Anul XXI. Blaj, Sâmbătă 18 Noemvrie 1911. Numărul 109.

ABONAMENTUL.

Pentru monarhie: Pe an 18 cor. ' /2 an 9 cor. i 4 an 450 fii.

Pentru străinătate: Pe 1 an 24 cor Ч2 an 12 cor.,

.1 an 6 cor.

INSERŢIUNI. A.

Un şir garmond: odată 14 fil., a doua oara 12 fil. a treia

oara 10 fii.

Tot ce priveşte foaia să se adreseze Ut: Redacţiunea şi admin i s t r a ţ i unea „Unirei" în B l a j .

Foaie bisericească'politică. — Apare: Marţa, Joia şi Sâmbăta.

„Preoţimea noastră şi literatura bisericească".

In Nrul 105. a »Unirei« dl Amar încheie articolul său astfel: » Cerem, schimbarea înclinării su­fletelor'«. Subscriu cu drag şi cu plăcere cererea aceasta. Tot aşa subscriu şi celealalte toate, scrise în aceasta materie.

Paremi-să prin anul 1896 am scris în coloanele > Unirei« un lung articol, în care am pledat pe lângă prefacerea foaiei săptămânale » Uni­rea « în ziar de toate zilele. Atunci ca un diletant am scris, iar azi ca unul, care şi eu iau parte de 6 ani încoace la redactarea şi editarea unei reviste bisericeşti (^Păstorul Sufletesc*).

Cunosc prea bine greutăţile enorme, ce avem să le suportăm noi, cei ce ne-am pus în serviciul cauzei de obşte. De o parte spri­jinul moral, de alta: sprijinul mate­rial sunt acele condiţii, cari dacă lipsesc, atunci ne lipseşte baza de existenţă. Altcum acesta e un lucru prea bine cunoscut de fiecare cărturar român, căruia îi place a să gândi câtuş de puţin.

Cât pentru basa materială a » Unirii*, ca ttiar de toate zilele, în scrisele mele de acuma-s 15 ani am făcut propunerea, ca să con­centrăm forţele. Săraci am tost, săraci suntem şi azi, dar dacă nu punem umăr la umăr, dacă nu ne vom sprijini reciproc unul pe altul, atunci - vom fi şi mai săraci. Am propus, ca să facem noi, clerul, o societate pe acţii, care să formeze fondul pentru editarea „Unirii" ca ziar de toate zilele. Ideeà a fost primită din toate părţile. Parte în desbaterile private, parte în coloa­nele „Unirii" s'a declarat aceasta propunere, ca singurul mijloc, prin care am putea da fiinţă de vieaţă dorului general al clerului.

Ei, dar deodată cu apunerea soarelui de pe cer trece şi ziua, şi poate pentru totdeauna să dă uitării, că ieri am trăit. In vieaţa noastră de obşte azi suntem — ca să mă exprim în limbajul de mulţi şi de multe-ori folosit: »zic аяі suntem la culmea chemării*. Iar ca mâne?... Durmim,... lâncezim,... nu mai ştim de însufleţirea de ieri. A apus soarele însufleţirii, ne-a cople­şit negura şi întunerecul nepăsării.

Aflatu-s'au şi aflaţu-ne-am, cari şi după aceea ne-am ridicat glasul nostru — în scris şi cu vorba —, ca să fie » Unirea « noastră ziar de toate zilele. Desbateri peste des-bateri în public şi în "conveniri pri­vate. Dar ideile bune 'nu s'au putut infiripa. Pentruce? Pentrucă ne-a lipsit şi ne lipseşte dorul de tran-siţie la un idealism mai înalt. E lipsă mai înainte ]de toate — cum zice dl Amar —^schimbarea înclinării sufletelor!*

Nu e aceasta şi n'o să fie nici­odată vorbă fără rost. Dimpotrivă: este o sentinţă adevărată eruată din vieaţa de toate zilele, — din cunoş­tinţa acurată a tendinţelor şi ţinutei multora din cler. Ni-e ruşine, să mărturisim adevărul. Şi nu e bine aşa. Dacă suntem vinovaţi pentru nepăsare, — atunci să ne cor egem, — căci aceasta este datorinţa fie­cărui creştin —, prin o interesare mai intensivă pentru chestiile, ce ne privesc! —

Uite colo! Călătoreşti pe tren, asculţi vorbele călătorilor, ia-i în mână foile, ce le citesc. Şi ce vezi, ce auzi ? Ei totdeauna desbat chestii, cari formează o parte constitutivă a vieţii lor, ca oficiali şi ei; — vor­besc despre mijloacele, prin cari şi cu ajutorul cărora ar putea să îm-bunătăţască soartea vieţii lor. Nu sunt vrednici de respect? Nu e vrednic de cinstea omenimii ostaşul, care îndatăce are puţină odihnă îşi

pune la rând armatura sa, de care o să aibă lipsă în răsboiu? Iar foile, ce le citesc aceşti călători, în mare parte au un conţinut, care apără interesele lor vitale, — ţin la su­prafaţă chestii de-ale lor.

Şi acuma să privim în altă parte. Ici şed vis-a-vis doi preoţi. Ascultă-i, ce vorbesc? Unul dă mai sus cu laudele proprii, decât cela­lalt. Când ai avea, să faci o jude­cată dreaptă despre ei, ai deveni năuc, ai ajunge în situaţia lui Paris cu mărul. Dar dacă le-ai pune în­trebarea, că pentruce nu desbat anumite chestii bisericeşti, ai primi răspunrul: »N'avem vreme de acele, avem să povestim de ale noastre, căci nu ne-am văzut de mult.« Tot astfel merg treburile şi la conveni­rile colegiale.

Dar să nu ne facem o judecată pripită. Să vedem, că ce distracţie spirituală mai au pe cale? Căci dupăce şi unul şi celalalt să plicti­sesc reciproc în urma atâtor laude personale, mai slăbesc din vorbe şi fiecare scoate din buzunar una sau două-trei ziare. Astfel vrea, şă do­vedească confratelui său, că şi el citeşte. Suntem curioşi, să vedem, ce nume poartă foaia? „A Nap", „Az Est", şi mai ştiu eu care, — dar să cercăm şi aceea, că oare câţi preoţi gr. catolici români scot spre cetire „Unirea?"

Iată, că aci am ajuns la a doua parte a chestiei de a susţinea, a propaga, a lăţi pe un teren çât să poate de estins ziarul acela, ce cu toţii dorim, să-1 vedem apărând zilnic. E vorbă de colportaj.

Un ziar bine redactat, bine aranjat cu greu, ba doară nici că să poate susţinea materialiceşte nu­mai şi numai cu abonamintele re­gulate, dar în cele mai multe cazuri neplătite. Avem lipsă în cele mate­riale de reclamă. Vedem prea bine, că ce face reclama pe toate tărâ-

Pag. 2. Nr. 109.

murile, fie acele socialea, fie de ne-guţătorie, ziaristică, politică şi altele.

Pe timpul, când Bismarck a pornit în Germania » Kulturkampf« -ul lui, singur ziaristica catolică a fost aceea, care a concentrat pe catolici într'o tabără puternică contra puter­nicului aşa numit- „cancelar de fier". El azi e dat istoriei, dar catolicii stau puternici, mult mai puternici, decât înainte de a să porni goana de esterminare. Şi vieaţa lor de azi au să o mulţumească ziaristicei de atunci, care pe cei amorţiţi i-a încălzit, —în cei nepăsători a stâr­nit o mteresare faţă de chestiile de vieaţă, — celor fricoşi le-a dat cu­raj de luptă. A format o generaţie nouă. —

Nu mi-e însă scopul, ca să arăt Şuternica influinţă a ziaristicei asu­pra tuturor. Numai atâta amintesc, ce vedem şi azi la biet poporul nostru, care prin lupta şi munca marilor noştri conducători s'a deş­teptat din letargie, — îşi cunoaşte eu-1 său, chemarea sa ca cetăţean şi popor, — şi astfel deşteptat prin — veşnic respectaţi şi iubiţi, ba adoraţi — luptători fruntaşi ai no­ştri, ia ziarul la mână. Acel ţărean cu opincă jertfeşte din sudoarea lui amară o părticică şi jertfeşte şi pentru foi. D'apoi clerul român să stea nepăsător?

Zic din nou, ce am zis mai

F O I Ţ A . Prietinul Niculiţă Petri şor.

— Copie de pe natură. —

— Foiţă originală a „Unirei". —

Prietinul Niculiţă Petrişor e un om bine zidit, cu privirea sumeaţă, cu mustaţa neagră, cu ochii scânteietori. Conştiu de superioritatea lui, îţi arunca ori când, un suris binevoitor. Dar să nu dea Dumnezeu să apuci pe gura lui: te spală de nu te mai «unoşti. Şi pe gura dumnialui ajungi de câteori se întâmplă să ai alte păreri decât ale lui. Şi vei vedea, că asta ţi-se poate în­tâmpla foarte uşor, când îţi voiu spune, că prietinul Petrişor, îşi are bine stabilite pă­rerile sale în orice chestie, aşa că dtale nu-ţi rămâne decât una din două: ori îl vei aproba Intru toate, ori ajungi pe gura dumnialui. (Ii aie „dumnialui", pentrucă deşi mi-e prietin, e mai bătrân decât mine).

Niculiţă Petrişor se clasează printre oamenii cei mai emancipaţi. Şi mai Sntăi să nu te audă vorbindu-i despre biserică, edu­caţie morală şi responsabilitate. „Ce biserică? Biserica-i natura," îţi replică numai decât Petrişor, privindu-te dintr'o înălţime ame­ţitoare. „Când am de-asupra mea bolta în-

sus: am fost şi suntejn săraci, dar dacă nu vom pune umăr la umăr, atunci vom* fi şi mai săraci. Nu zic, că în cele materiale, ci în cele spirituale.

Şi acum să fiu scuzat, dacă o să scriu puţin despre partea mo­rală a fuiorului ziar de toate zilele a foaiei „Unirea".

Partea morală, partea spirituală a unui ziar, este esenţa lui. Conţi­nutul, conducerea internă, spiritul, ce să manifestă prin literile şi hârtia nesimţitoare, împărţirea potrivită a conţinutului şi variaţia, — apoi stâr­nirea de interes a cetitorilor şi alte multe aranj aminte interne spirituali ori ridică valoarea internă şi externă a ziarului, ori îl dejoseşte la gradul acela, unde au ajuns unele ziare străine, că — dacă din întâmplare îţi ajung în mână, numai decât le zvîrli la o parte. Luând în socotinţă aceste şi altele multe cerinţe a unui ziar bine alcătuit, ca să aibă nu­anţele recerute pentru publicul, ce-1 are, cred că nu greşesc, dacă afirm, că şi în partea aceasta datorinţa de căpetenie incumbe iarăşi clerului ro­mân gr.-cat.

Cine o să fie în primul rând cetitorii, abonaţii ziarului » Unirea" ? Noi preoţii gr.-cat. Ce cuprins o să aibă? Care ne ; interesează pe toţi. La obţinerea acestui rezultat însă numai aşa vom putea ajunge, dacă

vom conlucra cu toţii. Conlucra­rea tuturor, concentrarea forţelor spirituali să recere!! Dacă ne lipseşte voia, ca şi pe terenul spi­ritual să sprijinim „Unirea" no­astră, atunci toate sunt zadarnice. Materia crudă nu poate da valoare spiritului!

Să facem o vizită scurtă, în­tr'un seminar de teologie. Domnu1

profesor chiar atunci ar adresa unui dn teolog o imputare, zicând astfel : „D-le, ai absolvat 8 clase gimnasiale, ai maturitate şi nu eşti în stare, să-mi vorbeşti nici 5 minute la loc despre vre-un obiect — pe ales, despre care ai deja cunoştinţă de mai în­ainte. Oare ce ar răspunde acel dn teolog la o astfel de înfruntare? Dacă are chiar şi numai umbra de ambiţie, numai decât ar depune re-vereanda şi ar părăsi institutul. Pentru­că se fie ori-cât de avut materiali­ceşte, ori-cât de drag colegilor sfii, — totuşi prin vorbele acelui dn profesor ar fi jignit până în adâncul inimei în ambiţia sa... Cred, că sunt inţeles pe deplin!....

Ei bine! Ce să putem zice despre acei confraţi, ba în genere despre foarte — foarte mulţi preoţi, cari deşi absoluţi de gimnazii, — absoluţi de academie (teologie), — cu cunoştinţe frumoase din vieaţa pastorală tac... tac... şi iarăş tac...

Câte chestii importante pentru

stelată, când străluceşte pe ea soarele şi luna şi înfloresc stelele, ce-mi trebuie mie cupolă de zid, afumată cu sânţii şterşi? Aci se închină oamenii robiţi de credinţele întu­necate ale strămoşilor. Ba nu zău, nu ţi-se pare dumnitale, că-i josnic de tot pentru un om cult, să între într'o casă de zid ori de lemn, şi să spună, că se închina lui Dum­nezeu, numind casa aceea loc sfânt? Aţi putea părăsi concepţia aceasta umilitoare" zice el privind roată în jurul său ca şi când ar verbi unei mulţimi. „Eu da, eu mărturi­sesc, nu cercetez biserica Pot auzi cântece mai frumoase afară. Ciocârlia în slava ce­rului, privighetoarea în tufişurile pădurilor, în zăvoaie, nu delectează mai mult urechea şi chiar inima omului, decât cutare bruâit pe nas al unui diac? Si ciocârlia şi privi­ghetoarea cântă neştiind, că le aude şi le admiră cineva. Dar' ia să mergi într'o bise­rică străină, tu intelectual. Numai decât diacul va cerca să-şi trâgăneze, să-şi îndulcească mai tare glasul, iar popa va ceti cu voace mai înaltă ca de obiceiu, ecteniüe. Credin­cioşii te vor spiona cu privirile să vadă dacă observi zugrăveala bisericii, iconostasul, dacă-ţi place biserica lor. Iţi spun, amice, totul e făţărie. Oamenii s făcuţi ca să nuntească. Dar' afară In natură totul e curat şi sincer, ca sufletul omului primordial. Da, eu sunt aderent al lui Rousseau, eu doresc întoar­cerea, cu totul, în sinul naturii".

Tu poate vei cuteza să spui, că ceea

ce-o observat. în cutare biserică nu poate să generaiiseze, că sunt feţe bisericeşti, cari sunt convinse de adevărul slujbei lor, şi că biserici au avut in toate timpurile şi vor avea totdeauna toate popoarele lumii. Iţi vei spune poate părerea, că nu 'nţelegi să combată o instituţie atât de necesară şi de practică prin motive pur poetice. Că altceva ѳ a fantasa şi aiteeva e a vedea vieaţa reală.

Iu cazul acesta însă, te-ai topit. Nicu­liţă Petrişor te măsura cu dispreţ din creştet până 'n tălpi, şi fără să bine.voiasră a ră­spunde ceva la reflexiile tale, trece de bi-serica-zidire, la biserica in înţeles de bise-rică-învăţătoare. „Te-aş ruga să nu stârneşti

! asupra acestei chestii, pentrucă la urmă du-! muitale îţi va părea rău" zice Petrişor. „Mă J rog ce-i biserica? A spus-o Renan, au spus-o

toţi filosofii, o spunem azi aţâţa oameni, uu-i decât a ţinea omenimea în întuneric. Ca să poată trăi atâtea sute de mii, atâtea milioane de preoţi f;iră nici un lu< ru, şi ca sa se iu-graşe mereu, e necesar ca popoarele să creadă. Nu in Dumnezeu, ci in învăţătura popească. Crezi dta, că ia tot clerul ii pasă dacă ex'Sta siti nu Dumnezeu, daca moare sufletul sau ba? Le pasă atâta, cât le pasă preoţilor păgâni de puterea iadului, de lemn sau de piatra. Lucrul de'oipetenie este în, toate timpurie, ra lângă acel idol să se gră­mădească rânei şi carnea şi vinul, l'a na când preoţime» poate avea acestea trei ele­mente necesare subsistinţei sale, credinţa n-

Nr. 109 U N I R E A Pag. 3.

lipsurile spirituali şi materiali ni-să dau în cale nouă preoţilor!? Şi tăcem tăcerea morţii. — Ne este spre greutate, ca să le comunicăm altor confraţi. Ori doară ni-e ru­şine? Să folosim pseudonim, dar să nu lenevim, să nu tăcem.

O, dacă ar fi munca noastră literară, ziaristică aşa, precum o pretinde dela noi şi Dumnezeu, şi biserica şi neamul şi... interesele noastre proprii, — atunci deja de mult am avea şi noi clerul gr. ca­tolic român ziarul nostru de toate zilele. „Schimbarea înclinării" (de până acuma) sufletelor de am ve­dea-o, atunci razele aurorei viito­rului nostru dulce mângâiere, dulci nădejdi ar vărsa în inimile acelora, cari o să ne urmeze şi o să ne ceară răspuns la întrebarea: »Ce ai făcut pe acest pământ?" Şi oare vom putea răspunde şi noi: „Pe Tine, Doamne, Te-am reprezentat?!"

I. B u d i s á n preot.

C o n g r e s u l c a t o l i c i l o r . Duminecă in 12 a. c. s'a început în Budapesta marele congres catolic în sala cea mare Vigadó. Mulţimea mare de oameni, care s'a adunat cu aceasta ocaziune în capitala ţarii, vorbi­rile înflăcărate, ce au răsunat acoio, sunt tot-atâtea semne, că societatea catolica, „cei 90% ai populaţiei" s'a trezit şi se pregă­teşte a se împotrivi curentelor destructive; cari dau năvală asupra societăţii creştine. Cei mai de seamă oameni ai catolicilor — episcopi, deputaţi, profesori, misionari au

ţinut a fi demonstrative de faţă la congres, pecetluind astfel solidaritatea tuturor patu­rilor sociale catolice din ţară in faţa marilor probleme sociale ale viitorului Şi până când prezidentul congresului contele Majláth György fixează sfera activităţii congresului, a societăţii catolice la cultivarea credinţei, a moralei şi a patriotismului, abatele Gieswein

- Sándor a spus cuvinte avântate* despre ro­lni creştinismului în istoria civilisaţiei şi a progresului. Ideia adevăratului altruism şi a iubitei deaproapelui a fost dusă la biruinţă de cătră biserica creştină. Iar tinărul epis­cop al Timişoarei Glattfelder Gyula a spus de problemele societăţii catolice şi de rolul inteliginţei în luptele pentru viitor. Cu multă atenţiune a fost ascultate vorbele rostite de contele Apponyi Albert. Acesta a spus, că congresul nu are caracter agresiv şi nici în sfera lui de activitate nu poate să fie agresiv. Societatea catolică e datoare aşi strânge rândurile in faţa curentelor primej­dioase ce bâutue inafarâ. Mai are însă o sfântă datorinţa de a cultiva religiositatea şi sentimentele nobile la ea acasă. Şi reli­giositatea şi frica Domnului totdeauna va şti a fi cu multă răbdare faţă de alţii şi nu va căuta glorie ieftină de a ataca aşezămintele sau sentimentele altora şi de aînduşmăni pă­turi sociale una cu alta. Cuvintele aceste au fost acoperite cu aplauze.

In legătura cu marele congres catolic şi-au ţinut adunările festive toate societăţile regnicolare catolice astfel: reuniunile popo­rale; congregaţiile femeilor; congregaţiile Mariane; societăţile de Patronage; reuniunile studenţilor; reuniunea profesorilor etc. toate înaintea unui mare auditor, fiind reprezen­tate la aceste adunări o mulţime de alte so­cietăţi şi reuniunii catolice din provincie prin delegaţi speciali.

Adunarea reuniunilor poporale s'a ţinut

in două locuri; una a fost pentru membri şi delegaţii societăţilor nemţeşti, care a de­curs în limba germană. A fost peste 3000 de .nemţi la adunare. La congresul poporal se remarca vorbirea deputatului Râkovsky, ca foarte aprinsă: „Când înainte cu trei ani am zis, că nu e adevărat, noi nu avem de lucru cu o societate catolică, care doarme, ci cu una care dormitează, ani avut drept Căci pe unul care doarme uşor îl poţi trezi, e greu însă a ridica din somnolenţă pe uniri, care e tărbăcit de somn. Şi noi am trezit ca­tolicismul, iar Dvoastră aţi văzut primejdia şi aţi alergat întru ajutorul nostru la timpul cel mai potrivit. E al Dvoastră meritul bi­ruinţei, ţineţi laolaltă! (ovaţii îndelungate)".

Importantă a fost şi adunarea de Du­minecă d. a. în causa cooperativelor săteşti. Adunarea a fost condusa de deputatul — prelat Giesswein Sándor şi a luat parte o mulţime de lume, care a ascultat cu mare atenţiune desbaterile şi hotărârile, ce s'au luat cu privire la organisarea economică a catolicilor.

Dintre adunările reuniunilor ţinute Luni, amintim pe cea a şcolilor poporale, caro are menirea de a înzestra şi ţinea şco­lile catolice pe acela-şi nivou, ca şi cele de stat S'au luat aci hotărîri de a apela la so­cietate, ca să aducă mai mari jertfe pentru şcolile sale. Interesante sunt datele câssaru-lui acestei reuniune, cari se arată préa mo­deste în raport cu numărul catolicilor. Pe când un asemenea fond a ajuns în Austria, pe lângă o taxă anuală de 2 cor lá 2 milioane cor, catolicii ungari abia au putut da spre scopuri de aceste 15,000 în anul expirat."

Tot Luni s'a format şi o reuniune regnicolară antialcooiică.

S'au ţinut apoi mai multe conferenţe şi matineuri, iar restul zilelor l'a petrecut publicul în acte de pietate.

floreşte de minune. îndată ce unul din acestea trei începe să lipsească, preoţimea strigă în gura mare, că-i în primejdie credinţa. Za­darnic vreai să intrerupi, — eu te pricep, eu ştiu ce vreai să-mi spui. Numai cât, eu sunt gata cu ori şi ce răspuns. De altfel între intelectualii de astăzi s'a trecut de mult la ordinea zilei peste chestia aceasta. Nu bise­rica întăreşte popoarele şi le susţine, ci spi­ritul de înaintare, de evoluţie, care mişcă lumea întreagă. De pildă în sistemul soiar".

Şi Niculiţă Petrişor trece c-o repezală uimitoare prin toate trei regnele, oprifduse mai mult la rezultatele, la cari a ajuns azi antropologia, mai ales studiarea vechilor ră­măşiţe omeneşti. Vorbeşte cu o vervă stră­lucită. Numele marilor bărbaţi de ştiinţă se aude tot la trei cuvinte, capul dumnealui pare o enciclopedie de nume mari. Vorbind aruncă piiviri fulgerătoare prin sală. Tu-1 asculţi uimit de atâta bogăţie de cunoştinţe şi ai sensaţia, că te tâmpeşti din ce-1 asculţi mai mult.

Poate vei cerca, faţă cu opiniile dum­nialui, să iei apărarea bisericii învăţătoare. Poate îi vei spune, că lumea totdeauna a avut lipsă de învăţători. Că preoţimea po­poarelor — dacă n'a fost lipsită de- păcate fiind şi ea din oameni — a contribuit mai mult decât ori care castă ca să îmblânzească firea oamenilor, pe cari traiul în sinul naturii îi făcea sălbatici şi nu elemente de civili­zare, Că preoţimea a semănat cea dintâiu

semânţă a civilizării in suflete, că din sinul sau au pornit cei dintâi bărbaţi de ştiinţă, cei dintăi filosofi. Ii vei spune că această preoţime n'are nici un interes să propage îutunereciil, şi nici nu 1-a provocat. Dovadă civilizaţia europeană. Şi mai pe urmn, ca punctul ce! mai delicat ii vei reflecta, că chiar de n'ar aveà biserica învăţătoare nici uu merit, faptul, că ţine vie credinţa îu su­flete şi nădejdea în Dumnezeu şi în vieaţa viitoare, ar fi destul ca să i-te închini.

Dacă te-a fi pus păcatele să-i faci acestea reflexii, vei vedea în faţa prietinului Petrişor o deosebită încordare a muşchilor, în ochii lui luminile inteligenţei vor scapără mai tare. Dar să nu crezi, că dumnialui se va dimite să-ţi răspundă cu un singur cu­vânt la obiecţiunile ce i-ai făcut. Dumnialui e prea sus ca să între în dispută cu dta, şi numai de aceea îşi pierde timpul preţios, pentri că-i vin, vorbind, ) sumedenie de cu­noştinţe, pe cari simte nevoia să ţi-le îm­părtăşească. De astădată dl Petrişor va ataca de-adreptul credinţa şi pe Dumnezeu. Dum­nialui şi-a uitat ce-a spus la început despre natură — biserică, despre glasul privighetorii, şi te va uimi cu părerile celui mai consacrat materialist 'din lume.

„Credinţă zici dta?" şi va zimbi ne­spus de umilitor pentru tine! „Credinţa mea e de doue ori doi sunt patru. Credinţa mea e simţul pipăitului, credinţa mea e aici" şi-şi va bate cu palma fruntea, care nu-i prea

largă, dar pare foarte gânditoare. „Prin ce experiment poţi să-mi concretizezi dta, cre­dinţa? Aşa-i că nu - poţi? Atunci ce-i cre­dinţa? Nimic. Dragă domnule, dta ar trebui să ştii un lucru: tot ce trece peste margi­nile experienţei putem spune, că nu există. Pentrucă nu cunoaştem, ţi despre ce na cunoaştem, nici nu putem vorbi. Când fi îa stare saşi spună cuvântul ştiinţa, dacă există suflet, Dumnezeu, nemurire? Eu, special cred, că niciodată. Şi vom suferi ceva din cauza acestei neştiinţe? Nu vom suferi nimic. Lumea va progresa necontenit, creerul omului va creşte mereu în cantitate şi calitate şi noi vom fi de mult cenuşe când oamenii vor mai discuta încă acestea chestii, ca noi amândoi acum".

E nu numai o bunăvoinţă din partea lui Niculiţă Petrişor când spune „ca noi amândoi" pentrucă de fapt, dumnialui nu te mai lasă să zici nici „mac", dacă ai avea să-i mai spui ceva. „E destul, prietine, spune-el satisfăcut. E cu totul zadarnic a cerca să mă convingi. Eu studiez de mult' această chestie". (Va urma:).

Epigrame. Unui ipocrit.

Simţ înalt de datorinţa, Conştiinţă liniştita Şi-un blând suflet îţi trădează Vorba dulce şi... spoită.

Dr. V. Bârléa-

r a g . 4. Nr. 109.

Oficial i d e e tat ş i c e i a l a l ţ i . Des-baterea generală asupra budgetului pe anul viitor fiind încheiată ministrul Lukács a răs­puns la diferitele vorbiri, ce s'au ridicat. In­tre altele a zis, că guvernul în faţa scum-petei, ce apasă ca un blăstăm asupra po-ţoraţiei, a hotă rît a da un ajutor extraordi­nar oficialilor de stat, cari din salarele fixe astăzi nu mai pot trăi, deşi li-s'au refulat lefurile numai mai dăunăzi. A spus ministrul •şi aceea, că guvernul a botărît a sistemiza pentru totdeauna un spor. stabil şi propor-ţionat de leafă pentru acei oficiali, cari au

'familie. Cuvintele acestea le vor ceti de bună

seamă cu multă mâhnire ceialalţi, cari în •serviciul particularilor simt.osândiţi să tră­iască din salare fixe. Cine să mai gândeşte şi la aceştia? La regulari şi sporuri de pla­tă nu prea se gândeşte nime, iar despre a-•dause stabile nici se nu mai vorbim. Şi de aceştia avem şi noi prin toate centrele die-

'Ceselor, împărţiţi la diferite oficii, cari lucră cu simbrii de nimica — adevăraţi martiri. Şi de vom merge tot aşa cu scumpetea va fi vai de ei!

Corespondinfe. Adunare poporală în Bânat-

Comloş. Duminecă în 5 Noemvrie a. c. s'a ţinut

în Banat-Comloş o adunare poporală — prima în vieaţa Comloşenilor români — foarte în­sufleţită a credincioşilor partidului naţional-Tomân. La adunare au participat peste 3000 de oameni, domni din comitatul Torontalulni. Pentru reuşita adunării merita toată lauda comitetul arangiator din Banat-Comloş, consta­tator din învăţătorii locali şi alţi inteligenţi în frunte cu protopopii: G. Muntean al nostru şi M. Păcăţian gr.-or.

La 11 oare au sosit cu trenul delà Arad vrednicii luptători ai neamului nostru: dr. Alesandru Vaida de Voevod, Vasile Goldiş, dr. Cornel Iancu, dr. I. Marşieu şi badea î o a n Văsii însoţiţi de o ceată lusufleţită de români din comuna Pesac.

La gara B.-Comloş — aproape cu ne­astâmpăr — aştepta sosirea trenului, o mulţime de cărturari şi popor cu corul local. La ivirea domnilor noştri, mulţimea erumpe In frenetice ovaţiuni; iar corul îi întimpină cu dulcea cântare: „Pe-al nostru steag...", apoi tn numele poporului au fost bineventaţi prin o vorbire foarte însufleţită de părintele-protopop Muntean, care a sfârşit cu: „Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu în mijlocul nostru". I-a răspuns emoţionat iubitul nostru deputat Vaida. Delà gară apoi am plecat în un şir lung de 80 trăsuri, însoţiţi de 24 căluşeri-

călăreţi pe vestiţii cai ai Comloşenilor, spre piaţă unde era aşezată tribuna.

înainte de- deschiderea adunării, domnii noştri au fost sălăşluiţi la ambii protopopi.

La 11 oare s'a deschis adunarea în mijlocul pieţii. La propunerea părintelui-protopop Muntean a fost ales de président al adunării d. advocat dr. Nestor Oprean presi-dentul clubului român comitatens; vice-president dr. Chiroi, advocat în Nagy-

: becskerek; notari: dr. I. Damian şi dr. ! Ştefan Coroian 'Preşedintele apoi deschide i adunarea prin un discurs însufleţit, spunând i că Ia 1848 a picat păretele din mijloc dintre 1 aristocraţi şi iobagi, s'a şters sclavia trupe­

ască şi sufletească; -prin urmare poporul e liber a să aduna şi a consulta cu fruntaşii

j sar asupra sorţii sale I Să cetesc telegramele de felicitare ale

d-lui dr. I. Mantu, dr. A. Vlad, G. Pop de Băseşti şi altele.

Primul orator apoi e dr. Alesandru i Vaida Când se iveşte, poporul 11 aclamă cu

Însufleţire. Vorbeşte într'un mod cutezant şi ! captivant despre drepturile fireşti ale popo­

rului; spune că nu este iertat ca statul să : fie unora mumă, altora ciumă, statul e chemat

să ocrotească drepturile tuturor popoarelor sale, dar şi pânăi la recunoaşterea din partea statului a drepturilor ce ne incumbă, trebue să fim conştienţi de drepturile noastre. Se ţinem cu tărie la limba, cultura românească şi la drepturile noastre căci numai un popor Inconştient de acestea piere.

Oratorului iis'a resplătit cu neîntrerupte aplause. ;

Urmează d. dr. C. Iancu advocat în Arad. Vorbeşte îeolimbai.poporul despre po­litica financiară, spunând cum Asociaţiunea băncilor agrare-maghiare tinde la întărirea elementului maghiar şi slăbirea noastră.

Al treilea drator e badea loan Văsii ţeranul cu reputaţiune cinstită de orator poporal din SatuT-mic. Cu exemple din sf. Scriptură şi vieaţa de toate zilele, arată cum trebue să ne apărăm drepturile limbei şi a legii; moşia părintească.

Vorbeşte apoi d. dr. Iustin Marşieu advocat în Arad, cn mult foc despre luminarea prin scoale, cari ne vor duce la mântuire.

Ultimul e d. Goldiş, un vorbitor cu multă esperinţă care spune, că a venit să samene

I sămânţa luminei. Scopul adunărilor e în-I tărirea organismului nostru naţional, care e i cel mai bun mijloc de luptă. Poporul român i nu voeşte pe nime se robească, dar nici el i să nu fie rob. Poporul român vrea să se i întărească, căci prin întărirea popoarelor să

consolidează statul. Vorbeşte despre şcoală, drepturile culturale şi politice, reformele mi­litare.

Terminându să vorbirile, părintele Bichi-cean din Nerău, ceteşte moţiunea ca cele primite în alte adunări.

Părintele-protopop propune felicitarea

d-ini G. Pop de Băseşti şi dr. Teodor Mihalr prin telegrame şi adunarea primeşte.

Dupa aceste presidiul mulţâmeşte orato­rilor pentru ostenealăT apoi adunarea să in-ehee la 2/'2 oare d. a.

Dee Dumnezeeu, ca sămânţa semănată să aducă rod însutit.

Sfinţirea unei şcoli şi încă ceva.

Importanţa ce de o vreme încoace pe-dreptate atribue şcolii poporale aduce cu sine ca să nu fie de prisos şi nefolositor a încunoştinţa obştea mare a cetitorilor de­spre acţiunile pornite in interesul causer şcolare, între cari îşi are locul său de cinste şi clădirea vre-unui edificiu menit a cuprinde şi a da lumină copilaşilor dintr'un sat fie cât de modest, cât de neînsemnat. Asupra unei atari acţiuni întreprinse de credincioşii no­ştri români diutr'im sat aşezat la marginea dinspre mează-noapte a Câmpiei in vara aceasta şi cu ajutorul bunului l)-zeu acum săvârşită, a cerşit Duminecă în b \. e. darul şi binecuvântarea dumnezeeasca şeful tractului Cojocnei, protopopul loan Hăţegan împreună cu preotul din Pata Mihaiu Hodârnău şi cu preotul satului Vasile Cerghizan.

După sf Liturgie ascultata de prea-puţini bărbaţi, de femei ceva mai multe» tncbeiată cu predica zilei rostită lin, atrăgător şi dulce de Venerabilul domn protopop, care şi-a exprimat bucuria văzând cum se înalţă parohia aceasta Corpade, care înainte de aceasta cu mai puţin de 10 ani era una din cele mai dezolate din satele puse sub pă­storirea sa, preoţii îmbrăcaţi în odăjdii şi după ei poporul «— mândru de fapta sa şi vesel de cuvintele părinteşti, — se coboară

1 Ia şcoala cea nouă, cu înfăţişare impună-; toare. cu păreţi solizi de piatră, cu sală largă

luminoasă. In cea cuprinzătoare se serveşte sfinţirea apei; protopopul ca întinerit de bucurie, cu faţa radioasă stropeşte şcoala şi înlăuntru şi dinafară iar păr. Hodârnău după o privire scurta asupra rolei ce o are şcoala peste tot în vieaţa lumii cu oratoria sa mişcătoare „închină clădirea nou zidită şi Domnului sfinţită" chemării sale, dorind ca spiritul creştin, nota sfinţeniei, pecetea adevă­rului să domnească tn ea iar asupra ei să planeze pururea ca o veghe puternică Spiritul

i cel slâ/tt. \ Aşa s'a predat destinaţiunei sale înalte i un lăcaş ridicat cu nespusa trudă şi jertfă ! în această margine de Câmpie — sat ve-! ritabil de Câmpie — unde nici cei mai mari

optimişti nu aveau nădejde să se poată clădi acest lăcaş, fiind şcoala cea veche escpţi-ooată de organele statului. Poporul, în­demnat de mizerie şi de mulţi instigatori reutacioşi, de repeţite-ori a cerut sa facă

ш ж M Ш . curţii şi camerei ces . reg. furnisor al

în KOLOZSVÁR, Mátyáskirálytér 14. Mare asortiment în veşminte bărbăteşti, de copii şi fetiţe!

(72) 28—? P r e ţ c u r e n t i l u s t r a t g r a t i s şi f r anco .

NTr. 1C9.

statul şcoală, ba în cele din nrmă au reuşit „pionerii culturei şi a ideei" să dobândească învoirea părinţilor creduli, ca.nii lor să prime­ască instrucţiunea numai in limba maghiară în speranţa că aşa va face statul şcoală. Dacă după antecedinţele aceste — cărora cele mai de sus le sunt numai umbră palidă astăzi totuşi se luminează copilaşii noştri in şoala nouă, deplin corespunzătoare, aceasta e de a se atribui în locul prim graţiei Excelenţiei Sale părintelui Metropolit, care apreţiând stările noastre s'a îndurat a jertfi din caseta sa proprie 100 coroane, iar din „Fondul cultural arhidecesan" a dăruit Ѳ00 coroane, cari daruri servind de pilde vii au fost impulz puternic şi pentru fii acestei pi-rohii. Fiind vorbă de daruri, de aceste au mai încurs delà N. N. 200 cor., delà Samuil Nasch, arendator 100 cor., I. Roncu,înv. 20 cor., „Economul" 25 cor. şi alte donuri mai mi i.

In chipul acesta, mulţumită Domnului, Izvorul atotdarul şi graţie binefăcătorilor şi mulţămită poporului jerttitor de muncă şi de bani, acum parohia Corpade are şcoală, care poate şi trebue să fie tica ajutătoare bună Bisericii din altarul căreia se resfrâng asupra ei în faptul zilei întâiele raze ale soarelui — simbol al luminei ce trebue să reverse — iar în apus de soare, după munca zilei, tot la umbra acestei Biserici se odihneşte.

* * # Intre binefăcătorii cari şi-au dat agoni-

sala pentru ridicarea acestei şcoli am înşirat şi un nume străin. Purtătorul acestui nume e străin de noi şi cu credinţa şi cu iimba nu numai cu numele şi totuşi dărneşte de bunăvoie 100 coroane pentru ajuDgerea unui ideal opus legii sale. Câtă deosebire între acest jidov care ajutoră edificarea unei şcoli româneşti cu o sumă at&t de frumoasa şi Intre acel „inteligent" român care nu voeşte să se supună la repartiţiune cu mult mai mică, deşi dispune de câteva sute jughere, şi aşteaptă să i-se intenteze proces, în care apărarea i-o susţine alt „inteligent" român, advocat. Şi lnca-i de ar ti acest domn unic in feliul său, durere însă, că purtarea acestuia e tipică pentru „intelectualii" noştri cari aproape toţi se silesc cu iei şi fel de apucă­turi să scape de sarcinile bis-şcolastice, ş'apoi totuşi ei alarmează opinia publică, că preotul cutare şi cutare nu se interesează de şcoală. Cu aşa „inteligenţi" nu e mirare că in multe locuri se perde şcoala. Cărora nu le sună, nu vor lua asupra-şi acuza a-ceasta, e fapt însă, că rostul multor inteli­genţi de-ai noştri pare a se reduce la rola de a zogoi interesele publice ale Bisericii şi ale şcolii. Rup-

H A I M O U . Ordinariatul mitropolitan

a primit avizul Ministrului de culte, prin care*l vesteşte, că a asignat suma de coc. 273,240*14 fii. întregire con* gruală pentru preoţimea ar* hidiecezană pe jumătatea a doua a anului curent. Banii se vor spedà delà Adminis­traţiunea centrală după mo* dalitatea îndatinată.

U N I R E A

Noutăţ i . Din causa sfintei sărbători

de Marţi nrul proxim va apărea УЫ la ora obicinuită.

Concurse. Până la 30 Nov. n. sunt de ocupat staţiunea de învăţător din comuna Călvasăr, districtul protopopesc Sibiiu; —de învăţător din comuna Chendrea, distr. prot. Durgea; — de cantor-învăţător din comuna Sten ea, d'.-tr. protop. Sibiiu; — de învăţător din comuna Cernuc, distr. protop. Dârgea; — de cantor-învăţător din comuna Murâş-Sâncraiu, distr. protop. Aiud; — de cantor-învăţător din comuna Ceanul-mare, distr. protop. Turda; — de cantor-învăţător din comuna Silvaşul-român distr. protop. Murăş-Uioara; — de cantor-învăţător'din comuna Ghişasa-de-sus distr. protop. Sibiiu şi de cantor-învăţător din comuna Băgau, distr. protop. Aiud.

La fondul casei împreunate cu hală de vânzare a „Societăţii meseriaşilor români din Blaj- au Intrat următoarele contribuiri benevole: Iosif Lita, protopop în Iclod 5 cor.; Ioan Botezau, preot în Agârbiciu 1.20; Ioan ijolnai absolvent în teologie, Nicolae Vescan, Ioan Novac, Cornel Oţel, Ioan Pop cu prilejul sfinţirii întru preoţi câte 1 cor.; dr. Alesandru Nicolescu prof, de teol., Stefan, Roşian spiri­tual, Octavian Pop învăţător iű Vad, Nicu Corfescu artist, Danii Sasu preot în Sântana-de-Murăş câte 1 cor.

La fondul văduvelor şi orfanilor me­seriaşi, administrat de „Societatea mese-rieşilor români din Blaj", au contribuit: Petru Moga, franzelar cu prilejul botezului fiului său Ioan Petru 10 cor.; Jacob Domşa, funcţionar la administraţia centrală 2 cor.; Stefan Roşian, spiritual la sem., dr. Ioan Raţiu profesor, Virgil Pop proprietar, Traian Denghel student în drept, Vasile Oltean pri-vatier, Ioan Maior, director de moşii — toţi din Blaj câte 1 cor.

Petrecere. Comitetul filial al societăţii teatrale române, din Braşov învită ia repre-sentaţiunea teatrală urmata de joc, pe care o arangează Marţi 8/20 Noemvrie 1911 (sf. arhangeli Mihail şi Gavril) îu sala cea mare a redutei orăşeneşti. Programa: „La Tnrnu Măgurele", de V. Alexandri. „Unica fică", com. in 2 acte loc. din nemţeşte de Elena de lacobich. După spectacol joc.

Advocat nou. Dr. Sever de Orbonas, anunţă, că şi-a deschis cancelaria advocaţială în Orăştie (Szászváros), strada Poştei vechi Nr. 4, (casa dlui Mihu).

Concert. Societatea de lectură „Ino­cenţiu Micu Clain" a teologilor din Blaj in­vită la concertul, ce îl va aranja Duminecă la 26 Noemvrie st. n. 19.11 în „Sala de gimnastică" a gimnaziului.

Soţii Corfescu aranjază Marţi tn 21 Nov. n. mare concert în Hotel Central din Ludoş.

„Lumina". începând cu 1 Ianuarie. în Bucureşti va apărea un nou ziar cotidian sub conducerea apreciatului nostru scriitor şi profesor universitar N. Iorga. Numele acesta ne îndreptăţeşte să legăm speranţe mari de acest ziar, căci ştim cu toţii, că va fi condus de cel mai bun fia al neamului românesc.

P a g .

Conferenţe pentru meseriaşi. Comite­tul „Societăţii meseriaşilr români din Blaj", voind să popularizeze ştiinţele şi dragostea de scrisul românesc între meseriaşii noştri, delà înfinţarea reuniunei an de an angajea­ză profesori şi alţi intelectuali cari ţin con­ferenţe în fiecare duminecă din sezonul de iarnă. — Pentru anul acesta sunt anunţaţi 11 conferenţiari. Inaugurarea se va face Du­minecă in 19 Noemvrie în sala casinei ro­mâne la ceasurile 5 d. a. Ordinea conferenţelor e următoarea: Duminecă 19 Novem. prof. Alexandru Ciura: Despre cartea lui N. Iorga „Oameni cari au fost". La 26 Noemvrie prof. Simion Goean: Stilurile în edificare. 3. De­cemvrie prof. Dr. Octavian Prie: „Desvolta-rea şi populaţiunea oraşelor în decursul vea­curilor". 10 Decemvrie prof. Petru Suciu: Organizarea clasei de mijloc în Germania; 17 Decemvrie prof. Traian German: Din domeniul fizicei aplicate; 24 Dec. prof. Dr. luau Raţiu: Din trecutul oraşului nostru; 31 Decern, prot. Flaviu Domşa: Aplicarea orna-menticei române în industrie; 21 Ianuarie 1912 Adrian Oţoiu: Despre cooperative. 28 Ianuar prof. Mihail Şerban: Electrotehnică. 28 Ian. Dr Ionel Coltor: Din domeniul mo­ralei; 4 Februar prof. N. F. Negruţiu: Din lumea cifrelor. Avem nădejdea că meseriaşii noştri şi toţi iubitorii de cultură vor cerceta cu drag.aceste conferenţe pline de învăţă­turi.

Statistică. Oficiul higienic din Berlin publică următoare statistică despre numărul oamenilor trecuţi de 100 de ani în Europa. Bulgaria are 3883 oameni trecuţi de o suta de ani, România 1074, Sârbia 573, Spania 410, Franţa 213, Italia 197, A ustro-Ungaria 113, Englitera 92, Rusia 89, Germania 76, Norvegia 23, Svedia 10, Belgia 5, Dane­marca 2.

Isprăvile alcoolului. O mare pestilentă bântue în ţara Neamţului: alcoolismul. Patru sute de mii de oameni au fost trântiţi la pat de această ciumă înfiorătoare, iar bala­mucurile gem de acei nefericiţi, cari sunt arestaţi pentru crimele săvârşite in delirul beţiei.

Necurâţănia feţii, cu deosebire coşurile sunt exclusiv urmările mistuirii rele. Totdea­una când se ivesc atari iregularităţi să se folo­sească apa naturala amară Francise Iosif Foiüsindu-se cu un pocal pe nemâncate re­gulează mistuirea şi curăţă sângele radical. La clinice pentrn vindecarea pielii de zeci de ani se foloseşte apa naturala amară Francise Iosif. — Se află in spiţerii şi far­macii în sticle de câte o litră, care este destulă pentru folosirea de cel puţin 4-ori. (29).

Femee redactor. Din Timişoara pri­mim ştirea, că cu conducerea ziarului coti­dian „Süd u ugari sehe Reform" s'a încredinţat, Emilia Römer. E primul caz în Ungaria, când o femee primeşte conducerea unui ziar politic.

Tablouri furaie. Din München se anunţă: In una din nopţile trecute s'au furat douezeci şi doue de tablouri preţioase din punct de de vedere artistic şi istoric. Făptuitorii până acum nu sunt cunoscuţi.

Necrolog, f Georg« Jrăilă, paroh-protopop gr.-cat, asesor consistorial, preot iubilar, proprietarul medaliei Crucea-de-anr a repausat la 14 Noemvrie 1911 în etate de 76 ani, 58 ani a preoţiei sale.

Odihnească în pace!

Pag. 6. U N I R E A Nr. 109.

Partea Literară. înmormântarea sinucigaşilor.

(Continuare şi fine).

Admit bucuros — fără a cere atestat •medical — că desnădejdea, mania, ura, strâmtoarea, frica şi alte afecte ivindu-se cu veheminţă în sufletul nefericitului, pot să-i sguduie organizmul, să-i sdruncine sistemul neryoe, să-i altereze starea psihologică şi pe un moment să-i tulbure judecata, să-i în­tunece mintea, сц toate acestea, eu cred, că fapta lui e imputabilă, prin urmare tre­buie să i-se; denege înmormântarea. Dacă sinuciderea ar li neîmputabilă, atunci nici uciderea ші e permis să se impute, doar ucigaşii încă au să treacă prin zguduiri in­terne, prin transformări psihologice, prin afecte puternice cari înrâuresc creeiii aces­tora nu mai puţin ca a sinucigaşilor. Că „ştiinţa medicală de azi" încă nu a consta­tat părerea mea de profan în ale medicinii, e pentruca ucigaşii nu se secţionează spre a U-se. examina starea minţii. In săptămânile trecute tribunalul regesc din Miskolcz a osândit la spânzurătoare pe un ucigaş pen­truca a stins într'o noapte trei vieţi: up băr­bat cu soţia şi cu o fetiţă. In decursul per­tractării judele investigator întrebă pe acuzat pentruce ai omorât şi pe femeie şi pe copi­lită, cari nici nu dormiau într'o odaie cu crişmarul şi de pe partea lor putea-i să iai banii şi să fugi? Ucigaşul mărturiseşte foarte instructiv: aşa aer (schwung) m'a cuprins de aşi fi omorât şi 50 de jidovi (victimele uci­gaşului au fost jidovi) să fi avut de unde.

— Nu este aceasta probă deajuns că nici ucigaşii nu comit crima cu mintea sănătoasă? Totuşi li-şe impută — pe dreptul; pentruce nu s'ar impută aşadară fapta sinucigaşilor? Adevărat că în veacul de iată, al umanis­mului rău înţăles ne putem aştepta ca şti­inţa medicală intr'o bună dimineaţă să euinţe că crima ucigaşilor e neîmputabilă şi prin urmare nu trebuie pedepsiţi, punctul nostru de vedere însă nu se schimba nici aşa. Doar biserica nu urmăreşte pedepsirea sinucigaşului — vişovat. ori nevinovat nu intponrtă — ci alt scop cu mult mai nobil. Dar ca să nu pot fi acuzat cu principiul ce pe nedreptul şi atât de des se ascrie ordului iezuitic, că scopul sfinţeşte mijloacele, adaug, că de s'ar privi sinuciderea tot din laturea cea mai fa­vorabilă pentru cel ce o comite sinucigaşul totuşi rămâne vinovat — în faţa dreptului ecleziastic — de moarte fără pocăinţă, pre­văzut cu acelaş Conc prov. acoloşi.

Rigoarea cu care trebuie să ne purtăm taţă de cei vinovaţi în punctul acesta o pu­tem învăţa din pilda strălucită ce o avem dela însuşi prealnţeleptul nostru Preasfinţit Arhireu, despre care am înţeles că mergând cu suită aleasă şi cu corul clericilor să în­mormânteze — într'alt eraş — pe un fiu celebru al Bisericii noastre şi auzind acolo zvonuri, că adormitul ar fi trecut la cele veşnice fără pocăinţă, a amânat înmormân­tarea până ce s'a convins dela parohul lo­cului despre falitatea zvonului şi era — zi-çe-se — gata a se reîntoarce fără a-1 prohodi, cu toată repulziiinea ce ar fi stâruit în sâ­nul publicului ce se adunase din depărtări

mari să azîste Ia un serviciu funebral pom­pos. Corespunde aceasta întru toate adevă­rului ori ba, nu am putut ştirici, eu însă i-am dat crezământ, pentruca am aflat-o nu se poate mai canznică, mai înţeleaptă şi mai scopoasă, deşi mulţi vor zice că e prea in­transigentă. Dacă nu-s deplin încredinţat despre acest caz, neadus în public, cu multă plăcere îmi reamintesc o întâmplare ad rem çe o cetisem pe când erain seminarist în a-nul 1906 sau 1907. In Neapol îşi făcuse sfârşitul un prinţ, numele l'am uitat, parohul neştiind ce.să facă a cerut îndrumare dela episcop, care i-a interzis să-1 petreacă pe si­nucigaş la mormânt. Familia s'a adresat Pontificelui, care pe lângă toată întrevenirea atâtor notabilităţi a aprobat răspuns1'I epis­copului şi nu ş'a dat nici decuîn învoirea ca prinţul sinucigaş să fie înmormântat biseri-ceşte. Caz destul de elocuent, pentru a mă simţi dispenzat de a mai adăuga tălmăciri, că sinucigaşilor nu-i ertat să li-se dee cinstea îngropării cu azistinţă preoţască.

Şi acum să revin la fraţii despre cari ziceam că au greşit când au înmormântat cu pompă pe un sinucigaş. După cele de mai sus abia cred, ca nu i-s'ar putea obiec-ţiona altceva, decât că: aşa ni-a dictat ріт-dinţa pastorală să-i dăm cinstea necuvenită. Admiţând chiar acest postulat al prudinţei — prudinţa pastorală ar fi pretins contrariul — totuşi nu le era permis să se îmbrace în odăjdii 3 preoţi şi să rostească mai multe cuvântări, precum apare din urm. text: „Quando Sameu dubium superest, utrum mortem quis sibi dederit per insaniam, dari potest ecclesiastica sepultura, vitatis tamen pompis et solemnitatibus exeqniarum" (eon-gregaţ. sacr-ui oâciu, 16 Maiu 1866 la Dr. Geisz A.: Egyházi közigazgatás, p. 157.) Când se iveşte ceva îndoială, că oare sinuci­derea provine din nebunie, se poate oficia prohodul bis,, dar nu cu pompă şi cu solem­nităţi (va să zică de cătră un singur preot), îndoiala ''. însă totdeauna are ioc şi încape foarte bine po lângă atestatul medicului.

Mai multă consecuenţă intre învăţătură şi praxă, mai multă rigoare intru executarea legilor bisericeşti, mai multă viaţă in slova canoanelor, mai multă energie in fi ţa stăru­inţelor fainiiiei sinucigaşilor, In din contră boala sinuciderii, „vitejia df; a se canoni singur" va lua proporţii tot mai înfiorătoare, care nici în ochii celui mai indulgent inter­pret al disciplinei bisericeşti nu poate cadra cu spiritul învăţăturii .Celui ce a venit, pen­truca „lumea vieaţă să aibă şi mai multă să aibă"! Vas. Oerghizan.

Picprietai-sdito? : A u r e ! C . D o m ş a . Redactor responsabil: A u g u s t i n G r u i ţ i a

Escriere de licitare. Pentru exarândarea moşiei fundaţionale

Andreiu Frâncu din Búzás (Búzamező) pe un period de 6 ani începând din 24 Aprilie 1912 se escrie licitaţiune publică pe ziua de 12 De­cemvrie 1911. Licitaţiunea se va ţinea în Bu/ás la casa iundaţională la 9 ore a. m. Moşia are o extensiune de circa 132 jugăre catastrale, arator, păşune şi fanat.

Preţul de strigare e de 2400 coroane. Condiţiunile de licitare se pot vedea la sub­scrisa Adm. Centr. Gapit. în Blaj şi la casa parohială din Búzás (Búzamező) Licitanţii snnt datori a pune un vadiu de 10%.

Blaj, 18 Noemvrie 1911. (îoo) 1 - 2 Administraţiunea centrală capitulară.

MILIOANE folosesc în contra

A* щ-j răguşelei, catarului, flegmei, tusei con­

vulsive şi măgâreşti

Caramellele pectorale alui K a i s e r eu „trei brazi"

fflKS^» СПtifl a t e s t a t e ^ е ' а medici şi Wm%F UUUU privaţi garantează pentra succesul sigur.

Bonhoane excepţional bune şi gustoase. Pachete cu 20 fii. şi ou 40 fileri;

cutie cu 60 fileri se află la: Carol Schieszl farmacist Blaj. ( 8 6 ) 4 - 2 2

Birou de informaţii! Cunescând mul te l e lipsuri a le publicului ro­m â n e s c din provinţă, m'am hotărît să d e s c h i d în B u d a p e s t a un

Birou de informaţii şi Agentură romanească.

Orice informaţie relativ la pet i ţ i i le înain­tate la ministeri i ş i la a l te foi uri, orice in­formaţii comerc ia l e şi în general î n orice cauză dau în re'stimp d e 2 — 3.zi le, ori-şi-cui re so lvând toa te ches t i i l e în modul ce l mai cinstit . Urgitez rezolv irea petiţ i i lor. V o r b e s c în per soană cu referentul c a u z e i şi rog re-zolvire favorabilă. F a c to t felul d e mijlociri comerc ia l e şi c o m a n d e . Preţuri m o d e r a t e , servic iu prompt , informaţii de ta i la te .

La aviz a ş t e p t la gară.

L. OLARIU. Budapest, Lajos-u. 141.U1J19. (85) 6 - 1 2

M O B I L E Dormitoare , prânzere , chilii d e domni , sa ­loane , aranjare c o m p l e t ă d e h o t e l e , ca fene le şi cas te l e , m o b i l e d e fier şi d e aramă, tapete , perde le , po l i candre şi pianuri s e s p e d e a z ă

ori u n d e

cu bani gata sau în condiţiuni de plată foarte favorabile.

Un mare şi pompos album de mobile 1 cor. L a aranjări c o m p l e t e s e trimite a g e n t cu m o d e l e , ori unde , fără a s e s o c o t i s p e s e

pentru asta

Modern Lakberendezési vállalat B u d a p e s t , IV., G e r l ó c z i - u t c a 7. sz.

;S8) 11 — ІОІ (Központ i városháza mel let t ) .

ЭБІ

P r e ţ u r i fixe, s o l i d e !

ф я З u g

O « P Î

•n Ü S g

СД. g. Ö>

Я£ f f

e j a o4 . a

S e r v i c i u c u l a n t !

n r . 1 0 9 . Pag. 7.

M O B I L E ! cine vo i e ş t e se c u m p e r e mobile

bune şi trainice s ă se a d r e s e z e

cu d e p l i n ă î n c r e d e r e lui

D Schmidt n e g u s t o r de m o b i l e şi m ă s a r în

Mediaş—Medgyes ,

c a r e a r e u n d e p o z i t b ine a s o r ­

t a t cu t o t felul de • m o b i l e ,

p r e c u m : scaune, divanuri, icoane,

oglinzi, a p o i mobile de lemn moaie şi rechizite de culină. (60) 24—26.

V w ' V V V w V

Cancelarie administrativă si birou de informaţiuni

în B u d a p e s t a . Procur şi dau informaţiuni în toate

afacerile procesuale, extraprocesuale, admi­nistrative şi comerciale; mijlocesc împrumu­turi personale, hipotecare şi amortisaţionale ieftin şi în scurt timp; mijlocesc cumpărări, vânzări, exarendări de bunuri, maşini, motoare şi alte rechisite economice; finanţez parcelări de moşii; esoperez ajutoare de stat pentru preoţi, învăţători, şcoli şi pentru cuni fiara rea de izlaze şi păşuni; efeptuiesc tot felul dé comande comerciale eventual şi la bursă prompt pe lângă taxe moderate şi anticipaţie pentru corespondenţă.

Dr Constantin Manea (31) 3 8 - 5 2 advocat dipl.

VIII. Aggteleki u. 10. I. 7 . Telefon: 1 7 1 — 2 7

ел л £ * і і а Г \ і ; ъ i T î i Oi fy *У

George Dandler curelar şi şelar

în M e d i a ş — M e d g y e s A. Kovács-utca.

Recomanda marele său asortiment de tacâmuri (hamuri) fine pentru cai de paradă şi pentru cai de lucru.

In depozitul său bine ásottat se află şele de calitatea cea mai bună; pre­cum şi tot felul de scule pentru şele, harapnice (biciui i) şi toţi articlii apar­ţinători branşei acesteia.

Primeşte reparatori si le e f e № ş t e eremit. (84) 8—26.

CO

CD

ce e

03 H

%1' H I

s S

g § a a <X> с̂б

св s_ O > ce

ci <p Ó o ® c5 . «

3 -P. CD

Ф

cd *-> o CO o

£2- J Z co -O

• o < 00

CD

t* ' N O •a CO-

>cd •a re £= CCS

.2 "Й '-5 »

B o

" t -CD ^ 3 >ce . « N CÖ -î—' СЦ S-œ S"

CO

as

ce

« s

Xi ce

4Э-a;

Ü

a> *c5 o

>св 05 Св Ф O ce ce

>ce

s O O > O

A apărut: Elemi Népiskola Értesítő könyvecske — Indice pentru şcolile popo­rale primare. Costă leg. 30 fii,-f-.10 fii. porto

Se află de vânzare la Librăria semi­narului teologic greco-catolic din Blaj—Ba­lázsfalva. ' \ i ;

Picurile de stomac ale lui 3 R Á D Y

|i prOcazţife eu măreai de seuUnţă: Vergură M a n a de Mariaczell, în decurs de 80 de ani intr'atât s'au răspândit încât nici într'o casă nu pot lipsi. Cu neajuns efect se folosesc aceste picuri în centra stricării stomacului, a arsurii de stomac, a încuierii scaunului, sgărciului de stomac ţi cap, a vomării, insomniei, ane­miei ş. a.

Se află de vânzare tn toate farmaciile: 1 sticlă mare cor. 1-60 sticlă mică 90 fii. Pentru 6 sticle Cor. 5 4 0 , 3 sticle mari Cor. 4 8 0 dacă se trimit banii înainte, le spedează franco:

farmacia BRÁDY K. a „Magyar Királyhoz" Bécs

I., Fleischmart 2., Depot 5.

Să fim atenţi la marca de scutinţă, care reprezintă pe Vergură Maria de Mariaczell, precum şi la pachetarea roşie şi a subscrierii care este copia celei de pe chipul aci alăturat

(2) 22—25

ЭВ BE

Vranics si Tausch >

f a b r i c ă d e o d ă j d i i , o b i e c t e b i s e ­r i c e ş t i ş i p r a p u r i . A t e l i e r d e z u g r ă v i t , a u r i t şi m a r m o r a t , m a ­

e ş t r i d e a l t a r e în

Újvidék Az „Arany kereszthez", Duna-utca,

roagă P. 0. preoţi, cari doresc a comanda ori ce pentru biserică, să ceară delà susnumits firmă Preţcurant, ce cu plăcere se trimite

f ranco . (83) 1 2 - 1 3

ЭВ BE

д ѵ і - s i .

R e c o m a n d ă m cu t o a t ă c ă l d u r a noua noastră agentură ce s 'a înf i in ţa t şi d e s c h i s în o p id u l Blaj|. în nou l edificiu al d'lui farmacist Schiesl îu catul deasupra.

Se p r i m e s c depuneri spre fruc­tificare, cu 5—5Va% interese.

D e p u n e r i si r idicăr i se p o t face şi prin p o s t ă .

A c o r d ă m î m p r u m u t u r i hipo­tecare pe c a s e de î n c h i r i a t şi p e p r o p r i e t ă ţ i de p ă m â n t pe a n u i t ă ţ i cu 5V4 interese.

B s c o m p t ă m cambii şi a c o r d ă m c r e d i t e c a m b i a l e cu c a v e n ţ i şi c u a c o p e r i r e h i p o t e c a r ă , pe l â n g ă c o n -di ţ iuni le ce le m a i f avo rab i l e .

Desluşiri dăm cu plăcere.

Banca de tovărăşie soc. pe acţiuni din E l i s a i e i o p o l e ca agentură

(93j § - ? în Blaj.

J F r i d e r i c I p s e n ş i s o ţ u l ^ Depozit special de ghete în

M e d g y e s (Piaţa mare Nr. 26), — B r a ş o v .

S p e c i a l i t a t e :

Cele mai bune 16 cor. 50 fil. j Ghete sanitare pentru copii.

Щ S i g h i ş o a r a ,

* P r e ţ u r i l a p e r e c h e : Cele mai bune 16 cor. 50 fii. De gală . . 20 ; 50 ,

Box Calf cu găitane; Americani cu talpă duplà pentru Domni 16 coroane 50 fii. i98) 1-^26.

Pag. S. ü N I N R E A. Nr. 109.

Singurul inst i tut de asigurare ardeíean

„Transsylvania" - . ' = S I B I I U =

Strada Cisnădiei 5. Strada Cisnădiei 5. ~ r e c o m a n d ă —

g r A s i g u r ă r i împot r iva focului Щ p e n t r u edif ic i i , r e c o l t e , m ă r f u r i , m a ş i n i , m o ­

b i l e e t c . î n c o n d i ţ i i a v a n t a g i o a s e ş i c u — p r e m i i i e f t i n e . zzz

A s i g u r ă r i pe v i e a ţ ă -f*-(pentru p r e o ţ i ş i î n v ă ţ ă t o r i c o n f e s i o n a l i r o m a n i g r . - c a t . a v a n t a g i i d e o s e b i t e ) pe cazul morţii cu termin fix, cu plătire simplă sau dublă a capitalului, asigu­rări de penziune şi de participare la câştig, asig. de zestre şi asig. poporale pe spese de înmormântare. Mai departe contra accidentelor, infracţiei (furt prin spargere) asig.

- p. pagube la apaducte, 1 ~

Sumele plătite pentru pagube de foc până la flnea anului 1910 . . K. 5,O0S,54O 78

Capitale asigurate pe vieaţa achitate . . . . „ 4,834.80rl2 Starea asigurărilor cu sfârşitul anului 191о} ѵ /"Д а " 1 {f '^fofel -Fonduri de mtemeiare şi de rezervă . . . . „ 2,428,317 —

Prospecte şi informaţii se dau gratuit în birourile Direcţiunii şi la toţi agenţii.

Persoane versate în achiziţii eu eereuri bune de eunoştinţă se primesc în condiţii favorabile în

=z=z serviciul institutului. :. (88 Î 6 - ?

La expoziţiunea milenară din Budapesta delà 1896 premiat cu medalia cea mare.

I Tnrnăto-i 4e clopote şi fabrica de eeatme de far pentru

S citpote a Ini 1 "

á l T O i r o HOtOTHY ü b Timişowt-Iabnc , 9 l l 6 _ 1 2

ie recomandă spre pregătirea clopotelor nonă, pe cum la turnarea de nou a clo­potelor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă garanţie pe mai mulţi ani, prevăzute cu adjusturi de fer bătut, construite spre a le întoarce cu uşurinţă in ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomand

c l o p o t e l e gr a u r i t e

île mine i n v e n t â t e s ! mai da urilte ori premiate, .ţari simt provi-iite în partea superioară — ea violin* = cu găuri după ägura Я şi pentr't aceea aa un ton mai intensiv, mii Hmpede, mai plăcut şi cu vibrarea mai voluminoasă, decit •ліѳ de sis­tem vechiu, äs«. <>Л nu i lopnt pa­tent de ÍÍ27 lig. aat i egal în to­nul unu c'apot de 161 f luat după sis^wnnl Ѵ Л С І І І І І . M ii l a u r t j se recomandă spre f'ceroa o v i n e ­lor de fer bătut, d« «ine st4tá-toare, — spre prendjitstarat» ':h>-potelor vechi ca adju-itare de far bătut — ca şi apro turnarea toace de metal.

à*

la

ni i l i ^ l l Т Т Т т Р г т " Г ~ п . 'ЯЬ- " - • '

Preţcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit şi franco,

S p r i j i n i t 1 ; i n d u s t r i a r o m â n ă !

P R I M A F A B R I C Ă R O M Â N Ă D E M A Ş I N I din A u s t r o - U n g a r i a

E U G E N N I C O L A Blaj—Balázsfalva.

Subscrisul recomand celea mai practice p l u g u r i şi m a ş i n i e c o ­n o m i c e . In depozitul meu s e af lă t o t d e a u n a g a t a celea mai renumite m o t o a r e d e b e n z i n , l o c o m o b i l e ş i g a r n i t u r i c o m p l e t e p e n t r u fmblăt i t c u motor . M o t o a r e d e b e n z i n s t a b i l e , m o t o a r e p e n t r u g a z s u g a t i v . Mori d e m ă c i n a t şi t o t fe lul d e m a ş i n i e c o n o m i c e , pe cari le vând cu

pre ţu r i mode ra t e şi oondi-ţ iun i de p l a t ă favorabi le ,

i n r a t e .

= Cea mai mare garantă. — Nime să nu-şi cumpere pluguri

I sau maşini economice până nu cearcă ţ la firma

Eugen Nicola prima fabrică română de maşini

In Blaj—BalaWfalr».

D e s l u ş i r i ş i informatori! s e d a u g r a t i s .

(38) a * r 5 2

S p r i j i n i ţ i i n d u s t r i a r o m â n ă ! Tipografia ţi Librăria Semln.Teol. Gr. Cat. Balazsfalva—Blaj.