formarea Şi dreptul de liberă practică În psihoterapie

13
Formarea şi dreptul de liberă practică în psihoterapie COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (Comisia Clinică) a Colegiului Psihologilor din România (CPR) stabileşte procedurile de atestare pentru următoarele specialităţi profesionale: psihologie clinică (psiholog clinician); consiliere psihologică (consilier psihologic); psihoterapie (psihoterapeut). Exercitarea acestor specialităţi profesionale se desfăşoară în sectorul privat, în regim salarial, sau independent, cu drept de liberă practică, potrivit legii nr. 213 din 27.05.2004, publicata în Monitorul Oficial din 1 iunie 2004. În cadrul specific al psihoterapiei şi în acord cu regulamentele internaţionale în domeniu, competenţele pot fi dobândite şi de absolvenţi ai facultăţilor de medicină (medici psihiatri), asistenţă socială, filozofie, pedagogie, teologie, în condiţiile completării studiilor universitare cu un pachet de discipline de specialitate specificat şi a formării conform cerinţelor stipulate în prezentul regulament. Definiţia psihoterapiei (CPR) Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, promovării sănătăţii (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice pentru prevenţia, ameliorarea şi remiterea acestora şi (c) în situaţii de risc, conflict sau criză. Psihoterapia se poate realiza în regim: individual; în grup;

Upload: ankshe

Post on 18-Jan-2016

7 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

curs

TRANSCRIPT

Page 1: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Formarea şi dreptul de liberă practică în psihoterapie

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (Comisia Clinică) a Colegiului Psihologilor din România (CPR) stabileşte procedurile de atestare pentru următoarele specialităţi profesionale:

psihologie clinică (psiholog clinician);

consiliere psihologică (consilier psihologic);

psihoterapie (psihoterapeut).

Exercitarea acestor specialităţi profesionale se desfăşoară în sectorul privat, în regim salarial, sau independent, cu drept de liberă practică, potrivit legii nr. 213 din 27.05.2004, publicata în Monitorul Oficial din 1 iunie 2004.

În cadrul specific al psihoterapiei şi în acord cu regulamentele internaţionale în domeniu, competenţele pot fi dobândite şi de absolvenţi ai facultăţilor de medicină (medici psihiatri), asistenţă socială, filozofie, pedagogie, teologie, în condiţiile completării studiilor universitare cu un pachet de discipline de specialitate specificat şi a formării conform cerinţelor stipulate în prezentul regulament.

Definiţia psihoterapiei (CPR)

Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, promovării sănătăţii (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice pentru prevenţia, ameliorarea şi remiterea acestora şi (c) în situaţii de risc, conflict sau criză.

Psihoterapia se poate realiza în regim:

individual;

în grup;

de grup (ex. cuplu, familie).

Componentele unui proces de psihoterapie sunt:

psihodiagnostic şi evaluare clinică;

conceptualizarea clinică;

relaţia psihoterapeutică;

intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;

Page 2: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.

Competenţele psihoterapeutului:

diagnosticul şi evaluarea psihologică (numai pentru psihoterapeutul-psiholog);

interviurile clinice structurate, semi-structurate şi libere;

intervenţie psihologică:

de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere;

în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;

în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);

de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.

cercetare:

în cadrul limitelor competenţelor sale.

educaţie şi training:

poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.

Modalităţile de psihoterapie recunoscute

Modalităţile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele internaţionale în domeniu.

Aceste modalităţi de psihoterapie pot fi grupate în următoarele categorii, fiecare categorie incluzând mai multe şcoli (care vor fi atestate de Comisia Clinică a CPR):

Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală etc.);

Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitică, psihoterapia analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc.);

Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);

Psihoterapii scurte (ex. terapia scurtă focalizată pe soluţie, orientarea pe soluţie, abordările constructivist-colaborative şi narative, etc);

Page 3: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Psihoterapii umanist-existenţiale-experienţiale, sistemice şi transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experienţială, analiza tranzacţională, etc.).

Procedura de atestare

se realizează în spiritul normelor internaţionale în domeniu

Sunt trei nivele de practică:

Psiholog practicant în psihoterapie

Psiholog specialist în psihoterapie

Psiholog principal în psihoterapie

Nivel I: Psiholog practicant sub supervizare

Competenţe profesionale specifice:

Intervenţie psihologică specifică unei metode psihoterapeutice – psihoterapie – intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, autocunoaştere şi dezvoltare personală, controlul factorilor psihologice implicaţi în sănătate şi boală, prevenirea patologiei;

Psihoterapie individuală şi de grup, a copilului, familiei şi adultului, cu aplicaţie generală, inclusiv în genetică, sarcină, educaţie, protecţia socială şi a copilului, tulburări din spectrul autist, traumă, adicţii, asistenţă psihologică a victimei şi agresorului, intervenţii paliative, mediu instituţional sau penitenciar, justiţie, promovarea şi optimizarea sănătăţii şi dezvoltării umane.

Psihologul trebuie să facă dovada absolvirii unui curs de formare profesională complementară-curs universitar de master sau să aibă doctorat în specialitate, într-o metodă psihoterapeutică avizată de CPR.

Psihologul poate să-şi exercite competenţele profesionale cu condiţia încheierii şi executării contractului de supervizare profesională cu un supervizor certificat în specialitatea psihoterapie, în metoda psihoterapeutică, precum şi cu condiţia avizării anuale a atestatului de liberă practică, valabil pe o perioadă de maximum 3 ani.

Pt intervenţii în traumă, în tulburări de spectru autist sau paliative tb să facă dovada absolvirii unui curs de formare continuă.

Utilizarea titlului şi parafei de psiholog, a atestatului de liberă practică sub supervizare, a codului şi a calităţii de membru CPR,

Page 4: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei (cabinet individual, cabinete asociate, societate civilă profesională de psihologie) în condiţiile supervizării profesionale sau încheierea contractelor individuale de muncă având ca obiect prestarea serviciilor psihologice;

Participarea la formarea profesională continuă şi complementară specifică profesiei de psiholog în specialitatea menţionată în atestatul de liberă practică obţinut;

Achiziţia şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în specialitatea menţionată de atestat, în mod independent, în condiţiile supervizării profesionale;

Eliberarea avizelor şi rapoartelor psihologice, a concluziilor şedinţelor de consiliere psihologică sau psihoterapie, intervenţia psihologică, stabilirea psihodiagnosticului specific şi înaintarea recomandărilor în specialitatea menţionată pe atestatul de liberă practică, după caz, în mod independent, în condiţiile supervizării profesionale;

Desfăşurarea activităţilor prevăzute de art 5 din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea CPR, cu modificările ulterioare, în limita competenţelor profesionale de specialitate şi specialităţilor profesionale atestate,

Exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale.

Nivel II – psiholog practicant autonom

Competenţe profesionale specifice:

Intervenţie psihologică clinică specifică unei metode psihoterapeutice – psihoterapie – intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, autocunoaştere şi dezvoltare personală, controlul factorilor psihologice implicaţi în sănătate şi boală, prevenirea patologiei;

Psihoterapie individuală şi de grup, a copilului, familiei şi adultului, cu aplicaţie generală, inclusiv în genetică, sarcină, educaţie, protecţia socială şi a copilului, tulburări din spectrul autist, traumă, adicţii, asistenţă psihologică a victimei şi agresorului, intervenţii paliative, mediu instituţional sau penitenciar, justiţie;

promovarea şi optimizarea sănătăţii şi dezvoltării umane.

Utilizarea titlului şi parafei de psiholog, a atestatului de liberă practică, a codului şi a calităţii de membru CPR,

Înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei (cabinet individual, cabinete asociate, societate civilă profesională de psihologie) în condiţiile supervizării profesionale sau încheierea contractelor individuale de muncă având ca obiect prestarea serviciilor psihologice;

Page 5: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Participarea la formarea profesională continuă şi complementară specifică profesiei de psiholog în specialitatea menţionată în atestatul de liberă practică obţinut;

Desfăşurarea activităţilor de formare profesională într-o disciplină aparţinând specialităţii profesionale, potrivit diplomei de doctor în psihologie, pe baza certificatului de formator emise de către un furnizor de formare profesională, cu avizul CPR;

Achiziţia şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în specialitatea menţionată de atestat;

Eliberarea avizelor sau rapoartelor psihologice, a concluziilor şedinţelor de consiliere psihologică sau psihoterapie, intervenţia psihologică, stabilirea psihodiagnosticului specific şi înaintarea recomandărilor în specialitatea menţionată pe atestatul de liberă practică, după caz, în mod independent;

Desfăşurarea activităţilor prevăzute de art 5 din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea CPR, cu modificările ulterioare, în limita competenţelor profesionale de specialitate şi specialităţilor profesionale atestate,

Exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale şi la nivel naţional, putând candida pentru îndeplinirea funcţiei de membru în Convenţia naţională a Colegiului Psihologilor din România (Convenţia naţională), de membru şi de preşedinte în comitetul filialei teritoriale din care face parte.

Psihologul poate să îşi exercite competenţele profesionale cu condiţia avizării anuale a atestatului de liberă practică, valabil pentru o perioadă de maximum 5 ani.

Nivelul III – psiholog specialist

Competenţe profesionale specifice:

Intervenţie psihologică clinică specifică unei metode psihoterapeutice – psihoterapie – intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, autocunoaştere şi dezvoltare personală, controlul factorilor psihologice implicaţi în sănătate şi boală, prevenirea patologiei;

Psihoterapie individuală şi de grup, a copilului, familiei şi adultului, cu aplicaţie generală, inclusiv în genetică, sarcină, educaţie, protecţia socială şi a copilului, tulburări din spectrul autist, traumă, adicţii, asistenţă psihologică a victimei şi agresorului, intervenţii paliative, mediu instituţional sau penitenciar, justiţie, promovarea şi optimizarea sănătăţii – participarea la construcţia, etalonarea şi validarea metodelor şi tehnicilor de asistenţă psihologică clinică, dezvoltarea şi implementarea de proiecte în consiliere psihologică/psihoterapie şi sănătate.

Page 6: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Psihologul poate să îşi exercite competenţele profesionale cu condiţia avizării anuale a atestatului de liberă practică, valabil pe o perioadă de maximum 5 ani.

Utilizarea titlului şi parafei de psiholog, a atestatului de liberă practică, a codului şi a calităţii de membru CPR,

Înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei (cabinet individual, cabinete asociate, societate civilă profesională de psihologie) în condiţiile supervizării profesionale sau încheierea contractelor individuale de muncă având ca obiect prestarea serviciilor psihologice;

Participarea la formarea profesională continuă şi complementară specifică profesiei de psiholog în specialitatea menţionată în atestatul de liberă practică obţinut;

Supervizarea activităţii profesionale a psihologilor, cu condiţia deţinerii dreptului de supervizare profesională în specialitatea profesională;

Desfăşurarea activităţilor de formare profesională într-o disciplină aparţinând specialităţii profesionale, potrivit diplomei de doctor în psihologie, pe baza certificatului de formator emise de către un furnizor de formare profesională, cu avizul CPR;

Achiziţia şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în specialitatea menţionată de atestat;

Eliberarea avizelor sau rapoartelor psihologice, a concluziilor şedinţelor de consiliere psihologică sau psihoterapie, intervenţia psihologică, stabilirea psihodiagnosticului specific şi înaintarea recomandărilor în specialitatea menţionată pe atestatul de liberă practică, după caz, în mod independent;

Desfăşurarea activităţilor prevăzute de art 5 din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea CPR, cu modificările ulterioare, în limita competenţelor profesionale de specialitate şi specialităţilor profesionale atestate,

Participarea, pe bază de mandat, în comisii de control profesional;

Exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale şi la nivel naţional, putând candida pentru îndeplinirea funcţiei de membru în Convenţia naţională a Colegiului Psihologilor din România (Convenţia naţională), de membru şi de preşedinte în comitetul filialei teritoriale din care face parte.

Nivel IV – psiholog principal

Competenţe profesionale specifice:

Intervenţie psihologică clinică specifică unei metode psihoterapeutice – psihoterapie – intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în

Page 7: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, autocunoaştere şi dezvoltare personală, controlul factorilor psihologice implicaţi în sănătate şi boală, prevenirea patologiei;

Psihoterapie individuală şi de grup, a copilului, familiei şi adultului, cu aplicaţie generală, inclusiv în genetică, sarcină, educaţie, protecţia socială şi a copilului, tulburări din spectrul autist, traumă, adicţii, asistenţă psihologică a victimei şi agresorului, intervenţii paliative, mediu instituţional sau penitenciar, justiţie, promovarea şi optimizarea sănătăţii şi dezvoltării umane;

Fundamentarea şi adaptarea profesională, construcţia, etalonarea şi validarea metodelor şi tehnicilor de asistenţă psihologică clinică, coordonarea, dezvoltarea şi implementarea de proiecte în consiliere psihologică şi sănătate.

Psihologul poate să îşi exercitate competenţele cu condiţia avizării anuale a atestatului de liberă practică, valabil pentru o perioadă de maximum 5 ani.

Utilizarea titlului şi parafei de psiholog, a atestatului de liberă practică, a codului şi a calităţii de membru CPR,

Înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei (cabinet individual, cabinete asociate, societate civilă profesională de psihologie) în condiţiile supervizării profesionale sau încheierea contractelor individuale de muncă având ca obiect prestarea serviciilor psihologice;

Participarea la formarea profesională continuă şi complementară specifică profesiei de psiholog în specialitatea menţionată în atestatul de liberă practică deţinut;

Supervizarea activităţii profesionale a psihologilor, cu condiţia deţinerii dreptului de supervizare profesională în specialitatea profesională;

Desfăşurarea activităţilor de formare profesională într-o disciplină aparţinând specialităţii profesionale, potrivit diplomei de doctor în psihologie, pe baza certificatului de formator emise de către un furnizor de formare profesională, cu avizul CPR;

Achiziţia şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în specialitatea menţionată de atestat;

Eliberarea avizelor sau rapoartelor psihologice, a concluziilor şedinţelor de consiliere psihologică sau psihoterapie, intervenţia psihologică, stabilirea psihodiagnosticului specific şi înaintarea recomandărilor în specialitatea menţionată pe atestatul de liberă practică, după caz, în mod independent;

Desfăşurarea activităţilor prevăzute de art 5 din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea CPR, cu modificările ulterioare, în limita competenţelor profesionale de specialitate şi specialităţilor profesionale atestate,

Page 8: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Participarea, pe bază de mandat, în comisii de lucru, de control profesional sau foruri de reprezentare a profesiei de psiholog şi a activităţilor sau serviciilor psihologice;

Exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale şi la nivel naţional, putând candida pentru îndeplinirea funcţiei de membru în Convenţia naţională a Colegiului Psihologilor din România (Convenţia naţională), de membru şi de preşedinte în comitetul filialei teritoriale din care face parte şi pt funcţia de membru în forurile de conducere naţionale în condiţiile hotărârii Comitetului director al CPR.

Condiţiile minime generale privind formarea în specialităţile psihologie clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie pentru treapta de specializare psiholog practicant

Din procedurile anterioare reluăm condiţiile care se cereau a fi îndeplinite pentru a trece la un nivel superior.

a. Nivelul de psiholog practicant în psihoterapie

Atestarea la nivel de psiholog practicant în psihoterapeut (psihoterapeut sub supervizare) presupune ca prerechizite:

(1) 1800 de ore (cursuri, seminarii, practică, plus studiul asociat acestora) care să includă în mod obligatoriu cunoştinţe din domeniile:

Diagnostic şi evaluare clinică;

Psihologie clinică şi / sau medicală;

Consiliere şi psihoterapie;

Psihiatrie şi / sau psihopatologie;

Psihologia sănătăţii şi / sau psihosomatică;

Psihologia dezvoltării.

Aceste ore se obţin în baza licenţei în psihologie sau asimilată, sau, în condiţiile art. 1 lit c, prin completarea studiilor cu un pachet de cursuri universitare de specialitate.

Dintre aceste 1800 de ore fac parte automat orele cuprinse în întreaga pregătire pentru licenţă, la care se adaugă obligatoriu:

un minim de 150 de ore de autocunoaştere şi dezvoltare personală, individuală sau de grup (care se vor continua până la încheierea analizei personale conform şcolii în care se formează) organizate în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.

Page 9: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

500-800 de ore de pregătire teoretică şi aplicativă într-o formă specifică de psihoterapie, realizate la nivel de master şi /sau prin asociaţii profesionale, acreditate de Comisia Clinică a CPR.

(2) Aderarea la Codul Deontologic al Comisiei Clinice a CPR.

În această perioadă cât lucrează în supervizare îşi va continua şi analiza personală.

b. Nivelul de psiholog specialist în psihoterapie

Atestarea la nivel de psiholog specialist în psihoterapie (psihoterapeut) presupune ca prerechizite:

Nivelul de psiholog practicant în psihoterapie;

Training profesional (prin asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR):

Parcurgerea a unui minimum de 100 de ore de autocunoaştere şi dezvoltare personală, individuală sau de grup, în funcţie de şcolile formative de apartenenţă;

300 -600 de ore de practică clinică supervizată cu clienţi / pacienţi, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către CPR în cadrul unei instituţii medicale, în cabinete individuale pe bază de liberă practică, în alte instituţii şi organizaţii guvernamentale, non-guvernamentale şi private care desfăşoară activităţi de psihoterapie şi consiliere psihologică;

150 de ore de supervizare a practicii clinice efective, organizate prin asociaţii profesionale atestate de către CPR.

Durata totală a procesului de formare este de minim 3 ani (în funcţie de orientarea şcolii şi evoluţia candidatului);

Acceptarea programului de pregătire profesională continuă prin dovada a 25 de credite obţinute prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii etc.

c. Nivelul de psiholog principal în psihoterapie

Atestarea la nivelul de psiholog principal în psihoterapie (psihoterapeut supervizor-formator) presupune ca prerechizite:

Nivelul de psiholog principal în psihoterapie;

Competenţa de supervizor certificat în psihoterapie condiţionată de:

24 ore de cursuri teoretice sau aplicative în domeniul supervizării;

50 ore de co-supervizare (cu un supervizor deja atestat);

activităţi profesionale performante exprimate în cursuri, publicaţii etc.

Page 10: Formarea Şi Dreptul de Liberă Practică În Psihoterapie

Training-ul are loc în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR;

Acceptarea programului de pregătire profesională continuă prin dovada a 50 de credite obţinute prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii etc;

Atestarea în psihoterapie, aşa cum este ea precizată în prezentul Regulament, a luat în calcul criterii minime stabilite de normele internaţionale de specialitate. În funcţie de modalitatea specifică de psihoterapie în care are loc formarea, numărul de ore de formare poate fi mai mare.