A i î . u i X X V . Blaj, Marţi 2 Noemvrie 1915 ¿>f N u m ă r u l 105—6.

A B O N A M E N T U L .

P e n t r u m o n a r h i c :

P e a n 18 cer. i n

o cor. 1

4 4-50 fii.

P e n t r u s t r ă ină t a t e :

Pe u n a n 24 c o r o a n e a n 12 cor. '/« an

6 coroane .

1NSERŢIUNI.

U n ş i r g a r m o n d :

o d a t ă 14 fii., a d o u a oară 12 fii., a treia

oară 10 fii. p »

T o ' ce p r i v e ş t e foaia să ae a d r e s e z e la: R«> d a c ţ i u n e a ş i a d m i r i ' s t r a t i u n e a U n i r s i "

în Blaj.

Foaie bisericcasca'politică.. — A p a r e : Marta, jo ia şi Sâmbă ta .

Dr. Ambroziu Chcfianu. — Noul canonic mitropolitan. —

Monitorul oficial, ce a sos i t D u m i ­necă , comunică vestea îmbucură toare , că Maies ta tea Sa s 'a îndurat p rea-graţ ios a denumi în locul decedatulu i canonic G e o r g e Muntean, p e actualul d i rector al gimnaziului nostru Dr. Am­broziu Cheţianu. Numi rea aceas ta va fi pr imită cu vii s impati i de toţi aceia, cari c u n o s c mai de ap roape activitatea şi zelul n o u l u i canonic, p e t oa t e t e r e -nele de muncă .

în a f a r ă d e a c t i v i t a t e a lui d e a p r o a p e un sfert de veac, ca profesor gimnazial ( d e ş ap te a n i e şi d i rector) , Dr. Ambroz iu Cheţ ianu s 'a in teresat d e t o a t e mişcările noas t re culturale, ţ inând n u m ă r o a s e conferinţe, la casină şi î n despă r ţ ămân tu l Blaj al »Asocia-ţiunii», ed i t ând cărţi de şcoală şi broşuri pen t ru popularizarea ştiinţelor na tura le .

Su te le de elevi, cari de un sfert d e veac Încoace s'au s t recurat în viaţă, călăuziţi de poveţele lui b lânde şi iu­b i toare , vor simţi bucuria, aflând de Înalta dist incţie, la ca re a fost înălţat iubitul lor dascăl de pe vremuri .

Dr. Ambroz iu Cheţianu es te o achiziţie loa r te valoroasă pen t ru capitlul nost ru . La vârsta cea mai potrivită, el duce în sinul capitlului hărnicia şi pu t e rea de muncă , ce l-au caracter izat şi până a c u m ; duce cunoşt inţele lui înalte, câş t igate cu s t rădanie cont inuă; şi un suflet bun şi nobil, d e care a da t dovadă până acum, în a tâ tea rândur i , ca educa to r al tinerimii.

Fel ic i tăm Venera tu l Capitlu pen t ru valorosul lor tovarăş de aci înainte, iar nou numitului canonic p r ebenda t , îi urăm din suflet: >Mulţi anii*

Date biografic». Dr. Ambrosia Cheţianu, a născut In Ercea, (cott. Murăş-Torda) la 7 April 1863. Studiile şi le-a făcut la gimna­ziul rom.-cat. din M.-Oşorheiu şi la cel din Blaj unde tu 1884 susţinu examenul de maturitate. Pe baza progreselor doredite Ven. Consistor mitrop. din Blaj la trimis In

Semina ru l central din Budapesta pentru ascultarea teologiei. Ca teolog de anui III s'a Înscris şi la filozofie aiegăndu-şi studiile: geografia .şi istoria naturală. In an. 1888 după terminarea cursurilor teologice fu tri­mis cu stipendiu la universitatea din Cluj pentru a ş i continua stndiile filosofice. In semestrul al 11-lea al anului 1889/1890 a suplinit la universitatea din Cluj oficiul de asistent al catedrei botanice lângă profesorul Dr. August Kauitis, iar după depunerea censurei de profesor fn ales de facultate şi Întărit de înaltul minister r. u. de culte şi instrucţiunea publieă ea Nr. 28,547—1890 de asistent lângă aceeaşi catedră. Cu datul 30 Iunie 1891 Nr 2387 Veneratul Consistor mitrop. din Blaj la denumit de profesor supient la gimnaziul din Blaj, care oficiu II şi ocupă In 1 Septemvrie 1891. La 14 Nov. 1891 fu promovat de doctor în filozofie la universitatea din Cluj. La 17 Martie 1892 după căsătorie fu sfinţat de preot prin mitrop. Dr. Ioan Vancea. In an. 1893 obţinu diploma de profesor din geografie şi istoria naturala, după care Ven Consistor mitrop. la denumit de profesor ordinar la gimnaziu cu datul 12 Aug. 1893 Nr. 2714. Iu acesta calitate funcţionează şi astăzi, la gimnaziu, unde este actuarin, custode al muzeolai de naturale şi conducător al gradinei botanice. Din 1893 este şi membru al esactoratului archidiecezan. Din 1909 funcţionează ca di­rector gimnazial. A scris: „Adatok a Ruppia traassilvaniea ismeretehez" 1891, T*să de doctorat. Geografie pentru clasa I gimnazială. Despre organe şi organele de simţire publ. tn Foia scel. din Blaj. Geografia pentru cl. I i . gimn. Geografia şi Gtografia fizică pentru cl. III. gimn. . Botanică pentru cl. V. gimn. Igiena şcolarului. Bureţii comuni. Florian Porcius ca botanist şi diferite prelegeri po­porale.

I t Virgil Onifiu. i Liceul român din Braşov a avut

să îndure, de un an încoace, lovituri foarte simţitoare, perzând pe câmpul de onoare trei profesori ai lui: Dr. Alexandru Bogdan, Vasile Micula şi P. Nistor. Ca o încununare a acestor nenorociri, lumea românească e du­reros surprinsă de moartea subită a directorului aceluiaş liceu. Numele

I lui Virgil Oniţiu trece mult peste j cadrele activităţii pur pedagogice, J căci îl întâlnim, pe toate terenele | de muncă, printre cei dintâiu.

Astfel moartea lui nu este un doliu numai pentru liceul din Braşov, ci pentru întreg neamul românesc.

Cei ce au muncit alăturea de el un sfert de veac, vor fi mai com­petenţi de cât noi să aprecieze după merit activitatea de dascăl şi director al fostului lor coleg şi superior.

Publicul românesc îl cunoaşte încă din încercările lui literare, ce le-a scris pe vremea tinereţii. Sunt schiţe şi nuvele de valoare, zugră­vind tablouri din vieaţa neamului nostru. Mai târziu, când manua con­deiul cu maturitatea bărbăţiei, scrisul lui avea o notă satirică, din ce în ce mai pronunţată. Tot activului său literar aparţin număroasele ma­nuale de şcoală ce a editat; studiile şi articolele publicate prin ziarele noastre şi în „Anuarul" societăţii pentru fond de teatru, al cărui viceprezident a fost; magistralele discursuri rostite la ocaziuni solemne, tinerimii gimnaziale de sub condu­cerea lui.

Academia română la ales printre membrii ei corespondenţi; la adu­narea fondului de teatru, precum şi la „Asociaţiune" a arut rol condu­cător, fiind la cea dintâi vicepre­zident, iar la cea de a două preşe­dintele secţiei literare. Toate aceste calităţi multilaterale l-au ri­dicat, încă de tinăr — după patru ani de profesură — în fruntea li­ceului din Braşov, care sub con­ducerea lui conştientă şi energică a luat un avânt deosebit de îmbucurător.

Cei ce l-au ounoscut mai de-aproape, povestesc, q u adâncă emo­ţie, că nu activitatea aceasta a fost partea cea mai preţioasă a acestui suflet ales, ci caracterul lui curat ca cristalul, inima lui largă şi atât de simţitoare faţă de elevii

buni şi săraci; nobleţă cu care a deobligat pe toţi cei din jurul sâu şi entuziasmul său, ce nu s'a clătinat nici in mijlocul celor mai mari greutăţi, ce a avut să întim-pine în neîntreruptele iui nizuinţi spre mai bine.

Iată pentru ce Virgil Oniţiu este petrecut până la groapă nu numai de jalea liceului din Braşov ci de aceea a românilor de pretutindeni.

Oamenii de talia lui sunt aşa de rari şi perderea lor este azi ne­asemănat mai dureroasă, când răs-boiul mondial a secerat şi va mai secera încă atâtea victime din ceata restrânsă a intelectualilor noştri.

Amintirea iui va fi întovărăşită întotdeauna de regretul, că aceasta preţioasă forţă de muncă s'a prâ-buşit prea de timpuriu, când mai avea încă atâtea lucruri frumoase de realizat.

Odihnească în face! .ai

Corpul profesoral din Braşov a emis următorul necrolog:

Ne împlinim o datorie de nespusa du­rere anunţând tuturor prietinilor ealturii neamului nostru trecerea la cele eterne a neuitatului nostru

V i r g i l O n i ţ i u director al şcoalelor secundare gr. or. române din Braşov, membru corespondent al academiei române, preşedinte al secţiei literare a Asociaţiunii pentru

Lit. şi Cultura poporului român etc.

întâmplată 3a seara zilei de 21 Octomvrie 1915, în al 51-lea an al vieţii si al 26-lea al

funcţionării sale ca profesor.

Fatal i tatea a voit ca tocmai în inul celor mai grele încercări, pe care le-a In-

; durat vre-odată şcoalele noastre, să fia lo-! vite In ce aveau mai preţ ios: în mândria

lor. L am pierdut trupeşte dar a rămas intre noi tufleieşte. Mintos »a luminată, inima sa iargă, sufletul său idealist, exemplul său vin de omenie şi devotare rară chemării sale altruiste, nu se vor uita uşor. Iar sporul de suflet cinstit, idealist, vecinie activ, pe care atâtea generaţ iuni l-au dus, in curs de 25 de ani, din şcoalel» a căror cârzaa ii podoabă a fost, îi vor asigura pentru totdeauna re­cunoştinţa acestora precum şi locul de frunte ce i-se cuvine în istoria culturală a nea­mului nostru.

Iubit col*g şi director, Dumnezeu să-Ţi facă par te în împărăţ ia luminii fără umbră, de odihna pe care Inzădsr ai căutat-o în lumea aceasta vremelnică!

Braşov, în 9/22 Octomvrie 1915.

Corpul prof. dela şcoalele secundare gr. or. rom. din Braşov.

înmormântarea a avut loc Sâmbătă, la 3 ore d. a. din sala festivă a gimnaziului.

* Vorbirea ţinută de Dl Dr. Mihail

Popoviciu, la înmormântarea D-lui Virgil Oniţiu.

Jalnică adunare!

Multe şi neînţelese sunt căile naturi i : ea clădeşte, înal ţ i piatră peste piatră, ridică munţi în slavi, pentru ca intr 'o bună dimineaţă să-i sfărâme fără cru ţare ; ea sădeşte în mintea omenească forţe nemăsurate, cu puterea gândirii omul cucereşte imperii, cari nu sunt lut trecător, creează vieaţa morală, vieaţa de drept, vieaţa religioasă, a omeairii,

crează cultura: acest imens imperiu care stăpâneşte întreaga umanita te .

Prin minte se clădesc treptele pro­gresului omenesc, progres care prin neţer-murirea minţii omeneşti poate fi neţărmurit. . . şi deodată, ea din senin, t răsneşte voinţa ne­înţeleasă a naturii şi sfnrmk cea mai fru­moasă podoabă a ei: tnintsa omului chemat, ca să ducă semenii iuainfe, tot înainte pe calea fără de sfârşit a progresului.

Aşa s'a prăbuşit şi Virgil Oniţiu. Natura adunase o comoară de ne­

preţuit î» aeest om. II înzestrase eu un ca­racter sonibru, drept şi luminos, cu o voinţă neşovăifoate, eu o minte limpede şi dreaptă şi cu un suflet blând şi bun, csre simţia şi împărtăşi» toate pulsaţiile ale celor trişti , ra şi ale celor veseli. Şi această podoabă a naturii s'a prăbuşit Intr'un moment de capriţiu.

Inimile noastre bat mai repede, ochii noştri ni-«e umezesc, căci Virgii Oniţiu nu mai este.

Nu-i este dat fiecărui om să Înţeleagă voinţa timpului în care t răeşte , nu-i este dat fiecărui om ea s i priceapă rostul lumii şi să găsească cu adevărat calea dreaptă, care dr.ee spre tăria şi fericirea popoarelor

Puţini sunt oamenii mari, ai neamurilor mici, cari merg cu făclia strălucitoare a în­ţelegerii vremurilor în fruntea acestor popoare.

• Virgil Oniţiu a fost unul din aceştia. Ei simt şi înţeleg care este drumul

drept... şi merg aceste călăuze farâ şovăire pe drumul găsit şi duc cu ei spre mărire nsamui i întregi.

Aşa a înţeles şi Virgil Oniţiu, c i drumul drept al neamului românesc, care duce spre mărire este: cultura naţională.

A înţeies, că temelia unei naţiuni, te­melia trainică, pe care nimic nu o poate clătina, este: cultura uaţiona'ă.

F O I Ţ A . I o a n M i c u M o î d o v a n u .

— Alte spicuiri din scrisorile lui. —

Di Dr. Ioan Urban Jarnik.

(Fine.)

In 13 August 1877 scrie: „Am adunat cărţile dorite. Leonat lipseşte; deci pun cel purtat care a mai făcut odată dmznnl Vienei, ca se le ai pe toate. Adaug dela mine ba­ladele de Mironu Pompiliu — şi un exem­plar din programa gimnazului nostru pe a. expirat".

In 18 Octomvrie 1878 cu privire la aceasta, iată ce zice: „Ca se nu rămân do postă şi azi, nu răspund la întreg cuprinsul epistolei ultime a Dtale; ci mă mărginesc numai a-ţi trimite cărţile, ce am aflat In pripă. Mult In 10 zile voiu expeda al doilea transport".

De lucrul acesta se ţine şi ceea ce Moîdovanu Îmi scrisese In 25 Februarie 1878. De buni seamă li voiu fi cerut să-mi dea un fel de îndrumare, că ce fa) de cirţi tre­buie ai studiez ea s i m i procopsesc In eu* noştina limbai române, ciei iat i cum scrie: „Opurile mai Însemnate pentru studiul limbii noastre, ca opuri didactice, sunt ale lui Ci-pariu cari dta le cunoşti. Preţurile lor se

află scrisa tn catalogul alăturat a! Librăriei de aici, cărei 1« dan după trebuinţă, ca mai bine s i te poată distrage. Almintrea domnia ta ţi-ii Însemnat pot cice toate cărţile me­morabili de cari am ştiinţă. Pre lunga ale lui Cipariu, din care nu trebuie uitat Arhiml şi Principia, vor fi bune opurile lui Alexandri, Haşdeu, Dicţionarul şi Glossarul Academiei.

Când era să pun mina pe Catalogul ini Jarcu, aflai, c i nu am aci de cât edi-ţiunea primi. A doua am dato tnci înainte de aceasta cu un an dlui inspector reg. de şcoli Moîdovanu Gergely şi nn mi-a mai re-trimijo. Voi sta până mâne, şi voi cerca, doară-ţi pot căpiţa ed. II, de unde nn, voi trimite pe cea de Antoniu. Asemenea voi adauge şi Catalogul librăriei de aici, al li­brăriei Socecu şi ţi-le voi trimite pe toate.

Cu preţurile scrise acolo se pot pro? cura toate tntr'una. Ce se află aci sau la oricare librărie români iţi pot trimete eu; c i mai Întreţin şi acum legături cu Socecu şi alţi librari de ai noştri. Te asigur că nu voi întârzia eu Împlinirea eomandeior, ce vei face; că de acum sper a fi mai liber pe nn un timp oarecare".

Tot de acelaş lucru se ţin rândurile următoare din 19 August 1878: „De aceea te rog, c i precum până aci, aşa şi In viitor să-mi scrii, de câte ori vei avea plăcerea de a vedea cutare carte de care dispun; asemenea şi elnd vei dori a comaniea cu mine In lucruri literare".

O altă dovadă vădită pentru prevenirea cea din cale afară de mare cn care răpo­satul meu binefăcător a căutat s i mă spri-jineasci in nizuinţele mele filoromlne se poate vedea In cele două scrisori din anul 1876. Atnnei era vorbi sg fac călătoria tn Ţara Românească şi anume la Bucureşti, pe care voiam să o fac chiar în 1876. Pasă-mi-te atunci mă temeam ca nu cumva răsboiul Intre Sârbia şi Turcia să nu se reverse şi în România, de vreme ce după zicala latină: „inter arma silent musae" puţini procopseală a-şi fi făcut In cazul acesta. Necunoscând pe nimeni In capitala României, l-am rugat pe Măria Sa s i /binevoiască de a mă recomanda cuiva din cunoscuţii săi şi atunci s'a grăbit să-mi serie următoarele In 6 Aprilie 1S79:

Avea-i toată dreptatea când ziceai tn epistola din urmi, c i era rândul meo să răspund. Ştiam prea bine; dar cugetam, când voi face un nou trasport de cărţi, după reprimirea celor trimise.

Acum Înţeleg, că deocamdată nu vei fi avlnd lipsa de alte cirţi, pentrucă se apropie timpul plecării dtale In România, şi pe acole nu vei avea lipsi de cărţi dela mine.

Dta ziceai, c i ve-i pleca pe la 14 Aprli Prea bine; dacă e aşa, atunci te rog să-mi spni ruta, pe care voeşti a merge şi a te reîntoarce. Poate că nu trebuie se mai spun că mi-ar părea toarte bine, ca să nu înconjuri Blajul nostru, şi te şi rog mult să-mi dai Încă o ocaziune de a conversa cu dta „guri de gură", eum zice poporul.

Nr. 1 0 5 — 6 . U N I R E A P sag. 3.

A înţeles, că naţiunea şi cultura na­ţională sunt identice, -eh prin pierderea acestei culturi se perde nea unii. iar prin în­tărirea şi răspândirea ei iar., d* odihnă, se Întăreşte neamul.

Ce mulţi rostesc acest cuvânt cultură şi ce puţini înţeleg taina cea mare, care se ascunde în el, puterea de vieeţz, care lave­r e t e din ol.

Acest apostol al culturii româneşti l-a înţeles.

In tăcere a îmbrsţişat cm mintea şi cu inincs su toate problemele româneşti, a rescolit trecutul neamului nostru, a înţeles rostui dosvoU'irii custurii noastre, fa craiat o armonie între trecut şi prezent şi a simţit edile noui, cari duc spre viitorul nostru.

Din această măiastră înţelegere a oaior ca au fost, suut şi vor fi, ţi-a «-reiat prin­cipiul de vieaţ*, scăldat îa razels celfci mai curato :ub : ri de neam, cultura românească, pe car» a respândit-ocu atât» j.? «fusione- îm­prejurul său.

Omul cei eu cunoştinţe vaste, carr- ca o aibitife rmiaciteare adună în Mintea s t tot ce progresul modern a scos la iv*:ais, a în­ţeles, că ou dintr 'o seamă oarecare de cu­noştinţe se compune cultura unui popor, a înţelei , că adevărata cultură isvoreşte dii: safiet şi pătrunde până iu suflet; că in individ trebuie să se stabilească uu echi­libru între vieaţa sa interna şi între imen­sitatea cunoştinţelor, pe cari şi-ie po?t* agonisi; a înţeles, că nuotai din E ceasta ar­monia poale isvorî c u i u r s adevărată şi că numai dir; această armonie se nasc « r a d e r e mari. Neobosită i-a fost s trăduinţa să crească oameni întrebi aşa după cum a fost şi el. Neobosită i-a fost străduinţa, să vază îm­prejurul său oameni cu caracter integru şi de bronz, aşa după cum a fost şi caractarul său. Din această adâncă pricepere a rostului

eulturei, ura ori-ce disarmonie şi simţia o adâncă repulziuoe faţă de oamenii fără caracter.

Virgil Oniţiu dădea elevilor sei nu numai o sama de cunoştinţe, cari cv, t impul se şterg şi dispar, ci da şi o comoară sufle­tească, pe care timpul nu o pofcte şterge, dddea râvna de a voi, să fi om de caracter. AŞA şi-a îuţelas acest apostol al eulturei româneşti rostul misiunii sale naţionale. Individul întreg, personalitatea individului forma obiectul preocupărilor sale. l 'rin această prefacere a individului voia el să creeze valori culturalo, oameni întregi, cari şi ei la râadul ior să-şi împlinească misiunea, la care îi cbjam* neamul. Prin aceasta uaobc-siia muncă a roit, să asigure viitorul nea-molui său, sa asigure progresul şi să întă­rească temelia în vechi ueşovăitoare a româ­nismului, eu caractere desăvârşite.

Nu respândea iubirea de neam prin f c i i z . ' stralucitoase, cari orbesc, nu, era cu mult mai pozitiv. Nu respândea iubirea de neam pentru câteva momente, ci pentru o viaţă întreagă. învăţă tura sa, se furişa cu înceţii! In suflet, dar îl stăpânia de tot şi peutru totdeauna; cuprindea voinţă, in­telect, sent iment; se unea cu s&ngeie caid al inimei şi remânea neclintită o viaţă întreagă.

Vestea morţii ini Virgii Oniţiu s'a răspândit ca fulgerul în toate colţurile ro­m a « e ş t i . Neamui în t reg îmbracă haină cer­nită căci s'a stins un mare dascăl al Ro­mânilor. Itazele minţii sale, care prm miile de ucenici crescuţi de el, încălzesc masele mari ale poporului nostru român, vec ;nic cimentează solidaritatea naţională, întăresc fortăreaţa eulturei noastre naţionale şi a dra­gostei de neam.

Cu toţii, întregul neam aducem pri­nosul nostru de recunoştinţă marelui mort,

care n e a lăsat moştenire această nepreţuită comoară.

In timpurile aceste de grea încercare pentru toate neamurile, eând pe nenumăratele câmpuri de luptă cad eroii de zecile şi sutele de mii.

Ce însemnează viaţa unui om? Nimica. Pe cine îl mai cutremura vestea unui scump pierdut? Şi cu toată brutalitatea timpului nostru, vestea morţii lui Virgil Oniţiu ne-a sguduit, na-a lovit în suflet.

De ce? pentrucă acest, ilustru mort, a ştiut să dea din bogăţia, individualităţii sale tot. A ştiut să-şi sfarme sufletul seu într 'o pulbere feerică de aur, care cădea asupra tuturora , cari ajungeaa în apre-pierca iui.

A ştiut să sădească, din sufletul său în sufletele tuturor, toate comorile minţii şi a-le inimei sais. Aşa, că noi toţi purtăm în sufletele noaste o parte bună. care dela el a venit. Partea aceasta sa întunecat în noi, când isvorul luminat ei % dispărct ; de aici durerea, de aici uemâogăerea, care se lasă ca un zăbranic, deasupra noastră a tuturora.

S'a stins un apoatul al eulturei româ­neşti, cerul neamului nostru, care a fost atât de des înourat în anii aceştia, e aco­perit astăzi de urs nor gros, prin care ap­roape, că nu pătrunde nici o rază de lumină.

K rece atmosfera dinprejurul nostru, iarna vine de vreme; ne t remură şi mintea şi inima noastră şi nu ştiu avem noi destule lacrimi t:e putem plânge, plânge, piânge. Lacrimi binefăcătoare mângâiaţi sufletele noastre.

„Virgil Oniţiu, ne-ai părăsit tocmai atunci, când aveam mai multă nevoe de Tine!"

Ai fost sis să te i t c c m a M sau mai bine să-ţi recomand pe cineva In Bscureşti , carele să-ţi ne de ajutor. Este un transilvan ee a studiat la noi, tînăr foarte diligent, vărsat bine In l i teratură şi cunoscut în Bu­cureşti , d. I. Bianu, student Îs universitate. Acestuia o sâ-i scriu, ca ss-ţi fie de ajutor, şi poţi fi încredinţat că te vei folosi prea bine de dânsul, cu atât mai vârtos, t& e prea de-aproap* cunoscut cu bibliotecele din Bu-eureşti şi om fără preget.

Dela călătoria dtale sper r tzu l t s tc foarte bune pentru noi; deoar*ce preeusa am sis şi alte or:, dta laşi preju-i*ce!e coasa şi cercetezi lucrurile dnpĂ cea mai bună p -tinţă, apoi far.i concieziuni scoase dic natura lucrurilor. Dacă voi jjrimi epistola Dtale, numai de cât voi scrie dini Bianu; afară de aceea voi scrie pentru dta şi d!ui Laurianu, Sionu, Haşdau şi ia alţii; numai t;ă ştiu, că intenţiunea dtaîe rămâne şi este aproape de a se realiza.

De ş trengarul ce! mic mă bucur şi sper încet-încet va deveni un şt reegar mare, — tot aş» d« folositor însă publicului ca şi bunul său părinte" .

Ştrengarul cel mic, de eara pomeneşte Măria Sa, cine să fie de cât bâietal meu cel mai mare Hertvic, care peste câteva luni, b i i a t de 2 ani şi ceva, avea să înveţe a rosti cele dintâio două cuvinte româneşti din vieaţa sa: „Buna seară!" Pasă-mi-te astfel a botezat micuţul pe dl Andrei Bflrseanu, care

vacind adeseori la mine şi anume seara, rostea totdeauna cuvintele amintite dând astfel prilej bâiatclui să-i dee acest nome de tot ciudat.

In scrisoarea următoare se plânge că nu i-am răspuns că ca direcţiune am să iau ca să ajung ia Bucureşti. Alegerea însă n'a fost la mia» ci la unul pe care-1 chema Bresanitz, pro­prietarul şi redactorul unei reviste In limbă ger­mană „Oaten". Ia tă ce s'a întâmplat. D*a aflând eu câteva luci mai înaiute despre prelegerea mea inaugurată ce era s'o (in la Universitate „Despre însemnătatea Btudiului limbii române pentru celelalte limbi romanice", din propriul lodsmn ni s'a îmbiat s'o tipărească în revistă. Dară nu numai atâta: spunftndu-i că am de gând să isc o călătorie în România, îmi oferi un bilet gra tui t ca vaporul dela Viena până ia Varciarova mers ;i întors -eeace primii bucuros neavind această dată nici un ajutor din partea ministerului; nu cutezam adeeă să înaintez din nou o pst i ţ icne dându-mi se pentra anul şcolsr 1878—79 un con­cediu la şcoală şi primind în 1876 un ajutor pentru călătoria mea în vreme de vacanţe. In schimb a trebuit să-i făgăduesc nişte scrisori din călătorie despre cela văzute şi tntr 'adevăr m'am ţ inut de cuvânt după cum se vede din „Reisebriefe eiaer Philologen" semnate de Dr. I. U. J. cari după ce se vor fi reîntors vremile normale poate vor vedea lumin« zilei, căci acum un an le-am şi tra­dus în limba română.

Urmează scrisoarea a doua din 30 Apriiis 1879: „Mă grăbesc a-ţi pofti călătorie fericită!

Te-am fost rugat să-mi spui: pe unde mergi h Bucureşti? in gpistola ultimă lipseşte răspunsul la aceasta.

Diui Bienu i-am scris şi mi» răspuns, că va împlini cu plăcere. Domnia sa ţi-va pune Ia dispoziţiune bibliotecele de acolo şi te va presenta oamenilor de litere de acolo. — dacă vei avea lipsă îa de aceste, fi ca toată confidenţa şi-i cere ajutore! d. Ioanu Biauu, e student ia Universitate, Insă e ocupat şi ia Academie; d» aceea îl puteţi afla oricâad la salonul Academiei, — sau li puteţi scrie unde să vă caute şi de sigur va face.

încă una dată călători* fericită! Să ce vedem sănătoşii" Primind 4nrea me t de seamă despre

petrecerea nn;s la Bucureşti, îmi răspunse tn 13 Iulie 1879 seriind: „Mă bucur eă ai umblat în pace Sper, că la S. (Sighişoara) ne vom vedes. In tot cazul aici vei fi bine-vizut . Te aştept cn toată plăcerea, să facem preumblări şi să and impresiunile din călătoria domniei ta le" .

In 1879 era Incă !n vieaţă canonicul Timotei Cipariu pe care însă de data aceasta nu l-am mai văzut, boala sa de surditate de­venind cumplită. Petrecând tn 1911 la Blaj, am vizitat cimitirul unde osemintele lui s'au depus spre odihna de veci. Nu bănuiam atunci, lochinându-mă memoriei muncitorului neobosit pe egoru! limbii şi l i teratorii române, eă după 4 ani se va odihni tn moarte alături cu ei acela care în vieaţă şi fusese mai înainte ucenic şi apoi tovarăş de muncă Ioan Micu Moldovanu! Odihnească în pace şi deapururea să dâinniască memoria lui binecuvântată!

Pag . 4.

A p e l de a part ic ipa la împru* mutu l al I I L l e a de răsbo iu .

Cercularul recent al Arhidiecezei gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş publică următorul apel primit dela ministrul de culte şi instrucţie publică:

„Pe temeiul împuternicirii dobân­dite în art. de lege LXIII—1912, guvernul va emite în viitorul apropiat un al treilea împrumut de răsboiu şi spre reuşita împrumutului acestuia de răsboiu, se îndreaptă şi de data aceasta nemijlocit cătră publicul terii. Situatiunea finantiară este favorabilă şi acuma, şi condiţiile noului îm­prumut sunt tot aşa de avantajoase ca şi ale celor dintâiu două împru­muturi şi sunt stătorite de aşa, cât dela mic până la mare toţi îşi pot luâ partea din împrumutul acesta. Condiţiile materiale ale reuşitei deci se plinesc în toată privinţa. Este însă neîndoios, că spre acoperirea cheltuelilor de răsboiu se cer sume foarte mari, iară în vremuri de răs­boiu chiar şi resolvirea reuşită a unor probleme, ce se ţin de sfera vieţii materiale, atârnă în măsură mai potenţată dela influinţa factorilor morali, prin urmare rezultatul aşteptat se va putea ajunge, numai dacă se va fi deşteptat în măsură deplină spiritul patriotic de jertfă al popora-ţiunii terii.

„Dar la ajungerea reuşitei este neapărat de lipsă, ca şi cu prilejul acesta să ne pătrunză pe toţi con­vicţiunea, că plinim o datorinţa pa­triotică de frunte, când depunem pe altarul patriei în formă de împrumut de răsboiu toţi banii disponibili, de cari nu avem lipsă.

„Rezultatele strălucite cari s'au arătat la subscrierea celor două împrumuturi de răsboiu de mai îna­inte, au dovedit în chip vrednic, atât spiritul patriotic de jertfă al popo-raţiunii, cât şi încrederea neclătită în reuşita desăvârşită a luptei noastre drepte.

„Rezultatele acestea mari au, să se mulţămească în mare parte şi măsurilor potrivite cu cari Preav. Ordinariat a binevoit, să conlucre în interesul marelui scop prin înbărbă-tarea preoţimii şi prin luminarea ere--dincioşilor.

„Chiar de aceea mă întorc şi acuma cătră Preav. Ordinariat cu rugarea, să binevoească a conlucra şi de data aceasta spre ajungerea scopului, spre a ţinea treaz şi spre a potenţa în cercurile largi ale po-poraţiunii spiritul patriotic de jertfă; premeargă cu exemplu bun atât fon­

durile proprii, cât şi beneficiile şi fondurile pe cari le administrează, îmbărbăteze în aceasta direcţiune şi preoţimea subordinată, dar mai ales pe credincioşi luminându-i în chip corăspunzător.

„Spre orientare am onoare a observa, că condiţiile împrumutului a! treilea de răsboiu vor fi preste tot acele-şi cu condiţiile împrumu­tului dintâiu. Şi de astă dată se pot întrebuinţa depunerile elocate înainte de 1. August 1914, de altmintrea supuse restricţiilor cuprinse în or­dinul, ce desleagă moratoriul; iară

j banca austro-ungară şi cassa r. ung. ! de împrumuturi de răsboiu vor în­

tinde şi la împrumutul al treilea de răsboiu întocmai ca şi la cel dintâiu şi Ia cel de al doilea, celor ce iau parte la subscrierea lui favoruri foarte mari, — pentru ca astfel să-şi poată săvârşi subscrierile în chip cât se poate de avantajos.

„Reuşita considerabilă a celor dintâiu două împrumuturi de răsboiu şi împrejurarea, că în urma valorării recoltei destul de bune, şi a pre­ţurilor mari, în manile publicului sunt bani gata în sumă considerabilă, îmbie nădejdea cea mai frumoasă şi în privinţa reuşitei împrumutului celui de al treilea de răsboiu, cu atât mai vârtos, cu Cât că dela emiterea împrumutului celui de al doilea de răsboiu încoace, situatiunea de pe câmpul de răsboiu s'a făcut foarte favorabilă.

„Favorabile sunt prospectele şi pentrucă straturile publicului, cari până acum nici nu vineau în consi-deraţiune din punctul de vedere al emisiunii hârtiilor de stat, şi cari nici nu ştiau că pot elocâ sumele cruţate în hârtii de stat; în manile cărora însă în urma răsboiului s'au adunat foarte mulţi bani gata, încep a se împrietini cu acest chip de a elocâ capitalul, ceeace este de a se mulţămi propagandei organizată cu prilejul emisiunilor de mai nainte ale împrumutului de răsboiu. Ex­perienţele apoi foarte favorabile, câş­tigate cu prilejul subscrierii împru­mutului al doilea de răsboiu, îndrep­tăţesc la nădejdea, că dacă va suc­cede a organiză bine acţiunea şi a mai desăvârşi organizaţia dovedită de bună cu prilejul emiterii împru­mutului celui de al doilea şi dacă va succede a capacitâ publicul, că lucră atât în interesul patriei, cât şi al său propriu, dacă banii gata re­ţinuţi acasă şi cruţările, ce se pot aştepta în viitorul apropiat le folo­seşte spre subscrierea împrumutului

de răsboiu, — că rezultatul împru­mutului celui de al treilea de răs­boiu, va întrece şi rezultatul împru­muturilor de până acuma.

„Apelul oficios la subscrierea noului împrumut se va publică după toată probabilitatea în jumătatea dintâiu a lunii lui Octomvrie din anul curent, şi timpul de subscriere, cum s'a exprimat dorinţa generală,

i publicul din prilejul împrumutului celui dintâiu şi celui de al doilea de răsboiu, se va statorî după putinţă pe un termin mai lung

! (3—4 săptămâni). Ar fi deci foarte ducător la scop, dacă păstorii sufle­teşti în legătură cu slujba dum-neseească, într'una din Dumi­necile, ce cad în restimpul acela, vor îndemnă pe credincioşi de pe amvon, ori într'alt chip potrivit, să ia parte la subscriere cât se poate de mulţi şi cu cât se poate mai mult. Să li-se facă cunoscute condiţiile şi modalităţile subscrierii şi avantajele materiale, ce le vor avea din subscriere, si să li-se mai arete, că împlinesc o datorinţa pa­triotică, dacă banii gata, cari îi păzesc acasă, îi pun pe lângă camătă la dispoziţia patriei, ca astfel să asigure sfârşitul favorabil al răsboiului, şi să fie luminaţi, că prin aceasta îşi rjăzesc şi interesele proprii mai bine, decât dacă-şi ţin banii gata acasă; pentrucă la urmă chiar şi banilor noştri întocmai ca şi obligaţiunilor noastre de stat, le împărtăşeşte preţ numai puterea, auctoritatea şi bunăstarea statului, şi în caz de lipsă obligaţiunile de stat se pot schimba în bani ori şi când.

„Rugându-mă pentru binevoi­toarea conlucrare în direcţia aceasta, primească Preav. Ordinariat manifes­

tarea cinstii mele sincere. „Budapesta în 2 Octomvrie 1915.

Jankovich m. p."

P r o f e s o r i i Inst i tutului p e d a ­gogic d in B l a j .

— Contribuţiuni la istoricul Institutului. —

(Continuare.)

19. Aurel Pop Bota, unul din cei mai distinşi profesori, ce i-a avut institutul. S'a născut la 1860 tn Şard (com. Albei-inferioare). Studiile elementare şi şase clase gimnaxiale le-a terminat tn Năsăud; ultimele două clase tn Blaj, fiind unul dintre studenţii aleşi. Cursurile teologice le-a făcut Ia seminarul central din Budapesta.

La 1 Maiu 1885 a fost numit cancelist mitropolitan, iar peste câţiva ani, la 14 Ia­nuarie 1890 revisor arkidiecexan. Dar In această ealitate n'a rămas mult, căci la 1891

N r . 1 0 5 — 6 . U N I R E A P a g . 5 .

mărind profesorul preparandial Petru Solo-moa, Mitropolitul, care-1 preţuia mult pentru calităţile sale distinse, cu decretul din 27 Iunie Nr. 2265 îl numi profesor suplent la institutul pedagogic, iar în anul următor, prin decretul dela 16 Iulie Nr. 2719 a fost Întărit definitiv în catedra sa, pe care a ţinut-o până la moarte.

Ca profesor a propus număroase studii: matematica, geometria, geografia, istoria pa­triei, istoria universală, istoria naturală, fizica, economia, desemnul ei caligrafia, abia acă-pftud de unele după venirea la institut a celni ce scrie aceste şiruri. Măcarcă era înzestrat cu frumoase cunoştinţe universale, totuş o pregătire conştienţioasă, ce reclam&n atâtea stndii dela nn om, ce nu era spe­cialist In nici unul, In mod firesc trebuiau să-i consume puterile, cu atât mai virtos, că de pe la 1895 era suferind şi numai eu un regim de traiu aspru mai putea să-şi alimenteze sănătatea sdruncinată şi puterile ce-1 părăsiau an de an şi-1 îngrijorau ere- i sclnd până l-au repus.

In tot timpul profesurei sale, acest om distins, cu cunoştinţe vaste, ca sentimente : nobile, cu aplicări artistite s'a înfăţişat ea model de dascăl cuminte, limpede !a vorbă şi sever în disciplină. Bun psiholog, Aurel P. Bota putea stăpâni tn totdeauna sufletele elevilor săi; nitorilor dascăli le putea fi în- ; drumător înţelept, In toate direcţiile şi sfatul săn, fie îndemn, fie dojana, prindea rădăcini. j Adevărată autoritate era el In ochii tuturor, chiar Intre colegii săi, cari toţi vedeau l i el nn bărbat superior cu adâncă judecată.

Simpatic tuturor, reuniunea femeilor din Blaj într'o vrem» 11 alese secretar; reu- i nionea învăţătorilor gr.-cat. din arhidiecesă j cassar; şi consistorul ia 1903, 11 numeşte j membru în comisiunea arhidiecezană.

Iubitor de muncă, în 1901, deşi bolnav de stomah şi sguduit In nervi, nu se sub-trage de nouă sarcini, cum era conducerea • tinerului internat preparandial, pe care aşiş­derea a ţinut-o până în nrmă.

Din când In când a prins şi condeiul pentru nişte schiţe uşoare, ce acum din i Unirea na le mai cunoaşte nime, fiindcă eşise fără pecetea antorului; de asemenea se risipise şi minunatele Aforisme, traduse \ din Kel lner 1 ) .

Prin 1905 soarta nn-1 mai îngăduia; trecu prin două operaţii grele, şi omul frumos de pe vremuri — statuia vie a frnmseţei bărbăteşti — rămâne cu o mână; iar la 5 Decemvrie 1905 se sfârşeşte ea nn martir 1).

In istoria institutului numele tău va rămânea, şi amintirea Ini o va perpetua 1

„fondul Anrel P. Bota" 5 ), strâns prin colecte, pentru premiarea elevilor preparandiali. Până la el singur lui Petra Solomon i-s'a ridicat asemenea monument.

20. Dr. Ioan Sâmpălean. S'a născut la j 27 Iulie 1866 în Tritiul-de sas (comitatul Turda-Arieş). A stodiat cinci «lase gimna­ziale in Blaj, iar Io toamna anului 1885 a fost trimis la Berna. Aci ca alumn al cole-

]) Dr. Ktlltner, Aphorismen. Essen, 1899.

>) Vezi Dr. Ioan Batiu: Anrel P. Bota. Schiţă biografică; tn Foaia Scolastica din 1905. Nr. 20, pag. 309—314.

') In anni scol. 1914—15 numără 740 14 eor.

giului sf. Atanasio a studiat filosofia şi teo­logia şi a luat titlul de doctor tn teologie. In Roma i'a şi hirotonit la 21 Dec. 1890.

Reîntors, o vreme a funcţionat ea cancelist mitropolitan, apoi a fost numit spi­ritual tn Seminarul teologic şi profesor la institutul pedagogic şi şcoala superioară de fete. La institnt a propus religinnea la toate irei careurile în 6 ore pe săptămână In an. •col. 1892/3—1894/5. In 1895/6 mai are titlul de cateh«t al institutului, dar a fost suplinit prin directorul George Munteanc.

In 1896 a fost numit profesor de teo­logie la catedra istoriei bisericeşti fi a drep­tului canonic La 1898 a primit şi postul de prefect de stndii tn seminar, care l-a ţinut până la 1900. In afară de catedra proprie la facultatea teologică, a mai propui şi propone şi de prezinte religinnea ia gimnai; a fost mulţi ani defensor matrimo­nial; azi este membra tn senatul scolastic arhidiecezan şi, din 1914, fisc consistorial.

Distins orator şi eanonist. A conlucrat la Înfiinţarea revistei Cul­

tura Creştină, unde a publicat număroase studii din drsptul eanonic, marcate prin cu­noştinţe vaste şi pătrundere adâncă.

21. Alexandru Comşa. S'a născut la 20 August 1867 tn Vesa (com. Albei-inle-rioare. A studiat tn Blaj patra clase gim­naziale; tot aci şi stndiile pedagogice, ter­minate In 1885, In 1886 iea diploma de învăţător. A funcţionat în mai multe locuri: în Logig (1885/6), Dumitra (1886/7), Biia (1887/8) şi Vaia (1888—1892).

In 1892, din încredinţarea consistoruloi, îşi completează stadiile: la Cluj iea diplomă din stupărit, iar la Sibiiu din industria de casă. In arelaş an ca rezoluţia consistorială de dto 9 Septemvrie Nr. 3471 a fost numit la institutul pedagogic instructor din indu­stria de casă şi stupărit. In această calitate a propua până la 1900, eând la 24 Septem­vrie din cana» de morb, a fost trecut în pensione.

Crnţător şi harnic, a crescut la şcoli înalte doi t i , şi i-a rămas şi avere. De prezinte e funcţionar la banca .Patria".

foi Ioan Emil Prodan. S'a născut la 1 August 1860 în Alba-Iulia. Clasele gim­naziale le-a făcut tn loenl său natal şi Braşov; teologia tn Sibiiu. După terminarea studiior a funcţionat ca învăţător în Orăştie, Hondol şi Saliste; apoi ca profesor provizor de gim­nastică la şcolile centrale române gr.-or. din Braşov dela 1887/8—1891/2. In 1888 s'a cualificat de profesor de gimnastică pentru şcolile medii în Budapesta.

La 3 Iunie 1893 a fost numit profesor de gimnastică la institutul pedagogie din Blaj, iar la 15 Iulie şi la gimnaz. Aci a funcţionat până In 14 Aprilie 1900, când a dimiiiocat.

După aceea lacră in redacţia Iribunei din Sibiiu, până Ia încetarea foii. Apoi a'a hirotonit Intra preot şi o vreme a provăzut parohia gr.-or. Spălnaca, dar firea aa nestâm-părată tl Împinge mai departe. De câţiva ani se află în serviciul societăţii comerciale „Hangya" din Aiud.

Ca profesor tn Braşov a publicat: Manual de gimnastici pentru ţcoalele popo­rale, corsoi I (1890).

(Va arma.)

Dr. Ioan Batiu.

R o m â n i a s e v a a l ă t u r a I a p o ­t e r i l e c e n t r a l i . — In cercurile diplo­maţilor din Paris se discută, că România va păşi alături de puterile centrali când arma­tele bulgare se vor uni cu ale puterilor centrali.

R e a u l t a t u l t r a t a t i v e l o r d i n t r e R o m â n i a , B u l g a r i a ş i G r e c i a . — Desele desbateri, scrie ziarul berliner „Lo-kalenzeiger", ce se urmau Intre guvernele României, Bulgariei şi Greciei, au avut de rezultat statorirea pactului, tn înţelesul că­ruia orice diferent balcanic şi acnm şi tn viitor va fi aplanat de statele balcanici şi nu vor admite influinţa altor state.

C o n c e n t r a r e a d e t r a p e r o m â n e I a f r o n t i e r a R n s l e i . — Mobilizarea parţială a armatei române e încheiată. Co­manda militară a concentrat la frontiera Rusiei număroase trnpe, ca să tmpedece cn arma violarea neutralităţii.

T r n p e e n g l e z e i n S â r b i a . — , Daily Telegraph* publică un comunicat după care trapele engleze au sosit în Sârbia.

E n t e n t a t r i m i t e n o n i t r n p e i n S â r b i a . — Din Salonic se anunţă: împăt­rita înţelegere a trimis spre Mandoria nn nou transport de 20.000 ostaşi.

JYoui t r a t a t i v e a l e e n t e n t e i c n G r e c i a . — „Corriere dslia Sera" comunică următoarea ştire semioficială: împătrita în­ţelegere a provocat guvernul grecesc să iea parte la răsboiu tn schimbai recompenzaţiilor teritoriale. După părerile cercurilor diplo­matice, ententa a promis Greciei Smirna cu regiunile aparţinătoare, Tracia şi insola Cipru». Se mai aminteşte şi Dodekanesos-al şi o parte a Rumaliei de ost. Se anunţă, că Grecia numai atunci va fi aplicată să iasă din neutralitate, când ententa va concentra în Macedonia cel pnţin 300.000. Grecia a respins oferta pentru- primirea Ciprusului.

Dnpă ştirile din sursă diplomatică olan­deză, guvernul englez, prin ambasadorul Angliei din Atena, a propus guvernului grec imediata ocupare a insulei Ciprus, dacă tru­pele greceşti, alăturându-se armatelor en­tentei, vor lua parte la expediţia balcanică şi în răi boi ol contra Bulgariei.

R e g n l a r e a d u p ă p a r o h i i a a j u ­t o r ă r i i r ă n i r i l o r c n c ă r ţ i . — Suntem în a cincisprezecea lună de crâncen răs­boiu, care cu proporţiile Ini uriaşe încu­nunează trist şi dureros toate răsboaiele de până aeum. Mulţimea şi felurimea armelor perfecţionate, cari se manueasă ea sălbatică nră, pe fronturi de mii de kilemetri, de cătră milioanele de soldaţi, tineri şi bărbaţi Încărunţiţi, cam şi nenumăratele mizerii, cari Însoţesc un răsboiu atât de îndelungat, au răpus, cine ştie, câţi — şi au rănit şi îm­bolnăvit şi pe mai mulţi. Intre răniţi şi bol­navi avem şi noi Românii zeci de mii, cari sufer prin număroasele spitale din Austro-Ungaria şi Germania, pe unde, pe lângă toată îngrijirea, ce li-se dă, n'au mulţumirea ce o vrednicesc. Le lipseşte hrana sufletească: n-au cărţi de rugăciuni, n'au cărţi bune fi folositoare, reviste şi ziare pentru lectură, din care să se tătărească împotriva ispitelor şi ia i e mângăie, să culeagă informaţiuni deipre neamul lor, şi să-şi omoare urttul chinuitor, alea când nu se pot Înţelege ca mediul, tn care sunt.

U N I R E A N r . 1 0 5 — 6

Unii soldaţi bolnavi, eari sunt mai isteţi, cutezători şi u n i experţi, se «dresează cu rngăr i pe la librarii, câte uaei iedacţii ori vreunui arhiereu, cerând hrană sufletească. Uneori fac aceasta îngrijitorii t a t e unui spital, aici preoţii. Mulţime» mare inii ra­m i n e fără cărţi şi fără ziare, fiindcă nu cere, ori, şi dacă ar cere, cam tot acele*? per­soane fizice ori movale, in eari aleargă toţi, nn pot răspunde cererilor, în masară mul­ţumitoare. P»ntru e t răniţii noştri, cari şi-au «xpui vi ta ta şi sănătatea p«nt:u ţara, cari aa Indurat atâtea mizerii şi cari In foar;e multe cazuri nu se pot nici înţelege cu per­soanele, csri Si îngrijesc, L<ì ajungă !» o hrană bană enfletetscă, cheăikne» ajutorării lor cu cărţi şi z:tfà trebuie organizsila. Tre­bui* realizst lucru! Acesta ca atât rasi virto», c i numărul răniţiior. în răsboiul, al cărui sfârşit cu se post* previde», vs tot creşte. O organizaţie regnicolara, ori dieceaană, ori comi taUisă n'ar duce la ţintă, parte pentrucă s'ar coiect* puţin, parte pantsfucă nu s'ar descoperi toţi, cari sc lipsă de i so t ra i , şi mai ales pentrucă, Becoaoscânrlc-se bolnavi per­sonal, nu îi-s'ar putea trimite lucrurile cele mai potrivite iftdividual.'tăţn lor.

Noi credem, că ehe»t";ue* aceasta s'ar putea resolva nud uşor şi mai bine de căuă parohiile noastre. Fiecare parohi? are în armata 16—20% iii, dintre cari unii sunt răniţi ori bolnavi. Aceştia ajungând tn spi­tale, !n câteva z;le >. visează rudeniile dio gatul lor, iar pria acottea se infoi meaz i şi preotul despre s tarea şi ab ica ţ iuc ta fiilor săi infletesti, cărora I* tr imite apoi cărţ i corespunzătoare iipselor sufleteşti şi graduici lor de cultură.

Capitalul trebuincios pentru procurarea cărţilor, ziarelor şi a k o u ţ o l o r să se aduce în fie-.-ara comuni bisericească. A r i u â t d preotul stopul colectării, avem convingerea că credincioşii vor centrino! cu voe bonă baui ori t a t u r a k pentru zcângaiarea şi In-vaselirea fiilor, fraţilor, rudeniilor, prietinilor şi & c o n s e n t i l o ; din satei lor, cari, răniţi ori în felt chip bolnavi, petrec prin spitale. Diu banii colaetaţi, preotul va procura cărţi şi iconiţe, de cor: ştie, că va fi mai mare lipsă şi !e vs trimite s tanei şi acolo, când şi unde e trebuinţă. O singurii, iconiţă tri­misă d« tot saitti ìnsita meralul şi schimbe dispoziţia sufletească a atfeiui ce sefera, văzând, că na-î ci tat ţi părăsit. Dară într 'ua lec i 'ar aflà bo:navi din m*. mal te comun®, primind ei cărţi divers*, Itrtkt ceti Im^rn-mntaî . In chipul acesta a'ar pateà aranja uşor şi biae o afacers, căreia »r trebui s.*. ; d i m o mai msre atenţ iune ca în trecut.

(„Csi turs Creş t in i" ) . Senior.

U e l u ţ i i a m i c a l e î n t r e l&orjB&riici ş i B u l g a r i a . — Autorităţiie rosaàne dia Dobrudj» au conces bulgărite» d.« aici eă fica colecte de bani pentru ostaşii bn!g*ri răniţi . Spre scopul tcesta s şi sosit la Sil a t ra o eomisi'j de bulgari din Dobrodja cosà, care va începe colectele. Mulţi bolgari, lo­cuitori pe teritorul Dobrsiâjei române, *'?.u înştiinţat d« voluntari în armata bulgare. Autorităţile româno su au ridicat protest contra acestor fapte, cesse^ arată, că Intre ambele state reiâţiiis sunt amicale.

P e n t r u c e a d l m l s l o n a t V i v i a n i ? — Pvira-micistrc! Viverti » adresat, urmă­toarea scrisoare preşedintelui Poincaré, ia

care arată motivele retrageri i guvernului franeez: Cu ocsziuaea ultimelor interpelări din Cameră, am constatei, că '>e lângă toata uizuinţele mele s'a format o minoritate im­portantă, care pretiude formarea unui co­mitet secret, ceeace am respins-o îa mod formai. Pe de altă parte p«>8te 150 deputaţi S'EU obţinut dela votai de încredere, ce i-am cerut dela Cameră pentru guvern. Sunt de convingerea — împărtăşită şi c o k g i i o r m*i din guvern, — eă acum. mai mult decât ori când, se impusa să se restabilească unitatea tn ja ra l guvernului . Cred. că o altă persoană politic» va pn iea restabili aceasta urmate dorită de toţi. Pentru a iaca aseasia posi­bilă, imi prozict demisia împreucă cu aceea a colegilor mei.

Agenţia „Havas K comunică oficial, ur­inate; ti membrii din noul guvern francez: Prim-rainistru si de externe: Briand; miniştri fără portofoliu: Freycinet, Bonrgoeis. Corabes, Guezde şi Denis-Coehin; de justi ţ ia: Viviani; de m s r i n i : Gallieni; finanţe: Ribot; e o x e r e i s : Clementei; colonii: Doum«rgue. In decursul săptâmânei, membrii noului cabinet guvernial se vor prezuita prezidentului Poincsie.

O c a r t e d i n O r a d e a - n w e . — în cursnt asului curent a apărut aici In Oradea o carte nnguresscâ, sub titiui „Târ-sadsicn» es vallâs* ( .Societatea şi religia") de Dr. Fanta Robert Adoif.

Cartea e plina de frazeologia scnătoai.e, sforăitoare a „euKuroi" moderne; cuprinde in sine toate atacurile prea ca vi usc.'te şi prea adeseori repetate ale eciui m;a şovin şi mai acârcav ateism. Vru . «fe „dovedească" fll Fanta, e i ştiinţa adevărată numai fără relig:e sa pe>»t® închipui, şi alte baztisonii despre .antagonismul şi absoluta nepotrivire Ume ştiinţă şi religie". Cu nn gest larg ai aaui nou proi.it (cu fraze vechi) declară, că oruul eult, omul de ştiinţă nu poate avea niei o credinţă, eo ipeo trebue >ti fia ateist. Se iuot i , ca un no» Don Qubotfe; contra- mo­ralei „stricete ;-âza lo măduvă" t>. rsligiei cr2?tift9 şi vrea să facă ridiculi morala aceasta prin clevetiri murdare, prin tntorto-ehfaxea deplină, răuvoitoare a principiilor moralei creştine. Cu un eavâat « colectarea tuturor atacurilor vschi ca l«3te«a, tudreote te co^îra religiei îa gaserai *i în spacial contra creştinismului.

Acetit? atacări şi «forţări ridicsie ale ateismnlu:, fiind vsehi ţi repetate până ia piietiseals, au foat reduse la adevărata lor valoare de oam&ai competenţi şi apologeţi r jcuuoscuţi ai Bisericii, şi orice om de bună-credinţă poate ffidea nstasaaiaic;» lor. Nu ţ ineaia carto» a E U E t i t ă de vrednică de aici o t r ă să tu r i du peana, dacă autorul ei nn folosii», un Ri'jioc ds propagaodu neiertată, caracter is t ic i pentru „ a o r a k " ateiştilor. Di j Dostor trisBit® adecă preoţimei d d a sate co-respoudsnţ':-, la cari spune, că aceast* ::arte :

„cierul româcesc a binevoit a o sprijini ca comanda!© sale" (a nagyvâradi român kierus megrendeleievel tâmogatci a tel tozutot t )

Pentru a dssvâll aceaEta apucătură ne- j iertată (să nu sie mai mult) şi pentru onest- j tarea publicatul cetitor ţin s i declar, râ nici j cierul din Oradea, nici alt cler de pe pământ \ nu a sprijinit şi nici ne vs sprijini o astfel j de întrepr indere ateistă. Ceie 2 abonamente | anticipate, sunt bineînţeles de bunăcredinţă, căci dl Doctor a spus nurusi titlul cărţii sale j atunci, iar nu şi principiile, de cari e condca |

în compunerea ei. Astfel «ceste abonamente de bană credinţă, anticipat* mi sunt spriji­nitoarele întreprinderi i .

Nu ne batem muit « p u l cu dl Doctor Fanta Robert Adoif, mareio bărbat de ştiinţă din Oridea-maro. şi nici eu cei de-o pănură cu ei. oari scormănene din cenuşc numai părerile, vorbele şi ideile altora şi le renoesc să na fie date uitării. Ia i c t e rwul adevă­rului t rebue să constatăm, că clerul din Oradea a'a sprijinit pe dl i)«>eto.\ nici cartea VJ\ a'a abor<at,-n, defi provocarea ini la «ci ' s te abonamente nt-existeute în covârşitoarea majo­ritate este neadevr.r şi e lurr» imoral.

G. Pteancu.

C o m u n i c a t e l e o f i c i a l e r e g i s t r e a z ă e v e n i m e n t e m a r i , a p r o a p e d e c i s i v e , c e

I a u a v u t l o c p e f r o n t u r i l e d e l u p t ă . | U r i a ş e l e f o r ţ e m i l i t a r e a l e p u t e r i l o r ; c e n t r a l i , c a r i a u î n c e p u t o f e n s i v a c o n t r a j S â r b i e i , v o r si l i a r m a t e l e s â r b e s e c a -i p i t u l e z e , s a u să se r e t r a g ă î n A l b a n i a

şi M u m e n e g r u , d e u n d e , d a c ă v a m a i

| fî p o s i b i l , v o r î n c e p e o a l t ă o f e n z i v ă , ; a i ă t u r i d e t r u p e l e e n t e n t e i . C u c i n c i -i s p r e z e c e l u n i î n a i n t e g u v e r n u l R u s i e i i a n u n ţ ă e u m u l t ă m â n d r i e , c ă v a p u n e

a r m a t e l e d e l i p s a , c a r i a l a i u r i d e a l e i S â r b i e i v o r p u t e a e p u n e r c z i s î i n ţ ă a r -I m a t e l o r a l i a t e . C u v i n t e l e ţ a r u l u i a u

r ă m a s c u v i n t e s c r i s e , şi a c u m r e g e l e P e t r u a l S â r b i e i , c a r e v e d e a p u n e r e a

i r e g a t u l u i s ă u , e s i l i t să se r e f u g i e z e î n R u s i a , u n d e , s c r i e z i a r u l > N o v o j e V r e m j a « , i -se v a p u n e l a d i s p o z i ţ i e

. u n c a s t e l a r a n j a t . A u t r e c u t t r e i s â p -t ă a i â n ; , d o câc .d a r n ; c t . e î c lu i M a c k e n s e n a u î n c e p u t o f e n s i v a d e l a D r i n a p â n ă

| i a p o r ţ i i e d e f e r , s u n t d o u ă s ă p t ă m â n i , d e c â n d B u l g a r i a a d e c l a r a t r ă s b o i u

: S â r b i e i şi a j u t o r u l p r o m i s d e e n t e n t ă | n u m a i s o s e ş t e . S u v e r a n u l S â r b i e i

Ţ a r u l , a p r o m i s , c ă v a t r i m i t e a r m a t ă s u b c o n d u c e r e a lu i D i m i t r i e v şi K u r o -p a t k i n . F l o t i l a r u s ă a şi sos i t l a V a r n a şi B u r g a s să d e b a r c e m i l i ţ i e , d a r a

fos t s i l i t ă să se r e t r a g ă c u d o u ă n ă i a v a r i a t e . D a r o r i c â t d e m a r e a r fi a j u t o r u l p r o m i s , o a r e p u t e a v a să o p u n ă r e z i s t i n ţ ă î n d e a j u n s a r m a t e l o r b u l g a r e şi t u r c e ş t i , c a r i a ş t e a p t ă b i n e p r e g ă t i t e i n v a z i a a r m a t e l o r r u s e ş t i d i n s p r e D o b -r u d j a şi T r a c i a ? O a r e e p o s i b i l c a R u s i a să -ş i r e t r a g ă d e p e f r o n t u r i o a r m a t ă d e o j u m ă t a t e d e m i l i o n , c a r e a r e g a l a î n p a r t e p u t e r e a c o n t r a r i l o r , a c u m c â n d a r m a t e l e l u i H i n d e n b u r g a m e n i n ţ ă R i g a şi D i i n a b u r g - u l ? T o t a ş a n u v a p u t e a s ă - ş i r e t r a g ă a r m a t e l e n i c i d e p e f r o n t u l d i n K a u k a z , u n d e , d u p ă c o m u n i c a t e l e e n g l e z e , l u p t ă 2 0 0 d i v i z i i d e t r u p e t u r c e ş t i i r e g u l a r e .

D e s p r e m e r s u l r ă b o i u l u i , c o m u n i ­c a t e l e o f i c i a l e n e a n u n ţ ă , c ă a r m a t e l e b u l g a r e , d u p ă l u p t e v i o l e n t e a u o c u p a t

P i r o t u ) . S u n t î n p o s e s i u n e a a r m a t e l o r b u l g a r e f o r t ă r e ţ e l e K r y a z e v a c , N e g o t i n , Z a j e c a r şi p e u n f r o n t d e 1 5 0 c h i l o -m e t r i d e l a P r z a - P a l a n k a p â n ă la P i r o t u r m ă r e s c a r m a t e l e s â r b e , c a r i se r e t r a g s p r e v e s t , i a r a r m a t e l e n o a s t r e î i u r ­m ă r e s c d e l a n o r d s p r e s u d . A v a n ­p o s t u r i l e b u l g a r e s ' a u î m p r e u n a t l a C l a d o v a şi B r z a - P a l a n c a c u a r m a t e l e n o a s t r e .

P e f r o n t u l i t a l i a n d e l a I s o n z o d i n n o u se d a u l u p t e v e h e m e n t e . D u p ă c u m a n u n ţ ă c o m u n i c a t e l e o f i c i a l i , c o r ­p u r i l e d e a r m a t e i t a l i e n e 2 şi 3 a u î n c e p u t o f e n z i v a . în s p e c i a l a r t i l e r i a i t a l i a n ă a b o m b a r d a t c a p u l d e p o d d e l a G o r z c u o v i o l e n ţ ă n e m a i p o ­m e n i t ă . C â n d c a v a l e r i a i n i m i c ă a p o r n i t l a a s a l t , a r m a t e l e n o a s t r e v i t e j e d i n p o z i ţ i i l e p r e f ă c u t e i n r u i n ă a u a p u s o a ş a d e e n e r g i c ă r e z i s t i n ţ ă , î n c â t n u n u m a i c ă s 'a p r ă b u ş i t a s a l t u l i t a l i e ­n i l o r , c i a u f o s t s i l i ţ i să se r e t r a g ă c u p e r d e r i i m e n s e .

Z i u a c e a m a i c r i t i c ă d e V i n e r i ( 2 9 O c t o m v r i e ) , s 'a î n c h i a t c u s u c c e s v i c t o r i o s p e n t r u n o i .

f Ioan M. Moldovanu. — Voci de presa. —

Din partea noastră ne alătnrâm şi noi românii din Ţar» Oltalai la dolinl general al rominimii , pentru pierderea nnui diutre cei mai i luştri b l rbaţ i şi mai inimoşi români şi preot gr . cat. care s'a ştiut ridica la o distincţie mai naltă între toate Împrejurările pss te veleităţile silnice, dâad dovadă şi exem­plu, care ar t rebui urmai şi e de urmat în viaţa nea si ului nostru.

A dispărut, o figură c* a prearr«4ai-eului om mare , cum şi fiare anevoie vom mai putea găsi aici în puterii® noastre ale neamului .

Să-i fie msmoria in reci neuitată, dară figura lai să rămână ca exemplu vecinie pentru mulţi chemaţ i !

, Olteanul".

L a a n i v e r s a r a de 5 0 a n i deia înf i inţarea In t i t u tu lu i p e d a g o g i c din Blaj , a m pr imi t u rmă toa re l e

• — t e l e g r a m e : - —• - —

Braşov.

Multe urări de bine la jubileul îemi-centenar. Cu Dumnezeu înainte pentru lu­mina neamuiui.

Virgil Oniţiu, dir. gimnazial.

Bandul-de-câmpie.

P e n t n biserică şi neam vecinie crească şi Înflorească.

Decei, protopop.

Sibiiu.

Comitetul Asoeiaţiunii salută Institutul jubilar, dorindu-i decenii şi veacuri de rod­nică activitate.

Bârseanu.

| Sibiiu.

Din incidentul jubileului de 50 ani al Institutului, t r imitem sincere urăr i de pro­f e r a r e şi Înflorire.

învăţători i : Marian Sas, sergent ; Ni* colac- Moldovan. sergent ; Gerasim Mărginean.

Sibiiu. Din prilejul semicentenarului, ur*z şcolii

normale condusă de Dne&voastră cu atâta devotament, vieaţa îndelungată şi roade bogate.

i Dr. Ion Muteiu.

[ Arad. Trecutul este garanta viitorului, încă

mulţi ani cu isbftndă. Şcoala de fete din Arad.

Huedin. i J Ca unii, cari ne-am primit creşterea ' profesională în acest nepretenţios aşezământ

cultural, neputând fi prezenţi la serbarea de cincizeci de ani de existenţă; p«j calea aceasta dorim ca s i d<?a ceriul, ca începând cn ai doilea semicentenar, să crească şi mai mult în mărire şi însemnătate .

Ioan Mango. Iraian Şuteu. Capătă.

Arad. Binecuvântată fie memoria înt*meie-

: torilor şi murită ziua. îa care îşi Împlineşte i preparandia din Blaj semicentenarul. Vivat,

crescat, floreat. Corpul profesoral.

Sibiiu. Lupta semicentenară îndreptăţeşte viitor

de aur, eâlănsiti de safletcl primilor dascăli. Trăiască cei de azi.

Lazar Iriteanu.

Reghin. Ca unul dintre primii ascultători pre-

parsndiali . cu drag particip şi ea. Trăiască învăţătorii iubileulai.

Maior.

Gharla. Cu dragoste frăţească trimitem salutare

căldnro&să cn prilejul Jubileului semiceotenar. i dorind durată fără sfârşit şi roade bogate

în activitatea atât de merituoasă pentru trecutnl cnitarei româneşti şi

Corpul didactic dela preparandia de băieţi.

Sibiiu. Spre a neamului mărire şi a bisericii

fericire cu dragoste colegială vă dorim pro­gres veacnri înainte.

Corpul profesoral al seminarului arJtidiecezan Andreian.

C&iră abonenţ i ! N e aflăm sp re cape tu l anu lu i

şi o p a r t e foarte m a r e d in t r e a b o n e n ţ i n u n s - a u t r imi s încă nici u n filer.

D i n res tanţ i i le ani lor t recuţ i a v e m p e afară o s u m ă de t o t m a r e . N e es te şi g reu să o a m i n t i m . D e altă p a r t e dator i i le cu edi ta rea foii cresc în m o d î n s e m n a t .

T i p o g r a f i a n e s t r â n g e m e r e u p e n t r u cos tu l t i pa ru lu i şi bănci le p e n t r u ban i i î m p r u m u t a ţ i , fără ca să fim în s ta re să p l ă t i m nici m ă c a r in teresele d u p ă dator i i le ce a v e m .

R u g ă m deci cu t o t dead insu l p e P . T . d o m n i şi fraţi abonen ţ i , să iee în d r e a p t ă soco t in ţă s ta rea aceasta şi să n e t r im i t ă p r e ţ u l foii, cu carele n e da toresc .

S u n t p a r o h i i boga te , p r eo ţ i cu s ta re b u n ă , cari de m a i m u l ţ i an i n u n e / a u t r imi s n imic .

E adevăra t , că anii t recuţ i au fost n e r o d i t o r i ; a v e n i t nefericirea răsbo iu lu i şi m u l t e năcazur i p e s t e o a m e n i . D a r de a n u l acesta n u n e p u t e m p l â n g e . D u m n e z e u şi /a r e vă r sa t darur i le s a l e ; p roducen ţ i i au a juns îa m o d r u b i n i ş o r ; to ţ i articlii au p r e ţ şi circulaţia de ban i n ' a fost nici când m a i favorabilă, ca a c u m .

C u p u ţ i n ă b u n ă v o i n ţ ă şi in te res d in p a r t e a P . T . a b o n e n ţ i se p o t acoper i t o a t e r e s t an ţe l e ce au la foaie.

T i m p u l acesta b o g a t în e m o ţ i u n i , mu l t e l e ocaziuni ce se ofer şi dărnicia de a c u m a credincioşi lor dau pri lej b u n de a se p u t e a achi ta res tanţ i i le la foaie chiar şi p r i n colecte o c a z i e na îe şi p r in discul p u r t a t în t re e r e ' dincioşi , dacă buge tu l ori s ta rea p a ' rohie i n u a d m i t e altfel.

C e v a t r ebu ie făcut şt dator i i le t r ebu ie p lă t i t e .

N o i a m a ş t e p t a t c inst i t p â n ă a c u m şi a m credi ta t la fraţii p r eo ţ i şi îa p a r o h i i .

S e cade deci, ca şi fraţii a b o n e n ţ i să/şi facă d a t o r i n ţ a şi să p lă tească foaia.

I /am recercat p e to ţ i de n e n u / n u m ă r a t e o r t . S ă n u m a i a ş t e p t e n i m e a tâ tea p r o v o c ă r i ; că n u a v e m nici t i m p u l , nici spese le ceru te . F i e ş t eca re să/ş i facă da to r in ţ a şi să p lă tească foaia, p e carea a p r i m i t / o .

D a c ă n u p u t e m a junge p e calea aceasta la a b o n a m e n t e l e , ce n e c o m p e t , v o m fi siliţi să u r m a m al te căi, chiar şi calea cea n e d o r i t ă a p rocesu lu i .

Red. şi Administraţia.

R i v e r s e .

R e d a c ţ i o n a l . Cerem scuze ceti­torilor noştri, că din motive neatârnă-ioare de noi, »Unirea* nu a putut se apară Marţi, Joi şi Sâmbătă din săp­tămâna trecută.

Di8tincţiune. Păr. George Rus, din Molosig (tr. Morlicii), de prezent preot mi­litar, a fost decorat cu cmc» preoţească cl. II. pentru meri te . Sincera felicitări!

Şedinţa congregaţiei comitatului Hu­nedoara. In şedinţa ordinară a congregaţiei comitatului Hunedoara, Întrunită la 23 ert. la propunerea prezintatâ de d-nii Dr. Gh. Diblei , Dr. Vlad, Dr. Pop şi Chira, congre­gaţia a hotărît că Ioan Moţa, Vai i le

l C. Osvadă, foiţi membrii ai congregaţiunei,

P a g . §. U N I R E A N r . 1 0 5 — 6 .

ţn urma propagandei duşmănoase patriei, ce o duc in România, să fie scoşi dintre repre-zintănţii comitatului şi stigmatieaţi ca tră­dători .

Intru mărirea lui Dumnezeu. Pentru a procura cărţi nauă bisericeşti (eantorale) pe seama bisericei noastre gr. catolice din Mărgineni, Vicariatul Făgăraşului, tu urma apelului făcut de noi am primit dela fraţii marinimoşi aflători fn America suma de 362 cor.

Primească marinimoşii donatori sinee-rils noastre mulţumite. Bunul Dumnezeu să le răsplătească însutit tuturor acelora, cari aduc daruri şi fac bine sf. noastre Biserici.

Mărgineni în 27 Octomvrie 1915.

Vahriu Criseanu, loan Urs, preot gr. cat. primcurator bis.

Boala Reginei Elisabeta. M. S. Regina Elisabeta care suferea de catar.la ochi va fi supusă unei operaţiuni.

D. profesor dr. Landolt celebrul oculist francez, a sosit tn Capitali, de unde se va duce la Curtea de Argeş.

Aniversarea naşterii Reginei Măria. Regina Măria a României după cum se anunţă din Bucureşti Sâmbătă a împlinit vârsta de 40 ani. In ziua amintita s'a oficiat serviciu divin la curtea regală. Presa ro­mână a închinat el tgice articole M S Re­ginei, de numele căreia sunt legate cela mai frumoase instituţiuni caritative.

Demisia d-lul prof. lorga dela Liga Culturală. O telegramă din Bucureşti ne anunţă, că profesorul Neculae lorga, a de­misionat din postul de secretar general al Ligei culturale. Motivele acestei demisiuni su stnt indicate. Ca succesor ai d-lui lorga a fost ales fostul ministru d. Ionel Gră-dişteauu.

Amnestia pentru delicte politice. Mo­narhul, la propunerea ministrului de justiţie, a dispus Încă la 16 Octomvrie, să se sisteze orice urmărire judiciară contra delictelor politice, săvârşite înainte de răsboiu. Amnestia aceasta are In vedere pe membrii partidului socialist, pentru agitaţiile făcute In presă sau in întruniri publice, şi pe membrii par­tidului republican.

Scutirea învăţătorilor confesionali în dispensabili. In conformitate cu ordinul mi­nistrului de culte şi instrucţiune publică, învăţătorii confesionali, — născuţi în anii 1865—1872, obligaţi la gloate subclasa B. şi declaraţi apţi la controlul de glotaşi pentru serviciu militar, — dacă sânt indispensabili din punct de* vedere al asigurării mersului ne turbura t In învăţământul primar, pot fi propuşi spre scutirea de sub serviciul militar activ de glotaşi. In acelaş timp ordinul minis­terial declară, că rezerviştii completaşi şi cu instrucţie militară, precum şi învăţătorii glotaşi din subclasa A. se pot propune pentru scat ire numai în cazul, «ând „cei aparţinători în amintitele categorii s'au aflat la supravizitaţie militară neapţi pentru serviciu de ajutor, iar Împrejurarea aeeasta se dovedeşte cu certi­ficat militar în regulă".

Constituire. Societatea de lectură „&/. loan Gură dt aur* a teologilor gr.-eat. români de Oradea-mare, în şedinţa ţinuta la 24 Oct. a. c. s'a constituit astfel: Preşedinte: Petru Jancsik c. IV.; v.-preşedinte: Cornel Marian c. IV.; secretar: Ies Teuşan c. IV.;

eontrolor: Simion Pop c. IV.; eaasar: Gavriil Barbul c. IV.; arhivar: Alexandru Frugina c. II . ; notar: Grigoria Riţiu c. II.; bibliotecari: Lontin Ciula c. II. şi L. Gergariu c. I.; sub-notar : Teodor Butta c. I.

Comisia l i terară : Graţian Acea c. IV., Cornel M a r u n c. IV., Simion Pop c. IV., Gregoriu Riţiu c. II. şi Teodor Butta e. I.

Concurs. Reuniunea femeilor de reli-ginne» gr. cat. şi gr. or. din comitatul Tâ r -năvei-mici publică concurs la 17 ajutoare de câte 10 cor. cu terminul de 30 Noemvrie 1915 La aceste ajutoare pot concurge vă­duve sărace, precum şi orfani fără avere, fără tată şi fară mamă, cari cercetează şcoala, ori vre-ut. ram de meserie de pe teritoriul comitatului Târnâvei-mici. 1. Dela toţi concurenţii se recera să dovedească cu atestat dela parohul local, cumcâ sunt săraci, de religiuoea gr. cat. ori gr. or. cu por tare bună şi că «aut de pe teritorul comitatului Târnăvei mici. 2. Văduvele au se mai do­vedească, cumcă sunt întru adevăr văduve şi Incapabile de lucru. 3. Orfanii, cari cer­cetează şcoala, pe lâugă condiţiuaile de sub p. 1., au să arete, că ee şcoală frecventează? iar orfanii, ce sunt la învăţarea unei maeştrii, au să dovedească cu atestat, că iau parte la cateheză şi-şi împlinesc datorinţele lor faţă da biserică Spre încunjurarea speseior toate documentele de dovedire se pot pro­cura dela parohul competent şi pot fi cup­rinse într-un singur atestat. RugăriU: întrate după terminul de concurs nu vor fi luate în considerare. Concursele să sa trimită la ad­resa D-şoarei Măria Ceîuţiu cassiera reuniunii în Dicfoszentmârton.

Diciosânmărtin, In 25 Octomvrie n. 1915. Anela Zehan, Augwtin Folea,

prezidentă. membru de încredere.

Recolta de grâu din România. Recolta grâului pe anul curent se ridică In România la 32,000.000 hectolitri. Producţiunea revine Ia 7 hectolitri de hectar.

Recolta a superioară celei din anul trecut cu 2 milioane hectolitri.

Mari erupţiunl de petrol. Ministrul de industrie română a fost informat telegrafic că o sandă din Băicoi a societăţei „Steaua Română' a erupt, dând 40 de vagoane petrol pe ori, sau mai mult de cât jumătate din întreaga producţiune a solului român.

Erupţiunea d i spectacolul unei fan­tastice fântâni arteziene. Toate împrejurimile pe o mare rază fiind innndate de această producţiune, ministerul a ordonat s i se ia eele mai serioasa măsuri pentru evitarea unui incendiu lu apropierea locaiităţei.

Holera. Pe teritorul Ungariei au ob-venit în intervalul de timp din 11—17 Oc­tomvrie 35 cazuri de holeră, dintre cari 18 au foit mortale.

Preţul maximal al cartofilor. In. mi­nister r. u., întemeiat pa dispoziţiuaile legale escepţionale pentru cazul de râsbion, în afacerea preţului maximal (mai mare), ce să poate cere pentru cartofi (crompene, baraboi) cum şi tn afacerea certificatelor de t ransport al lor, sub Nr. 3573/1915 M E , erândueşte < următoarele:

§. 1. Preţul maximal, ce se poate cere pentru maja metrică (100 kilgr.) de cartofi, se stabileşte în următoarele sume şi anume: pentru maja metrică a cartofilor, Întrebu­

inţaţi ca aliment (mâncare), anume pentru cei numiţi „Roza", „Hopehely", „Magnum bonum", „Kifli", apoi pentru cei cu coaja şi cu miezul galbin, pâuâ îa 31 Octomvrie n. c. inclusiv 9 cor ; din 1—30 Noemvrie incluiiv cor. 9 50; din 1—31 Decemvrie inclusiv cor. 10; din 1 Ianuarie până 29 Februar ie 1916 inclusiv cor. 1050 şi din 1 Martie — 31 Maiu inclusiv cor. 11 ; pentru alt» soiuri de cartofi până la 31 Decemvrie 1915 inclusiv cor. 8 şi dela această da tă Încolo cor. 9.

Acest preţ maxisaal, tn care se cuprind şi eheltuelile până la gara de încărcare, dar

J fără de saci, si coniiderâ la cumpărarea pe lângă bani gata a cartofilor.

§. 2. Acestea orândueli au Intrat tn vigoare (In viaţa) la 10 Octomvrie 1915. Dela această dată, cu eseepţia falsului de vânzare stabilit în §. 3. este oprit a să vinde cartofii cu preţ mai urcat. Celce va călca această oprelişte, sau va conlucra, în orice mod, la călcarea ei, comite transgre­siune şi se va pedepsi, în înţelesul §-Iui 9 din art. de lege L din 1914, cu arest până la 2 luni şi cu amendă în bani până la 600 eor.

ţj. 3. Dacă vânzarea cartofilor să face deadreptul pentru alimentarea oamenilor, vânsându-se în mic, vSnzătoriul nu este în­dreptăţit a cere preţ care, proporţional, ar întrece preţul maximal stabilit. Cei cari ar călca această orânduială an să ae pedep­sească, amăsurat disposiţiunilor ţiului 4 din ordinul ministrului de interne din 5 August 1914 Nr. 5600/1914 B. M

§. 4. Cu privire la preţul maximal al cartofilor din depozitele mai mari, ce s'ar ceda comisiunii economice regnicolare (Or- * szâgos gazdasâgi bizottsâg), modifieându-so ordinul Nr. 1371/1915 M. E , pentru cartofii din acestea depozite, ce să cedează (dau) numitei coiciâiuai, ou se poate cere alt preţ mai mare, decât un preţ , ce să fie eu 1 cor. mai mie ca preţul stabilit conform celor da sus, pentru epoca, în care se face vânzarea.

§. 5. Ordinul Nr. 1939 M. E., prin care s'a dat voie la transportarea cartofilor fără „certificatul de transport* („szălitâsi igazol-vâny'), să scoate din vigoare şi astfel pe viitor nu se pot transporta cartofi nici pe câila ferate, nici pe vapoare şi nici cu auto­mobile, fără certificatul prevăzut tn ordinul Nr. 952/1915 M. E.

§. 6. Dispoziţiunile din ordinul prezent nu se referesc (nu privesc) la cartofii, ce să aduc din ţările vamale, rămânând, ca ministeriul de agricultură s i stabilească mo­dalităţile importului (aducerii) şi a preţului maximal.

§. 7. Orânduelile de fa ţ i Intră tn vigoare la data publicării şi puterea lor nu să extinde asupra ţârilor Croate—Slavone.

Punem la inima celor In drept acestea orândueli.

S i b i i u , 25 Octomvrie 1915. Comitetul central al „Reuniunii române

de agriculturi din comitatul Sibiiu".

Pani. Lueuţa, Victor Torddsianu prezident. secretar.

Proprietar, editor şi Redactor responsabil: l o a n S u c i u .