7/29/2019 Foileton - Partea a 2a

1/2

15.02.2013, 9,30.

Ma uit la pagina goala. Sunt atatea de spus. E atat de greu. Sa iti gasesticuvintele simplu. Iar ele sa fie la randul lor directe. Toate povestile ce se insira in

mintea mea clipa de clipa, ca margelele pe sfoara, se retrag acum in fata paginiigoale. Stiu ca nu am cui sa trimit randurile. Poate de aceea...pagina e goala si varamane asa. Gandurile nu am cum sa le opresc. Calatoresc in voia lor, darcuvintele pe hartie....

Nu-mi place acest tremur al meu. Aceasta agitatie interioara. Ma prefac ca totul ein ordine. Imi fac de lucru cu maini tremurande. Nu-mi place temurul mainilormele. Tradeaza simtire. Faptul ca imi pasa. Si nu vreau sa imi pese. Vreau sa fiurece, rece. Dar muzica aceasta imi aduce zambetul pe buze. Ma face sa ma simtcalda. Inca - calda. Iar visul de dimineata....Au revenit visele premonitorii? Si oarede ce?

Am trecut pe un alt nivel?

Picioarele goale, mainile valsand in aerul incarcat de sunete de pian. Ghemuita inbalonul acela de sapun al clipei perfecte. De ce toate clipele imi par perfectetocmai acum cand suferinta e prezenta in fiecare cotlon al sufletului.

Ai atins Nirvana? Ai atins-o vreodata? Si sa nu aiba legatura cu altcineva ci doarcu tine?

Daca lucrurile nu vor fi clarificate, vei ramane doar cu regretele ce te vor macina.Incapabil sa simti ceva mai mult. Incapabil sa privesti si la mine. Egoismul tauconvertit in durere. Suprema Ta durere. Meschina Ta durere. Invariabil revin la

acelasi subiect. Dar stiu ca nu e asa. De fapt, revin tocmai in incercarea de aignora subiectul zilei de azi. Cand m-am hotarat sa nu mai fac totul ca la carte. Sarenunt la toate regulile pe care mi le impuneam. Nu mai vreau sa fiu una nouapentru fiecare in parte. Vreau sa fiu eu, cea de zi cu zi. Obisnuita. Neteatrala.Fara sa imi impun ce sa simt. Fara sa joc roluri la care visam odata, ca ocomediana esuata. Sa fiu doar eu cea simpla. Atat de simpla. Ca o foaie de hartiegoala. Da, asta e. Goala si asteptand sa scrie cine vrea pe ea.

Intotdeauna m-am lasat traversata de emotii. Emotii, care mai tarziu, se dovedeaca nu si-au avut rostul. Emotii neintelese de catre celalalt. Copilarii!

De ce niciodata nu va convine cand sunteti tratati intr-o maniera barbateasca?

Cand luam ce avem nevoie si plecam mai departe? Cand nu suntem lacrimogeneci independente? Cand nu va cerem confirmari si nu avem nevoie nici decertitudini? Cand inchidem usa in urma noastra razand si cu pasul usor? Iesind instrada eliberate, bucuroase ca am reusit sa nu cadem in capcana.

Trec minutele. Trec. Neimaginandu-mi nimic. Lasa-ma sa fiu doar eu! E chiar atatde greu? Dar in primul rand, eu trebuie sa imi acord aceasta libertate.

Iubirea corset. Iubirea absoluta. Iubirea neimplinita.

Familiara? Familiar iti e cel pe care il simti dimineata, ii cunosti respiratia, stii ca iiplac prosoapele albastre, periutele de dinti de culoare verde, camasile bleu...Celpe care il intalnesti in alte spatii decat ale diminetilor in doi, nu-ti este familiar. Itieste eliberator, magic, desavarsit, perfect. Dar nicodata familiar. E imposibil saiti fie familiar. Esti chiar tu in toate proiectiile viselor tale, sparte acum si

7/29/2019 Foileton - Partea a 2a

2/2

reintrupate in cuvinte. N-are cum sa iti fie familiar cineva pe care nu il intalnestidecat odata in viata. Iti poate fi predestinat si in acelasi timp pierdut. Poate ficeva ce ti-ai dorit intotdeauna, dar de neatins. Familiara imi e usa aceasta, pecare o ating zilnic. Pe tine nu indrazneam sa te ating nici in imaginar. As fi distruscu mainile mele al saptelea cer.