fisier cu o scurta sinteza la lb si lit romana

8/18/2019 Fisier cu o scurta sinteza la Lb si Lit Romana

1/28

LIMBA SI LITERATURA ROMÂN

e 1 of 28

Structura probei crie

1. Subiectul I are ca suport un text literar studiat/la prima vedere, aparținând genuluiliric, epic sau dramatic. Itemii folosiți sunt semiobiectivi, de tip întrebare structurată.

2. Subiectul al II-lea presupune redactarea unui text de tip argumentativ, pornind de la

ideile sugerate de un text de tip aforistic/critic.

3. Subiectul al III-lea vizează aspecte de analiză tematică, structurală si stilistică a

operelor studiate ce aparțin autorilor canonici/speciilor literare/tipurilor de texte

menționate în programa de examen si constă în elaborarea unui eseu structurat.

Această probă are durata de 180 de minute.

Subiectele din cadrul acestei probe nu vizează conținutul unui manual anume.Manualul scolar reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de cătreprofesori si elevi, în vederea formării competențelor prevăzute de programa scolară.

Nu uitaţi că în studiul disciplinei limba şi literatura română se urmăreşteprogra!a"co#ar$%un document reglator cei&'ic$ &eceitatea 'e a for!a "i 'e()o#ta co!pete&*e%prin procesul de predare-învățare. +o!pete&*e#ereprezintăa&a!b#uri tructurate 'e cu&o"ti&*e i 'epri&'eri

dobândite prin învăţare; acestea permit identificarea şi rezolvarea, în contexte diverse, aunor probleme specifice unui domeniu. Competenţele sunt uni&'icator a# ca#it$*ii pregătirii şcolare personale.

În practică,pri& co!pete&*$ e rea#i(ea($% ,& !o' e-e!p#ar% tra&feru# "i'i&a!i(area .u-u#ui 'e cu&o"ti&*e "i 'epri&'eri% ,& ca'ru# u&or ap#ica*ii co&crete/


2/28

ectul I (30 de puncte) vizează înţelegerea unui text epic/liric/dramatic studiat/la

ma vedere, pe baza căruia sunt formulate 9 cerinţe. Ele solicită candidatuluiaşterea şi aplicarea unor noţiuni de lexic, de ortografie, ortoepie şi punctuaţie, darunor concepte de teorie literară. Una dintre cerinţe se referă la comentarea unuiment din textul ales ca suport, indicându-se limita minimă şi maximă pentructarea răspunsului, de obicei 6-10 rânduri. Dacă cerinţa nu precizează, răspunsurileuie redactate punctual, fără a fi integrate în enunţuri elaborate asemeni unor

mpuneri”.ctajul alocat este următorul: primele 3 cerinţe au fiecare câte 2 puncte, iar celelalte4 puncte fiecare.ESTII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND REZOLVAREA CERINŢELOR DELE0I+xemple de cerinţe:

*io&ea($ cte u& i&o&i! potri)it pe&tru e&u# 'i& te-t a# cu)i&te#or ///eci(ea($ cte u& a&to&i! pe&tru e&u# 'i& te-t a# cu)i&te#or ///a&crie 'i& te-t 'ou$ ar3ai!e4 regio&a#i!e4 &eo#ogi!e/rie 'ou$ #ocu*iu&i4e-preii care co&*i& cu)&tu# ///&truie"te u& e&u&* ,& care $ fo#oe"ti o #ocu*iu&e4e-preie care $ co&*i&$

ta&ti)u#4)erbu# ///a&crie 'i& te-t 'ou$ cu)i&te care apar*i& c!pu#ui e!a&tic a# ///a&crie 'i& te-t u& cu)&t cu e& 'e&otati) "i u& cu)&t cu e& co&otati)/a&crie 'i& te-t 'ou$ cu)i&te a c$ror for!$ &u !ai ete acceptat$ ca #iterar$/e 2 of 28

SUBIE+TUL I


3/28

&o&i!e= cuvinte cu formă diferită, dar cu sens asemănător.ţie! Uneori, într-un anumit context, sensul unui cuvânt poate căpăta şi alte nuanţe.xemplu:a p#&ge 5 a #$cri!a% dar şia uferi% a 6e#i7 frea!$t 5 fo"&et% dar şiagita*ie%*ie7 'a#b 5 a#b% dar şipur% i&oce&t/

-preie4#ocuiu&e= grup de cuvinte cu un înțeles global, dar structură sudată (nufi înlocuite cu alte cuvinte, pentru că expresia îşi pierde sensul unitar)mple:uțiuni/expresii conținând cuvântul „ochi”: a pune ochii pe cineva; a da ochii pestea face ochi dulci; a lua la ochi

uțiuni/expresii conținând cuvântul „apă”: a da apă la moară cuiva; a se duce pe apabetei; apă de ploaie; a intra la apă; a bate apa-n piuăție! Citiți cerințaservați dacă se cere alcătuirea unor enunțuri cuesii/locuțiuni. Dacă da, atunci formulați o propoziție cu o expresie găsită de voisă conțină cuvântul indicat în cerință. De exemplu, cu expresia „a se duce pe apabetei” se poate formula următorul enunţ: Toată munca lui s-a dus pe apa sâmbeteiauza neatenției.

!o&i!e= cuvinte cu aceeaşi formă, dar cu înțeles total diferit.xemplu: tură = piesă de şah; schimb; ocol;u)i&te po#ie!a&tice

= cuvinte care au mai multe sensuri înrudite între elesurile se actualizează în diferite contexte).mple: coadă - Vulpea are coada stufoasă. Şi-a prins părul în coadă. Coada măturii s-pt.&to&i!e= cuvinte cu sens opus.xemplu: frumos – urât; încreți – descreți; normal – anormal!i#ia #e-ica#$ = cuprinde cuvinte înrudite ca formă şi sens cu cel dat.

e : of 28


4/28

xemplu: floare – floricică, florar, florăreasă, înflori, înflorit, înflorire, înfloritor!p e!a&tic4#e-ica# = cuprinde cuvinte care au o legătură de sens cu cuvântul dat.xemplu: floare – grădină, petală, trandafir, narcisă, lujer, miros, corolă3ai!e= cuvinte vechi, dispărute din uz.xemplu: carte = cu sens de „scrisoare” (arhaism semantic); medelnicer, paharnic,făt, stolnic (arhaisme lexicale)ție! Există forme arhaice ale unor cuvinte, neacceptate de normele literare actuale.xemplu: împle (umple) – arhaism fonetic; aripe (aripi), inime (inimi) – arhaismefologice.

egio&a#i!e = cuvinte folosite numai în anumite zone ale țării.xemplu: harbuz, lubeniță = pepene; păpuşoi, cucuruz = porumb; bai = necaz,rare;

Neo#ogi!e= cuvinte noi, împrumutate din alte limbi.xemplu: opac, computer, kitsch, fairplay;e& 'e&otati) = sensul propriu (de bază) al cuvântului; sensul obişnuit, comun,t de conotaţii. De exemplu: stea = astru;e& co&otati) = sensul figurat al cuvântului, influenţat de context şi rezultat dinrienţa personală a vorbitorului. De exemplu: stea = vedetă.

e ; of 28


5/28

ESTII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND REZOLVAREA CERINŢELOR DEOIExemple de cerinţe:ezintă rolul cratimei în structura ...plică rolul virgulei în structura ...otivează folosirea punctelor de suspensie în textul dat.ezintă rolul semnului exclamării/ întrebării/punctului în enunţul ...rgu#apropoziție are rolul de a izola: substantive sau pronume în cazul vocativ@ Ma!$%

e foa!eCD7 interjecții@ M$i% 'ar fru!o ,i "a'eCD7 cuvinte incidente (Am re(o#)at% iat$%ct prob#e!a/D7 apoziții simple sau dezvoltate (Colegul!eu% Ra'u% e ce# !ai bu&/D7plemente circumstanțiale de loc, de timp, de mod aşezate înaintea verbelor (Seara,arc% c&t$ o pri)ig3etoare/D/ Virgula leagă termenii unei enumerații sau ai unei repetițiia!o"u#ui era 3ar&ic$% bu&$% cu!i&te/ 4 +are )i&e% )i&e% )i&e% ca#c$ totu# ,& picioare/F – M.nescu)frază, virgula leagă propoziții de acelaşi fel în raport de coordonare (Vine, se uită,că.; Nu ştie să scrie, să citească, să socotească.); separă o propoziție subordonată denta ei (Eraatt 'e oboit% ,&ct a a'or!it pe #oc/D7 o propoziție incidentă de restulţului@ Gai aca$% (ie !a!a/Dgula se foloseşte înaintea unor conjuncții adversative (dar,iar% ,&$% ciD% a unoruncții conclusive (deci, aşadar), înaintea unor conjuncții care se repetă (Fiep#eci% Hei/7 Nici eu% &ici tu &u u&te! a"a/Dati!a= semn de ortografie care marchează rostirea împreună a două cuvinteurate şi uneori elidarea/căderea unei vocale:$@,D*i tri!it7 c@$Da )e&it7 &u@,D!i pa$7ma leagă obligatoriu un pronume cu formă neaccentuată de un verb la o formăpusă:!a a6utat7 a up$rat7 )ar 'a7 în cazul versurilor, contribuie la menținereaurii constante şi a ritmului; în proză, conferă un ritm mai rapid rostirii.e of 28


6/28

&cte#e 'e upe&ie = marchează întreruperea şirului vorbirii şi pot sugera:erența, surpriza, emoția, incertitudinea (în funcţie de textul dat).&ctu#= se foloseşte la sfârşitul unei propoziții enunțiative propriu-zise.

e!&u# e-c#a!$rii = se foloseşte la sfârşitul unei propoziții exclamative în care seimă admirația, surpriza (Cefru!oa$ e"tiCD% după o interjecție (A!AC Miai co a#taCD%ă un enunț imperativ (CiteştecarteaCD% după substantive în cazul vocativ (Goe!


7/28

anscrie două structuri care conţin două imagini artistice diferite.entifică tipul rimei/ritmului în textul dat.ecizează măsura versurilor.!$ #iterar$ = aspectul general al realitățiii înfățişat în opera literară într-un modtic, într-o viziune personală.mple de teme: natura, iubirea, creația, moartea, timpul, copilăria, războiul, satul etc.oti) #iterar = aspect concret al unei teme evidențiat în opera literară.xemplu, motive legate de tema naturii: lacul, izvorul, codrul, iarna, vara, marea,, stelele, soarele etc.

u #iric = individualitate creatoare diferită de persoana reală a autorului, prinmediul căreia acesta îşi face simţită prezenţa în textul poetic.ci ale eului liric = cuvinte şi forme gramaticale ale unui cuvânt prin care seifestă subiectivitatea în text (de exemplu: pronume la persoana I –eu% !$% !ie% !i&e%be la persoana I –p#ec% a'uc% #a7 SUBIE+TI?ITATEA e poate !arca pri& ce#e e&u!erate !ai u%i pri& !$rci#e i&ta&ei refere&ia#e% for!e )erba#e i pro&o!i&a#e 'e peroa&a a 'ou$%jecții –!a= potrivirea ultimelor silabe ale versurilor. Tipuri de rimă: împerecheatăează versul 1 cu 2), îmbrățişată (rimează versurile 1 cu 4 şi 2 cu 3), încrucişatăează versurile 1 cu 3 şi 2 cu 4), monorimă (aceeaşi rimă la sfârşitul mai multoruri la rând), vers liber (fără rimă, fără ritm, fără măsură constantă).$uraversului = numărul de silabe dintr-un vers. Atenție! Cratima scurtează versulsilabă:Pe u& picior 'e p#ai = 6 silabe;Peu& picior 'e p#ai = 5 silabe). Nu se adunăărul silabelor din fiecare vers, ci fiecare vers are măsura lui.t!u#= alternarea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers.ri de ritm: trohaic (prima silabă este accentuată, iar a doua neaccentuată: „Doină,ă, cântic dulce.” - Folclor); iambic (prima silabă este neaccentuată, iar a douantuată: „A fost odată ca-n poveşti” – M. Eminescu); amfibrahic (prima şi a treiaă sunt neaccentuate, iar cea din mijloc este accentuată: „Pe vodă-l zăreşte călare

e of 28

a3% o3% )ai7 substantive în cazul vocativ care arată adresarea directă; adjective posesive–meu, ta, construcții interrogative și exclamative…


8/28

ând...” – G. Coşbuc); coriambic (prima şi a patra sunt accentuate, iar a doua şi a treianeaccentuate: „Sara pe deal...” – M. Eminescu).

guri 'e ti#Q epitet (buze'u#ci% noapte&eagr$%nuferiga#be&iD%personificare (pădurea% co'ru# upi&$% tru&c3iuri#e poart$ u.ete ub coa6$D% metaforă (corola'e !i&u&i a #u!ii%ic$ t&$r$% iubireaD% comparație (fața-iro"ie ca !$ru#% fu#gii (bor% p#utec ,& aer ca u& roi 'e

uri a#biD% enumerație (Tote a#bQ pe c!p% pe 'ea#uri% ,!pre6ur% ,& 'ep$rtareD% inversiunela,)er'e c!pie% 'uioae#ea!i&tiriDarator = vocea care relatează acțiunea într-o operă epică; nu trebuie confundat curul, care este o persoană reală, creatorul operei; naratorul aparține operei literare şi

un mediator între autor şi cititor.ri de narator:mniscient: povesteşte la persoana a III-a fără să se implice în faptele relatate; ştie despre personajele operei, le cunoaşte gândurile, intenţiile, emoţiile; exemple dee în care naratorul este omniscient:Io& de Liviu Rebreanu,Ba#tagu#de Mihailoveanu,Moara cu &oroc de Ioan Slavici,E&ig!a Oti#iei de George Călinescu;rator-personaj: relatează la persoana I şi participă la acțiune; se implică în ceea cesteşte, are o perspectivă subiectivă asupra întâmplărilor relatate; exemple de operere naratorul este personaj:U#ti!a &oapte 'e 'ragote% ,&tia &oapte 'e r$(boi de Camilescu,Patu# #ui Procutde Camil Petrescu,Maitreide Mircea Eliade;

rator-martor: un personaj care a asistat la evenimentele narate, poate fi atât obiectiv,mplicat (relatează la persoana a III-a), cât şi subiectiv (relatează la persoana I), atunciîşi exprimă părerea cu privire la faptele prezentate; de exemplu în unele povestirivolumulGa&u A&cu*ei de Mihail Sadoveanu, cum ar fiNegutor #ipca&/erpecti)$ &arati)$ (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de vedere dinnaratorul povesteşte, unghiul din care priveşte şi interpretează faptele relatate.pectiva poate fi: subiectivă – când se povesteşte la persoana I, iar naratorul seică afectiv în faptele relatate; obiectivă – când se povesteşte la persoana a III-a, iartorul nu se implică în faptele relatate, ci rămâne detaşat, impersonal.

Kecrierea– mod de expunere prin care se înfățişează trăsăturile unui peisajcriere de tip tablou) sau ale unui personaj (descriere de tip portret) cu ajutorul unor

gini artistice vizuale, auditive, de mişcare, olfactive. Într-o descriere literară, autorulxprimă viziunea proprie, foloseşte un limbaj expresiv (expresivitatea este dată dee 8 of 28


9/28

irea figurilor de stil, a sensurilor conotative). Din punct de vedere lexical, într-oriere predomină substantivele şi adjectivele, acestea având rol de epitete saund în alcătuirea unor metafore sau personificări.

Naraiu&ea– mod de expunere predominant al genului epic, implicând existența narator care prezintă fapte la care participă personaje.e-tu# &arati)(genul epic) – are ca mod principal de expunere naraţiunea, îmbinatăescrierea, dialogul, monologul. Într-un astfel de text există acțiune, personaje,tor, indici spațiali şi temporali. Din punct de vedere lexical, predomină verbele.țiunea poate fi obiectivă (la pers. a III-a) sau subiectivă (la pers. I).

e-tu# 'ra!atic(genul dramatic)– are ca mod de expunere predominant dialogulorganizează textul sub forma unor replici ale personajelor; textul este împărţit în iar acestea în scene; prezintă indicații scenice şi de regie numite didascalii (textulparanteze) care arată intenția autorului ca piesa să fie jucată pe scenă; poate apăreaonologul dramatic; prin personaje şi acțiune autorul îşi exprimă indirect ideile,mentele, viziunea despre lume.e-tu# #iric(genul liric) – autorul îşi exprimă direct ideile, sentimentele prin voceai liric; este în versuri; modurile de expunere specifice sunt: descrierea (în pasteluri)au monologul; limbajul este expresiv, are valenţe artistice, prin folosirea folosireailor de stil, imaginilor artistice.

!agi&e artitic$– forma concretă a unei idei artistice; în literatură, este o reflectaretică a realităţii prin cuvinte din perspectiva subiectivă a autorului. În funcţie de

ra elementelor senzoriale implicate, imaginile artistice pot fi: vizuale, auditive,tive, tactile, gustative, motorii.&'ica*ii ce&ice – informaţii date de autor cu privire la locul şi timpul acţiunii, laruri, informaţii necesare reprezentării pe scenă. Ele se referă la modul în carerul ce interpretează rolul unui personaj trebuie să rostească replica, la mişcareacă a acestuia, dar pot conţine şi comentarii asupra unor evenimente, caracterizăriersonajului.

e of 28


10/28

IE+TUL AL IILEAr'area "i rea#i(area u&ui TE0T AR


11/28

LUAREAQ e refer$ #a pre(e&tarea au argu!e&tarea u&ei opi&ii pri& e!iterea 'ec$*i aupra i&for!a*ii#or% )a#i'it$*ii i'ei#or% ca#it$*ii acti)it$*ii pe ba(a u&ui et 'e

erii/IECTUL DE TIPUL AL II-LEA din cadrul probei scrise la limba şi literatura românăamnăabor'area "i rea#i(area origi&a#$% ,& ciu'a u&or for!u#e tereotipe% a u&uiargu!e&tati)% por&i&' 'e #a o aHr!a*ie 'at$/

Te-tu# argu!e&tati) reprezintău& act 'e co!u&icare ce&trat pe fu&c*iaati)$% scopul urmărit fiind dea# co&)i&ge pe receptor cu privire la validitateactului de vedere susţinut de autor.Argu!e&tarea este o modalitate prin care se dezvoltă o opinie pe marginea unei

mite idei. Este un demers justificator ce are ca sursă o premisă particularizată printr-rmaţie/zicală/proverb/aforism etc. Concomitent, prin procesul de argumentare, see confirma/infirma veridicitatea unei aserţiuni/opinii pe baza unor elemente logiceunor ilustrări adecvate. Demersul argumentării unui punct de vedere personalizatude câteva etape obligatorii: susţinerea, demonstrarea, consolidarea.Obiecti)u# argumentării se constituie din obţinerea unor efecte persuasive,citate prin demersul personalizat asupra partenerului de comunicare (interlocutorcititor), rezultate din eficienţa susţinerii opiniei exprimate. O consideraţie inclusăun discurs individualizat se coroborează obligatoriu cu argumente, în lipsa acestoramisa fiind nejustificată (lipsită de valabilitate).

De aceea, textul de tip argumentativ ce cuprinde 15 – 30 de rânduri (150-300 dente), solicitat candidaţilor la examenul naţional de bacalaureat, are calitatea unuiurs constituit din succesiunea enunţurilor aparţinând unui demers logic prin careprezentat eficient/competent un punct de vedere, cu intenţia de a confirma/infirmaarea de adevăr a unei opinii/ aserţiuni.cturarea te-tu#ui4'icuru#ui argu!e&tati) presupune:narea ideilor;mularea adecvată a consideraţiilor;rsitatea lexicală;entrare maximă a enunţării;

nalitate în abordare.

e 11 of 28


12/28

rice compunere, textul scris argumentativ are trei părţi:ro'ucereaQ anunţareaipote(ei4pre!iei7aceasta se validează prin formulareaui incipit, menit să capteze atenţia receptorului (5-8 rânduri); în prezenţa uneirţiuni/consideraţii se face dovada înţelegerii semnificaţiilor acesteia.pri&u#Qprovocarea receptorului lapote&*area argu!e&te#or şi'e()o#tareaec)at$ a Hec$ruia7 discursul poate fi completat cue)e&tua#e co&traargu!e&te%au ca scop demontarea/infirmarea afirmaţiei date. Această parte are cel puţinuă alineate consistente (8 -15 rânduri);3eiereaQconcentreazăco&c#u(iaprin reluarea ideii dezvoltate în ipoteză,

tetizând argumentele exprimate anterior (3-6 rânduri).ere pe&tru re'actarea te-tu#ui 'e tip argu!e&tati)Qiteşte cu atenţie enunţul şi conținutul acestuia! (De exemplu:Scrie u& te-t 'e tipu!e&tati)% 'e 1: 'e cu)i&te @1: 'e r&'uriD% 'epre VVVVVb#e!atica pusă în discuţie)! Utilizează!i6#oace#e #i&g)itice a'ec)ateri!$rii u&ei aprecieriCaută argumentele convingătoare pentru a-ţi susţine opinia exprimată anterior!ărui argument asociază-i, într-un alineat distinct, în mod gradat (de la cel main la cel mai convingător argument), un exemplu potrivit prin care sărifici experienţa ta existenţială sau culturală! Utilizează corect conectoriici!

u te abate de la tema propusă! Formulează corespunzător o concluzieinentă!espectă normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare,rtografie şi de punctuaţie) şi limitele de spaţiu indicate!

e 12 of 28


13/28

ectorii ce per!it re'actarea corect$ a te-tu#ui argu!e&tati)Qaragrafu# 'icuri)TEA

+o&ectori4!o'a#i(atori peciHciI&'ici ai ubiecti)it$*ii e)a#uati)eQ@EuD co&i'er c$///Su&t 'e p$rere c$///Mi e pare c$///+re' c$///& ceea ce !$ pri)e"te%///& opi&ia !ea% ///

Kup$ p$rerea !ea%///Ki& pu&ctu# !eu 'e )e'ere%///UMENTAREA4I&'ici progrei)iQTRAAR


14/28

Ate&*ieC Formulările de tipulSu&t4&u u&t 'e acor' cu aHr!a*ia/// 4 Autoru# areptate c&' aHr!$ c$/// 4 AHr!a*ia autoru#ui ete corect$///% neînsoțite de enunțareariei opinii, nu se consideră ipoteză.Aceasta îţi atrage atenţia că nu este cazul să te justifici ,& acor' au 'e(acor' cuajul afirmaţiei/aserţiunii şi cătrebuie $ te co&ce&tre(i aupra propriei opi&iiC Deciuie să eviţi astfel de formulări, oricât de comode ţi s-ar părea!e i&'icatori pe&tru o argu!e&tare perfect$Qrţile implicate în dispută nu trebuie să-şi creeze reciproc impedimente înbilitatea de a-şi exprima dubiile sau de a avansa rezerve.

el care exprimă o opinie trebuie să fie dispus, la nevoie, să o apere.ontracararea unei idei trebuie să se axeze pe teza realmente enunţată de cătregonist, fără a devia discuţia, fără a prezenta teza deformată şi fără a proceda astfel antagonistului să-i fie atribuită o teză diferită de cea susţinută de el.teză trebuie să fie apărată numai cu argumente pertinente, care să nu aibă legăturătceva.ricine trebuie să accepte existenţa şi consecinţele premiselor implicite, şi prinare trebuie să accepte să fie atacat pe acest teren.utem considera că o teză este susţinută în mod adecvat dacă se bazează pemente ce decurg dintr-un punct de plecare comun.utem considera că o teză este susţinută în mod adecvat dacă foloseşte argumentereflectă şi respectă practici şi scheme argumentative general acceptate.

e 1; of 28


15/28

rgumentele folosite într-o discuţie trebuie să fie valide sau validate explicând unamai multe din premisele lăsate implicite.ept consecinţă a unei apărări perdante, subiectul argumentat trebuie să accepte săvizuiască poziţia, tot astfel cum consecinţa unei apărări învingătoare este căgonistul trebuie să îşi modifice propria poziţie şi să renunţe la dubiile avute înură cu teza apărată de subiectul argumentat.ormularea tezelor, a poziţiilor reciproce şi a argumentelor trebuie să fie cât maiposibil şi uşor de interpretat.ă Vicenzo lo Casio,


16/28

KEL KE TE0T AR


17/28

e 1 of 28


18/28

ectu# a# III#eaiectul al III-lea (30 de puncte) vizează competenţele de analiză şi sinteză, aplicarea concepte de teorie literară pe texte literare alese de candidat dintre cele studiate.ficerinţe legate de particularitățile unei specii literare / ale unui tip de text (epic,sau dramatic), tema şi viziunea despre lume dintr-un text studiat, caracterizarea personaj etc.ctajul alocat este de 16 puncte pentru conţinut şi 14 puncte pentru redactare.cepte 'e ba($ uti#i(ate ,& repere#e eeu#ui tructuratUL EPI+uprinde opere literare care au naraţiunea ca mod de expunere predominant, carembină cu descrierea, dialogul şi monologul sau monologul interior.Mo'uri#e 'e e-pu&erea*iu&eaconstă în relatarea întâmplărilor. Naraţiunea poate fi subiectivă (atuncinaratorul este şi personaj) sau obiectivă (când naratorul nu este implicat înimentele relatate).criereaconstă în enumerarea caracteristicilor unui tablou sau ale unui personaj.ogu#reprezintă stilul direct, vorbirea directă dintre personaje; este mijloc decterizare a personajelor.o#ogu#reprezintă tot stilul direct, dar există un singur emiţător.Mo!e&te#e ubiectu#ui

-po(i*iu&eaeste primul moment al subiectului, care fixează locul, timpul şiduce unele dintre personaje.trigaeste elementul care declanșează succesiunea de întâmplări.ef$"urarea ac*iu&iireprezintă succesiunea întâmplărilor.&ctu# cu#!i&a&t este momentul de maximă intensitate a conflictului.

e(&o'$!&tu#reprezintă finalizarea acţiunii şi rezolvarea conflictelor.a&*e#e co!u&ic$rii &arati)eoru#reprezintă creatorul unei opere literare, persoana cu o biografie reală.atoru#este principala instanţă narativă, cel care relatează evenimentele.o&a6e#ereprezintă actanţii evenimentelor narate.ataruleste instanța căreia i se adresează direct naratorul în text.e 18 of 28


19/28

u&eareprezintă şirul evenimentelor la care participă personajele..ictu#este un element fundamental al operelor epice sau dramatice, desemneazăa de tensiune prin care se motivează acţiunea.flictele pot fi:exterioare - între personaje, convingeri, pricipii sau între personaje și mediul încare trăiesc;nterioare - situaţii de criză în existenţa unui personaj, se petrec în conştiinţaacestuia.pecti)anarativă defineşte punctul de vedere al naratorului. Poate fi:

biectivă: când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv înatare;iectivă: când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică înatare, ci rămâne detaşat, impersonalmniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind omniscient,mniprezent; focalizarea este zero;lizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiindate dintr-un punct de vedere subiectiv;lizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.&cipit – este un concept prin care se defineşte formula introductivă a unei opere

are; în general, fixează reperele spaţio-temporale, precum şi elemente de portret al personaje.#u#unei opere epice se definește prin modul în care se rezolvă conflictele.două concepte nu trebuie confundate cu expoziţiunea şi deznodământul.

&ici &arati)emetria – presupune structura circulară a unui text, incipitul şi finalulezentând personaje şi evenimente similare;ănţuirea – presupune prezentarea evenimentelor în ordine cronologică, de lauză la efect;ernanţa – presupune împletirea a două sau mai multe planuri narative.

e 1 of 28


20/28

trapunctul – conturarea mai multor planuri ale acţiunii, urmărite alternativ.moria involuntară – apare în romanul modern, este o tehnică preluată de latorul francez Marcel Proust; constă în rememorarea trecutului declanșată detimul din prezent.e#a*ii te!pora#e "i pa*ia#elaţiile temporale se raportează la timpul desfăşurării acţiunii; se poate vorbire timpul obiectiv (curgerea normală a timpului) şi timpul subiectiv (dilatarea sauentrarea timpului în funcţie de modul în care este perceput).aţiile spaţiale presupun raportarea acțiunii la locul desfăşurării acesteia.

Specii #iterareBa!u# reprezintă o specie a genului epic în care se narează întâmplări fabuloase,ema este lupta binelui împotriva răului, binele fiind întotdeauna învingător.cularități:prezenţa formulelor: iniţiale – sugerează nedeterminarea temporală şi introduccititorul în lumea ficţiunii; mediane – sugerează faptul că cititorul nu a depăşitumea ficţiunii, este un mod de a capta atenţia cititorului; finale – marcheazăeşirea cititorului din lumea ficţiunii;probele la care este supus eroul;

prezenţa cifrelor magice;imp şi spaţiu nedeterminate;personajelor fabuloase, cu puteri supranaturale;existenţa unui element care distruge situaţia iniţială de echilibru;prezenţa personajelor şi a obiectelor ajutătoare;prezenţa motivelor specifice: mezinul curajos, călătoria iniţiatică, fântâna,probele, jurământul, pădurea-labirint etc.;perspectiva narativă obiectivă şi omniscientă;egistrele stilistice pot varia, existând o diferenţă între discursul narativ şiimbajul personajelor.

mple de basme culte:• Po)etea #ui GarapA#b de Ion Creangă;• K$&i#$ Prepe#eac de Ion Creangă;• &a ori#or de Ioan Slavici;• 9$t 9ru!o 'i& #acri!$ de Mihai Eminescu.

e 2 of 28


21/28

Nu)e#a este o specie a genului epic, cu un singur fir narativ, urmărind evoluţia conflict şi a personajului principal bine individualizat. În general, naraţiunea estectivă.ncţie de curentul literar căruia îi aparţine, nuvela se poate clasifica în:omantică:S$r!a&u# Kio&i de Mihai Eminescu;ealistă:Moara cu &oroc de Ioan Slavici;naturalistă:& )re!e 'e r$(boi de I.L. Caragiale.ncţie de conţinut, nuvela se poate clasifica în:storică:A#e-a&'ru L$pu"&ea&u# de Costache Negruzzi;

antastică:La *ig$&ci de Mircea Eliade;filosofică:S$r!a&u# Kio&i de Mihai Eminescu;psihologică:Moara cu &oroc de Ioan Slavici.Ro!a&u# este specie a genului epic, cu acţiune complexă, desfăşurată pe maie planuri, cu multe personaje şi intrigă complicată.anul se poate clasifica în:Roman obiectiv:Io& de Liviu Rebreanu;E&ig!a Oti#iei de G. Călinescunaraţiunea obiectivă, omniscientă;planurile narative sunt clar delimitate;e respectă, în general, cronologia evenimentelor;

ocul şi timpul desfăşurării acţiunii sunt bine precizate.Roman subiectiv:U#ti!a &oapte 'e 'ragote% ,&tia &oapte 'e r$(boi deil Petrescu,Maitreide Mircea Eliadearaţiune subiectivă;orientează spre conflictul interior, spre analiza psihologică;onologia nu este întotdeauna respectată.Roman tradiţional:Mara%de Ioan Slavicieme specifice: pământul, moştenirea;acţiune clară, cronologică, subiect riguros construit;unt caracteristice conflictele exterioare;personajele reprezintă, de cele mai multe ori, tipologii;perspectiva narativă este obiectivă.Roman modern:U#ti!a &oapte 'e 'ragote% ,&tia &oapte 'e r$(boi deil Petrescu

e 21 of 28


22/28

specifice: inadaptarea omului superior, cunoaşterea, iubirea (absolută);nea nu mai respectă neapărat cronologia, subiectul se construieşte dinrse experienţe pe care le trăieşte personajul;caracteristic conflictul interior;onajele sunt dilematice;pectiva narativă este subiectivă.UL KRAMATI+uprinde opere destinate reprezentării scenice; modurile de expunere predominantedialogul şi monologul. Operele dramatice sunt structurate în acte, scene şi tablouri.unea este cunoscută cititorului/spectatorului din replicile personajelor. Singurelevenţii ale autorului sunt reprezentate de indicaţiile scenice sau didascalii, în careoferite informaţii referitoare la decor, mişcarea personajelor, gesturi, îmbrăcăminte

!e'iaeste o specie a genului dramatic în care sunt satirizate moravuri ale societăţiiintermediul diverselor tipuri de comic; deznodământul este întotdeauna fericit.

De exemplu:O crioare pier'ut$ de I.L. Caragiale;O &oapte furtu&oa$ deCaragiale; ...escu de Tudor Muşatescu; Tita&ic?a# de Tudor Muşatescu;+3iri*a ,&)i&*iede Vasile Alecsandri.puri de comic:omic de situaţie – prezentarea unor situaţii care stârnesc râsul;omic de limbaj – utilizarea unui limbaj prin care sunt caracterizate personajele;omic de nume – numele personajului defineşte şi trăsătura dominantă aacestuia;omic de caracter – personajele sunt construite pe o trăsătură de caracterdominantă.

ca*ii ce&ice – informaţii date de autor cu privire la locul şi timpul acţiunii, laruri, informaţii necesare reprezentării pe scenă. Ele se referă la modul în carerul ce interpretează rolul unui personaj trebuie să rostească replica, la mişcareacă a acestuia, dar pot conţine şi comentarii asupra unor evenimente, caracterizăriersonajului.

e 22 of 28


23/28

.ictu#este un element fundamental al operelor epice sau dramatice, desemneazăa de tensiune prin care se motivează acţiunea.flictele pot fi:exterioare - între personaje, convingeri, pricipii sau între personaje și mediul încare trăiesc;nterioare - situaţii de criză în existenţa unui personaj, se petrec în conştiinţaacestuia.e 2: of 28


24/28

UL LIRI+Genul liric exprimă în mod direct sentimentele, trăirile, stările, atitudinea şiunea poetului, prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistice. În cadrulului liric predomină funcţia poetică a limbajului. Aceasta este centrată asupraului de organizare şi transmitere a mesajului.Genul liric reunește mai multe specii literare:pate#u#% i'i#a% e#egia% !e'ita*ia% o'a%ra "i epito#a% ro!a&*a% pa#!u#% epigra!a% !a'riga#u#% o&etu#% ro&'e#u#% ga(e#u#% g#oa%a% c&tecu#% g3icitori#e% trig$turi#e% 'ec&tecu#/Eu# e!piric 4 biograHceste reprezentarea poetului ca autor, fiinţă cu existenţă /titate proprie şi reală, limitată în timp şi spaţiu. Eul empiric are o biografie şi estea eului poetic, cu care nu trebuie confundat.

Eu# #iric 4 poetic este “vocea” care exprimă în text gandurile, sentimentele, stărileului. Eul liric are ca sursă eul empiric, pe care însă îl depăşeşte, exprimând valoriral-umane. De asemenea, prin intermediul eului liric este transmisă viziuneare lume a poetului. Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric în text suntele, pronumele, adjectivele pronominale de persoana I singular şi plural, persoanaa singular şi plural, dativul etic şi dativul posesiv, substantive la vocativ, exprimăriive.

!e&te 'e co!po(i*ie a te-tu#ui poeticI!agi&aru# poetic este reprezentat de întregul sistem de mijloace artistice (figuri

il, imagini artistice) care redau viziunea despre lume a scriitorului, evocand forţaoare a acestuia. Astfel că imaginarul poetic implică reflectarea şi interpretarea unor fundamentale precum concepţia despre lume, existenţă, condiţia omului învers, iubire, natură.

Tit#u# este un cuvant, o sintagmă care se aşază în fruntea unui text, sintetizandlematica tratată de acesta. Titlul este un element de metatextualitate şi poate variaregistrul sobru/serios către registrul ironic/parodic.I&cipitu# este partea introductivă a unui text. În Evul Mediu, incipitul era scris cucaractere sau culori pentru a fi pus în evidenţă. Încă din incipit se anunţă o anumitămulă estetică, particularizand astfel stilul unui scriitor sau curent literar.

Re#a*ii#e 'e opo(i*ie presupun existenţa a cel puţin două universuri/viziunire lume antitetice. Ele se realizează atât la nivelul câmpurilor lexico-semantice, lae 2; of 28


25/28

morfosintactic (prin structuri de tipul “dar”, “iar”, “însă”), cât şi la nivel stilisticnfiguri de stil precum antiteza, oximoronul, alegoria). Dintre textele în care se pottifica relaţii de opoziţie, amintim “Luceafărul”, “Floare albastră” – M. Eminescu.Re#a*ii#e 'e i!etriepresupun organizarea armonioasă şi echilibrată a textului,uinţă antică a artei. Aceste relaţii se identifică atât la nivel formal/textual, cât şi la alegoric şi simbolic. Dintre textele în care se pot identifica relaţii de simetrie,ntim “Luceafărul”, “Floare albastră” – M. Eminescu, “Plumb” – G. Bacovia.

Moti)u# poetic esteunitatea structurală minimală a textului poetic,mnând secvenţe imagistice sau de conţinut, însă cu semnificaţii culturale mai largi,

acrate de o utilizare îndelungată în literatură. Exemple pot fi numeroase: motivulului, al lunii, al izvorului, în poezia romantică, al toamnei, al ploii, al parculuiar, în poezia simbolistă. O configuraţie stabilă de motive formează o temă literară.Lait!oti)u# 4 !oti)u# ce&tra# (din ger.Leit!oti) !oti) co&'uc$torD este unent de recurenţă care are rolul de a accentua, prin repetiţie, o anumită unitateică. Dintre poeziile în care sunt prezente laitmotive, pot fi amintite “Floarestră” – M. Eminescu, “Plumb” – G. Bacovia, “Eu nu strivesc corola de minuni ai” – L. Blaga.i!oro&u# figură a ambiguităţii prin opoziţie şi contradicţie, constând înierea ingenioasă în aceeaşi sintagmă a două cuvinte care exprimă noţiuni

tradictorii. Oximoronul nu ar fi posibil fără jocul sensului figurat cecterizează unul dintre cei doi termeni ai sintagmei. Condiţia primordială amoronului este să se bazeze pe o construcţie care să nu reprezinte o idee, mait o propoziţie, un enunţ (“Suferinţă tu, dureros de dulce” – M. Eminescu).ro&iHcarea figură gramaticală a ambiguităţii prin similitudine şi analogiecare se atribuie fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii şi

r unor idei abstracte însuşiri şi manifestări ale omului (“Dormeau adancele de plumb” – G. Bacovia).to&i!ia figură lexico-gramaticală a ambiguităţii prin economie de expresie,

ată pe contiguitatea logică dintre obiecte, constând în denumirea obiectuluiumele altuia cu care se află într-o relaţie logică, cum ar fi raportul dintreză şi efect şi invers (“Dintre sute de catarge / Care lasă malurile / Cate oare lesparge / Vanturile, valurile?” – M. Eminescu).

&ec'oca figură de substituţie, generată de principiul contiguităţii materialecare se denumeşte un obiect cu numele altuia aflat în raport de „cuprindere”

e 2 of 28

9iguri#e e!a&tice 4 tropii METASEMEMELE


26/28

nică, cum ar fi partea pentru întreg şi invers, specia pentru gen şi invers.cdoca se poate realiza prin: singularul pentru plural; parte pentru întreg (“Îţicatarg langă catarg...” –M. Eminescu).oria figură de stil complexă (ce se poate constitui dintr-un şir de metafore,paraţii şi personificări), constând în exprimarea unei idei abstracte prinoace concrete (condiţia omului de geniu în “Luceafărul” – M. Eminescu).afora figură de stil care constă în denumirea „obiectului” (lucru, fiinţă,ne) cu un cuvânt impropriu şi anume cu numele altui obiect asemănător,it nu ca noţiune (sinonim), ci ca imagine care să evoce obiectul asemănat,parat (“Lumina mea” – Lucian Blaga, “unghia îngerească” – T. Arghezi).

!para*ia figură lexico-gramaticală a ambiguităţii cu ajutorul căreia seimă un raport de asemănare între două obiecte, dintre care unul serveşte săe pe celălalt; orice comparaţie are doi termeni: termenul care se compară,

iectul” (T1), şi termenul cu care se compară (T2). Comparaţia, ca figură denu-şi propune să definească obiectul comparat, ci să-l evoce, adică săască imaginea vie a obiectului (“Voi fi roşie ca mărul” M. Eminescu).

e!i!u# (gr.eup3e!o= „vorbă bună”, „de bun augur”) figură de stil prinse înlocuieşte în vorbire sau în scris un cuvânt sau o expresie caremnează ceva neplăcut, jignitor sau obscen printr-o perifrază ce respectălelismul de sens. Eufemismul îndulceşte expresia unei idei pe care respectulde noi înşine şi faţă de alţii ne împiedică să o numim cu adevăratul săue (“a închis ochii” – pentru “a murit”).ta figură care constă în atenuarea expresiei unei idei pentru a lăsa să se

eagă mai mult decât se spune. Prin litotă se ocoleşte, adesea, o perifrazăteptată, expresia simplă, prea categorică dar tocită a ideii şi ajută totodată săime ori modestia şi politeţea, ori sinceritatea, iar uneori chiar ironiaitorului. Când cineva foloseşte litota, o face pentru a exprima o judecată deare, cu prudenţă şi modestie. Ocolul expresiei directe se realizează prinţie, o caracteristică gramaticală a litotei, obiectul ei fiind întotdeauna de genrază, asemănător eufemismului şi ironiei, de care se deosebeşte prin mesajuştide-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul” – M. Eminescu).erbo#a figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei, fie mărind,micşorând imaginea obiectului (de obicei, concret) peste limitele sale fireşti.

erbola este generată de impulsul unui sentiment puternic (de admiraţie saureţ, de indignare şi revoltă) ori din nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectulată floarea cea vestită a întregului Apus”– M. Eminescu).te(a figură de stil care contă în asocierea, în acelaşi enunţ sau context mai a unor idei, imagini sau noţiuni cu sens contrar, menite să se pună în relief

e 2 of 28


27/28

pe cealaltă (“Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează”– M.nescu).

!bo#u#– figură de stil ce constă în reprezentarea generalului prin particular,procedeul substituirii (simbolul florii albastre – M. Eminescu, simbolulmbului – G. Bacovia, simbolul luminii – L. Blaga)&ete(ia– (procedeu specific simbolist) figură de stil ce presupuneultaneitatea unor senzaţii de natură diferită (“O pictură parfumată cu vibrăriiolet”– G. Bacovia).

uri#e i&tactice METATA0ELE

peti*ia – procedeu ce presupune reluarea cu intenţie aunor cuvinte, structurichiar fraze, cu scopul de a accentua sentimente, stări, trăiri (“Care vine, vine,, calcă totul în picioare”– M. Eminescu).u!era*ia– figură sintactică ce constă în înşiruirea unor termeni din aceeaşigorie gramaticală sau înrudiţi. Rolul enumeraţiei este acela de a atrageţia asupra unor însuşiri / caracteristici ale unor fiinţe, trăiri, sentimente,cte. (“Uscăţiv aşa cum este, garbovit şi de nimic...”– M. Eminescu).

)eriu&ea– figură sintactică ce presupune schimbarea ordinii cuvintelor într-nunţ. Inversiunea are rol afectiv, accentuand anumite structuri ale textuluiacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă”– M. Eminescu).uri#e 'e u&et METAPLASMELE

tera*ia figură ce constă în repetiţia unor consoane (sau a unor silabe), deei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ (onomatopeic) oriresiv (simbolic); efectul aliteraţiei se obține, de cel mai multe ori, prinntul afectiv pe care-l poartă sunetele repetate (“Lunătu, stăpân-a mării, pe aii boltă luneci”– Mihai Eminescu).o&a&*a figură ce constă în repetarea vocalei accentuate în două sau maite cuvinte; atunci când este vorba de omofonia vocalei finale accentuate aului, avem de-a face cu o rimă imperfectă (“Parc-ascult şi parc-aştept” – M.nescu).fo&ia– utilizarea unor sunete / grupuri de sunete muzicale, armonioase, ce au

fect o impresie acustică plăcută (“Şi dacă...” – M. Eminescu).gi&i#e artitice reprezintă reflectarea subiectivă, artistică a realităţii, suntuse ale imaginaţiei creatoare. Imaginile artistice transfigurează realitatea în

e 2 of 28


28/28

ieră estetică, determinată de viziunea scriitorului despre lume. Imaginile suntzate cu ajutorul figurilor de stil şi se caracterizează prin expresivitate.!agi&i#e )i(ua#e transpun artistic un peisaj care poate fi receptat de cititorprin simţul visual (“Dormeau adanc sicriele de plumb” – G. Bacovia).!agi&i#e au'iti)e dezvoltă elemente acustice, cu rol de a reda cat maiexpresiv atmosfera descrisă (“Şi-amarnica-i strigare starnea în slavi furtuna”– V. Voiculescu).!agi&i#e o#facti)e propun transpunerea unei game de mirosuri /parfumuri (“Sub şirul lung de mandri tei” – M. Eminescu).

!agi&i#e tacti#e transmit ideea unui obiect palpabil, concret (“Cu-ale talebraţe albe, moi, rotunde, parfumate” – M. Eminescu).!agi&i gutati)e antrenează simţul gustative al receptorului (“dulce ca ozi de vară” – M. Eminescu).!agi&i#e 'i&a!ice au rolul de a transmite ritmul în care se desfaşoară oanumită secvenţă (“Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare” – M.Eminescu).!agi&i#e tatice transpun artistic senzaţia de amortire a peisajului“Niciunzbor în atmosfera, pezapada-niciun pas” – V. Alecsandri).e!e&te 'e pro(o'ie

u# 4 ti3u# este o unitate semantică şi sintactică ce formează un rand dintr-oie. Versul este organizat după norme de rimă, ritm, măsură.aeste potrivirea eufonică a sunetelor de la sfarşitul a două sau mai multeuri, începand cu ultima vocală accentuată. Rima poate fi: ,!perec3eat$(a a b&cruci"at$(a b a b), ,!br$*i"at$(a b b a),a!etecat$(fără a respecta un tipar)er a#b (fără rimă).

!u# este armonia ce rezultă din succesiunea regulată a silabelor accentuate şicentuate dintr-un vers. Ritmul poate fi:tro3aic% ia!bic% 'acti#ic% a!Hbra3ic%petic% coria!bic/urareprezintă numărul de silabe din care este format un vers.faeste o unitate dintr-o poezie, construită după anumite reguli formale sau

onţinut. Strofele pot fi:!o&o)er(cu un singur vers),'iti3 (cu două versuri),&$ (cu trei versuri),catre&(cu patru versuri),c)i&tet (cu cinci versuri),e-ti&$ase versuri),po#i!orf$(cu mai multe versuri).

e 28 of 28

fisier cu o scurta sinteza la lb si lit romana

Documents