SUBIECTE EXAMEN PRACTIC FIZIOLOGIE(1)

1.Metode de determinare a Hb plasmatice si eritrocitare.a. Masurarea Hb eritrocitare-se extrag 100 microlitri dintr-o proba de sange proaspat recoltat prin punctie venoasa din vena cubitala;-se suspenda intr-un container ce contine 1 ml apa distilata;-se asteapta 10 minute pentru instalarea hemolizei;-se prepara o dilutie 1:100 de hemoliza in solutie Tris(pH=8);-2 ml din solutia finala se introduc in cuuva spectrofotometrului si se inregistreaza spectrul intre 360-650 nm;-se masoara asborbanta la 380,415,470 nm; b. Masurarea Hb plasmatice--se extrag 100 microlitri dintr-o proba de sange proaspat recoltat prin punctie venoasa din vena cubitala;-se centrifugheaza 1 ml sange la 5000 r/min, timp de 10 min;-din supernatantul obtinut(plasma) se extrag 200 microlitri care sunt resuspendati in 2 ml soluti Tris ;-se inregistreaza spectrul;-se calculeaza concentratia Hb;

FORMULAConcentratia Hb=C(mg/l)=(1.65m*A415-0.39m*A380-0.73m*A470)*100

2.Determinarea hematocritului si VSH-ului.a. Determinarea hematocrituluiTehnica de lucru:-se recolteaza prin punctie venoasa 3-5 ml sange si se introduc intr-o eprubeta de hemoliza peste coagulant(heparina);-se agita usor pentru omogenizare;-se introduce sange in tuburile de hematocrit(pana la diviziunea 100) si se centrifugheaza la 4000 r/min, timp de 20 min, in pozitie orizontala;

Calcul:dupa centrifugare se masoara inaltimea coloanei de eritrocite(h) si inaltimea coloanei totale de sange(H).Hematocrit(%)=h%=100*h/HValori normale:Hematocrit venos:-la barbati-46.5+-5 %; -la femei -42+-5% -nou-nascuti -56% -copii-35-45%Hematocrit somatic=0.91 * hematocrit venos determinat.

b. Determinarea VSH-uluiTehnica de lucru :-se aspira in seringa 0.4 ml din solutia de citrat de sodiu 3.8% si apoi prin punctie venoasa, se recolteaza sange in seringa pana la 2 ml ;-amestecul din seringa se omogenizeaza prin rasturnarea lenta a acestuia de cateva ori,dupa care se pune in eprubeta de hemoliza;-se aspira sange in tunul Westergrenn pana la diviziunea zera;-se fixeaza tubul cu varful pe unul din dopurile de cauciuc ale suportului,iar extremitatea superioara-cu ajutorul clemei resort;-se noteaza ora fixarii tubului in suport;-citirea se face la 1, 2 si 24 ore, prin stabilirea coloanei de plasma, exprimata in mm, in care s-a produs sedimentarea hematiilor;

Valori normale:-barbat=2-7 mm/ ora si 7-15 mm/2 ore;-femeie=4-9 mm/ora si 12-17 mm/2 ore;-in timpul sarcinii=35 mm/ora;-nou-nascut=0.5 mm/ora;-copii mici si sugari=9-12 mm/ora.

3.Determinarea volumului globular si valorii globulare.a. Determinarea volumului globular(VG) VG=VP*Hts/(100-Hts)Hts=hematocrit somatic.

b. Determinarea valorii globulareValoarea globulara=este un indice relativ ce permite aprecierea incarcarii procentuale ce Hb a sangelui de cercetat in functie de numarul de eritrocite/mm cub.Se calculeaza din relatia:Val. globulara=Hb gasita(%)/Hb normala(%)/Nr hematii gasite/Nr hematii normalVal. globulara=Hb gasita(%)/2N

Valori normale:1(0.85-1.15)Variatii<0.85=hipocromie >1.15=hipercromie

4.Decelarea sangeluiPrincipiu:probele de decelare a sangelui se bazeaza pe proprietatea Hb de a a actiona ca o peroxidaza in prezenta apei oxigenate si de a da reactii de colorare prin oxidarea benzidinei si a rezinei de guaiac(albastru de benzidina si verdele de guaiac) si de a transorma, prin incalzire in prezenta NaCl si a acidului acetic,in clorhidrat de hematina,care cristalizeaza prin racire(cristalele lui Teichmann).

Proba cu benzidinaTehnica de lucru:a.-se iau intr-o eprubeta de 2 ml acid acetic glacial in care se dizolva cateva de benzidina si se adauga un volum egal de apa oxigenata 3 % proaspat preparata;-se adauga o picatura solutie slaba de oxihemoglobina:apare coloratia albastra sau albastra-verzuie; b.-se iau intr-o eprubeta 3-4 picaturi solutie 0.3% benzidina in acid acetic glacial 50%, peste care se adauga un volum egal de apa oxigenata 3% si 1 ml solutie oxihemoglobina;apare culoarea albastra sau albastra-verzui.

Cristalele lui TeichmannTehnica de lucru:-se pune pe o lama o picatura de sange diluat(1/500-1/1000) si se presara peste ea cateva cristalele de NaCl;-se pune lamela pe picatura si la marginea ei o picatura de acid acetic glacial,care prin capilaritate patrunde sub aceasta;-se incalzeste lama la flacara evitandu-se fierberea pana apare culoarea bruna-violacee;-se lasa sa se raceasca si se examineaza la microscop mai ales pe marginele lamelei.

5.Numararea eritrocitelorTehnica de numarare:a.Recoltarea si dilutia sangelui-dupa inteparea pulpei degetului,prima picatura se sterge ,a doua se aspira in pipeta pana la diviziunea 0.5 sau 1;-se aspira lichidul de dilutie pana la diviziunea 101;-se pune pipeta in pozitie orizontala;-se astupa la cele 2 capete;-se agita viguros pentru omogenizare;b.Umplerea camerei de numarat-se aplica lamela pe lama calelei;-se agita viguros pipeta 2-3 min;-se lasa sa curga si se indeparteaza primele picaturi;-se asteapta sedimentarea elementelor pe grila;c.Numararea eritrocitelor-se aduce in campul microscopului patratul mare din stanga sus;-se numara hematiile din fiecare patrat;-se vor numara min 5 patrate mari, 80 patrate mici;

Calcul:Nr. hematii/mm3=N*D/80*s*hN=nr hematii numarate in 80 patrate mici.s=suprafata unui patrat mic(1/400 mm2)h=inaltimea celului(1/10mm)D=dilutia(1/200 sau 1/100)

Valori normale:-barbat=4.500.000-5.000.000/mm3-femei=4.200.000-4.500.000/mm3-copii=5.000.000-6.000.000/mm3

6.Determinarea grupelor sanguine.a.Determinarea aglutinogenului(proba Beth-Vincent)Tehnica de lucru:-pe o lama se pun succesiv cate o picatura de ser hemotest in ordinea 0 stg, A mijloc, B dr;-cu coltul unei lame se adauga o cantitate mica de sange schimband coltul la fiecare picatura si amestecandu-se;-lama se ia in mana si se roteste usor;Interpretare:-daca in toate picaturile nu apare nicio aglutinare-grupa 0;-daca apare aglutinare cu serurile 0 si B-grupa A;-daca apare aglutinare cu serurile 0 si A-grupa B;-daca apare aglutinare in toate serurile-grupa AB;

b.Determinare aglutininelor(proba Simion)Tehnica de lucru:-pe o lama se pun 3 picaturi din serul de cercetat;-pe prima picatura se pun eritrocite 0,pe cea din mijloc eritrocite A si pe ultima eritrocite B.Interpretare:-reactie negativa cu eritrocitele de tip 0 in toate cazurile;-aglutinare cu eritrocitele A si B-serul contine aglutinine alfa si beta;-aglutinare doar cu eritrocitele B-serul contine aglutinine beta;-aglutinare doar cu eritrocitele A-serul contine aglutinogen alfa;-nu se produce aglutinare-serrul nu contine aglutinice alfa si nici beta-grupa AB;

7.Numararea leucocitelor si formula leucocitara.a.Numararea leucocitelor-principiu asemanator celui de la numararea eritrocitelor,doar ca:

Se foloseste un lichid de dilutie hipoton pentru a realiza hemoliza eritrocitelor;

Lichidul trebuie sa mai contina acid acetic ai albastru de metilen;

Se foloseste pipeta Potain; Se folosesc camere

Burker,Burker-Turck sau Goreaev;

Numararea se face pe minimum 25 patrate mari;

Calcul:Nr. leucocite/mm3=N*D/25*s*hNr. Leucocite/mm3 sange-pentru dilutia 1/10=N*100 -pentru dilutia 1/20=N*200

Valori normale:-adult=5.000-9.000/mmm3-sugar=8.000-12.000/mm3-nou-nascut=12.000-20.000/mm3

b.Formula leucocitaraGranulocite=60-70%

Neutrofile 60-70%

Eozinofile 1-5%

Bazofile 0.5-1%

Agranulocite=30-40%

Limfocite 25-35%

Monocite 4-8%

VALORI

NN 50-320/mm3

NS 2500-4800/mm3

E 100-200/mm3

B 25-80/mm3

L 1250-2400/mm3

M 300-640/mm3

8.Determinarea timpului de coagulare si de sangerare.a.Timpul de coagulare=timpul scurs intre momentul recoltarii sangelui si cel in care coagularea este completa;Metoda Lee si White-se punctioneaza vena,se extrag 1-2 ml sange;-se repartizeaza cate 1 ml sange in 2 eprubete;-eprubetel se pun in baie de apa la 37 grade Celsius;-cronometru se porneste din momentul in care eprubeta poate fi rasturnata fara ca sangele sa curga;-in acest moment se incepe citirea eprubetei a 2-a;-citirea se face tot din minut in minut; Valori normale: prima eprubeta=6-10 min; a doua eprubeta 8-12 min.

Metoda Bazarov-pe o lama se pune o picatura de ser fziologic;-se inteapa pulpa degetului;-se indeparteaza prima picatura;-a doua picatura se lasa sa cada peste picatura de ser fziologic;-se pune lama intr-o camera umeda=cutie Petri;-prin inclinari usoare se determina din minut in minut momentul in care s-a produs coagularea(picatura nu se mai deformeaza).Valori normale:8-10 minute.

b. Timpul de sangerareMetoda Duke-se dezinfecteaza degetul cu alcool,dupa uscare se inteapa cu acul Franke sau acul de seringa;-din momentul aparitiei primei picaturi de sange se porneste cronometrul;-din 30 in 30 de secunde se culeg cu o hartie de filtru picaturie aparute,fara a atinge buzele plagii;-se opreste cronometrul cand hartia nu se mai pateaza;Valori normale:2-4 minute.

9.Determinarea Clearece-ului creatininei endogene.Principiu=determinarea concentratiei creatininei in sange si urina conomitent cu masurarea debitului urinar intr-un timp limitat.

Mod de lucru:-in dimineata efectuarii probei,subiectul de explorat este retinut la pat;-se goleste vezica urinara prin mictiune spontana sau cateterism vezical;-ingestia unei cantitati de apa(10 ml/kg) inainte cu jumatate de ora de inceperea probei;-golirea vezicii urinare ed doua ori,la interval de o ora( U1 si U2).Daca urina recoltata nu indica un flux satisfacator se mai administreaza subiectului inca 200-300 ml apa;-recoltarea sangelui pentru determinarea creatininei endogene se realizeaza fie la inceputul probei de clearance,fie la mijlocul intervalului intre perioadele de recoltare a urinei,intrucat aceasta componenta este constanta pentru organism,cel putin pentru un interval de 24 de ore;-se dozeaza creatinina in plasma(P) si in urina(U1 si U2);-se calculeaza debitul urinar(V1 si V2)Se introduc in calcul C=(U*V)/P

Valori normale:130+-15 ml/minut.

10.Testul PSP(fenolsulfonftaleina)

Fenolsulfonftaleina este o substanta colorata care se elimina dupa o perioada scurta de la injectare si proportie de 94-95%.Mod de lucru:-subiectul de explorat este mentinut in decubitus dorsal min 20 de minute inainte de inceperea probei;-se videaza vezica urinara dupa care bea 600-1000 ml ceai neindulcit;-dupa 45 de minute se injecteaza intravenos 10 ml din solutia de PSP;-la sfarsitul primelor 15 minute de la injectarea solutiei se realizeaza din nou golirea veziciii;-se introduce urina intr-un cilindru special(5000 ml) si se completeeaza cu apa distilata pana la semn.Valori normale: 35-45 % PSP excretat(dupa 15 minute).

11.Explorarea capacitatii de dilutie si concentrare a rinichiuluia.Explorarea capacitatiii de concentratie-in dimineatza zilei propusa pentru explorare,subiectul isi goleste vezica urinara,duapa care in decurs de 30 minute bea 1500 ml apa sau ceai neindulcit;-din 30 in 30 de minute,timp de 4 ore, se recolteaza probe de urina in recipiente separate.Fiecare proba este masurata,iar apoise determina osmolaritatea.

In mod nomal dupa 4 ore se elemina intreaga cantitate de lichide ingerate,iar densitatea scade pana a la 1001-1003 cel putin in unul din esantioanele recoltate.

b.Eplorarea capacitatii de dilutie-subiectul nu ingera lichide timp de 18 ore,iar la fiecare 3-4 ore se recolteaza urina in vederea masurarii volumului si determinarii osmolaritatii.

In mod normal, in timpul celor 18 ore cat dureaza proba,se elemina maximum 800 ml urina,iar densitatea trebuie sa fie de minimum 1025 in cel putin una din probele recoltate.In cazul insuficientei renale densitatea maxima a urinei nu depaseste 1018.

12.Masurarea volumelor respiratorii si capacitatii vitale pulmonare prin metoda spirografica.a.Masurarea volumelor respiratoriiVRC=Volumul respirator curent=reprezinta cantitatea de aer care patrunde si paraseste apoi pulmonul intr-o respiratie de repaus sau volumul de aer vehiculat de pulmon cand acesta trece de la pozitia inspiratorie de repaus la pozitia expiratorie de repaus.~500 ml.

VIR=Volumul inspitaor de rezerva=volumul de aer care patrunde in pulmon in urma unei respiratii profunde precedata de o inspiratie de repaus,sau cantitatea de aer vehiculata in pulmon,cand sistemul toraco-pulmonar trece din pozitie inspiratorie de repaus in pozitia inpsiratorie maxima.~1500 ml.

Capacitatea inspiratorie=VRC+VIR=cantitatea de aer vehiculata in pulmon cand sistemul toraco-pulmonar trece din pozitie inspiratorie de repaus in pozitie inspiratorie maxima.

VER=Volumul expirator de rezerva=cantitatea de aer scoasa din plaman in urma unui expir fortat precedata de un inspir si un expir de repaus.

CV=VRC+VIR+VER=Capacitatea vitala=cantitatea de aer vehiculata prin pulmon cand sistemul toraco-pulmonar trece din pozitia inspiratorie maxima in pozitia expiratorie maxima.

VR=Volumul rezidual=cantitatea de aer care ramane in pulmon la sfarsitul unei respiratii fortate.VR+VER=capacitatea reziduala functionala CRF.CV+VR=capacitatea pulmonara totala.

b. Determinarea CV prin metoda spirografica.-se foloseste un dispozitiv numit spirometru;-se pune subiectul in legatura cu spirograful prin intermediul unei prese bucale;-se aplica o pensa nazala;-se executa miscari inspiratorii si expiratorii de repaus;-se efectueaza un inspir profund urmat de un expir fortat;-se efectueaza un inspir profund (precedat de cateva respiratii de repaus) urmat de apnee si de un expir maxim si rapid.

13.Expirograma fortata,VEMS si indicele Tiffneau.a.Expirograma fortata-se obtine cand subiectul executa o expiratie fortata,maxima. -se obtine VEMS(volumul expirator maxim/sec); Debite expiratorii medii masurate pe un anumit segment al CVF cum ar fi:

Debitul expirator mediu-intre 25-75 %=volumul de aer expulzat in prima ½ mijlocie a CV.

Debitul expirator mediu-intre 50-75 %=volumul de aer expirat in al trei-lea sfert al CV

b.Indice Tiffneau=indice de permeabilitate bronsica-IPBIPB=100VEMS/CVIn conditii normale,la adult indicele variaza intre 70-85%.

14.Zgomote respiratorii(zone de asculatie,descriere,cauzele producerii)Zgomotul laringo-traheal-se percepe anterior in ½ superioara a sternului,iar posterior in regiunea interscapulara corespunzatoare primelor 4 vertebre dorsale.Este un zgomot puternic,cu carecter de suflu si se datoreaza trecerii aerului prin orificiul ingustat al glotei.

Murmurul vezicular-este un zgomot slab,dulce,aspirativ si se percepe pe toata aria pulmonara.Se percepe in timpul inspirului si numai la inceputul expirului.Se datoreaza trecerii aerului din extremitatea ingusta a bronsiolelor,in conductul alveolar.

15.Influenta ionilor si mediatorilor asupra excitabilitatii cardiace.Rolul ionilor de Na-sunt necesari mentinerii automatismului cardiacl

-in exces,exercita o actiune inhibitorie asupra excitabilitatii si contractilitatii miocardice -perfuzand un cord izolat su solutie NACl izotonica, observam reducerea progresiva a amplitudinii contractiilor,pana la oprirea in diastola.

Rolul ionilor de K-adugand lichidului de perfuzie a cordului izolat ioni de K,se observa rarirea frecventei cardiace,diminuarea amplitudinii sistelelor pana la oprirea in diastola.

Rolul ionilor de Ca- adugand lichidului de perfuzie a cordului oprit in diastola prin actiunea NaCl,o sare ionizabila de Ca,cordul isi recapata activitatea contractila. -in doze mici,ionii de Ca stimuleaza excitabilitatea si contractilitatea miocardului,in doze mare ionii de Ca opresc cordul in sistola. -adaugand cantitati mici de CaCl in lichidul de perfuzie a cordului izolat,se observa o usoara crestere a amplitudinii sistolelor,dar si o crestere a tonusului bazal al inimii,cu o usoara tahicardie.

Rolul ionilor de H- adugand lichidului de perfuzie a unui cord izolat, o dilutie slaba de acid lactic,se observa diminuarea frecventei si amplitudinei de contractie a cordului pana la oprirea in diastola.

Rolul mediatorilor chimici-adaugarea de adrenalina-accelerarea frecventei cardiace si imbunatatirea fortei de contractie a inimii; -adaugarea de acetilcolina-reducerea fortei de contractie a inimii si oprirea in diastola.

16.Ligaturile lui Stanius.

3 formatiuni localizate-la nivelul sinusului venos=ggl Remak(excitomotor);-la nivelul septului interatrial=ggl lui Ludwig(inhibitor);-in ventricul=ggl Bidder(excitomotor mai slab decat ggl Remak);Prima ligatura-se realizeaza trecand un fir de ata pe sub sinusul venos si separand prin ligaturare sinusul de auricule;-sinusul venos continua activitatea ritmica contractila,in timp ce restul inimii este oprit;

A doua ligatura-se realizeaza la nivelul santului auriculo-ventricular;-se observa reluarea activitatiii contractile a ventriculului,dar cu frecventa redusa fata de a sinusului venos,in timp ce auriculele raman inactive;

A treia ligatura-se efectueaza la nivelul santului auriculo-ventricular;-se constata ca sinusul venos si auriculele prezinta acelasi ritm contractil,in timp ce ventriculul se contracta cu o frecventa mai redusa proprie;

17.Cardiograma la om.-se inregistreaza cu dispozitive numite cardiografe;-cardiograful se plaseaza la locul de bataie varfului inimii la un subiect in pozitie de decubitus lateral stang.Membrul sup stg va fi in semiflexie,sub capul bolnavului,pentruo relaxare toracia mai buna.-curba apexogramei este polimorfa avand o unda pozitiva(A,B,C,D) si o portiune usor oblic ascendenta(D,A).

Unda pozitiva ABCD-ampla,corespunde contractiei izovolumetrice a Vstg(AB), fazei de evacuare(BC) si de relaxare izovolumetrica a acestuia (C1D).AB=contine un punct M(inchiderea orificiului mitral)=Faza de preejectie.Dureaza 0.08-0.12 sec. -AM=faza de mulare a ventriculului.Dureaza 0.03-0.04sec. -MB=faza de propriu-zisa de contractie izovolumetrica.Dureaza 0.04-0.09 sec. B=momemtul de deschidere a vavulelor sigmoide aortice si inceperea evacuarii ventricului.BC=faza de contractie izotonica a ventriculului sau faza de evacuare.Dureaza 0.30 sec. -aceasta faza se subdivide in 2 subfaze-faza de evacuare rapida=0.08 sec. -faza de evacuare lenta=0.20 sec. Din punctul C curba graficului descinde brusc,marcand intrarea ventricului in diastola.CC1=protodiastola=0.04 sec.C1D=ralaxarea izovolumetrica=0.08 sec. -presiunea in ventricul scade,dar ramane la o valoare intermediara intre cea a presiunii din aorta si cea din auricul.D=momentul de deschidere a valvulei mitrale pt umplerea Vstg. -apoi graficul urca usor,denotand cresterea presiunii in ventricul prin acumularea sangelui venit din auricul.DE=faza de umplere rapida=0.10 sec. -vf inimii este puternic proiectat inainte,lovind toracele,urmat de franarea acestei proiectii prin intrarea in actiune a sistemului valvular mitral si ridicarii scheltului sau inelar.EF=faza de umplere lenta=0.27-0.30 sec. -sfarsitul umplerii cu sange a ventricului;presiunea din ventricul creste progresiv,iar valvulele atrio-ventriculare tind sa se aproprie. -spre sfarsitul fazi,presiunea din ventricul este pentru un timp constanta si fibrele ventriculare in repaus mecanic=diastaza.Dupa aproximativ 0.02 sec survine o noua contractie ventriculara.

19.Semnificatia vectorilor de depolarizare si repolarizare atrio-ventriculara in derivatiile standrad.(1)-vectorul de depolarizare a septului interventricular va avea orientare de la stg-la dr de sus in jos si catre inainte.(2)-se depolarizeaza endocardul ventricular drept,care va fi electrnogativ in comparatie cu zonele sale epicardiceinca nedepolarizate,realizand un vecto orientat de la stg-la dr si in jos.(3)-depolarizare varfului inimii si a zonei endocardice a Vstg,realizand un vector orientat de la dr-la stg si in jos.(4)-depolarizarea masei ventriculare stg,generand un vector orientat spre stg usor spre post si in jos.(5)-depolarizarea bazei ventriculare,realizand un vector cu orientarea spre stg si in sus.

20.Determinarea axei electrice a inimii.-se traseaza EKG in cel putin 2 derivatii standard,dupa care se plaseaza am plitudinea complexului QRS sau a underi R pe laturile unui triunghi echilateral(Einthowen) a carui laturi corespund celor 3 derivatii standard.Fiecare latura a triunghiului se imparte in 2 jumatati egale avand polaritatea:

-pe laturile triunghiului corespunzatoare derivatiilor in care s-a inregistrat traseul EKG, se va plasa amplitudinea complexului ORS de la jumatatea laturei spre zona pozitiva sau negativa,in functie de sensul inregistrarii complexului.-proiectia spre centrul triunghiului a marimii complexului QRS,realizeaza un paralelogram a carui rezultanta cu originea in centrul triunghiului,indica marimea si orientarea vectorului cardiac,adica a axei electrice a inimiii.-in mod nomal axa electrica cardiaca are o orientare intre -45 si +60 grade.

21.Zgomote cardiace si fonocardiograma.

Zgomotul I=Zgomotul sistolic-se percepe in timpul sistolei ventriculare; -dureaza 0.08-0.15 sec. Cu o frecventa cuprinsa intre 35-100 Hz. -zgomot puternic,prelung si grav; -se datoreaza inchiderii valvulelor auriculo-ventriculare si lovirii sangelui in acestea;

-zgomotul pt Vdr se asculta la baza apendicelui xifoid; -zgomotul pt Vstg se asculta la locul de bataie a varfului inimii; -corespunde pe EKG undei R;

Zgomotul II=Zgomotul diastolic-se percepe in timpul diastolei ventriculare; -corespunde pe EKG sfarsitului undei T; -dureaza 0.07-0.10 sec.Cu o frecventa de 100-150 Hz. -are o tonalitate inalta si este scurt; -se datoreaza inchiderii valvulelor sigmoide aortice si pulmonare,la inceputul relaxarii izovolumetrice si vibratiei peretilor marelor vase; -pt inchiderea valvulei sigmoide pulmonare,zgomotul se asculta in spatiul 2 intercostal stg,la 2 cm de marginea sternului; -pt inchiderea valvului sigmoide aortice,zgomotul se asculta in spatiul 2 intercostal dr la 2 cm de marginea sternului.

Fonocardiograma-inregistarea intracardiaca=utilizeaza un mirofon minuscul plasat la capatul unei sonde de cateter care se introduce la diverse niveluri in cord si se inregistreaza activitatea fonica a acestuia. -inregistrarea extracardiaca=microfonul se plaseaza in focarele de ascultatie a zgomotelor inimiii,pe cutia toracia.

22.Metoda directa de inregistrare a presiunii arteriale si semnificatia tipurilor de unde oscilatorii.Tehnica de lucru:-se punctioneaza una din carotidele unui animal anesteziat iar canula introdusa in artera se pune prin intermediul unui tub de cauciuc umplut cu lichid anticoagulant in legatura cu un manometru.Analiza graficului:Prin acesta metoda se obtine o curba care prezinta 3 tipuri de oscilatii:-Oscilatii de ordinul 1=origine cardiaca,sunt determinate de expansiunea ritmica a a peretilor arteriali,produsa de activitatea sistolo-diastolica a inimii.-Oscilatii de ordinul 2=origine repiratorie,sunt determinate de cresterea undelor sistolo-diastolice in timpul inspirului,urmate de scaderea lor in timpul expirului.-Oscilatii de ordinul 3=origine vasomotorie,sunt determinate de variatiile de excitabilitate ale centrilor vasomotori situati in imediata apropiere a centrilor cardiaci.

23.Indicele oscilometric.Metoda oscilometrica-ne ofera informatii asupra fluxului sangiun din teritoriul respectiv.

IO variaza in mod normal intre 3-6 diviziuni la coapsa; 2-4 diviziuni in 1/3 sup gamba; 1.5-2 diviziuni in 1/3 inf gamba; 0.2-0.3 diviziuni la nivelul piciorului.

24.Inregistrarea pulsului arterial si venos.Puls arterial=senzatia ritmica de soc,perceputa in timpul comprimarii unei artere pe un plan dur,produsa de catre expansiunea peretilor arteriali in timpul sistolei ventriculare.-pulsul arterial poate fi apreciat palpatoriu sau inregistrat cu ajutorul sfingografului;Analiza sfingogramei-graficul va prezenta o portiune ascendenta =unda anacrota si portiune descendenta=unda catacrota,prevazuta cu o incizura=unda dicrota.Unda anacrota=deschiderea valvulelor sigmoide.Unda catacrota=se datoreaza scaderii presiunii in artere in timpul diastolei ventriculare.Unda dicrota=inchiderea valvulelor sigmoide.

Pulsul venos=deformarile pulsatile determinate de variatiile presiunii venoase,transmise venelor mari retrograd de la nivelul atriului drept.Flebograma-modificarile presionale venoase din timpul diferitelor momente ale revolutiei cardiace inregistrate la nivelul venei jugulare.-undaa a=cresterea presiunii in vena datorita cresterii presiunii in Adr in timpul sistolei atriale;-unda c=cresterrea presiunii jugulare;-depresiunea x=scaderea presiunii venoase in timpul fazei izometrice a sistolei ventriculare;-unda v=revenirea la pozitia initiala a planseului atrio-ventricular in faza de relaxare izometrica diastolei ventriculare,cu cresterea presiunii in atrii si in jugulara.-dpresiunea y=scaderea presiunii in atrii.

25.Teste de efort pentru explorarea activitatii cardio-vasculare.a.Proba Master-pacientul este pus sa urce si sa coboare o scarita cu doua trepte ce au inaltimea de 22 cm de un numar de oriin curs de 1’30” sau 3’ urmarind modificarileEKG ce pot aparea la 2-8 minute.

b.Ergociclul(bicicleta ergometrica)-inregistrarea EKG la 2,4,6 si 8 minute dupa efort.efortul usor este cel depus la 30 W,mediu=60-90 W,intens=120-150W,maxim=150W.

c.Proba Ruffier-poate aprecia capacitatea de adaptare la efort a aparatului cardio-vascular,prin stabilirea freventei pulsului in repaus (Pr) in pozitie sezanda si in primul minut din perioada de revenire dupa efort.efortul consta in 30 de genuflexiuni efectuate intr-un minut.In perioada de revenire se ia pulsul in primele 15 secunde(x4=val pe min) P1 si in intervalul 45-60 sec(x4=frecventa cardiaca la sfarsitul minutului de revenire)P2.

Indicele Ruffier=(Pr+P1+P2-200)/10

26.Dozarea aciditatii gastrice.-intr-un pahar berzelius se iau 10 ml suc gastric filtrat in prealabil printr-un tifon;-se adauga 3-4 picaturi de reactiv Topfer.In prezenta HCl liber lichidul se coloreaza in rosu.Titrarea HCl liber se face din biureta cu ajutorul NaOH n/10 care se introduce picatura cu picatura pana ce culoarea vireaza spre galben portocaliu.-se noteaza n1 nr de ml de NaOH n/10 folositi pt neutralizarea aciditatii libere;-se adauga apoi in pahar 2-3 picaturi de fenolftaleinasi se continua tratarea cu NaOH n/10 pana ce culoarea devine roz;-se noteaza cifra de la biureta care erprezinta n2=numarul de ml NaOH n/10 necesari pentru neutralizarea aciditatii combinatedin cei 10 ml suc gastric;-suma n1+n2=aciditatea totala=numarul total de ml NaOH n/10 utilizati,ce corespund aciditatii totale a sucului gastric.

27.Evaluarea diastazuriei(testul Wolgemuth).-se iau eprubete numerotate (1-10),inprima se pune 1 ml urina proaspata,iar in urmatoarele ctae 1 ml ser fiziologic 7%;-in eprubeta 2 se adauga 1 ml urina obtinandu-se o dilutie a urinei de ½ ,se ia 1 ml din diultia ½ si se pune in eprubeta 3(1/4),peste serul fziologic din eprubeta 4 se adauga 1 ml din solutia ¼,obtinandu-se dilutia 1/8...continuandu-se inn felul acesta pana la eprubata 10 care va avea o dilutie de 1/516;-se adauga in fiecare eprubeta cate 2 ml amiloza si se pune la termostat la 37 grade celsius ,dupa 30 min se scot eprubetele,se racesc si se adauga in fiecare cate 2 picaturi iod solutie N/50.-prima eprubeta in care se produce colorarea in albastru indica dilutia de urina care nu a fost capabila sa hidrolizeze amidonul adaugat;

28.Examenul chimic al secretiei biliare.a.Punerea in evidenta a mucinei-se pun intr-o eprubeta 2-3 ml blaa diluata peste care se adauga cateva picaturi de solutie acid acetic->se constata aparitia precipitatului filamentos de mucina.

b.Punerea in evidenta a sarurilor biliare-intr-o eprubeta se iau 4-5 ml apa distilata peste care se lasa sa cada floare de sulf,se adauga bila,daca floarea de sulf cade la fundul eprubetei->exista saruri biliare.(REACTIA HAY). -intr-o eprubeta se pun 3-4 ml bila diluata,se adauga cateva picaturi de solutie zaharoza prin prelingere 3-4 ml acid sulfuric concentrat,care cade la fund;la nivelul de separare dintre acidul sulfuric si bila se formeaza un inel de culoare rubinie->prezenta sarurilor biliare.(REACTIA PETENKOFER).

CONTINUARE

c.Punerea in evidenta a pigmentilor biliari-se pun intr-o eprubeta 2-3 ml bila diluata peste care se adauga prin prelingere tinctura de iod.Daca la contactul celor 2 lichide apare un inel verde->prezenta pigmentilor biliari.(REACTIA TROUSSEAU). -se pun intr-o eprubeta 2-3 ml acid azotic peste care se adauga bila diluata prin prelingere;la nivelul de separare a celor doua lichide apar o serie de inele suprapuse colorate in verde,rosu,galben si albastru->prezenta pigmentilor.(REACTIA

GMELIN).