria imaginilor poetice în siaj expresionist. Mesajul lansat de Sfânta Evanghelie după Luca, Foc am venit să arunc pe pământ (...), reprezintă un posibil filon ideatic unde se pot încadra următoarele versuri apocaliptice: Bărboşii suflă în spuza fierbinte/ şi dau prin sare hălci sângerii/ jeraticul le aprinde în extaz privirea/ când prezic că oamenii vor arde de vii/ Şi se va arăta Anticristul călare/ cu sabia roşie ca o torţă de sânge/ talazuri de foc vor rupe ţărmul luminii/ în pântecul mamei pruncul va plânge// Vorbele lor sapă şanţuri în noapte/ şi scot ţepii aricilor din teci amorţite/ cu cât înfulecă bucăţi mai mari de carne/ cu atât spaimele se umflă ca noroaie dospite/ Până când ţipătul unei cucuvele de smoală/ le crapă fălcile cu dinţii trăsniţi/ iar gura cerului aurită strănută/ şi varsă o ploaie de meteoriţi (Anticristul călare). Şi subiectele lui Hieronymus Bosch sau tema din Ispitirea Sfântului Anton, de Gustave Flaubert, pot avea profunde legături cu această atmosferă. În atotstăpânitorul spaţiu al mamei Rusii, revelat de cartea lui Nicolae Boghian, este dominatoare problematica despărţirii de cele materiale, element existenţial care predispune la un modus vivendi propice sfâşierilor. n

Căpitan Mircea Petala

Frica în război, Iaşi,1937,

pag. 121

de tot, de a avea deschidere faţă de toată lumea, fără vreo limi-tă în privinţa cuiva; cu orientare largă. Este folosit în contexte similare celor în care apar adjectivele „complete”, „comprehen-sive”, „exhaustive”, „encyclopedic”, „universal” (merriam-webster.com/dictionary).

Etimonul latin „inclusum” (participiul trecut al verbului „in-cludere”, aşadar cu valoare de adjectiv) înseamnă „închis”, „cap-tiv”, „prizonier”, „înconjurat” (prima-elementa.fr).

Deşi pentru limba română este definit doar adverbul „in-

clusiv”, adjectivul omonim apare frecvent: „li se aplică măsuri inclusive la nivelul celor 14 centre regionale” (ziarulunirea.ro); „parteneriat european de formare pentru o societate inclusivă” (timisoaraexpress.ro). În asemenea enunţuri, acest adjectiv pare să aibă înţelesul de „cuprinzător”.

Unii utilizatori ai vocabulei ţin seama că adverbul „inclusiv” este omonim cu adjectivul „inclusiv” şi marchează opoziţia scri-ind şi pronunţând adjectivul „incluziv” (aşa cum apare în Scri-ban), luând ca model fie pronunţia franceză, fie „incluziunea”: „reformele […] pot […] duce [la] o creştere economică puter-nică şi incluzivă” (caleaeuropeana.ro); „îşi asumă ca obiective li-nia consolidării creşterii economice, a statului de drept şi a unei societăţi echitabile şi incluzive” (romaniatv.net).

Nemenţionat încă în ediţiile explicative ale dicţionarului Academiei, adjectivul „incluziv” este luat în considerare în lu-crări personale de lexicografie, unde este definit ca „referitor la incluziunea socială” (Florica Dimitrescu, Alexandru Ciolan, Co-man Lupu, „Dicţionar de cuvinte recente”, ediţia a III-a, „Logos”, Bucureşti, 2013, p.290 / DCR): „au considerat oportunităţile de a participa garanţii […] ale unui regim dezirabil: o democraţie incluzivă şi stabilă” (sferapoliticii.ro); „grădiniţa […] cu regim in-cluziv pentru copii cu dizabilităţi” (europalibera.org).

Conform definiţiei academice actuale, substantivul „inclu-ziune” se referă la „particulă de material străin conţinută în masa unui corp solid”, „defect de fabricaţie al unei piese, constând în prezenţa în masa metalică a unor particule izolate”, „relaţie între două mulţimi prin care se exprimă faptul că orice element al primei mulţimi îi aparţine şi celeilalte” (DEX), nu şi la utilizarea lui în limbajul sociologic: „integrare a individului în sistemul social” (DCR): „procesul de incluziune socială reprezintă an-samblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă […]” (mmuncii.ro); „promovarea incluziunii sociale urmăreşte dezvoltarea de pro-grame specifice de dezvoltare personală” (eufinantare.info).

S-a stabilit şi s-a publicat o definiţie academică doar pen-tru „exclusivitate”: „stare a două lucruri care se exclud între ele” (DEX). Neadmisă încă academic, existenţa „inclusivităţii” este constatabilă în uz: „miza politică a acestei inclusivităţi […] ţine de [ce poate] fi democraţia” (presaonline.com); „o societate care doreşte […] valorile europene ale toleranţei, ale prieteniei şi inclusivităţii” (ziare.com). n

EXPOZIŢII Galeria Artelor.

În perioada 15 mai-15 iunie, la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional,

sub egida Academiei Internaţionale de Artă Modernă din Roma şi a Societăţii Colecţionarilor de Artă din România, sun-tem invitaţi la expoziţia de pictură şi desen a lui Vasile Parizescu. Autorul, Senator efectiv al Academiei Internaţionale de Artă Modernă din Roma şi Preşedinte de onoare al Artiştilor Plastici din Bucureşti, nume extrem de important în contextul artistic contemporan, poate fi considerat drept un reper ce, cu siguranţă, va dăinui. Plastica sa are tuşante accepţiuni ţinând de un deosebit filon al introspectării, act estetic bazat pe incontestabile conotaţii dramatice. Poetica lucrărilor lui Vasile Parizescu evidenţiază o puternică accesare a tonurilor apropiate fundamentalei abor-dări nervaliene din El Desdichado. Vasile Parizescu accentuează o puternică zonă expresionistă. Sunt reprezentări ale unor complexe aspectări sufleteşti, sublimate es-tetic. Registrul spiritual realizează o aleasă sinteză cu tehnica picturală, elan simfonist

Cum se apără drapelul

De cultura ofiţerului, de puterea lui de sugestie, de dispreţul pentru

orele de „teorie”, aşa cum poate se mai face pe alocuri, în fine de prestigiul şi dragostea lui de soldat depinde rodul educaţiei. Nu în ore totalizate pe programe săptămânale sau lunare, nu în registrele centralizatoare, ci pe îndelete, în răstimpuri, prin exemple, prin fel de fel de împrejurări, mai mult neprevăzute decât prevăzute, se va putea ajunge la scop. O! Şi mai ales să părăsim formulele ace-lea pe care le pretindem ostaşilor noştri când le facem această educaţie! La ce bun

să ne răspundă toţi soldaţii din regiment, când îi vom întreba ce este drapelul: „E galbenul grâului, albastrul cerului şi sân-gele eroilor!”, când în afară de acestea ei nu mai ştiu ce este drapelul? Să-i facem mai ales să simtă ce este drapelul, şi atunci îl vor apăra, când va trebui, cu pasiune. Adevărata educaţie trebuie făcută în aşa fel încât să se adreseze minţii şi să convingă; ea este necesară nu numai în armată, ci şi în instituţiunile din care viitorul soldat este obli-gat să facă parte înainte de a veni la cazarmă. n

de prim rang, recognoscibil în misterioasele corespondenţe dintre naturile statice cu flori şi caracterul penetrant al temelor ma-rine. Simţim treptat cum ne învăluie acea unică melancolie mateină, întru camuflarea incomensurabilelor abisuri sufleteşti. Vasile Parizescu privilegiază profund necesara pe-cete umbroasă care, la intervale aparţinând ordinii existenţiale, îşi face prezenţa spre a

proteja elementele autentice. Naturile sta-tice prezentate, formal lipsite de perspec-tivă, se înscriu în aceeaşi atmosferă a (pen)umbrei, fapt ce favorizează potenţialitatea amplitudinilor estetice. Farmecul perenităţii va fi mereu inexpugnabil, în pofida acelui dicton, câteodată atât de maculant, fugit irreparabile tempus. n Octavian Mihalcea

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

PE LOC, REPAUS

Nu-i aşa că ne simţim foarte bine atunci când dăm sfaturi altora despre cum să-şi facă treaba?! Nu-i aşa că nu ne simţim foarte bine atunci când noi primim astfel de sfaturi?!

Ca principiu, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. Ca realitate, unii sunt mai egali decât alţii. • Toate problemele noastre, ale oamenilor, au soluţii. Multe dintre acestea, fiind greşite, de

altfel. Dar, dacă lucrurile n-ar sta aşa, natura umană şi-ar pierde o mare parte din farmec. Şi din şansa ca problemele lumii să aibă continuitate... • Nu vă jucaţi cu certitudinile. Nici nu bănuiţi peste ce aţi putea da... • În încercarea lor de a inventa roata, oamenii au avut de-a face şi cu eşe-curi. De exemplu, roata norocului. Cel puţin după cum se concretizează ea la unii... • Se ştie că hoţul neprins este negustor cinstit. Şi nu ştiu cum se face, dar lumea asta este plină de negustori cinstiţi. • La împărţirea problemelor, Dumnezeu a lucrat în mod obiectiv, nepărtinitor. De aceea, nu există om care să nu aibă cel puţin o problemă. • Democraţia este reală atunci când libertatea este un drept adevărat, şi nu o favoare. • La nivel social, cunoaşterea şi dreptatea sunt dovezi concrete ale faptului că răbdarea şi puterea adevărului sunt nemărginite. De altfel, adevăruri încă nerelevate rămân aşa, ca atare, şi vor fi aşteptate de curiozitatea constructivă şi de speranţele generaţiilor care ne vor urma. • Paradisul şi infernul se supun unei anumite gramatici spirituale, să-i spunem. De aceea, când noi vorbim despre ele la singular, despre un paradis sau un infern, noi vorbim, de fapt, despre pluralul lor. • Este axiomatic faptul că nu toate întrebările merită răspunsuri. De altfel, la unele chiar nu există răspunsuri, iar la altele nu le găsim noi... • Pe măsură ce trece vremea, vei constata că cel mai important lucru este ca să ai păreri. Vei găsi, aproape mereu, pe câte cineva care să fie de acord cu ceea ce gândeşti, spui sau faci tu. Iar dacă nu găseşti, vei constata că, de fapt, acest lucru nici nu contează... • Nu-i aşa că ne simţim foarte bine atunci când dăm sfaturi altora despre cum să-şi facă treaba?! Nu-i aşa că nu ne simţim foarte bine atunci când noi primim astfel de sfaturi?! • Având în vedere stadiul actual al dezvoltării condiţiei umane, primul mare şoc al omenirii ar fi atunci când simplitatea ar deveni legea de bază a existenţei. • Dacă fiecare funcţionar va genera cel puţin o hârtie importantă, dacă fiecare compartiment va genera cel puţin o lucrare importantă, iar la nivelul fiecărui birou se va adopta cel puţin o decizie importantă, rezultă necesitatea stringentă a existenţei altor structuri, mari şi importante, care să determine conţinutul noţiunii de important. • Să creşteţi pe lângă voi, întotdeauna, câte un ţap ispăşitor. Acest sfat are ca bază lecţii învăţate ale Istoriei. • Există un blestem al scării, care se resimte uşor la nivelul socialului: ca să urci pe treptele de sus ale scării, calci pe cele de jos. Pentru cei rău intenţionaţi, pentru arivişti sau pentru cei fără de bun-simţ, acest lucru se transformă într-un mod de a-şi dovedi stofa selectă, sângele nobil, autoritatea, competenţa... • Să ne uităm în jur: cei care stau degeaba se agită suficient de mult, în speranţa că se va găsi cineva în preajmă, care să le spună s-o lase mai moale... • Dacă un om nu este cu adevărat pregătit pentru aşa ceva, creşterea standardului său de viaţă îl poate face... neom. • Uneori, lin-guşirea este cea mai ciudată formă de manifestare a dispreţului. • Când ai ajuns în situaţia de a cunoaşte totul despre nimic, opreşte-te: poţi, deja, să te îndrepţi către consulting sau politică. • Tabelul lui Mendeleev este o chestie foarte inteligentă, care a apărut din dorinţa de a nu se crede că aurul este singur pe lume... n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

Lege şi dreptate

Doi cocoşi

Colonel Florin Şperleaflorin.sperlea@presamil.ro

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Acum câteva luni, un caz deopotrivă amuzant şi îngrijorător străbătea fluxul grăbit al agenţiilor de ştiri: un colonel din Vaslui, şef de

Birou Informare Recrutare la Centrul Militar Zonal, era acuzat că pretinsese bunuri necuvenite. Ce pretinsese? Aici vine partea amuzantă, imediat după suma de bani, 500 de euro: doi cocoşi, o sticlă cu rachiu şi un bidon de 20 de litri cu vin. Inculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă asupra membrilor comisiei de selecţie, formată din cadre militare, şi că i-ar putea determina pe aceştia să îndeplinească un act contrar îndatoririlor lor de serviciu, se arăta în rechizitoriul procurorilor. Cel care oferea dorea ca băiatul său să fie angajat ca soldat-gradat profesionist, iar cel care primea oferea influenţă. Un caz comercial pur, simplu, fără alte complicaţii, cu numai două capete, de cocoşi.

În primă fază, m-a amuzat. Mi-am imaginat sărmanul om, calculându-şi bruma de avere, căutând cocoşii, încercând să facă rost de rachiul cel mai bun şi de vinul de buturugă pe gustul domnului de la armată, ducându-le către locul de întâlnire şi primind mieros asigurările de reuşită. Nu e ca şi cum îi dai bacşiş tipului care îţi aduce pizza. Nu e ceva chiar nesemnificativ, deşi judecând prin raportare la cazurile mari de corupţie, aşa ar părea. Sunt totuşi doi cocoşi la mijloc. Două vieţi prinse în jocul unor interese, pentru o slujbă de soldat.

Cunosc câteva cazuri în care membrii familiei

unui personaj în unifor-mă care a scris şi făcut istorie sunt preocupaţi de posteritatea acestuia, întreţinând-o cu dăruire şi luptând pentru ca faptele de arme sau performan-ţele profesionale ale celui trecut la cele veşnice să dăinuie. Aşa suntem be-neficiarii unor volume de memorialistică, ai unor premii care poartă numele distinşilor militari – un fru-mos exemplu care îmi vine în minte acum este acela al familiei Dragalina, prin străduinţele Asociaţiei Naţionale pentru Cultul Eroilor „Regina Maria” şi ale colonelului (r) Dumitru Roman –, dar şi ai eveni-mentelor comemorative al căror rol este acela de a oferi modele de conduită profesională şi umană.

Am admirat-o, în repe-tate rânduri, pe doamna Nicoleta Eremia – soţia fostului general Ion Eremia, acel „Soljeniţân în unifor-mă” al României, care a ispăşit ani grei de temniţă în sistemul concentraţionar comunist pentru vina de a-şi fi imaginat noi călătorii ale unui Gulliver sui-ge-neris într-o pretinsă Ţară a Minciunilor, Kukunia – pen-tru eforturile făcute de-a lungul timpului, învingând

oprelişti de toate felurile şi suportând cu stoicism umilinţe de neimaginat, în vederea recuperării memo-riei generalului Eremia, atât în privinţa tipăririi cărţilor sale, cât şi a impunerii în conştiinţa colectivă a mar-tiriului acestuia.

Aceeaşi îndârjire a demonstrat-o Nicoleta Eremia şi când a fost vor-ba de drepturile care i se cuveneau lui Ion Eremia, atât pentru statutul său de veteran – fiindcă a luptat în anii celei de a doua con-flagraţii mondiale –, dar şi pentru „vina” de a fi fost deţinut politic în timpul regimului comunist. Şi pentru că, în timpul vieţii, generalului Ion Eremia nu i s-a acordat, aşa cum prevedea legea, Ordinul „Meritul Militar”, transfor-mat, în decembrie 2004, în Semnul onorific „În serviciul Patriei”, Nicoleta Eremia a întreprins de-mersurile necesare pentru recunoaşterea acestei erori şi îndreptarea ei. Fără prea mult succes însă, fiindcă, iată, în 2015, la mai bine de un deceniu de la intrarea în vigoare a însemnului onorific amin-tit, doamna Eremia este în continuare nevoită să bată la porţile diferitelor instituţii pentru a-şi spu-ne păsul şi pentru a cere dreptate.

M-am bucurat să aflu, recent, că după un adevă-rat maraton al solicitărilor, ea a primit, din partea Otiliei Sava, secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informa-re publică şi creşterea calităţii vieţii, o primă confirmare a faptului că această nedreptate trebu-ie să înceteze, printr-o mai bună lectură a cadrului legislativ, astfel încât ge-neralului Ion Eremia să-i fie conferit post-mortem Semnul onorific „În ser-viciul Patriei”. Mai ales în condiţiile în care, în 1998, generalul Eremia, deşi era în viaţă, a fost exclus de la acordarea Ordinului „Meritul Militar”, care i se cuvenea, potrivit legii, iar prin Instrucţiunile privind conferirea Semnului ono-rific „În serviciul Patriei”, elaborate de Ministerul Apărării Naţionale, legiu-itorul a avut în vedere, la art. 14, alin. 1, lit. e posi-bilitatea înlăturării even-tualelor nereguli, „la data constatării”, în cazurile „omiterii propunerii cadre-lor militare”.

Eforturile întreprinse de doamna Nicoleta Ere-mia şi răspunsul favorabil primit de la secretarul de stat Otilia Sava sunt un bun exemplu de nor-malitate instituţională şi legislativă. n

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Am admirat-o, în repetate rânduri, pe

doamna Nicoleta Eremia pentru

eforturile făcute de-a lungul timpului în

vederea recuperării memoriei

generalului Eremia.

Două vieţi prinse în jocul unor interese, pentru o

slujbă de soldat.

Ziceam că, în prima fază, m-a amuzat. După aceea, mi-am spus că e o problemă, totuşi. Când ţara duduia de procese, cineva din armată îşi permitea să pretindă bani şi produse pentru a mijloci o angajare. Şi, dincolo de acest fapt, din nou, simplu, fără complicaţii, de judecat de către cei competenţi, m-am gândit la cele două părţi (nu, nu la cocoşii din sacoşa domnului nevoiaş). Pe de o parte, la cel care a primit şi la modul în care, după lămurirea situaţiei, se va putea suporta pe sine, ştiind că a pretins ce a pretins şi pentru ce. Cum se va privi în oglindă, cum le va explica rudelor delictul, cum va strecura prin filtrul zilelor vina de a fi fost corupt? Eventual, cum va mânca peste ani ciorba de pasăre sau cum va ciocni un păhărel de rachiu. Va putea uita?

Pe de altă parte, nu l-am neglijat nici pe cel care a oferit, intrat în joc sigur iritat de solicitare. Ce şi-o fi spus? Lasă, că-ţi arăt eu ţie, mişelule! Îţi dau eu cocoşi, să-ţi ajungă! Şi i-a dat. Însă la capătul acestui exerciţiu de imaginaţie, oare ce crede domnul care-şi voia băiatul în armată: mai există sau nu şi alţii care pretind? Cum vorbeşte el acum despre mediul militar şi cum le povesteşte rudelor cazul? Pentru că, iată, trăim într-o lume a rudelor, în care cea mai bună reţea de socializare rămâne statul la un pahar de vorbă. Acolo se derulează o semnificativă campanie de promovare a carierei militare, în curtea în care odrasla termină şcoala şi nu prea are unde să meargă, pentru a şti că se bucură de un serviciu sigur şi stabil.

Într-un colţ cântă orătăniile, în altul stau rudele şi pun la cale viitorul. Se-aude câinele vecinilor cum latră a bârfă, pe uliţă trece bicicleta poştaşului, iar praful se ridică numai pentru a se aşeza pe faţa de masă de pe care decolează muştele. Oamenii vorbesc despre cursul de schimb euro-leu, despre starea vremii, dacă se va face sau nu vin anul acesta şi despre cât de mari au crescut cocoşii. n

Mirela Mereşanu, de 33 de ani, a cunoscut suferinţa din copilărie, când, la 13 ani, a trebuit să înceapă şedin-ţele de dializă. A fost supusă unui transplant renal, dar, în urmă cu cinci ani, a intrat din nou în dializă. Din luna fe-bruarie a.c., a fost înscrisă pe lista de aşteptare în vederea efectuării unui nou transplant. Tatăl său, maistru militar (r) Romică Mereşanu, s-a adresat conducerii ministerului, în vederea obţinerii unui sprijin financiar din partea foş-tilor săi camarazi. Cei care doresc să ajute familia Mereşanu o pot face depunând orice sumă doresc în conturile: lei – RO48BRDE140SV42514931400; euro – RO90BRDE140SV42515061400.

avea loc la Cercul Militar din Lugoj pe 27 iunie, ora 18.00, şi va cuprinde o ceremonie urmată de masa festi-vă. Cei interesaţi să participe sunt rugaţi să ne contacteze la tel. 0723 913 045 (Ionel Lăpădătescu). Absolvenţii Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu (infan-terie, intendenţă şi finanţe), precum şi cei ai Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie, promoţia 1960, sunt rugaţi să participe la întâlnirea de 55 de ani de la terminarea cursurilor. Activita-tea se va desfăşura în zilele de 28, 29 şi 30 august, la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu. Persoane de contact: general (r) Gheorghe Popa, telefon: 0746 821 704, general de brigadă (r) Porfir Nicolae Buşilă, telefon: 0731 188 413, coloneii (r) Dumitru Mocanu, telefon: 0771 419 913 şi 031 410 62 78, Soare Nedelcu, telefon: 0721 117 328 şi 021 413 39 58.

Promoţia 1975 a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie organizează întâlni-rea festivă dedicată împlinirii a 40 de ani de la absolvire, în perioada 20-23 august, la sediul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă din Braşov. Rugăm confirmaţi participarea la

Militarii aparţinând Divizionului 207 Rachete Tactice (fosta UM 01556) sărbătoresc în acest an 50 de ani de la înfiinţare. Evenimentul va

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015Observatorul militar20IMPACT

Consiliul director al Asociaţiei Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retragere Costin D. Neniţescu Bucureşti transmite membrilor săi şi celor din filialele Câmpulung Muscel, Huşi, Buzău şi Iaşi, care, în zilele lunilor iunie şi iulie, împlinesc frumoase vârste, urări de sănătate, fericire şi reali-zarea celor dorite în viaţă alături de cei dragi: coloneii (r) Petre Bo-doga, Dinu Iliţoi, Gheorghe Nica, Constantin Bărbuică, Ilie Vlădescu, Ghiorghi Burlacu, Dumitru Pleşa, Dumitru Iordănescu, Petre Iancu, Ioan N. Popescu, Petre Stroe, Te-ofil Iordache, Toader Ghiur, Ioan Geman, Alexandru Bălăceanu, Constantin Tudor, locotenenţi-coloneii (r) Constantin Iordache, Gheorghe Bălăceanu, Constantin Tudor, maiorii (r) Dumitru Dima şi Ioan Blăniţă, maistrul militar clasa a II-a (r) Ilie Radu, plutonierii-adju-tanţi şefi (r) Nicu Codreanu, Du-mitru Rotaru, Gheorghe Huzum, Marian Popa şi plutonier-adjutant (r) Mihăiţă Grămoiu. Lor şi celor care îşi serbează ziua onomastică la Sfinţii Petru şi Pavel şi la Sfântul Ilie, la mulţi ani!

Filiala ACMRR – Mircea cel Bă-trân, Giurgiu – urează membrilor săi născuţi în luna iunie La mulţi ani! cu sănătate, viaţă lungă şi fericită alături de cei dragi, după cum urmează: general de brigadă (r) Ancu Roşu, coloneii (r) Ionel Butoi, Gheorghe Hărsenie, Valeriu Margarit, comandor (r) Gheorghe Delcea, sublocotenent (r) Elena Drăguţ, maistrul militar principal (r) Floarea Gileţiu şi doamnele Viorica Brănescu, Margareta Tora, Florina Silion şi Florica Caragea. Consiliul Director al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Armele Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic (AC-MRRATIRE) urează multă sănătate, viaţă lungă şi multe satisfacţii alături de familie şi de cei dragi următorilor membrii ai asociaţiei care, în cursul lunii iunie, împlinesc frumoase vârste, după cum urmează: colo-neii (r) ing. Nicolae Moldoveanu, Eustanţiu Cojan, coloneii (r) Ion Bârea, Valentin Grosu, Ion Toma, Gheorghe Rădulescu, Botez D. Burcea şi maistrul militar principal (r) Petre Burileanu. Consiliul Director al ACMRRATIRE transmite aceleaşi urări şi membrilor asociaţiei care, în luna iunie a acestui an, îşi serbează

următoarele numere de telefon: 0723 924 513 – Ion Georgescu, 0724 692 706 – Gheorghe Iancu, 0723 506 262 – Gheorghe Ciocoiu, 0736 721 706 – Vasile Popescu. Contribuţia finan ciară se va depune, până la 30 iu nie, în contul bancar RO46INGB0000999901082700, des-chis de Ion Georgescu la ING Bank.

Promoţia 1985 a Liceului Militar Tudor Vladimirescu organizează la Craiova, în zilele de 1 şi 2 august, întâlnirea de  30 ani de la absolvire. Persoane de contact: A. Dragoş Zăinescu, tel. 0722 504 320; B. Valentin Pasăre, tel. 0723 594 873; C. Valentin Dragomirescu, tel. 0745 582 656; D. Badea Corcău, tel. 0740 149 092; E. Nicolae Munteanu, tel. 0727 878 308; F. Valentin Uşurelu, tel. 0736 366 069.

Promoţia de ofiţeri 1985 a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Râmnicu Vâlcea, va sărbători împlinirea a 30 de ani de la absolvire pe 8 august, la sediul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi apărare CBRN Panait Donici din Râmnicu Vâlcea. Pentru toţi ofiţerii din armele geniu, construcţii şi căi ferate promoţia 1985, care doresc să participe la

ziua onomastică de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. La mulţi ani! Consiliul de Conducere al AD-MRR Al. I. Cuza urează membrilor asociaţiei, care în luna iunie 2015 îşi serbează ziua de naştere, respectiv: generalii/amiralii (r) Mihai Floca, Nicolae Gligor, Gheorghe Iliescu, Ion Neagoe, Petru Obreja, Teodor-Ste-lian Palade, Paul Şarpe, Costel Tatu, Dumitru Toma; coloneii/coman-dorii (r) Ionel Bucuroiu, Gheorghe Constantinescu, Victorel Costache, Virgil Dan, Mihail Dranga, Nicolae Farcaş, Ovidiu-Corneliu Iosif, Trifan Matenciuc, Florea Munteanu, Ion Olaru, Gheorghe Pirnea, Dumitru Spătaru, Ion Toader, Ioan Trofin, Aristide Ţintă; locotenenţi-coloneii (r) Carol Gref, Ştefan Ionescu, Ionel Manu multă sănătate, viaţă lungă, bucurii şi satisfacţii alături de familie şi de cei dragi. Aceleaşi urări le trans-mitem şi celor care îşi sărbătoresc ziua onomastică în luna iunie. La mulţi ani!

Duminică, 31 mai, de Ziua Geniştilor Militari şi Ziua Rusaliilor, în localitatea

Buneşti, judeţul Vâlcea, în cadrul celei de-a 45-a ediţii a Sărbătorii Căpşunului, a avut loc o ceremonie militară şi religioasă de sfinţire a troiţei comemorative dedicată eroilor acestei localităţi din cele două războaie mondiale, în prezenţa a peste 3.000 de persoane, de la preşcolari la cei mai vârstnici.

Cu acest prilej, după intonarea Imnului Naţional al României, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă religioasă pentru cinstirea eroilor neamului şi sfinţire a troiţei, urmată de depunere de coroane de flori.

Ceremonia militară şi religioasă s-a încheiat cu defilarea Drapelului de Luptă şi a

Universitatea Naţională de Apărare Carol I - Bucureşti   împreună cu Asociaţia

UVS ROMÂNIA, Statul Major al Forţelor Aeriene, Academia Forţelor Aeriene-Braşov şi Autorita-tea Aeronautică Militară Naţională, Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi Bassaka Media SRL organizează, pe 25-26.06.2015, la Braşov, în cadrul Academiei Forţelor  Aeriene, workshopul cu tema: New trends and challenges in the develo-pment of Remotely Piloted Aircraft Systems – 2015.

Acest eveniment este dedicat promovării şi dezvoltării sistemelor fără pilot uman la bord

În cadrul acţiunilor or-ganizate în scopul dez-

voltării coeziunii de grup, Asociaţia de Caritate din Ar-mata României – Camarazii vă invită, sâmbătă, 13 iunie 2015, să participaţi la o excursie în ţinutul de basm al Buzăului (Ci-

Cu prilejul celei mai recente întâlniri a Cenaclului Scriitorilor Mili-tari, joi, 28 mai, la Cercul Militar Naţional, a avut loc lansarea cărţii de poezii Oglindă de cer (Editura Detectiv, 2015), semnată de Constantin Stroe. Au luat parte la eveniment colegi de breaslă, dar şi prieteni, într-o atmosferă caldă, îmbogăţită de sunetul versurilor recitate de actriţa Doina Ghiţescu. Amfitrionul întâlnirii a fost criticul Radu Voinescu, care a făcut o descriere amplă a volumului, remarcând calităţile de poet adevărat ale lui Constantin Stroe, iar preşedintele Societăţii Scriitorilor Militari, poetul Liviu Vişan, a subliniat supleţea şi limpezimea versurilor din Oglindă de cer, şi faptul că în ele se simte rezonanţa sufletului. (C.P.)

Ana Bejenariu, profesor de chimie la Liceul Militar Ştefan

cel Mare, din Câmpulung Moldove-nesc, în perioada 1958-1994, a fost nominalizată între cei 30 de profesori excepţionali din ţara noastră.

În cei 38 de ani de carieră în lice-ul militar, şi-a făcut un titlu de onoare prin pregătirea elevilor pentru per-formanţa şcolară. Alături de aceştia, a obţinut peste 30 de premii la olim-piadele şi concursurile naţionale şi internaţionale, iar în 1980 a fost nu-mită membru în comisia centrală a Olimpiadei de chimie. Ana Bejenariu

Vineri 29 mai, Virgil Mareş şi-a luat rămas bun de la Biblioteca Gl. Ion Eremia a

Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, pe care o viaţă a slujit-o. „Testamentul” citit de Virgil Mareş i-a lăsat fără cuvinte pe toţi cei care au fost de faţă la festivitatea ce a avut loc cu ocazia pensionării Domniei Sale.

În semn de respect, după 44 de ani de activi-tate, Virgil Mareş, proaspăt pensionar, a primit pe lângă diploma de onoare şi cadoul oferit de foştii colegi: un meci de volei, sportul său preferat, la fi-nalul acestuia fiind acoperit cu ropote de aplauze.

La mulţi ani sănătoşi, pensie lungă şi liniştită! n

Maior Florentin Duman

Era aprilie 1939, când nu împlinisem 15 ani, când m-am angajat ca ucenic la fabrica Fichet, din Capitală, şi repartizat la noul atelier, care lucra trei produse pentru nevoile de război ale armatei române: cutii etanşe pentru pulberi de artilerie, cutii metalice pentru transportul bombelor de aruncător cali-bru 60 şi 80 de mm şi carcase metalice pentru telefoane de campanie, pe care apoi le echipa fabrica de telefoane Standard (Electromagneti-ca), înainte de a fi trimise la trupe.

Am învăţat repede me-serie şi, văzându-mă priceput, reprezentantul armatei pentru recepţia produselor, maistrul militar Strâmbeanu, m-a luat colaborator la inscripţionarea şi înserierea produselor, timp de trei ani (1939-1942).

Apoi m-am mutat. Şeful noului atelier era Cor-nel Ciumara, tatăl celui care avea să devină ministru al finanţelor din România, Mircea Ciumara, de la care am învăţat foarte mult. În 1942 am dat proba de lăcătuş pentru carnetul de lucrător. Am fost promovat la atelierul special care executa foarfeci pentru pomi şi vie, lacăte şi încuietori pentru case de bani. Aici, am avut şansa să execut o comandă specială, mai precis încuietori cu trei chei diferite, pentru uşile care echipau tezaurul ţării de la BNR. Ulterior, la o solicitare de-a mea către Asociaţia

Eroi comemoraţi de geniştii vâlceni

gărzii de onoare constituită din militari genişti din Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN Panait Donici, din Râmnicu Vâlcea. n

Maior Florentin Duman

ANUNŢ UMANITAR

ANIVERSĂRI

PROMOŢII

DECESE

LANSARE DE CARTE

Workshop din România. Vor avea loc dezbateri pe proble-me legate de legislaţie internă şi internaţională, tehnologie şi management, instruire, educaţie şi logistică specifică RPAS (Remotely Piloted Aircraft Systems). 

La manifestare sunt invitaţi să participe cer-cetători ştiinţifici, cadre didactice universitare, studenţi din ţară şi din străinătate, reprezentanţi ai unor organisme interne şi internaţionale.

Persoana de contact: comandor conf. univ. dr. ing. Laurenţiu-Răducu Popescu, tel. 0720 549 012, e-mail: lpopescu@uvsr.org   (www.uvsr.org).n

Căpitan Cristina Barna

Excursie organizată de Camaraziislău-Nehoiu-Siriu). În program sunt incluse vizite la Herghelia de cai de la Cislău (singura din ţară care produce şi creşte cai din rasa Pursânge Englez), Ba-rajul şi Lacul de acumulare de la Siriu, Schitul Sfântul Nifon, Mănăstirea Ciolanu şi Tabăra

de sculptură în piatră de la Măgura (cea mai mare expozi-ţie de sculpturi în aer liber din ţară şi una dintre cele mai mari din lume). Preţul excursiei: 50 lei/persoană. Pentru mai multe detalii, accesaţi www.camara-ziimilitari.ro. n

În elita învăţământului românescs-a remarcat la numeroase manifes-tări ştiinţifice ale cadrelor didactice şi este autoarea volumului Nostalgii chimice, în care a surprins cele mai importante momente din cariera de profesor al Liceului Militar Ştefan cel Mare. Ca urmare a rezultatelor de excepţie din întreaga sa carieră, Fundaţia Dan Voiculescu a nomina-lizat-o printre primii 30 de profesori din România. O puteţi susţine pe distinsa profesoară printr-un vot pe pagina fundaţiei, la adresa: www.fundatiadanvoiculescu.ro/2015/05/bejinariu-ana. n

Final de activitate

Un supravieţuitor nonagenarNaţională a Veteranilor de Război, filiala de sector, am primit răspunsul: Nu puteţi fi veteran de război, fiindcă firma Fichet nu figurează pe firmele Marelui Stat Major. Am înţeles şi nu am insistat.

La naţionalizare, în 1948, Fichet a devenit Semă-nătoarea, care m-a trimis la Politehnică, Facultatea de Mecanică. La terminarea anului 2, în 1951, am fost chemat în rândurile armatei române, unde am continuat studiile universitare la Academia Tehnică Militară, Facultatea de Armament şi Muniţii, pe care am absolvit-o cu examen de stat, în 1954.

Am respectat legile ţării, regulamentele militare şi ordinele şefilor, fiind însoţit de poveţele tatălui meu Gheorghe Nicolae, care, în Primul Război Mondial, a luptat la baionetă. Bunul Dumnezeu l-a ocrotit şi s-a înapoiat teafăr la casa părintească din Bucureşti, unde s-a căsătorit cu mama şi ne-a făcut pe noi, cei şase copii. Eu sunt băiatul cel mare, Petre G. Nicolae, care, împreună cu cel mai mic cu 12 ani, Tănase Nicolae, ducem azi mai departe blazonul familiei.

Am tot respectul pentru veteranii de război şi pentru preşedintele ANVR, generalul (ret) Marin Dragnea, cel care le apără interesele. Am toată ad-miraţia pentru OMUL care pune în valoare ceea ce ştie să facă cel mai bine, în sensul nobil al cuvântului, folositor pentru el, dar şi pentru cei din jur, indiferent la ce distanţă s-ar afla aceştia faţă de persoana sa.n

Colonel (ret) ing. Petre G. Nicolae

Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din ar-mele Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic (ACMRRA-TIRE) anunţă cu profund regret încetarea din viaţă, pe 28 mai, după o grea suferinţă, a colone-lului de transmisiuni BÂRSAN GHEORGHE, promoţia 1957. Toţi cei care l-au cunoscut, colegii de promoţie de la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmi-siuni Sibiu – 1957, camarazii din unităţile militare în care a activat regretă profund dispa-riţia prematură a colegului lor şi transmit sincere condoleanţe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

această aniversare, comitetul de organizare adresează rugămintea de a confirma participarea prin depunerea sumei de 400 lei/fa-milie, până pe 1 iulie, în contul nr. RO 65 BTRL 03901201994519XX. Persoane de contact: Dan Marin, tel. 0740 153 723, STAR 5049/110, Adrian Săvulescu, tel. 0745 642 290, STAR 5049/173, şi Ion Bălaşa, tel. 0746 630 012.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

Berbec (21 martie-20 aprilie): În urma unor reuşite şi a unor prieteni, care vă împing de la spate, vă hotărâţi

să faceţi investiţii într-o pasiune pe care o dezvoltaţi de ceva timp. Săptămâna în curs vă alintă cu o serie de surprize din partea membrilor familiei.

Taur (21 aprilie-20 mai): Unele lucruri pe care le aflaţi este bine să nu le împărtăşiţi oricui. Spre finalul

săptămânii vi se concretizează un zvon care vă ajută să luaţi o hotărâre privitoare la partenerul de cuplu.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Studiaţi cu sârguinţă noutăţile apărute în domeniul în care lucraţi. Sunteţi

ocupat cu organizarea unor evenimente şi uitaţi aspecte care ţin de relaţia sentimentală.

Rac (22 iunie-22 iulie): Impuneţi reguli care deranjează anumiţi colegi sau colaboratori. În privinţa unei

modificări pe care intenţionaţi să o faceţi, ar fi bine să vă consultaţi cu cineva care are mai multă experienţă decât dumneavoastră.

Leu (23 iulie-22 august): Faceţi eforturi să acoperiţi golurile bugetare ale familiei, muncind mai mult decât

până acum. Vi se prezintă câteva oferte care vă ajută să primiţi o sumă de bani. Trebuie să aveţi grijă cum formulaţi glumele cu cei din jur, pentru că puteţi isca conflicte.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Asumarea unor eşecuri, care nu vă aparţin, doar pentru a reuşi să

dormiţi liniştit pe pernă, este o soluţie temporară. Amânarea punerii piciorului în prag în faţa persoanei iubite va adânci comunicarea disfuncţională.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Inspiraţia vă sprijină să împăcaţi armonios treburile casnice cu

promisiunile pe care le-aţi făcut persoanei iubite. Vă întoarceţi la vechi prieteni pentru a relua legătura cu aceştia.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Sunteţi predispus micilor probleme de sănătate. Veţi fi nevoit

să oferiţi atenţie semnalelor corpului propriu pentru a nu se accentua eventualele sensibilităţi. În relaţia de cuplu aveţi tendinţa de a exagera în nemulţumirile şi reproşurile pe care le puneţi doar pe seama partenerului.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Vă încadraţi perfect în termenele limită pe care le aveţi de îndeplinit şi asta

vă ajută să câştigaţi încrederea superiorilor. Această săptămână se dovedeşte a fi benefică pentru formarea legăturilor sociale.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Puţin autocontrol nu vă strică, mai ales dacă sunteţi nehotărât în anumite

privinţe. În plan profesional veţi face schimbările necesare pentru a dovedi colaboratorilor că sunteţi uşor adaptabil.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Simţiţi nevoia să vă luaţi o perioadă de repaus sau să lăsaţi pe locul doi

responsabilităţile ce ţin de locul de muncă. Oferiţi mai multă atenţie relaţiei sentimentale şi încercaţi să ajungeţi la un numitor comun cu persoana iubită.

Peşti (19 februarie-20 martie): Sunteţi pregătit să adoptaţi măsuri extreme în situaţii extreme, dacă veţi

considera că nu vi se dă de ales. Trebuie să fiţi ponderat în cheltuirea banilor, deoarece puteţi ajunge în colaps financiar, mai ales că nu aveţi gusturi ieftine deloc. n

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Locotenent-colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Bogdan Oproiu,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

Irina-Mihaela Nedelcu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C.740/2015

Figuri de stilColonel Nicolae Laurenţiu Popa

Orizontal: 1) Militar din presa noastră. 2) Un fel de acţiuni de combatere a stresului luptătorilor. 3) Descurcăreţ din fire – Prezenţă în armată. 4) A ochi pe furiş – A evolua în carieră. 5) Măsuri în care se întrec vedetele – Exploziv de mină. 6) Făcute să nu fie afectate de avansurile unor cuceritori. 7) Acţiune inspirată de groaza provocată de duşmanul nevăzut. 8) Grupat în centru! – Călcată de tren. 9) Trăgători nordici – Cadoul din trecut! - Scor alb. 10) Terminat dintr-un foc – N-au nici o scăpare.

Vertical: 1) Comanda militară – Durata unui schimb. 2) Merge pe un drum... nesigur – În-drumător pe teren. 3) Se luptă şi acum cu sa-bia - Ajuns în cele din urmă! 4) Ora de geologie – Campionii unei mari iubiri. 5) Bat în retragere. 6) Particulă de viitor – Lipsit de precipitaţii. 7) Îţi vine în apărare – A amâna decizia. 8) Îţi impune linia de urmat – Ape fără peşte! 9) Ouă de lemn – Bătutul vântului - Tare în constituţie. 10) Armis-tiţiu după nişte acţiuni dramatice – Oameni de sacrificiu. n

Respingere (3,5,6,1,7,10,4,3,7,2,5)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Au nimicit inamicul ajuns în prima linie.

Dezlegare la criptografia Devansare (2,7,8,5,2,5,5)din Observatorul militar nr. 20/2015:

Dezlegare la careul Subunităţi din Observatorul militar nr.20 /2015

COGITONimeni nu-şi poate da seama cât de mult valorează el pentru altul, dar îşi dă seama cât valorează altul pentru el.

Pr. Dumitru Stăniloae

Foto

: Eug

en M

ihai

wLa 21 mai 1897 s-a născut Smaran-da Brăescu, prima româncă aviatoare şi paraşutistă cu brevet?wExploratorul portughez Joäo de

Nova a descoperit insula Sfânta Elena, situată în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii, chiar în ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, anul 1502? Insula face parte astăzi din teritoriile britanice de peste mări.wÎntr-o zi senină, din vârful Empire

State Building (în foto, 381 metri înălţi-me), din oraşul New York, se pot vedea

patru state: New York, Connecticut, Mas-sachusetts şi Pennsylvania?wProgramul săptămânal de lucru

este de 40 de ore în Malta, Grecia, Un-garia, Croaţia, România, în timp ce în Franţa este de 35,5 ore?wCea mai frumoasă insulă a Mării

Mediterane este insula Capri? Este su-pranumită Perla Mediteranei, datorită climei blânde şi a peisajului exotic, fiind situată la şase km de Napoli. Datorită formelor carstice şi acţiunilor valurilor mării, în pereţii insulei s-au format sute de grote.wPodul Golden Gate din San Fran-

cisco este vopsit roşu, dar este denumit Golden (auriu) datorită razelor soarelui? Cablurile sale din oţel, prinse cap la cap, pot înconjura de trei ori pământul, fiind cel mai fotografiat pod din lume.wCel mai întins bazin fluvial din

lume este Rio Amazonas, adunând ape-le a sute de afluenţi de pe o suprafaţă totală de 7.050.000 km2? n

ŞTIAŢI CĂ...

BATERIE, CT, ASEZAT, TAR, TAP, ZABOVI, ALIC, NABAB, LT, AF, ZEL, I, SLAVA, ER, OSTIRE, BRE, ATAC, SLEIT, NAN, STATIE, ESALOANE, A.

Ilarion Barbu

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Reguli noi în programul Prima

casăLocuinţa cumpărată prin Prima casă va putea fi închiriată sau folosită ca sediu social.

Radar economicu Ajutor de stat pentru Complexul

Energetic Hunedoara. Guvernul a aprobat, săptămâna trecută, o ordonanţă de urgenţă prin care acordă un ajutor de stat individu-al pentru salvarea Complexului Energetic Hunedoara, care se confruntă cu dificultăţi economico-financiare majore. Astfel, po-trivit actului normativ adoptat, Ministerul Finanţelor Publice va putea acorda, la so-licitarea societăţii, un împrumut, în tranşe, în limita sumei de 167 de milioane de lei, pentru o perioadă de şase luni, cu titlu de ajutor de stat individual de salvare. Acest ajutor de stat se acordă în scopul asigurării necesarului de lichidităţi pentru acoperirea cheltuielilor curente minime de susţinere a activităţilor pentru o perioadă de şase luni de la acordare, precum şi pentru cele necesare achiziţionării deficitului de cer-tificate de emisii de gaze cu efect de seră, se arată într-un comunicat al Executivului. Ajutorul nu se acordă în sectorul cărbune-lui şi, pentru a demonstra că nu va fi utili-zat în sectorul minier, activitatea minieră a societăţii se va separa legal de celelalte activităţi. Complexul Energetic Hunedoara este cel mai mare producător de energie electrică din nord-vestul României, având în prezent aproximativ 6.500 de angajaţi. uProfitul EximBank, în urcare. Banca de Export Import a României, EximBank SA, a înregistrat un profit net de aproape 35 de milioane de lei, în primele trei luni ale acestui an, de cinci ori mai mare faţă de cel înregistrat în perioada similară din 2014, potrivit unui comunicat al băncii. La finele lunii martie, activele bancare au atins nivelul de 4,1 miliarde de lei, în creştere cu 5% faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului trecut, la acestea adăugându-se expune-rile administrate de EximBank în numele şi contul statului român, în valoare de 2,3 miliarde de lei. Banca a obţinut în 2014 un profit net de 46,6 milioane de lei şi a avut o rată a creditelor neperformante de 3,1%,

mult sub media sistemu-lui bancar, de 13,9%.  uAvans major al înmatriculărilor de autoturisme second-hand, în primele patru luni din 2015. Nu mărul autoturisme-lor rulate înmatriculate în România a crescut, în primele patru luni ale anului, comparativ cu perioa-da similară a anului trecut, cu 14,84%, la 73.824 unităţi, potrivit Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Prima poziţie în topul înmatriculărilor a fost ocupată de

Volkswagen, cu 21.182 unităţi (+77,38% faţă de aceeaşi perioadă din 2014), lo-curile următoare fiind ocupate de Opel (12.599 unităţi, +10,29%), Ford (8.547 unităţi, +12,79%), BMW (5.071 unităţi, +25,21%) şi Audi (4.958 unităţi, +13,95%). uAcord privind eliminarea secretului bancar. Uniunea Europeană şi Elveţia au semnat, la finele lunii trecute, un acord pri-vind transparenţa în domeniul fiscal, părţile semnatare urmând să facă schimb automat de informaţii despre conturile rezidenţilor, din 2018, a anunţat Comisia Europeană. Acordul pune capăt secretului bancar pentru rezidenţii Uniunii Europene şi va împiedica evazioniştii să ascundă fonduri nedeclarate în conturi din Elveţia. În pre-zent, Comisia Europeană finalizează nego-cierile pentru înţelegeri similare cu Andora, Liechtenstein, Monaco şi San Marino, care ar urma să fie semnate până la sfârşitul acestui an. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Dolarul, în creştere puternicăA doua jumătate a lunii mai a fost benefică dolarului american.

Dacă la jumă-tatea lunii

trecute paritatea euro/dolar se tranzacţiona în apropierea nivelu-lui de 1,14, vineri, 29 mai, un euro era cotat la 1,09 dolari americani, ceea ce echiva-lează unei întăriri a monedei SUA cu peste 4%, în ultimele două săptămâni. De altfel, în acord cu pieţele externe, şi pe plan local dola-rul a câştigat 3,4% în raport cu leul, în perioada 15-29 mai. În acelaşi interval de timp, o creştere uşoară a consemnat şi francul elveţian, BNR afişând, vi-nerea trecută, un curs de 4,2929 lei pentru acesta. În ritm săptămânal, moneda autohto-nă a avansat faţă de euro şi lira ster-lină, cea din urmă valută valorând, la finele lui mai, 6,1797 lei. n

Executivul a modificat şi completat, printr-o hotărâre, normele de im-

plementare a programului Prima casă luând în considerare, în prin-cipal, două aspecte: posibilitatea beneficiarilor de a trece de la o locuinţă mai mică la una mai mare, fie ca valoare, fie ca suprafaţă, şi reglementarea unor chestiuni tehnice rezultate din derularea programului.

Astfel, în cazul trecerii de la o locuinţă mai mică la una mai mare, garanţiile pentru achiziţionarea/construirea unei noi case în cadrul programului sunt garantate cu ipotecă legală de rang I asupra noii locuinţe, în favoarea statului român (reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice) şi a finanţato-rului, proporţional cu procentul de garantare. Ipoteca este valabilă pe toată durata finanţării, cu notarea

în cartea funciară a interdicţiilor de înstrăinare pe o perioadă de cinci ani şi de grevare cu sarcini pe toa-tă durata garanţiei. Obligaţia be-neficiarului care optează pentru o casă mai mare constă în utilizarea sumelor obţinute din vânzarea lo-cuinţei achiziţionate sau constru-ite iniţial în cadrul programului, pentru lichidarea creditului acor-dat la început. Dacă sumele sunt insuficiente pentru stingerea cre-ditului acordat iniţial, beneficiarul trebuie să achite din surse proprii diferenţa. Noul credit va fi utilizat exclusiv pentru achiziţionarea/construirea noii locuinţe în cadrul programului, cu condiţia lichidării împrumutului iniţial. În noile nor-me este inserată şi posibilitatea de a închiria o parte sau întregul imobil achiziţionat prin Prima casă, dar şi de a stabili un sediu social în acesta. Totodată, în cazul benefi-

ciarilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, finanţatorul, cu acordul MFP, aprobă înstrăinarea locuinţei cumpărate sau construite iniţial în cadrul programului, pre-cum şi ridicarea temporară a inter-dicţiei de grevare, chiar şi înainte de expirarea perioadei de cinci ani, cu condiţia achitării primului împrumut.

O altă prevedere vizează în-străinarea locuinţei achiziţionate sau construite după expirarea perioadei de cinci ani în care

operează această interdicţie, însă numai dacă creditul garantat a fost achitat în totalitate. În cazul neîndeplinirii acestei condiţii, acordul se consideră desfiinţat cu efect retroactiv. În situaţia în care cumpărătorul achită preţul locuinţei prin credit, finanţatorul şi MFP îşi exprimă acordul pentru ridicarea temporară a interdicţiei de grevare, în vederea înscrierii unei noi ipoteci asupra imobilului, în favoarea finanţatorului care acordă creditul.

Noile reglementări vin şi în sprijinul persoanelor fizice care au cumpărat o locuinţă, dar, din cauza unor probleme financiare temporare, au pierdut-o. Dacă reuşesc să se redreseze financiar şi doresc să-şi recupereze imobilul, ei pot solicita o singură dată finan-ţatorilor repunerea în drepturile şi obligaţiile aferente contractului de credit şi de garantare, cu respec-tarea condiţiilor programului şi cu menţinerea clauzelor în care a fost acordată garanţia. n

Observatorul militar 23

SPORT

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015

Căpitan Emilia Beciu

La mulţi ani, CSA Steaua Bucureşti!

Zeci de mii de sportivi au construit un nume iubit de milioane de suporteri – Steaua Bucureşti.

Să încerci să rezumi, într-o singură pagină, o istorie scrisă în 68 de ani de

generaţii întregi de campioni este o misiune de-a dreptul imposibilă. O stea care a strălucit încă din anul înfiinţării, sub numele Asociaţia Sportivă Armata, străluceşte prin performanţe-le actualilor sportivi şi, cu siguranţă, va străluci datorită micilor stelişti care se pregătesc, cu o ambiţie fantastică, să scrie viitorul clubului de lângă inimă.

În urmă cu 68 de ani, pe 7 iunie, la iniţiativa unor militari – iubitori ai sportului, printre care generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alexandrescu, comandorul Traian Săvulescu, locotenent-colonelul Ion Costăchel, maiorul Cornel Şandru – lua fiinţă Asociaţia Sportivă Armata. Ceea ce reprezenta o necesi-tate pentru sportivii care îşi satisfăceau stagiul militar, dar şi pentru alţi militari în termen iubitori de sport, s-a transformat în scurt timp într-o adevărată putere. În 1947, anul înfiinţării, AS Armata avea opt secţii: fotbal, călărie, scrimă, tenis, box, volei, atletism şi tir. Astăzi, în compu-nerea CSA Steaua Bucureşti intră nu mai puţin de 27 secţii sportive, acoperind majoritatea ramurilor şi disciplinelor, olimpice şi neolimpice, jocuri sportive sau sporturi individuale.

În 68 de ani, numele Steaua a devenit si-nonim cu marea performanţă şi s-a amplificat cu fiecare generaţie de sportivi, antrenori şi tehnicieni care au contribuit la gloria, prestigiul şi marea popularitate de care se bucură astăzi clubul militar. Marii sportivi se regăsesc în nu-măr atât de mare în cele aproape şapte decenii de existenţă, încât este imposibil să-i nominali-zezi pe toţi.

De cine să aminteşti mai repede atunci când vorbeşti de performanţa stelistă? De pri-mul campion olimpic al României, Iosif Sârbu? De atleta Iolanda Balaş-Soeter – prima dublă campioană olimpică din istoria sportului ro-mânesc, autoare a 14 recorduri mondiale, care figurează în Cartea Recordurilor cu o perfor-manţă imposibil de egalat (150 de concursuri consecutive câştigate în perioada 1957-1966)? De cea mai titrată echipă de handbal, de două ori câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni (1968 şi 1977)? De fantastica echipă de fotbal, câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni, în seara magică de 7 mai 1986? De echipa de hochei pe gheaţă, care este deţinătoarea re-cordului mondial pentru cele mai multe titluri naţionale câştigate în istorie (40), înaintea cele-brelor TSKA Moscova (32) şi Montreal Canadiens

(24)? De celebrul Ilie Năstase, singurul tenisman român care a devenit numărul 1 mondial? De cele 95 de medalii olimpice cucerite de sportivii stelişti, care au făcut ca palmaresul CSA Steaua Bucureşti să fie mai bogat decât al multor ţări

wJOCURI OLIMPICE: 95 medalii (29 aur, 35 argint, 31 bronz)wCAMPIONATE MONDIALE: 538 medalii (150 aur, 199 argint, 189 bronz)wCAMPIONATE EUROPENE: 821 medalii (234 aur, 286 argint, 301 bronz)wUNIVERSIADE ŞI CAMPIONATE MONDIALE UNIVERSITARE: 138 medalii (60 aur, 37 argint, 41 bronz)

wCUPE MONDIALE ŞI EUROPENE: 224 medalii (66 aur, 75 argint, 83 bronz)wCAMPIONATE CISM ŞI SPARTACHIADE MILITARE: 377 medalii (94 aur, 123 argint, 160 bronz)wJOCURI BALCANICE: 2.672 medalii (1.217 aur, 907 argint, 548 bronz)wCAMPIONATE NAŢIONALE: 10.627 titluriwCUPA ROMÂNIEI: 828

Istoria celui mai puter-nic club din România, scrisă de generaţii întregi de sportivi, este pentru noi o datorie de onoare, o datorie sufle-tească de a continua, de a îmbogăţi această zestre fantastică. Mă bucur enorm când văd la sportivii de astăzi aceeaşi dăruire, ace-eaşi pasiune, aceeaşi mentalitate de învin-gător pe care au avut-o dintotdeauna steliştii. Tuturor sportivilor, foşti sau actuali, antrenori-lor, tehnicienilor le urez La mulţi ani!

Colonel George Boroi, comandantul Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti

PALMARES CSA STEAUA BUCUREŞTI 1947– 2014

de pe bătrânul continent (Austria – 86, Cehia – 43, Irlanda – 28, Belarus – 78, Croaţia – 23, Lituania – 21, Slovacia – 24, Portugalia – 23)?

Alături de aceste rezultate, sunt scrise cu litere de aur în istoria Stelei mii de alte nume. Printre acestea Viorica Viscopoleanu şi Anişoara Cuşmir Stanciu (campioane olimpice atletism), Elena Horvath, Sofica Corban, Dimitrie Popescu, Iulică Ruican, Anca Tănase, Veronica Cochelea, Ioana Olteanu, Mărioara Popescu, Doina Ignat, Elena Georgescu, Magdalena Dumitrache (cam-pioni olimpici canotaj), Toma Simionov, Agafia Constantin, Nastasia Ionescu, Tecla Marinescu (campioni olimpici kaiac-canoe), Loredana Boboc, Claudia Presecan, Sandra Izbaşa (campioane olimpice gimnastică), Petre Becheru, Nicu Vlad (campioni olimpici haltere), Alina Dumitru (cam-pioană olimpică judo), Gheorghe Berceanu, Vasile Andrei, Vasile Puşcaşu (campioni olimpici lupte), Camelia Potec (campioană olimpică nataţie), Ionel Drâmbă, Laura Badea (campioni olimpici scrimă), Corneliu Ion, Sorin Babii (campioni olimpici tir).

Zestrea de medalii olimpice, mondiale şi euro-pene a fost adunată în cele aproape şapte decenii de sportivii care au pus mai presus de orice pasiu-nea şi dragostea pentru culorile roş-albastre. În tri-coul Stelei s-au format mari personalităţi, modele de ambiţie şi caracter, care au devenit simboluri. Pentru ei a răsunat imnul României în arene, pe stadioane, în săli de pe întreg mapamondul. Şi, de fiecare dată, ne-au făcut să fim mândri că suntem români.

De ziua Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti se cuvine să le spunem lor, CAMPIONI-LOR, antrenorilor care i-au îndrumat, tehnicienilor care i-au susţinut, La mulţi ani! Şi nu numai lor. Gândurile celor care astăzi pun umărul la susţine-rea performanţei steliste se îndreaptă către toţi cei care, de-a lungul anilor, au contribuit la strălucirea Stelei.

Vreau să mulţumesc fanilor şi suporterilor care iubesc tot ceea ce reprezintă Steaua. Din susţinerea lor, campionii noştri şi-au luat avântul de a merge mai departe, de a urca tot mai sus. Nu în ultimul rând, acum când sărbătorim 68 de ani de la înfiin-ţarea clubului, mulţumesc tuturor militarilor care au pus umărul la construirea stadionului, a bazelor de antrenament, care au susţinut şi au iubit întotdeau-na Steaua şi culorile roş-albastre. Suntem camarazi de arme din 1947 şi mergem înainte, uniţi. La mulţi ani, stelişti! – a punctat comandantul Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, colonel George Boroi.

Mii de astfel de rezultate au fost scrise cu litere de aur în conştiinţa românilor. Datorită acestei istorii, clubul militar strânge în jurul său ca un magnet sportivi care vor să păşească pe acelaşi drum pe care l-au parcurs deja marii campioni. Cei care acum debutează sunt conştienţi că nu au ales un drum uşor. Dar ştiu că este un drum al învingătorilor. Pentru că au în ei aceeaşi forţă – FORŢA STEAUA! n

Nr. 21 / 3 – 9 iunie 2015Observatorul militar24PERSONALITĂŢIScriitoarea Doina Ruşti:

Scrisul este modul

meu de a fiPlecând de la un text vechi, descoperit în arhive, Doina Ruşti a scris un roman f e r m e c ă t o r : M a n u s c r i s u l f a n a r i o t .

Doina Ruşti – carte de vizităl a publicat opt cărţi, traduse în nouă limbi străine;la primit, printre altele, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru romanul Zogru (2006), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Fantoma din moară (2008) şi Premiul Ion Creangă al Academiei Române pentru romanul Lizoanca la 11 ani (2009);lsite personal: doinarusti.ro.

Căpitan Constantin Pişteaconctantin.pistea@presamil.ro

Ce-aţi face dacă nu s-ar vinde bine cărţile dum-neavoastră?Chiar îmi pun problema dacă o să mai public vreo carte. Deja

scrisul pentru mine a început să se orienteze către o altă zonă. De câţiva ani sunt foarte implicată în lumea filmului, iar anul acesta, un scurtmetraj, Cristian, a fost prezent la Cannes şi a fost selectat şi pentru CineFest, de la Los Ange-les. O experienţă extraordinară. E fabulos ce se întâmplă dincolo de scris... Mai am şi alte filme în lucru, documentare. Şi, în afară de asta, sunt profesor universitar, predau la

patru facultăţi, la masteratele de la Limbi străine, la Litere, la UNATC şi la Hyperion, şi mai am şi alte lucruri care îmi asigură supravieţuirea. Însă acesta este modul meu de a trece prin viaţă, vijelios, repede, făcând o mulţime de chestiuni în acelaşi timp, pentru că dincolo de ele se află pasi-unea. Lucrurile care nu-mi plac, care nu implică trăirea aceasta pasională, nu numai că nu există pentru mine, ci le arunc la coş din prima. De pildă, nu-mi place să scriu la reviste. Mi se pare o mare pierdere de timp, e o chestie de uzură şi de program, nu-mi place să mi se spună ce să fac, să intru într-un sistem...

Înseamnă că nu v-aţi simţit prea bine în armată.Vă daţi seama. Am făcut ar-mată în facultate, la Iaşi, că

aşa era atunci, şi a fost un chin cumplit de tot. La un moment dat, m-am dus şi mi-am extras o măsea sănătoasă ca să pot să capăt o scutire medicală. Mă rugasem de toţi doctorii din Policlinica studenţească şi nimeni nu-mi dăduse o scuti-re, singura metodă pentru a fi liberă în acea zi, ca să merg la Biblioteca Centrală, să citesc şi, mă rog, să chiulesc de la armată. Dădusem de o carte şi chiar era ceva important pentru mine, pe câtă vreme armata însemna că ne adunam dimineaţa pe platou o dată pe săptămână, iar pe timpul verii, din doi în doi ani, ne stricau vacanţa cu trei săptămâni de instrucţie. M-au marcat aceste lucruri. Îmi era greu să mă tre-zesc la o anumită oră, să merg în acel ritm etc. Astăzi râd de episoadele respective.

Dacă ar fi să vă povestiţi viaţa, acum, după publica-rea acestui roman, cu ce aţi începe?Sunt multe momente impor-tante în viaţa mea, dar la vârsta

asta aş începe cu bucuriile, cu feri-cirile. Până nu demult, povestea de la temelia oricărei rememorări ar fi fost moartea tatălui meu, care m-a marcat şi mi-a distrus copilăria, o crimă fără criminal, neelucidată nici astăzi, pe care, de altfel, am fo-losit-o ca pretext în Omuleţul roşu, romanul meu de debut. Însă acum nu m-aş mai întoarce la faptele acelea crunte, ci cred că aş începe cu bucuriile care mi-au umplut sufletul. Una dintre acestea este perioada în care m-am documen-tat pentru Manuscrisul fanariot. Ştiţi, fiecare carte are o poveste fericită, dar întotdeauna ultima carte este cea mai aproape de sufletul unui scriitor. Iar Manuscri-sul fanariot a însemnat o muncă laborioasă de doi ani, precedată de alţi ani de documentare şi de fericire în jurul acelei poveşti, pe care am descoperit-o într-un text vechi, după care am continuat să mă cuibăresc în ea, să mă identific acelui personaj încât, în momen-tul de faţă, sunt pentru mine mai intense şi mai energizante întâm-plările de dinainte să încep să scriu romanul, decât cele ale scriiturii propriu-zise.

La sfârşitul romanului, aţi reprodus textul manuscri-sului. Mă întrebam cum, Doamne, poate cineva să găsească un aşa textuleţ şi să-i vină ideea atât de con-sistentă a unui roman?Istoria nu se străduieşte să noteze detaliile, trăirile

oamenilor. De altfel, ştim că stilul administrativ este foarte sec şi, bineînţeles, acest manuscris nu face excepţie. Însă eu eram obişnuită cu stilul acesta. Pentru mine, un manuscris nu este o simplă relatare a unor fapte bru-te, iar când am întâlnit acest text, mi-au intrat în minte două lucruri: că este vorba despre un grec cu nume românesc şi că el este

Manuscrisul fanariot a însemnat o muncă laborioasă de doi ani, precedată de alţi ani de documentare.

într-o situaţie pe care puţini oameni pe lumea asta ar accep-ta-o, însă pe care el o acceptă de bunăvoie. Deja două pretexte bune pentru un roman.

L-aţi scris în doi ani, dar ştiu că aţi renunţat la o parte din materia brută. Cât de mult a rămas pe lângă?Capitole întregi. Fac asta cu uşurinţă, nu sunt atât de

ataşată de un text, ci de obicei îl tot aranjez până îmi place.

Gândindu-vă la soarta romanelor anterioare, aveţi vreun regret legat de ceea ce aţi tăiat?Am avut o ezitare în legătură cu Fantoma din moară, care este

şi romanul asupra căruia am lucrat cel mai mult. Când cartea trebuia să intre în tipografie, m-am răzgândit şi am făcut o schimbare, o comple-tare. La finele unuia din cele trei capitole, în grabă, cu nerv... Trebuia să stau, să mă mai gândesc puţin. E singurul meu regret, că acolo am aruncat un text, pe nerăsuflate, fără să-l fi revăzut.

Criticii şi-au dat seama?Unul singur, care nu a fost chiar dur... Paul Cernat, un cititor

foarte atent, a simţit că bucăţica aceea era din alt film.

Dacă ar fi să rezumaţi foarte pe scurt Manuscrisul fanariot, ce aţi spune?Adolescent îndrăgostit şi, evident, nebun.Pentru Manuscrisul fanariot, v-aţi întrerupt munca la un roman despre paşoptişti.Da, romanul meu de fond, ca să zic aşa. Nu cred că-l voi termina

vreodată, nu aş vrea, pentru că este romanul în care mă odihnesc. Am scris mult la el şi ar putea constitui un roman şi mâine, dar asta ar însemna să mă despart de bucuriile mele. De altfel, mai am un roman scris în urmă cu mulţi ani, peste care nu m-am mai uitat. Şi mai sunt teancuri de povestiri de prin anii ’80, pe care nu le-am recitit.

Dar cum de scrieţi atât de mult?Este modul meu de a fi. Nu scriu mult, ci destul de greu,

dar disciplinat, o oră pe zi, când mă trezesc. Alţii fac gimnastică, eu scriu şi mă încarc. Nu contează dacă mi-au ieşit cele scrise în acea oră, important e să intru într-o poveste, să iau energia personajelor mele şi să merg mai departe. Noaptea, mă întorc la text şi mă bucur de fiecare detaliu, mai modific...

Timp de citit mai aveţi?Sigur. Printre. De obicei, când scriu un roman, citesc nonfic-

ţiune, memorii, istorie, arhive etc., iar între romane, ficţiune până mi se face rău, după care trebuie să iau o pauză. Înainte să mă reapuc de scris,

trebuie să mă curăţ şi nu mai citesc romane, uneori aproape nimic.

Scrieţi fără să luaţi în calcul reacţiile?Cartea s-ar duce la vale dacă te gândeşti la ce-ar zice lumea.

Abia la revizie, mai iei în calcul una sau alta, dar eu nu mă prea gândesc la aşa ceva.

Ce vă face să zâmbiţi?De regulă, răutatea înverşunată a oamenilor, nu ştiu de ce. Unii

sunt foarte înverşunaţi fără niciun motiv, iar asta îi transformă în caricaturi, în neoameni. Pe unii îmi place să-i privesc, să mă amuz. Nu am timp să mă cert, în schimb îmi place să-i văd pe alţii cum înjură, pentru că devin material pentru scrisul meu. n