1.3. Examinarea cadavrului.

După cum deja s-a menţionat, de regulă, examinarea exterioară a cadavrului

este parte integrantă a cercetării la faţa locului. În unele cazuri din practică este

necesară examinarea exterioară a cadavrului după înmormîntarea lui.

Examinarea exterioară a cadavrului la locul unde a fost descoperit se face de

către organul de urmărire penală, cu participarea medicului legist, iar în lipsa

acestuia cu participarea unui alt medic. În caz de necesitate, pentru examinarea

cadavrului se atrag şi alţi specialişti. Cadavrul, după examinare, se expediază la

instituţia de expertiză medico-legală, unde vor fi luate măsuri pentru a preveni

pierderea, deteriorarea, alterarea cadavrului sau a părţilor acestuia.

Ca o acţiune procesuală independentă, examinarea cadavrului se efectuează în

cazul cînd acesta a fost descoperit în alt loc decît locul presupus de comitere a

infracţiunii (de exemplu, a fost aruncat într-un lac, a fost îngropat sau alte situaţii).

în toate cazurile la examinarea cadavrului obligatorie este participarea unui medic

legist sau a altui medic, cînd prezenţa medicului legist este imposibilă. Specialistul

care a participat la examinarea cadavrului poate în continuare să participe în

calitate de expert la efectuarea expertizei medico-legale. în toate cazurile, după

examinarea exterioară a cadavrului se va efectua şi expertiza. Pe parcursul

examinării cadavrului se constată locul aflării lui, plasarea lui în raport cu

împrejurările, poziţia cadavrului în raport cu obiectele şi urmele descoperite, sexul,

vîrsta aproximativă, prezentarea leziunilor, starea îmbrăcămintei etc. în cazul cînd

cadavrul nu este identificat, el trebuie obligatoriu fotografiat. De asemenea trebuie,

luate anumite mostre (probe de piele, sînge ş.a.). Pe parcursul examinării

cadavrului se întocmeşte un proces-verbal în care se descriu toate datele

respective.

Metodologia prevede clar rolul fiecărui membru al echipei sosite la locul

faptei.Astfel, în cadrul cercetării la locul faptei, printre altele, ofiţerii de poliţie au

următoarele sarcini:

a. identificarea şi înregistrarea identităţii tuturor persoanelor de lalocul faptei;

b. fotografierea corpului în poziţa în care a fost găsit;

c. să se asigure că toate urmele relative sunt înregistrate şi că toate probele,

cum sunt arme şi proiectile, sunt ridicate pentru examinarea ulterioară

d. în cooperare cu expertul medico-legal, să realizeze identificarea cadavrului

şi să obţină alte informaţii pertinente privitoare la circumstanţele decesului de la

martorii de la locul faptei, incluzându-i pe acei martori care au văzut ultima dată

decedatul în viaţă, dacă sunt disponibili;

e. să protejeze mâinile şi capul decedatului cu pungi de hârtie sub controlul

expertului medico-legal;

f. să conserve locul faptei şi împrejurimile. Este recomandabilă fixarea video

sau fotografică a aspectelor atât în faza statică, cât şi în faza dinamica. Nici o zona

anatomică a cadavrului nu ar trebui să rămână nefotografiată

Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure transportarea cadavrului în

instituţia medico-legală, iar administraţia instituţiei este obligată să ia măsuri

pentru a preveni pierderea, deteriorarea, alterarea cadavrului sau a părţilor acestuia.