fericirea – un ideal irealizabil

8/19/2019 Fericirea – Un Ideal Irealizabil

1/10

FERICIREA – UN IDEAL IREALIZABIL


2/10

SIGMUND FREUD

(1856-1939)

• Sigmund Freud (născu Sigismund Sc!"#m# Freud "$ 6 m$i 1856%

Frei&erg% Im'eriu" usri$c% $săi *+,rRe'u&"ic$ .e!ă - d/ 03

se'em&rie 1939% #ndr$) $ 2#s un medic neur#'si!i$ru ereu $usri$c%

2#nd$#r $" 4c#"ii 'si!#"#gice de 'si!$n$"iă/ *rinci'$"e"e e#rii $"e

$cesei 4c#"i sun 2#nd$e 'e urmă#$re"e i'#ee• De#"$re$ um$nă ese n7e"e$să 'rin sc!im&$re$ #nei c#r'#r$"e

de gr$i2ic$re $ im'u"su"ui seu$"/• '$r$u" 'si!ic re2u"e$ă d#rin7e% n s'eci$" ce"e cu c#n7inu seu$" 4i

$gresi% $cese$ 2iind c#nser$e n siseme de idei inc#n4iene/• .#n2"ice"e inc#n4iene "eg$e de d#rin7e"e re2u"$e $u endin7$ de $

se m$ni2es$ n ise% $ce r$$e 4i sim'#me/•

.#n2"ice"e inc#n4iene 4i seu$"i$e$ re'rim$ă sun surs$ner#e"#r/• Ner#e"e '# 2i r$$e% cu $u#ru" me#dei 'si!$n$"iice% 'rin

$ducere$ n c#n4ien $ d#rin7e"#r inc#n4iene 4i re2u"$e/


3/10

Sigmund Freud s-a născut într-o ami!ie dee"rei a#$ena%i din Frei&erg' (ora"ia) *i-a !uatnume!e de +Sigmund+ a&ia !a ",rsta de . deani) Sigmund a ost /rimu! născut din cei nouăco/ii ai ami!iei' dar mai a"ea #i a!0i ra0i1"itregi2 din căsătorii!e /recedente a!e tată!uisău) Cu toate că ami!ia sa nu era o ami!ie înstărită #i trăiau într-un a/artament mic #iag!omerat' /ărin0ii săi au ăcut totu! /entru caSigmund să ai&ă /arte de ce!e mai &unecondi0ii' uneori #i cu /re0u! dea"ori%ăriice!or!a!0i co/ii ai ami!iei)


4/10

Din /unctu! de "edere a ! !u i S igmund Freud oameni i as/ira s/re er ic i re'"orsa de"ina s i sa ramana er ic i t i ) As/irat ia aceasta are doua atete' un sco/negat i" s i unu! /o%it i"4 /e de o /arte' e"itarea durer i i s i a ne/!acer i i ' iar / e dea!ta /arte tra irea unor /!acer i i ntense) Fer ic i rea in sensu! str ict a ! termenu!ui 're%u!ta dintr-o sat is acere imediata a ne"oi !or care au at ins o mare tens iune'ceea ce /r in natura sa nu este /os i&i ! decat su& orma de enomen e/isodic )5mu!

se a6a intr-o /res iune constanta din cau%a /os i&i ! i tat i de a suer i ' aceastasuer inta "enind din /artea /ro/riu!ui cor/' din /artea !umi i e7ter ioare s i d inra/ortur i !e cu cei !a ! t i oameni) In urma acestei /res iuni omu! in cearca sa is ireduca /retent i i !e !a er ic i re)8ot din cau%a ace stei /res iuni omu! se co ns ideraer ic i t doar /r in a/tu! ca a e"itat suer inta ast e ! e ! t rece /e /!an secundo&t inerea /!acer i i ) Aceasta /ro&!ema /oate 9 re%o!"ata /r in incercarea desat is acere a tuturor ne"oi !or care inter"in in " iata noastra' dar acest !ucru ar9 im/osi&i ! s i ar insemna sa acem sa treaca /!acerea inaintea /rudentei '

dar acest !ucru ne-ar ace /redis/usi !a suer inta)Daca dor im sa e"itamne/!acer i !e ar t re&ui sa ne 97am atent ia in mod deose&it asu/ra surse!or dene/!acere)


5/10

Ce!e mai &une metode de /rotectie im/otri"a suerintei raman insa ce!e care"i%ea%a in6uentarea /ro/riu!ui nostru organism) In de9nitie' orice suerinta nu

este decat o sen%atie' nu e7ista decat atata tim/ cat o simtim' si nu o simtimdecat in "irtutea anumitor mecanisme a!e organismu!ui nostru)Unii 9!o%o9sustin ca intre ericire si /!acere e7ista o stransa !egatura)5ameni se &ucura demu!te e!uri de /!aceri4 /!aceri!e unei mese gustoase' a unei &auturi' /!aceri!etrecerii unui e7amen' cea a citirii unei carti sau a "i%itarii unei e7/o%itii' etc)Acestea nu sunt toate !a e!' e!e diera /rin mai mu!te caracteristici4e!e dieracantitati"' una e mai intensa' iar a!ta mai /utin intensa' una durea%a mai mu!t

tim/'a!ta mai /utin tim/) Aste!' /!aceri!e unei mese gustoase /ersista doarcate"a ore' in tim/ ce o rea!i%are /roesiona!a im/ortanta ne /ro"oaca o /!acerece /oate dura cate"a %i!e) A/oi' /!aceri!e diera ca!itati"4 /!aceri!e simturi!orsunt inerioare ca!itati" ce!or a!e inte!ectu!ui) Sa /resu/unem ca intr-o searacine"a se distrea%a :ucand :ocuri de noroc' iar in a!ta seara citeste o carte)In amadoua ca%uri!e /!acerea e deose&ita' insa in a! -!ea ca% /!acerea eca!itati"s u/erioara)Fiecare om /erce/e ericirea intr-un mod dierit ata de

a!ti oameni) Din aceasta cau%a nu /utem crea o ca!e genera!a /entru atingereaericiri) Fiecare om tre&uie sa isi gaseasca /ro/ria ca!e s/re ericirea !ui)


6/10

“Eu sunt minunea lumii”,

spunea ieri trandafrul.

“Cine-ar avea curajul sa-miaca vreo durere?”

Canta privighetoarea si repetazefrul

“! zi de ericire un an de lacrimicere.”

; Aste! de cu"inte rostea acum mai &ine de.


7/10

Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: intreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului

placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placerede scurta durata; de aceea, fericirea – ca stare permanenta ori caideal,atins – nu este posibila.Dar Epictet vine sa contrazica acest

lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie culucrurile sau isi accepta in intregime destinul.

Nu putem arma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea

este ceea ce percepe si ce simte ecare. Ea este una din marileintrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterelee!istentei noastre:

Sunt c!i/e cand imi /are ca tot ce-a tre&uit

Sa a6u des/re !ume' de mu!t am des!usit)Dar ste!e!e ma mustra tacut din /atru %ari4

N-ai de%!egat nici una din mari!e – ntre&ari)


8/10

"a inceputul secolului ##, Sigmund Freud reia aceste teze, dar le dezvolta in cadrul unei noi viziuni, fara vreolegatura cu doctrina crestina a m$ntuirii. %ultura &cu inderdictiile si codurile ei restrictive' si nu sanctiunea divina

reprezinta adevaratul obstacol in calea fericirii oamenilor. (ceasta este teza pe care o apara Freud in lucrareasa din )*+* (ngoasa in civilizatie- &altii traduc cu Disconfort in cultura-'. arintele psi/analizei sustine

caprincipiul placerii- determina scopul vietii, guvern$nd de la inceput operatiile aparatului psi/ic-. %autareaplacerii nu e o simpla dorinta vaga, difuza, este o pulsiune fundamentala a vietii, un principiu permanent activ la

nivelul Sinelui inconstient. (cest principiu este insa contrabalansat de un altul &principiul realitatii-', astfel inc$tcel dint$i tinde sa0si diminueze energia &psi/ica' ori sa se manifeste in forme sublimate, acceptabile pentru

Supraeul conectat la rigorile in/ibitive ale culturii. Sub numele generic de Eros si (nan1e &persona2e mitologiceceintruc/ipeaza placerea, iubirea, respectiv necesitatea obiectiva, constr$ngerea' recunoastem cele doua principii caforte a3ate in con3ict in viata psi/ica intima a indivizilor."umea in intregul ei, sustine Freud, pare organizata in asa

fel inc$t sa zadarniceasca fericireaca scop al vietii. E ca si c$nd nu a intrat deloc in planul %reatiei- ca omul sae fericit-. De aceea trebuie sa ne multumim cu satisfacerea brusca, imediata a nevoilor care au atins, la un

moment dat, o mare tensiune. Dar aceste placeri mai mult sau mai putin intense, de regula de scurta durata, nuinseamna propriu0zis fericire, ci doar o senzatie de bunastare destul de calduta-. e de alta parte, noi insine

suntem in asa fel facuti inc$t numai contrastul este capabil sa ne procure o placere intensa, ceea ce starea insaside placere nu face dec$t foarte putin-. rin urmare, atrasi de contraste, noi insine limitam in acest fel capacitatea

noastra de a fericiti. 4n acelasi timp, propria noastra inzestrare naturala ne face incomparabil mai apti pentrutrairea suferintei. E aici o asimetrie plina de consecinte pentru istoria si destinul omului.Freud identica trei marisurse ale suferintei: propriul nostru corp, marcat de vulnerabilitate,sortit decaderii si disolutiei; lumea e!terna,

care nu ne are in nici un fel in vedere si e gata in orice moment sa ne striveasca, sa ne suprime; raporturile noastrecu ceilalti oameni,generatoare de frustrari, de an!ietati, de traume dintre cele mai dureroase. rins ca intr0uncleste, omul e preocupat indeosebi sa preint$mpine nenorocirile, sa scape de suferinta. Nu04 de mirare ca, sub

presiunea acestor amenintari sau posibilitati de suferinta, omul se straduieste de obicei sa0si reduca pretentiile lafericire-. (ltfel spus, sarcina de evitare a suferintei o izgoneste pe ultimul plan pe aceea de obtinere a placerii-.

%almarea sau reducerea pretentiilor la fericire e, potrivit conceptiei lui Freud, parte a unui mecanism mai comple!de ec/ilibrare a energiilor noastre psi/ice. "a limita, ne vom putea considera fericiti c/iar si numai scap$nd de

nenorocire si evit$nd suferinta. %/iar daca fericirea – ca stare permanenta, ori ca ideal atins – nu este posibila,sustine Freud, nu inseamna ca trebuie sa renuntam la orice efort destinat sa ne apropie c$t de c$t de realizarea sa.


9/10

Din cele prezentate se impun c$teva observatii. (t$t ascal c$t si Freud abordeaza tema fericirii intr0un orizont abstract0speculativ,specic ontologiei. &4n Dincolo de principiul placerii-, Freud recunoaste ca se simte atras de speculatia pura-, care se ridica,

inevitabil,deasupra faptelor-, ceea ce ec/ivaleaza cu translatia de la psi/ologie la losoe, de la antropologie la ontologie'. e de altaparte, si unul si altul a2ung la concluzia ca fericirea nu ne sta la indem$na, nu ne este accesibila in tiparul ei absolut. Dar intre cei doi

autori e!ista si deosebiri importante, care vin nu numai din faptul ca au trait in epoci si culturi diferite, au avut destine personalediferite, ci si din acela ca au fost anga2ati in proiecte disciplinare diferite. (stfel, unul vorbeste despre fericire ca /ar divin, celalalt, ca

ideal non0divin. Deasemenea, ei evalueaza &calica' pretentia la fericire in maniere diferite: unul ca e!presie aneantului- din om,celalalt ca e!presie a unei forte vitale prezenta permanent in om. entru ascal ratarea fericirii se e!plica nu at$t prin imperfectiuneanaturii umane, c$t prin interventia sanctiunii divine; pentru Freud, ratarea fericirii e cauzata de forta coercitiva,in/ibatoare a culturii&orice cultura are menirea sa imbl$nzeasca, sa disciplineze sau c/iar sa reprime instinctele'.Dar povestea fericirii si a legaturii ei cupretentia e in fapt mult mai complicata. (r gresit sa credem ca fericirea i0a atras doar pe loso si teologi ori ca a contat numai ca

tema de re3ectie consumata- intre peretii vreunui cabinet si ca in t imp ea s0a constituit in obiect de disputa e!clusiv cu mi2loacesilogistice. Din secolul al #54440lea incoace, termenul fericire-va tot mai des int$lnit si in vocabularul discursului politic. Din cerulrareat al abstractiilor teologiei si metazicii cuv$ntul fericire- va cobori cur$nd in casele oamenilor, in ateliere, in saloane, in

universitati, in piete, in strada. 4nspirata de ideile liberale ale lui 6o/n "oc1e,Declaratia de 4ndependenta a S7(- &)889' consacracautarea fericirii ca unul din drepturilenaturale fundamentale ale omului. &Se intelege ca proclamarea ca drept natural, ne0negociabil,ii

asigura si caracterul legitimitatii'. Etica, adevarata anticamera a politicii, s0a implicat /otar$t in promovarea fericirii. Sub numele deprincipiul utilitatii- sau principiul celei mai mari fericiri-, 6erem ent/am si 6o/n Stuart otodata, libera dezvoltare a individualitatii devine principalul ingredient al fer icirii umane- &6.S.


10/10

%apitalismul contemporan genereaza si intretine la r$ndul lui propriile0i pretentii, inclusivin privinta fericirii. De ceva vreme a invatat lectia subtila a manipularii constiintelor printransformarea fericirii in datorie si ulterior in pretentie. (ceasta, dupa ce capitalismul a

trecut de la sistemul productiei bazat pe economisire si munca prelungita la sistemulconsumului ce presupune c/eltuieli si risipa. Nu acumularea, ci fervoarea consumului seconstituie acum in motor al dezvoltarii. (stfel, noua strategie integreaza placerea in locsa o e!cluda. >oate acestea arata ca suntem departe de maniera pascaliana de a concepe

fericirea. Nici vorba de fericirea antigravitationala- care te inalta p$na la treapta

beatitudinii. Dimpotriva, e vorba de fericirea ca 2uisare telurica, palpabila,gravitationala-, care, in mod obisnuit, se livreaza pe bani: fericirea de /ipermar1et. "a fel

de departe suntem si de modul in care g$ndea Freud:din /imerica pentru parintelepsi/analizei, fericirea a devenit cvasi obligatorie cu numaicincizeci de ani mai t$rziu-, ne

reaminteste ascal ruc1ner. "a acestea s0ar putea adauga sinestavilita tendinta ademocratizarii fericirii, a transformarii ei in cea mai ind$r2ita pretentieontologica la nivel

de masa: fericirea, indiferent de continutul ei, pare sa e de acum singurullucru care

conteaza. Se intocmesc /arti ale fericirii, se publica periodic topul celor mai fericiteorasedin lume, se pune la punct o scala a satisfactiei, se propun c/iar retete ale fericirii.Fiecarei

creaturi i se cuvine o portie de fericire, era de parere (ndr@ Aide. (stazi c/estiuneasepune de2a in alti termeni: ecare individ isi datoreaza fericirea. Nimeni nu scapa

deobligatia de a si0o apropria. retentia de a fericit nu poate negli2ata, ea trebuiesa ecoloana vertebrala a unui program de viata. Daca se int$mpla sa nu e efectiv fericit,

omultrebuie sa incerce macar sa mimeze fericirea sau sa caute placerea la acele nivele

2oase,imunde, grosolane la care ratarea fericirii e imposibila. 4n opozitie cu Freud, s0arputeaconc/ide: lumea actuala e facuta in asa fel inc$t omul pare condamnat- la fericire

fericirea – un ideal irealizabil

Documents