SUBIECTUL 1Expertiza medico-legala psihiatrica: definitie si obiective

Psihiatria forensicaDEFINITIE : medicina legala este o disciplina medicala care isi pune cunostiintele sale in slujba justitiei, ori de cite ori pentru lamurirea unei cauze judiciare sint necesare anumite precizari cu caracter medical. Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.Expertiza medico-legală psihiatrică reprezintă o activitate specifică instituţiei medico-legale, ce constă în investigarea stării psihice, oferind justiţiei o probă ştiinţifică în stabilirea responsabilităţii (cu alte cuvinte, răspunde la întrebarea dacă persoana respectivă a acţionat sau nu cu discernământ)Activitatea de medicină legală este coordonată, sub raport ştiinţific şi metodologic, de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul Superior de Medicină Legală, cu sediul la Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici“ Bucureşti. Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei asigură controlul şi evaluarea activităţii de medicină legală. Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ Bucureşti -unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii -colaborează cu Ministerul de Justiţie, Parchetul General şi cu Ministerul de Interne.

Obiectivele expertizei medico-legale psihiatriceDin toate situaţiile în care trebuie solicitată expertiza medico-legală psihiatrică, se conturează rolul său principal, respectiv acela de a furniza justiţiei elemente medicale obiective:A• In Dteptul penal in baza cărora instanţa de judecată să poată stabili responsabilitatea persoanei care a comis o faptă prevăzută şi pedepsită de legea penală (expertiza medico-legală psihiatrică face aprecieri asupra discernământului);1.să stabilească dacă persoana examinată prezintă sau nu tulburări psihice;2.să excludă simularea sau disimularea;3.să evidenţieze care sunt trăsăturile personalităţii subiectului şi în ce măsură pot explica acestea impulsurile/actele antisociale;4.să aprecieze capacitatea psihică (ansamblul de însuşiri psihice ce determină reuşita/performanţa unei activităţi: inteligenţa, spontaneitatea, fluiditatea verbală etc.) şi capacitatea de discernământ în momentul examinării şi, în consecinţă, dacă persoana respectivă poate fi anchetată şi judecată.5.să aprecieze capacitatea psihică şi cea de discernământ în momentul săvârşirii faptei.Menţionăm că, pentru ca prevederile art. 48 Cp. să poată fi aplicate, este necesar ca făptuitorul să se fi aflat în incapacitate psihică pe toată durata săvârşirii faptei; dacă în această perioadă de timp el şi-a recăpătat capacitatea psihică dar a continuat săvârşirea faptei, art. 48 Cp. devine inoperant6.să facă aprecieri prognostice asupra modului în care vor evolua tulburările psihice decelate, cu alte cuvinte să determine gradul de periculozitate socială actual şi de perspectivă.7.să recomande măsurile cele mai adecvate astfel încât să se poată realiza reintegrarea socială a invididului.B• In Dreptul Civil - în vederea stabilirii capacităţii psihice în materie civilă - pentru stabilirea capacităţii de exerciţiu (aptitudinea unei persoane de a-şi exercita drepturile, de a-şi asuma obligaţii şi de a încheia acte juridice);- Pentru punerea sub interdicţie - Interdicţia este o instituţie juridică ce are drept scop ocrotirea persoanei care nu are capacitatea psihică păstrată (din cauza unor afecţiuni psihice) pentru a se îngriji de interesele sale;- pentru stabilirea starii de sanatate in vederea intocmirii unor acte civile, in cazurile de revendicare a unor despagubiri civile motivate prin accidente, boli, decese intraspitalicesti, tratamente medicale neadecvate, mal practica medicala, rele tratamente in medii concentrationare, in cazurile de stabilire a infirmitatii psihice tranzitorii sau permanente, in cazurile in care justitia cere precizari privind cauzalitatea medico-legala psihiatrica sau responsabilitatea medicala etc.C • In Dreptul Familiei si Muncii- pentru stabilirea capacităţii psihice în situaţiile prevăzute de dreptul familiei şi dreptul muncii;

- pentru anularea sau desfacerea căsătoriei când unul dintre soţi este reclamat ca fiind bolnav psihic;- pentru încredinţarea copiilor minori unuia dintre soţi.- pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitării anumitor funcţii;- pentru încredinţarea copiilor minori unuia dintre soţi.- pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitării anumitor funcţii;- pentru stabilirea capacităţii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice- pentru stabilirea capacităţii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice. - pentru instituirea unor măsuri de prevenţie.Psihiatra forensica mai este numita si psihiatrie judiciara.Toate stiintele care aduc elemente stiintifice justitiei se numesc stiinte forensice.Este o subspecialitate a psihiatriei in care expertiza clinica si stiintifica este aplicata in contextul legii, cuprinzand problememe civile, criminale, corectionale si legislative, practicata in concordanta cu codul deontologic si principiile etice ale psihiatriei.P.F este limitata ca apicabilitate si este folosita doar in scop juridic.—academia americana de psihiatriePollach- Examinarea psihiatrica a pacientuluieste orientata catre problema legala a pacientului in care este implicat si mai putin catre obiectivele terapeutice medicale.Expertiza psihiatrico-judiciara are valoare probatorie, de contol si protectie sociala, reprezentand un act de asistenta medicala, demnitate stiintifica si de reala competenta.Aceasta disciplina s-a impus ca o necesitate reala pentru apararea persoanei impotriva actelor indreptate contra vietii

SUBIECTUL 2Expertiza medico-legala psihiatrica.Cine o solicita, cine o efectueaza, unde si care sunt etapele de desfasurare a acesteia?

Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează: -la solicitarea organelor competente din cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Ministerului de Interne, printr-o adresă/ordonanţă scrisă în care trebuie precizate obiectivele la care trebuie să răspundă comisia medico-legală;- la solicitarea persoanei, numai pentru stabilirea capacităţii psihice de întocmire a actelor de dispoziţie.Expertiza medico-legală psihiatrică se poate solicita numai pentru o singură faptă sau circumstanţă, iar dosarul complet al cauzei va fi pus la dispoziţia comisiei medico-legale; pentru altă faptă se va dispune efectuarea unei alte expertize medico-legale psihiatrice.Expertiza medico-legală psihiatrică este susţinută de o comisie alcătuită din:•un medic legist (preşedintele comisiei, care coordonează activitatea întregii comisii);•doi medici de specialitate, ambii psihiatri (în cazul în care este examinat un minor, unul dintre cei doi psihiatri poate fi specializat în neuropsihiatrie infantilă) sau unul psihiatru şi unul neurolog.- in functie de necesitatile cerute de caz din comisie poate face parte un psiholog , psiho-pedagog ( pt. Minori, asistent social, endocrinolog, neurolog.- comisia trebuie sa aiba intreaga documentatie medicala la data examinarii, dosarul cauzei, datele inaintate si solicitate, putand cere prelungirea observatiei sau orice examinare necesara pentru stabilirea unei decizii corecte.

Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează:•la sediul instituţiei medico-legale;•în spitalele de psihiatrie ce aparţin Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în cazul bolnavilor netransportabili (patologia este foarte gravă, transportul nu se poate realiza în condiţii de siguranţă etc);•în secţiile de psihiatrie ce apaţin Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în cazul bolnavilor deţinuţi;•în spitalele ce aparţin Ministerului Sănătăţii şi Familiei, indiferent de secţia în care sunt internaţi (neurologie, cardiologie etc.) în situaţia bolnavilor cu afecţiuni cu potenţial letal, cărora transportul la instituţia medico-legală le-ar accentua suferinţa (ar putea favoriza deznodământul infaust); deplasarea comisiei în astfel de situaţii se efectuează numai în vederea stabilirii capacităţii psihice pentru întocmirea unui act de dispoziţieEtapele de desfăşurare a expertizei medico-legale psihiatrice respectă competenţa teritorială şi profesională.

Astfel:(1) Prima expertiză se realizează la Serviciul Medico-Legal Judeţean sau la Institutul Medico-Legal teritorial; ulterior se pot solicita:(2) Avizul Comisiei de Control şi Avizare din cadrul I.M.L. teritorial; aceasta:•poate accepta concluziile raportului de primă expertiză (deci va aviza raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică);•poate recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice.(3) noua expertiză medico-legală psihiatrică se realizează în cadrul I.M.L. teritorial.În situaţia în care concluziile noii expertize medico-legale sunt contestate se poate dispune:(4) avizul Comisiei Superioare din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici"; aceasta:•poate accepta concluziile raportului de nouă expertiză (deci va aviza raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică);•poate recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice în cadrul I.N.M.L „Mina Minovici". Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice. Dupa cum s-a aratat mai inainte comisiile de expertiza sint compuse dintr-un medic legist si doi medici psihiatri. Cadrul de desfasurare a expertizei se face cel mai frecvent la sediul serviciilor de medicina legala. In mod exceptional si numai in functie de caz, acestea se pot tine si la nivelul unui spital de psihiatrie (bolnav grav, netransportabil) sau spital penitenciar (infractori deosebiti de periculosi sau netransportabili). Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează in regim ambulator sau prin internare cu examinarea obligatorie, de către comisie, a persoanei şi documentelor ce aparţin sau fac referire la aceasta Expertiza psihiatrică medico-legală pe bază de acte se efectuează în cazurile în care nu este posibilă examinarea imediată a persoanei sau în cazurile în care după moartea persoanei este necesară stabilirea stării psihice a acesteia în anumite perioade ale vieţii. Această expertiză postmortem se efectuează în cazuri de sinucideri, precum şi în procese civile, când se pune la îndoială starea psihică a persoanei în momentul încheierii unor acte ca testamente sau donaţiiIML Mina Minovici a adoptat la nivelul comisiei de expertiza urmatorul cadru organizatorical derularilor examinarilor psihiatrice .O expertiza psihiatrica cuprinde examinari si reexaminaria).examinarea propriuzisa a persoanei ce dureaza in medie 30-40 de minute iar reexaminarea dureaza in medie 10-20 min.b).numar de examinari: - minim o reexaminare pt. fiecare caz - minim 2 reexaminari pt. cazurile de : - violenta contra persoanei - de stabilire a tulb. De identitate sexuala - de incredintare minori - de contestare a diagnosticelor psihiatrice anterioare - minim 2-6 reexaminari in urmatoarele situatii : - cazuri de omor si tentative de omor calificat - omor si tentativa de omor deosebit de grav - omor si tentativa de omor efectuate de adolescenti si copii - omor si tentativa de omor sau leziuni cauzatoare de moarte efectuate fara martori - cazuri de revendicari - cazuri in care se acuza rele tratamente - cazuri in care se suspicioneaza simulari elaborate , disimulari, debuturi medico-legala - cazuri in care apar dificultati de de diagnistic diferential c). studierea documentatiei- variaza de la caz la caz- pentru cazurile obisnuite timpul alocat studierii dosarului este de aproximativ 2 ore- in celelalte cazuri variaza de la 3 la 8 ore, putandu-se ajunge in cazurile dificile chiar la cateva zile.d). Activitatea comisiei de expertiză se concretizează în redactarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrica care dureaza 2-4 ore in cazuri obisnuite, 2-6 ore in cazuri dificile, uneori chiar 10-15 ore

A.Prima etapa este supunerea infractorului la un examen neuropsihiatric, facut de o comisie compusa dintr-un medic legist si doi psihiatri. Examenul psihiatric se poate efectua în ambulator sau prin internare într-o unitate sanitară de profil:•imediat (când infractorul este descoperit), ceea ce oferă organului de urmărire penală indicaţii asupra modului cum poate fi continuată ancheta pe de o parte şi, pe de altă parte, conturează un anumit tablou psihic care, de cele mai multe ori, se modifică în cursul anchetei;•după un anumit interval de timp de la comiterea faptei.Aceasta examinare are o importanta uneori covirsitoare deoarece poate surprinde tabloul psihologic al invinuitului, ce l-a avut in timpul faptei. El poate fi o stare de raptus schizofrenic, o criza de agitatie maniacala, o stare confuziva deliranta, betie patologica etc sau se poate contura in stari deosebite de anxietate, depresive, stari reactive, teama, stari obsesivofobice, elemente hotaritoare in stabilirea diagnosticului si corelatiei boala - tulburari - fapta. Pentru a usura examinarea, dosarul nu trebuie sa se limiteze la elemente privind fapta si infractorul; in dosar comisia sa aiba la dispozitie :- actele medicale privind trecutul psihopatologic al acestuia. Uneori investigatiile trebuie sa mearga pina la conditiile in care agresorul s-a nascut; nasterea laborioasa, asfixia la nastere, aplicarea de forceps etc. - Date privind modul de viata familiala in care acesta a trait si s-a dezvoltat, ocupatia parintilor, numarul copiilor, sursele de existenta, climatul familial, familii dezorganizate, boli ereditare in familie. - Elemente psihopedagogice din timpul scolarizarii: performante scolare, frecventa prieteniilor avute, felul cum a fost receptiv la masurile disciplinare aplicate, aptitudini si inclinatii evidentiate in perioada respectiva, fisa psihologica din ultima clasa de liceu, precum orice fel de date utile, pentru a oglindi personalitatea celui in cauza.- De o deosebita valoare, mai ales la tineri, o au datele provenite din mediul militar, stiut fiind faptul ca unii dintre acestia pot avea un comportament normal sau cvasinormal pina in timpul stagiului militar; cei mai multi manifesta reactii negative fata de executarea ordinelor si respectarea regulamentelor, adesea ajungind a fi internati in spitale militare in sectiile de psihiatrie, ceea ce impune cunoasterea foilor de observatie, a biletelor de iesire, motivele pentru care au fost scosi ca inapti din rindurile armatei. - Date de la locul de munca: atitudinea fata de munca, modul de integrare in colectiv (eventual sociograma grupului de munca in care sa se aprecieze locul sau in sfera relatiilor dintre membriigrupului); schimbarea locului de munca, conflicte avute, lipsuri la serviciu, manifestariagresive etcExamenul psihiatric este completat de cele mai multe ori cu:•examene clinice interdisciplinare: neurologic, oftalmologie etc;•examene paraclinice: imagistice (radiografii, tomografii etc), electroencefalogramă, electromiogramă etc.Investigatiile medicale clinice si paraclinice sint cele mai adesea necesare, iar in infractiunea de omor, obligatorii. Nu in toate expertizele medico-legale psihiatrice este obligatorie internarea; acolo unde sint suficiente elemente clinice si date medicale (acte) anterioare ale celui examinat, concluziile pot fi stabilite si dupa un examen ambulator. In multe situatii simpla observatie clinica a subiectului, pe o perioada de citeva saptamini poate fi edificatoare in stabilirea diagnosticului, in rest se recomanda mai frecvent urmatoarele examinari: examenul RBW, l.c.r., examenul fundului de ochi, T.A., examenul neurologic, examenul EEG, simplu, sau cu activare, examenul genetic etc.•examen psihologic Examenul psihologic este important de efectuat pentru determinarea structurii personalitatii subiectului. Se pot, depista unele trasaturi anormale, patologice ale personalitatii, care pot avea o legatura cauzala cu faptele savirsite. Examenul psihologic este necesar la minori, batrini (tulburari de involutie), la psihotici, in starile de hipodezvoltare mintala, la comportamentali etc. Examenul psihologic, uneori se impune a fi repetat si el completeaza examenul psihiatric, contribuind astfel la stabilirea diagnosticului.In final expertiza, pe baza coroborarii tuturor datelor medicale si generale obtinute, trebuie sa stabileasca concluziile raportului medico-legal si care trebuie sa precizeze urmatoarele:- boala psihica de care sufera subiectul sau cadrul sindromatic psihic prezentat sau unele simptome mai evidente;

- tulburarile psihice mai caracteristice generate de boala respectiva (agresivitate, tulburari de perceptie, de gindire etc.) si legatura cauzala (corelatia) dintre aceste tulburari si savirsirea faptei, motivatia psihopatologica a mobilului si a modului de actiune);- legat de boala psihica, de tulburarile generate de aceasta si de starea subiectului din timpul savirsirii faptei, trebuie stabilit daca acesta a avut discernamintul pastrat, scazut sau abolit;- să se răspundă la întrebările formulate în ordonanţa de efectuare a expertizei;- să se facă aprecieri prognostice legate de evoluţia bolii respective (dacă a fost decelată), menţionându-se în ce condiţii sau prin ce mijloace s-ar putea obţine o evoluţie favorabilă.- in finalul concluziilor se impune a face recomandari privind masurile de siguranta cu caracter medical, individualizate pentru fiecare subiect si care sint prevazute in art.112 c.p

SUBIECTUL 3Situatiile in care se efectueaza expertiza medico-legala psihiatrica

Expertiza medico-legala psihiatrica este o lucrare ampla, de analiza si sinteza a tuturor trasaturilor psihopatologice ale infractorului privind modul si conditiile exacte de savirsire a faptei, in scopul stabilirii discernamintului si de a oferi justitiei criterii medicale obiective, menite sa duca la solutionarea justa a cauzei, aplicarea si dozarea unei pedepse corespunzatoare, cit si instituirea unor masuri de siguranta cu caracter medical privind viitorul bolnavului si profilaxia actelor antisociale.

1.Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează în următoarele situaţii

A• In Dteptul penal in baza cărora instanţa de judecată să poată stabili responsabilitatea persoanei care a comis o faptă prevăzută şi pedepsită de legea penală (expertiza medico-legală psihiatrică face aprecieri asupra discernământului);1.să stabilească dacă persoana examinată prezintă sau nu tulburări psihice;2.să excludă simularea sau disimularea;3.să evidenţieze care sunt trăsăturile personalităţii subiectului şi în ce măsură pot explica acestea impulsurile/actele antisociale;4.să aprecieze capacitatea psihică (ansamblul de însuşiri psihice ce determină reuşita/performanţa unei activităţi: inteligenţa, spontaneitatea, fluiditatea verbală etc.) şi capacitatea de discernământ în momentul examinării şi, în consecinţă, dacă persoana respectivă poate fi anchetată şi judecată.5.să aprecieze capacitatea psihică şi cea de discernământ în momentul săvârşirii faptei.Menţionăm că, pentru ca prevederile art. 48 Cp. să poată fi aplicate, este necesar ca făptuitorul să se fi aflat în incapacitate psihică pe toată durata săvârşirii faptei; dacă în această perioadă de timp el şi-a recăpătat capacitatea psihică dar a continuat săvârşirea faptei, art. 48 Cp. devine inoperant6.să facă aprecieri prognostice asupra modului în care vor evolua tulburările psihice decelate, cu alte cuvinte să determine gradul de periculozitate socială actual şi de perspectivă.7.să recomande măsurile cele mai adecvate astfel încât să se poată realiza reintegrarea socială a invididului.B• In Dreptul Civil - în vederea stabilirii capacităţii psihice în materie civilă - pentru stabilirea capacităţii de exerciţiu (aptitudinea unei persoane de a-şi exercita drepturile, de a-şi asuma obligaţii şi de a încheia acte juridice);- Pentru punerea sub interdicţie - Interdicţia este o instituţie juridică ce are drept scop ocrotirea persoanei care nu are capacitatea psihică păstrată (din cauza unor afecţiuni psihice) pentru a se îngriji de interesele sale;- pentru stabilirea starii de sanatate in vederea intocmirii unor acte civile, in cazurile de revendicare a unor despagubiri civile motivate prin accidente, boli, decese intraspitalicesti, tratamente medicale neadecvate, mal practica medicala, rele tratamente in medii concentrationare, in cazurile de stabilire a infirmitatii psihice tranzitorii sau permanente, in cazurile in care justitia cere precizari privind cauzalitatea medico-legala psihiatrica sau responsabilitatea medicala etc.C • In Dreptul Familiei si Muncii- pentru stabilirea capacităţii psihice în situaţiile prevăzute de dreptul familiei şi dreptul muncii;- pentru anularea sau desfacerea căsătoriei când unul dintre soţi este reclamat ca fiind bolnav psihic;

- pentru încredinţarea copiilor minori unuia dintre soţi.- pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitării anumitor funcţii;- pentru încredinţarea copiilor minori unuia dintre soţi.- pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitării anumitor funcţii;- pentru stabilirea capacităţii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice- pentru stabilirea capacităţii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice. - pentru instituirea unor măsuri de prevenţie.

SUBIECTUL 4Fapta in acceptiunea juridica. Vinovatia. Infractiunea ( constructia tripartita). Subiectul infractiunii.

FAPTAIn accepţiune juridică, fapta reprezintă o manifestare exterioară a persoanei, ce constă într-o acţiune (manifestare pozitivă - persoana face ceea ce legea interzice) sau o inacţiune (manifestare negativă - persoana nu face ceea ce legea prevede că trebuie făcut), prin care se aduce atingere unor relaţii sociale protejate de lege.Fapta este considerată infracţiune atunci când:1. este prevăzută de legea penală;2. prezintă pericol social;3. este săvârşită cu vinovăţie; Se consideră că există vinovăţie, dacă fapta a fost săvârşită: a) cu intenţie; există intenţie atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul (periculos, ilegal) al faptei sale şi :•a urmărit producerea acestui rezultat (intenţie directă) sau •a acceptat rezultatul, deşi nu a urmărit producerea acestuia (intenţie indirectă). b) cu praeterintenţie (intenţie depăşită), când efectul a depăşit în intensitate ceea ce ar fi dorit sau ar fi urmărit făptuitorul să se producă; c) din culpă; în această situaţie autorul nu urmăreşte producerea efectului respectiv, pe care de fapt nici nu-1 acceptă: •simplă (neglijenţa), când făptuitorul nu a prevăzut consecinţele negative ale faptei sale, deşi trebuia şi putea să le prevadă; •cu prevedere (uşurinţa), când făptuitorul, deşi a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos, a considerat, fără temei, că acesta nu se va realiza.Faţă de fapta comisă discernământul poate fi:- păstrat - echivalează cu responsabilitatea, persoana respectivă având capacitatea psihică de apreciere;- scăzut - echivalează cu menţinerea responsabilităţii, chiar dacă individul are capacitatea psihică de apreciere diminuată;- absent (abolit) - echivalează cu iresponsabilitatea. În concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică pot fi propuse două dintre măsurile de siguranţă prevăzute în Cp. (art. 112).Codul penal precizează cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:1. legitima apărare (art. 44 Cp.) - când fapta este săvârşită pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc; de asemenea, se consideră legitimă apărare când, din cauza tulburării sau temerii, cel în cauză a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.2. starea de necesitate (art. 45 Cp.) - când fapta este săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei respective sau a altei persoane ori un bun important sau un interes obştesc.3. constrângerea fizică sau morala - căreia făptuitorul nu i-a putut rezista şi constrângerea morală, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altei persoane şi care nu putea fi înlăturată în alt mod (art. 46 Cp).4. cazul fortuit (art. 47 Cp.) - când rezultatul faptei este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.5. eroarea de fapt (art. 51 Cp.) - când făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; în cazul faptelor săvârşite din culpă prevederile art. 51 Cp. se aplică numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.În medicină, eroare se poate produce:

- când elementele ştiinţifice sunt insuficiente pentru stabilirea diagnosticului;- când evoluţia, determinată de reactivitatea particulară a organismului, este diferită de cea observată în mod obişnuit;- când diagnosticul nu se putea stabili în circumstanţele respective etc.Din cele menţionate se poate observa diferenţa dintre eroare şi greşeală, astfel:•greşeala - situaţia în care, în aceleaşi condiţii de lucru şi de pregătire profesională, un alt medic ar fi evitat prejudiciul adus pacientului, deci nu ar fi greşit;•eroarea - situaţia în care se trag concluzii relativ adecvate cazului respectiv (eronate, false) în condiţiile unei activităţi corecte ce respectă normele de conduită profesională (după Gh. Scripcaru).In cazul în care eroarea este rezultatul culpei, caracterul penal al faptei nu mai este înlăturat.6. darea de mită prin constrângere (art. 255 Cp.), dacă mituitorul a fost obligat (prin orice mijloace) de către cel care a luat mita şi a denunţat autorităţii fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.7. adulterul comis la îndemnul/încurajarea celuilalt soţ sau când viaţa conjugală era întreruptă în fapt (art. 304 Cp.).8. iresponsabilitatea (art. 48 Cp.) - „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele”.Prin alienaţie mintală legiuitorul a înţeles starea de incapacitate psihică (stabilită printr-o expertiză medico-le-gala psihiatrică) din momentul săvârşirii faptei, adică absenţa discernământului (reiterăm că discernământul păstrat sau scăzut echivalează cu responsabilitatea, iar discernământul absent semnifică iresponsabilitatea); dacă incapacitatea psihică a survenit după comiterea infracţiunii, în oricare din fazele procesului penal, făptuitorul va fi internat într-un spital de psihiatrie (conform art. 114 Cp.), până când va putea fi judecat sau va putea executa pedeapsa.Sintagma „alte cauze” se referă la oboseală, surmenaj, diverse boli somatice, vârstă minoră, dependenţa de droguri etc.9. Alte cauze- oboseala, surmenajul, dependenta de drog, varsta minora, altele10. beţia (art. 49 Cp.) - „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul în momentul săvârşirii faptei se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe. Starea de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă”.Dorind să arate că prevederile art. 49 Cp. devin operante numai atunci când starea de beţie este foarte accentuată, leguitorul (fără a avea cunoştinţe medicale) a apelat la sintagma „beţie completă” care, în accepţiune medicală, semnifică starea de comă; întrucât într-o astfel de stare (de comă) persoana respectivă este inconştientă (persistă doar funcţiile vegetative-vitale), neputând decât „schiţa” unele mişcări (în coma superficială), este evident că persoana aflată în „stare de beţie completă” nu poate comite nici un fel de faptă, cu atât mai puţin o faptă prevăzută de legea penală.In opinia noastră, ar trebui să se renunţe la sintagma „stare de beţie completă” în favoarea celei de „stare de beţie”.De asemenea, trebuie precizat că starea de beţie poate fi indusă, aşa cum de fapt menţionează Cp., atât de alcool cât şi de alte substanţe: hidrocarburi (benzină), diverse medicamente, oxid de carbon, substanţe halucinogene (canabis), ciuperci (muscarină) etc.Referitor la starea de beţie, trebuie diferenţiate diversele forme sub care se poate prezenta aceasta, şi anume:a) beţia voluntară reprezintă acea formă de beţie pe care şi-o provoacă persoana respectivă - cu intenţie (beţia voluntară intenţionată), în scopul de a săvârşi o faptă antisocială sau de a se sustrage rigorilor legii; astfel, un exemplu este cazul celui aflat în stare de ebrietate, surprins de către organele de poliţie conducând autovehiculul pe un drum public şi care, imediat ce este oprit de poliţist, începe să bea dintr-o sticlă de alcool; - fără intenţie (beţia voluntară neintenţionată sau circumstanţială, beţia spontană sau „beţia surogat", pentru a depăşi unele stări afective), în scop personal: de plăcere, de necaz etc, fără a încerca deci mascarea, ascunderea (intenţiei) săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală.b) beţia accidentală (beţia involuntară) este acea formă de beţie care se produce, aşa cum indică şi denumirea, în mod accidental, fără ca acest lucru să fi fost dorit sau urmărit de individul respectiv; ca exemple cităm persoanele care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool (beţia alcoolică) ori de benzină (beţia hidrocarburică), copiii lăsaţi nesupravegheaţi care ingeră o cantitate de alcool - de cele mai multe ori confundând-o cu o altă băutură, nealcoolică - sau persoanele care vin în contact cu diverse substanţe pe care nu

le cunosc şi care pot induce starea de beţie (beţia muscarinică după consumul de ciuperci de tip Amanita, beţia canabică, beţia cu oxid de carbon etc).c) beţia patologică (beţia atipică) este acea formă de beţie caracterizată prin manifestări ample de ebrietate după ingestia unor cantităţi mici de alcool.Se poate afirma că „în timp ce beţia acută obişnuită este răspunsul unui creier normal la o cantitate mare de alcool, beţia patologică este răspunsul unui creier (organism) bolnav la o cantitate mică de alcool".Sunt descrise următoarele forme de beţie patologică (Garnier citat de Gorgos):- beţia patologică halucinatorie, caracterizată prin halucinaţii complexe cu conţinut terifiant, faţă de care individul încearcă să se apere, printr-un comportament uneori violent;- beţia patologică delirantă, ce are la bază un dezacord între realitate şi ideile individului, ceea ce determină manifestări de gelozie, de persecuţie, de megalomanie etc;- beţia patologică excito-motorie, caracterizată printr-o stare crepusculară ce antrenează uneori acte medico-legale cu amnezie lacunară sau comă postaccesuală.11. minoritatea făptuitorului (an. 50 Cp.) - „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal”.Prin minor înţelegem persoana care nu a împlinit 18 ani.Limitele răspunderii penale, conform art. 99 C.p., sunt:•minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal;•minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte (prin expertiză medico-le-gală psihiatrică) că a săvârşit fapta cu discernământ;•minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.Conform art. 100 C.p., faţă de minorul care răspunde penal şi care a comis o faptă prevăzută de legea penală se pot lua măsuri educative sau se aplică pedepse.Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu:- intentie, cu buna stiinta, sau din greseala ( din culpa). Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele”.Vinovatia este prima caracteristica a infractiunii. Ea exista atunci cand fapta cu pericol social este savarsita cu intentie sau din greseala.A fi considerat vinovat de o infractiune inseamna a fi subiectul infractiunii ( juridic), inseamna ca exista o relatie intre autor si fapta.La o fapta savarsita cu intentie infractorul prevede rezultatul faptei sale si savarseste faptaLa o fapta savarsita din culpa faptuitorul poate :- sa prevada rezultatul faptei sale dar nu- accepta, crezand, fata temei , ca el nu se va produce- sau sa nu prevada rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa prevada ( nestiinta) – in acest caz fapta nu este infractiuneVinovatia pune in discutie capacitatea psihica sub aspectul responsabilitatii si discernamantului

SUBIECTUL 5Motivati, mobil si motiv in actul antisocial.

Simulatie, suprasimulatie si disimulatie

Legatura AUTOR- FAPTA- VICTIMA este vazuta din perspectiva fiecarei componente a acestui lantMOTIVATIA- acea conditie biologica, psihologica, sociala, culturala sau patologica, ce sta la baza actului antisocial ce poate influenta momentul de constiinta determinandu-l sa ratifice actiunea.MOBILUL actului antisocial- scopul savarsirii actiuniiMOTIVUL actului antisocial- cauza care a determinat direct sau indirect trecerea la indeplinirea actului.

Simulatia- este intentia unui individ sanatos de a aparea ca un om bolnav in fata psihiatrului prin reproducerea sinptomelor specifice unei afectiuni psihice inexistente, cu scopul obtinerii unei lipse de discernamant pentru fapta comisa. Frecventa simulatiei este mare. Indivizii cauta sa se pregateasca prin procurarea de carti, consultarea unor persoane de specialitate, internari in psihiatrie sau chiar frecventarea unor cursuri de specialitate. Cu toate acestea ei nu reusesc sa convinga specialistii deoarece comportamentul lor simulant apare in mod exagerat constientizat si supracontrolat.

Suprasimulatia- este exagerarea simptomelor unei afectiuni psihice de catre o persoana bolnava psihic , in intentia de a parea si mai bolnava . Frecventa ei este destul de rara. Este o simulatie patologica.

Disimulatia- este intentia bolnavului psihic de a-si ascunde boala pentru a obtine avantajele dorite. De exemplu schizofrenulisi disimuleaza suferinta atunci cand nu doreste sa fie internat, incercand fie sa-si ascunda tematica deliranta, fie sa si-o expuna intr-un mod credibil.

SUBIECTUL 6Analiza structurii psihicului sub forma de trepte suprapuse si deschiderea fiecarei trepte

Atât psihiatria cât şi psihologia au ca principal obiect de studiu psihicul uman (sufletul), ce ar putea fi înţeles ca totalitatea vieţii conştiente şi inconştiente rezultată din reflectarea lumii obiective.Psihicul este structurat sub forma unor „trepte” suprapuse sau „sfere” care se întrepătrund, reprezentate prin: (1) vigilenţă - starea de veghe (concept neuro-fizio-logic), de recepţie, de observare, supraveghere, ce permite elaborarea unei reacţii adecvate de răspuns, apărare; acest act rudimentar de gândire permite individului să dea o anumită semnificaţie (primară) stimulilor şi totodată asigură desfăşurarea funcţiilor psihice cu claritate, luciditate şi sub controlul raţiunii;(2) conştienţa - starea de cunoştinţă (concept neuro-fizio-psihologic), proprietate biologică a individului prin care acesta este apt de a reflecta în mod subiectiv existenţa (realitatea externă şi realitatea internă) şi de a-şi adaptaavând reprezentarea raţională a propriei individualităţi);(3) conştiinţa - activitatea psihică raţională, considerată cea mai evoluată formă de reflectare psihică a lumii obiective (concept neuro-fizio-psiho-social) şi definită ca acea stare bio-psiho-socială determinată în mod esenţial de relaţiile sociale în care sunt implicate limbajul articulat şi procesul muncii (având în vedere descoperirile legate de comportamentul animalelor se ridică cu tot mai multă insistenţă întrebarea: conştiinţa este un atribut al umanităţii?) ce se prezintă în două ipostaze care se completează una pe cealaltă:•conştiinţa socială - totalitatea ideilor, normelor sociale, teoriilor, sentimentelor ce reprezintă experienţa acumulată de o comunitate umană de-a lungul istoriei şi pe baza cărora se constituie concepţia despre sine şi despre lume a acelei societăţi;•conştiinţa individuală - reflectarea subiectivă a existenţei fiecărui om, ce particularizează individul în raport cu semenii, având note de unicitate şi irepetabilitate.Astfel, deşi fiecare fiinţă umană aparţine societăţii şi timpului său (care vor contura conştiinţa socială), ea posedă o conştiinţă individuală, proprie, inconfundabilă, un univers sufletesc unic.Se poate afirma că nu există conştiinţă fără conştientă şi nici conştientă fără vigilenţă.

SUBIECTUL 7Analiza instantelor personalitatii dupa Freud

Personalitatea, obiectul de studiu al psihologiei, ar putea fi definită ca ansamblul de trăsături morale şi intelectuale, de însuşiri şi aptitudini/defecte care caracterizează modul propriu de a fi al unui individ, individualizarea acestuia în raport cu semenii (Gorgos).După Freud, personalitatea este împărţită în trei instanţe:- id-ul (şinele) = polul pulsional a personalităţii, rezervorul dispoziţiilor ereditare şi al energiei pulsionale;-ego-ul (eul) = instanţa centrală a personalităţii, având rol de autoconservare; armonizează influenţele contradictorii ale id-ului şi superego-ului, eliminând stimulii consideraţi periculoşi pentru individ;-superego-ul (supraeul) = cenzorul personalităţii, reprezentând interiorizarea a tot ceea ce educaţia aduce individului: interdicţii, ierarhii de valori, exigenţe, norme morale etc. şi asigurând bazele convieţuirii sociale („ego-ul încearcă modelarea id-ului după exigenţele supraego-ului”).Instinctele, impulsurile si tendintele refulate in inconstient reusesc sa iasa la suprafata, sa se manifeste in afara, strabatand cenzura instituita de Eu si SupraEu, aflandu-se din aceasta cauza intr-un conflict inevitabil, puternic si permanent cu instantele superioare ale psihicului. Rabufnirile au loc, de cele mai multe ori sub forma subliminala, deghizata.

Tendintele refulate exercita o presiune permanenta, dirijata in sus spre lumea constiintei, dar nu reusesc acest lucru decat sub o forma simbolica, modificata, spre a nu fi recunoscute de catre subiect. ,,Patrunderea in lumea constienta are loc sub forma de sublimari, acte ratate, vise si lapsusuri.,,( Freud

SUBIECTUL 8Tipuri de personalitate- caracteristicile fiecarui tip. Personalitatea optimala- conditia umana ideala

Personalitatea poate fi:(1) personalitatea de bază sau modală, determinată de contactul, încă de la naştere, cu un anume mediu socio-cultural ce conferă individului o constelaţie psihică proprie şi în acelaşi timp comună cu a celorlalţi membri ai societăţii în care trăieşte. (2) personalitatea optimală, ce asigură o funcţionalitate psihică optimă, în ce priveşte inserţia socială a individului; Astfel, pentru „condiţia umană ideală", sunt necesare cinci caracteristici fundamentale:•eficienţa;•creativitatea;•armonia interioară;•capacitatea de asociere cu ceilalţi oameni;•capacitatea de sublimare, proces psihic de deviere a energiei pulsionale sexuale spre activităţi puternic valorizate social, îndeosebi de investigare intelectuală (după Freud, „artistul este un amestec de creaţie, perversiune şi nevroză"), o modalitate de descărcare psihică prin consumul unei cantităţi mari de excitaţie erotică-libidinală într-o sferă de activităţi non-sexuale.(3) personalitatea adictivă, despre care se afirmă că ar prezenta trăsături favorizante alcoolismului şi ar fi predispusă nevrozelor.(4) personalitatea accentuată, ce se caracterizează prin însuşiri speciale sau trăsături a căror intensitate depăşeşte media şi prin care persoana respectivă îşi exprimă plenar individualitatea (personalitatea sau firea demonstrativă, firea hiperexactă, firea hiperperseverentă, firea nestăpânită, firea hipertimică, firea distimică, firea labilă, firea exaltată, firea anxioasă, firea emotivă, firea extravertită şi firea introvertită); O astfel de de personalitate poate fi considerată „anticamera personalităţii dizarmonice”.(5) personalitatea dizarmonică, rezultat al tulburării echilibrului trăsăturilor de personalitate cu predominanţa unora dintre ele, ceea ce va genera disfuncţionalitatea întregului ansamblu psihic şi în consecinţă incapacitatea individului de a se adapta normelor sociale; tulburările de personalitate pot fi de tip paranoid, schizoid, narcisistic, antisocial, borderline, sadic etc.In cadrul examenului psihologic, personalitatea poate fi investigată cu ajutorul testelor psihologice („situaţii experimentale standardizate ce servesc ca stimuli unui comportament” - Pichot, citat de Gorgos) care întregesc imaginea conturată de anamneză şi observaţia sistematică şi dirijată; mai cunoscute sunt: teste care evidenţiază „profilul psihologic":•chestionare de personalitate Woodworth;•inventarul de personalitate Eysenck;•chestionarul de anxietate Cattel;•inventarul multifazic de personalitate Minnesota-M.M.P.I. teste care structurează „portretul psihologic”, denumite şi teste proiective:•testul Rorschach (din 10 planşe cu imagini alb-negru sau colorate);•testul Rosenzweig (din 24 de desene ce reprezintă două personaje într-o situaţie de frustrare);•testul apercepţiei tematice - T.A.T. (din 30 de imagini alb-negru ce reprezintă personaje într-o acţiune imprecisă, ambiguă);

SUBIECTUL 9Discernamant si responsabilitate- definirea termenilor si analiza lor comparativa.

Discernamantul ca functie de sinteza superioara a capacitatii psihice.

Discernământul (termen psihiatric) reprezintă capacitatea unei persoane de a-şi da seama de faptele comise şi de urmările acestora, de a putea distinge între bine şi rău, având reprezentarea consecinţelor negative ale faptelor antisociale; persoana cu discernământ este în măsură să conceapă planul unei acţiuni, să premediteze şi să acţioneze cu intenţie (directă, indirectă sau praeterintenţie).

Putem spune ca - Discernamantul este o functie de sinteza superioara a capacitatii psihice a unui individ de a delibera asupra unei actiuni, precum si a consecintelor ei, si de a-si organiza astfel activitatea, in vederea indeplinirii acestei actiuni.Daca admitem faptul ca constiinta reprezinta concretizarea personalitatii, a totalitatii insusirilor psihice ale persoanei , atunci trebuie admis faptul ca discernământul este o sinteză a personalităţii şi conştiinţei în momentul săvârşirii unei acţiuni, intervenind atunci când fapta respectivă este realizată şi în consecinţă susceptibilă de a suferi rigorile legii (aşa cum se cunoaşte, simpla idee reprobabilă nu este pedepsită de lege, ci doar punerea în aplicare, materializarea ei într-o faptă o face pasibilă de pedeapsă).Discernamantul depinde deci de 2 categ. De factori :1.De structura personalitatii2.de structura constiintei

Expertiza ML.Psihiatrica trebuie sa stabileasca structura personalitatii si nivelul de constiinta ( elementara, operational-logic, axiologic si etic) pentru a se pronunta in privinta discernamantului, in coroborare cu gradul de dezvoltare intelectuala, de instruire generala si profesionala, de educatie familiala si institutionala, experienta de viata precum si toate celelaltae circumstante existente in dosar. Se poate constata prezenta unui factor organic cerebral sau somatovisceral susceptibil de a scadea nivelul personalitatii, factori traumatici, toxici etc. Momentul de constiinta (oboseala, ingestia de alcool, bolile concomitente) sau circumstantele psihopatologice (amenintarea, frica, izolarea etc) pot oferi informatii asupra acestei stari.In structura constiintei se pot distinge patru niveluri :1. constiinta elementara, care asigura nivelul de veghe, vigilenta si nivelul de prezenta temporo-spatiala;2. constiinta operational-logica prin care procesele intelectuale, perceptuale si de gandire au coerenta si reflecta obiectiv realitatea;3. constiinta axiologica, de optiuni a valorilor dupa criteriile sociale curente;4. constiinta etica prin care subiectul este capabil sa discearna binele si raul pe care faptele sale le pot produce societatii.In expertiza intereseaza atat stabilirea capacitatii de discernamant din timpul examinarii, dar mai ales, din momentul savarsirii faptei. Pentru a stabili discernamantul din momentul faptei trebuie sa se faca reconstituirea din punct de vedere bio-psiho-patologic pe baza datelor biografice,civile, anamnestice si semiologice, de valoare patologica si diagnostica, coroborate cu celelalte date din dosarul de urmarire penala.

Responsabilitatea (termen juridic) defineşte capacitatea unei persoane de a-şi controla şi aprecia atât faptele cât şi consecinţele sociale ale acestora, de a-şi asuma integral obligaţiile ce-i revin dintr-o acţiune liber consimţită, pe care o deliberează şi o întreprinde, de a înţelege consecinţele acţiunilor sale în interesul propriei persoane dar fără a prejudicia interesul colectivităţii, de a accepta şi suporta consecinţele faptelor sale contrare normelor de convieţuire socialăLegislatia din tara noastra nu cunoaste situatii intermediare intre responsabilitate si iresponsabilitate. (In alte tari se recunoaste responsabilitatea atenuanta).Notiunile de discernamant scazut si capacitate psihica diminuata echivaleaza in acord cu legislatia tarii noastre cu notiunea de responsabilitate.

Capacitatea psihica- totalitatea Insusirilor psihice ale persoanei, de ordin cognitiv, intelectiv, afectiv-volitional, instinctiv si caracterial, care pot asigura performanta si motivatia desfasurarii unei activitati, traducandu-se prin seturi de fapte si rezultate concrete si cuantificabile, ce conduc spre o finalitate matura a personalitatii.Personalitatea este un construct bio-psiho-social-istoric.Ea se formaeaza la intersectia conditiilor de viata , educatie si climat social, cu totalitatea insusirolor biologice si psihologice ale persoanei, concretizata in unitatea si individualitatea persoanei.Constiinta- acea functie psihica de sinteza complexa a functiilor psihice superioare, prin intermediul careia omul se integreaza armonios in mediul ambiant, si ofera responsabilitatea morala in raport cu propria sa conduita.conştiinţa - activitatea psihică raţională, considerată cea mai evoluată formă de reflectare psihică a lumii obiective (concept neuro-fizio-psiho-social) şi definită ca acea stare bio-psiho-socială determinată în mod esenţial de relaţiile sociale în care sunt implicate limbajul articulat şi procesul muncii (având în vedere

descoperirile legate de comportamentul animalelor se ridică cu tot mai multă insistenţă întrebarea: conştiinţa este un atribut al umanităţii?) ce se prezintă în două ipostaze care se completează una pe cealaltă:•conştiinţa socială - totalitatea ideilor, normelor sociale, teoriilor, sentimentelor ce reprezintă experienţa acumulată de o comunitate umană de-a lungul istoriei şi pe baza cărora se constituie concepţia despre sine şi despre lume a acelei societăţi;•conştiinţa individuală - reflectarea subiectivă a existenţei fiecărui om, ce particularizează individul în raport cu semenii, având note de unicitate şi irepetabilitate.Astfel, deşi fiecare fiinţă umană aparţine societăţii şi timpului său (care vor contura conştiinţa socială), ea posedă o conştiinţă individuală, proprie, inconfundabilă, un univers sufletesc unic.Se poate afirma că nu există conştiinţă fără conştientă şi nici conştientă fără vigilenţă.

SUBIECTUL 10Gradele de discernamant si responsabilitatea. Definirea persoanei iresponsabile

Luand ca repere cele 4 nivele ale constiintei ( elementar, operational-logica, axiologic, etic) se considera ca :1.discernamantul este abolit- cand nivelul elementar al constiintei este alterat si corespunde sistemelor psihice deteriorate sau modificate psihotic2.discernamantul mult scazut- la pessoane ce pastreaza doar nivelul elementar al constiintei- ( personalitati nedezvoltate)3.discernamant scazut- cand sunt prezente doar 3 nivelui ale constiintei – elementar, operational-logic si axiologic ( in cazul pers. Dizarmonice sau nevrotice)4.discernamant pastrat cand cele 4 niveluri ale constiintei sunt integre ( maturitate si sanatate psihica)

Primele 3 tipuri de discernamant pun in dificultate pronuntarea starii de iresponsabilitate de catre instanta de judecata.Iresponsabilitatea – este situatia in care subiectul infractiunii nu-si da seama de actiunile sau inactiunile sale, nu este stapan pe ele deci nu intelege de ce actiunea sau inactiunea sa are pericol social si este ilicita, deci este iresponsabil datorita alienatiei mintale sau altor cauze.Iresponsabilitatea inlatura vinovatia, caracterul penal al faptei, inlatura raspunderea.

Prin alienaţie mintală legiuitorul a înţeles starea de incapacitate psihică (stabilită printr-o expertiză medico-legala psihiatrică) din momentul săvârşirii faptei, adică absenţa discernământului (reiterăm că discernământul păstrat sau scăzut echivalează cu responsabilitatea, iar discernământul absent semnifică iresponsabilitatea); Dacă incapacitatea psihică a survenit după comiterea infracţiunii, în oricare din fazele procesului penal, făptuitorul va fi internat într-un spital de psihiatrie (conform art. 114 Cp.), până când va putea fi judecat sau va putea executa pedeapsa.Sintagma „alte cauze” se referă la oboseală, surmenaj, diverse boli somatice, vârstă minoră, dependenţa de droguri etc.

SUBIECTUL 11Iresponsabilitatea.Tipuri de infractiuni cel mai frecvent savarsite in Romania de bolnavii psihici ( pe grupe nosologice)

Iresponsabilitatea – este situatia in care subiectul infractiunii nu-si da seama de actiunile sau inactiunile sale, nu este stapan pe ele deci nu intelege de ce actiunea sau inactiunea sa are pericol social si este ilicita, deci este iresponsabil datorita alienatiei mintale sau altor cauze. Iresponsabilitatea inlatura vinovatia, caracterul penal al faptei, inlatura raspunderea.

Dintre infractiunile savarsite de bolnavii psihici, cel mai frecvent intalnite in tara noastra, in ordine descrescatoare a incidentei :a). parazitismul social – cea mai frecventa forma pe care o imbraca infractiunile- psihopatii, ologofreni, schizofreni, etilici, epileptici, psihoze de involutie, paranoici

b). omorul si tentativa de omor- etilici, schizofreni, psihopatii, psihoze de involutie, oligofrenii, nevrozec).pruncucidere- oligofreni, psihoze de lactatie si post-partumd).viol- psihopatii, etilism cronic, oligofrenii, tulb. Psihice dupa TCC, schizofrenie, tulb. De conduita adolescentina.e). inversiuni sexuale- psihopatii, psihoze de involutie, oligofrenii, etilism cronic, nevrozef).huliganism- etilism cronic, oligofrenii, tulb. Psihice dupa TCC, schizofrenieg).delapidare- etilism cronic, oligofrenii, tulb. Psihice dupa TCC, schizofrenie, psihopatii, nevrozeh).furt si talharie- etilism cronic, oligofrenii, tulb. Psihice dupa TCC, schizofrenie, psihopatii, nevrozeChiar daca frecventa bolii psihice in actul infractional este destul de semnificativa nu inseamna ca orice infractor este neaparat si bolnav psihic. Infractionalitatea se intalneste in cote si semnificatii variate in intreaga psihopatologie.

SUBIECTUL 12Suicidul   : definitie, clasificari generalitati

Din punct de vedere etimologic termenul de suicid provine din cuvintele latine ,,sui,, = de sine si ,,caedere,,=omorator, insemnand – omorare de sine.DEF. data de OMS- sucidul este actul prin care un individ cauta sa se autodistruga fizic, cu intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata, fiind constient mai mult sau mai putin de motivele sale.Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta elementul intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima viata. Suicidul este o actiune voita a subiectului care consta in suprimarea propriei vieti.Cercetarile din domeniul psihologiei si psihiatriei arata ca cel care se sinucide o face din cauza cuiva sau a ceva, cu care nu a reusit sa comunice si acest fapt i-a blocat in mod tragic fluxul existential.Cand exprimarea acestui conflict se face in interior, are loc suprimarea eului, respectiv sinuciderea. Cauzele sinuciderii sunt biopsihosociale si tin atat de structura personalitatii, cat si de structura si dinamica societatii.

Sucidul, ca o moarte autoindusa,este deseori precedat de un sindrom presuicidar manifestat prin : depresie anxietate, ambivalenta, drogodependenta, sentimente de inferioritate.

Exista mai multe nivele ale acestui comportament cu grade diferite de periculozitate.1.ideatia suicidara- ganduri reale sau fantasmatice despre suicid, fara a exista o intentie clara sau actiune in acest sens.2. amenintarea cu suicidul- exprimarea verbala orala sau scrisa a intentiei de sinucidere, fara a exista intentia clara de efectuare a suicidului.3. tentativele de suicid sau parasuicidul – actiuni directe ce au ca urmare producerea unor leziuni de diferite intensitati cu intentia de a se sinucide – sinucid esuat-sau cu intentia de a comunica stari , sentimente insuportabile.4. suicidul complet- producerea de leziuni provocatoare de moarte , existand in prealabil intentia clara de a muri.5. suicid indirect- caracterizat printr-o intentionalitate mai putin manifesta, mai degraba printr-o probabilitate deproducere a mortii decat un atentat direct asupra vietii. Este vorba de adoptarea unor comportamente de risc- fumatul, alcoolismul,condusul cu viteza mare, ignorarea indicatiilor terapeutice, etc.

Durkheim caracterizeaza astfel patru tipuri de suicid:

Suicidul egoist se caracterizeaza de un exces de individulizare ce determina o rupere a legaturii persoanei cu societatea si cu viata.

Suicidul altruist se bazeaza pe un nivel prea crescut de integrare sociala si astfel moartea apare ca o datorie in numele societatii. In societatea moderna, exemplul este dat de grupurile puternic integrate, cum este armata, anumite grupari sau secte.

Suicidul anomic este specific perioadelor de criza economica sau politica din cadrul societatilor si este generat de un nivel redus al reglarii sociale.

Anomia se refera la starea unei societati caracterizata printr-o dereglare a mecanismelor sociale care incearca sa reglementeze unele credinte, obiceiuri si practice ale membrilor acesteia. Buna functionare a acestoe mecanisme contribuie la o stare de echilibru a societatii care se reflecta in nivelul vietii indivizilor, un echilibru intre nevoile si posibilitatile lor de satisfacere. Canda pare un dezechilibru intre nevoi si posibilitatile de satisfacere a lor , individul nu-si mai gaseste reperele la care este obisnuit sa se raporteze , si in acest caz poate interveni suicidul anomic.

Suicidul fatalist este cel cauzat de un nivel prea inalt al reglarii sociale.

Suicidul tentatir si suicidul realizat poate avea mai multe forme clinice:

S. psihotic precedat de o patologie halucinatorie, dictat de halucinatii imperativeS. confuzional- nu-si da seama unde este- suicidul oniroid al etiliculuiS. impulsiv- al psihopatuluiS automatic- cu confuzie mintala ca la epilepticiS de santaj sau exchibitionist– frecvent la femei ( 9|1), cand se lasa sansa eseculuiS. copilului- in ciuda tanatofobiei copiluluiS. colectiv – suicid de inductie mai rar intalnitS Pasional – cu substrat afectiv-tensionalS rational- rezultat in urma unei suferinte insuportabile S euthanasic- numit si suicid de sacrificiu sau de protest, motivat de regula prin precepte religioase, morale, politice, militare ( s altruist)

SUBIECTUL 13Victima   : definitie, factori de vulnerabilitate, tipologie victimala

Victima orice persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul( fara sa vrea) sufera direct sau indirect consecinte fizice, morale sau materiale ale unei actiuni sau inactiuni criminale. Orice persoana poate fi o potentiala victima, dar nu Oricine este.Exista un grad de vulnerabilitate victimala.Vulnerabilitatea este data de :1. Factori personali- varsta, sexul ( prostitutia), pregatirea socio-culturala, inteligenta, aspectul bioconstitutional, caracteristici psihocomportamentale ( aventurieri, naivi), calitati morale, atitudini ( neglijenta, indiferenta).2. Factori situationali- anumite medii, locuri frecventate, consumul de bauturi alcoolice, relatii extraconjugaleProstitutia este un factor de risc de a deveni victima, mai mult pt femei decat pt barbati..Clasificare a tipologiilor victimale1. victime care nu au avut anterior nici-o legatura cu faptasul2. victime provocatoare- coportamentul arogant fata de viitorul infractor, chiar daca nu a urmarit neaparat agresiunea3. victime care precipita declansarea actiunii raufacatoare ( nu inchide portiere, umbla cu o tinuta provocatoare pe unde nu trebuie). O parte din vina apartine victimei.4. victimele slabe dpdv biologic ( debili mintali, copii,), slabe dpdv social ( etnicii minoritari, persoane neagreate in societaea respectiva, pop. De culoare5. victime politice6. victime autovictimizante – proprii criminali- toxicomani

SUBIECTUL 14Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. Alienatia mintala.

Codul penal precizează cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:1. legitima apărare (art. 44 Cp.) - când fapta este săvârşită pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc; de asemenea, se consideră legitimă apărare când, din cauza tulburării sau temerii, cel în cauză a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.2. starea de necesitate (art. 45 Cp.) - când fapta este săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei respective sau a altei persoane ori un bun important sau un interes obştesc.3. constrângerea fizică sau morala - căreia făptuitorul nu i-a putut rezista şi constrângerea morală, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altei persoane şi care nu putea fi înlăturată în alt mod (art. 46 Cp).4. cazul fortuit (art. 47 Cp.) - când rezultatul faptei este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.5. eroarea de fapt (art. 51 Cp.) - când făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; în cazul faptelor săvârşite din culpă prevederile art. 51 Cp. se aplică numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.Diferenţa dintre eroare şi greşeală :•greşeala - situaţia în care, în aceleaşi condiţii de lucru şi de pregătire profesională, un alt medic ar fi evitat prejudiciul adus pacientului, deci nu ar fi greşit;•eroarea - situaţia în care se trag concluzii relativ adecvate cazului respectiv (eronate, false) în condiţiile unei activităţi corecte ce respectă normele de conduită profesională (după Gh. Scripcaru).In cazul în care eroarea este rezultatul culpei, caracterul penal al faptei nu mai este înlăturat.6. darea de mită prin constrângere (art. 255 Cp.), dacă mituitorul a fost obligat (prin orice mijloace) de către cel care a luat mita şi a denunţat autorităţii fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.7. adulterul comis la îndemnul/încurajarea celuilalt soţ sau când viaţa conjugală era întreruptă în fapt (art. 304 Cp.).8. iresponsabilitatea (art. 48 Cp.) - „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele”.Prin alienaţie mintală legiuitorul a înţeles starea de incapacitate psihică (stabilită printr-o expertiză medico-le-gala psihiatrică) din momentul săvârşirii faptei, adică absenţa discernământului (reiterăm că discernământul păstrat sau scăzut echivalează cu responsabilitatea, iar discernământul absent semnifică iresponsabilitatea); dacă incapacitatea psihică a survenit după comiterea infracţiunii, în oricare din fazele procesului penal, făptuitorul va fi internat într-un spital de psihiatrie (conform art. 114 Cp.), până când va putea fi judecat sau va putea executa pedeapsa.Sintagma „alte cauze” se referă la oboseală, surmenaj, diverse boli somatice, vârstă minoră, dependenţa de droguri etc.9. Alte cauze- oboseala, surmenajul, dependenta de drog, varsta minora, altele10. beţia (art. 49 Cp.) - „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul în momentul săvârşirii faptei se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe. Starea de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă”.Dorind să arate că prevederile art. 49 Cp. devin operante numai atunci când starea de beţie este foarte accentuată, leguitorul (fără a avea cunoştinţe medicale) a apelat la sintagma „beţie completă” care, în accepţiune medicală, semnifică starea de comă; întrucât într-o astfel de stare (de comă) persoana respectivă este inconştientă (persistă doar funcţiile vegetative-vitale), neputând decât „schiţa” unele mişcări (în coma superficială), este evident că persoana aflată în „stare de beţie completă” nu poate comite nici un fel de faptă, cu atât mai puţin o faptă prevăzută de legea penală.In

opinia noastră, ar trebui să se renunţe la sintagma „stare de beţie completă” în favoarea celei de „stare de beţie”.De asemenea, trebuie precizat că starea de beţie poate fi indusă, aşa cum de fapt menţionează Cp., atât de alcool cât şi de alte substanţe: hidrocarburi (benzină), diverse medicamente, oxid de carbon, substanţe halucinogene (canabis), ciuperci (muscarină) etc.Referitor la starea de beţie, trebuie diferenţiate diversele forme sub care se poate prezenta aceasta, şi anume:a) beţia voluntară reprezintă acea formă de beţie pe care şi-o provoacă persoana respectivă - cu intenţie (beţia voluntară intenţionată), în scopul de a săvârşi o faptă antisocială sau de a se sustrage rigorilor legii; astfel, un exemplu este cazul celui aflat în stare de ebrietate, surprins de către organele de poliţie conducând autovehiculul pe un drum public şi care, imediat ce este oprit de poliţist, începe să bea dintr-o sticlă de alcool; - fără intenţie (beţia voluntară neintenţionată sau circumstanţială, beţia spontană sau „beţia surogat", pentru a depăşi unele stări afective), în scop personal: de plăcere, de necaz etc, fără a încerca deci mascarea, ascunderea (intenţiei) săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală.b) beţia accidentală (beţia involuntară) este acea formă de beţie care se produce, aşa cum indică şi denumirea, în mod accidental, fără ca acest lucru să fi fost dorit sau urmărit de individul respectiv; ca exemple cităm persoanele care lucrează într-un mediu cu vapori de alcool (beţia alcoolică) ori de benzină (beţia hidrocarburică), copiii lăsaţi nesupravegheaţi care ingeră o cantitate de alcool - de cele mai multe ori confundând-o cu o altă băutură, nealcoolică - sau persoanele care vin în contact cu diverse substanţe pe care nu le cunosc şi care pot induce starea de beţie (beţia muscarinică după consumul de ciuperci de tip Amanita, beţia canabică, beţia cu oxid de carbon etc).c) beţia patologică (beţia atipică) este acea formă de beţie caracterizată prin manifestări ample de ebrietate după ingestia unor cantităţi mici de alcool.Se poate afirma că „în timp ce beţia acută obişnuită este răspunsul unui creier normal la o cantitate mare de alcool, beţia patologică este răspunsul unui creier (organism) bolnav la o cantitate mică de alcool".Sunt descrise următoarele forme de beţie patologică (Garnier citat de Gorgos):- beţia patologică halucinatorie, caracterizată prin halucinaţii complexe cu conţinut terifiant, faţă de care individul încearcă să se apere, printr-un comportament uneori violent;- beţia patologică delirantă, ce are la bază un dezacord între realitate şi ideile individului, ceea ce determină manifestări de gelozie, de persecuţie, de megalomanie etc;- beţia patologică excito-motorie, caracterizată printr-o stare crepusculară ce antrenează uneori acte medico-legale cu amnezie lacunară sau comă postaccesuală.11. minoritatea făptuitorului - „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal”.Prin minor înţelegem persoana care nu a împlinit 18 ani.Limitele răspunderii penale, conform art. 99 C.p., sunt:•minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal;•minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte (prin expertiză medico-le-gală psihiatrică) că a săvârşit fapta cu discernământ;•minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.Conform art. 100 C.p., faţă de minorul care răspunde penal şi care a comis o faptă prevăzută de legea penală se pot lua măsuri educative sau se aplică pedepse.

SUBIECTUL 15Masurile de siguranta- definire, rol, instituire, durata

In final expertiza, pe baza coroborarii tuturor datelor medicale si generale obtinute, trebuie sa stabileasca concluziile raportului medico-legal .In finalul concluziilor se impune a face recomandari privind masurile de siguranta cu caracter medical, individualizate pentru fiecare subiect si care sint prevazute in art.112 c.p.Măsurile de siguranţă (conform articolului citat), sancţiuni de drept penal, cu caracter exclusiv preventiv, ce se iau numai faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală, pentru înlăturarea stării de pericol şi obţinerea unei stări de siguranţă, deci pentru a preîntâmpina săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală (art. 126 Cp.) nu se prescriu (dat fiind caracterul lor preventiv), iar amnistia (art. 119 Cp.) sau graţierea (art. 120 Cp.) nu au efect asupra lor; aceste măsuri de siguranţă pot fi instituite chiar dacă persoanei respective

nu i s-a aplicat şi o pedeapsă. Periculozitatea este inteleasa diferit in functie de societate. Dictionarul limbii romane defineste acest cuvant – o situatie/ intamplare care pune in primajdie existenta , integritatea cuiva sau a ceva.Art. 112 Cp. precizează tipul măsurilor de siguranţă, şi anume:a) obligarea la tratament medical;b) internarea medicală;c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie;d) interzicerea de a se afla în anumite localităţi;e) expulzarea străinilor;f) confiscarea specială;g) interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.Măsurile de siguranţă cu caracter medical pot fi:•conform art. 113 Cp. - obligarea la tratament medical: „Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire".•conform art. 114 Cp. - internarea medicală : „Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire”Masura de siguranta cu caracter medical consta :- in internarea intr-un institut medical de specialitate pana la insanatosiea a faptuitorului care este bolnav mintal sau toxicoman si prezinta pericol pt. Societate. -Acesta masura a internarii poate fi luata si pentru faptuitorii care nu se prezinta la tratament sau daca tratamentul s-a dovedit ineficient si starea de pericol s-a agravat.- internarea se ia pe o durata nedeterminata, pana la insanatosire- aceasta masura poate fi luata in mod provizoriu de catre procuror in faza de urmarire penala si de catre instanta in faza de judecatadupa obtinerea a raportului de expertixa m.l psihiatrica.- aceste masuri pot fi luate si pt cea de-a 2-a categorie in situatia in care potentialul de periculozitate este evidentiat de medicul de teritoriu si la instiintarea scrisa a familiei, vecinilorMăsurile de siguranţă cu caracter medical propuse în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică pot fi aplicate numai prin hotărârea rămasă definitivă a unei instanţe de judecată; reiterăm că aceste măsuri, care se întind pe o durată de timp nedeterminată („până la însănătoşire”) pot fi luate şi în mod provizoriu, în timpul desfăşurării procesului penal.- Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi înlocuită cu măsura internării medicale sau cu schimbarea tratamentului, conform art. 431 C.p.p., printr-o hotârîre definitivă a instanţei de judecată, la comunicarea unităţii sanitare unde persoana respectivă a urmat tratamentul indicat.- Măsura de siguranţă a internării medicale poate fi înlocuită de măsura obligării la tratament medical sau poate înceta, conform art. 343 C.p.p., printr-o hotărâre definitivă a instanţei de judecată; instanţa de judecată poate dispune această măsură:•la înştiinţarea unităţii sanitare unde se află internată persoana respectivă;•la cererea procurorului sau a persoanei internate, caz în care se cere avizul unităţii sanitare unde se află internată persoana.

SUBIECTUL 16Minoritatea faptuitorului si responsabilitatea lui. Masuri educative, pedepse

Minoritatea făptuitorului (an. 50 Cp.) „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal”.Prin minor înţelegem persoana care nu a împlinit 18 ani.Limitele răspunderii penale, conform art. 99 C.p., sunt:•minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal;•minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte (prin expertiză medico-le-gală psihiatrică) că a săvârşit fapta cu discernământ;•minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.Conform art. 100 C.p., faţă de minorul care răspunde penal şi care a comis o faptă prevăzută de legea penală se pot lua măsuri educative sau se aplică pedepse.

A. Măsurile educative (art. 101 Cp.) sunt sancţiuni de drept penal cu caracter exclusiv educativ, constând în: a) mustrare (art. 102 Cp.) - dojenirea minorului, atrăgându-i-se totodată atenţia că în situaţia în care va mai săvârşi o infracţiune i se va aplica o măsură mai severă sau o pedeapsă.b) libertatea supravegheată (art. 103 Cp.) presupune lăsarea în libertate timp de 1 an a minorului care a comis o infracţiune, sub supravegherea părinţilor, a celor care l-au înfiat sau a tutorelui; când una dintre aceste persoane nu poate asigura supravegherea, instanţa de judecată poate dispune încredinţarea minorului unei persoane de încredere (de preferinţă o rudă) sau unei instituţii abilitate. Această măsură poate fi revocată sau înlocuită (art. 489 C.p.p.) şi poate fi însoţită de următoarele obligaţii•să nu frecventeze anumite locuri, dinainte stabilite;•să nu intre în legătură cu anumite persoane;•să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, activitate cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.c) internarea într-un centru de reeducare (art. 104 Cp.) astfel încât minorul să aibă posibilitatea de a învăţa şi de a se pregăti profesional potrivit aptitudinilor pe care le are;d) internarea într-un institut medical-educativ (art. 105 Cp.), măsură care se ia faţă de minorul care, datorită stării psihice şi/sau fizice, are nevoie de tratament medical şi totodată de un regim special de educaţie.Cele două măsuri educative ce presupun internarea minorului se iau pe o perioadă de timp nedeterminată, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani; instanţa de judecată poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă se consideră că prin această prelungire se atinge scopul internării (art.106 Cp.).B. Pedepsele se aplică dacă se apreciază că doar măsurile educative nu sunt suficiente pentru îndreptarea minorului; acestea pot fi:•amenda penală;•închisoarea.Conform art. 109 Cp., limitele acestor pedepse se reduc la jumătate; în urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa cu detenţia pe viaţă, minorului i se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani.Pedepsele complementare nu se aplică minorului.

SUBIECTUL 17

D juvenila – un fenomen ce include totalitatea incalcarilor de norme sociale savarsite de catre tineri sub 18 ani, incalcari sanctionate penal.Din aceasta perspectiva se considera ca in perioada minoratului ( copilarie si adolescenta), nu exista o granita delimitata. Preadolescenta si adolescenta 11-12 ani……18 ani. Adolescenta se caracterizeaza prin aparitia conflictelor de autoritate : -conflicte de idei -Adolescentii sunt primii care ies in strada in revolte,c. mama-fica. -conflicte afectivestadiile dezvoltarii activitatii delicvente la minori

1. Stadiul de aparitie (8 – 10 ani) = infractiunile sunt omogene si benigne2. Stadiul de explorare (10 – 12 ani) = infractiunile se diversifica si se agraveaza.3. Stadiul exploziei (aprox. 13 ani) = predomina furtul prin efractie (spargere).4. Stadiul de conflagratie ( in jur de 15 ani) = furt si spargere de automobile, atacuri asupra persoanelor.5. Stadiul debordarii (17 – 18 ani) = forme subtile si violente.Aceste stadii se suprapun (sau coexista) cu :- inadaptarea scolara;- consum de droguri si alcool;- promiscuitatea sexuala;- revolta familiara.

mecanismele devenirii infractionaleI. IQ slabstima de sine scazutatulburari de conduita nespecificeinfractiuneII. tulburari de conduitaesec scolarsubestimare de sinecautare compensatorie a identitatiiinfractiune

Caracteristicile delicventului minor :- inclinatia catre agresivitate latenta sau manifesta- instabilitate emotionala- inadaptae sociala- atitudine refractara fata de munva- conduita duplicitara – comp. Tainic- dezechilibru existential – vicii, perversiuni, patimi- IQ mai scazut decat subiectii non –delicventi- Un IQ mai ridicat ajuta la protejarea fata de delicventa.

Cauzele si conditiile care determina comportamentul delicventCauze :- teribilismul- imaturitatea psihica- lipsa conlucrarii a factorilor educativi- cresterea considerabila a libertinajului in randul minorilor- perceperea alterata a valorilor democratiei- carentele educative din familiile dezorganizate sau apparent organizate- dezinteresul cadrelor didactice- consumul de bauturi alcoolice- parinti alcoolici- raspandirea divortului pe o scara din ce in ce mai largaFactorii familiali care conduc la delincventă sunt grupati in cinci categorii:1. părinti antisociali;2. familie numeroasă3. tehnici inadecvate de educare a copiilor4. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta;5. conflict parental si familii destramate.Rolul familiei in geneza delincventeiExistă 4 paradigme privind influenta familiei :1 - neglijarea : are două aspecte - lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) ;2 - conflictul : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor;3 - comportament deviant si valori inadecvate: părintii sunt infractori sau auatitudini ce duc la infractiune ;4 - destrămarea : părinti despărtiti, absenta sau boala unuia .

Tipologia delicventei juvenileA) Ocazionala- 80% din adolescenti trec prin ea. Exprima deficiente in relatiile cu parintii deficiente scolare, asocieri cu alti delicventi.- prevenirea se face prin actiuni asupra familiei, protectia bunurilor, atragerea in activitati comunitare.B) De tranzitie- e intalnita la 10% din adolescenti. Apare intr-o perioada ce abunda in dificultati (greutati).Aici intra 2 tipuri de minori: ● marginali (de obicei oligofreni)● cu structura nevrotica care au : - delicventa exploziva; - o viziune particulara asupra vietii.C) Delicventa conditionala- la 1% din adolescenti

- activitate stabilizata persistenta care se transforma intr-un mod de viata.Aici avem 2 tipuri de minori: ● nematurizati (ce comit infractiuni marunte si frecvente● cei cu structura psihopatica (ce comit infractiuni grave, adera la modele antisociale, patologie manifesta)

SUBIECTUL 18

Freud sustine ca suntem mobilizati de 3 forte :- irationala- rationala- moralaIn aceasta viziune putem interpreta personalitatea, profilul psihocomportamental al infractorului si putem intelege si fenomenul recidivei, dar si cel al obisnuintei infractionale.Din aceasta perspectiva infractorul apare ca :- un individ cu o insuficienta maturizare sociala - deficiente de integrare sociala- intra in conflict cu cerintele sistemului valorico-normativ si cultural al societatii in care traieste.- Prezinta o instabilitate emotiv-actionala ( este un dizarmonic, un psihopat)- Prezinta inadaptare sociala- familia avand carente de educatie- Prezinta o sensibilitate deosebita- animiti stimuli din mediul ambiant exercita asupra lor o stimulare spre actiune cu mult mai mare decat asupra unui om obisnuit- Duplicitatea comportamentului- joaca un alt rol decat al lui- Imaturitate intelectuala – in capacitatea infractorului de a prevedea pe termen lung consecintele sale antisociale, adica o capacitate redusa de a stabili un raport rational intre cost si beneficii- Imaturitate afectiva – predomina principiul placerii decat cel al realitatii- Frustrari resimtite- starea de criza, de tensiune, creata de convingerea ca i se cuvin acele lucruri- Un complex de inferioritate care il incita la comportamente compensatorii, orientate antisocial= Egocentrismul – incapabil sa recunoasca superioritatea celorlalti si succelele. Se considera persecutatt, nedreptatit- ceea ce ii alimenteaza frustrarea

- Agresivitate- sub forma de tendinte auto si heteroagresiveIn planul afectivitatii se constata o indiferenta afectiva, o racire afectiva, o incapacitate de a resimtii durerea celor din jur sau satisfactia resimtita la durerea celor din jur, lipsa de altruism si simpatie , răceală, egoism, fara rezistente interioare de ordin afectiv, orb si surd in privinta comportamentelor odioase.

(este componenta structurală a personalitatii criminale)- LABILITATEA -Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala; individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi, fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia;

SUBIECTUL 19

Nu toate aceste elemente din profilul general al infractorului sunt prezente ci unele mai mult, altele mai putin, in functie de tipul de infractionalitate. De exemplu :1.Cersetorul - arta dramatica- joaca un rol- are mimica si gestica adecvata- costumatie si metode adecvate2. Hotul

- usuratici ( evaluare cost-beneficii), - inclinatie mare catre risc- in procent foarte mare considera ca viata este guvernata de hazard- deseori devin dominati de superstitii3. Spargatorul - curaj, calm, sange rece- apreciere corecta- adaptare rapida, versatilitate5. Talharul- hotarare, volenta, cruzime6.Infractorul intelectual- debit verbal adaptat rolului si scopului- - arma lui este minciuna- - elasticitate deosebita a gandirii- - gaseste solutii rapide de a iesi din incurcatura

7. Asasinul- irascibil, impulsiv, agresiv, egocentric, dominator.

Subiectul 20Periculozitate.Periculozitatea bolnavului psihic.Factori de periculozitate

Periculozitatea este inteleasa diferit in functie de societate. Dictionarul limbii romane defineste acest cuvant – o situatie/ intamplare care pune in primajdie existenta , integritatea cuiva sau a ceva.

Dpdv al Codului Penal din Rom. Si al psihiatriei forensice sunt considerati periculosi bolnavii psihici care pun in pericol sanatatea , integritatea proprie sau a altora, importante valori materiale sau tulbura in mod repetat si grav conditiile normale de munca ori de viata, in families au societate.( decret 313)

Factori de periculozitate ( dupa Gayral)1.la deliranti

– halucinatiile imperative– manifestarile sindromu ;lui de influenta care il transforma pe bolnav in robot– temele de gelozie– idealis razbunator, politic sau religios– exaltarea pasionala, agresiva, acompaniata de furie, amenintari, plangeri– revendicari hopondriace

2.la dementi - impulsuri brutale si ample- asocierea crizelor de excitatie violenta cu delirurile senile de prejudiciu sau de gelozie

3.la retardati- brutalitatea- tendintele perverse tropism pentru sange- cruzime pt. Animale- piromanie- sadism- violul insotit de moarte

4.la dizarmonici- psihopati- impulsivitate- atractie pt. Arme- atentate produse asupra minorilor-episoade paroxistice de excitatie5. actele automate si de scurt-circuit- acte automate la epileptici si schizofreni sunt greu de prevazut

- actele de scurtcircuit survin cu precadere la hiperemotivi, dizarmonici,anxiosi, obsesivi6. cauze adjuvante- alcoolismul- farmacodependenta- ocaziile facilitante- atitudinea provocatoare a victimei, promiscuitatea si influenta nociva a mediuluiScoala Americana a elaborat Tabele predictive ale periculozitatii.

SUBIECTUL 21Clasificarea bolnavilor psihici periculosi in functie de actul infractional si masurile medicale stabilite prin expertixa psihiatrica a acestora

In functie de actul infractional bolnavii psihici se impart in 2 categorii:1. bolnavi psihici periculosi care au savarsit infractiuni

Se stabilesc masuri medicale, curative, profilactice si de siguranta care trebuie aplicate expertizatului infractor, care prezinta tulburari psihice. In realizarea acestui obiectiv sunt posibile 3 modalitati :

a). cand faptuitorul este responsabil dar nu poate realiza pedeapsa datorita bolii de care sufera. In acest caz masurile sunt cu caracter curativ dar si de siguranta datorita riscului social demonstrat deja.

b). cand faptuitorul este iresponsabil pentru fapta savarsita datorita unei boli psihice dar permite tratament ambulatoriu sau faptuitorul prezinta tulburari psihice insa este responsabil , deci condamnat- tratamentul se efectueaza in timpul exercitarii pedepsei.

c). cand faptuitorul este declarat iresponsabil datorita bolii sale psihice si are nevoie de tratament prezentand un pericol pt. Societate.In acest caz se ia masura internarii intr-un institut medical de specialitate pana la insanatosiea faptuitorului.

2. bolnavi cu afectiuni psihiatrice3. bolnavi psihici periculosi care nu au savarsit infractiuni

SUBIECTUL 22Paternuri comportamentale infractionale specifice la oligofreni

Oligofreniile ofera un procent destul de mare din totalul persoanelor expertizate.Formele clinice :

1. O. grava – idiotia- IQ 0-19 varsta mentala de 2 ani2. O. medie – imbecilitatea – IQ 20- 49 v. mentala 5-7 ani3. O. usoara – debilitatea mintala – IQ 50- 69 v.mentala 10-12 ani

- cei cu debilitate mintala usoara sunt responsabili de infractiunile comise- Ca regula, idiotii si imbecilii sunt socotiti iresponsabili. - Actele comise de ei au un caracter grosier si de o brutalitate crescuta- ei sunt usor de indus in acte de furt , prostitutie, homosexualitate, cersetorie, etc-pot crea dificultati expertului debilii mintali didicand probleme de : - probleme de apreciere a volumului de cunostinte - capacitatea de a intreprinde diferita actiuni sau legaturi cu cei din jur - de a se adapta la situatii noi - de a-si insusi un lucru - de a opera cu notiuni simple - de a se retine in anumite momente, etcAcestea devin puncte de sprijin f. importante in aprecierea discernamantului.Elemente comune debilitatii mintale :

- incapacitatea de a deosebi obiectivul de subiectiv

- incapacitatea de amanare a placerilor- lipsa de anticipatie a efectelor unor acte de comportament- credulitatea- capacitatea de intelegere scazuta- neprevederea- lipsa abilitatii de adaptate in situatii noi- gandirea rudimentara- dificultati de orientare in situatii dificile- rigiditatea psiho-afectiva- sunt de obicei sugestionabili si pot fi influentati de alte persoane, ei fiind de multe ori

piesa intermediara in comiterea infractiunii.Sugestibilitatea crescuta se desfasoara dupa o serie de legi ale sugestiei :

1. se imita la inceput ideile si apoi forma lor de manifestare2. mai frecvent se imita superiorul care are intaietate in fata inferiorului3. in sugestie are influenta si personalitatea celui care sugereaza, dar are influenta si

simpatia gandirii sugeratului. Olig. devine astfel un robot.- in mod obisnuit Olig. sunt parsoane blajine, comunicative, naive- altii sunt insa excitabili, cruzi, cu tendinte agresive- debilitate mintala dizarmonica

Oligofreniile sunt de 2 categorii: 1.oligofrenie armonica utilizabila2.oligofrenie neutilizabila- dizarmonica - frecvent actele olig. Sunt acte de imitatie dar se pot intalni si acte de razbunare, mai ales fata de aceeia care ii considera inferiori - au inclinatie catre mitomanie- sa se laude, se dau mari infractori - preponderent ei sunt cei care comit violuri asupra femeilor in varsta, - intretin acte sexuale cu animale - multe fete olig. ajung prostituateO rezolutie ONU cere ca acesti subiecti sa fie protejati de abuzuri, sa se tina cont de gradul lor de raspundere in raport cu facultatile lor mintale si sa fie evaluata corect capacitatea lor sociala de catre expertii calificati.

SUBIECTUL 23Paternuri comportamentale infractionale specifice la epileptici

Epilepsia este o boala care pune complexe probleme de expertiza psihiatrico-judiciara.Este o boala f. Frecventa ca urmare si actele antisociale asociate acestei boli sunt frecventeIn cea mai mare parte a vietii lor epilepticii sunt responsabili deoarece in cele mai multe cazuri de epilepsie crizele sunt rare, si nu se produc grave deteriorari de personalitate.Actele comise in stari confuzionale si dementiale grave confera iresponsabilitateIn general in crizele epileptice de ,,grand mal,, nu exista posibilitatea unor acte patologice decat rareori.Ei pot comite acte antisociale in starile crepusculare postcritice ( dupa criza). Aceste acte au o violenta extrema si multa cruzime, apar in mod subit si pot consta in : omoruri, atentate la pudoare, incendii, furturi, etc. Dupa trecerea acestei stari crepusculare se instaleaza amnezia faptelor comise.Exista si crize de ,,petit mal,, ( echivalente epileptice). In acest caz riscul faptelor patologice este major datorita asocierii confuziei mintale, amneziei cu pastrarea automatismelor motorii. Dintre acestea, epilepsia temporala ( centrul afectivitatii, instinctualitatii si memoriei) este insotita de maximum de agresivitate, deseori cu : manifestari psihosenzoriale ( halucinatii), Tulb. De constiinta ( stare de vis) Absenta Automatisme psihomotorii Crize vegetative

Actele de violenta sunt rapide, nepremeditate, cu intensitate extrema, cu motivatie lagata de o frustrare afectiva, uneori cu exprimarea prealabila a intentiei dar cu consumarea actului in starea de tulb. A constiintei.Actele comise pa acest fond sunt :furt de obiecte inutile, omor patologic, fuga,- facute la vedere, fara o anumita strategie, cu expunere la riscuri majore, cu amnezia faptului comis, fara finalitate si beneficiu.Frustrarea afectiva,confuzia mintala insotita de amnezie, automatismele cu halucinatii, falsele interpretari, fac ca bolnavul sa aiba o incarcatura de agresivitate si afectivitate f. Mare, cu producerea unor acte grave de vatamare sau homicid.

Intre crizele epileptice, daca sunt frecvente, putem vorbi de o personalitate epileptoida. Ea se manifesta , in general, prin: - instabilitate psihica - vascozitate afectiva - lentoare psihomotorie, - bipolaritate timica cu fragilitate si schimbare subita de dispozitie-raspunzatoare de rapiditatea epilepticului in delicventa

Psihoza epileptica- se asociaza cu halucinatii si deliruri mistice, trairi patologice sub influenta carora se comit vilente grave pana la omucidere. Actele sunt in genere lipsite de premeditare , avand forma unor atacuri animalice ( bruste, feroce), de descarcare motorie sub forma de rapsus ( raspuns epileptic), cu nenumarate lovituri, de unde si afirmatia ca ,,epilepticul omoara un cadavru,,.Asocierea cu alcoolul creste brutalitatea, furia si agresiunea.De asemenea, lentoarea psihica si perseverenta epileptica pot produce un discontrol comportamental manifestat sub forma unor razbunari tardive.Epilepticul este bolnavul cel mai imprevizibil, el oricand se afla in pragul delicventei. Se spune ca un epileptic bland este mai periculos decat un maniac furios.

SUBIECTUL 24Paternuri comportamentale infractionale specifice in psihozele afective

MANIAIn manie se comit acte de obicei banale, ,,maniacii fac nai mult zgomot decat sunt periculosi,,La maniacii deliranti infractiunile cele mai frecvent comise sunt :-violul, vatamarile corporale grave pana la crima,-peversiunile sexuale ( exchibitionismul, homosexualismul, sadomania,), -abuzul de droguri , -furturile, -incheieri de contracte( acte patrimoniale, schimb de apartament, acte de casatorie).EPISOADE DEPRESIVEIn episoadele depresiveSe intalneste asa zisul ,,omor colectiv,, cand sub influenta ideilor delirante de autoacuzare, pentru a-i salva pe cei apropiati de suferintele imaginare bolnavul ii ucide ( omor altruist sau prin compasiune), urmand ca apoi sa se sinucida. Actul de omor este bine pregatit, se desfasoara conformunei strategii, si aproape intotdeauna, disimulat.De regula, bolnavii cu aceasta afectiune, sunt iresponsabili, daca se apreciaza ca infractiunea s-a comis intr-o stare psihotica ( criza maniacala sau depresiva).Daca actul s-a produs in timpul remisiunii complete faptuitorul este apreciat ca responsabil.Daca crizele se repeta des atunci faptuitorul poate fi considerat iresponsabil. De cele mai multe ori bolnavii cu paihoza maniaco-depresiva sunt adusi la expertiza in intr-o stare psihica normala necesitand o examinare f. Minutioasa a tuturor probelor din dosarul penal. Pentru cei care incheie diferite contracte, mai ales in stare maniacala, un indiciu ar fi tulb. Grafice sub forma scrisului sau semnaturii.

Tulb. Depresiva este o alta instanta clinica care prin agonia ei morala, ingustarea orizontului existential, fara perspectiva viitoare, si care in formele ei medii si severe este frecvent responsabila de suicid.

SUBIECTUL 25Patternuri comportamentale infractionale specifice in SCHIZOFRENIE

Conform ICD 10, tulburarile de tip schizofrenic sunt caracterizate prin distorsiuni importante si specifice ale gandirii, perceptiei si afectelor, care, fie sunt tocite, fie sunt neadecvate.Tulburarile de tip schizofrenic sunt caracterizate prin SINDROMUL DISOCIATIV MENTAL COMUN caracterizat prin:- trairi contradictorii cum ar fi cele de dorinta si repulsie, de rigurozitate si laxitate, de

dragoste si ura- lipsa de armonie intre trairile interne si externe- brutalitatea faptelor si raceala afectiva fata deacestea- anxietate si indiferenta pozata- negativism si agresivitate asociata cu bizaterii- detasare psihica si impenatrabilitateToate acestea sunt expresii ale ambivalentei psihice si ale trairilor halucinator delirante.Dintre persoanele expertixate schizofrenii formeaza majoritatea persoanelor declarate ca iresponsabile. Aceasta nu inseamna ca automat un schizofren este iresponsabil.

IN PERIOADA DE DEBUT- schizofrenii pot produce infractiuni extrem de periculoase pana la tentative de omor sau chiar crime in functie de tulburarile de dispozitie , de starile anxioase, de halucinatiile imperative, de starile confuzionale pe care le au.Este f. Importanta atentia debutuluimedico-legal in psihiatrie.Boala poate debuta printr-o tulburare ingrozitoare, pacientii putand produce infractiuni deosebit de periculoase- debut delicventIn schizofrenie debutul este lent, insidios( mascat) si se poate manifesta periculos.Agresivitatea schizofrenilor este indreptata:- asupra persoanelor din anturajil bolnavului ( parinti, copii, frati, prieteni, rude,colegi,

personal medico-sanitar)- asupra propriei persoane sub forma de autoagresivitate, automutilare sau suicid.

IN PERIOADA DE STARE schizofrenicii se deosebesc in functie de forma de schizofrenie

1. HEBEFRENICI Conform ICD-10, schizofrenia hebefrenica este o forma de schizofrenie in care:- schimbarile afective sunt proeminente, - delirurile si halucinatiile sunt efemere si fragmentare, - comportamentul este iresponsabil si imprevizibil iar manierismele sunt intalnite in mod

frecvent.- Dispozitia este superficiala si inadecvata. - Exista tendinta spre solitudine, iar comportamentul pare lipsit de scop si angajare. - Debuteaza de regula in adolescenta- Au un aspect de ,, natang,,

Hebefrenicii produc infractiuni absurde, ridicole, datorita deteriorarii lor rapide si masive. Vagabondajul si furtul patologic sunt cele mai frecvente.

2. CATATONICIIIn viziunea ICD-10, schizofrenia se caracterizeaza prin:

- tulburari psihomotorii proeminente care pot alterna intre extreme (hiperkinezie - stupor)- atitudinile si posturile impuse pot fi mentinute pentru perioade lungi de timp

- negativism - mentism- ecolalie, ecopraxie- conduite motorii particulare

Catatonicii in timpul agitatiei lor pot avea RAPTUSURI IMPULSIVE ( crize, acces de furie, descarcare) deosebit de agresive.

3. SCHIZOFRENII PARANOIZI Forma paranoida a schizofreniei se caracterizeaza prin preocupari si convingeri delirante bizare, nesistematizate si/sau halucinatii auditive, in timp ce comportamentul si discursul dezorganizat precum si tocirea afectiva sunt mai putin pregnante.Se considera ca aceasta forma reprezinta tipul cel mai comun de schizofrenie pe plan mondial. Bolnavii cu forma paranoida comit cele mai multe acte antisociale. Crima- Datorita halucinatiilor si ideilor delirante are loc o interpretate deliranta, uneori imperativa . Bolnavii cu potential criminogen sunt in special cei cu delir de gelozie, de influenta, de prejudiciu. Ei por infaptui crime cu o indiferenta afectiva si o cruzime neobisnuita.Bolnavii cu delir hipocondriac, datorita nemultumirilor pot sa asimileze in delirul lor si medicii, considerand ca acestia, in mod intentionat, pot comite asupra lor diferite infractiuni pana la omor.Bolnavii cu delir de inventie pot sa produca infractiuni impotrica tuturor celor care le stanjenesc ,,realizarea muncii lor delirante,,.Infractiunea de viol este des intalnita si este caracterizata prin impulsivitate si abdurditate. Frecvent se produce asupra persoanelor din anturajul bolnavului si uneori este legata si de infractiunea de incest.Uneori se constata legaturi incestuoase in falilia schizofrenului ( mama si baiatul schizofren).Alte acte intalnite sunt furtul bizar, fuga patologica( dromomania).Actele agresive comise de schizofreni ( in special asupra familiei) sunt provocate de presupusul persecutor care este de regula un membru al familiei. Bolnavul inglobeaza in delir persoanele din jurul lui si-i ataca pentru a se apara. Familia este pantru schizofren persecutorul, dusmanul, cea care il duce la spital, cheama salvarea, politia.Apare la sgizofren INVERSIUNEA AFECTIVA – persoanele pe care in mod normal ar trebui sa le iubeasca el le uraste.Se intampla ca uneori omorul comis de schizofreni sa fie premeditat( circumstantele pot dovedi acest lucru).Frecvente la schizofreni sunt deviatiile sexuale si homosexualismul.Autoagresivitatea poate conduce la sinucidere. Actul are un aspect bizar, straniu, nemotivat.

IN PERIOADA DE REMISIUNE – schizofrenul poate comite acte care sunt impotriva societatii ( furt, omor) si acte care deranjaza societatea ( scandal, ultraj, prostitutie, delapidari absurde).

Ca regula bolnavul schizofren care a comis o infractiune este socotit iresponsabil.In cazuri bine motivate ( remisie buna, modificari minime in structura personalitatii, capacitate adaptativa demonstrata, afect adecvat) el poate fi considerat responsabil de actele antisociale comise.Medicina legala psihiatrica aplica deseori PRINCIPIUL EXPECTANTEI. Se iau masuri de siguranta 1 an dupa care bolnavul este reevaluat. In tot acest timp el nu este considerat nici responsabil nici iresponsabil de catre comisia de expertiza.

SUBIECTUL 26Patternuri comportamentale infractionale specifice in psihoze delirante sistematizate.

Tulburarile delirante reprezinta un grup putin numeros dar important de tulburari psihotice, caracterizate prin prezenta ideilor delirante sistematizate, insotite de o afectivitate concordanta delirului. Personalitatea este in general pastrata, dar delirul preocupa si domina viata pacientului.PARAFRENIA- psihoza caracterizata prin: - delir cronic halucinator sistematizat – un delir fictiv, imaginativ, cu teme delirante fantastice si in acelas timp cu o buna adaptare la realitate ( o coexistenta a realitatii fantastice cu cea obiectiva). Este un fel de diplopie ( vedere dubla) a realului si imaginarului. - cu pastrarea nucleului personalitatii Acesti bolnavi sub influenta acestor deliruri pot produce o paleta larga de acte antisociale inclusiv omor fiin considerati fara discernamant

PARANOIA- SAU NEBUNIA LUCIDA – constituie o tulburare deliranta a personalitatii pe fondul unei constiinte clare, pe un fond orgolios si psihorigid cu o supraestimare a Eului.Tematica deliranta este de tip PERSECUTAT-PERSECUTORIE iar RAPTUSURILE HETEROAGRESIVE in scopul dreptatii vor merge pana la crime. Omorul paranoic interpretativ datorat convingerilor patologice este deosebut de grav,Faptele raman, de regula, FARA RESPONSABILITATE .

SUBIECTUL 27Patternuri comportamentale infractionale specifice in alcoolism

Rolul alcoolului in criminologie ca favorizant al trecerii la act este demult cunoscut, iar cuplul alcoolism – delicventa este o realitate. Acesta este motivul pentru care in toate legislatiile, consumul ocazional de alcool nu disculpa deoarece se afla sub dependenta vointei libere a omului.Alcoolismul incepe REACTIV devine ADCTIV si produce obisnuinta, pentru ca in final sa produca DEPENDENTA.Debut reactiv- este nevoie de imprejurari favorizante ca la unii sa evolueze in consum permanent – deficite de adaptare, de socializare,o anumita inclinatie, vocatie ( sunt popoare care nu consuma deloc iar altele in exces), lipsa genei cu rol in metabolizarea alcoolului, carente in plan afectiv- ORTOTIMIZAREA CU ALCOOL – aduce la nivel optim timia, dispozitia.Intre consumul cronic de alcool si alcoolismul patologic se construieste personalitatea alcoolicului caracterizata prin: distimie Egoim, impulsivitate, toleranta scazuta la conflicte, disforie, scaderea sentimentelor morale, mergand pana la dizarmonia procesualitatii psihice, prin fracturarea structurii de personalitate anterioare, si asa fragile.Alcoolismul este o maladie a personalitatilor fragile incapabile de a rezolva problemele vietii decat prin alcool.Alcoolismul este a 4-a problema de sanatate mondiala dupa bolile cardio-vasculare, afectiunilor mintale si cancerul.Alcoolul, ca agent criminogen, poate fi discutat in urmatoarele instante clinice:

1.BETIA PATOLOGICA- se instaleaza brusc la cantitati mici de alcool. Se caracterizeaza prin halucinatii, delir, fenomene de automatism, excitatie psiho-motorie nemotivata, stari anxioase. Rezulta o stare crepusculara, cu o dezorientare completa datorita halucinatiilor, delirului ce conduce la o perceptie eronata a mediului ambiant insotita de o stare

anxioasa care-i impinge la acte de violenta, de agresiuni grave: omoruri, omucideri colective, mutilari, violuri, automutilari.Aceasta stare dureaza cateva ore, avand un sfarsit brusc ca si debutul.Ea este urmata de o amnezie lacunara sau totala si lipsa motivarii actului savarsit. Acesti bolnavi sunt Iresponsabili.

2.DELIRIUM TREMENS – sau episod psihotic acutSub influenta halucinatiilor vizuale care au un character ingrozitor si a peceptiei eronate a mediului ambiant, bolnavii comit omoruri, mutilari, leziuni corporale, uneori suicid. Actele infaltuite in aceasta stare sunt declarate ca iresponsabile.

3.HALUCINOZA ALCOOLICABolnavii prezinta halucinatii auditive, stari delirante. Bolnavii in aceasta stare pot produce diverse acte antisociale pana la crima.Daca actul s-a produs in timpul halucinozei alcoolice faptuitorul este declarat ca iresponsabil.Daca actul s-a produs inaintea halucinozei faptuitorul este declarat responsabil.

4.PARANOIDUL ALCOOLICSe caracterizeaza prin: idei delirante de persecutie, otravire dar mai ales de gelozie. Bolnavul poate produce infractiuni grave , de obicei crime.Delirul de gelozie se deosebeste de sentimentul de gelozie intrinsec personalitatii alcoolicului. Delirul este straniu, bizar, cu concluzii patologice. Acesti alcoolici sunt iresponsabili.

5.DEMENTA ALCOOLICASe caracterizeaza prntr-o deteriorare masiva psihica si somatica iar actele lor delicvente sunt grosiere. Actele sunt considerate iresponsabile.

6.DIPSOMANIAEste o conduita de impregnare episodica datorita unei tendinte de neinvins, iresponsabila de a consuma alcool. Bea orice,( alcool sanitar, terebentina, parfum, benzina, etc) abuziv cantitati mari, fara sa mai stie ce se intampla. Acesti bolnavi sunt considerati iresponsabili daca comit vreo infractiune deoarece o fac sub imperiul unei forta pe care nu o pot invinge.

SUBIECTUL 28Patternuri comportamentale infractionale specifice in stari deteriorative

Involutia constituie o perioada delicata a existentei individului.Granita fragila dintre senescenta patologica si cea fiziologica creeaza dificultati in aprecierea discernamantului.Disfunctiile comportamentale ale batranului au mai mult un caracter reactiv si deseori inaugural – prin delict la batranete.Situatiile clinice intalnite la expertiza impun aprecierea deteriorarii sau abolirii discernamantului de 3 parametri :

1.nivelul functiilor cognitive restante- 2.situatia existentiala a expertizatului3.circumstantele comiterii faptei

Sunt cunoscute : depresia cronica cu idei delirante de persecutie, prejudiciu moral si material, gelozie, otravire sau avaritia care poate duce la :- delicte sexualesau exhibitionism - tentative de viol- reactii de razbunare mitivate aberant si delirant- incendieri

- vatamari corporale- omucidereExpertiza psihiatrico-judiciara onchide ca discernamantul este abolit in cazul dementelor senile, dementelor post-traumatice, post-infectioase actele comise de aceasta categorie de bolnavi purtand pecetea absurditatii comiterii lor.

O mare atentie trebuie acordata starilor de deteriorare predementiala sau de deteriorare posttraumatica unde discernamantul este scazut si nu abolit.

Alt aspect al expertizei medico-legale a varstnicului il constituie capacitatea testamentara. Deteriorarea capacitatii intelectuale in momentul redactarii testamentului confera nulitate actului respectiv. In aprecierea tulburarilor psihice la acest gen de infractori se acorda un rol important examenelor paraclinice, psihologice si psihiatrice

SUBIECTUL 29Patternuri comportamentale infractionale specifice tulburari de personalitate

Tulburarile de personalitate produc cea mai mare oferta a cazurilor de expertiza medico-legala.Plecandu-se de la faptul ca tulburarea de personalitate este un construct bio-psiho-social-cultural dizarminic al personalitatii ce produce o infirmitate relationala se considera ca acest gen de tulburare nu constituie o boala in sine si de aceea in majoritatea cazurilor psihopatii sunt responsabili de actiunile lor. Faptele lor sunt comise cu luciditate, clarviziune si demonstreaza o dotare intelectuala buna. Actele antisociale sunt comise fara remuscari, cu raceala afectiva demonstand egofilia. Incapacitatea frenatorie instinctiv-emotionala a dizarmonicului il fac de multe ori inadaptabil social, dar NU IRESPONSABIL.Notiunea de iresponsabilitate poate fi totusi luata in seama la psihopatii paranoizi. La acestia pe fondul tulburarii de personalitate apar stari depresive, anxioase, confuzionale, delir-halucinator.

SUBIECTUL 30.Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incomplete a functiilor mentale si psihosociale.Evaluarea comportamentului adaptativ, instrumentele de lucru, mentionarea elementelor specifice fiecarui grad de handicap.

Pentru a efectua expertiza medico-legala, sunt elaborate niste criterii medico- psiho- sociale -pentru a stabili gradul de handicap pe baza cărora persoana respectivă poate benficia de anumite servicii. Decizia este medicală, dar participă la aceasta si specialisti în asistenta socială.Organismele implicate :-MINISTERUL SănătătII PUBLICE-MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI EGALITĂtII DE SANSE-AUTORITATEA NATIONALĂ PT. PERS. CU HANDICAP-COMISIILE CE SE alcatuiesc, pentru expertiză-DIRECtIILE GENERALE PT. PROTECtIA COPILULUI(in judete…)

PARAMETRII FUNCTIONALIEvaluarea comportamentului adaptativ respectiv:a. nivelul de dezvoltare bio-psiho-comportamentala,b. capacitatea de invatare (QI, memorie, atentie), c. adaptarea socialaInstrumente de lucru: - examen psihiatric, teste psihometrice, ancheta sociala1.Handicap usor

Intarzierea mintala usoara (QI - 50-55/70) |- Prezinta capacitate de comunicare orala si scrisa, dar manifesta o intarziere de 2-3 ani in evolutia scolara, fara ca aceasta sa fie determinata de carente educative, dificultati de invatare|si gandire deficitara. Carentele se manifesta numai in cazul solicitarii intelectuale.- Se pot antrena activitati simple.- Pot desfasura activitati lucrative daca beneficiaza de servicii de sprijin. 2. Handicap mediu-Intarzierea mintala usoara (QI - 50-55/70), asociata cu o alta deficienta senzoriala, epilepsie, tulbuari comportamentale sau autism. In functie de severitatea deficientei asociate se va trece la handicap accentuat sau grav.|- Intarzierea mintala moderata (QI - 35-50) Isi insusesc cu dificultate operatiile elementare insa pot invata sa scrie si sa citeasca cuvinte scurte; au deprinderi elementare de autoservire si se adapteaza la activitati simple de rutina; au capacitati de autoprotectie suficiente, putand fi integrati in comunitate si sa desfasoare activitati lucrative in conditii protejate.3. Handicap accentuatIntarzierea mintala accentuata - (QI - 21-34) |- Adaptarea la situatii noi nu se realizeaza conform varstei cronologice. - Persoana are un ritm de dezvoltare lent, curba de perfectionare este plafonata, avand loc blocaje psihice. - Sunt capabili sa efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de servicii de sprijin si se pot adapta la viata de familie, comunitate.1. Handicap grav|- Intarzierea mintala profunda - (QI < 21) - Minima dezvoltare senzitivo-motorie, reactioneaza la comenzi simple indelung executate, -au |nevoie de asistenta permanenta fiind incapabili de autoconductie si autocontrol- Necesita asistent personal. Pentru persoanele cu dizabilităti nu folosim termenul de pacient si nici de asistat, ci de beneficiarÎn functie de aceste grade, sunt prevăzute o serie de activităti potentiale, la care ar putea participa cei care se încadrează într-o grupă sau alta.Este necesară o pregătire specială (până în clasa a VI a),pentru cei cu handicap mediu; au nevoie de sprijin în - desfăsurarea unei activităti;, sprijin în Învătarea unei meserii;În handicapul accentuat : - sarcini simple, sub supraveghere.

- SE REFERA LA:- retardul mintal si tulburarea autista.

- Intarzierea mintala este caracterizata prin functionare intelectuala semnificativ sub medie (un QI sub 70 cu debut inaintea varstei de 18 ani), precum si prindeficite sau deteriorari concomitente in activitatea adaptativa in cel putin doua din urmatoarele domenii: comunicare, autoingrijire, viata de familie,aptitudini sociale, uz de resursele comunitatii, autoconducere, aptitudini scolare functionale, timp liber, sanatate si siguranta.Tulburarea autista este o tulburare pervaziva de dezvoltare caracterizata prin: deteriorarea calitativa in interactiunea sociala, deteriorari calitative incomunicare precum si patternuri stereotipe si restranse de comportament, preocupari si activitati. Este de asemenea caracterizata de intarzieri, cu debutinaintea varstei de 3 ani, in cel putin unul din urmatoarele domenii:• interactiune sociala• limbaj, asa cum este utilizat in comunicarea sociala• joc imaginativ sau simbolic

Relatiile interpersonale genereaza anxietate mai ales cand intervine contactul cu persoane necunoscute. Anxietatea genereaza si schimbarile ambientale.Aceste persoane nu au abilitatile afective si cognitive care ar avea ca rezultat formarea deprinderilor de relationare interpersonala normala (retragerepatologica in sine).- Profunzimea deficientei asociate determina incadrarea in categoria de persoana cu handicap, in functie de intensitatea tulburarilor functionale generatede structura sau structurile afectate.-In masura in care nu exista un alt handicap asociat care sa necesite ingrijire speciala sau tulburari comportamentale.

SUBIECT 31.Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incomplete a functiilor mentale si psihosociale.Prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice fiecarui grad de handicap

1.Handicap usorACTIVITATI-LIMITARI- Dezvolta, de regula, aptitudini sociale si de comunicare in timpul anilor prescolari, au o deteriorare minima in ariile senzitivo-motorii; - Pot achizitiona cunostinte scolare corespunzatoare nivelului clasei a VI-a, capata aptitudini sociale si profesionale adecvate pentru autointretinere, pot trai satisfacator in societate daca nu exista o tulburare asociata; - Uneori asociaza tulburari de comportament care pot atinge intensitatea unor acte antisociale, aditii de substante psihoactive.PARTICIPARE- NECESITATI- Necesita pregatire in conditii speciale;- Au nevoie de sprijin pentru initiere si insertie sociala pe piata muncii pentru a dobandi | abilitati de trai independent; - Monitorizare si masuri educative in cazul celor cu comportament deviant.2. Handicap mediua). ACTIVITATI-LIMITARI- Pot beneficia de pregatire profesionala si cu supraveghere moderata, pot avea grija de ei insisi; - Pot efectua activitati lucrative; - Au nevoie de servicii de sprijin. b). PARTICIPARE- NECESITATI- Au nevoie de sprijin pentru insusirea unei meserii, in functie de abilitati/aptitudini. Implicarea agentiei de formare profesionala este necesara pentru insertia sociala pe piata .3.Handicap accentuat a). ACTIVITATI-LIMITARI- Au o dezvoltare psihomotorie redusa;- Pot dobandi deprinderi igienice elementare;- Pot efectua sarcini simple. b). PARTICIPARE- NECESITATI- Pot desfasura activitati simple; - Au nevoie de sprijin pentru a efectua activitatile pentru care au fost pregatiti4. Handicap grava). ACTIVITATI-LIMITARI- Au nevoie de asistenta permanenta.

b). PARTICIPARE- NECESITATI- Necesita asistent personal

SUBIECT 32.Evaluarea gradului de handicap in regresia ( deteriorarea) functiilor intelectuale   : Parametri functionali, mentionarea elementelor specifice fiecarui grad de handicap.

Parametri functionaliPentru a stabili acest lucru, este nevoie de asemena, de :

- examenul psihiatric;-testele psihologice;-evaluarea degradării;(RMN )- ancheta socială.

În acest caz, ăntâlnim handicapuri similare:usor, mediu, accentuat, grav.Fără să facem diferentieri între demente, avem :

-dementa presenilă;-dementa senilă.

1. Handicap usor ( deficienta usoara)- deteriorare cognitiva, atrofie corticala usoara,/ generalizata- uita evenimente recente- necesitatea de a repeat de mai multe ori o relatare in vederea memorarii- ezitare in a raspunde la intrebari

2. Handicap mediu ( deficienta medie)- tulburari memorie si tulburari psihice de intensitate usoara- accentuarea tulburarilor de memorie- deteriorare sociala moderata cu dificultati in activitatea profesionala3. Handicap accentuat- atrofie corticala generalizata accentuata- uitarea numelor, numerelor de telefon, adreselor- uitarea conversatiei recene, a evenimentelor curente- sarcini neterminate deoarece nu stie de unde sa le reia4. Handicap grav- atofie cerebrala marcata fara tulburari motoriidementa Alzheimer-uitarea numelor celor apropiati-uitarea datelor personale -Incapacitatea de memorare-deteriorarea judecatii, a controlului pulsional-triada patognomonica- agnozie, apraxie, afazieSE REFERA :Se refera la demente atrofico-degenerative (dementa senila, dementa in boala Alzheimer, boala Pick), boli care afecteaza primar, direct si selectiv creierul, caracterizate prin: - pierderea abilitatilor intelectuale suficient de severa pentru a interfera cu activitatile sociale si profesionale; - deteriorarea gandirii abstracte;- tulburari ale activitatii corticale superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultati constructionale; - modificarea personalitatii; - starea de constienta clara.

Dementa presenila - degradarea progresiva a functiilor cognitiva, volitiva si prosexica fara triada simptomatica (agnozie, apraxie, afazie) - se considera dementa presenila atunci cand tulburarile apar dupa varsta de 40-45 de ani si dementa senila atunci cand tulburarile apar dupa varsta de 60 de ani. Dementa Alzheimer - dementa atipica cu debut precoce sau tardiv, cu atrofie cerebrala generalizata, predominant frontala si lobi temporali si triada simptomatica (agnozie, apraxie, afazie). Functiile psihice superioare sunt pierdute, functiile neurologice clasice, ca si cele viscerale, sunt pastrate. Dementa Pick - forma mai rara, afecteaza regiunile frontale si temporale ale cortexului. Evolueaza cu apatie pronuntata si tulburari de memorie.

SUBIECT 33.Evaluarea gradului de handicap in regresia ( deteriorarea) functiilor intelectuale   : Prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice fiecarui grad de handicap

1. Handicap usor ACTIVITATI – LIMITARI-Pot desfasura activitati fara suprasolicitari|fizice/psihice, in conditii de confort psihic |si fizic, in mediu colectiv. PARTICIPARE - NECESITATI-Sprijin pentru a fi mentinuti in activitate sau pentru desfasurarea acesteia la domiciliu sau in colaborare2. Handicap mediuACTIVITATI – LIMITARI-Pot desfasura activitati specializate, avand nevoie de indrumare periodica. PARTICIPARE - NECESITATI-Sprijin pentru a fi mentinuti in activitate sau pentru desfasurarea acesteia la domiciliu sau in colaborare.3. Handicap accentuat ACTIVITATI – LIMITARI-Dependenta partiala pentru autoservire, |ingrijire, viata sociala, autodeterminare.PARTICIPARE - NECESITATI-Sprijin in desfasurarea activitatilor cotidiene si implicare in viata sociala |prin asigurarea participarii la anumite actiuni preferate4. Handicap gravACTIVITATI – LIMITARIDependenta totala de ingrijirile primite din afara, limitarea in relationare sociala lipsa de autodeterminare.PARTICIPARE - NECESITATINecesita asistent personal. Necesita ingrijiri la domiciliu sau servicii sociale specializate.

SUBIECT 34.Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari de personalitate .Parametri functionali, mentionarea elementelor specifice fiecarui grad de handicap.

Tulburările de personalitate pot genera deficientele psihiatrice care dau un anumit grad de handicapParametri functionali:- exam. Psihiatric, - exam psihologic evidentiază trăsăturile dominante.Testare a functiilor cognitive, afective, a comportamentului si a personalitatii- prin teste psihometrice si teste proiective. tipul de personalitate;

-Ancheta sociala este pusă pe prim plan:( cum se manifestă in realitate, individul respectiv Profesional, în familie..).1. Handicap usor:Decompendsari de scurta durata cu frecventa rara ( 1-2/an) de intensitate nevrotica, cu remisiuni bune, spontan sau sub tratament.2.Handicap mediuDecompensari mai dese ( 2-3\an) de durata mai lunga, nevrotice, cu exacerbari comportamentale, eventual cu asocierea de substante toxice.Tulburarile pot fi compensate partial prin tratamentTipuri: - paranoid, schizoid, antisocial, anancast3. Handicap accentuat- Decompensari frecvente (peste 2ani) de intensitate psihotica, eventuale elemente deteriorative, eficienta terapeutica slaba, asociere cu consumul de substante toxice.- Dificultate mare de relationare socio-profesionala, conflictualitate marcata, esecuri repetate la locul de munca, Tipuri: paranoid, sshozoid, antisocial4.Handicap grav- Persoana cu comportament sociopatfara control al sferei instinctuale, afective, comportamentale.- Nu isi recunosc deficitul structural- Au, in general, hotarare judecatoreasca de punere sub interdictie sub interdictie!!!NOTABENE a). In stabilirea deficientei functionale se vor avea in vedere:- tipul tulburarii de personalitate,- frecventa si intensitatea decompensarilor (de tip psihotic),- durata decompensarilor,- raspunsul terapeutic si calitatea remisiunilor,- integrarea socio-comunitara si profesionala,- profesiunea,- toxicofilia asociata.b).Este necesara o anamneza minutioasa corelata cu ancheta sociala, urmarindu-se obtinerea de date, atat privind activitatea profesionala (ruta profesionalamobilitateaprofesionala) cat si comportamentul longitudinal in familie si societate.c. Examenul psihologic aduce date privitoare la posibilele elemente deteriorative, cat si in evidentierea trasaturilor dominante in cazul tulburarilor mixte depersonalitate.c).Se refera la tipurile de tulburari de personalitate (boli structurale-psihopatii):- Tulburare de personalitate paranoida;- Tulburare de personalitate schizoida;- Tulburare de personalitate antisociala;- Tulburare de personalitate instabil-emotionala • de tip impulsiv si • de tip borderline;Caracterizate prin:1. controlul incomplet al sferelor afectiv-volitionale si instinctive,2. nerecunoasterea deficitului structural,3. incapacitatea de integrare armonioasa si constanta in mediul social.In practica se intalnesc aspecte clinice polimorfe care asociaza doua sau mai multe trasaturi dizarmonice realizand tablouri simptomatologice complexe -tulburari de personalitate mixte (polimorfe).

SUBIECT 34.Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari de personalitate Prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice fiecarui grad de handicap

1. Handicap usorACTIVITATI-LIMITARIPoate presta orice activitate profesionala in functie de calificare cu evitarea celor care impun responsabilitate si contact cu publicul.PARTICIPARE –NECESITATIParticipare fara restrictii- activitatea profesionala intr-un loc accesibil, avand un rol psihoterapeutic importantMonitorizare medico-psiho-sociala pentru prevenirea decompensarilor de tip psihotic.

2.Handicap mediu ACTIVITATI-LIMITARI- Pot efectua numeroase activitati profesionale in functie de calificare, fara suprasolicitare psihica, intr-o ambianta relationala adecvata.- Transferul activitatilor de varf de responsabilitate si mai ales decizionale, altor membrii ai echipei.PARTICIPARE –NECESITATI-Participare cu conditia realizarii unui climat profesional tolerant din partea conducerii si colectivului de munca, fara tensiuni psihice, in scopul insertiei profesionale sau mentinerii in activitati organizate.- Monitorizare medico-psiho-sociala 3. Handicap accentuat ACTIVITATI-LIMITARIPot executa nenumarate activitati profesionale in functie de calificarea insusita sau in curs de formare, fara solicitare psihica accentuata,| responsabilitati sau contact cu publicul.PARTICIPARE –NECESITATIFacilitarea relatiilor interpersonale in|colectivul de lucru, in vederea insertiei sociale. 4.Handicap gravACTIVITATI-LIMITARI|Pot desfasura activitati lucrative si au nevoie de servicii de sprijin.PARTICIPARE –NECESITATINecesita un mediu psiho-socio-familial suportiv si asigurarea accesului la servicii specializateNecesita asistent personal.

SUBIECT 35.Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari prevalente de gandire: Parametri functionali, mentionarea elementelor specifice fiecarui grad de handicap.

Parametri functionali- Exam. Psihiatric- aprecierea clinica a intensitatii tulburarii psihice si a prognosticului apropiat al afectiunii-Exam psihologic- testarea functiilor cognitive, afective, a comportamentului si a personalitatii- prin teste psihometrice si teste proiective.- Investigatii sociale 1. Handicap usor-In forme clinice reziduale, stabilitate cu prudenta.2.Handicap mediu-In remisiuni cu disparitia fenomenelor delirante si halucinatorii permitand reluarea activitatii la un nivel inferior

3.Handicap accentuat-In formele catatonice dezorganizate ( hebefrenice) paranoide, nediferentiate.NB in formele care au instituita interdictia, handicap grav5. Handicap grav-In formele cu evolutie progredienta severa a personalitatii si a comportamentului, cu potential antisocial.

SE REFERA LA :-Psihoze cu debut precoce ( copilarie, adolescenta)—schizofrenia, boli afective- afectiuni psihice majore (psihoze) grefate pe o intarziere mentala, indiferent de gradul acesteia si de varsta solicitantului;- psihoze la care se retine o componenta ereditara indubitabila;- psihoze la care se asociaza o tulburare de personalitate (structurala).- psihoze majore, indiferent de varsta, la persoane fara venituri.NB De retinut:1. Debutul psihotic poate fi necaracteristic si, ulterior, se pune diagnosticul de afectiune psihica majora. Debutul este reprezentat de prima consultatie avuta de pacient la un serviciu de psihiatrie (fisa de consultatie este utila).2. Schizofrenia, in faza activa (productiva), este caracterizata prin:a. idei delirante, halucinatii, incoerenta, autism, catatonie, afect plat sau evident inadecvat (discordant);b. idei delirante, bizare;c. halucinatii proeminente;d. in timpul puseului - munca, relatiile sociale si autoingrijirea sunt afectate major;e. nu poate fi stabilit un factor organic care a initiat sau mentinut tulburarea.3. La evaluarea gradului de handicap in schizofrenie se vor avea in vedere:a. forma clinica: catatonica, hebefrenica, paranoida, nediferentiata, reziduala, simpla si depresia post schizofrenica. Primele patru forme sunt cele maisevere si au un potential handicapant major;b. tipul de evolutie:- subcronica sau cronica, cu sau fara episoade de acutizare;- in remisiune (cand o persoana cu schizofrenie nu mai prezinta nici un semn de tulburare);c. cooperararea la monitorizarea medicala si eficienta actiunilor psihoterapeutice;d. climatul familial si socioprofesional.4. La evaluarea gradului de handicap in psihozele afective se va avea in vedere:- mania cronicizata, formele bipolare, ciclotimia rapida, depresia severa cronica.

SUBIECT 36.Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari prevalente de gandire: Prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice fiecarui grad de handicap

1. Handicap usorPARTICIPARE –NECESITATI

-Pot presta activitati in conditii de confort psihic si fizic dpdv al ambiantei relationale si materiale.- Sunt contraindicate activitatile care implica suprasolicitarea psihica stresante si cu responsabilitate ridicataACTIVITATI-LIMITARI- Sprijin pentru mentinerea in activitate- activitati organizate, accesibile- Monitorizarea medico-psiho-sociala la seviciul teritorial de pasihiatrie2.Handicap mediuPARTICIPARE –NECESITATI- Pot desfasura activitati cu ptogram integral sau partial , in acelas loc de muncaSchimbarea locului de munca se va face numai daca acesta este corespunzator dpdv al solicitarii psihice si al relatiilor interpersonale.- Evitarea profesiunilor cu risc de acutizare a tulburarii. ACTIVITATI-LIMITARI- Sprijin pentru mentinere in acelas loc de munca sau pentru eventuala schimbare a locului de munca.-Facilitarea relationarii interpersonale in colectivul de munca- Sprijin pentru monitorizarea medico-psiho-sociala3.Handicap accentuatPARTICIPARE –NECESITATI-Nu pot desfasura activitati profesionale organizate, indiferent de natura si nivelul de solicitare-Eventual activitai in sectii de ergoterapie, terapie ocupationala, cu rol psihoterapeutic.-Au afectata partial capacitatea de autodeterminare si autoservire-Nu necesita supraveghere permanenta din partea altei persoane. ACTIVITATI-LIMITARI- Sprijin familial pentru respectarea tratamentului de specialitate, cooperare la activitate de psihoterapie si/sau terapie ocupationala.- Asigurarea unui climat comunitar si familiar de intelegere, sprijin, fara factori stresanti psihoafectivi.4.Handicap gravPARTICIPARE –NECESITATI-Au pierduta capacitatea de autodeterminare , autoservire, autoingrijireACTIVITATI-LIMITARI- Monitorizarea medico-psiho-sociala permanenta-Necesita asistent personal-Necesita servicii de specialitate