ARGUMENT

Am ales acest subiect deoarece consider ca politica de produs arata personalitatea

unei intreprinderi, politica de produs adoptata aratand ceea ce o intreprindere doreste a fi

in fata clientilor ei. O politica de produs poate arata daca unei intreprinderi ii pasa de

satisfactia clientilor sau daca doreste doar sa obtina profit. O politica de produs arata care

sunt obiectivele unei intreprinderi atat cele pe termen scurt cat si cele pe termen lung.

Aceasta mai are rolul de a stabili care este piata tinta a intreprinderii si care este atitudinea

fata de aceasta piata comparativ cu alta si asteptarile din partea acceptantilor unei piete

tinta.

Politica de produs implica unelte alea marketingului care au rolul de a analiza profund

ceea ce se intampla pe piata, unelte precum analiza SWOT sau precum Boston Consulting

Group

Politica de produs a unei intreprinderi trebuie adaptata constant la fluctuatiile pietei si

de aceea o analiza continua a mediului intern si a mediului extern este vitala. Fara o

politica de produs bine stabilita, intr-un mediu atat de schimbator precum o economie de

piata, o intreprindere nu poate supravietui .

Politica de produs adoptata de o firma trebuie aleasa cu grija deoarece fiecare decizie in

aceasta privinta are influente directe asupra opiniei consumatorilor despre marca sub care

este desfasurata activitatea intreprinderii opinii care influenteaza succesul sau insuccesul

atat intreprinderilor noi cat si a intreprinderilor cu traditie putand sa le ridice sau sa le

prabuseasca.

Una din companiile care m-au influentat in alegerea acestei teme a fost Google care a

intrat pe o piata cu o cuncurenta acerba din partea unor giganti, precum Yahoo, adoptand o

politica de produs extrem de simpla in care clientul, si nu actionarii sau imbogatirea

rapida, este pe primul loc. In urma adoptarii acestei politici, valoarea Google a ajuns de la

100.000$ in 1998 la 154 miliarde $ in 2009 .

In studiul de caz am ales politica de produs adoptata de Metrou Cash&Carry Sibiu si

efectele pe care politica adoptata le-a avut

Argument

“ Comunicarea eficientă a organizaţiei depinde de modul în care ea rezolvă următoarele probleme: dacă trebuie să comunice sau nu, cât şi cum să cheltuiască pentru comunicare. Răspunsurile la aceste întrebări se obţin în cadrul sistemului de comunicaţii în marketing, pe care şi-l organizează orice firmă importantă, sistem ce include ansamblul comunicărilor cu intermediarii, consumatorii, organisme publice separate, dar şi între ele.”

(Ph. Kothler )

Includerea politicii promoţionale în mixul de marketing se justifică prin rolul, uneori decisiv, pe care îl are în procesul de comercializare a mărfurilor şi serviciilor. Promovarea este apreciată a fi una dintre cele mai costisitoare şi complexe componente ale strategiei de marketing.

Deşi este cea mai “spectaculoasă” dintre componentele de marketing-mix- ului promoţional, politica de promovare reuneşte într-o viziune unitară activităţile complementare realizate în favoarea unui agent economic pentru asigurarea reuşitei pătrunderii sau păstrării produselor sale pe piaţa. Aceste activităţi nu pot avea loc fără existenţa unei anumite mărfi, ce face obiectul activităţii de vânzare-cumpărare pe piaţă în vederea satisfacerii anumitor nevoi, dorinţe şi preferinţe ale purtătorilor cererii.

Termenul de promovare îşi are originea în cuvântul latinesc „promovere” care înseamnă a mişca înainte. Definiţia cuprinsă în Dicţionarul explicativ al limbii române ne indică pentru cuvântul a promova următoarele sensuri: „a ridica, a susţine, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte”. Cea mai apropiată definiţie de aceaste prezentări de dicţionar este cea dată de Stanley: „promovarea este orice comunicaţie care are drept scop să deplaseze înainte un produs, un serviciu sau o idee în cadrul unui canal de distribuţie”. Asemănătoare cu ea sunt şi definiţiile date de Berkowitz şi Buell, în sensul că promovarea este văzută ca „un mijloc de comunicare între vânzător şi cumpărător” de către primul autor şi „ca un termen care acoperă toate activităţile legate de procesul de comunicaţie de piaţă” de al doilea autor.

În condiţiile economiei moderne de piaţă, fiecare firmă trebuie să desfăşoare atât activităţi de comunicare cu mediul extern, cât şi activităţi promoţionale pentru popularizarea ofertei sale şi informarea potenţialilor clienţi.

Comunicarea reprezintă procesul prin care se transmit informaţii de către o sursă (emiţător), către receptor, prin intermediul unor canale, sub forma mesajelor simbolice (codificate) şi retransmiterea unui feed-back (răspuns) de la receptor către emiţător. La nivelul întreprinderii, comunicarea urmăreşte poziţionarea acestuia, respectiv de a-i conferi o personalitate recunoscută şi o identitate distinctă faţă de concurenţă.

Am ales această temă pentru complexitatea domeniului de manifestare a procesului de promovare în economia de piaţă, cât şi pentru rolul jucat în activitatea de promovare în obţinerea de rezultate economice performante de către orice firmă.

Lucrarea este structurată pe patru capitole şi anume: în primul capitol intitulat “Procesul de comunicare” am evidenţiat importanţa comunicării în economia modernă de piaţă pentru agentul economic ce are în vedere creşterea gradului de competitivitate a ofertei sale şi pentru o mai bună satisfacere a cererii. Totodată am acordat o mare importanţă cunoaşterii obiectivelor urmărite de comunicarea promoţională.

În capitolul al II- lea prezint importanţa promovării în cadrul activităţii de marketing a firmei, activitate ce câştigă din ce în ce mai mult teren ca urmare a accentuării concurenţei manifestate în cadrul pieţei. Astăzi nu mai este suficient ca o firmă să realizeze un produs de foarte bună calitate, să îl vândă la un preţ accesibil cât mai multor categorii de consumatori, printr-o reţea de distribuţie diversificată, ci este nevoie şi de o politică de promovare a acestui produs pentru a-I garanta succesul pe piaţă.

Principalele mijloace şi tehnici de comunicare a firmei cu piaţa sunt structurate în capitolul al III- lea – “Formele promovării”. Acestea sunt: publicitatea şi reclama, promovarea vânzărilor, relaţiile publice şi vânzarea personală.

În capitolul al IV-lea am detaliat părţile componente ale unui contract de publicitate.Obiectivele acţiunii de promovare reprezintă preocuparea cea mai importantă a specialiştilor în

marketing. Înainte de a se alege o metodă sau alta, trebuie să se ţină seama de caracteristicile produsului,

mărimea, greutatea, costurile, durabilitatea, riscurile şi de caracteristicile pieţei ţintă- vârstă, sex, venituri, obiceiuri de cumpărare. În cele din urmă, mediul concurenţial influenţează selecţia metodelor de promovare a vânzărilor.

ARGUMENT

Lucrarea ,,Rolul impozitelor indirecte in sistemul fiscal din Romania” abordează problematica

impozitelor indirecte cu privire la conţinutul şi rolul lor, principiile impunerii, modalitatea de aşezare şi

de percepere a acestora. Impozitele indirecte sunt prezentate într-o evoluţie care are la bază anumite

criterii de referinţă, urmărindu-se caracterizarea impozitelor indirecte, definiţia şi clasificarea lor.

Lucrarea tratează principiile clasice şi moderne ale impunerii, şi anume: justeţea impunerii,

echitatea fiscală, certitudinea impunerii, comoditatea şi rapiditatea impozitelor privite atât din punct de

vedere economic, cât şi social. Am acordat o atenţie deosebită directivelor comunitare cu privire la

impozitele indirecte, dar şi aspectelor specifice statului de a reglementa sistemul de impunere în domeniul

fiscalităţii.

Criteriile avute în vedere pentru preferinţă spre un anumit impozit indirect sunt:

Necesitatea unei perioade scurte din momentul luării deciziei de instituire sau majorarea cotei

printr-un act normativ, până când ele devin operaţionale;

Cheltuielile modice de aşezare şi urmărire a încasărilor la buget;

Caracterul lor ascuns, ele fiind incluse în preţurile (tarifele) bunurilor şi serviciilor vândute

sau prestate.

Cu toate că impozitele indirecte prezintă diferite forme, ele produc în ultima instanţă efecte

similare, chiar dacă poartă denumirea de taxe de consumaţie, monopoluri fiscale, taxe vamale sau taxe de

timbru.

Am considerat necesară prezentarea faptului că impozitele indirecte, deşi sunt elemente ale

impozitului pe consum, ele în literatura de specialitate poartă o denumire improprie, şi anume: taxa pe

valoarea adăugată, taxa vamală, taxa de succesiune, etc.

Aceste impozite indirecte ar putea să fie definite în stricta concordanţă cu înţelesul semantic

menţionat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, de: impozite pe importuri de bunuri, respectiv pe

circulaţie a averii, sau sporului de avere.

Am ales acest subiect deoarece consider că impozitele indirecte sunt foarte apăsătoare pentru

contribuabili şi subliniez faptul că reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/ sau averile

persoanelor fizice şi juridice pusă la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Ele

ignoră capacitatea de contribuţie a cumpărătorului şi conţin un element de

inechitate (nedreptate) socială. Creşterea acestor impozite indirecte poate duce la accentuarea inflaţiei.

Pentru o redistribuire cât mai rezonabilă a impozitelor indirecte, prin intermediul sistemului fiscal,

este necesar ca factorii de decizie să aibă în vedere modul în care acesta este alcătuit, criteriile care stau la

baza diferenţierii impozitelor indirecte, taxelor şi contribuţiilor şi modul în care acestea participă la

formarea resurselor financiare publice.

Lucrarea este structurată în patru capitole, prezentând în ansamblu tematica impozitelor

indirecte pornind de la motivaţia introducerii lor de către stat până la calculul efectiv al acestora de către

agenţii economici.

Primul capitol prezintă locul şi rolul impozitelor indirecte în sistemul fiscal din România. În acest

capitol sunt abordate aspecte ale politicii fiscale din Romania, caracterizarea generală a impozitelor,

apariţia şi evoluţia impozitelor indirecte în România şi în străinătate.

Capitolul al doilea al acestei lucrări se intituleaza “Caracterizarea principalelor impozite

indirecte” şi prezintă trăsăturile accizelor, taxei pe valoarea adăugată şi a taxelor vamale.

Al treilea capitol conţine un studiu de caz relevant pentru modul de calcul al impozitelor indirecte

de către agenţii economici.

Ultimul capitol prezintă concluziile acestei lucrări.