8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 1/17

FLORILE DE MACES (Trandafir salbatic) 

Intre delicatele flori de maces si trufasul trandafir exista un grad apropiat derudenie. Aceasta se vede nu doar dupa forma si mireasma florilor, ci si dupavirtutile lor terapeutice. Desi au evident mai putine utilizari decat petalele detrandafir, florile si frunzele de maces sunt mult mai puternice ca actiune, fiindun calmant, un depurativ si antifebril remarcabil. Lipsite complet detoxicitate, ele au reprezentat totdeauna un medicament pretios pentru taraniinostri de la munte, care tratau anumite boli ale lor si ale animalelor de pelanga casa (de la pisica si pasari de curte, pana la caI) cu o fiertura foartesimpla de flori de maces. Florile si frunzele se recolteaza pe vreme uscata sise folosesc proaspete sau uscate (in strat subtire, la umbrA).

Ceaiul

Ceaiul de flori si frunze de maces se face la fel ca cel de paducel, cuprecizarea ca ceaiul de flori proaspete de maces are efecte diferite de cel dinflori uscate. Ceaiul din flori proaspete este laxativ, intensifica tranzitulintestinal si eliminarea, in timp ce ceaiul din flori uscate este antiseptic siastringent pentru intestin, oprind diareea.Boli care se vindeca cu flori si fructe de maces:Lipsa poftei de mancare, intoxicatii alimentare - se bea un litru de ceai demaces pe zi (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masA). Pentru a-i cresteeficienta, se pun in ceai si cateva fire de cimbrisor.Cistita si afectiuni renale - se bea ceai de frunze si flori de maces cu boabe deienupar, cate o lingurita din fiecare, la o cana de apa; se prepara ca lapaducel. Se face o cura de o saptamana, in care se beau 1-1,5 litri din acestceai pe zi.Frisoane - dimineata se bea o cana de ceai caldut de frunze, flori si fructe demaces, indulcit cu putina miere de albine, pe parcursul zilei consumandu-sedin patru in patru ore cate o jumatate de cana din acelasi ceai.Constipatie - se bea 1-3 cani de ceai de flori de maces, proaspat culese,pe stomacul gol, dimineata. Se pot consuma si petale de flori de macesproaspete, cu putina miere, sau ca atare.

Alergie la polen - se bea zilnic un litru de ceai de flori si frunze de maces, incare s-a adaugat si o lingura de fructe de maces, uscate si macinate.

Descriere:

Macesul - Rosa canina - este un arbust, inalt de 1-3 m, avand ghimpi cu baza lata, iar varful curbat in josin forma de secera. Frunzele sunt compuse, formate din maimulte foliole, de obicei 5-7, de forma ovala,dintate pe margini. La baza frunzelor se afla doua frunzisoare mai mici (stipele). Florile sunt de culoare roz,uneori albe, dispuse cate 2-3 la varful ramurilor.

Fiecare floare este formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul care lamaturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul, numit impropriu fruct, se afla numeroaseachene, in realitate adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li se spune seminte. Infloreste in luna iunie.Creste prin tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a padurilor.

Recoltarea:

De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea incepe in momentul candfructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. Acestmoment corespunde cu sfarsitul luniiaugust si inceputul lunii septembrie, perioada in care macesele contin cantitatea cea mai mare de vitaminaC, principiul lor activ de baza.

Mod de uscare:

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 2/17

Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat dupa recoltare.Uscarea lor se face numai pe cale artificiala la otemperatura de 80-85 grade C. Din cca 2 kg fructeproaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:

Fructele de maces se folosesc ca vitaminizant pentru convalescenti si anemici. Semintele se folosesc cadiuretic. Intern: colagog, coleric, tonic vitaminizant, vasodilatator arterial, diuretic, impiedica formarea decalculi renali, inflamatii intestinale.

Observatii:

Perii care acopera semintele de macese sunt foarte iritanti, producand mancarimi. Se vor utiliza manusi,haine bine inchise la gat si maneci, iar la nas si gura se va purta masca din tifon. Ochii vor fi protejati cuochelari.

  Măceşele

Fac parte din grupa „fructe de pădure”, deoarece producţia de măceşe se obţineaproape în exclusivitate de la plantele spontane, cunoscute sub numele de Măceş

(Rosa canina L.), Răsură, Ruje sau Trandafir sălbatic. În cultură, Măceşul a fostintrodus recent pe suprafeţe foarte mici.

Măceşele sânt pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. Îninteriorul lor se află achenele, adevăratele fructe, denumite impropriu seminţe.Măceşele au formă sferică sau elipsoidală, culoare portocalie în faza de pârgă şi roşiesau roşie-portocalie la maturitatea deplină.

În scop medicinal, măceşele trebuie recoltate când sânt în pârgă, ne-înmuiate, iar nutoamna, după căderea brumei, când sânt complet coapte şi devin moi, deoarece înaceastă fază ele conţin cantitatea cea mai mică de substanţe active. Conţinutulmaxim de vitamina C îl au măceşele în pârgă, cu pulpa încă tare. După recoltare ,măceşele se prelucrează imediat, pentru a nu se degrada substanţele active.Prelucrarea se face în vase de lemn, de plastic sau de ceramică smălţuită, pentru a  împiedica degradarea vitaminei C, pe care metalele o descompun.

Măceşele conţin: apă 49%, zaharuri 21,0%, proteine 3,6%, acizi 3,5% (în acidmalic), celuloză 23,0%, substanţe minerale 2,8%, provitamina A, (500-5000 mg la

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 3/17

100 g pulpă în funcţie de specie), vitaminele B1,B2, E, K şi P (sub formă deflavonoglucozide), precum şi urme de vitamină PP. Uleiul seminţelor de măceşeconţine vitamina F (acizi esenţiali: acidul linolic, acidul linoleic şi acidul arahidonic).Acizii din măceşe (malic şi citric, îndeosebi) contribuie la stabilizarea vitaminei C. Înmăceşe se mai găsesc compuşi terpenici, ca betulina, precum licopen (izomer al

carotenului), pigment care le imprimă culoarea roşie-portocalie.

În scopuri terapeutice, de la Măceş se folosesc fructele (din care se prepară infuzie,decoct, vin medicinal, băuturi răcoritoare), seminţele şi florile.

Măceşele amestecate cu miere (două părţi pulpă de măceşe curăţate de perişoareşi o parte de miere) se utilizează contra limbricilor (ascaridoza), consumându-sezilnic câte 2-3 linguriţe din acest amestec.

Decoctul din măceşe (o linguriţă de fructe la o cană cu 200 ml apă) împiedicăformarea calculelor renali, deoarece, deoarece măceşele sânt diuretice. Ele se pun în

apă când dă în clocot şi se fierb numai 5-10 minute, pentru a nu se pierde prea multdin vitamina C. Acest decoct se foloseşte şi la tratarea rinitelor, a colitei cronice, aaterosclerozei şi a hipertensiunii arteriale, precum şi pentru dezintoxicareaalcoolicilor. Se beau 2-3 căni decoct călduţ pe zi.

Infuzia din fructe de Măceş este bogată în vitaminele C şi P. Ea se foloseşte latratarea arteritei, aterosclerozei, hipertensiunii arteriale şi trombangeitei obliterante,deoarece menţine elasticitatea şi permeabilitatea vaselor capilare (datorităbioflavonoidelor, care au rol de vitamină P, precum şi vitaminei F). Această infuzie seprepară din două linguri de fructe la 0,5litri apă clocotită; se bea în cursul unei zile.

Infuzia de măceşe şi fructe de cătină albă, în părţi egale, 1-2 linguriţe deamestec la o cană de amestec la o cană cu apă (200 ml), se poate folosi ca ceaialimentar în tot cursul anului; se beau 2-3 căni pe zi.

Maceratul la rece de măceşe este o băutură răcoritoare bogată în vitamine, carese prepară astfel: 100 g măceşe se macerează timp de 12 ore într-un litru de apărece; se adaugă apoi 100 g măceşe se macerează timp de 12 ore într-un litru de apărece; se adaugă apoi 100 g zahăr, deoarece, după dizolvarea zahărului se strecoară;se beau 3 căni pe zi; se păstrează la rece.

Siropul de măceşe se prepară astfel: peste 250 g măceşe uscate se toarnă 1,5 litriapă în clocot şi se lasă la macerat 12 ore, apoi se filtrează, se adaugă 0,5 kg zahăr şise fierbe până la consistenţa unui sirop. Siropul de măceşe se mai poate prepara şidin suc de măceşe şi zahăr, în părţi egale, care se fierb la foc slab, într-un vas deinox, timp de 10-15 minute, având grijă să se înlăture spuma formată. După ce vasulse ia de pe foc, se adaugă 6 linguriţe cu zeamă de lămâie sau 2 linguriţe de vitaminăC pulbere; se amestecă bine şi se toarnă în sticle curate, uscate şi fierbinţi.

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 4/17

Sticlele se astupă ermetic şi se pasteurizează. Din 3 kg de măceşe se obţine 1 litrude suc (cu ajutorul maşinii de stors roşii).

Vinul (cidrul) de măceşe are acţiune diuretică, tonic-aperitiv, fiind indicat înafecţiuni hepatice şi renale.

Infuzia din flori de Măceşe şi decoctul din seminţe de măceşesânt indicate înboli de ficat, de rinichi, în dizenterie, constipaţie şi hemoptizii (scuipări de sânge).

În farmacii, din măceşe se obţine Rozavit-ul, un produs biostimulator (suc) foartebogat în vitamină C (250 ml de suc conţin 75 mg vitamină C).

Extractul de măceşe este folosit în apifitoterapie, la obţinerea produsului CiplomentT, tablete moi, medicament cu acţiune biostimulatorie.

Conţinutul ridicat de acid ascorbic (vitamina C) imprimă măceşelor o puternică

acţiune antiinfecţioasă (vitamina C intervine în procesele de oxidoreducere amicroorganismelor, blocându-se respiraţia).

M ce ele, depozite de vitamineă ş

Articol publicat in ziarul Lumina din 24.09.2007.

Măceşul este una dintre frumoasele podoabe ale dealurilor, fiind eficace pentru sănătatea

omului, în primul rând pentru vitaminizarea organismelor slăbite şi apoi pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive (cardiovasculare, renale, genitale, digestive, nervoase şi 

 pulmonare).

Legenda aminteşte despre grecii antici care susţineau că Afrodita, zeiţa frumuseţii, dragostei,căsătoriei şi a fertilităţii, era îndrăgostită de frumosul Adonis. Acest cuplu nu a fost pe placul luiMarte, zeul războiului, care o dorea pe Afrodita pentru el. Când Marte a vrut să-l omoare peAdonis, atunci Afrodita a fugit în ajutorul iubitului ei, dar s-a înţepat într-un măceş ghimpos.Picăturile din sângele ei au căzut pe petalele alb-roze ale florilor de măceş şi astfel au apărutfrumoşii trandafiri roşii şi parfumaţi.

Măceşul, cu denumirea ştiinţifică Rosa canina, aparţine de genul Rosa, cu circa 200 de specii,existente în regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice.

Dintre acestea, în România cresc 51 specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiindspecia spontană Rosa canina.

 În ţara noastră, măceşul creşte frecvent în toate regiunile, începând de la litoralul Mării Negrepână în zona montană, la altitudinea de 1.200–1.700 metri. Sub formă de arbuşti căţărători sautârâtori, adesea spinoşi, este întâlnit în răriturile de păduri foioase, liziere de păduri, coaste

  însorite şi semiumbrite, păşuni, fâneţe, crânguri din apropierea lacurilor, pe văile şi luncilerâurilor, marginea drumurilor şi a căilor ferate.

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 5/17

Cel mai frecvent, măceşii se întâlnesc în judeţele Vrancea, Neamţ, Buzău, Brăila, Ilfov şiTeleorman. Creşte pe orice tip de sol, exceptând turbăriile şi terenurile mlăştinoase.

 În diferite zone ale ţării, măceşul este cunoscut sub mai multe denumiri populare ca: răsură,cacadâr, mărăcine, rug, sipică, trandafir sălbatic, zgorghin.

Fructele se recoltează manual, în lunile august-octombrie, înainte de căderea brumei, deoarecefructele brumate se înmoaie şi pierd o parte din vitamina C. Fructele necoapte şi ciupite şi maiales cele cu pete negre nu se culeg deoarece în ele au fost depuse ouăle muştei de măceş. Otufă poate produce circa 300-400 grame măceşe cu gust plăcut, dulce-acrişor, uşor astringent,lipsite de miros.

Pentru prelucrare în preparate medicinale sau alimentare se usucă la umbră, în straturi subţiri(max. 5 cm) sau artificial, întregi sau secţionate, la temperatura de 1000C. În multe cazuri sepreferă scoaterea seminţelor şi uscarea separată a acestora. Din 2 kg fructe proaspete se obţine1 kg fructe uscate.

Florile şi frunzele se recoltează în lunile mai-iunie, în faza de înflorire deplină. Din 4-5 kg floriproaspete se obţine 1 kg flori uscate, plăcut mirositoare.

Depozit de vitamina C

 În conţinutul chimic al fructelor predomină vitamina C (acidul ascorbic şi acidul dehidroascorbic) în cantitate de 0,5 – 2%, de 50 de ori mai mult decât în lămâi, de 80-100 de ori mai mult decât încireşe, vişine şi mandarine şi de 200 de ori mai mult decât în mere. De remarcat faptul că fructelemăceşului de munte au un conţinut mult mai mare de vitamina C (8-10 g%), depăşind de aprox.10 ori conţinutul fructelor de la şes.

  În afară de vitamina C, măceşele conţin şi alte vitamine de mare valoare pentru organismuluman: provitamina A (de 20 ori mai mult decât în mere), vitaminele B1, B2, K, P şi PP.

Valoarea energetică a fructelor este de 135 kcal la 100 g produs proaspăt.

Petalele florilor conţin ulei eteric, iar seminţele, cantităţi mari de tocoferol (vitamina E).Măceşele vitaminizează organismul

Prin conţinutul ridicat în vitamine naturale, fructele dau rezultate uimitoare şi sunt recomandate înavitaminoze, hipovitaminoze şi ca energizant general, mai ales la copii, vârstnici, persoanedebile, anemice, bolnave de tuberculoză sau aflate în convalescenţă. Eficienţa este mai mare înperioada rece a anului, când organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru îndeplinireafuncţiilor sale normale. Se ştie că necesarul zilnic în vitamina C este de 100-125 mg, ceva maimare în cazul unor maladii infecţioase, stări febrile, eforturi fizice şi intelectuale făcute latemperaturi scăzute, precum şi la femeile după naştere.

Pentru întărirea şi creşterea rezistenţei la factori nefavorabili, biotici sau abiotici, sunt eficiente

preparate sub formă de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv măceşele întregi, uscate şimăcinate (cu sau fără seminţe). Acestea se consumă în scopuri curative sau profilactice în timpulsezoanelor mai reci, mai ales atunci când apar răceli, gripe sau afecţiuni respiratorii infecţioase.

Necesarul de vitamină C se poate realiza prin mestecarea, în cursul zilei, a 30-50 grame de pulpăde măceşe, curăţată de seminţe şi perişori.

La prelucrarea produselor nu se folosesc obiecte din metal nesmălţuite deoarece metaleledescompun uşor vitamina C.

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 6/17

Produsele din fructe de măceş, indiferent de forma de prelucrare, asigură o bună funcţionare arinichilor, inimii, ficatului, splinei, creierului şi a glandelor cu secreţie internă.

Consumul acestor preparate este eficient numai pe o durată de maximum 6 luni după preparare, întrucât îşi pierd o mare parte din vitamine.

Remediu în bolile renale

Pentru afecţiunile renale şi genitale există rezultate remarcabile în tratamentele contraurmătoarelor boli:

- inflamaţiile căilor urinare şi ale rinichilor, formarea calculilor la nivelul rinichilor şi a veziciiurinare, insuficienţă renală, edeme renale şi enurezis (pierderea involuntară a urinei). Pentruaceste afecţiuni sunt eficiente decocturi, infuzii şi vin de măceşe, în cure de lungă durată, careintervin în reglarea cantităţii de urină eliminată zilnic;

- oprirea hemoragiilor uterine, leucoree, gonoree, cistite, nefrite, dismenoree pentru care seutilizează infuzie sau tinctură de măceşe cu proprietăţi antiseptice.

Măceşul e bun şi pentru bolile de inimă

 În bolile cardiovasculare, preparatele din fructe sunt bune vasodilatatoare, arteriale şi venoase şiconstituie remedii eficiente contra fragilităţii vaselor capilare (datorită conţinutului în flavonoide şivitamina P). Prin aceasta, măceşele facilitează circulaţia periferică normală a sângelui, picioareleşi mâinile nu mai sunt reci şi cianurate şi previne apariţia de hemoragii la nivelul arterelor sauvaselor, cu pericol de arterite şi tromboflebite, mai ales la persoanele în vârstă. În plus, intervine

 în insuficienţa cardiacă, cu edeme la glezne. În bolile inimii, preparatele din măceşe au rol sedativ  în caz de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, angină pectorală şi ateroclerozăcoronariană (pentru aceste boli sunt eficiente infuzii şi decocturi).

Stimulează secreţiile gastrice

 În afecţiunile aparatului digestiv, preparatele din măceşe au efecte în steatoza hepatică, hepatita

cronică virală (A, B, C), litiaza biliară, dischinezia biliară, colecistite, gastrite (prin stimulareasecreţiilor), inflamaţii intestinale, crampe şi senzaţie de vomă. Prin stimularea digestiei (datorităconţinutului în pectine) se evită enterocolitele, inflamaţiile mucoaselor, hemoragiile la stomac,diareea, dizenteria şi intoxicaţiile stomacale (se prepară infuzii concentrate, decocturi, maceratela rece, vinuri tonice şi pulberi).

Un efect remarcabil se constată în eliminarea viermilor intestinali (oxiuri, ascaroizi, giardia şitenia). Se utilizează fructele crude sau uscate şi pulverizate, amestecate cu miere de albine (2părţi fructe şi 1 parte miere), care se consumă înainte de mese, pe stomacul gol, câte 2-3linguriţe pe zi.

Ajută sistemul nervos şi respirator 

Pentru sistemul nervos, măceşele intervin împotriva stresului, a somnolenţei, a insomniilor,asigurând nopţi liniştite. Mai au efecte în migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuziimentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseală şi chiar în scleroza multiplă în plăci(leuconevraxită). Pentru aceste afecţiuni se utilizează decoctul, pulberea şi tinctură cu acţiunesedativă.

  În afecţiunile respiratorii, măceşele au efecte remarcabile în tratarea multor boli ca: gripa,răceala, răguşeala, rinosinuzita, faringita, astmul bronşic, pneumonia, tuberculoza şi în creşterearezistenţei la infecţii pulmonare (sunt eficiente infuziile, decocturile şi tincturile). Pulberea de

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 7/17

măceşe (1 linguriţă la intervale de 1-2 ore) măreşte capacitatea de a suporta febra, asigurândtotodată eliminarea unor toxine şi inhibarea bacterilor din corp.

La tratamente externe se aplică comprese sau masaje locale cu decoct de măceşe pentru durerireumatice, îmbunătăţirea mobilităţii articulare, psoriazis, contuzii, înţepături de insecte, micozebucale, cuperoză (vinişoare subţiri pe obraji), dureri de urechi şi diferite dermatoze alergice. Efect

bun are şi consumul de pulberi din pulpa fructelor uscate, luând 4-6 linguriţe pe zi.Lemnul tăiat mărunt şi fiert în apa de baie acţionează în combaterea bătăturilor şi a ciocurilor dintalpă.

Utilizări terapeutice ale florilor, frunzelor şi seminţelor 

Florile şi frunzele sunt folosite intern în boli de ficat, constipaţie, dizenterie, hemoptizie, litiazărenală, astenie şi cuperoză pentru care se prepară o infuzie din 2 linguriţe la 200 ml apă clocotităcare se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se beau 3 ceaiuri pe zi, foarte plăcute la gust, maiales dacă se amestecă cu frunze de zmeur, fragi şi mur.

Este recomandat şi siropul preparat din 250 g frunze şi 1,5 litri apă clocotită; se lasă la macerattimp de 12 ore, se strecoară şi se adaugă 500 g zahăr sau miere de albine. Siropul se fierbe dinnou până la consistenţa optimă şi va fi consumat pentru efectele sale tonice, întăritoare şidepurative la copii, persoane anemice, în convalescenţă şi fără poftă de mâncare.

 În tratamente externe, florile şi frunzele au efecte în răni, ulceraţii, arsuri, dureri de ochi, pentrucare se prepară o infuzie cicatrizantă folosită la spălarea rănilor, precum şi tinctură pentrucomprese pe răni şi ochi. În caz de răceală este indicat oţetul din flori pentru frecţii locale.

 În unele zone, frunzele şi florile proaspete sunt aşezate între rufe şi haine pentru a da un mirosplăcut.

Sâmburii sunt eficienţi în caz de palpitaţii, hemoragii, hemoroizi, menstre neregulate şi colitecronice; se poate folosi decoctul din 1 linguriţă seminţe zdrobite la 200 ml apă, se fierbe 5-6minute şi se beau câte 1-2 ceaiuri pe zi.

 În instabilitate nervoasă, nelinişte, teamă permanentă şi agitaţii nocturne se recomandă tincturadin seminţe, din care se iau câte 30 picături de 3 ori pe zi.

Preparate pentru alimentaţie

- Decoct din două linguri fructe zdrobite sau curăţate de seminţe şi perişori care se fierb timp de10 minute în 500 ml apă la foc moale; se strecoară, se îndulceşte cu miere sau zahăr şi se beacălduţ sau rece în cursul zilei. Fructele se introduc în apă numai după primul clocot, pentrumenţinerea vitaminei C. Ceaiul este foarte gustos şi reconfortant, are culoarea roşie, gust acrişor şi miros plăcut de vanilie, ceea ce îl face indicat să fie folosit în locul ceaiului chinezesc (verdesau negru).

- Infuzia fără fierbere este indicată pentru a nu distruge vitaminele; se prepară din 10-15 fructezdrobite sau două linguriţe fructe uscate la 200 ml apă clocotită, care se infuzează acoperită timpde 10-15 minute, se pasează prin tifon, se adaugă miere de albine şi zeamă de lămâie după gustşi se consumă câte 2-3 ceaiuri pe zi, mai ales dimineaţa împotriva răcelii, în anotimpul iernii şi la

 începutul primăverii.

- Băutura răcoritoare din măceşe se prepară din 100 g fructe zdrobite care se ţin 12 orescufundate într-un litru de apă rece; se strecoară prin pânză deasă, se adaugă 100 g zahăr şi se

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 8/17

consumă câte 2-3 căni pe zi, ca băutură vitaminizantă rece, eventual cu adaos de lămâie, mierede albine, frunze şi flori de tei, pentru a mări efectele benefice.

- Consumul în stare proaspătă foloseşte măceşe bine spălate de la care s-au îndepărtatseminţele şi perişorii, pentru a evita mâncărimile pielii sau ale mucoaselor. Conservarea fructelor se face sub formă uscată sau ca pastă şi sirop obţinut din 2 părţi măceşe şi 3 părţi zahăr, care se

 încălzeşte pe baia de apă câteva secunde şi se păstrează în borcane bine închise.- Tinctura de măceşe se prepară din o parte măceşe şi 5 părţi alcool 600; se macerează 8 zile şise consumă câte 40-50 picături pe zi, având efecte sedative, contra nevrozei anxioase. Se maiprepară din 500 g pulpă de măceşe (fără sâmburi) amestecate cu 500 g zahăr sau miere şi lăsatela macerat 5-6 zile până la obţinerea unui suc roşu; se adaugă 500 ml alcool 600, se maimacerează încă 2-3 zile după care se strecoară în sticle închise la culoare, folosindu-se circa 30picături înainte de culcare.

- Vinul de măceşe este o băutură excelentă, vitaminoasă, cu proprietăţi tonice şi antiinfecţioase.Se prepară din 2 kg fructe coapte, bine spălate şi trecute prin măşina de tocat; pasta se pune

 într-o damigeană de 20 litri cu 7 litri apă rece. Separat se dizolvă, la cald, 2 kg zahăr într-un litru

de apă şi zeama unei lămâi, se toarnă peste măceşe, se adaugă puţină drojdie de bere îndamigeană şi se astupă cu dop de fermentaţie. Aici se menţine timp de minim 6-8 săptămâni latemperatura de 18-200C, cu agitare zilnică. După limpezire se strecoară prin tifon şi se toarnă însticle bine închise, păstrate la loc răcoros. Consumat câte un păhărel zilnic, dimineaţa pestomacul gol, constituie un remediu deosebit de eficace în normalizarea circulaţiei sângelui, înmenţinerea tonicităţii vaselor capilare, în combaterea litiazei şi infecţiilor urinare, iar extern esteun minunat balsam pentru răni.

- Supa de măceşe se prepară din 40 g fructe coapte care se fierb în 250 ml apă cu puţinăscorţişoară; se trece prin sită şi se adaugă 15 g miere şi 10 g amidon umectat. Totul se fierbepână se îngroaşă, după care se adaugă o linguriţă de stafide şi puţină coajă de lămâie pentru ase consumă cu plăcere, împreună cu crutoane sau cu fulgi de cereale. După acest sistem de

preparare, în Suedia se consumă o supă foarte gustoasă.- Siropul din pulpă de măceşe se prepară din 250 g fructe uscate peste care se adaugă 1,5 litriapă clocotită; se lasă la macerat timp de 12 ore, se strecoară şi se adaugă 500 g zahăr sau siropde pere, se fierbe până se obţine consistenţa specifică siropului. Se păstrează în sticle la frigider şi se consumă câte 3 linguri pe zi, cu efecte deosebite în boli infecto-contagioase, diaree, viroze,precum şi la aromatizarea salatelor şi a îngheţatei. Dacă se adaugă şampanie devine un aperitivfoarte plăcut, uşor acidulat şi vitaminizant, fiind indicat pentru bolnavi convalescenţi şi copii, maiales în anotimpul rece.

- Lichiorul de măceşe se obţine din 500 g fructe coapte, bine mărunţite în mixer, peste care setoarnă 150 g zahăr şi 1 litru alcool 600; se lasă la macerat timp de 4-6 săptămâni, se filtrează prinfiltru fin în sticle care se închid bine şi se lasă pentru maturare timp de alte 4 luni. Se consumă cu

rol stimulator şi întăritor pentru vârstnici.

- Jeleul de măceşe se prepară din fructe tăiate în jumătate şi curăţate de seminţe şi perişori; selasă să se umfle peste noapte în suc de mere, se adaugă suc de cătină, zeama unei lămâi, zahăr (1½ faţă de cantitatea de fructe) şi se dă în clocot. După ce se strecoară, se trece în borcanepăstrate la rece din care se consumă zilnic, fie pe pâine, fie amestecat în iaurt, având rol de apreveni răceala şi de a mări puterea de apărare a organismului.

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 9/17

- Pelteaua din măceşe bine maturate, se fierbe timp de 30 minute, se centrifughează, se fierbedin nou timp de alte 30 minute, după ce s-a adăugat o cantitate egală de zahăr şi sucul uneilămâi. Se recomandă persoanelor astenice şi copiilor bolnavi de diaree.

- Pasta, marmelada şi dulceaţa din măceşe se obţin din fructe coapte, fără seminţe şi perişori (încantitate egală) şi coaja unei lămâi. După ce se amestecă cu grijă, se păstrează fără conservanţi

chimici şi sunt preferate la consum pentru gustul plăcut, dulce-acrişor şi vitaminizant.Se apreciază că o linguriţă de pastă sau marmeladă de măceşe, consumată zilnic, acoperănecesarul de vitamină C pentru un adult. În caz de boală, cantitatea se va mări de 4-5 ori,diluându-se cu apă sau amestecându-se în piureuri. Câteva kilograme de pastă de măceşe, decătină albă şi de coacăze negre pot asigura toate cerinţele de vitamine din cursul iernii.

- Desertul vitaminizat se obţine din 20 g pastă de măceşe, care se freacă cu 75 g brânză dieteticăşi cu 2-3 linguri de lapte sau smântână, după care se presară 15 g nuci măcinate sau germeni degrâu încolţit.

Alte utilizări

 În apicultură, măceşul este o specie meliferă relativ bună, oferind albinelor culesuri de polen şinectar care asigură o producţie de miere de 10-20 kg/ha.

  În medicina veterinară se dau frunze verzi la vaci, când apare pericolul de avort, sau planta întreagă pentru sporirea producţiei de lapte. La câini cu viermi intestinali se dau 2-3 măceşetocate, amestecate cu hrana, iar la oi şi capre se dau în timpul fătărilor şi contra sterilităţii. Labovinele cu indigestie şi balonări se dau ramuri proaspete de măceş.

 În scopuri ornamentale, măceşul este utilizat în parcuri, grădini şi marginea drumurilor pentru înfrumuseţarea peisajului şi pentru fixarea solului pe pante mari în scopuri antierozionale. Maifrecvent este utilizat măceşul de munte (Rosa pendulina) cu flori mari, frumoase şi frunziş bogat,care se plantează în grupuri decorative pe fundalul parcurilor sau sub formă de garduri vii,paralele cu curbele de nivel.

December 30, 2008 Tags: afectiuni cardiace, afectiuni gastrice, AFECTIUNI GENITALE SI RENALE,afectiunirespiratorii, bolile sistemului nervos, maces, Rosa canina, vitamina C Posted in:

Macesele, tezaure de vitamineEvaluare utilizator: / 1

Cel mai slab Cel mai bunEvaluare

Măceşul, una dintre frumoasele podoabe ale dealurilor, este un

leac eficace pentru sănătatea omului, în primul rând pentruvitaminizarea organismelor slăbite şi apoi pentru prevenirea şicombaterea multor afecţiuni maladive (cardiovasculare, renale,genitale, digestive, nervoase şi pulmonare).

Grecii antici credeau că Afrodita, zeiţa frumuseţii, iubirii,căsătoriei şi a fertilităţii, era îndrăgostită de frumosul Adonis.Marte, zeul războiului, care o dorea pe Afrodita pentru el, a vrutsă-l ucidă pe Adonis. Atunci, Afrodita a fugit în ajutoruliubitului ei, dar s-a înţepat într-un măceş ghimpos. Picăturile din

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 10/17

sângele ei au căzut pe petalele alb-roze ale florilor de măceş şi astfel au apărut frumoşii trandafiriroşii şi parfumaţi.Măceşul, cu denumirea ştiinţifică Rosa canina, aparţine genului Rosa, cu circa 200 de specii,existente în regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice.Dintre acestea, în România cresc 51 specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind specia

spontană Rosa canina.În ţara noastră, măceşul creşte frecvent în toate regiunile, începând de la litoralul Mării Negre pânăîn zona montană, la altitudinea de 1.200–1.700 metri. Sub formă de arbuşti căţărători sau târâtori,adesea spinoşi, este întâlnit în răriturile de păduri foioase, liziere de păduri, coaste însorite şisemiumbrite, păşuni, fâneţe, crânguri din apropierea lacurilor, pe văile şi luncile râurilor, margineadrumurilor şi a căilor ferate.Cel mai frecvent, măceşii se întâlnesc în judeţele Vrancea, Neamţ, Buzău, Brăila, Ilfov şiTeleorman. Cresc pe orice tip de sol, exceptând turbăriile şi terenurile mlăştinoase.În diferite zone ale ţării, măceşul este cunoscut sub mai multe denumiri populare ca: răsură, cacadâr,mărăcine, rug, sipică, trandafir sălbatic, zgorghin.Fructele se recoltează manual, în lunile august-octombrie, înainte de căderea brumei, deoarecefructele brumate se înmoaie şi pierd o parte din vitamina C. Fructele necoapte şi ciupite şi mai alescele cu pete negre nu se culeg deoarece în ele au fost depuse ouăle muştei de măceş. O tufă poate

 produce circa 300-400 grame măceşe cu gust plăcut, dulce-acrişor, uşor astringent, lipsite de miros.Pentru prelucrare în preparate medicinale sau alimentare se usucă la umbră, în straturi subţiri (max.5 cm) sau artificial, întregi sau secţionate, la temperatura de 1000C. În multe cazuri se preferăscoaterea seminţelor şi uscarea separată a acestora. Din 2 kg fructe proaspete se obţine 1 kg fructeuscate.Florile şi frunzele se recoltează în lunile mai-iunie, în faza de înflorire deplină. Din 4-5 kg flori

 proaspete se obţine 1 kg flori uscate, plăcut mirositoare.

Depozit de vitamina C

În conţinutul chimic al fructelor predomină vitamina C (acidul ascorbic şi acidul dehidroascorbic) încantitate de 0,5 – 2%, de 50 de ori mai mult decât în lămâi, de 80-100 de ori mai mult decât încireşe, vişine şi mandarine şi de 200 de ori mai mult decât în mere. De remarcat faptul că fructelemăceşului de munte au un conţinut mult mai mare de vitamina C (8-10 g%), depăşind de aprox. 10ori conţinutul fructelor de la şes.În afară de vitamina C, măceşele conţin şi alte vitamine de mare valoare pentru organismul uman:

 provitamina A (de 20 ori mai mult decât în mere), vitaminele B1, B2, K, P şi PP.Valoarea energetică a fructelor este de 135 kcal la 100 g produs proaspăt.Petalele florilor conţin ulei eteric, iar seminţele, cantităţi mari de tocoferol (vitamina E).

Măceşele vitaminizează organismul

Prin conţinutul ridicat în vitamine naturale, fructele dau rezultate uimitoare şi sunt recomandate înavitaminoze, hipovitaminoze şi ca energizant general, mai ales la copii, vârstnici, persoane debile,anemice, bolnave de tuberculoză sau aflate în convalescenţă. Eficienţa este mai mare în perioadarece a anului, când organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru îndeplinirea funcţiilor salenormale. Se ştie că necesarul zilnic în vitamina C este de 100-125 mg, ceva mai mare în cazul unor 

maladii infecţioase, stări febrile, eforturi fizice şi intelectuale făcute la temperaturi scăzute, precumşi la femeile după naştere.Pentru întărirea şi creşterea rezistenţei la factori nefavorabili, biotici sau abiotici, sunt eficiente

 preparate sub formă de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv măceşele întregi, uscate şimăcinate (cu sau fără seminţe). Acestea se consumă în scopuri curative sau profilactice în timpulsezoanelor mai reci, mai ales atunci când apar răceli, gripe sau afecţiuni respiratorii infecţioase.

 Necesarul de vitamină C se poate realiza prin mestecarea, în cursul zilei, a 30-50 grame de pulpă demăceşe, curăţată de seminţe şi perişori.La prelucrarea produselor nu se folosesc obiecte din metal nesmălţuite deoarece metalele

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 11/17

descompun uşor vitamina C.Produsele din fructe de măceş, indiferent de forma de prelucrare, asigură o bună funcţionare arinichilor, inimii, ficatului, splinei, creierului şi a glandelor cu secreţie internă.Consumul acestor preparate este eficient numai pe o durată de maximum 6 luni după preparare,întrucât îşi pierd o mare parte din vitamine.

Remediu în bolile renale

Pentru afecţiunile renale şi genitale există rezultate remarcabile în tratamentele contra următoarelor  boli:- inflamaţiile căilor urinare şi ale rinichilor, formarea calculilor la nivelul rinichilor şi a veziciiurinare, insuficienţă renală, edeme renale şi enurezis (pierderea involuntară a urinei). Pentru acesteafecţiuni sunt eficiente decocturi, infuzii şi vin de măceşe, în cure de lungă durată, care intervin înreglarea cantităţii de urină eliminată zilnic;- oprirea hemoragiilor uterine, leucoree, gonoree, cistite, nefrite, dismenoree pentru care seutilizează infuzie sau tinctură de măceşe cu proprietăţi antiseptice.

Măceşul e bun şi pentru bolile de inimă

În bolile cardiovasculare, preparatele din fructe sunt bune vasodilatatoare, arteriale şi venoase şiconstituie remedii eficiente contra fragilităţii vaselor capilare (datorită conţinutului în flavonoide şivitamina P). Prin aceasta, măceşele facilitează circulaţia periferică normală a sângelui, picioarele şimâinile nu mai sunt reci şi cianurate şi previne apariţia de hemoragii la nivelul arterelor sau vaselor,cu pericol de arterite şi tromboflebite, mai ales la persoanele în vârstă. În plus, intervine îninsuficienţa cardiacă, cu edeme la glezne. În bolile inimii, preparatele din măceşe au rol sedativ încaz de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, angină pectorală şi aterocleroză coronariană(pentru aceste boli sunt eficiente infuzii şi decocturi).

Stimulează secreţiile gastrice

În afecţiunile aparatului digestiv, preparatele din măceşe au efecte în steatoza hepatică, hepatitacronică virală (A, B, C), litiaza biliară, dischinezia biliară, colecistite, gastrite (prin stimulareasecreţiilor), inflamaţii intestinale, crampe şi senzaţie de vomă. Prin stimularea digestiei (datorităconţinutului în pectine) se evită enterocolitele, inflamaţiile mucoaselor, hemoragiile la stomac,diareea, dizenteria şi intoxicaţiile stomacale (se prepară infuzii concentrate, decocturi, macerate larece, vinuri tonice şi pulberi).Un efect remarcabil se constată în eliminarea viermilor intestinali (oxiuri, ascaroizi, giardia şi tenia).Se utilizează fructele crude sau uscate şi pulverizate, amestecate cu miere de albine (2 părţi fructe şi1 parte miere), care se consumă înainte de mese, pe stomacul gol, câte 2-3 linguriţe pe zi.

Ajută sistemul nervos şi respirator

Pentru sistemul nervos, măceşele intervin împotriva stresului, a somnolenţei, a insomniilor,asigurând nopţi liniştite. Mai au efecte în migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuziimentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseală şi chiar în scleroza multiplă în plăci (leuconevraxită).

Pentru aceste afecţiuni se utilizează decoctul, pulberea şi tinctură cu acţiune sedativă.În afecţiunile respiratorii, măceşele au efecte remarcabile în tratarea multor boli ca: gripa, răceala,răguşeala, rinosinuzita, faringita, astmul bronşic, pneumonia, tuberculoza şi în creşterea rezistenţeila infecţii pulmonare (sunt eficiente infuziile, decocturile şi tincturile). Pulberea de măceşe (1linguriţă la intervale de 1-2 ore) măreşte capacitatea de a suporta febra, asigurând totodatăeliminarea unor toxine şi inhibarea bacterilor din corp.La tratamente externe se aplică comprese sau masaje locale cu decoct de măceşe pentru durerireumatice, îmbunătăţirea mobilităţii articulare, psoriazis, contuzii, înţepături de insecte, micoze

 bucale, cuperoză (vinişoare subţiri pe obraji), dureri de urechi şi diferite dermatoze alergice. Efect

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 12/17

 bun are şi consumul de pulberi din pulpa fructelor uscate, luând 4-6 linguriţe pe zi.Lemnul tăiat mărunt şi fiert în apa de baie acţionează în combaterea bătăturilor şi a ciocurilor dintalpă.

Utilizări terapeutice ale florilor, frunzelor şi seminţelor

Florile şi frunzele sunt folosite intern în boli de ficat, constipaţie, dizenterie, hemoptizie, litiazărenală, astenie şi cuperoză pentru care se prepară o infuzie din 2 linguriţe la 200 ml apă clocotităcare se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se beau 3 ceaiuri pe zi, foarte plăcute la gust, maiales dacă se amestecă cu frunze de zmeur, fragi şi mur.Este recomandat şi siropul preparat din 250 g frunze şi 1,5 litri apă clocotită; se lasă la macerat timpde 12 ore, se strecoară şi se adaugă 500 g zahăr sau miere de albine. Siropul se fierbe din nou până laconsistenţa optimă şi va fi consumat pentru efectele sale tonice, întăritoare şi depurative la copii,

 persoane anemice, în convalescenţă şi fără poftă de mâncare.În tratamente externe, florile şi frunzele au efecte în răni, ulceraţii, arsuri, dureri de ochi, pentru carese prepară o infuzie cicatrizantă folosită la spălarea rănilor, precum şi tinctură pentru comprese perăni şi ochi. În caz de răceală este indicat oţetul din flori pentru frecţii locale.În unele zone, frunzele şi florile proaspete sunt aşezate între rufe şi haine pentru a da un miros

 plăcut.Sâmburii sunt eficienţi în caz de palpitaţii, hemoragii, hemoroizi, menstre neregulate şi colitecronice; se poate folosi decoctul din 1 linguriţă seminţe zdrobite la 200 ml apă, se fierbe 5-6 minuteşi se beau câte 1-2 ceaiuri pe zi.În instabilitate nervoasă, nelinişte, teamă permanentă şi agitaţii nocturne se recomandă tinctura dinseminţe, din care se iau câte 30 picături de 3 ori pe zi.

Preparate pentru alimentaţie

- Decoct din două linguri fructe zdrobite sau curăţate de seminţe şi perişori care se fierb timp de 10minute în 500 ml apă la foc moale; se strecoară, se îndulceşte cu miere sau zahăr şi se bea călduţ saurece în cursul zilei. Fructele se introduc în apă numai după primul clocot, pentru menţinereavitaminei C. Ceaiul este foarte gustos şi reconfortant, are culoarea roşie, gust acrişor şi miros plăcutde vanilie, ceea ce îl face indicat să fie folosit în locul ceaiului chinezesc (verde sau negru).- Infuzia fără fierbere este indicată pentru a nu distruge vitaminele; se prepară din 10-15 fructezdrobite sau două linguriţe fructe uscate la 200 ml apă clocotită, care se infuzează acoperită timp de10-15 minute, se pasează prin tifon, se adaugă miere de albine şi zeamă de lămâie după gust şi seconsumă câte 2-3 ceaiuri pe zi, mai ales dimineaţa împotriva răcelii, în anotimpul iernii şi laînceputul primăverii.- Băutura răcoritoare din măceşe se prepară din 100 g fructe zdrobite care se ţin 12 ore scufundateîntr-un litru de apă rece; se strecoară prin pânză deasă, se adaugă 100 g zahăr şi se consumă câte 2-3căni pe zi, ca băutură vitaminizantă rece, eventual cu adaos de lămâie, miere de albine, frunze şi floride tei, pentru a mări efectele benefice.- Consumul în stare proaspătă foloseşte măceşe bine spălate de la care s-au îndepărtat seminţele şi

 perişorii, pentru a evita mâncărimile pielii sau ale mucoaselor. Conservarea fructelor se face subformă uscată sau ca pastă şi sirop obţinut din 2 părţi măceşe şi 3 părţi zahăr, care se încălzeşte pe

 baia de apă câteva secunde şi se păstrează în borcane bine închise.

- Tinctura de măceşe se prepară din o parte măceşe şi 5 părţi alcool 600; se macerează 8 zile şi seconsumă câte 40-50 picături pe zi, având efecte sedative, contra nevrozei anxioase. Se mai preparădin 500 g pulpă de măceşe (fără sâmburi) amestecate cu 500 g zahăr sau miere şi lăsate la macerat 5-6 zile până la obţinerea unui suc roşu; se adaugă 500 ml alcool 600, se mai macerează încă 2-3 ziledupă care se strecoară în sticle închise la culoare, folosindu-se circa 30 picături înainte de culcare.- Vinul de măceşe este o băutură excelentă, vitaminoasă, cu proprietăţi tonice şi antiinfecţioase. Se

 prepară din 2 kg fructe coapte, bine spălate şi trecute prin măşina de tocat; pasta se pune într-odamigeană de 20 litri cu 7 litri apă rece. Separat se dizolvă, la cald, 2 kg zahăr într-un litru de apă şizeama unei lămâi, se toarnă peste măceşe, se adaugă puţină drojdie de bere în damigeană şi se astupă

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 13/17

cu dop de fermentaţie. Aici se menţine timp de minim 6-8 săptămâni la temperatura de 18-200C, cuagitare zilnică. După limpezire se strecoară prin tifon şi se toarnă în sticle bine închise, păstrate laloc răcoros. Consumat câte un păhărel zilnic, dimineaţa pe stomacul gol, constituie un remediudeosebit de eficace în normalizarea circulaţiei sângelui, în menţinerea tonicităţii vaselor capilare, încombaterea litiazei şi infecţiilor urinare, iar extern este un minunat balsam pentru răni.

- Supa de măceşe se prepară din 40 g fructe coapte care se fierb în 250 ml apă cu puţină scorţişoară;se trece prin sită şi se adaugă 15 g miere şi 10 g amidon umectat. Totul se fierbe până se îngroaşă,după care se adaugă o linguriţă de stafide şi puţină coajă de lămâie pentru a se consumă cu plăcere,împreună cu crutoane sau cu fulgi de cereale. După acest sistem de preparare, în Suedia se consumăo supă foarte gustoasă.- Siropul din pulpă de măceşe se prepară din 250 g fructe uscate peste care se adaugă 1,5 litri apăclocotită; se lasă la macerat timp de 12 ore, se strecoară şi se adaugă 500 g zahăr sau sirop de pere,se fierbe până se obţine consistenţa specifică siropului. Se păstrează în sticle la frigider şi seconsumă câte 3 linguri pe zi, cu efecte deosebite în boli infecto-contagioase, diaree, viroze, precumşi la aromatizarea salatelor şi a îngheţatei. Dacă se adaugă şampanie devine un aperitiv foarte plăcut,uşor acidulat şi vitaminizant, fiind indicat pentru bolnavi convalescenţi şi copii, mai ales înanotimpul rece.- Lichiorul de măceşe se obţine din 500 g fructe coapte, bine mărunţite în mixer, peste care se toarnă

150 g zahăr şi 1 litru alcool 600; se lasă la macerat timp de 4-6 săptămâni, se filtrează prin filtru finîn sticle care se închid bine şi se lasă pentru maturare timp de alte 4 luni. Se consumă cu rolstimulator şi întăritor pentru vârstnici.- Jeleul de măceşe se prepară din fructe tăiate în jumătate şi curăţate de seminţe şi perişori; se lasă săse umfle peste noapte în suc de mere, se adaugă suc de cătină, zeama unei lămâi, zahăr (1½ faţă decantitatea de fructe) şi se dă în clocot. După ce se strecoară, se trece în borcane păstrate la rece dincare se consumă zilnic, fie pe pâine, fie amestecat în iaurt, având rol de a preveni răceala şi de a mări

 puterea de apărare a organismului.- Pelteaua din măceşe bine maturate, se fierbe timp de 30 minute, se centrifughează, se fierbe dinnou timp de alte 30 minute, după ce s-a adăugat o cantitate egală de zahăr şi sucul unei lămâi. Serecomandă persoanelor astenice şi copiilor bolnavi de diaree.- Pasta, marmelada şi dulceaţa din măceşe se obţin din fructe coapte, fără seminţe şi perişori (încantitate egală) şi coaja unei lămâi. După ce se amestecă cu grijă, se păstrează fără conservanţichimici şi sunt preferate la consum pentru gustul plăcut, dulce-acrişor şi vitaminizant.Se apreciază că o linguriţă de pastă sau marmeladă de măceşe, consumată zilnic, acoperă necesarulde vitamină C pentru un adult. În caz de boală, cantitatea se va mări de 4-5 ori, diluându-se cu apăsau amestecându-se în piureuri. Câteva kilograme de pastă de măceşe, de cătină albă şi de coacăzenegre pot asigura toate cerinţele de vitamine din cursul iernii.- Desertul vitaminizat se obţine din 20 g pastă de măceşe, care se freacă cu 75 g brânză dietetică şicu 2-3 linguri de lapte sau smântână, după care se presară 15 g nuci măcinate sau germeni de grâuîncolţit.

Alte utilizări

În apicultură, măceşul este o specie meliferă relativ bună, oferind albinelor culesuri de polen şinectar care asigură o producţie de miere de 10-20 kg/ha.În medicina veterinară se dau frunze verzi la vaci, când apare pericolul de avort, sau planta întreagă

 pentru sporirea producţiei de lapte. La câini cu viermi intestinali se dau 2-3 măceşe tocate,amestecate cu hrana, iar la oi şi capre se dau în timpul fătărilor şi contra sterilităţii. La bovinele cuindigestie şi balonări se dau ramuri proaspete de măceş.În scopuri ornamentale, măceşul este utilizat în parcuri, grădini şi marginea drumurilor pentruînfrumuseţarea peisajului şi pentru fixarea solului pe pante mari în scopuri antierozionale. Maifrecvent este utilizat măceşul de munte (Rosa pendulina) cu flori mari, frumoase şi frunziş bogat,care se plantează în grupuri decorative pe fundalul parcurilor sau sub formă de garduri vii, paralelecu curbele de nivel.

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 14/17

Constantin I. Milică, profesor universitar, USAMV Iaşi

 – preluare după ziarul Lumina – 

Macesele reprezinta un aliment care intra in reteta multor mancaruri, sosuri sau supe, dulceturi, siropuri,lichioruri, dar si a unor produse cu un efect terapeutic mult mai pronuntat, precum vinul, maceratul, uleiul,

pulberea si ceaiul sub diferitele lui forme de decoct, infuzie sau decoct si infuzie combinate. Pentru toate

acestea pot fi folosite atat fructele, cat si florile sau frunzele. Preparate insa incorect, ele isi pot pierde foarte

usor calitatile si, ca atare, efectul benefic pentru sanatatea noastra.

Se stie ca macesele sunt foarte bogate in vitamina C, insa vitamina C continuta se degradeaza foarte usor 

atat dupa cules, daca macesele nu sunt consumate imediat sau uscate corect, dar si in contact cu obiecte

metalice.

Ceaiul de macese se obtine prin oparirea cu apa clocotita a fructelor, caz in care vorbim de infuzie, sau prin

fierbere, timp de 5-15 minute, macesele introducandu-se in apa dupa primul clocot, discutand in aceasta

situatie despre decoct. Pentru a-i imbunatati gustul se poate adauga miere si zeama de lamaie, dar si

scortisoara, care ii potenteaza actiunea in caz de raceala.

Infuzia, indicata pentu a nu distruge vitaminele, se prepara din 10-15 fructe zdrobite sau din 2 lingurite de

fructe uscate peste care se toarna 200 ml de apa clocotita, se acopera si se lasa sa se extraga timp de 10-

15 minute si se filtreaza. Se beau 2-3 asemenea ceaiuri pe zi.

Este recomandata si infuzia din amestec de macese si catina alba. Doua lingurite din amestecul celor doua

fructe se oparesc cu 200 ml de apa clocotita si se lasa acoperite sa se extraga timp de 10-15 minute. Este

recomandata si infuzia din flori de macese.

Decoctul din fructe de macese se prepara turnand o lingurita de macese in 200 ml de apa in clocot. Se

fierbe apoi timp de 5-10 minute, se lasa sa se racesaca si se filtreaza.

Infuzia combinata de macese se prepara prin amestecarea unui macerat de pulbere de macese cu un

decoct al aceleiasi pulberi. Pentru aceasta se iau 3-6 linguri de pulbere de macese, fara seminte, si se pun

intr-un sfert de litru de apa. Se lasa timp de 8-10 ore sa macereze, dupa care se filtreaza. Lichidul sepastreaza, iar restul plantei ce ramane se fierbe timp de 2 minute, intr-un sfert de litru de apa, si se lasa apoi

sa se raceasca. Se amesteca apoi cele doua lichide obtinandu-se o jumatate de litru de infuzie combinata,

care se bea pe parcusul unei zile. Este recomandat sa se foloseasca strecuratori si site din plastic sau tifon,

pentru a nu pune preparatul in contact cu un metal care ar conduce la oxidarea vitaminelor.

Decoctul combinat de samburi de macese se prepara din 2 linguri rase de seminte de macese, care se obtin

prin cernerea pulberii. Semintele se pun la macerat timp de 8-10 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care

se filtreaza cu atentie, pentru a nu ajunge perisori de pe samburii maceselor in lichidul filtrat. Restul se fierbe

apoi timp de 10 minute, cu inca un sfert de litru de apa, se lasa sa se raceasca, se filtreaza si se amesteca

apoi cu lichidul obtinut prin macerare, rezultand o jumatate de litru de decoct combinat de samburi de

macese, care se bea pe parcursul unei zile. Se recomanda cure de 14 zile urmate de 14 zile de pauza.

Decoctul din radacina de maces se prepara din 2 lingurite de radacina taiata in bucatele, care se fierb timpde 15 minute in 500 ml de apa. Se foloseste in special impotriva pietrelor la vezica biliara si la rinichi.

Tinctura este un bun tonic si sedativ. Se consuma seara, 30-50 de picaturi. Pentru a o prepara se pune la

macerat o jumatate de kilogram de pulpa de macese, fara samburi, cu o jumatate de kilogram de zahar sau

de miere. Se lasa la macerat in jur de 5-8 zile, pana ce se formeza un suc rosu, si se adauga apoi o

 jumatate de litru de alcool de 60 de grade. Se mai macereaza 2-3 zile, dupa care se strecoara si se pune in

sticle de culoare inchisa.

Maceratul de macese obtinut la rece, fara fierbere, este foarte bogat in vitamine. Se pun 100 g de macese

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 15/17

intr-un litru de apa si se lasa la macerat 12 ore. Apoi se dizolva 100 g de zahar 

sau miere, se filtreaaza si se pastreaza la rece. Se recomanda consumul a 2-3

cani pe zi, pe tot parcursul sezonului rece. Se poate adauga lamaie sau flori de

tei.

Un macerat gustos poate fi obtinut si prin adaugarea a 300-400 g de macese la

un litru de apa in clocot. Se lasa sa mai dea cateva clocote, dupa care se treceprin sita, pentru a separa semintele. Se adauga apoi 500 g miere de salcam, se amesteca si se lasa la

macerat 2-3 zile.

Pentru pastrarea calitatilor este important ca macesele sa fie corect uscate

Amestec de pulbere de macese cu miere. Macesele curatate de seminte si de perisori, transformate in

pulbere, pot fi amestecate in proportie de doua parti pulbere de macese si o parte miere de albine,

amestecul fiind recomandat impotriva viermilor intestinali.

Pulberea de macese se obtine din fructe uscate. Acestea pot fi macinate foarte fin cu rasnita electrica de

cafea. Pulpa se transforma intr-o pulbere fina in timp ce semintele fiind foare dure raman intregi. Apoi

pulberea este separata de seminte si de perisori printr-o sita foarte deasa. Se pune in borcane de sticla bine

inchise si se pastreaza intr-un loc intunecos si rece maxim 15 zile deoarece substantele active se oxideaza

destul de repede. Semintele rezultate se pastreaza si ele, fiind utilizate separat.

Vinul de macese este tonic, remineralizant, vitaminizant, diuretic, fiind benefic in cazul lipsei poftei de

mancare, in convalescenta, precum si in afectiuni hepatice si renale. Pentru a-l prepara din macese

proaspete intr-o damigeana de 50 l se folosesc 10 kg de macese, 12 kg de zahar si 35 l de apa. Macesele

bine coapte se spala de praf doar daca este nevoie si se trec prin masina de tocat carne. Din cauza

samburilor tari se trec mai greu, fiind recomandat sa se introduca doar cate putine in masina. Zaharul se

dizolva pe foc in 10 litri de apa, impreuna cu zeama de la o lamaie sau cu 2 linguri de otet de 9 grade, si se

fierbe timp de 10 minute. Macesele se introduc in damigeana si se toarna peste ele siropul racit si

amestecat cu restul de apa. Fermentatia poate sa aiba loc sub actiunea drojdiilor salbatice de fermentatie

sau se poate adauga si drojdie de bere. Sub gatul damigenei trebuie sa ramana un spatiu liber de cel putin

10 cm pentru spuma ce va rezulta prin fermentatie. Se astupa cu dop de fermentatie si se lasa sa

fermenteze timp de 6-8 saptamani, la 18-20 de grade, agitand zilnic. Cand se termina fermentatia, vinul selimpezeste. Atunci se scoate, se filtreaza prin tifon si vata si se pune in damigene mai mici inchise tot cu dop

de fermentatie, deoarece va continua sa fermenteze usor. Se poate trage in sticle doar cand fermentatia s-a

oprit complet. Dupa ce se invecheste 1-2 ani are gust de vermut si o culoare rosu-maronie, avand si un

continut foarte mare de vitamina C.

Vinul de macese se poate prepara si din macese uscate. Se spala bine 1 kg de macese uscate si se pun

intr-o damigeana. Se adauga 3 kg de zahar, 30-50 g de drojdie, 7 litri de apa fiarta si racita, sucul de la doua

lamai si trei litri de vin rosu superior, Pinot Noir, Merlot sau Cabernet. Se astupa damigeana cu dop de

fermentatie si se tine timp de 4-6 saptamani la o temperatura in jur de 20 de grade. In primele doua

saptamani se agita usor. La sfarsit se filtreaza si se pune in alt vas tot cu dop de fermentatie. Se poate trage

in sticle doar cand fermentatia s-a oprit complet.

Dopul de fermentatie se realizeaza cu ajutorul unui dop de pluta sau de cauciuc, a unui tub de sticla, a unuifurtun si a unui vas cu apa. Se trece prin dop tubul legat la furtun, iar acesta se introduce in vasul cu apa.

Dopul trebuie sa fie perfect etans. El este necesar pentru a permite gazelor de fermentatie sa iasa, altfel s-

ar sparge vasul din cauza presiunii create, dar impiedica intrarea aerului care ar duce la otetirea vinului.

Siropul de macese Steaua Divina este realizat cu zahar invertit

Siropul de macese este tonic, reconfortant, apara organismul de infectii si factori patogeni, ajuta la fixarea

calciului in oase, accelereaza producerea de celule rosii, mentine permeabilitatea vaselor de sange,

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 16/17

intareste functiile vitale si organele interne. Se poate prepara si din macese

uscate. Peste 250 g de macese uscate se toarna 1,5 l de apa clocotita si se lasa

la macerat 12 ore. Apoi se filtreaza, se adauga 0,5 kg de zahar si se fierbe pana

scade si capata consistenta dorita. Se toarna in sticle curate, uscate si fierbinti,

se astupa ermetic si se fierb in baine marie.

Lichiorul de macese are un rol stimulator si intaritor. Pentru a-l prepara se iau500 g de fructe coapte, se maruntesc bine in mixer, se adauga 150 g de zahar,

se lasa pana se formeaza sucul si apoi se adauga un litru de alcool de 60 de

grade. Trebuie lasat la macerat 4-6 saptamani, timp in care se agita periodic,

dupa care se filtreaza cu atentie si se pune in sticle bine inchise. Se poate

consuma dupa alte patru luni de maturare.

Jeleul de macese se poate prepara dupa multe retete. O varianta care este si

gustoasa si creste in acelasi timp puterea de aparare a organismului combina macesele cu merele si catina.

Macesele taiate in jumatate si curatate bine de seminte si de perisori se lasa peste noapte in suc de mere,

se adauga apoi sucul de catina, zeama de lamaie, zaharul (care trebuie sa fie o data si jumatate mai mult

decat pulpa de macese), se amesteca bine si se da in clocot. In final, se strecoara si se pune in borcane

care se pastreaza la rece. Se poate consuma ca atare, pe paine, in iaurt etc.

Exista mai multe retete traditionale de pasta si gem de macese

Gem de macese sau Hetschenpetsch. Se iau 2 kg de macese, se spala, se taie in jumatati, se

indeparteaza cu grija semintele si perisorii, se asaza intr-un vas emailat, se acopera cu apa si se pun la fiert

dupa care se trec printr-o sita fina. In final se pun parti egale de pasta si de zahar si se fierb din nou cateva

minute. Apoi dulceata se toarna in borcane bine oparite, care se inchid bine si se pun la rece.

Alte utilizari

Sunt nenumarate retete pentru a obtine diferite preparate din macese, supe, sosuri, mancaruri, prajituri sau

inghetate. Bine preparate, ele sunt si gustoase si foarte sanatoase. Exista si miere de macese, si ea extrem

de sanatoasa.

Macesele sunt folosite in multe alte scopuri, inclusiv in medicina veterinara, iar tufele de macese sunt idealepentru garduri vii de protectie sau pentru o minunata pata de culoare in gradina.

Cosmetica

Macesele sunt si un regenerator natural al pielii, capacitatile sale de cicatrizare si regenerare a pielii fiind

apreciate in cosmetica deja de multi ani. Continutul ridicat de acizi grasi esentiali asigura o actiune benefica

de regenerare a pielii, de incetinire a imbatranirii premature. S-au obtinut rezultate excelente in tratarea

arsurilor, in special a celor solare, si a cicatricelor, inclusiv a celor chirurgicale sau a celor lasate de acnee,

pentru reducerea ridurilor si a semnelor de imbatranire prematura, reducand in acelasi timp roseata. Uleiul

de macese este recomandat in special pentru pielea uscata, dar si pentru cea normala. Se poate utiliza si

pentru masaj, masti si impachetari corporale. Se remarca in primul rand uleiul organic de Rosa mosqueta

obtinut din fructe prin presare la rece. Un atu important il joaca continutul ridicat de acizi grasi nesaturati,linoleic (44-50%), linolenic (30-35%) si oleic (15-20%) si de vitamina C, cu ajutorul carora contribuie la

regenerarea celulelor din epiderma si la cresterea capacitatii lor de productie de colagen si elastina, putand

fi considerat a fi un ulei antirid ce contribuie la mentinerea elasticitatii pielii.

 

8/7/2019 Florile de maces

http://slidepdf.com/reader/full/florile-de-maces 17/17

Prezentare

Produsul contine pulbere din frunze si flori de maces si este folosit ca supliment alimentar careaduce o contributie insemnata de saruri necesare organismului.

Indicatii in diferite forme de avitaminoza, de stimulare a poftei de mancare, de crestere a rezistenteiorganismului in perioade de suprasolicitare fizica si efort intelectual, in convalescenta dupa boliinfectioase pentru revigorarea, fortifierea si remineralizarea organismului. Aceste actiuni suntimprimate de prezenta de bioflavonide, acizi organici, taninuri, pectine, saruri minerale dincompozitia produsului vegetal.

Conditii de pastrare

A se pastra la temperaturi sub 25 °C, ferit de umiditate si lumina, in ambalajul original !A nu se depasi doza zilnica recomandata !A se citi recomandarile inainte de utilizare !A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj !A nu se lasa la indemana copiilor mici !

 Administrare

Se consuma sub forma de infuzie calda, indulcita de 2-3 ori pe zi, in special primavara si in sezonulrece