FORMA PĂMÂNTULUI                    De-a lungul secolelor, au fost emise diverse pareri asupra formei Pamântului, în concordanta cu nivelul cunostintelor si cu conceptiile filozofice ale celor care le-au sustinut. Dintre acestea s-au impus trei.          Pamântul este o sfera. 

Reprezinta conceptia care s-a conturat înca din antichitate si care s-a pastrat pâna în secolul XVIII. Ea are la baza o suita de observatii:

- Luna, Soarele si celelalte planete au forma sferica, deci si Pamântul nu poate fi altceva;

- O nava pe masura ce se departeaza de tarm devine tot mai mica, dar dispare treptat de la baza catre vârful catargului, situatie care se explica doar prin deplasarea ei pe o suprafata curbata;

- În timpul eclipselor de Luna, umbra Pamântului pe aceasta este circulara, forma pe care nu o poate realiza decât proiectia unui corp sferic;

- Navigatorii observa Steaua Polara (indicator al Polului Nord) la Ecuator, la nivelul orizontului. Pe masura deplasarii la latitudini tot mai mari, steaua va fi observata pe bolta cereasca tot mai "sus" (la poli se afla la Zenit, la verticala), situatie care impune acceptarea formei sferice a Pamântului.

 Pamântul un elipsoid (sferoid de rotatie). Conceptia ca Pamântul nu este o sfera, a început a fi revizuita în a doua parte a

secolului XVII când apar unele constatari ale savantului francez Jean Richet, trimis guvernator în Guyana.

Deci forma Pamântului nu este o sfera, ci o sfera turtita la poli si bombata la Ecuator (sferoid de rotatie). Aceasta forma s-ar datora miscarii de rotatie care face ca forta centrifuga sa aibe o valoare maxima la Ecuator si sa fie nula la poli, iarforta centripeta (gravitatia) sa creasca treptat de la Ecuator spre poli.

          Formei de sfera de rotatie i s-a dat denumirea de elipsoid.O astfel de forma se caracterizeaza prin:

·  meridian sub forma de elipse;·  lungimi deosebite ale razei Pamântului, în raport cu diferitele puncte aflate

pe suprafata terestra;·  cresterea marimii fortei de gravitatie de la Ecuator la poli;·  cresterea marimii unui arc de 10 de meridian plecând de la Ecuator spre poli

Pamântul un geoid. Modelul de elipsoid folosit în masuratorile geodezice are ca idee de baza o sfera

turtita alcatuita din materie omogena. În realitate, materia din care este formata planeta nu este omogena nici din punct de vedere chimic, fizic si nici ca distributie pe verticala sau orizontala. Aceasta caracteristica a condus spre un model nou care a fost numit de Listing, în 1873, geoid. Acesta ar corespunde suprafetei de nivel "0" a oceanului linistit neafectata de maree si valuri mari, o suprafata continua, închisa. D

Diferentele principale sunt legate de: suprafata geoidului care se afla deasupra

celei a elipsoidului în regiunile continentale si invers în regiunea bazinelor oceanice.de gravitatie).

Calculele rezultate din masuratori au dovedit ca la nivelul suprafetei apar unele deosebiri regionale. Astfel, la Polul Sud exista o diferenta de - 30 m, la Polul Nord ea este bombata (+ 10 m), la latitudini tropicale sudice sunt unele ridicari de pâna la 10 m, iar la latitudini temperate din Emisfera nordica unele restrângeri de pâna la - 5 m. Acestui model ("o para" alungita la Polul Nord, umflata în Emisfera sudica, dar "scobita" la Polul Sud) ceva mai complex, i s-a dat numele de terroid sau telluroid.

Suprafata fizica, geoid, elipsoid

Sfera terestra                                                     Elipsoidul terestru