Formele de relief antropic din cadrul sistemului teritorial estic al Depresiunii Petroşani

Dr. Geogr. NIMARĂ CIPRIAN (Universitatea din Petroşani)

1. IntroducereCa singură entitate de a se conştientiza pe sine ca parte componentă şi diferită de lumea exterioară, omul se

înscrie cu o dublă calitate în relaţia sa cu mediul înconjurător: ca factor potenţial sau declanşator al unor procese de modificare a teritoriului. Prin acest termen înţelegem un spaţiu geografic cu o valenţă fizică şi politică bine determinată ce asigură condiţiile de vieţuire a unei comunităţi.

Ca urmare a evoluţiei socio-economice într-un anumit areal, are loc apariţia sau accelerarea proceselor şi fenomenelor ce duc la afectarea în mod direct sau indirect a componentelor de mediu. În funcţie de gradul de vulnerabilitate şi de capacitatea de refacere a acestuia, în urma presiunii antropice, modificările vor fi mai mult sau mai puţin vizibile în plan teritorial.

Relieful, văzut ca suport al activităţii umane şi componentă a cadrului peisagistic suferă schimbări continue datorate atât proceselor naturale de modelare cât şi a celor antropice. Drept urmare se poate afirma că dinamica peisajului se află într-o interdependenţă faţă de dinamica teritoriului.

2. Localizarea arealului studiatTrasarea limitelor regiunii analizate s-a realizat în urma analizei complexului fizico-geografic, urmărind

componentele dominante şi valoarea celor subordonate. În trasarea limitei nordice s-a ţinut seama de linia tectonică (de ruptură ) nordică, menţionată de (Mateescu, 1962). La contactul celor două formaţiuni se poate urmări linia de ruptură de pantă, care pe direcţia SV-NE trece la Sud de următoarele vârfuri: Dealul Boţonilor (950 m), Piatra Roşie (1192 m), Nord Cimpa (978 m). Între Petroşani şi nordul localităţii Cimpa, limita de Nord separă depresiunea de Munţii Şureanu, constituiţi din cristalin şi pătura mezozoică (în special calcare jurasice), care se prezintă sub forma unui abrupt.

Limita nord-estică, pe o porţiune redusă, este formată de rama nordică a bazinetului de eroziune Răscoala, scufundat pe cursul inferior al acestei ape. Se pare că bazinetul a fost un golf al lacului din Miocen ce înainta până în acest colţ al depresiunii.

Limita de Sud şi Sud-Est, separă regiunea estică a Depresiunii Petroșani de Munţii Parâng. La Sud-Est de defileu, limita trece pe la Nord de Dealul Măgura (970 m), traversează cursul superior al Văii Sălătrucului şi cel mijlociu al Maleii, se continuă pe la Vest de Plaiul Godeanu şi Dealul Cimpa, ajungând în valea Jiului de Est în amonte de localitatea Cimpa.

Aceeaşi limită morfologică, bine exprimată între zona montană şi depresiune, se observă între sectorul dintre Jieţ - Cimpa; aici piemontul apare clar detaşat faţă de zona montană, ieşind bine în evidentă ruptura de pantă dintre cele doua unităţi morfologice.

Limita de Vest a a arealului analizat a fost considerată a fi interfluviul ce desparte valea Jiului de Est de valea pârâului Aninoasa.

3. Morfogeneza antropică şi produsele rezultatePe măsura dezvoltării tehnologice şi a extinderii spaţiale a arealelor antropizate, s-a produs o amplificare a

relaţiilor contradictorii cu mediul natural. Modelarea antropică diferă de cea naturală prin: gradul de intensitate, perioada de manifestare, complexitate şi

forma produselor rezultate, imprimând teritoriului o evoluţie ireversibilă. Astfel, arealele cu forme de relief pozitive, supuse modelării antropice, au fost transformate de la forma iniţială la o formă cvasiorizontală, iar suprafeţele plane au fost înălţate cu zeci de metri. În urma acestui feed-back se generează o noua dimensionare spaţială şi arhitectonică teritorială, având ca rezultat final apariţia inversiunilor de relief şi a mediilor critice.

Mediile critice, văzute ca produs al disfuncţionalităţii sistemului environmental cauzate de intervenţia antropică, se prezintă sub forma unor praguri, caracterizate prin fenomene de dezorganizare informaţională şi energetică, care diminuează sau fac să dispară în întregime capacitatea internă a sistemului de a se autoregla şi de a-şi asigura un echilibru dinamic.

O întrebare evidentă poate fi adresată şi anume: "Cât de importantă este modelarea antropică din punct de vedere geomorfologic ?" Răspunsul poate fi dat, ţinându-se cont de cantitatea de masă materială (sol sau rocă) relocată permanent. Procesele naturale de modelare geomorfologică sunt reprezentate de sistemul de modelare: fluvial, eolian, glaciar, marin sau oceanic, precum și cel tectonic. Procesele antropice care au un efect modelator al reliefului şi imprimă o anumită amprentă peisajului sunt: procesele şi tehnicile agricole, construcţiile (clădiri, drumuri), procesele de extracţie şi preparare a substanţelor minerale utile, acţiuni militare, ş.a.

Evoluţia socio-economică determină accelerarea transformărilor induse componentelor de mediu, iar răspunsul acestuia se poate observa prin evidenţierea relaţiilor conflictuale din teren. Pe măsura dezvoltării tehnologice şi a extinderii spaţiale a arealelor antropizate, s-a produs o amplificare a relaţiilor contradictorii cu mediul natural.

Modelarea antropică diferă de cea naturală prin: gradul de intensitate, perioada de manifestare, complexitate, forma produselor rezultate, imprimând teritoriului o evoluţie ireversibilă spre un peisaj nou, antropogen. Astfel, arealele cu forme de relief pozitive, supuse modelării antropice, au fost transformate de la forma iniţială la o formă

cvasiorizontală, iar suprafeţele plane au fost înălţate cu zeci de metri. Rezultatul final al acestui proces de modelare fiind apariţia inversiunilor de relief, care de multe ori nu se integrează în peisaj din punct de vedere estetic.

O caracteristică a impactului antropic o reprezintă stratul cu susceptibilitate crescută la schimbare, conform teoriei lui Hooke, "activitatea antropică influenţează direct suprafaţa terestră doar într-un strat limitat ", acesta purtând denumirea de strat susceptibil.

3.1 Forme de relief antropic rezultate în urma activităţilor edilitareExploatările carbonifere, mai ales după cel de-al doilea război mondial, au impus dezvoltarea forţei de

muncă. Legat de aceste cerinţe s-a impus funcţia edilitară a localităţilor din Depresiunea Petroşani. Astfel, au apărut cartiere noi, iar unele localităţi rurale au devenit centre muncitoreşti cu statut de oraş, cum a fost şi cazul localităţii Petrila.

La extinderea şi amplasarea localităţilor s-a avut în vedere şi planul de dezvoltare în perspectivă a exploatărilor subterane, evitându-se procesele de prăbuşire care apar după părăsirea galeriilor, sau chiar în timpul exploatărilor acestora. În trecut, neluându-se seama de asemenea eventualităţi, s-a ajuns la periclitarea existenţei unor gospodării individuale în localităţile: Cimpa, Jieţ, Iscroni, etc.

Amplasarea locuinţelor la baza versanţilor a impus tăierea unor platforme în roca de bază, evitându-se astfel acumulările deluviale. Un exemplu ar fi cartierul Aeroport din Petroşani, Universitatea din Petroşani. De multe ori, pentru amplasarea noilor locuinţe muncitoreşti s-au utilizat diferite trepte şi forme de relief, precum terasele, conurile de dejecţie fixate, albiile majore neinundabile.

Cartierul din centrul oraşului Petroşani este situat pe terasa joasă şi piciorul pantei de racord al acesteia cu versanţii, iar în oraşul Petrila, cartierele muncitoreşti au fost amplasate în lunca înaltă a Jiului de Est.

Caracterul deluros al depresiunii şi creşterea necesarului forţei de muncă, au impus construirea blocurilor turn, acolo unde fundamentul este format din roci mai rezistente, aparţinând Cristalinului Pânzei Getice. În această situaţie se află cartierele noi ale oraşelor Petrila, centrul oraşului Petroşani, cu cartierele Carpaţi şi Aeroport. Pentru a evita posibilele înclinări ale blocurilor, datorită instabilităţii subsolului s-au luat măsuri, fixându-se planşe de beton sub fundamentul blocurilor şi procedându-se la captarea pânzelor freatice în amonte de noile locuinţe. De altfel, dezvoltarea tuturor aşezărilor din cadrul Depresiunii Petroşani este limitată de pilierul de siguranţă al exploatărilor carbonifere.

3.2 Forme de relief antropic rezultate în urma activităţilor agro-silvo-pastoraleCu câteva secole în urmă, regiunea Depresiunii Petroşani era mult mai împădurită, pădurile coborând până la

albia celor două Jiuri, iar despăduririle ulterioare s-au produs din aval spre amonte, locuitorii utilizând mai mult răşinoasele.

Prezenţa solurilor brune de pădure, pe mari porţiuni din Depresiunea Petroşani, constituie dovada marilor defrişări ce s-au produs.

Pentru a obţine cât mai mult teren pentru păşunat, păstorii veniţi, treceau deseori la incendii masive. Astfel, ca urmare a păşunatului intensiv, exploatările forestiere, formare de cărări în urma deplasării turmelor de oi, a cirezilor de vite, şiroirea şi procesele torenţiale, precum şi alunecările de terenuri în bloc sunt foarte evoluate.

Şiroirea prezintă o dezvoltare deosebită în bazinele râurilor Sălătruc, Slătinioara, Roşia. În urma proceselor de şiroire, pe versanţii lipsiţi de vegetaţie, apare câte un microrelief reprezentat prin creste şi rigole care fac ca evoluţia să fie evoluată pe pantă. La baza versanţilor afectaţi de şiroire se dezvoltă conuri de dejecţie, tăpşane nefixate, care la ridicările nivelurilor în cazul viiturilor, sunt spălate şi estompate (exemplu: pârâul Cimpa, pârâul Dâlja Mică). Astfel, pe suprafeţele rezultate în urma defrişărilor şi neocupate de instalaţii şi reziduuri, se practică diferite culturi.

Pentru a împiedica eroziunea în suprafaţă şi liniară, ce afectează podurile şi frunţile de terasă, s-au rectificat unele alunecări şi cursul unor torenţi. Pentru stoparea proceselor de pantă din bazinele Răscoala, Maleia, interfluviul Maleia - Jieţ, se impun măsuri preventive şi ameliorative, precum captarea pânzelor freatice, plantări, rectificări de cursuri.

Fig. 1. Alunecare de teren Maleia Fig. 2. Deplasare de teren în masă, Cariera Defor

3.3 Forme de relief antropic rezultate în urma activităţilor miniereMineritul, principala activitate economică în Depresiunea Petroşani a reprezentat o necesitate vitală a evoluţiei

comunităţii din această micro-regiune, dar ale cărui "produse" au putut fi observate atât în mediul social-politic cât şi în cel natural. În mediul natural, activitatea de exploatare a zăcământului carbonifer şi-a lăsat amprenta prin morfologia tehnogenă variată ca dimensiuni, forme şi procese morfogenetice.

În urma proceselor de dislocare-relocare şi stocare a masei materiale, teritoriului iniţial îi sunt aduse modificări de formă precum şi modificări funcţionale, rezultatul fiind apariţia unui peisaj geomorfologic minier.

Din punct de vedere al duratei de existenţă şi al utilităţii economice, formele de relief antropic (Mac, 1980, Hodor şi Bâca 2003) se clasifică în:

- forme efemere de relief antropic, caracterizate printr-o utilitate mare pe termen scurt şi un potenţial ridicat de degradare;

- forme de relief antropic cu durată medie, ocupă suprafeţe mari de teren, fiind generate în urma lucrărilor de întreţinere a diferitelor tehnostructuri;

- forme de relief antropic de durată sau permanente, care din punct de vedere peisagistic devin un element specific în cadrul teritoriului, aşa este cazul haldelor de steril şi al carierelor.

Prin activităţile de extracţie şi prelucrare a substanţelor minerale utile, spaţiile aflate într-un echilibru relativ, îşi modifică dinamica printr-o accelerare regresivă, generând alte peisaje ce funcţionează într-un grad avansat de entropie. Se modifică elementele geomorfologice, se creează noi formaţiuni superficiale şi se accelerează procesele fizico-chimice ale învelişului hipergen.(Hosu M, 2003).

În arealele alăturate microdepresiunilor formate la suprafaţa topografică, apar crăpături şi denivelări care prevestesc extinderea procesului de tasare. Mecanismul acestui proces se manifestă diferenţiat, funcţie de condiţiile de zăcământ (grosimea şi înclinarea stratelor, proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor, tectonica şi situaţia hidrogeologică locală, tehnologiile de exploatare, etc.)

Fenomenele de subsidenţă se pot observa după o anumită perioadă de timp în funcţie de adâncimea exploatării cărbunelui:- până la 100 m 0-1 an;- între 100-200 m 1-2 ani;- între 200-300 m 2-3 ani;- peste 300 m 3- ani;

Spre exemplu, exploatarea minieră Lonea îşi desfăşoară activitatea la o adâncime de aproximativ 400 m, astfel fenomenele de subsidenţă se vor evidenţia după o perioadă de 3-4 ani.

Terenurile fracturate şi afectate de exploatarea subterană cuprind, la nivelul bazinului Petroşani, peste 20 ha şi acestea nu mai pot fi utilizate pentru construcţii sau activităţi agricole, întrucât prin prăbuşirea suprafeţei s-a realizat o coborâre a nivelului hidrostatic al pânzei freatice, apărând şi fenomenul de deşertizare prin dispariţia florei şi faunei locului. Terenurile fracturate şi instabile au afectat aproape 70 de gospodării individuale ţărăneşti, iar în anumite cazuri, au necesitat evacuarea şi demolarea unor blocuri de locuit în oraşul Petrila.

Fenomenul de subsidenţă manifestă o amploare mai mare deasupra bancurilor subminate, precum şi în apropierea limitelor faliilor. După cum s-a observat deasupra bancurilor subminate porţiunile afectate de subsidenţă prezintă suprafeţe mari şi produc modificări semnificative suprafeţei topografice, impunând în acest fel, restricţii în ceea ce priveşte modul de utilizare al terenului.

Fig. 3. Fenomen de subsidenţă în perimetrul minier Lonea

Alături de formele negative de suprafaţă, rămân imense volume de materiale fragmentate ce constituie haldele de steril, caracterizate printr-o stabilitate incertă.

Modificările de natură hidrologică cu impact vizibil în peisaj sunt evidente şi diferă de la un caz la altul. Modificări majore s-au produs în cazul în care prin construirea haldelor de steril s-au barat văi cu o scurgerere semipermanentă sau temporară. În aceste cazuri, datorită periodicităţii scurgerii, în amonte de halda creată s-au

acumulat importante cantităţi de apă, ce pot periclita prin infiltraţie stabilitatea structurilor tehnogene. Exemple de acest gen sunt în câmpul minier Dâlja (0,25 ha), Puţ Jieţ, câmpul minier Lonea (0,75 ha), haldă cariera Defor.

În cazul haldelor de steril rezultate de la preparaţiile de cărbune, cum este cazul U.P. Petrila, cantonează importante cantităţi de apă între ramurile I, II, III, IV şi V provenite din precipitaţii (2 ha), cu menţiunea că în acest caz nu s-a barat nici o vale cu un curs de apă temporar.

Fig. 4. Perimetrul minier Petrila, Fig. 5. Acumulare de apă între ramurile haldelor, Petrila

Alte forme supratopografice de relief antropic identificate regiunea estică a Depresiunii Petroșani sunt:- halde cu deşeuri menajere, se găsesc în arealul edilitar al oraşului Petrila;- movilele, prezintă aspect de trunchi de con, având dimensiuni reduse;- conuri de materiale. În regiunea estică a Depresiunii Petroşani, acumulările în halde de steril acoperă areale pe o suprafaţă de 83,29

ha, ducând la modificarea scurgerii de suprafaţă, diminuarea sau accelerarea infiltraţiei, ceea ce facilitează curgerile noroioase, alunecările, rostogolirile, surpările ( pe o suprafaţă de 9,80 ha, fig 2) şi eroziunea concentrată, al căror produse sunt rigolele şi ogaşele.

4. ConcluziiSocietatea actuală a determinat instaurarea în teritoriu a unor relaţii bazate pe exploatarea resurselor naturale,

cu scopul satisfacerii necesităţilor antropice imediate, rezultând astfel o creştere a gradului de vulnerabilitate, respectiv

a susceptibilităţii la degradare. Caracteristica de bază a peisajului antropic este aceea că nu are din punct de vedere

genetic nici un fenomen geologic sau proces geomorfologic şi reprezintă o tranziţie ireversibilă spre un peisaj a cărui

evoluție în timp nu poate fi prezisă. Urmarea modificării echilibrelor instituite în mod natural în cadrul sistemelor

geomorfologice din areale antropizate, o reprezintă starea de şoc antropic prelungit, un şoc al degradării continue,

generalizate şi accelerate (Badea, 2000).

5. Bibliografie

1. Ardeiu, M. (2004), Spaţiul geografic al Depresiunii Petroşani, Teză de doctorat, UBB, Cluj-Napoca;2. Badea, L. (1971), Valea Jiului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;3. Hosu, M. (2003), Impactul activităților miniere asupra reliefulu şi riscul geomorfologic indus, Riscuri şi

catastrofe, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;4. Lupu, S. (1967), Procesele şi formele actuale de versant în Depresiunea Petroşani, Studia UBB,

Geologie-Geografie, nr. 2, Cluj-Napoca;5. Mac, I (2003),Ştiinţa mediului. Abordare globală, Ed. Europontic, Cluj-Napoca;6. Mac, I, Petrea, D (2003), Sisteme geografice la risc, Riscuri şi catastrofe, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-

Napoca;7. Tufescu, V., Mocanu, C. (1964), Depresiunea Petroşanilor-Valea Jiului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;

Acumulări de apă

Halde de steril Suprafeţe

erodate