8/16/2019 Fornicatorul Reciproc Al Timpului

1/3

” ...aceste mărturii găsite într -o ascunzătoare nebănuită la cererea câtorva meștri,care erau interesați îndeaproape de [...] și astfel găsiră în sfârșit vânătorul desprecare se pomenea în toate poveștile de adormit copiii (care oricum nu-și făceaudatoria, căci copiii care le auzeau plângeau în hohote) [...] răspunsul fiind găsit înmărturia pe care o aveți în față: Fornicatorul Reciproc al Timpului (FRT I), primul și

 probabil ultimul din breasla de vânători ai [...]”  

Înaltul Păstrător al Căilor (ÎPC I) Maxim Maximus a reprodus în acordcu forțele universale pe care le cunoaștem (cel puțin noi) mărturiilescrise într-o limbă uitată în adâncurile negurii timpului. ÎPC presupunecă aceste mărturii au fost date de acoliții Fornicatorului Reciproc alTimpului, însă nu ar miza nici măcar 3 ruble pe această ipoteză, maiales că Fornicatorul Reciproc al Timpului (FRT) nu avea prea mulț iapropiați.

” Două sute, poate trei? Spune-mi fără aproximație!  Două suteșaptezeci și trei ultima dată când am numărat... Acum două minute jumătate. Mai numără o dată! Două sute șaptezeci și nouă! Era vorba despre numărul de vinișoare care îi împăienjeneau ochii carela fel ca niște lupi flămânzi nu avea somn, ci căutau fără încetareurmele Bestiei.Două sute optzeci și patru! El, Fornicatorul Reciproc al Timpului I, primul care îndrăznise să apucecalea cea fără de întoarcere pe urmele Bestiei, își puse fiecare nerv,celulă, sforțare și scrâșnire spre a găsi măcar câteva urme clare.Oricum urmele Bestiei erau peste tot, dar avea nevoie de câteva clarepentru a prinde Bestia și a o lovi, acolo unde o durea mai tare! Două sute nouăzeci și șapte! Cât de împăienjeniți îi erau ochii, atât de multe piste avea la dispoziție,

 însă era tot timpul nesigur. Pericolul era pretutindeni. Cum avea să înfrunte o Bestie omniprezentă, invizibilă, intangibilă și a căre-iexistență era o închipuire sau era reală?Două căi...artere principale găsise: Să urmărească Bestia pretutindeni,

sau ia calea minților semenilor (?) săi. Acolo ascunsă adânc încavernele (deobicei vaste și goale) ale minților semenilor săi se aflaBestia care nu-și pierdea avantajul de a fi omniprezentă, dar era totușitangibilă. Dar oare asta nu reprezenta o cursă?Nu era, vezi cerule mare!, o cursă pe care o întinse însăși Bestia, nutrimiși de-ai ei!?

8/16/2019 Fornicatorul Reciproc Al Timpului

2/3

Prinse mulți acoliți ai Bestiei. Vestitori ai trecerii sale omniprezente șiinfinite. Îi prinse fără milă și le declarase război. FRT I făcusenenumărate experimente pe ei și le disecă până și inima. Ajunse să levadă până și sufletul: o fărâmă minusculă de cuarț.Da! Acea fărâmă era sursa puterii acoliților. Tic – Tac... Tic – Tac...TIC – douăsute nouăzeci și opt ... TAC – douăsute nouăzeci și nouă ...TIC ...Nu se va lăsa învins. Nu putea concepe ca însăși viața lui să se scurgă

 în fărâme de cuarț. Bestia trebuia învinsă! O nouă pistă! Dacă toți oamenii aveau acele caverne în mintea lor, iarBestia se ascundea cumva în ele, oare de ce oamenii nu-i contestauprezența? Nu observau că e acolo și că le invadează cele mai goale,

 întunecate și mai ascunse cotloane ale minților? Oare când intra Bestiaacolo? La naștere? La maturitate? Oare era ca o boală pe care o luai

atunci când auzeai numele Bestiei?Dar oare...Nu, scutură din cap și îi pocniră vertebrele ca piesele de domino ce cadunele peste altele, resemnate, acceptându-și soarta, știind că o altăpiesă o va dărâma și, la rândul ei, va cădea fără control peste o altăpiesă, până când... Dar să lăsăm asta. Trebuia să găsească o cale să învingă Bestia!Dar oare n-ar....Strânse ochii cu putere...TIC – treisute două zeci și cinci ... TAC – treisute două zeci și șase.

BESTIA! Era și în capul lui! Asta era ideea care lupta să se așeze aleneexact între creierii săi care pulsau cu toată forța ca o corabie în valuricare se ridicau până la cer. Era și în capul lui!Știa că e acolo!TIC –  treisute două zeci și șase  ... Era imposibil să nu-i remarceprezența. Simțea cum se scurge toată vlaga din el, nimeni nu-l puteaajuta. TAC – treisute două zeci și șapte ... BESTIA! În mintea lui!Trecuseră veacuri, ba chiar o eternitate....ba nu! Mai multe eternități.Atât îi trebuiră să prindă noua pistă. Trebuia să-și pregătească armeleși să-și ascută gândurile. Pornea fără să dea înapoi! Privi afară pegeam... Oamenii înjurau în gând, se vedea pe fețele lor crispate. Îlpriveau cu o ciudă, care nu făcea altceva decât să-i întărească voința.Cu fiecare privire și invectivă, cu atât puterea lui creștea. Se apropiade BESTIE!TIC – TAC – TIC – TAC... 

8/16/2019 Fornicatorul Reciproc Al Timpului

3/3

Trebuia să se concentreze și mai mult. Încercă să-și reducă mișcărilepână la 0. Respira din ce în ce mai puțin aer... până și inima îi băteamai încet.Fornicatorul Reciproc al Timpului vedea gurile semenilor săi, pe geam,cum se mișcau în reluare. La pronunția invectivelor, care zburau caniște sulițe spre propria-i lui persoană, de pe buzele crispate aleoamenilor din jur săreau bale...la fel în reluare. Lumina crea, preț decâteva fracțiuni de secundă curcubee, grație fenomenului de refracție,

 în picăturile de bale. FRT avu prilejul să savureze această imagine, darse reconcentră pe urmele Bestiei. O voce tună, ca și cum cerul se rupse și din adâncul plăminlor ieșirăundele care tamponară fără milă timpanul Fornicatorului Reciproc alTimpului. Distinse cuvintele: ”...mișcă îndărătnicule! Trebui să-mi punși eu benzină în rezervor!”

Îl străfulgeră cu privirea, apoi apăsase greu butonul care ridică geamul încet.TIC –  patrusute șaptezeci și cinci TAC –  patrusute șaptezeci și șase El dorea să învingă Bestia! ”  

”Înaltul Păstrător al Căilor Maxim Maximus (ÎPCMMI) încercase să ”sape” pentru aoferi date suplimentare. Multe întrebări rămăseseră nerăspunse. Cine țipase? Undese afla FRT? Învinse Bestia până la urmă? Și nu în ultimul rând: Care era naturaBestiei?De aceea aceste mărturii sunt foarte importante. Pentru că, după înțeleapta părereale ÎPCMM, ele ne-ar ajuta să [...]”