evoluŢia politicii externe a republicii moldova (1998-2008) chişinău -

8/3/2019 EVOLUŢIA POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA (1998-2008) Chişinău -

http://slidepdf.com/reader/full/evolutia-politicii-externe-a-republicii-moldova-1998-2008-chisinau- 1/192

EVOLUŢIA POLITICII EXTERNE

A REPUBLICII MOLDOVA

(1998-2008)

Chiinău - 2009



2

CZU 327(478)”1998/2008”E 95

ISBN 978-9975-4001-6-9

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). –Ch. :

Cartdidact, 2009 (Tipogr. „Balacron” SRL). – 192 p.

1000 ex.

ISBN 978-9975-4001-6-9

327(478)”1998/2008”

E 95

Designtehnoredactarecoperta: Lilian Guţu

Lector: Lilia oma

Această colecţie de studii a apărut în cadrul proiectului „Marile teme ale politiciiexterne a Republicii Moldova”, realizat de Asociaţia pentru Politică Externă, cu spri-

jinul Fundaţiei Friedrich Ebert.

Volumul a ost editat de: Igor arov, Igor Ojog

La apariţia publicaţiei au contribuit:

Victor ChirilăAndrei Popov Dr. Ion StăvilăVlad Lupan

Victoria BoianLina GrâuEugen RevencoRadu Vrabie

Fundaţia Friedrich Ebertoate drepturile rezervate.

Opiniile exprimate în această publicaţie nu reprezintă în mod obligatoriu punctul devedere al instituţiei inanţatoare.



3

CUPRINS

Lista abrevierilor .............................................................................6

Cuvânt introductiv ..........................................................................8

1. Relaţiile Republicii Moldova cu România ..................................101.1. Aspecte generale ale relaţiilor Republicii Moldova cu România ................101.2. Perioada anselor ratate: ianuarie 1998 – aprilie 2001 ............................... 121.3. Perioada „pragmatismului constructiv”: aprilie 2001 – decembrie 2004 ....151.4. Perioada prieteniei iluzorii: ianuarie 2004 – aprilie 2006 ......................... 231.5. Perioada conruntărilor continue: aprilie 2006 – decembrie 2008 ............ 261.6. Perspectivele evoluţiei relaţiilor R. Moldova cu România ......................... 32

2. Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina .................................. 402.1. Relaţiile moldo-ucrainene – un parteneriat pe muchie de cuţit ................. 402.2. Subiectele actuale ale parteneriatului moldo-ucrainean ............................ 402.3. Concluzii i recomandări .........................................................................47

3. Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană ................493.1. Cadrul juridic: semniicaţii, avantaje i dezavantaje .................................. 493.2. Politica Europeană de Vecinătate:

implicaţii i perspective pentru R. Moldova...............................................52

3.3. PEV, din perspectiva interesului naţional de integrare europeană ............. 583.4. Implementarea PEV – elemente pozitive i negative .................................593.5. Perspectivele PEV: oportunităţi, riscuri, viziuni ....................................... 643.6. Perspectivele negocierii unui nou cadru juridic cu UE ..............................673.7. Republica Moldova are nevoie de o strategie realistă în raport cu UE ....... 713.8. Parteneriatul Estic – o posibilă etapă de tranziţie spre aderarea la UE ...... 73

4. Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă ........................794.1. Scurt istoric al evoluţiei relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia ................ 79

4.2. Rolul Rusiei în rezolvarea conlictului transnistrean ................................ 824.3. Relaţiile economice i dependenţa de resursele energetice ruse ................. 844.4. Inluenţa mass-mediei ruse .......................................................................854.5. Inluenţa Bisericii Ortodoxe Ruse ............................................................ 864.6. Minoritatea rusă ca instrument de presiune ............................................. 874.7. Concluzii i recomandări .......................................................................... 88

5. Relaţiile Republicii Moldova cu SUA .........................................895.1. Cooperarea cu SUA – prioritate majoră a politicii externe moldovene ....... 89

5.2. Un parteneriat privilegiat moldo-american inexistent ............................... 905.3. Concluzii i sugestii .................................................................................. 97



4

6. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul Consiliul Europei .....................................................100

6.1. Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei (CoE) ...................... 1006.2. Monitorizarea tematica a Comitetului de Minitri al

Consiliului Europei .................................................................................1066.3. Conlictul transnistrean pe agenda Consiliului Europei:oportunităţi ratate ...................................................................................108

7. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul ComunităţiiStatelor Independente .............................................................111

7.1. CSI, un geamantan greu de dus ...............................................................1117.2. Republica Moldova, între Comunitatea Statelor Independente i

Uniunea Europeană ...............................................................................114

8. Cooperarea regională a Republicii Moldova înSud-Estul Europei ...................................................................121

8.1. De la CSI, la cooperarea regională în Sud-Estul Europei .........................1218.2. Cooperarea regională în Sud-Estul Europei:

realizări i perspective ............................................................................. 123

9. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul GUAM ...................1329.1. Geneza i airmarea GUAM ...................................................................132

9.2. Participarea Republicii Moldova în cadrul GUAM:o cooperare plină de contradicţii .............................................................137

10. Relaţiile Republicii Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică (NATO) ..........................................................142

10.1. Istorie i argumente ..............................................................................14210.2. Parteneriatul pentru Pace – un „meniu” din care alegem singuri ..........14410.3. Republica Moldova – Parteneriatul pentru Pace, de la PIP la IPAP .......14410.4. Evaluarea PARP i necesitatea trecerii la IPAP .......................................14810.5. IPAP, un plan complementar Planului de acţiuni UE –

Republica Moldova .................................................................................14910.6. IPAP: obiective i mecanisme ................................................................15010.7. Concluzii i recomandări ...................................................................... 151

11. Evoluţia reglementării conflictului transnistrean ..................15311.1. Abordarea problemei .............................................................................15311.2. Originile conlictului transnistrean .......................................................15411.3. Evoluţia procesului de reglementare în anii 1992-2001 ..........................15611.4. Evoluţia procesului de reglementare în anii 2001-2009 ..........................163

11.5. Concluzii i sugestii ...............................................................................173



5

12. Politica externă în viziunea liderilor politici:stare de fapt şi perspective .......................................................177

12.1. Priorităţile politicii externe a Republicii Moldova .................................17712.2. Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina i România ...........................179

12.3. Perspectivele dezvoltării relaţiilor Republicii Moldova cu UE ...............18212.4. Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă i SUA .........................18412.5. CSI versus integrarea europeană ............................................................18712.6. Relaţiile Republicii Moldova cu NAO ................................................18812.7. Retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova .................18912.8. Reglementarea conlictului transnistrean .............................................19012.9. Prestaţia diplomaţiei Republicii Moldova ..............................................191



6

Lista abrevierilor

AEE Aria Economică Europeană AELS Acordul european de liber schimb

AMN Alianţa „Moldova Noastră” APC Acordul de parteneriat i cooperare APCE Adunarea Parlamentară a Consiliului

Europei APE Asociaţia pentru Politică ExternăBDICE Biroul de Documentare i Inormare al

Consiliului EuropeiBOP Barometrul de Opinie PublicăBM Banca MondialăCCNA Consiliul de Cooperare Nord-AtlanticăCEDO Curtea Europeană a Drepturilor OmuluiCE Comisia EuropeanăCEFA Acordul privind liberul schimb în Europa

CentralăCMCE Comitetul de Minitri al Consiliului

EuropeiCoE Consiliul EuropeiCP Comitetul pentru Prevenirea orturiiCSI Comunitatea Statelor Independente

ENPI Instrumentul Politicii Europene deVecinătateEUBAM Misiunea de Asistenţă la Frontiera

Moldo-UcraineanăFACE ratatul privind orţele armate convenţio-

nale în EuropaFMI Fondul Monetar InternaţionalFR Federaţia RusăGSP Sistemul General de PreerinţeGUAM Georgia, Ucraina, Azerbaidjan i MoldovaICE Iniţiativa Central EuropeanăIPP Institutul de Politici PubliceIPAP Planul individual de acţiuniMAEIE Ministerul Aacerilor Externe i Integrării

EuropeneNAO Alianţa Nord-AtlanticăOCEMN Cooperarea Economică la Mărea NeagrăOMC Organizaţia Mondială a ComerţuluiONU Organizaţia Naţiunilor Unite

OSCE Organizaţia pentru Securitate iCooperare în Europa



7

PARP Procesul de Revizuire a ParteneriatuluiPAUEM Planul de acţiuni Uniunea Europeană

– MoldovaPCRM Partidul Comunitilor din Republica

MoldovaPCESE Procesul de Cooperare Politică din Europade Sud-Est

PDM Partidul Democrat din MoldovaPESC Politica Externă i Securitate ComunăPEV Politica Europeană de VecinătatePIP Programul Individual de ParteneriatPL Partidul LiberalPLDM Partidul Liberal Democrat din MoldovaPpP Parteneriatul pentru Pace

PSESE Pactul de stabilitate pentru Europa deSud-Est

RM Republica MoldovaSECI Iniţiativa de Cooperare din Sud-Estul

EuropeiTRACECA Coridorul de transport Europa–Caucaz–

Asia CentralăSUA Statele Unite ale AmericiiUE Uniunea EuropeanăURSS Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste



8

Cuvânt introductiv După 18 ani de la declararea independenţei sale, Republica Moldova a ajuns la

o răscruce importantă in evoluţia sa de mai departe ca stat suveran, independent idemocratic. De apt, asistăm la apusul unei perioade istorice, ce s-a desăurat sub

semnul tranziţiei Moldovei către o societate democratică i economie de piaţă, iînceputul unei noi etape în dezvoltarea politică, economică i socială a ţării noastre,ce va avea ca obiectiv strategic aderarea progresivă a Republicii Moldova la UniuneaEuropeană (UE). Politica externă a Republicii Moldova parcurge i ea acelai traseuistoric i, cu certitudine, în perioada următoare, va i supusă unor transormări pro-unde dictate de noile realităţi geopolitice din regiunea noastră i, mai ales, de noilecerinţe i exigenţe impuse de imperativul integrării europene al Republicii Moldova.

În perioada ce apune marile priorităţi ale diplomaţiei moldoveneti au ost recu-noaterea independenţei Republicii Moldova; consolidarea securităţii i stabilităţiiţării noastre prin recunoaterea i respectarea de către statele lumii a statutului săude neutralitate permanentă; airmarea Moldovei ca actor internaţional prin integra-rea sa în cadrul principalelor organizaţii internaţionale, precum ONU, ConsiliulEuropei, OSCE, OMC etc..; stabilirea i dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu ţările lu-mii i, în primul rând, cu principalii săi parteneri strategici; asigurarea i menţinereasprijinului comunităţii internaţionale în vederea soluţionării avorabile a problemeitransnistrene, precum i pentru determinarea Federaţiei Ruse să-i retragă trupelede pe teritoriul ţării noastre; i, desigur, integrarea europeană a Republicii Moldova,prin iliera Europei de Sud-Est.

Unele din priorităţile menţionate mai sus au ost, evident, îndeplinite. În ace-

lai timp, astel de obiective strategice precum consolidarea securităţii i stabilităţiiMoldovei, retragerea trupelor străine de pe teritoriul său, soluţionarea deinitivă aproblemei transnistrene i reintegrarea ţării, dezvoltarea unor relaţii de cooperare,stabile i previzibile, cu principalii săi parteneri strategici, integrarea europeană aurămas nerealizate.

Noua etapă istorică se va desăura sub imperativul integrării Republicii Moldovaîn UE. Acest lucru va avea consecinţe pozitive atât asupra politicii interne, cât siasupra celei externe ale Republicii Moldova. Ambele vor i modelate, structurate,ajustate i implementate ţinându-se cont de respectivul obiectiv inal. Începutul noii

etape va i marcat de viitoarea demararea a negocierilor dintre Chiinău i Bruxellesîn vederea semnării unui nou cadru politico-juridic pentru dezvoltarea relaţii-lor Republicii Moldova cu UE, lucru ce s-ar putea materializa în următorii 2 ani.Viitorul cadru juridic va propulsa relaţiile ţării noastre cu UE la un nivel calitativ nou, care va i caracterizat printr-o dimensiune pronunţată de integrare în spaţiulvaloric, instituţional i economic al UE.

Noul cadru juridic cu UE va impune i o reevaluare a trecutului i prezentuluirelaţiilor Republicii Moldova cu partenerii săi cheie, i anume: cu vecinii imediaţi– România i Ucraina, SUA, Rusia, CSI, GUAM, Pactul de Stabilitate din Europa

de Sud-Est, Consiliul Europei, OSCE, NAO i, inclusiv, cu toate statele membreale UE. Anume ţinând cont de acest context, Asociaţia pentru Politica Externa



9

(APE), în parteneriat cu Fundaţia Friedrich Ebert, i-a propus să întreprindă o trece-re în revistă a marilor teme ale politicii externe ale Republicii Moldova în perioada1998 – 2008. Astel, prezenta lucrare nu doar restabilete cronologia evenimentelor,dar, mai ales, scoate în evidenţă succesele i deicienţele diplomaţiei moldoveneti,relecta asupra cauzelor eecurilor politicii externe a Republicii Moldova, analizeazăprovocările pe care noua etapa le va pune în aţa diplomaţiei noastre i, desigur,trasează posibile evoluţii i opţiuni pe care Moldova ar urma să le ia în considerareîn viitorul apropiat.



10

1. Relaţiile Republicii Moldova cu România Victor Chirilă, director executiv, APE

1.1. Aspecte generale ale relaţiilor Republicii Moldova cu România

Relaţiile de cooperare dintre Republica Moldova i România i-au început evo-luţia la 27 august 1991, când Guvernul României a recunoscut independenţa ţăriinoastre, proclamată în aceeai zi de Parlamentul de la Chiinău. România a ost pri-ma ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova i primul stat care a sta-bilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă cu Guvernul de la Chiinău. AmbasadaRomâniei a ost prima reprezentanţă diplomatică deschisă de un stat partener încapitala Republicii Moldova1.

Proclamarea independenţei Republicii Moldova a ost salutată de Guvernul de laBucureti ca reprezentând „proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriileanexate cu orţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop”i, totodată, „un pas decisiv spre înlăturarea pe cale panică a consecinţelor neaste aleacestui Pact – condiţii îndreptate împotriva drepturilor i intereselor poporului român”2.

Declaraţia Parlamentului României din 3 septembrie 1991 cu privire la procla-marea independenţei Republicii Moldova menţionează că „Decizia ParlamentuluiMoldovei consacră aspiraţia proundă de libertate i independenţă a românilorde dincolo de Prut” i că în noile condiţii create de Declaraţia de independenţăa Parlamentului Republicii Moldova „se deschid perspective avorabile dezvoltăriicolaborării i legăturilor multiple dintre cele două state vecine, ce descind din trun-chiul unic al poporului român, aa cum acesta s-a ormat istoricete”3.

De la recunoaterea independenţei Republicii Moldova i până în prezent, re-laţiile de cooperare dintre Chiinău i Bucureti au înregistrat o diversiicare i oaproundare continuă. În ultimii 17 ani, între Republica Moldova i România auost semnate peste 104 acorduri bilaterale în varii domenii de interes reciproc, cumar i promovarea i protejarea reciprocă a investiţiilor, evitarea dublei impuneri iprevenirea evaziunii iscale, colaborarea în domeniile transporturilor, potelor itelecomunicaţiilor, turismului, acilitării comerţului, serviciilor vamale, tiinţei,învăţământului, culturii i în multe alte domenii importante4. otodată, relaţiilede cooperare bilaterală au ost instituţionalizate la nivel parlamentar prin crearea

Comitetului interparlamentar Republica Moldova – România, iar la nivelul celordouă executive – prin crearea Comisiei mixte interguvernamentale moldo-românede colaborare economică i de integrare europeană.

Pe plan extern, Republica Moldova a beneiciat în permanenţă de sprijinul Românieiîn vederea includerii sale în cadrul organizaţiilor internaţionale, precum Organizaţia

1 Ambasada României în Republica Moldova a ost inaugurată la 20 ianuarie 1992, http://chisinau.mae.ro/index.php?lang=ro&id=6542Relaţiile politico-diplomatice moldo-române, pagina ocială a Ministerului Aacerilor Externe alRomâniei, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=56643

Ibidem.4Pagina ocială a Ministerului Aacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, http://www.ma.md/tratate-bilaterale/



11

Naţiunilor Unite (ONU), Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate iCooperare în Europa (OSCE) sau Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Deasemenea, România este un susţinător activ al Republicii Moldova în eorturile depuseîn vederea integrării sale în organizaţiile i iniţiativele regionale din Europa Centralăi de Sud-Est, care sunt văzute la Chiinău ca potenţiale vehicule pentru avansareaRepublicii Moldova pe calea integrării europene. În acest context, România a spriji-nit activ ţara noastră pentru a i admisă în cadrul Iniţiativei Central Europene (ICE),Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), Procesului de CooperarePolitică din Europa de Sud-Est (PCESE) sau al Acordului privind liberul schimb înEuropa Centrală (CEFA). România s-a airmat i ca un promotor important al aspira-ţiilor de integrare europeană ale Republicii Moldova. În acest sens, sunt bine cunoscuteeorturile României de a sensibiliza statele membre ale UE pentru a le convinge să oereţării noastre aceeai perspectivă europeană ca i statelor asociate din Balcanii de Vest.

În plan economic i comercial, România este un partener major pentru ţara

noastră. Actualmente, România reprezintă una dintre cele mai importante pieţede desacere pentru exporturile noastre. Pe parcursul anului 2007, agenţii econo-mici din Republica Moldova au exportat în România măruri în valoare de 211,183mln USD, cu 21 mln USD mau puţin decât în Rusia i cu 13 mln USD mai multdecât în Ucraina. În acelai an, România ocupă al treilea loc la capitolul importurirealizate de pe piaţa sa de către agenţii economici din ţara noastră. În 2007 sumaimporturilor din România a atins cira de 449.081 mln USD, cu 237 mln mai puţindecât din Ucraina i cu 39 mln USD mai puţin decât din Rusia5.

În spaţiul UE, România este primul nostru partener comercial. Mai mult decât

atât, datorită aderării României la UE, volumul schimburilor comerciale realiza-te de Republica Moldova cu UE în anul 2007 a depăit, pentru prima oară, cirade 50% din totalul exporturilor i importurilor eectuate de agenţii economici dinţara noastră. În consecinţă, UE a devenit partenerul economic numărul unu pen-tru Republica Moldova, surclasând Comunitatea Statelor Independente (CSI)6. Deapt, putem spune că prin transormarea UE în principalul său partener comercialRepublica Moldova i-a întărit dimensiunea economică a argumentelor sale che-mate să sensibilizeze Bruxelles-ul vizavi de aspiraţiile de integrare europeană aleChiinăului. România este, de asemenea, un important investitor în economia

Republicii Moldova. Investiţiile directe realizate în economia noastră de investitoriiromâni însumează cira de 22,9 mln euro, plasând România pe locul 9 în lista ţări-lor care au eectuat cele mai semniicative investiţii străine directe în ţara noastră7.

În poida multiplelor realizări pozitive obţinute de ambele state în evoluţia coo-perării lor bilaterale, percepţia generală despre calitatea i consistenţa relaţiilor dintre

5Biroul Naţional de Statistică al RM, http://www.statistica.md/dates.php?lang=ro&ct=996În 2007, Republica Moldova a exportat în statele membre ale UE măruri în valoare de 679,284milioane USD, ceea ce este cu 129 milioane USD mai mult decât în statele membre ale CSI. La ca-pitolul importuri, Republica Moldova a importat din UE măruri în valoare de 1,682,308 miliarde

USD ce constituie cu 347,595 milioane USD mai mult decât în CSI.7Ghidul investiţional 2007, Organizaţia de Atragere a Investiţiilor şi Promovare a Exportului dinMoldova, http://www.miepo.md/libview.php?l=ro&idc=124&id=209



12

Republica Moldova i România este departe de a i una de satisacţie. Explicaţia acesteistări de apt este simplă în ormulare, dar complexă în conţinut. Realizările schiţatemai sus pălesc alături de enormul potenţial nevaloriicat al cooperării moldo-române.De la declararea independenţei Republicii Moldova i până în prezent, relaţiile bilate-rale dintre Chiinău i Bucureti seamănă mai degrabă cu un „tobogan american”, cuascensiuni i coborâri abrupte, ce servesc unor interese i calcule obscure de partid, îndetrimentul i pe seama interesului cetăţenilor din ambele ţări de a avea strânse relaţiide parteneriat, interes ce, de altel, a crescut i mai mult în Republica Moldova odatăcu aderarea României la UE. Acest apt este relieat i de ultimele sondaje de opiniepublică, care scot în evidenţă aptul că România este văzută de cetăţenii moldovenica reprezentând ţara care poate ajuta cel mai mult Republica Moldova să se integrezeîn UE. De exemplu, Barometrul de Opinie Publică (BOP) realizat în martie–aprilie2008 de Centrul de Analize i Investigaţii Sociologice, Politologie i Psihologie la co-manda Institutului de Politici Publice (IPP), 44.2% din populaţia Republicii Moldova

consideră că România poate ajuta cel mai mult ţara lor în procesul de aderarea laUE8. Aceeai tendinţă este prezentată i de Studiul de evaluare a percepţiei publiceprivind procesul de integrare europeană i implementare a Planului de acţiuni UE –Republica Moldova din aprilie 2008, realizat de Fundaţia „Eurasia”, IDIS „Viitorul”i CBS „Axa” printre experţii locali, uncţionarii locali i experţii străini. Astel, înconormitate cu datele acestui studiu, 19.5% din cei intervievaţi consideră că Româniapoate ajuta cel mai mult Republica Moldova în procesul de integrare europeană.

Cu toate acestea, starea actuală a relaţiilor politice dintre Republica Moldova iRomânia nu este de natură să permită guvernanţilor de la Chiinău i Bucureti să

se ridice la înălţimea ateptărilor cetăţenilor lor. Pentru a înţelege mai bine esenţaobstacolelor ce trebuie să ie depăite de ambele părţi, astel încât ele să poată valo-riica pe deplin imensul lor potenţial de cooperare, în cele ce urmează vom analizaevoluţia relaţiilor dintre Republica Moldova i România din ultimul deceniu.

1.2. Perioada şanselor ratate: ianuarie 1998 – aprilie 2001

Perioada respectivă se remarcă printr-un dialog politic intens la toate cele treinivele ale puterii centrale: ei de stat, parlamente i guverne. Elocventă în acest senseste recvenţa întrevederilor bilaterale în acest răstimp9. De exemplu, doar în anul1998, preedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, a avut trei întâlniri de lu-

cru cu preedintele României, Emil Constantinescu. La 9 ebruarie 2001, la Vaslui,preedintele Petru Lucinschi se întâlnete cu nou alesul preedinte al României,Ion Iliescu. La nivelul celor două parlamente, dialogul politic bilateral a ost im-pulsionat datorită vizitelor întreprinse la Bucureti în iunie 1998 i aprilie 1999 decătre Dumitru Diacov, preedintele Parlamentului Republicii Moldova, precum ide vizita de lucru eectuată la Chiinău la 16-18 aprilie 2000 de către Mircea IonescuQuintus, preedintele Senatului României. În urma acestor vizite bilaterale, la 20-21 mai 2000, la Iai, are loc întâlnirea reprezentanţilor comisiilor pentru politi-ca externă ale parlamentelor Republicii Moldova i României, iar la 21-23 iulie, la

8Barometrul de Opinie Publică, aprilie 2008, IPP, http://www.ipp.md/barometru1.php?l=ro&id=329 Ambasada României la Chişinău a ost inaugurată la 20 ianuarie 1992.



13

Suceava, se desăoară reuniunea Consiliului Interparlamentar Republica Moldova–România. i la nivelul celor două executive, aptele relieează aceeai tendinţă as-cendentă a relaţiilor politice. În acest interval de timp au loc două vizite importantela nivel de prim-minitri, i anume cea eectuată la Chiinău de prim-ministrulRomâniei, Radu Vasile, în perioada 24-25 mai 1999, precum i cea întreprinsă deIon Sturza, prim-ministrul Republicii Moldova, la Bucureti, în perioada 30-31 au-gust 1999. Acelai dialog politic intens se observă i între cele două ministere deExterne. În acest sens, sunt relevante vizitele de lucru eectuate la Chiinău, în e-bruarie i octombrie 1998, de către ministrul de Externe al României, Andrei Pleu,vizita de lucru întreprinsă la Bucureti, în perioada 23-24 martie 2000, de cătreministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicolae ăbăcaru, vizita de lucru laChiinău eectuată de ministrul de Externe al României, Petru Roman, la 28 aprilie2000, precum i vizita de lucru la Bucureti, din 9-10 ianuarie 2001, a ministruluide Externe al Republicii Moldova, Nicolae Cernomaz. oate aceste vizite au ost pre-

cedate, acompaniate i urmate de un ir întreg de vizite de lucru la nivel de experţi,în cadrul cărora erau examinate, discutate sau negociate subiecte de interes comu

Intensitatea dialogului politic bilateral este relieată i de spectrul extins de su-biecte alate pe agenda întâlnirilor de lucru sau oiciale dintre reprezentanţii guver-nărilor de la Chiinău i Bucureti. Lista respectivelor subiecte cuprinde negocierearatatului politic de bază, integrarea europeană, negocierea acordului de rontieră,cooperarea regională, cooperarea internaţională, luidizarea circulaţiei persoanelor itransportului de măruri la rontiera moldo-română, crearea zonelor economice li-bere, cooperarea energetică, cooperarea vamală, participarea capitalului românesc la

procesul de privatizare din Republica Moldova, reealonarea datoriilor, cooperareaîn domeniul educaţiei i tiinţei etc.Disponibilitatea pentru aproundarea cooperării bilaterale, maniestată la toate

cele trei niveluri ale dialogului politic dintre Chiinău i Bucureti, a acilitat ne-gocierea i semnarea în această perioadă a 17 acorduri de cooperare bilaterală îndiverse domenii de interes comun, a ăcut posibilă ormularea unor înţelegeri deprincipiu de către preedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, i preedinteleRomâniei, Emil Constantinescu, cu privire la deschiderea a trei puncte de controlvamal unic, a permis negocierea documentelor de baza privind zona economică spe-

cială Iai–Ungheni, precum i a zonei economice libere Galaţi–Giurgiuleti–Reni,a stimulat sprijinul acordat de România în vederea includerii Republicii Moldovaîn Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, a acilitat conectarea RepubliciiMoldova la sistemul electric al României, apt ce a permis ţării noastre să acă aţăcrizei energetice de la sâritul anilor 90. Mai mult decât atât, după aproape apteani de tratative diicile, Chiinăul i Bucuretiul au reuit să negocieze i să paraeze,la 28 aprilie 2000, ratatul de parteneriat i colaborare între Republica Moldovai România. Acest ratat a ost rezultatul unui compromis atins de ambele părţiasupra unor chestiuni de principiu în urma unor tratative îndelungate i anevoioase.În consecinţă, s-a reuit elaborarea unui document politic prin care, pe de o parte,Chiinăul i Bucuretiul recunoteau caracterul special al relaţiilor lor bilaterale, ca-racter întemeiat pe legături cu rădăcini în trecutul istoric i comunitatea de cultură i



14

limbă, iar pe de altă parte, ambele părţi stabileau obiectivele i principiile directoarece urmau să ghideze viitorul parteneriat privilegiat. Conorm respectivului ratat,parteneriatul privilegiat moldo-român ar i urmat să se axeze pe sprijinul reciprocal eorturilor de integrare în structurile europene în cadrul unei Europe unite i peangajamentul României de a sprijini activ pe plan internaţional acţiunile pe care leva întreprinde Republica Moldova pentru păstrarea unităţii i integrităţii sale stataleca subiect de drept internaţional.

Dinamizarea dialogului politic a avut un impact pozitiv i asupra evoluţiei coope-rării bilaterale în domeniul economic. În perioada de reerinţă, România se airmă capartener economic major al Republicii Moldova. În primul rând, asistăm la o creterecontinuă a schimburilor comerciale bilaterale, tendinţă ce a plasat România pe loculdoi în topul partenerilor comerciali cu ţara noastră. otodată, este reluată cooperareabilaterală în domeniul securităţii energetice, ce s-a concretizat, în special, prin conec-tarea Republicii Moldova la reţeaua electrică a României. Datorită acestei conectări,

ţara noastră a importat din România energie electrică în valoare de peste 18 mlnUSD. Cooperarea în domeniul energetic este însoţită în paralel de o cretere vizibilă ainteresului părţii române pentru participarea la procesul de privatizare a întreprinde-rilor industriale din Republica Moldova. De altel, Guvernul de la Chiinău a propuspărţii române privatizarea a 51% din acţiunile întreprinderii petroliere moldovene„irex-Petrol”, în contul datoriilor acumulate de Republica Moldova aţă de Româniapentru importul de energie electrică. Preluarea acţiunilor de către partea română aeuat în cele din urmă, apt ce a trimis un semnal negativ comunităţii de aaceri dinRomânia, descurajându-i pe potenţialii investitori. Buna evoluţie a relaţiilor dintre

România i Republica Moldova, precum i dintre România i Ucraina a dus la creareaa două euroregiuni: Dunărea de Jos (1998) i Prutul de Sus (2000).Sccesele menţionate mai sus au ost umbrite însă de tergiversarea recunoaterii lega-

le a Mitropoliei Basarabiei de către Guvernul de la Chiinău, de nesemnarea ratatuluide parteneriat privilegiat i cooperare între Republica Moldova i România, de euarealansării unor proiecte inrastructurale comune sau de descurajarea investitorilor dinRomânia să iniţieze proiecte investiţionale de lungă durată în Republica Moldova.Nesemnarea ratatului de parteneriat privilegiat i colaborare poate i considerat ma-rele eec al dialogului politic moldo-român din acea perioadă. Principală cauză care apredeterminat nesemnarea ratatului politic de bază a ost lipsa unui consens politic,atât la Bucureti, cât i la Chiinău, vizavi de conţinutul respectivului acord. Partidepolitice inluente din Republica Moldova i România, cum ar i Partidul PopularCretin Democrat (PPCD) i Partidul Comunitilor din Republica Moldova (PCRM)i, respectiv, Partidul Democraţiei Sociale (PDS) din România i Partidul RomâniaMare (PRM), s-au opus semnării ratatului de parteneriat privilegiat i colaborarepe motiv că ar i lăsat nesoluţionate mai multe chestiuni de importanţă majoră: nua denunţat în mod direct Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939; a amânat pentru operioadă nedeinită rezolvarea problemei rontierei între cele două state; a lăsat nere-zolvată problema persoanelor cu dublă cetăţenie; iar caracterul privilegiat al ratatului

a ost ormulat ambiguu. În plus, în această perioadă, la Chiinău se destramă alianţade guvernământ ADR, în timp ce Partidul Comunitilor din Republica Moldova este



15

catapultat în prim-planul politicii interne din Republica Moldova. În acelai timp,în România, Alianţa CDR pierde alegerile legislative i prezidenţiale din 26 noiem-brie 2000, acestea iind câtigate de PDS i de preedintele acestui partid politic, IonIliescu. De apt, în urma alegerilor din toamna anului 2000, Parlamentul Românieiajunge să ie dominat de două partide politice ce respingeau la acea dată ideea sem-nării unui tratat de parteneriat cu Republica Moldova, militând, în schimb, pentrusemnarea unui tratat de raternitate între ambele state. Acest din urmă deziderat nucoincidea nicidecum cu viziunea PCRM, care câtigă alegerile parlamentare din e-bruarie 2001, iar în aprilie 2001 îi propulsează liderul său în uncţia de e al statuluii ormează noul executiv al Republicii Moldova. În consecinţă, transormările politicede la Bucureti din toamna anului 2000 i de la Chiinău din ebruarie-aprilie 2001pun începutul unei noi perioade în relaţiile Republicii Moldova i România.

1.3. Perioada „pragmatismului constructiv”: aprilie 2001 – decembrie 2004

Schimbarea actorilor politici la Chiinău i Bucureti a adus cu sine i transorma-rea contextului, abordărilor, obiectivelor i mesajelor politice în ambele capitale. LaChiinău, PCRM vine la putere, enunţând mesaje i obiective ce prevestesc o predi-lecţie pentru vectorul estic al politicii externe a Republicii Moldova: semnarea unuiparteneriat strategic cu Federaţia Rusă; intensiicarea integrării în spaţiul CSI; ade-rarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia–Belarus; ridicarea statutului limbii ruse.oate aceste mesaje cu iz electoral au avut ca eect ubrezirea vectorului occidental alpoliticii noastre externe i au plasat partenerii notri externi într-o poziţie de expec-tativă plină de îngrijorări aţă de continuitatea cursului de reorme democratice înRepublica Moldova. În cazul României, preluarea puterii executive de către PDS nu

a aectat orientarea prooccidentală (NAO i UE) a politicii externe i interne a ţării.La Bucureti, aderarea la NAO i UE, precum i reormele democratice rămân încontinuare priorităţi majore ale noului guvern din România. Prin urmare, în aprilie2001, la Chiinău i Bucureti se proilează abordări diametral opuse în ce prive-te vectorul de politică externă i cursul reormelor democratice. Relaţiile RepubliciiMoldova cu România, parte componentă a vectorului vestic, nu puteau să nu ie aec-tate de aceste noi circumstanţe. Noua situaţie este complicată i mai mult de aptul cănici guvernarea de la Chiinău, nici cea de la Bucureti nu aveau o strategie clară cuprivire la evoluţia viitoare a relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova i România.

În acest context, plin de incertitudini, ambele capitale optează pentru pragmatismîn dezvoltarea relaţiilor bilaterale de cooperare, un pragmatism axat pe aproun-darea cooperării comercial-economice i pe evitarea problemelor spinoase, precumidentitatea românească a populaţiei majoritare din Republica Moldova, denumirealimbii de stat din ţara noastră (moldovenească versus română) i deosebirile de ordinpolitic i ideologic între noile guvernări de la Chiinău i Bucureti. Noua abordarepragmatică a ost anunţată public de cei doi preedinţi – Ion Iliescu, preedinteleRomâniei, i Vladimir Voronin, preedintele Republicii Moldova – în timpul vi-zitei oiciale pe care acesta din urmă a eectuat-o la Bucureti, la 1 mai 200110. În

10“Vrem sa acem abstracţie de deosebirile de natura politică şi ideologică şi să abordăm în modpragmatic relaţiile dintre Republica Moldova şi România, care nu trebuie să cunoască nici un el de



16

urma întrevederii din 1 mai 2001, ambii ei de stat s-au declarat satisăcuţi derezultatul discuţiilor avute cu această ocazie. Deducând din declaraţiile lor, con-chidem că ei au căzut de acord să acă abstracţie de deosebirile de natură politicăi ideologică, să dezvolte pragmatismul pas cu pas, să aproundeze relaţiile comer-cial-economice, să susţină crearea de societăţi economice mixte moldo-române, săpromoveze Republica Moldova în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa deSud-Est (PSESE), să iniţieze proiecte comune sub egida PSESE, să continue dez-voltarea relaţiilor de cooperare în domeniile învăţământului, tiinţei i culturii. Întimpul aceleiai vizite, preedintele Vladimir Voronin a avut o întâlnire de lucru cuprim-ministrul României, dl Adrian Năstase, în cadrul căreia părţile au convenit căRomânia va acorda Republicii Moldova un grant în valoare de un milion de dolariSUA destinat pentru perectarea de noi paapoarte cetăţenilor moldoveni din pătu-rile sociale deavorizate.

În acelai spirit al pragmatismului, delegaţiile oiciale au discutat despre necesi-

tatea valoriicării potenţialului Republicii Moldova de ţară alată la conluenţă întreEst i Vest, precum i despre importanţa deschiderii unor centre economice de aa-ceri la Bucureti i Chiinău. După cum se poate vedea, agenda discuţiilor purtatede preedintele Republicii Moldova la Bucureti a ost dominată de subiecte de ordineconomic, în timp ce subiectele politice delicate din relaţiile bilaterale, printre caresemnarea ratatului politic de bază sau negocierea unui nou Acord privind rontieramoldo-română, au ost evitate ostentativ. Fiind întrebat dacă la întrevederea cu pre-edintele Vladimir Voronin au ost discutate aspecte ale ratatului politic de bazămoldo-român, preedintele României, Ion Iliescu, a răspuns că această problemă nu

a ost abordată, deoarece ea nu era de actualitate la acel moment. Acest traseu pragmatic al cooperării bilaterale a continuat i în următoarele luni.Întors de la Bucureti, preedintele Vladimir Voronin reiterează prioritatea relaţii-lor moldo-române, declarând la 12 iunie 2001 că relaţiile cu România se numărăprintre cele mai importante pentru Republica Moldova, accentuând în acest contextcă între el i preedintele României, Ion Iliescu, s-au stabilit relaţii de prietenie. Cuaceeai ocazie, Vladimir Voronin a elogiat aptul că „în ultimul timp s-a reuit să setreacă de la poduri de lori i relaţii ideologice la relaţii pragmatice bazate, în spe-cial, pe interese economice”11. Această concluzie enunţată de preedintele Vladimir

Voronin este conirmată în practică de un ir de vizite i acţiuni bilaterale, axate i elepreponderent pe cooperarea practică în varii domenii de interes comun.De exemplu, la 14 iunie 2001, la Chiinău se a lă în vizită de lucru eul Oiciului

pentru Relaţii cu Republica Moldova de pe lângă Guvernul României, Marcel Dinu,care anunţă despre disponibilitatea Guvernului de la Bucureti de a relua cooperareaîn domeniul energetic. Urmare a discuţiilor avute de Marcel Dinu cu oicialii mol-

diminuare in perioada următoare”, a declarat preşedintele României, Ion Iliescu, după întrevedereade marţi, 1 mai, de la Bucureşti, cu preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Moldova

Azi, http://www.azi.md/news?ID=1148211“Preşedintele Voronin declară că relaţiile cu România constituie o prioritate pentru autorităţile dela Chişinău”, Basa-press, 12.06.2001.



17

doveni, ambele părţi cad de acord asupra necesităţii relansării cooperării energeticeprin îniinţarea de societăţi mixte de producţie a energiei electrice, pentru începutla Complexul Hidroenergetic Stânca-Costeti, prin participarea investiţiilor dinRomânia la modernizarea sectorului energetic din ţara noastră, inclusiv la privatiza-rea Reţelelor Electrice de Distribuţie Nord i Nord-Vest12. Oicialul român a comu-nicat autorităţilor de la Chiinău interesul investitorilor din România de a investi înindustria vinului din Republica Moldova. În contextul politicii de integrare europea-nă, a ost reiterat angajamentul Guvernului de la Bucureti de a amâna introducerearegimului de vize pentru cetăţenii moldoveni, chiar dacă UE a cerut României să sealinieze cât mai curând posibil la cerinţele i practicile sale în acest domeniu. DeiMarcel Dinu a caliicat vizita sa ca iind una de natură politică, întâlnirile i discuţiileavute de dânsul la Chiinău s-au axat exclusiv pe probleme de natură economică, iarsubiectele sensibile de ordin politic au ost ignorate i de această dată.

Vizita a scos, însă, la supraaţă existenţa unor decalaje de viziuni privind ratatul

politic de bază moldo-român. Fiind întrebat dacă recent anunţata disponibilitatea autorităţilor de la Chiinău de a semna ratatul politic de bază între RepublicaMoldova i România a ost sincronizată cu Bucuretiul i dacă la Bucureti existăaceeai reciprocitate, Marcel Dinu a ţinut să precizeze că inalizarea ratatului poli-tic de bază negociat de părţi în timpul guvernării Alianţei Convenţiei Democraticedin România (CDR) necesită răbdare pentru „a ne apleca asupra textului”13. Ceeace în ond echivala cu un mesaj subtil transmis Chiinăului că guvernarea PartiduluiDemocraţiei Sociale din România (PDSR) de la Bucureti nu este de acord întru to-tul cu varianta ratatului de parteneriat privilegiat i colaborare paraat la Chiinău,

la 28 aprilie 2000.Printre vizitele cu caracter pragmatic din această perioada se numără i vizitaîntreprinsă la Bucureti, la 24 iunie 2001, de Victor Ţopa, ministrul ransporturilori Comunicaţiilor al Republicii Moldova, în timpul căreia acesta s-a întâlnit cu mi-nistrul român al Lucrărilor Publice, ransporturilor i Locuinţei, Miron Mitrea. Încadrul acestei vizite de lucru, ambii minitri au convenit de principiu ca RepublicaMoldova i România să colaboreze la realizarea a patru proiecte din domeniul inras-tructurii rutiere i eroviare, cum ar i: proiectele ce vizează reabilitarea tronsoanelorde drum de pe rutele Albiţa–Chiinău i Galaţi–Chiinău; reamenajarea pe ecarta-

ment european a căii erate pe traseul Iai–Chiinău; precum i reconstrucţia unuipod din dreptul localităţii Lipcani din Republica Moldova.De asemenea, la 5 iulie 2001, la Bucureti, se deplasează într-o vizită de lucru e-

ul Marelui Stat-Major al Armatei Naţionale, generalul de brigadă Ion Coropceanu.Programul vizitei sale de lucru a inclus eectuarea unei evaluări a relaţiilor de co-operare dintre orţele armate din Republica Moldova i România, realizarea unuischimb de inormaţii asupra organizării i desăurării operaţiunilor de menţinere a

12“Coordonatorul activităţilor de colaborare cu Republica Moldova al Guvernului de la Bucureşti a

avut întrevederi cu actorii decizionali din Cabinetul arlev”, Basa-press, 14.06.2001.13“Şeul Ociului guvernamental de la Bucureşti pentru relaţiile cu Republica Moldova a ăcutbilanţul vizitei sale la Chişinău”, Basa-press, 16.06.2001.



18

păcii i pregătirea cadrelor pentru Armata Naţională a Republicii Moldova în insti-tuţiile de proil din România.

La 2 iulie, în cadrul celei de a 11-cea reuniuni a Grupului sectorial moldo-românpentru luidizarea traicului la rontieră, ambele părţi au căzut de acord să introducăpână la sâritul anului 2001 un sistem de control comun la cel puţin două punc-te de trecere a rontierei din Republica Moldova i România. otodată, părţile auconvenit i asupra necesităţii de a semna, într-un viitor apropiat, un Acord bilateralde readmisie a cetăţenilor unor terţe state care au trecut ilegal rontiera, precum i aunei înţelegeri privind micul traic de rontieră.

Lista acţiunilor de cooperare pragmatică continuă cu semnarea Protocolului decolaborare între ministerele Educaţiei din Republica Moldova i România pentruanii 2001-2002, prin care Guvernul de la Bucureti s-a angajat să oere ţării noastre850 de burse liceale i postliceale, 780 de burse universitare. De asemenea, la 4 iulie2001, Guvernul de a Chiinău îl numete pe Ion Godonoga în uncţia de coordo-

nator al activităţii de cooperare cu România, dând curs promisiunii sale de a creaun Oiciu pentru relaţiile cu România, după exemplul Oiciului pentru relaţiile cuRepublica Moldova al Guvernului României.

irul vizitelor i acţiunilor bilaterale cu caracter pragmatic culminează, la 27 iulie2001, cu vizita de lucru la Bucureti a prim-ministrului moldovean Vasile arlev,ocazie cu care acesta semnează cu omologul său român o serie de înţelegeri impor-tante, printre care se numără Acordul de readmisie a persoanelor, Înţelegerea privindCentrul de Cultură i Artă „Ginta Latină”, Acordul privind supravegherea banca-ră, precum i Înţelegerea interguvernamentală privind asistenţa inanciară acordată

de România pentru procurarea paapoartelor de către unele categorii de cetăţenidin Republica Moldova. i de această dată subiectele politice delicate sunt ocolitepremeditat14. Agenda discuţiilor este dominată de explorarea oportunităţilor de co-operare în sera energetică, cum ar i participarea Republicii Moldova la construc-ţia Centralei Nucleare de la Cernavodă, sau în domeniile privatizării, agriculturii,transporturilor, educaţiei, culturii etc. De asemenea, pentru a impulsiona coopera-rea economică cu Republica Moldova, prim-ministrul României, Adrian Năstase,anunţă despre decizia sa de a conduce, în toamna anului 2001, o importantă misiuneeconomică în Republica Moldova.

Evitarea deliberată a subiectelor politice sensibile din dialogul moldo-român aprivat, însă, autorităţile din ambele capitale de supapa necesară pentru a prevenio tensionare, provocată de acumularea unor nemulţumiri, rustrări, suspiciuni sauîndoieli reciproce. În consecinţă, asistăm la o alunecare treptată a dialogului politicdin spaţiul diplomatic în spaţiul public în orma unor declaraţii provocatoare i,chiar, oensatoare.

Începând cu luna iulie 2001, caracterul pragmatic al cooperării moldo-române ini-ţiate de preedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, i preedintele României,Ion Iliescu, înregistrează primele isuri. În luna iulie 2001, chiar în toiul evoluţiei prag-matice a relaţiilor bilaterale cu România, în Parlamentul de la Chiinău este discutată

14“Premierul arlev a semnat o serie de documente la Bucureşti”, Basa-press, 27.07.2001.



19

i aprobată, prin votul deputaţilor comuniti i a ase deputaţi din Alianţa Braghi,„Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale i lastatutul juridic al organizaţiilor lor”15, care vine să întărească rolul i statutul limbiiruse în Republica Moldova. Discutarea i aprobarea acestei legi în Parlamentul de laChiinău provoacă nemulţumiri la Bucureti i reacţiile oicialilor români nu se lasăateptate. În particular, preedintele României avea să declare, la 7 iulie 2001, că prinlansarea teoriei existenţei unei limbi moldoveneti dierită de cea română se urmăreterealizarea unor interese de „deznaţionalizare” a românilor din Republica Moldova16.La rândul său, prim-ministrul României, Adrian Năstase, ţine să declare, de altelchiar în ajunul întâlnirii sale cu prim-ministrul moldovean Vasile arlev, că Guvernulde la Bucureti privete cu îngrijorare ultimele evoluţii din Parlamentul RepubliciiMoldova. În răspuns la declaraţia preedintelui României, liderul racţiunii comu-nitilor din Parlamentul de la Chiinău, Victor Stepaniuc, airmă că în RepublicaMoldova românii constituie „o minoritate naţională” de rând cu ruii, ucrainenii, bul-

garii17 .a. Respectiva declaraţie incită i mai mult spiritele în cele două capitale.În lipsa unui dialog politic moldo-român eicient i comprehensiv, nemulţumirile

i suspiciunile reciproce continuă să crească atât la Bucureti, cât i la Chiinău.reptat tonul declaraţiilor devine tot mai direct i acerb, iar încărcătura lor din ceîn ce mai negativă. La 20 septembrie 2001, prim-ministrul român Adrian Năstasedeclară că Guvernul României nu mai este dispus să accepte duplicitatea autori-tăţilor de la Chiinău, atât în probleme de ordin economic, cât i în cele de or-din politic. În viziunea sa, oicialii moldoveni una zic la Bucureti i alta ac laChiinău. În plus, premierul român constată că după alegerile din ebruarie 2001

din Republica Moldova, executivul de la Chiinău are o reorientare mult mai apro-piată de Moscova i atenţionează oicialii moldoveni că autorităţile române nu vorsă ie luate „drept paravan de către orţele politice de la Chiinău pentru a domo-li anumite critici interne”18. Formulând aceste critici dure la adresa Chiinăului,

Adrian Năstase anunţă că va condiţiona vizita sa de lucru la Chiinău, programatăpentru octombrie 2001, de avansarea pe linia elaborării i realizării de proiecte eco-nomice comune. otodată, poziţia Bucuretiului vizavi de subiectele politice devinei mai intransigentă. Fiind întrebat despre soarta ratatului politic de baza moldo-român, premierul român avea să declare cu aceeai ocazie că ratatul respectiv „se

ală pe linie moartă” i nu crede că cineva are un interes deosebit să-l reactualizezeîn acest moment. Cu reerire la subiectele identitare, Adrian Năstase reairmă însă căGuvernul României îi păstrează poziţia aţă de caracterul românesc al statului i allimbii oiciale din Republica Moldova i critică intenţia Guvernului de la Chiinău

15„Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi la statutul juridical organizaţiilor lor”, www.parliament.md/download/laws/ro/382-XV-19.07.2001.doc 16“Preşedintele României consideră că teoria moldovenismului urmăreşte deznaţionalizarea români-lor”, Basa-press, 09.07.2001.17“Liderul grupului parlamentar al comuniştilor armă că în Republica Moldova românii constituie

o minoritate etnică”, Basa-press, 11.07.2001.18“Premierul român declară că nu mai este dispus să accepte duplicitatea autorităţilor de la Chişinău”,Basa-press, 20.09.2001.



20

de a introduce în coli obligativitatea studierii limbii ruse, airmând că astel de ac-ţiuni ridică semne de întrebare în legătură cu deschiderea acestui stat către Europa.

Reacţia Chiinăului la declaraţiile prim-ministrului României, Adrian Năstase,nu s-a lăsat prea mult ateptată. La 2 octombrie 2001, ministrul Justiţiei al RepubliciiMoldova, Ion Morei, lansează critici dure la adresa României în cadrul audierilorla Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a dosarului MitropolieiBasarabiei împotriva Guvernului de la Chiinău, care reuza să o înregistreze.Rostind discursul său în calitate de reprezentant oicial al Guvernului RepubliciiMoldova, ministrul Ion Morei acuză România de „amestec direct în treburile statu-lui suveran i independent Republica Moldova”, precum i de „semănarea discordieiîntre credincioi pentru a se ajunge, în sârit, la conruntare i la o perpetuă starebeligerantă, de destabilizare a situaţiei sociale i politice în Republica Moldova”19.

Acest ping-pong de declaraţii ostile a dus în cele din urmă la îngheţarea dialogu-lui politic între Chiinău i Bucureti până în anul 2003. Declaraţiile incendiare so-

norizare de Ion Morei la Strasbourg au ost cali icate de Guvernul României ca oen-satoare i iresponsabile i acesta a solicitat Chiinăului scuzele de rigoare. Chiinăulneiind receptiv la solicitarea Bucuretiului, mai mulţi oiciali români de rang înalti-au suspendat vizitele oiciale în Republica Moldova, printre acestea numărându-sei vizita prim-ministrului României, Adrian Năstase.

Schimbul de declaraţii dure a continuat i pe parcursul anului 2002. otui sâr-itul anului 2002 oeră părţilor o nouă oportunitate de a redemara dialogul poli-tic suspendat de mai bine de un an. La 19 octombrie 2002, preedinţii RepubliciiMoldova i României, Vladimir Voronin i Ion Iliescu, se întâlnesc la Beirut cu

ocazia Summitului Francooniei. În contextul acestei întâlniri dânii convin asupracreării unui grup de lucru ormat din reprezentanţi ai instituţiilor prezidenţiale iguvernelor din ambele state pentru a analiza situaţia existentă i să elaboreze pro-puneri destinate soluţionării problemelor ce împiedică evoluţia relaţiilor bilaterale.

Anume în urma acestei înţelegeri de principiu, la 25 ianuarie 2003, la Chiinău sedeplasează consiliera preedintelui României pe probleme de relaţii externe, SimonaMiculescu. Dna Miculescu este primită de preedintele Vladimir Voronin, iar discu-ţiile lor se axează, în primul rând, pe demararea consultărilor la nivel de experţi, carear i trebuit să examineze stadiul curent al relaţiilor bilaterale, să identiice soluţiipentru depăirea crizei politice i să elaboreze în comun un program de extindere i

aproundare a relaţiilor bilaterale.Dezgheţul survenit în relaţiile Republicii Moldova cu România de la începutul

anului 2003 permite ministrului de Externe al României, Mircea Geoană, să sedeplaseze la 1 aprilie 2003, la Chiinău. În urma întrevederilor i discuţiilor pe careacesta le are cu preedintele Vladimir Voronin i cu ministrul de Externe moldo-vean, Nicolae Dudău, părţile cad de acord să urgenteze semnarea ratatului po-litic de bază, iar reglementarea juridică a rontierei moldo-române să se bazeze peprincipiul succesiunii la traseul liniei de rontieră dintre osta URSS i România 20.

19

„Ministrul Justiţiei a acuzat România de expansionism”, Basa-press, 03.10.2001.20“Ministrul român de Externe anunţă reluarea dialogului politic Bucureşti-Chişinău”, Basa-press,01.04.2003.



21

Pentru a pune în practică respectivele înţelegeri, părţile au convenit, de asemenea,să constituie delegaţiile oiciale pentru a iniţia în cel mai scurt timp prima rundăde negocieri. Ministrul român de Externe a sonorizat, totodată, la Chiinău treimesaje importante: a reiterat sprijinul României pentru aderarea Republicii Moldovala Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est (PCESE); a comunicat aliniereaRomâniei la decizia Consiliului UE din 27 ebruarie 2007 privind introducerea re-stricţiilor de circulaţie în UE pentru liderii secesioniti din regiunea transnistreanăa Republicii Moldova; de asemenea, a dat asigurări că Guvernul României nu vaintroduce regimul de vize pentru cetăţenii moldoveni înainte de anul 2007, pânăatunci urmând să ie găsite argumente pentru ormule ce ar putea excepta de la obli-gativitatea vizelor categoriile de cetăţeni ai Republicii Moldova care maniestă uninteres deosebit pentru dezvoltarea relaţiilor cu România.

Vizita la Chiinău a ministrului român de Externe a ost interpretată în ambelecapitale ca o relansare de acto a dialogului politic moldo-român. Această relansare

s-a dovedit în cele din urmă una iluzorie. La scurt timp după vizită la Chiinău alui Mircea Geoană, i anume la 16 aprilie 2003, la Bucureti se reunesc comiteteleinterministeriale de cooperare moldo-română, care au, însă, pe agenda lor de lucrudoar probleme de ordin economic. În paralel, sunt reluate consultările bilaterale cuprivire la ratatul politic de bază dintre Republica Moldova i România. În timpulvizitei sale la Chiinău, ministrul român de Externe, Mircea Geoană, propune au-torităţilor moldovene semnarea unei declaraţii de parteneriat privilegiat europeanîntre ambele state. Ideea nu găsete susţinerea cuvenită la Chiinău. Guvernul mol-dovean propune, în schimb, renegocierea ratatului politic de bază paraat în aprilie

2000. Răspunsul Bucuretiului este i mai puţin lexibil.Prin vocea eului său, Adrian Năstase, Guvernul român anunţă la 2 octombrie2003, la Strasbourg, că semnarea unui tratat politic de bază între România i RepublicaMoldova este inutilă. Solicitat să comenteze airmaţia lui Adrian Năstase privind inuti-litatea semnării ratatului politic de bază între Republica Moldova i România, pree-dintele Voronin declară că aceasta este o decizie unilaterală a Bucuretiului, care poatei înţeleasă după ce Chiinăul a insistat asupra redactării substanţiale a textului dejaparaat în aprilie 200021. otodată, el respinge ideea semnării unei declaraţii comunemoldo-române de cooperare europeană pe motiv că un astel de parteneriat nu va acce-lera integrarea Republicii Moldova în UE în condiţiile în care România nu este mem-

bru al UE. Astel, din cauza poziţiilor diametral opuse între părţi, consultările bilateralela subiectul tratatului politic de baza ajung din nou în impas în toamna anului 2003.

În toamna anului 2003, dialogul politic moldo-român înregistrează o stagnare gene-rală pe undalul avizării pozitive de către Guvernul moldovean a proiectului ConcepţieiPoliticii Naţionale de Stat, conorm căreia „moldovenii sunt naţionalitatea ondatoare astatului, iar împreună cu reprezentanţii altor etnii: ucrainenii, ruii, găgăuzii, bulgarii,evreii, românii, beloruii, rromii, polonezii i alţii constituie poporul Moldovei pentrucare Republica Moldova este patria lor comună”22. În acelai proiect se mai anunţa că

21

“Preşedintele Voronin a susţinut la Strasbourg o conerinţă de presă”, Basa-press, 02.10.2003.22Concepţia Politicii Naţionale a Republicii Moldova, www.parlament.md/download/laws/ro/546- XV-19.12.2003.doc



22

„pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus i ruso-moldovenesc stator-nicit istoricete, care în actualele condiţii este necesar să ie dezvoltat i perecţionat”23.Întâmplător sau nu, dar nu putem să nu remarcăm aptul că înrăutăţirea calităţii dia-logului politic se produce în paralel cu desăurarea negocierilor secrete moldo-ruse cuprivire la soluţionarea conlictului transnistrean pe baze ederative.

Începând cu octombrie 2003, asistăm don nou la exteriorizarea publică a neînţe-legerilor dintre Chiinău i Bucureti. i de această dată, Consiliul Europei (CoE)este scena aleasă pentru ampliicarea lor. La 9 octombrie 2003, reprezentantul per-manent al Republicii Moldova la CoE, Alexei ulbure, inormează Comitetul deMinitri al Consiliului Europei despre problemele existente în relaţiile RepubliciiMoldova cu România, declară că aceste probleme nu pot i soluţionate în cadruldialogului bilateral i, prin urmare, solicită asistenţa orului de la Strasbourg în de-păirea divergenţelor acumulate între Chiinău i Bucureti24.

Declaraţia lui ulbure este recepţionată cu dezaprobare la Bucureti. Într-un co-

municat de presă al Ministerului Aacerilor Externe al României, declaraţiile ăcutela Consiliul Europei de reprezentantul Republicii Moldova sunt caliicate de autori-tăţile române ca iind lipsite de suport real i necorespunzătoare spiritului europeanpe care România dorete să-l imprime relaţiilor bilaterale cu Republica Moldova25.Mai mult decât atât, în opinia Ministerului român de Externe, schimbarea bruscă alimbajului politic de către reprezentanţii Republicii Moldova este expresia diicultăţi-lor persistente în gestionarea unor aspecte complexe de natură identitară i politică 26.

Discutarea i aprobarea la 19 decembrie 2003 a Concepţiei Politicii Naţionalede către majoritatea comunistă din Parlamentul de la Chiinău exacerbează tensiu-

nea existentă deja între Bucureti i Chiinău. Anume în acest context preedinteleRomâniei, Ion Iliescu, reacţionează tranant, declarând, la 18 decembrie 2003, căpartidul de guvernământ din Republica Moldova este un partid comunist cu „năra-vuri staliniste” i a condamnat campania anti-românească declanată la Chiinău27.Răspunsul preedintelui moldovean, Vladimir Voronin, nu a întârziat să vină. Cuocazia unui interviu acordat, în ajun de An Nou, postului local de televiziune NI,preedintele Voronin declară că România a rămas unicul imperiu în Europa, consti-tuit din Moldova, Dobrogea i ransilvania i că Republica Moldova va apela la co-munitatea internaţională dacă nu va putea scăpa de „ajutorul rudelor de peste Prut”28.

Eecul Memorandumului Kozak din noiembrie 2003 este urmat de înrăutăţirearelaţiilor Republicii Moldova cu Rusia i, în paralel, de reorientarea bruscă a guver-

23Ibidem.24“Chişinăul cere Consil iului Europei să se implice în «depăşirea divergenţelor existente» în relaţiilemoldo-române”. Basa-press, 11.10.2003.25“Ministerul de Externe de la Bucureşti respinge acuzele la adresa României ormulate de Reprezen-tantul Chişinăului la Strasbourg”, Basa-press, 13.10.2003.26Ibidem.27„Preşedintele României consideră că partidul de guvernământ de la Chişinău este un partid comu-

nist cu «năravuri staliniste»”, Basa-press, 19.12.200328Preşedintele Vladimir Voronin consideră că România “trebuie să înceteze intervenţia în RepublicaMoldova”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=27274



23

nării de la Chiinău spre aproundarea relaţiilor cu UE. Nouă conjunctură regionalăoeră Chiinăului i Bucuretiului o nouă oportunitate pentru depăirea blocajelorexistente. În consecinţă, pe parcursul anului 2004 ambele capitale renunţă la discur-sul ostil, iar vetile pozitive vin să ia treptat locul celor negative în relaţiile moldo-române. De exemplu, la 1 aprilie 2004, la Chiinău i Iai sunt organizate, în paralel,seminare comune în cadrul cărora reprezentanţii Republicii Moldova i ai Românieise pun de acord asupra elaborării Programului de Vecinătate, ce s-ar înscrie în con-textul extinderii spre Est a UE.

Datorită (în mare parte) susţinerii acordate de România, în 2004 RepublicaMoldova este acceptată în calitate de observator la Procesul de Cooperare dinEuropa de Sud-Est (PCESE). De asemenea, România sprijină iniţiativa preedin-telui moldovean Vladimir Voronin cu privire la semnarea de către Rusia, Ucraina,România, OSCE, SUA i UE a unui pact de stabilitate i securitate pentru RepublicaMoldova29. În domeniul cooperării economice, la 9 august 2004, autorităţile româ-

ne anunţă că Republica Moldova i România au pregătit pentru a pune în uncţiunelinia electrică de tensiune înaltă ce leagă ambele state, pentru a asigura securitateaenergetică a Republicii Moldova. În toamna aceluiai an este reluat dialogul bilateralla nivel instituţional. Astel, la 8 noiembrie 2004, la Chiinău este organizată reuni-unea Comisiei mixte interguvernamentale moldo-române de colaborare economicăi de integrare europeană, iar discuţiile au ca laitmotiv necesitatea dezvoltării uneicooperări pragmatice între Chiinău i Bucureti.

1.4. Perioada prieteniei iluzorii: ianuarie 2004 – aprilie 2006

Alegerea lui raian Băsescu în calitate de preedinte al României în decembrie2004 este urmată de impulsionarea dialogului politic dintre Chiinău i Bucureti.Integrarea europeană a Republicii Moldova i României devine platorma politicăcare acilitează apropierea dintre nou alesul preedinte al României i preedinteleRepublicii Moldova, Vladimir Voronin, alat la sârit de mandat. De altel, la aceaetapa, guvernarea de la Chiinău era preocupată de asigurarea condiţiilor necesare,atât pe plan intern cât i extern, în vederea câtigării alegerilor parlamentare din e-bruarie 2005 de către PCRM, precum i a realegerii lui Vladimir Voronin în uncţiade preedinte al Republicii Moldova.

Fiind în relaţii reci cu vechiul partener strategic – Rusia, Vladimir Voronin i

echipa sa reorientează politica externă a Republicii Moldova în direcţia apropie-rii de UE. Integrarea europeană devine elementul principal al campaniei electora-le desăurate de PCRM i secretarul general al acestuia – preedintele RepubliciiMoldova, Vladimir Voronin. Distanţarea de Federaţia Rusă i asumarea integrăriieuropene ca obiectiv strategic al politicii externe îi asigurau preedintelui Vladimir

29Ideea semnării unui pact de stabilitate şi securitate pentru Republica Moldova a ost enunţată depreşedintele Vladimir Voronin în iunie 2004 în aţa ambasadorilor străini acreditaţi la Chişinău.Conorm proiectului original propus de Chişinău, prin semnarea acestui pact, Rusia, Ucraina,

OSCE, România, SUA şi UE s-ar angajat să garanteze neutralitatea permanentă a RepubliciiMoldova. Proiectul Chişinăului a ost modicat ulterior, iar la propunerea SUA clauza garantăriiinternaţionale a neutralităţii permanente a ţării noastre a ost exclusă.



24

Voronin bunăvoinţa Occidentului. De altel, nu ără consimţământul Occidentului,în Republica Moldova, alată în ajun de alegeri parlamentare, se deplasează lide-rul Revoluţiei randairilor – preedintele Georgiei, Mihail Saakavili, liderulRevoluţiei Oranj – preedintele Ucrainei, Viktor Iucenko, i liderul alianţei oranj„Democraţie i Adevăr” de la Bucureti – preedintele României, raian Băsescu.

Vizita preedintelui raian Băsescu la Chiinău din 21 ianuarie 2005 pune în-ceputul unei noi perioade de cooperare în relaţiile bilaterale moldo-române30.Susţinerea de care preedintele Voronin i echipa sa au beneiciat în timpul campa-niei electorale din iarna anului 2005, semnarea Planului de acţiuni dintre RepublicaMoldova i UE, precum i adoptarea de către noul Parlament al Republicii Moldovaa Declaraţiei privind parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor de integra-re europeană31 au creat împreună condiţii prielnice pentru apropierea Chiinăuluide Bucureti. Întors la Bucureti după vizita sa ulger la Chiinău, raian Băsescudeclară entuziasmat că „politicianul Vladimir Voronin este un om care a înţeles

ce are de ăcut pentru ţara lui, pentru Moldova, că drumul spre Vest este o com-ponentă obligatorie a politicii externe i că standardele UE trebuie să înceapă a irespectate, dacă a luat această opţiune”32. La rândul său, cu ocazia unui interviuacordat postului de radio rusesc „Eho Moskvî”, preedintele Voronin argumenteazădorinţa Republicii Moldova de a dezvolta relaţii de prietenie cu România, deoareceRomânia va deveni membru al UE, iar Republica Moldova va deveni membru asoci-at al UE33. Cu aceeai ocazie, dânsul ţine să remarce că în timp ce osta conducere aRomâniei a ost preocupată mai mult de valorile istorico-ilologice, decât de proble-mele economice reale, odată cu venirea lui raian Băsescu la Preedinţia României

situaţia s-a schimbat, iar relaţiile moldo-române ar putea renate34.Pe parcursul anului 2005 asistăm la o revigorare rapidă a relaţiilor bilaterale petoate planurile. Republica Moldova devine un subiect constant al discuţiilor purtatede preedintele României cu prim-ministrul Marii Britanii, ony Blair, i cu pre-edintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, în ebruarie 2005, cu preedintele SUA,George Bush, în martie 2005 i cu preedintele Ucrainei, Viktor Iucenko, în aprilie2005, iar preedintele Voronin este inormat de iecare dată teleonic despre conţi-nutul discuţiilor avute de către omologul său de la Bucureti cu mai marii lumii.Dialogul politic moldo-român nu mai este prizonierul unor subiecte sensibile pre-

cum negocierea ratatului politic de bază i a Acordului privind regimul rontiereide stat. Un ir de alte subiecte importante – printre care contribuţia României la

30“Preşedintele raian Băsescu în vizită la Chişinău”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/01/050121_basescu_voronin.shtml31La 24 martie 2005 a ost adoptată Declaraţia Parlamentului RM privind parteneriatul politic pen-tru realizarea obiectivelor integrării europene, care prevede consensul larg al partidelor parlamentarecu privire la promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană.32“România nu va interveni decât diplomatic în conictul dintre Republica Moldova şi ransnis-tria”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3292033

“Moldova are nevoie de România, deoarece aceasta va deveni în curând membru al Uniu-nii Europene”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3322234Ibidem.



25

reglementarea conlictului transnistrean, sincronizarea eorturilor de integrare euro-peană ale Chiinăului i Bucuretiului, includerea Republicii Moldova în pachetulBalcanilor de Vest de aderare la UE, mersul reormelor democratice în RepublicaMoldova sau asigurarea securităţii energetice a ţării noastre – devin teme uzuale peagenda dialogului politic moldo-român.

Declaraţiile ostile la adresa Bucuretiului dispar din discursul preedinteluiVoronin. Dimpotrivă, acesta se pronunţă cu dierite ocazii în avoarea dezvoltăriiunor relaţii cât mai apropiate cu România, salută susţinerea constantă a Chiinăuluide către Bucureti în cadrul organizaţiilor internaţionale i regionale, apreciazăînviorarea relaţiilor economice bilaterale i nu uită să mulţumească preedinteluiRomâniei, raian Băsescu, pentru dezgheţarea relaţiilor la nivel politic, precum ipentru disponibilitatea de a ajuta Republica Moldova prin livrări de gaze naturale ienergie electrică în cazul apariţiei unor situaţii critice determinate de posibile presi-uni din exterior.

otui, agendele Chiinăului i Bucuretiului cu privire la evoluţia cooperării lorbilaterale nu coincid întru totul. De exemplu, dorinţa României de a juca un rol însoluţionarea chestiunii transnistrene, prin ormularea propriului plan de rezolvare aconlictului, este descurajată de Chiinău pe motiv că astel vor i puse în pericol ne-gocierile propriu-zise. Pe linia integrării europene, intenţia României de a juca rolulde avocat al Republicii Moldova în UE este recepţionată cu răceală de autorităţilede la Chiinău, în viziunea cărora Republica Moldova nu are nevoie de avocaţi, ci departeneri35. În ciuda activizării dialogului politic, părţile nu reuesc să ajungă la uncompromis cu privire la semnarea ratatului politic de bază. În timp ce Bucuretiul

optează pentru semnarea unui acord de parteneriat european36, Chiinăul propuneRomâniei semnarea unui tratat de parteneriat i colaborare, variantă consideratăde autorităţile române ca iind depăită la nivel european37. Mai mult decât atât,treptat devine tot mai clar că ambele capitale îi undamentează pe ormule dieri-te i contradictorii propriile viziuni de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. În viziuneaBucuretiului, România îi va construi relaţiile cu Republica Moldova pornind dela principiul „un popor, două state”38. Această viziune este, însă, în contradicţietotală cu cea a guvernării comuniste de la Chiinău, care dorete o cooperare cuBucuretiul în baza principiului „două popoare, două state”39. oate aceste elemente

discordante au alimentat, mai întâi, apariţia unor sincope în dialogul politic dintre

35„Moldova are nevoie de parteneri, nu de avocaţi”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060511_moldova_romania_relatie.shtml36“ratatul bilateral – viziuni dierite la Chişinău şi Bucureşti”, BBC, http://www.bbc.co.uk/roma-nian/news/story/2006/04/060427_moldova_romania_tratat.shtml37«Preşedintele României susţine că UE ar putea avea „o oaie de parcurs” pentru Republica Moldo-va», Basa-press, 20.01.2006.38„raian Băsescu: Avem avantajul că suntem contribuitori cu soluţii în poziţia Uniunii Europe-ne în raport cu ransnistria, ceea ce este oarte important”, Moldova Azi, http://www.azi.md/

news?ID=3464339„Voronin l-a elicitat pe Băsescu cu ocazia Zilei Naţionale a României”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=37019



26

Chiinău i Bucureti, iar apoi au dus la degradarea accelerată a relaţiilor moldo-ro-mâne până la impasul aproape total din decembrie 2007.

1.5. Perioada confruntărilor continue: aprilie 2006 – decembrie 2008

Cât n-ar părea de paradoxal, dar anume integrarea europeană – platorma ce i-a

apropiat pe cei doi ei de stat, V. Voronin i . Băsescu – a devenit în vara anului2006 mărul discordiei dintre Chiinău i Bucureti. Începând cu aprilie 2006, lasupraaţa dialogului moldo-român apar primele semnale că între cele două capitaleexistă dierenţe de principiu în abordarea subiectului integrării europene a RepubliciiMoldova. Alat la 17 aprilie 2006 în vizită de lucru la Chiinău, ministrul românde Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, declară că „România este ansa de integrareeuropeană a Moldovei”40. În timpul acestei vizite, el sugerează Chiinăului să decidărepede dacă are nevoie de această ansă sau nu, pentru că „nu există i-i, există ori-ori, iar celebrul proverb cu mielul detept care suge de la două oi nu-i are aplicare în

Uniunea Europeană”41

. Ministrul român de Externe ţine, de asemenea, să reiterezecă în viziunea Bucuretiului semnarea unui acord de parteneriat european ar i maiconvenabil pentru ambele părţi decât semnarea unui simplu tratat politic de bază,depăit ca ormă i conţinut42.

Îndată după consumarea vizitei ministrului de Externe al României, la PreedinţiaRepublicii Moldova este organizată o reuniune specială având ca subiect evoluţia rela-ţiilor moldo-române. În urma acestei reuniuni, Chiinăul atrage atenţia Bucuretiuluică semnarea ratatului politic de bază între Republica Moldova i România, precumi a Acordului de rontieră va „marca un jalon incontestabil în consolidarea imunităţiide politică externă a statalităţii moldoveneti”43 i, de asemenea, va constitui cea maiimportantă investiţie de politică externă a României în reglementarea transnistreanăi consolidarea securităţii regionale în bazinul Mării Negre.

La începutul lunii mai 2006, în cadrul unor audieri organizate de ParlamentulRepublicii Moldova cu privire la relaţiile moldo-române, ministrul moldovean deExterne, Andrei Stratan, declară că Republica Moldova are nevoie de parteneri înprocesul de integrare europeană i nu de avocaţi, aluzie directă la declaraţiile ante-rioare ăcute de preedintele României, raian Băsescu, prin care acesta reconirmaangajamentul României de a i avocatul Republicii Moldova în UE44. Cu reerire lasubiectul tratatului politic de bază, în cadrul acelorai audieri parlamentare, eul

diplomaţiei de la Chiinău anunţă că autorităţile moldovene se pronunţă în continu-are pentru procedura de prezentare i examinare a unui tratat de parteneriat i co-laborare între Republica Moldova i România, incluzând aspecte de colaborare atât

40 „ Mihai Răzvan Ungureanu: România este şansa Moldovei de integrare europeană”, Mol-dova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3889941Ibidem.42„ratatul bilateral – viziuni dierite la Chişinău şi Bucureşti”, BBC, http://www.bbc.co.uk/roma-nian/news/story/2006/04/060427_moldova_romania_tratat.shtml43“La Preşedinţie s-a discutat despre tratatul de bază şi tratatul de rontieră cu România”, Moldova

Azi, http://www.azi.md/news?ID=3903444„Moldova are nevoie de parteneri, nu de avocaţi”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060511_moldova_romania_relatie.shtml



27

politice, cât i interguvernamentale, care au ost relectate în acordurile anterioare,inclusiv cu alte state, reeritor la integrarea europeană45.

Dierenţele de abordare a tematicii de integrare europeană devin evidente pentruopinia publică din ambele state când la 1 iulie 2006 preedintele raian Băsescuanunţă că „România a oerit Republicii Moldova varianta de a intra împreună înUniunea Europeană, dar decizia le aparţine autorităţilor de la Chiinău i poporuluiRepublicii Moldova”46. Declaraţia în cauză este nuanţată cu mesaje identitar-istori-ce, care resuscitează obiile i prejudecăţile guvernării comuniste de la Chiinău. Deexemplu, în acelai context, preedintele Băsescu a ţinut să declare că după reîntre-girea Germaniei, România este singurul stat european încă separat în două părţi, iaruniicarea se va ace „în interiorul Uniunii Europene i nu altel, într-un viitor nuoarte îndepărtat”47.

Reacţia Chiinăului la declaraţiile preedintelui României nu întârzie prea mult.La 11 iulie 2006, preedintele Vladimir Voronin declară în răspuns că unirea

Republicii Moldova cu România nu se va produce nici după aderarea la UE, iararhitecţii acestor scenarii, atât la iraspol, cât i la Bucureti, trebuie să se împacecu ideea ca asemenea vise sunt irealizabile. otodată, preedintele moldovean s-apronunţat împotriva oricărei uniri sau creări de conederaţii, nici chiar pentru aurgenta integrarea în UE sau în alte scopuri. Reerindu-se la un plan al Românieide reglementare a conlictului transnistrean, despre care Bucuretiul anunţase cudouă luni înainte, preedintele Voronin a evidenţiat că acest plan nu a ost pre-zentat Chiinăului i că în problema transnistreană nu există un deicit de propu-neri i planuri. El recomandă României să contribuie la reglementarea conlictului

transnistrean prin semnarea ratatului politic de bază i a Acordului de rontieră cuRepublica Moldova48.reptat dialogul politic moldo-român iese din albia normalităţii i se transor-

mă într-un schimb dur de replici ce plasează relaţiile dintre Republica Moldovai România pe traiectoria unui cerc vicios de declaraţii i acţiuni necoordonate,unilaterale, provocatoare i chiar ostile. La nivel de declaraţii, asistăm la perma-nentizarea unui comportament păgubos pentru ambele părţi, i anume: în timp cepreedintele Băsescu atinge coarda sensibilă a conexiunilor identitar-istorice ce leagăpopoarele din ambele state, preedintele Voronin acuză România că atentează la

statalitatea Republicii Moldova49

. Aceste luări de poziţii sunt mediatizate pe larg atâtîn Republica Moldova, cât i România, inluenţând negativ opiniile publice de peambele maluri ale Prutului. Astel, în opinia publică din România se înrădăcineazătot mai mult o percepţie negativă despre conducerea de la Chiinău, iar opinia pu-

45Ibidem.46„raian Băsescu armă că România a oerit Republicii Moldova şansa de a intra împreună în UE”,Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3991047Ibidem.48 „Vladimir Voronin: Republica Moldova nu se va uni cu România nici după integrarea europeană”,

Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4003549„Preşedintele Vladimir Voronin susţine ca România impune Moldovei regulile de joc”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=42148



28

blică din Republica Moldova este implicată în noi runde de dispute interne pe temeidentitar-istorice. În consecinţă, atât Bucuretiul cât i Chiinăul nu mai sunt pre-ocupaţi de rezolvarea problemelor de ond ale cooperării bilaterale, mai mult decâtatât capacitatea ambelor părţi de a găsi în comun soluţii pragmatice i consensualepentru depăirea respectivelor probleme este serios aectată.

Lipsa unui dialog politic eicient i a unei coordonări corespunzătoare între celedouă capitale duce la înmulţirea problemelor curente între Chiinău i Bucureti– chestiunea cetăţeniei române pentru cetăţenii moldoveni, chestiunea consulate-lor române, chestiunea Mitropoliei Basarabiei i cea a semnării Convenţiei privindmicul traic la rontiera moldo-română –, care, în cele din urmă, aruncă dialogulpolitic dintre Republica Moldova i România într-un impas cvasitotal.

Chestiunea cetăţeniei române. În edinţa din 5 septembrie 2006, GuvernulRomâniei aprobă ordonanţa de urgenţă care modiică Legea cetăţeniei române însensul simpliicării procedurii de depunere a dosarelor pentru redobândirea cetăţeni-

ei române. Această decizie a generat 450.000 de aplicaţii de solicitare a cetăţeniei ro-mâne din partea cetăţenilor Republicii Moldova50, care doreau să călătorească liber,ără vize, în spaţiul UE. Gestul Bucuretiului este interpretat de Chiinău drept oprovocare instrumentată deliberat în contextul obţinerii de către România a certitu-dinii aderării sale la UE51. Cert este că respectivele solicitări de cetăţenie română auprovocat o presiune internă de neneglijat asupra guvernului moldovean. Încercândsă acă aţă acestei situaţii delicate, Chiinăul adoptă o poziţie radicală i inlexibilăîn negocierile cu Comisia Europeană privind semnarea cu UE a Acordului de aci-litare a regimului de vize52. Negociatorii moldoveni solicită Comisiei Europene, nici

mai mult, nici mai puţin, liberalizarea totală a regimului de vize cu UE. În răspuns,Comisia Europeană respinge solicitarea Chiinăului, prima rundă de negocieri eu-ează lamentabil, iar imaginea Republicii Moldova de partener responsabil i previzi-bil este serios ionată.

Chestiunea consulatelor române. La 20 octombrie 2006, la Bucureti are locsemnarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova i Guvernul României pri-vind regimul călătoriilor reciproce, care introduce obligativitatea vizelor române pen-tru cetăţenii moldoveni. Cuprinse de ebra declaraţiilor provocatoare, precum i încondiţiile unui dialog politic tot mai ineicient, Chiinăul i Bucuretiul nu vor asi-

gura condiţiile propice pentru implementarea Acordului privind regimul călătoriilorreciproce. Părţile nu reuesc să convină asupra unei ormule de deschidere a douăoicii consulare române la Bălţi i Cahul. În consecinţă, Consulatul României de laChiinău este copleit, la începutul anului 2007, de luxul aplicaţiilor pentru obţine-rea vizelor române. Pentru a debloca situaţia creată, la 16 ianuarie 2007, preedinteleraian Băsescu eectuează o vizită ulger la Chiinău unde se întâlnete cu preedin-

50O. Stamati (2007), „Şi din nou despre Cetăţenie”, Unimedia.md, www.unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=interviewbyid&id=1351

Declaraţia Guvernului RM din 07.03.2007, http://www.ma.md/noutati/552/52 Acordul de acilitare a regimului de vize dintre Republica Moldova şi UE a ost paraat la 25 aprilie2007 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008.



29

tele Vladimir Voronin. În urma unor discuţii tête-à-tête, ambii preedinţi cad deacord asupra deschiderii temporare a două birouri consulare române la Bălţi i Cahul,care ar i trebuit să reducă presiunea asupra Consulatului român de la Chiinău53.

Revenit de la Chiinău, preedintele Băsescu declară că până la acel moment auost depuse aproximativ 800 mii de cereri pentru obţinerea cetăţeniei române decătre cetăţenii Republicii Moldova, iar în cursul anului 2007, acest număr va cretepână la 1,5 milioane54. La 28 ebruarie 2007, în timpul edinţei Guvernului de laBucureti, preedintele român vine cu noi nuanţări la acest subiect. raian Băsescucaliică necesitatea simpliicării procedurilor de acordare a cetăţeniei române cetăţe-nilor Republicii Moldova drept nevoie politică i reacţie irească la solicitările mol-dovenilor. otodată, el anunţă că Guvernul României va cumpăra ediicii pentruinaugurarea consulatelor române la Bălţi i Cahul, precum i pentru deschidereala Chiinău a unui centru comun de eliberare a vizelor pentru ţările din UE, carear i urmat să se ocupe inclusiv i de acordarea cetăţeniei române pentru cetăţenii

Republicii Moldova55. Intenţia României de a deschide un centru comun pentru eli-berarea vizelor UE nu a ost coordonată cu partea moldoveană. Faptul că aceasta ini-ţiativă a ost anunţată de autorităţile române, ignorând decizia Republicii Moldovade a inaugura un asemenea centru pe lângă Ambasada Ungariei la Chiinău, a am-pliicat suspiciunile guvernanţilor moldoveni aţă de adevăratele intenţii ale părţiiromâne. În aceste condiţii, autorităţile moldovene reacţionează imediat i retractea-ză înţelegerea verbală cu privire la deschiderea celor două secţii consulare la Bălţi iCahul. La 5 martie 2007, Guvernul de la Chiinău adoptă o declaraţie extrem dedură, acuzând România de promovarea unei politici care ameninţă statalitatea i

securitatea naţională a Republicii Moldova i ace apel la comunitatea internaţionalăsă-i olosească inluenţa asupra României, pentru ca aceasta să-i readucă intereseleîn albia irească a unor relaţii de bună vecinătate i înţelegere56.

Chestiunea Mitropoliei Basarabiei. În toamna anului 2007, problema vizeloreste urmată de resuscitarea chestiunii Mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova.De această dată catalizatorul problemei a ost decizia Sinodului Bisericii OrtodoxeRomâne (BOR) de a îniinţa trei noi eparhii în cadrul Mitropoliei Basarabiei57. Înopinia Patriarhiei Române, această reactivare a ost o consecinţă irească a aptuluică anterior, printr-o decizie deinitivă luată în 2004 de Curtea Supremă de Justiţie

a Republicii Moldova i prin modiicările înregistrate la Statutul de organizare i

53“România va deschide în câteva zi le consulate la Bălţi şi Cahul”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4275954„România intenţionează simplicarea procedurii de acordare a cetăţeniei pentru moldoveni”, Mol-dova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4306455„România va achiziţiona în Republica Moldova edicii pentru două consulate şi un centru de vizepentru UE”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4342356Declaraţia Guvernului RM din 07.03.2007, http://www.ma.md/noutati/552/ ; „Vladimir Voro-nin apreciază că România are mult până la statutul de stat european democratic, iar relaţiile cu Rusia

se edică corect şi constructiv”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4345757„Mitropolia Moldovei critică o decizie a Sinodului BOR”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071030_eparhii_mitropolie.shtml



30

uncţionare a Mitropoliei Basarabiei, aceasta din urmă a ost recunoscută dreptsuccesoare spirituală, canonică i istorică a Mitropoliei Basarabiei care a uncţio-nat până în anul 1944, cu eparhiile sale componente: Arhiepiscopia Chiinăului,Episcopia Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud i Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor ia toată ransnistria58.

Decizia Sinodului BOR provoacă nemulţumirea reprezentanţilor MitropolieiMoldovei, alată sub jurisdicţia Patriarhiei de la Moscova. Sinodul MitropolieiMoldovei caliică decizia Patriarhiei Române drept atentat la adresa unităţiiOrtodoxiei i amestec direct i agresiv în teritoriul canonic al altei entităţi bisericeti.Episcopul de iraspol i Dubăsari, PS Iustinian, alat sub jurisdicţia MitropolieiMoldovei, cataloghează decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române ca iind oprovocare la adresa Bisericii, Statului i un actor suplimentar de instabilitate înconlictul moldo-transnistrean59. În dispută se implică i Patriarhia Rusă de laMoscova, care critică decizia Sinodului BOR, sub pretextul că ar pune în pericol

unitatea ortodoxă i cere anularea respectivei decizii60. Această dispută eminamentede natură canonică capătă, însă, amploare politică din cauza implicării preedinte-lui moldovean Vladimir Voronin, care interpretează decizia BOR ca iind una dinmaniestările agresiunii permanente a României la adresa Republicii Moldova. La 6decembrie 2007, alat în vizită de lucru la Bruxelles, dânsul ţine să declare public căRomânia nu a recunoscut statalitatea Republicii Moldova i încearcă să o subminezeprin atragerea studenţilor, preoţilor i prin acordarea de paapoarte române cetăţe-nilor moldoveni61. La 19 decembrie 2007, preedintele Voronin aduce noi învinuiriBucuretiului, declarând că „ceea ce se întâmplă în jurul Bisericii noastre ortodoxe

moldoveneti, e clar că aceasta este tot un pas i o agresiune din partea Românieiasupra Republicii Moldova”62.ransormarea disputei canonice într-o problemă politică declanează o vânătoa-

re de vrăjitori în Republica Moldova. La 12 decembrie 2007, Ministerul moldoveande Externe declară persona non grata doi diplomaţi de la Ambasada României laChiinău, sub pretextul săvâririi de către acetia a unor acţiuni neconorme custatutul de diplomat63. Decizia Chiinăului este apreciată de Bucureti ca repre-zentând un gest inamical total nejustiicat i care vine în contradicţie cu atitudineaconstructivă i cooperantă pe care România a maniestat-o în permanenţă la adre-sa Republicii Moldova64. Cazul celor doi diplomaţi este urmat în ianuarie 2008

58“Patriarhia Română ace precizări despre noile eparhii”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071031_reactie_bor.shtml59Mitropolia Moldovei critică o decizie a Sinodului BOR”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071030_eparhii_mitropolie.shtml60„Biserica Rusă cere anularea îninţării eparhiilor”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/moldo-va/story/2007/11/071108_patriarhia_rusa_bor.shtml61„Vladimir Voronin acuză România de «agresiune permanentă» la adresa Republicii Moldova”,Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4726862„România nu recunoaşte Moldova ca stat suveran”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/moldo-

va/story/2007/12/071219_voronin_presser.shtml63Comunicat MAEIE al RM din 12.12.2007, http://www.ma.md/noutati/1038/64„MAE român apreciază ca ind nejusticat gestul autorităţilor de la Chişinău de a declara per-



31

de o campanie de hărţuire a preoţilor Mitropoliei Basarabiei de către autorităţilemoldovene65. Bucuretiul reuză să răspundă cu aceeai monedă, cu toate acesteadevine clar că dialogul politic moldo-român a atins cel mai jos nivel din istoria sa.Paradoxal sau nu, dar anume în aceste împrejurări, la 21 ianuarie 2008, preedinteleVladimir Voronin este decorat de patriarhul Moscovei i Întregii Rusii, Alexei al II-lea, „pentru activitatea remarcabilă de consolidare a popoarelor ortodoxe”66.

Cu ocazia ceremoniei de decorare, patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, reia mesajulpreedintelui Voronin privind imixtiunea României în treburile interne ale RepubliciiMoldova, declarând că, în opinia sa, „actul de reactivare pe teritoriul Moldovei a aa-numitei Mitropolii a Basarabiei, adoptat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în1992, a relectat aspiraţiile cercurilor politice care tind spre integrarea Moldovei încadrul României. Aceste cercuri încearcă i astăzi să lipsească poporul moldovenescde dreptul său legitim la identitate i autodeterminare, apt care contravine normelorundamentale ale UE i care constituie o încălcare brutală a libertăţii elementare a

omului”67

. În urma escaladării disputei canonice între cele două patriarhii ortodoxede la Bucureti i Moscova, nu ără implicarea politicienilor de la Chiinău, BisericaOrtodoxă Română renunţă la deschiderea celor trei eparhii pe teritoriul RepubliciiMoldova i sesizează Consiliului Europei cazurile de abuz i intimidare la care au ostsupui clericii i enoriaii din cadrul Mitropoliei Basarabiei68.

Chestiunea Convenţiei privind micul trafic la frontiera moldo-română. Exactîn acest context de neîncredere reciprocă, de declaraţii ostile i lipsă totală de dialogpolitic i diplomatic, la 25 martie 2008, Guvernul României transmite Guvernuluide la Chiinău proiectul Convenţiei privind micul traic la rontieră, pentru a iexaminat de partea moldoveană69. La 17 aprilie, Guvernul de la Chiinău inormea-

ză autorităţile române printr-un comunicat de presă că proiectul Convenţiei pri-vind micul traic la rontieră utilizează noţiunea „rontiera de stat moldo-română”,care există de acto, dar nu este juridic documentată în plan bilateral. Prin urmare,Guvernul moldovean propune semnarea Convenţiei în cauză în paralel cu ratatulprivind regimul rontierei de stat între Republica Moldova i România70. La 13 mai2008, tot pe calea comunicatelor de presă, Ministerul de Externe de la Chiinăureiterează această poziţie i, mai mult decât atât, propune Bucuretiului să extindă lamaxim perimetrul zonei de rontieră care ar intra sub incidenţa Convenţiei privindmicul traic la rontiera moldo-română71.

sona non grata doi diplomaţi din cadrul Ambasadei Române”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4735265„Mitropolia Basarabiei se va plânge la CEDO”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2008/01/080104_preoti_expulzare_reactii.shtml66„Patriarhul Rusiei şi Vladimir Voronin critică BOR”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/mol-dova/story/2008/01/080121_voronin_aleksi_critici.shtml67Ibidem.68„Patriarhia română renunţă la deschiderea a trei eparhii pe teritoriul Republicii Moldova”, Moldo-va Azi, http://www.azi.md/news?ID=4826569Marandici, I. (2008), “Zece adevăruri despre Convenţia privind micul trac”, http://www.timpul.

md/Article.asp?idIssue=774&idRubric=7990&idArticle=1824270Comunicatul MAEIE al RM din17aprilie 2008, http://www.ma.md/noutati/2514/71Declaraţia MAEIE al RM din13 mai 2008, http://www.ma.md/noutati/2669/



32

Propunerea părţii moldovene provoacă nedumerire atât la Bucureti, cât i laBruxelles, deoarece ea desconsideră Regulamentul 1931/2006 al Comisiei Europeneprin care sera de acţiune a convenţiilor privind micul traic la rontieră, negociate isemnate de statele membre ale UE cu state terţe, este limitată la zona transrontalierăde 30-50 km. Această radicalizare neîntemeiată a poziţiilor de către Chiinău trimiteun mesaj conuz la Bucureti chiar în ajunul rundei de consultări moldo-române lanivel de experţi cu privire la Acordul privind regimul rontierei de stat i Convenţiaprivind micul traic la rontieră, din 14-15 mai 2008. În urma acestei declaraţii aministerului moldovean, Convenţia privind micul traic la rontieră nu este abor-dată în timpul consultărilor, iar în ce privete Acordul privind regimul rontierei destat i ratatul politic de bază părţile se limitează la o simplă veriicare de poziţii72.Între timp, demisia ministrului român de Externe, Adrian Cioroianu, la 11 aprilie2008 i numirea lui Lazăr Comănescu la conducerea diplomaţiei de la Bucureti,la 14 aprilie 2008, oeră părţilor un nou prilej pentru reanimarea dialogului politic

moldo-român la nivelul celor două instituţii diplomatice.Vizita oicială întreprinsă la Chiinău, la 7 iulie 2008, de ministrul de Externe

român, Lazăr Comănescu, a reanimat, într-o anumită măsură, dialogul diplomaticîntre Bucureti i Chiinău, ajuns în impas în decembrie 2007, după ce Chiinăul aexpulzat din Republica Moldova doi diplomaţi români pe care i-a declarat personanon grata73. Cu toate acestea, după cinci luni de la acea vizită, dialogul politic lanivel de ei de stat, parlamente i executive rămâne în continuare „lipsit de vlagă”.De altel, nici vizita ulger la Chiinău a preedintelui României, raian Băsescu,din 20 august 2008, nu a ost în măsură să re-impulsioneze dialogul moldo-român74.

1.6. Perspectivele evoluţiei relaţiilor R. Moldova cu România

În ultimii 10 ani, politicienii din Republica Moldova (RM) i România au apelatde mai multe ori la noţiunea de pragmatism, încercând astel să plaseze pe un ăgaal normalităţii relaţiile bilaterale moldo-române. Însă, de iecare dată, politicienii dela Chiinău i Bucureti au euat în încercările lor salutabile. Mai mult decât atât,noţiunea de pragmatism a ost discreditată treptat, astel încât aceasta s-a transor-mat mai degrabă într-un euemism ce ascunde neputinţa ambelor state de a elaborao strategie comună de dezvoltare a relaţiilor de parteneriat. Vizita oicială eectuatăla Chiinău, la 7 iulie, de ministrul de Externe al României, Lazăr Comănescu,

se dorete a i un nou început de pragmatism în relaţiile Republicii Moldova cuRomânia. În aceste condiţii, principala întrebare ce se impune este dacă pragma-

72Comunicatul MAE al României 15 mai 2008, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=35853&idlnk=2&cat=473„Lazăr Comănescu: România va sprijini în continuare Republica Moldova, pentru ca apropierea sade UE să se eectueze în paşi cât mai rapizi”, Ino-Prim Neo, http://ino-prim.md/?x=22&y=1602474 Vizita preşedintelui României, raian Băsescu, la Chişinău a avut loc în contextul turului diplo-matic întreprins de şeul statu lui român în Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi urcia pentrua se inorma despre consecinţele agresiunii ruse în Georgia din 7-8 august 2008. Preşedinţii Româ-

niei şi Republicii Moldova, raian Băsescu şi Vladimir Voronin, s-au întâlnit pentru a discuta, înspecial, situaţia creată în Osetia de Sud şi conictele îngheţate, inclusiv cel transnistrean. Ino-PrimNeo, http://ino-prim.md/?a=10&nD=2008/08/20&ay=17009



33

tismul mai este un concept credibil, viabil i, mai ales, capabil să aducă dezvoltarearelaţiilor noastre cu România în albia normalităţii.

Chiar i ără o analiză aproundată a relaţiilor Republicii Moldova cu Româniadin ultimii 10 ani, putem airma că evoluţia relaţiilor bilaterale moldo-române aavut i, cu regret, continuă să aibă un parcurs sinusoidal, ce poate i comparat cuun tobogan american, ce provoacă senzaţii tari oicialilor din cele două capitale,Chiinău i Bucureti, i doar ameţeli cumplite opiniilor publice din ambele state,mai cu seamă în Republica Moldova.

Este adevărat, acest parcurs sinusoidal a ost întrerupt în repetate rânduri de pe-rioade scurte de pragmatism, ce de iecare dată surveneau după lungi perioade con-lictuale între autorităţile de la Chiinău i Bucureti. Apelând la noţiunea de prag-matism, ambele state intenţionau să pună relaţiile reciproce să reintre în normalitatei, totodată, să evite sau să soluţioneze treptat subiectele politice diicile.

În ultimii 10 ani, evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu România a ost mar-

cată de trei perioade de pragmatism moldo-român: 1) ianuarie 1998 – aprilie 2000;2) aprilie – octombrie 2001; 3) ianuarie 2005 – iulie 2006. Actualmente, pare săse preigureze la orizont cea de-a patra perioadă de pragmatism, care, deocamdată,rămâne o speranţă alimentată în mare parte de rezultatele mai mult declarative alevizitei oiciale întreprinse recent la Chiinău de ministrul de Externe al României,Lazăr Comănescu.

Prima perioadă de pragmatism cuprinde perioada ianuarie 1998 – aprilie 2000i are ca element deinitoriu prezenţa la cârma ambelor state a partidelor de ori-entare pro-democratică i pro-integrare în structurile euro-atlantice. La Bucureti

aceste partide erau reprezentate de Convenţia Democratică din România (CDR), iarla Chiinău de Alianţa pentru Democraţie i Reorme (ADR). Coincidenţa dintreCDR i ADR la nivelul principiilor i valorilor politice, precum i coincidenţa obiec-tivelor de politică internă i externă respectate i urmărite de ambele alianţe demo-cratice au constituit acei actori care au creat premisele necesare pentru iniţierea uneiperioade pragmatice în relaţiile Republicii Moldova cu România în această perioadă.

Anume pe durată acestei perioade se observă o diminuare a retoricii identitar-ling-vistice, iar in timp ce aceasta din urmă nu mai domină agenda relaţiilor bilaterale,dialogul politic dintre Chiinău i Bucureti reuete să ie extins i impulsionat latoate cele trei nivele importante: ei de stat, parlamente i guverne. Pe parcursulacestei perioade se înregistrează un dialog intens între cele doua preedinţii. Doarîn anul 1998, preedinţii Republicii Moldova i României, Petru Lucinschi i EmilConstantinescu, reuesc să se întâlnească de trei ori. ot în această perioadă, pre-edintele Parlamentului RM, Dumitru Diacov, întreprinde doua vizite de lucru laBucureti (în iunie 1998 i aprilie 1999), iar în răspuns, în aprilie 2000, la Chiinăuse ală în vizită de lucru preedintele Senatului României, Mircea Ionescu Quintus.La nivel guvernamental, au loc, în mai 1999, vizita oicială la Chiinău a prim-mi-nistrului României, Radu Vasile, iar în luna august a aceluiai an – vizita oicială laBucureti a prim-ministrului RM, Ion Sturza.

Lista întrevederilor bilaterale poate i extinsă, însă ceea ce trebuie reţinut este cădatorită iniţierii unui dialog politic intens i extins ca tematici abordate, lipsit de pre-



34

judecăţi i rustrări istorice i, mai ales, axat pe un parteneriat comun în domeniulintegrării europene, ambele state au reuit să negocieze i să paraeze, în aprilie 2000,ratatul de parteneriat privilegiat i cooperare între Republica Moldova i România.De remarcat că ratatul a ost rezultatul unui compromis asupra unor chestiuni deprincipiu atins de ambele părţi după apte ani de tratative interminabile. Datorităacestui compromis, s-a reuit elaborarea unui document politic prin care, pe de oparte, Chiinăul i Bucuretiul recunoteau caracterul special al relaţiilor lor bila-terale, întemeiate pe legături strânse cu rădăcini în trecutul istoric, precum i pecomunitatea de cultură i limbă existentă între Republica Moldova i România.otodată, ambele părţi stabileau obiectivele i principiile directorii ce ar i urmatsă ghideze viitorul lor parteneriat privilegiat, axat în special „pe sprijinul reciproc al eorturilor lor de integrare în structurile europene în cadrul unei Europe unite”, precumi pe angajamentul României de „a sprijini activ pe plan internaţional acţiunile pe care le va întreprinde Republica Moldova pentru păstrarea unităţii i integrităţii sale statale

ca unic subiect de drept internaţional”.Dinamizarea dialogului politic a avut un impact pozitiv asupra evoluţiei coope-

rării în domeniul economic. În perioada de reerinţă, România se airmă ca un par-tener economic major al Republicii Moldova. În primul rând, asistam la o creterecontinuă a schimburilor comerciale bilaterale, tendinţă ce a plasat România pe loculdoi în topul partenerilor comerciali ai ţării noastre, după Federaţia Rusă. În acelaitimp, este reluată cooperarea bilaterală în domeniul energetic, ce s-a concretizat princonectarea Republicii Moldova la sistemul energetic al României. Cooperarea în do-meniul energetic este însoţită de o cretere vizibilă a interesului părţii române pentru

participarea la procesul de privatizare a întreprinderilor industriale din ţara noastră.Dorind să atragă investiţii române în Republica Moldova, Guvernul de la Chiinăua propus părţii române privatizarea a 51% din acţiunile întreprinderii petrolieremoldoveneti „irex-Petrol”, în contul datoriilor acumulate de Republica Moldovaaţă de România în urma importului de energie electrică. (Iniţiativa Guvernului dela Chiinău a euat ulterior, iind trimis astel un semnal descurajator potenţialilorinvestitori din România.) În acelai interval de timp, datorită unei bune evoluţii arelaţiilor dintre Republica Moldova i România i dintre România i Ucraina, a ostposibilă crearea a două euroregiuni: Dunărea de Jos (1998) i Prutul de Sus (2000).Succesele menţionate mau sus au ost umbrite însă de nesemnarea de către guvernelede la Chiinău i Bucureti a ratatului de parteneriat privilegiat i cooperare, para-at la Chiinău la 28 aprilie 2000. De altel, un eec comun cauzat de instabilitateapolitică de la Chiinău din anul 2000, ca i de schimbarea guvernărilor în Româniaîn toamna anului 2000 i în Republica Moldova în primăvara anului 2001.

Cea de-a doua perioadă de pragmatism cuprinde etapa aprilie 2001 – octom-brie 2001. Pragmatismul din această perioadă are ca esenţă axarea aproape exclusivăpe cooperarea economică i cultural-educaţională, în paralel cu neglijarea, aproapetotală, a subiectelor politice spinoase. De această dată, pragmatismul nu mai are labază coincidenţa de viziuni pro-reorme democratice i pro-integrare europeană ce

a existat între Chiinău i Bucureti în perioada 1998-2000. Astel, în timp ce laBucureti noul partid de guvernământ, Partidul Democraţiei Sociale din România



35

(PDSR), împreună cu noul preedinte al României, Ion Iliescu, rămân angajaţi pecalea integrării europene, altel stau lucrurile la Chiinău, unde la guvernare, pecale democratică, vine Partidul Comunitilor din Republica Moldova (PCRM), iarpreedinte al Republicii Moldova este ales liderul PCRM, Vladimir Voronin, careopta deschis pentru integrarea accelerată a Republicii Moldova în CSI i aderareala Uniunea Rusia-Belarus. În plus, PCRM aduce cu sine un bagaj plin de rustrării prejudecăţi românoobe. Cu toate aceste divergenţe, la nivel de agende politice,Chiinăul i Bucuretiul apelează la conceptul de pragmatism pentru a găsi un mo-dus vivendi, ce ar preveni situaţiile conlictuale ce se anunţau oricum ca iind imi-nente, din cauza dierenţelor menţionate mau sus.

Axarea pe proiectele economice i evitarea subiectelor politice nu au dat rezul-tatele scontate. Proiectele economice comune au rămas în marea lor majoritate pehârtie, altel spus, ele nu au depăit aza de propuneri. Ca exemple în această privinţăpot servi propunerile Guvernului de la Bucureti de a participa la modernizarea i

privatizarea sectorului energetic din Republica Moldova, la privatizarea industrieivinului din ţara noastră sau de a contribui la construcţia unei căi erate cu ecarta-ment european ce ar uni ambele state. Aceste i alte proiecte economice au rămasără atenţia cuvenită din parte Chiinăului. otodată, la 19 iulie 2001, chiar întoiul evoluţiei pragmatice a relaţiilor bilaterale, în Parlamentul de la Chiinău estediscutată i aprobată, prin votul deputaţilor comuniti i a ase deputaţi din AlianţaBraghi, Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale

i la statutul juridic al organizaţiilor lor, care, printre altele, întărete rolul i statutullimbii ruse în Republica Moldova.

Această Lege pune capăt „armistiţiului” identitar-lingvistic convenit tacit depreedinţii Ion Iliescu i Vladimir Voronin în timpul întrevederii lor oiciale de laBucureti din 1 mai 2001. Aprobarea Legii cu privire la drepturile persoanelor apar-ţinând minorităţilor naţionale în Parlamentul RM este interpretată de preedinteleIon Iliescu ca reprezentând lansarea teoriei existenţei unei limbi moldoveneti die-rită de cea română, cu scopul de a deznaţionaliza românii din Republica Moldova.

Spiritele se încing treptat în ambele capitale, mai ales după ce preedintele VladimirVoronin promulgă menţionata Lege la 28 august 2001, deci cu 3 zile înainte de săr-bătoarea naţională „Limba Noastră cea Română”. La Bucureti, ormula „un popor,

doua state româneti” revine în retorica publică a politicienilor români, mai cu seamăîn Parlamentul României, care în perioada 2000-2004 avea o inluentă acţiune aPartidului România Mare (PRM). Retorica Bucuretiului are ca eect exacerbarearustrărilor i prejudecăţilor românoobe ale guvernanţilor de la Chiinău. În conse-cinţă, asistăm la înrăutăţirea treptată a calităţii dialogului politic dintre Bucureti iChiinău, acesta iind transormat într-un ping-pong de altercaţii verbale.

În cele din urmă, pragmatismul din perioada aprilie 2001 – octombrie 2001este aruncat în aer de declaraţia inamicală la adresa României ăcută de ministrul

Justiţiei al RM, Ion Morei, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) încontextul audierii dosarului Mitropoliei Basarabiei. Prin acea declaraţie de pomină,ministrul Morei a lansat critici dure la adresa României, pe care a acuzat-o de „ames-tec direct în treburile statului suveran i independent Republica Moldova” , precum i



36

de „semănarea discordiei între credincioi pentru a se ajunge, în sârit, la conruntare i la o perpetuă stare beligerantă, de destabilizare a situaţiei sociale i politice în Republica

Moldova”. Cea de-a treia perioadă de pragmatism survine abia în ianuarie 2005 i durează

până în iulie 2006. Pragmatismul din perioada de reerinţă are ca platormă comunăintegrarea europeană a Republicii Moldova i României, lucru devenit posibil odatăcu reorientarea spre Vest a vectorului de politică externă a guvernării de la Chiinăui, mai cu seamă, datorită ridicării procesului de integrare a Republicii Moldova înUE la rang de obiectiv strategic, prin consens, de către toatele partidele parlamenta-re, inclusiv de PCRM, care până în 2005 a dat dovadă de o poziţie conuză la acestsubiect. La Chiinău, începutul acestei perioade se produce în contextul înrăutăţiriirelaţiilor Republicii Moldova cu Rusia după eecul Memorandumului Kozak, deasemenea sub presiunea revoluţiilor colorate de la bilisi (2003) i Kiev (2004) i,în special, pe undalul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2005.

oţi aceti actori l-au determinat pe preedintele Vladimir Voronin să opteze pen-tru o deschidere i un angajament mai mare în raport cu UE, NAO i, desigur,România, astel încât să asigure o nouă victorie pentru partidul său, PCRM, laalegerile parlamentare din 2005.

Anume pe aripile pragmatismului declarat, preedintele României, raianBăsescu, i preedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, stabilesc o puter-nică, dar eemeră relaţie personală, ce devine motorul relaţiilor moldo-române. Deapt, asistăm la o personalizare accentuată a cooperării bilaterale, în detrimentulinstituţionalizării acesteia din urmă atât pe verticală, cât i pe orizontală. Noua

deschidere încurajează România să anunţe despre intenţia sa de a juca un rol multmai activ în soluţionarea problemei transnistrene, Bucuretiul intenţionând să pro-pună chiar un proiect propriu de rezolvare a conlictului. De asemenea, Bucuretiulpropune Chiinăului să joace rolul de avocat al Republicii Moldova în UE. OerteleBucuretiului nu trezesc, însă, entuziasm în rândul actorilor de decizie de laChiinău. Mai mult, în scurt timp, atât la Bucureti, cât i la Chiinău, la supraaţăse proilează interpretări dierite ale noţiunii de pragmatism. În timp ce Bucuretiulvede integrarea ambelor state în UE prin prisma „un popor, două state româneti”,la Chiinău acelai proces este văzut prin prisma ormulei „două popoare, două statedierite”. În problema transnistreană, în timp ce România optează pentru o implica-re mai activă în găsirea unei soluţii politice la masa negocierilor, Chiinăul propuneBucuretiului un rol pasiv, i anume să contribuie la soluţionarea problemei transnis-trene prin semnarea celor două acorduri: ratatul politic de bază i Acordul privindrontiera dintre Republica Moldova i România.

Poziţiile Bucuretiului i Chiinăului cu privire la ratatul politic de bază i Acordul privind rontiera, de asemenea, scot în evidenţă o înţelegere total dierită anoţiunii de pragmatism. Astel, în timp ce în viziunea Bucuretiului, tratatul politicde bază ar urma să stabilească un parteneriat european cu Chiinăul i să consin-ţească statutul României de avocat al Republicii Moldova pe calea integrării în UE,

Chiinăul oicial dorete semnarea unui ordinar tratat de parteneriat i colaborarecare nu numai că ar ace abstracţie de legăturile istorice, etnice i lingvistice dintre



37

Republica Moldova i România, dar ar ace trimitere expresă i la ratatul de Pacede la Paris din 1947, considerat o sechelă a trecutului de către politicienii români,iar de guvernanţii de la Chiinău – o pavăză în calea iredentismului român. În ca-zul Acordului privind rontiera, se remarcă aceeai dierenţă de optică. În timp ceChiinăul dorete un acord ce ar ace trimitere la ratatul de Pace de la Paris din1947, prin urmare un acord cu valenţă politică, Bucuretiul ar i dispus să semnezeun acord pur tehnic de asistenţă la rontieră, ce ar reglementa interacţiunea autorită-ţilor din ambele state în perimetrul rontierei moldo-române.

oate acestea contradicţii au i dus la deraierea cooperării pragmatice din pe-rioada 2005-2006, iar declaraţia, de altel cu iz populist, ăcută în iulie 2006 depreedintele Băsescu, prin care dânsul anunţa că ar i propus preedintelui Voroninaderarea concomitentă la UE a României i Republicii Moldova, a constituit de aptmomentul care a scos la supraaţă, în toată prounzimea lor, respectivele contradicţiide viziuni existente între Bucureti i Chiinău.

Vizita oicială întreprinsă la Chiinău, la 7 iulie 2008, de ministrul de Externeromân, Lazăr Comănescu, pare să anunţe cea de-a patra perioadă de pragmatismmoldo-român, ce ar avea ca piatră de temelie sprijinirea Republicii Moldova pe ca-lea integrării în UE. În timpul vizitei ministrului Comănescu la Chiinău, probabildorind să dea dovadă de spirit pragmatic, preedintele Vladimir Voronin a propuspărţii române deschiderea prin reciprocitate a oiciilor consulare române la Cahuli Bălţi i a oiciilor consulare moldovene la Iai i Constanţa75. Cu toate acestea,deschiderea respectivelor oicii consulare române, precum i semnarea Convenţieiprivind micul traic de rontieră cu Chiinăul rămân în continuare condiţionate de

semnarea Acordului privind rontiera moldo-română. Aa cum se menţionează în comunicatul de presă emis de Ministerul de Externeal României, întrevederile avute la Chiinău de ministrul Lazăr Comănescu cupreedintele Vladimir Voronin i ministrul de Externe, Andrei Stratan, au rele-vat importanţa i dorinţa ambelor părţi de a continua eorturile vizând inalizarearatatului privind regimul rontierei de stat i a Acordului de parteneriat i cooperareîntre România i Republica Moldova76. Printre altele, după cum a anunţat însuipreedintele Voronin în timpul conerinţei de presă din 23 iulie, se pare că, într-ade-văr, părţile au ăcut unele progrese în negocierea celor două acorduri. De exemplu,

Chiinăul a renunţat ca respectivele acorduri să mai acă reerire la limba moldove-nească, precum i să acă trimitere la ratatul de pace de la Paris din 1947, care, înviziunea guvernării actuale de la Chiinău, ar i urmat să stea la temelia prezervăriiinviolabilităţii rontierei Republicii Moldova cu România. Cu toate acestea, se parecă Bucuretiul i Chiinăul încă n-au ajuns la un consens vizavi de denumirea re-spectivelor acorduri, apt ce denotă că nici discuţiile asupra conţinutului respective-lor documente nu sunt pe deplin lămurite. Această prezumţie nu este lipsită de con-ţinut, deoarece pentru Bucureti viitorul tratat politic de bază cu Chiinăul ar urma

75

Comunicatul MAE al României din 07.07.2008, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=36429&idlnk=2&cat=476Ibidem.



38

să consinţească legăturile istorice, etnice i lingvistice existente între România iRepublica Moldova, precum i să stabilească un parteneriat european cu Chiinăul.În schimb, pentru guvernarea comunistă de la Chiinău atât ratatul politic de bază,cât i Acordul privind rontiera moldo-română ar trebui, mai întâi de toate, să airmeunicitatea Republicii Moldova i a poporului său în raport cu România.

Printre altele, este uor de remarcat că guvernarea de la Chiinău din perioada2001-2008 condiţionează pragmatismul său în relaţia cu Bucuretiul de semnarearatatului politic de baza i a Acordului de rontieră cu România. Poziţia Chiinăuluicontravine cu cea a Bucuretiului enunţată de ministrul Comănescu chiar în timpulvizitei sale în Republica Moldova. Or, conorm eului diplomaţiei române, evoluţiarelaţiilor Republicii Moldova cu România nu ar trebui să devină ostatică a condiţio-nării de progresul înregistrat în negocierea celor două acorduri, pentru că, în opiniasa, cadrul politico-juridic existent între Republica Moldova i UE permite avansareape toate planurile în relaţiile Republicii Moldova cu România, membră a UE din

ianuarie 200777. Având în vedere toate aceste elemente de discordanţă existente între Chiinău i

Bucureti, este logic să ne întrebăm dacă noua perioadă de pragmatism ce se proi-lează la orizont, precum i noţiunea de pragmatism în sine mai au anse reale să adu-că relaţiile de cooperare dintre Republica Moldova i România în albia unei evoluţiinormale, stabile, previzibile i cu o dinamică ascendentă.

În ciuda multiplelor discordii i contradicţii de substanţă între viziunileChiinăului i Bucuretiului cu privire la dezvoltarea relaţiilor lor bilaterale, răspun-sul la o eventuală întrebare ormulată în termenii schiţaţi mai sus ar i unul încărcat

cu semantică pozitivă. Desigur, noul început ragil de pragmatism, precum i con-ceptul de pragmatism au anse de izbândă, însă materializarea acestuia este directproporţională cu capacitatea ambelor părţi de a ormula în consens o Strategie comu-nă de dezvoltare a relaţiilor de parteneriat dintre Republica Moldova i România , carear urma să ie întemeiată pe obiective i principii convenite de comun acord. Printrerespectivele obiective i principii, de care s-ar ghida ambele capitale în dezvoltareacooperării lor bilaterale, ar putea să se numere:

• transerarea discuţiilor pe teme istorice i identitar-lingvistice din sera politi-cului în sera dezbaterilor tiinţiice;

• abţinerea de la retorica i acţiunile de politică internă i externă de natură să

submineze evoluţia stabilă a relaţiilor moldo-române;• dinamizarea cooperării economice prin lansarea unor proiecte comune in-

rastructurale în domeniile securităţii energetice, mediului înconjurător,agriculturii, transporturilor i telecomunicaţiilor. În domeniul transporturi-lor, construirea unei căi erate cu ecartament european ce ar lega RepublicaMoldova de România i UE ar i, ără îndoială, un început de bun augur;

• declararea teritoriului rontalier moldo-român spaţiu de cooperare transron-talieră europeană, ce ar urma să ie ţinta unor proiecte inrastructurale comu-ne inanţate din ondurile structurale ale UE;

77„Lazăr Comănescu: Republica Moldova şi România nu trebuie să devină ostaticele negocierii tra-tatelor”, Newsin, 07.07.2008.



39

• renunţarea la principiul condiţionalităţii în relaţiile dintre Chiinău iBucureti, pentru că, aa cum demonstrează i realităţile prezente, condiţi-onarea evoluţiei relaţiilor moldo-române de semnarea unor acorduri nu estenicidecum de natură să îmbunătăţească încrederea între părţi;

• axarea cooperării bilaterale pe ideea pregătirii Republicii Moldova pentrueventuala integrare în UE. Însă, pentru a ace posibilă i credibilă o astelde cooperare, mesajele i luările de poziţie ale României vizavi de RepublicaMoldova ar urma să se identiice cât mai mult posibil cu cele ale UE. Doarastel, orţele politice de la Chiinău, care mai sunt încă dominate de rus-trări i prejudecaţi istorice vizavi de România, vor avea mai puţine motive ipretexte să pună la îndoială sinceritatea Bucuretiului, să acuze România deimixtiune în treburile interne ale Republicii Moldova sau să o suspecteze deiredentism;

• semnarea ratatului politic de bază i a Acordului privind rontiera ar urma

să se axeze pe acilitarea dezvoltării unui parteneriat european de lungă du-rată între Bucureti i Chiinău. Desigur, aceste două acorduri ar trebui săia în calcul susceptibilităţile principalilor actori politici de la Bucureti iChiinău, de care depinde, de apt, ratiicarea lor;

• de asemenea, Bucuretiul i Chiinăul ar trebui să contribuie la îmbunătă-ţirea expertizei comune în domeniul dezvoltării relaţiilor bilaterale. În acestsens, o soluţie ar i instituirea unui Centru comun de studii strategice ce aroeri consultanţă echidistantă ambelor guverne.



40

2. Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina Victoria Boian, coordonator de programe, APE

2.1. Relaţiile moldo-ucrainene – un parteneriat pe muchie de cuţit

Relaţiile de colaborare dintre Republica Moldova i Ucraina reprezintă un subiectde o importanţă majoră pentru viaţa social-politică i economică a ambelor state.Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova i Ucraina au căpătatun nou statut pe arena internaţională, iar aceasta a dus la apariţia i instituţionaliza-rea unor noi relaţii. Unul dintre elementele primordiale ale noilor state democraticeera stabilirea relaţiilor de bună vecinătate i aderarea la principalele organizaţii inter-naţionale care i-ar i adus suportul la dezvoltarea democratică a acestora. Astel, în1992 Republica Moldova i Ucraina, care i-au declarat independenţa aţă de URSSla doar trei zile dierenţă, semnează Protocolul cu privire la stabilirea relaţiilor diplo-matice, protocol ce a intrat în vigoare în acelai an. ot în 1992 este semnat ratatulde bună vecinătate, prietenie i colaborare între Republica Moldova i Ucraina, tra-tat ce pune bazele cooperării dintre cele două state independente.78

Atât Republica Moldova cât i Ucraina au drept obiectiv principal al politicii ex-terne integrarea europeană, ceea ce presupune eorturi continue ale statelor respectiveîn vederea conormării situaţiei socioeconomice i politice la standardele europene.Ca urmare, existenţa unor relaţii de bună vecinătate i colaborare între Moldova iUcraina ar constitui un atu în aspiraţiile lor europene. Acesta este scenariul ideal, însănu i cel real. Colaborarea dintre Republica Moldova i Ucraina ar putea i caracte-rizată printr-o oscilaţie permanentă între relaţii bune i reci, predominând cele reci.

În ultimii 10 ani au existat mai multe subiecte ce au dominat dialogul politicdintre Republica Moldova i Ucraina. Unul dintre acestea este rolul Ucrainei înreglementarea dierendului transnistrean. Acest subiect este important pentru am-bele state, deoarece implică atât securitatea naţională a acestora, cât i relaţiile lorcomercial-economice i politice. Ucraina a avut un aport considerabil în reglementa-rea problematicii transnistrene în perioada 1998-2008, luând în consideraţie aptulcă, la propunerea acesteia, Republica Moldova a adoptat în iulie 2002 Legea „Cuprivire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stân-ga Nistrului (ransnistria)”. ot în acest context, este necesar să analizăm situaţia

privind demarcarea rontierei de stat, ce nu a ost inalizată în raionul Giurgiuletii la Centrala Electrică din Novo-Dnestrovsk. Un alt subiect îl reprezintă relaţiilecomercial-economice i energetice, evoluţia i starea actuală a acestora.

2.2. Subiectele actuale ale parteneriatului moldo-ucrainean

Problemele de frontieră. ratatul de rontieră dintre R. Moldova i Ucraina a ostsemnat la Kiev la 18 august 1999, în perioada preedinţiei lui Petru Lucinschi i a in-trat în vigoare în 2002, iind ratiicat de autorităţile comuniste. Conorm Acorduluiîntre Guvernul Republicii Moldova i Guvernul Ucrainei cu privire la colaborarea în

78Ministerul Aaceri lor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, http://www.ma.gov.md/politica-externa/ua/#juridic, 12 august 2009



41

problemele grănicereti, ambele state au convenit ca, până la încheierea unui tratat cuprivire la rontieră, să considere drept rontieră între Republica Moldova i Ucrainarontiera existentă între RSS Moldovenească i RSS Ucraineană până la proclamareaindependenţei Moldovei i Ucrainei. Conorm acestui Acord, s-a prevăzut începerealucrărilor de delimitare a rontierei, care s-a încheiat odată cu intrarea în vigoare aratatului între Republica Moldova i Ucraina privind rontiera de stat79. Delimitarearontierei de stat este urmată de aza a doua – demarcarea, proces care constituie unsubiect delicat, luând în consideraţie aptul că nu a ost încă inalizat.

După un ir de reuniuni ale Comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene, s-aajuns la înţelegerea că tratatul va prevede schimburi de teritorii în zonele localităţi-lor Giurgiuleti, Basarabeasca i Palanca. Astel, în schimbul a apte kilometri dinzona Palanca, situată la rontieră, Ucraina urma să cedeze 100 de metri de terendin zona construcţiei terminalului Giurgiuleti de pe Dunăre. Această decizie a ne-mulţumit locuitorii din Palanca, care s-au adresat de nenumărate ori autorităţilor,

cerând neratiicarea protocolului adiţional la ratatul de rontieră dintre cele douăstate. Nemulţumirea era provocată de aptul că între osea i hotarul cu Ucraina sea lau circa 900 de hectare, la care locuitorii satului Palanca considerau că nu vor aveaacces dacă tratatul va i ratiicat.

Parlamentul Republici Moldova a condiţionat ratiicarea ratatului de rontierăprin semnarea unui regulament de exploatare a segmentului de drum Odesa–Renidin regiunea localităţii Palanca, precum i prin ratiicarea de către Rada Supremăa Ucrainei a unui acord semnat în 1994 privind recunoaterea reciprocă a propri-etăţilor alate pe teritoriul lor, dat iind că Republica Moldova deţine pe teritoriul

Ucrainei mai multe staţiuni balneare, estimate la sute de mii de dolari. Recunoscândimperecţiunea ratatului între Republica Moldova i Ucraina privind rontiera destat, majoritatea parlamentară comunistă, sprijinită de trei deputaţi din AlianţaBraghi, l-a ratiicat totui cu 73 de voturi pentru i 20 împotrivă, opoziţia con-testând vehement protocolul adiţional80. Conorm protocolului adiţional respectiv,Republica Moldova transmite în proprietate (posesiune, olosinţă i administra-re) Ucrainei sectorul de autostradă Odesa–Reni în regiunea localităţii Palanca aRepublicii Moldova, care are o lungime de 7,77 km, precum i sectorul de teren,prin care trece acesta, sectorul transmis constituind proprietatea Ucrainei pe terito-

riul Republicii Moldova81

.Protocolul adiţional stipulează că exploatarea i deservirea autostrăzii i tuturorconstrucţiilor necesare pentru aceasta pe sectorul transmis se înăptuiesc de Ucraina.Republica Moldova are dreptul de a olosi ără plată sectorul de autostradă menţio-nat, iar trecerea locuitorilor localităţii Palanca, care circulă cu vehicule pe teritoriulînvecinat sectorului transmis, se eectuează pe drumul de ieire la sectorul indicatla kilometrul 57-400. oate celelalte drumuri de ieire existente pe sectorul trans-

79E. Revenco, „Aspecte juridice ale organizării rontierelor”. In: Noile rontiere în Europa de Sud-Est,

Republica Moldova, Ucraina, România, pag. 97-106.80„Parlamentul de la Chişinău a raticat tratatul de rontieră cu Ucraina”, Basa-press, 12 iulie 2001.81ratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la rontiera de stat.



42

mis din partea satului Palanca sunt închise. Pe sectorul transmis, Ucraina este ceacare eectuează controlul rutier. De asemenea, pe sectorul respectiv nu se va eectuacontrolul de rontieră, vamal i alte tipuri de control, care se eectuează la trecerearontierei de stat82.

O altă problemă ce prevalează în relaţiile dintre Republica Moldova i Ucrainaeste terminalul Giurgiuleti. Darea în exploatare a acestui obiectiv oeră RepubliciiMoldova ieire la Marea Neagră. Ucraina este îngrijorată de dezvoltarea rapidă decătre Republica Moldova a inrastructurii în această regiune (la început a ost lan-sat un terminal petrolier, apoi primul port de pasageri i se preconizează începereauncţionării unui terminal cerealier), ea considerând că astel porturile ucrainene nunumai că se conruntă cu o presiune din partea noului concurent, ci i cu problemedin partea Moldovei în soluţionarea chestiunilor de transportare auto. În ce priveteproprietăţile Republicii Moldova de pe teritoriul Ucrainei, conorm unui acord bi-lateral din 29 mai 2006, Ucraina a recunoscut dreptul de proprietate al Moldovei

asupra unui număr de 47 de obiective din totalul de 108, iar Moldova – dreptulde proprietate al Ucrainei asupra a două obiective de pe teritoriul moldovenesc dintotalul de trei. Reglementarea relaţiilor de proprietate este unul dintre subiectele cerămâne pe agenda relaţiilor dintre Republica Moldova i Ucraina83.

Ratiicarea ratatului privind rontiera de stat a ost urmată de disensiuni re-eritor la eectuarea controlului comun la posturile vamale moldo-ucrainene.Reprezentanţii Parlamentului European au recomandat de nenumărate ori au-torităţilor Republicii Moldova să instituie un control, deoarece rontiera de est aRepublicii Moldova nu este controlată în mare parte de autorităţile de la Chiinău,

ci de cele ale autoproclamatei republici transnistrene, iar securizarea rontierelor destat este unul din angajamentele statelor membre ale Pactului de stabilitate pentruEuropa de Sud-Est. Pentru a depăi problematica controlului comun al rontierei destat, Republica Moldova i Ucraina, în iunie 2005, au expediat o scrisoare comunăsecretarului general al Uniunii Europene, prin care au solicitat monitorizarea UE asectorului transnistrean al rontierei moldo-ucrainene (lungimea totală a hotaruluieste de 1 222 km, din care 452 km revin segmentului transnistrean), precum i cre-area bazei tehnico-materiale pentru o monitorizare permanentă a întregului hotarmoldo-ucrainean.

Astel, la 7 octombrie 2005 a ost semnat la Palanca Memorandumul trilateral deasistenţă a Misiunii Uniunii Europene la rontiera moldo-ucraineană (EUBAM)84,activitatea ei iind lansată pe 30 noiembrie 2005. Misiunea este un organ de consul-tanţă i un organ tehnic i nu are putere executivă. Printre obiectivele Misiunii amputea enumera85:

82Ibidem.83„Moldova şi Ucraina vor rezolva probleme de proprietate”, Inotag, 22 mai 2008.84Sediul central al Misiunii se aă în oraşul Odesa, Misiunea dispune de 7 ocii în teren amplasate larontiera moldo-ucraineană: 3 de partea moldovenească şi 4 de cea ucraineană. La început Misiunea a ost

constituită pentru 2 ani. Ulterior, termenul de activitate al Misiunii a ost prelungit până în anul 2011.85Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontiera dintre Moldova şi Ucraina, http://www.eubam.org/index.php?action=show&sid=gq0ib2tn60enyd0ac5hkwrlh23oeitup&id=161



43

• colaborarea cu Moldova i Ucraina în scopul armonizării standardelor i pro-cedurilor lor de gestionare a rontierei cu cele în vigoare în statele membreale UE;

• asistarea la întărirea capacităţilor proesioniste ale serviciilor vamale i derontieră ale Moldovei i Ucrainei la nivel operaţional;

• dezvoltarea capacităţilor de analiză a riscurilor;• perecţionarea cooperării i a complimentării reciproce a serviciilor vamale i

de rontieră cu alte agenţii de executare a legilor;• promovarea cooperării transrontaliere.Regimul de rontieră dintre Republica Moldova i Ucraina este un subiect de

discuţii permanent, deoarece deciziile privind regimul călătoriilor reciproce sunt unsubiect ce poate servi drept presiune în cazul existenţei unor controverse de ordinpolitic. Cetăţenii Republicii Moldova, la el ca i cetăţenii Ucrainei nu au nevoiede vize pentru a traversa rontiera. Acest apt a ost reglementat prin Acordul între

Guvernul Republicii Moldova i Cabinetul de Minitri al Ucrainei privind călători-ile ără vize ale cetăţenilor, care a ost semnat la 18 mai 2001 i a intrat în vigoare la28 ianuarie 2002. Conorm modiicărilor operate la Acordul menţionat, începândcu 01.01.2005 cetăţenii celor două state nu au mai putut olosi actele de identitatede uz intern (paapoartele ostei URSS, buletinele de identitate i certiicatele denatere pentru copiii care nu au atins vârsta de 16 ani), deoarece acestea au ostsuspendate ca documente de trecere a rontierei moldo-ucrainene. Dei despre acestapt s-a vorbit timp de 4 ani, se reuea totui amânarea acestei reglementări, olosin-du-se argumentul lipsei de bani a multor cetăţeni pentru perectarea paapoartelor86.

Menţinerea regimului de trecere a rontierei simpliicat reprezintă un avantaj pen-tru ambele state, precum i un semn de stabilitate în dialogul politic. Ucraina be-neiciază de un lux stabil de turiti, iar o eventuală înăsprire a regimului de trecerea rontierei ar schimba radical preerinţele moldovenilor, ceea ce ar reduce semni-icativ veniturile întreprinzătorilor ucraineni. Problemele ce ţin de rontiera de statsunt de o importanţă majoră în relaţiile de colaborare dintre Republica Moldova iUcraina. În continuare rămâne nesoluţionată problema inalizării demarcaţiei ron-tierei de stat pe segmentele: nordic – Centrala de la Novo-Dnestrovsk, sudic – regi-unea portului Giurgiuleti i transnistrean – de peste 440 km.

De mai mulţi ani Centrala de la Novo-Dnestrovsk este subiectul unor litigii în-tre Moldova i Ucraina. Fiind construită pe râul Nistru, ea ocupă un teren de 17hectare din teritoriul Moldovei. Centrala de la Novo-Dnestrovsk este considerată oîntreprindere-cheie pentru asigurarea securităţii sistemului energetic al Ucrainei, dari al Moldovei. În schimbul celor 17 hectare din teritoriul său, Republica Moldovaar dori să beneicieze de o cotă-parte din centrală, însă autorităţile ucrainene respingcu înverunare aceste pretenţii, considerând că Moldova nu a investit nimic în con-

86Ministerul Aacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, http://www.ma.gov.

md/politica-externa/ua/#juridic, 12 august 2009



44

strucţia centralei i nu ar trebui să înainteze careva pretenţii. În urma unor discuţiidintre autorităţile celor două state s-a ajuns la concluzia că reglementarea relaţiilorde proprietate în zona Centralei de la Novo-Dnestrovsk va i negociată în complexcu alte probleme legate de demarcarea rontierei de stat moldo-ucrainene.

Rolul Ucrainei în reglementarea problematicii transnistrene. Ucraina repre-zintă un actor important în reglementarea problematicii transnistrene, în primulrând din punct de vedere geopolitic. Controlul Republicii Moldova asupra acestuisegment al rontierei până în 2005 era redus, de aceea Ucrainei îi revenea un roldestul de important în menţinerea securităţii la rontieră.

În mai 2001 Republica Moldova aderă la Organizaţia Mondială a Comerţului.Ca urmare, în septembrie 2001 aceasta introduce noi tampile vamale, anulându-lepe cele vechi. Această decizie a dat peste cap toate operaţiunile de import-export aleransnistriei, care din 1990 i-a realizat tot comerţul extern prin intermediul tam-pilelor vamale ale Republicii Moldova. În acel moment, relaţiile s-au tensionat nu

doar cu autorităţile transnistrene, dar i cu cele din Ucraina. Dei Ucraina recuno-tea în mod necondiţionat dreptul Republicii Moldova de a stabili noi reguli vamale,ea considera că, deoarece acestea nu sunt coordonate cu autorităţile de la iraspol,vechile tampile vamale trebuie să rămână în vigoare, aa cum prevede dreptul in-ternaţional. Această situaţie a continuat pană la 15 mai 2003, când a ost semnat unprotocol moldo-ucrainean potrivit căruia transportul mărurilor prin serviciile decontrol vamal la rontiera moldo-ucraineană, inclusiv ransnistria, va avea loc doarîn baza actelor comerciale i vamale oiciale emise de Chiinău.

În procesul de negociere privind reglementarea problematicii transnistrene,

Ucraina a avut întotdeauna rolul de mediator, ţară garantă pentru soluţionarea pa-nică a conlictului alături de Rusia i OSCE. În iulie 2002, la reuniunea de la Kiev a eilor grupurilor de experţi din partea Republicii Moldova i ransnistriei a ostprezentat un document elaborat la iniţiativa comună a OSCE, Rusiei i Ucrainei.Potrivit acestui document, Republica Moldova urma să se constituie din ormaţiuniteritorial statale cu drept de a avea constituţie i legislaţie proprie, în principiu – unproiect de ederalizare care nu a avut sorţi de izbândă.

În 2004 relaţiile dintre Republica Moldova i Ucraina iarăi se tensionează. Caurmare a unor speculaţii din presa ucraineană i transnistreană precum că Ucrainaar permite accesul mărurilor transnistrene pe teritoriul său ără certiicate de prove-nienţă după introducerea unor restricţii economice din partea Chiinăului, Ucrainaa hotărât să modiice procedurile de exportare i tranzitare a mărurilor peste ron-tiera moldo-ucraineană. Astel, prin intermediul unei scrisori a Serviciului Vamalde Stat al Ucrainei, care a ost expediată tuturor subdiviziunilor vamale ucrainene,s-au produs următoarele schimbări: toate loturile de măruri declarate în regimu-rile vamale de export sau tranzit i care urmau sa ie deplasate peste rontiera destat a Ucrainei prin punctele de trecere «Bolgan-Hrustovaia» (Vama Moghiliov-Podolsk), «Platonovo-Goianul Nou», «imkovo-Brosteni», «Stanislavka-Varancau»,«Iosipovka-Colosovo», «imkovo-Colbasnaia» (Vama Kotovsk), «Cuciurgan-

Pervomaisk», «Velicoploskoie-Malaesti», «Slaveanoserbka-Blijni Hutor», «Gradinti-Nezavertailovca», «Cuciurgan-Novosavitcoie» (Vama Razdelnaia) urmau să ie reo-



45

rientate pentru a iei din teritoriul vamal al Ucrainei. raicul era permis doar prinpunctele de trecere alate în gestiunea vămilor «Moghiliov-Podolsk», «Kelimenti»,«Belgorod-Dnestrovsk» i «Pridunaiskaia»87.

De la 1 august 2004 autorităţile moldovene au reuzat să mai perecteze actevamale pentru agenţii economici din ransnistria care nu activează în conormitatecu legislaţia Republicii Moldova, instaurând un gen de blocadă economică. Aceastăacţiune a venit ca urmare a deciziei administraţiei transnistrene de a închide liceelemoldoveneti cu predare în limba română din regiune. ot aici s-au înscris i acuza-ţiile Republicii Moldova la adresa Ucrainei privind contrabanda care se eectueazăla rontiera moldo-ucraineană din zona transnistreană. Drept răspuns, Ucraina avenit cu noi ameninţări la adresa Republicii Moldova, avertizând-o că îi va cerecompensaţii pentru pierderile ce le-ar i suportat de pe urma sancţiunilor econo-mice impuse de Chiinău ransnistriei cu începere de la 1 august 2004. Litigiul aost soluţionat cu ajutorul Uniunii Europene, care în 2005 a intervenit prin crearea

Misiunii de Asistenţă la Frontiera dintre Moldova i Ucraina. În 2006 trecerea măr-urilor la rontiera moldo-ucraineană a început să se eectueze conorm prevederilorProtocolului dintre Serviciul Vamal de Stat din Ucraina i Departamentul Vamal alRepublicii Moldova privind recunoaterea reciprocă a documentelor vamale, comer-ciale i de transport, semnat la 15 mai 2003 la Kiev.

Anul 2005 a devenit un an de răscruce în procesul de reglementare a problemeitransnistrene, pentru că se modiică ormatul de negocieri: ormatul „3 plus 2” setransormă în „5 plus 2”. La vechiul ormat de negocieri se alătură doi observatori –Uniunea Europeană i Statele Unite, iar Rusia, OSCE i Ucraina îi menţin rolul de

mediatori. În mai 2005 preedintele ucrainean vine cu un plan de reglementare a di-erendului transnistrean, cunoscut ca Planul Iucenko. Iniţiativa lui Victor Iucenkose concentrează asupra democratizării raioanelor estice ale Republicii Moldova caobiectiv principal pentru o reintegrare ulterioară mai uoară în Republica Moldova.Planul Iucenko a servit drept cadru pentru elaborarea unor documente relevantepentru Moldova. Astel, în iulie 2005 este adoptat proiectul de lege „Cu privire laprevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului(ransnistria)”, precum i două apeluri privind democratizarea i demilitarizarearegiunii transnistrene. De apt, dei a servit drept bază pentru adoptarea legii sus-

menţionate, Planul Iucenko a ost respins. Cu greu ne putem imagina aptul căRusia ar permite Ucrainei să preia iniţiativa soluţionării problemei transnistrene.În 2008 reprezentantul special al Uniunii Europene în Moldova, Kalman Mizsei,

a declarat că Uniunea Europeană ateaptă o implicare mai activă a Ucrainei în regle-mentarea dierendului transnistrean. Însă Ucraina are propriile interese în regiune iea nu este cointeresată să joace rolul principal în reglementarea transnistreană, pen-tru că o înţelegere la nivelul tuturor actorilor implicaţi i-ar i mult mai convenabilă.

87„Ucraina a interzis exportul şi tranzitul mărurilor prin punctele vamale pe segmentul transnis-

trean al rontierei moldo-ucrainene”, Moldpres, 11 august 2004.



46

Cooperarea economică şi energetică. Lipsa resurselor energetice este una din-tre problemele majore ale Republicii Moldova, ea iind nevoită să poarte negocieripermanente privind importul lor atât cu vecini, cât i cu state terţe, implicate di-rect în procesul de aprovizionare a ţării cu resurse energetice. La sâritul anilor 90Republica Moldova s-a conruntat cu sistări de livrare a energiei electrice, din cauzadatoriilor aţă de urnizori. În 1999 Republica Moldova avea datorii aţă de Ucrainaîn sumă de 236 milioane de lei, iar aţă de România – de 62 milioane lei. Dupăo sistare de aproape trei luni, Ucraina a reluat livrările de energie electrică cătreRepublica Moldova, care i-a achitat datoriile aţă de Casa de Comerţ a Ucrainei. Înacea perioadă Republica Moldova importa circa 24% din consumul total de energiedin Ucraina. Una din problemele interne majore cu care se conrunta Moldova eraurtul energiei electrice, care constituia aproximativ 40-60% din energia livrata88.

În 2000 compania spaniolă Union Fenosa, care deţinea trei întreprinderi de reţelede distribuire din Moldova, a încheiat un contract prin intermediul căruia a cumpă-

rat timp de 12 luni energie electrică de la Centrala ermoelectrică de la Cuciurgan idin Ucraina, aprovizionând ără întrerupere centrul i sudul Moldovei. Ca urmare adeicienţelor de ordin energetic, în relaţiile moldo-ucrainene au intervenit i proble-me de ordin comercial.

Relaţiile bilaterale s-au tensionat i mai mult atunci când Vladimir Voronin,preedintele Republicii Moldova, a dat de înţeles că Moldova ar putea să blochezeaderarea Ucrainei la OMC, deoarece Kievul avorizează contrabanda de măruridin ransnistria. Atunci Ucraina a reacţionat prin ampliicarea problemei zahărului– produs care, în opinia sa, trebuia exclus din regimul comerţului liber cu Moldova,

pentru că avea un preţ mai mic i ăcea concurenţă zahărului ucrainean. În mod pa-radoxal, în 2003 guvernul Republicii Moldova a exclus zahărul din regimul de liberschimb cu Ucraina, motivul iind intensiicarea importului de zahăr din Ucraina.

Acest apt a creat probleme întreprinderilor de zahăr din Moldova i a perturbat pia-ţa autohtonă. ot în 2003, pentru a aplana situaţia destul de tensionată dintre celedouă state, a semnat un Acord de liber schimb între Guvernul Republicii Moldova iCabinetul de Minitri al Ucrainei, ce prevedea desiinţarea tuturor barierelor vamaleîn cooperarea economică. Existenţa acestui acord nu a oprit însă Ucraina să sistezeimportul de carne i mezeluri din Republica Moldova în 2006, invocând acelai mo-

tiv ca i Federaţia Rusă în 2005, i anume exportul de către producătorii moldovenia cărnii de provenienţă străină.În 2005 Republica Moldova i Ucraina revin la negocieri privind energia electrică

după ce au ost sistate livrările de la Centrala Cuciurgan, a cărei conducere insistaasupra majorării tariului. Astel, importurile de energie din Ucraina au crescut, eleacoperind aproape 70% din necesităţile interne ale Moldovei. În 2006 concernul rusGazprom sistează livrările de gaze, deoarece nu s-a ajuns la un acord privind preţul.Republica Moldova începe să importe gaze din Ucraina, astel încât crete depen-denţa sa aţă de aceasta. În 2006-2008 au ost purtate repetate negocieri privind

88„Conducerea reţelelor electrice din Chişinău a reuşit să încheie cu Ucraina un nou contract delivrare a energiei electrice”, Inotag, 31 ianuarie 2000.



47

preţul la energia livrată, Ucraina iind permanent nemulţumită de preţul energieiexportate în Republica Moldova.

Relaţiile comercial-economice dintre Republica Moldova i Ucraina s-au dezvol-tat dinamic, dei uneori au ost olosite drept mijloc de presiune în dialogul politicdintre autorităţile celor două state. După volumul schimburilor comerciale externedin 2008 Ucraina deţine unul din primele locuri printre partenerii comerciali aiMoldovei. Pe parcursul anului 2008 volumul total al schimburilor comerciale dintreRepublica Moldova i Ucraina a constituit 1 463,502 mln USD i a crescut aţă de2007 cu 25,9%89.

Relaţiile de colaborare interregionale dintre Republica Moldova i Ucraina se des-ăoară în cadrul euroregiunii „Dunărea de Jos”, care are drept scop crearea legătu-rilor directe între regiuni i comunităţile alate de o parte i de alta a rontierelor destat, în virtutea competenţelor autorităţilor locale. Proiectele UE pentru euroregiunisunt inanţate din ondurile structurale, precum i din ondurile publice ale comuni-

tăţilor locale i onduri private. Prin intermediul euroregiunii „Dunărea de Jos” suntimplementate proiecte transrontaliere, care contribuie la ortiicarea relaţiilor dintrecele trei state partenere (Republica Moldova, România i Ucraina).

2.3. Concluzii şi recomandări

Relaţiile de bună vecinătate între Republica Moldova i Ucraina ar reprezen-ta un atu pentru aspiraţiile ambelor ţări de integrare europeană. Astăzi UniuneaEuropeană pune un accent deosebit pe stabilizarea situaţiei la rontierele sale, iar ati-tudinea autorităţilor de la Chiinău nu inspiră prea multă încredere. Dei RepublicaMoldova, cu un teritoriu nu atât de mare, teoretic ar putea mai repede să se adaptezela standardele europene, totui dialogul cu ţara vecină i paii realizaţi împreună aruura cu mult procesul. Realităţile politice actuale, atât în Republica Moldova, câti în Ucraina, nu avorizează dezvoltarea democratică a statelor, ci dimpotrivă o pla-sează într-o stare de repaus. Guvernările de la Chiinău i de la Kiev vor trebui să de-pună eorturi pentru a depăi starea de tensiune existentă între cele două state, astelîncât să poată realiza reormele democratice necesare unui viitor european comun,în special datorită aptului că ambele state urmează să participe la ParteneriatulEstic, proiect lansat de Uniunea Europeană i care prevede o cooperare proundăîntre Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova i Ucraina.

Prioritatea politicii externe a Republicii Moldova ar trebui să ie restabilirea bune-lor relaţii cu vecinii: Ucraina i România. Ucraina nu este doar un stat vecin, dar iun important partener strategic, a cărui importanţă nu poate i neglijată. Direcţiileprincipale de colaborare dintre cele două state, care trebuie ortiicate, sunt:

1. cooperare i sprijin reciproc în domeniul securizării rontierelor, combatereatraicului ilicit la rontiera estică a Republicii Moldova;

2. sprijin reciproc privind consolidarea independenţei, suveranităţii i integrită-ţii teritoriale a ambelor state;

89„Interviu cu Serghei Pirojkov: Ucraina speră că dialogul bilateral se va intensica după desemnareanoului guvern al Moldovei”, Flux, 21 august 2009.



48

3. dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două state prin acilitarea comer-ţului i a exporturilor;

4. cooperare în domeniul energetic i consolidarea securităţii energetice;5. stabilirea unui regim privilegiat de traversare a rontierei;6. dezvoltarea relaţiilor politico-diplomatice în vederea promovării aspiraţiilor

europene ale Moldovei i Ucrainei.Existenţa i ortiicarea relaţiilor în aceste domenii reprezintă un interes reciproc

i pot aduce roade pentru ambele state. Relaţiile de bună vecinătate dintre Moldovai Ucraina ar crea o imagine pozitivă a acestora în Comunitatea Europeană i arcontribui la dezvoltarea lor democratică, precum i la dezvoltarea capacităţilor de arezista la ameninţările din exterior.



49

3. Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană Victor Chirilă, director executiv, APE

3.1. Cadrul juridic: semnificaţii, avantaje şi dezavantaje

În prezent, cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cu UE are la temelie Acordul departeneriat i cooperare (APC) semnat de la 28 noiembrie 1994 i intrat în vigoarela 1 iulie 1998 pentru o perioadă de 10 ani. APC s-a dovedit a i în practică o ormă

juridică ără substanţa i motivaţia necesare pentru realizarea obiectivelor propuse.În urma extinderii sale consecutive în Europa Centrală i de Est, UE s-a apropiatnemijlocit de spaţiul ex-sovietic al Europei de Est, iar interesul ei pentru stabilita-tea, prosperitatea i securitatea statelor din această regiune a crescut semniicativ.Ca rezultat, în mai 2004, UE a elaborat Politica Europeană de Vecinătate (PEV)pentru statele vecine din Europa de Est i bazinul Mării Mediteraneene, având ca

scop crearea unui cerc de state prietene, prospere i stabile în jurul său. PEV nu aschimbat cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cu UE. APC a rămas acordul de bazăal parteneriatului moldo-comunitar, dar a ost echipat cu un document politic înorma unui Plan de acţiuni UE–Moldova (PAUEM), destinat accelerării reormelorpolitice, economice i sociale în ţara noastră, în schimbul aproundării relaţiilor salecu UE. În cele ce urmează, vom analiza implicaţiile pe care APC i PEV le-au avutasupra ţării noastre.

APC s-a înscris, ără îndoială, în eorturile Moldovei de a consolida ragila sa in-dependenţa. Analizat din această perspectivă, putem spune că acest acord a consacratţara noastră în calitate de partener al UE. De asemenea, prin APC Moldova a reuitsă imprime pondere statutului său de actor al vieţii internaţionale i credibilitate ima-ginii sale de stat adept al valorilor democratice. Acceptând să semneze primul acordde cooperare cu Moldova, UE a acordat tânărului stat moldovean o notă pozitivăpentru eorturile în domeniul democratizării. De apt, APC a ost mai mult decât unsimplu acord ce a stabilit regulile ce au guvernat evoluţia relaţiilor moldo-comunitareîn ultimii zece ani. El a reprezentat, mai întâi de toate, un angajament încheiat întreMoldova i UE în numele airmării valorilor democratice. Astel, prin intermediul

APC, UE s-a angajat să susţină eorturile Republicii Moldova orientate spre consoli-darea democraţiei sale i inalizarea tranziţiei spre economia de piaţă. La rândul său,Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, principiile dreptului internaţi-onal, ale drepturilor omului i ale economiei de piaţă, toate iind declarate elemen-te esenţiale ale APC. otodată, APC a imprimat o dimensiune politică cooperăriinoastre cu UE, reuind, astel, să transcende obiectivele pur economice ale Acorduluide cooperare economico-comercială semnat de UE cu URSS i motenit apoi deMoldova. Pentru a da substanţă cooperării în domeniul politic, părţile au conve-nit să promoveze un dialog politic menit să consolideze apropierea dintre RepublicaMoldova i Uniunea Europeană, să sprijine schimbările politice i economice dinMoldova, să contribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în probleme interna-

ţionale de interes reciproc, să încurajeze cooperarea lor în probleme cu privire la res-pectarea principiilor democratice i consolidarea stabilităţii i securităţii în Europa.



50

De asemenea, APC a instituţionalizat, pentru prima oară, relaţiile de cooperareale Moldovei cu UE. Astel, parteneriatul moldo-comunitar a ost ierarhizat în treitrepte: Consiliul de Cooperare, la nivel de minitri, Comitetul de Cooperare, la nivelde înalţi uncţionari, i Comitetul Parlamentar de Cooperare, la nivel de membri aiParlamentului European i ai Parlamentului Moldovei. Principala responsabilitate arespectivelor instituţii a constat în monitorizarea implementării Acordului de parte-neriat i cooperare în domeniile politic, economic, juridic, inanciar, social i cultural.În acest mod, dialogul instituţionalizat a ost extins la toate serele de cooperare de in-teres comun. În domeniul cooperării economice, APC a acordat Moldovei clauza pri-vind tratamentul naţiunii celei mai avorizate cu privire la tariele pentru bunuri i aintrodus concomitent noi elemente de natură să aciliteze schimburile între Moldovai UE. De exemplu, APC a consacrat între părţi principiul tranzitului liber pentrumăruri, a liberalizat circulaţia pentru unele tipuri de capital i a ormulat perspec-tiva creării zonei de liber schimb între Moldova i UE. Părţile au convenit, inclusiv,

asupra liberalizării progresive a prestării serviciilor transrontaliere, aceasta având cascop dezvoltarea unui sector de servicii orientat spre piaţă. otodată, prin Art. 50 al

APC, Moldova s-a angajat să întreprindă măsurile necesare creterii compatibilităţiigraduale a legislaţiei sale cu cea a Uniunii Europene. Astel, APC a iniţiat o nouăcomponentă a cooperării, i anume armonizarea legislaţiei moldovene cu cea comu-nitară, declarată esenţială pentru consolidarea legăturilor economice ale Moldovei cuUE. Cu alte cuvinte, pentru APC consolidarea i diversiicarea legăturilor economicei comerciale nu mai erau un scop în sine, acestea iind mai degrabă mijloace pentrua crea o largă simetrie de dezvoltare între Republica Moldova i Uniunea Europeană

în toate domeniile de cooperare, inclusiv în cel al armonizării legislative. APC nu a satisăcut, însă, ateptările clasei politice de la Chiinău, chiar dacă atât structura, cât i conţinutul său au ost inspirate din acordurile europene de asocieresemnate în anii 90 de UE cu statele din Europa Centrală i de Est. Analiza compara-tivă a ambelor acorduri ne demonstrează că APC a preluat majoritatea din obiectivelegenerale prezente în Acordul european, a ost undamentat pe respectarea i promova-rea acelorai principii democratice, cuprinde aceleai domenii de colaborare i dezvoltăacelai model de instituţionalizare a dialogului politic etc. Mai mult decât atât, obiecti-vele APC se înscriu perect în tiparul criteriilor de aderare la UE enunţate de Consiliul

European de la Copenhaga din iunie 1993. În poida acestor elemente comune, APCnu a oerit Moldovei o perspectivă clară de integrare europeană, aa cum a ost în cazulacordurilor europene, ci a iniţiat dezvoltarea unui parteneriat pe orizontală între ţaranoastră i UE. Altel spus, obiectivul inal al APC a ost cu totul altul decât cel prezentîn acordurile europene. Acestea din urmă nu s-au limitat doar la crearea unui nivelcomparabil de dezvoltare în domeniile politic, juridic, economic, inanciar, cultural denatură să avorizeze apropierea graduală a statelor semnatare de o mai largă arie de coo-perare în Europa, aa cum se airmă în APC, dar au urmărit pregătirea ţărilor asociate/candidate din Europa Centrală i de Est pentru aderarea lor inală la UE.

Pentru ţara noastră, care între timp a ridicat integrarea europeană la rangul deobiectiv strategic major al politicii sale externe i interne, APC a prezentat, de apt,două handicapuri majore. În primul rând, APC nu a oerit relaţiilor Moldovei cu UE



51

o inalitate clar deinită în sensul integrării sale graduale în UE. În al doilea rând, spredeosebire de statele baltice, ţara noastră a ost circumscrisă spaţiului ex-sovietic aţăde care UE nu era încă pregătită să abordeze o strategie integraţionistă. În ciuda han-dicapurilor sale structurale, implementarea APC a avut, totui, eecte pozitive asupraMoldovei i relaţiilor sale cu UE. Printre realizările principale ale APC pot i enu-merate dezvoltarea unui dialog politic structurat i continuu cu UE, implicarea UEîn promovarea reormelor interne în Moldova90, precum i demararea procesului dearmonizare a legislaţiei ţării noastre cu legislaţia comunitară în domeniile drepturiloromului, sistemului judiciar i administrativ, economiei, comerţului, cooperării vama-le, itosanitar, securităţii alimentare, transportului, reormei sociale, educaţiei etc.

Cu toate acestea, APC nu s-a ridicat la nivelul obiectivelor ixate. Dialogul politicmoldo-comunitar a continuat să acorde o atenţie supericială subiectelor politice de in-teres major pentru Moldova precum problema transnistreană, retragerea trupelor rusesau eventuala includere a Moldovei în Procesul de Stabilizare i Asociere din Europa

de Sud-Est. Până la aderarea Moldovei la Politica Europeană de Vecinătate (PEV), co-operarea comercial-economică nu a înregistrat progrese însemnate. Obiectivul APCprivind crearea unei zone de comerţ liber între UE i Moldova, după ce aceasta dinurmă va adera la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), a rămas nerealizat. Deasemenea, în perioada 1998-2006, volumul total al comerţului moldo-comunitar nua depăit o treime din volumul total al exporturilor i importurilor eectuate de ţaranoastră. Această situaţie s-a schimbat doar după ce România a aderat la UE în ianuarie2007, când comerţul Moldovei cu UE a depăit 50% din volumul total al operaţiunilorde comerţ realizate de agenţii economici din Moldova. La capitolul armonizare legisla-

tivă, Moldova a obţinut progrese nesemniicative în perioada 1998-2005, iar lucrurileau început să se schimbe încet doar odată cu demararea procesului de executare a angajamentelor luate de Moldova în Planul de acţiuni semnat cu UE, în cadrul PEV, la 22ebruarie 2005. Acestea i alte eecuri ale APC au ost previzibile de la bun început, înmare parte din două considerente. Mai întâi de toate, APC nu a oerit Moldovei stimu-lentele politice, economice i inanciare necesare pentru a o determina să angajeze resur-sele instituţionale i inanciare necesare pentru implementarea sa eicientă. otodată,nici UE, care era preocupată de extinderea sa în Europa Centrală i de Est, nu a dat do-vadă de voinţă politică i interes pentru o mai activă implicare în implementarea APC.

Fiind contientă de deicienţele APC, la sâritul anilor 90 diplomaţia moldo-veană i-a propus airmarea Moldovei ca parte componentă a Europei de Sud-Est,dorind să evadeze, astel, din categoria statelor ex-sovietice. De altel, aa cum audemonstrat-o anterior statele baltice, regăsirea i reairmarea propriei identităţi geo-politice a avorizat integrarea lor în Alianţa Nord-Atlantică (NAO) i UE. În acestcontext, cooperarea regională în Europa de Sud-Est91 a devenit o prioritate pentru

90În perioada 1991-2005, prin intermediul Programului ACIS, UE a acordat Moldovei asistenţătehnică în valoare de 123.1 milioane euro. Respectiva asistenţă a vizat, în special, reormarea sis-temului judiciar şi administrativ, susţinerea sectorului privat şi dezvoltarea economică, precum şi

contracararea eectelor sociale negative ale perioadei de tranziţie etc.91Vezi Capitolul reeritor la cooperarea regională a Republicii Moldova în Sud-Estul Europei: 1998-2008.



52

autorităţile moldovene, care sperau că pe această cale vor convinge UE să includăMoldova în Procesul de Stabilizare i Asociere pentru Europa de Sud-Est, propus deComisia Europeană la 26 mai 1999. După multe eorturi diplomatice, Moldova aost admisă, la 28 iunie 2001, doar în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa deSud-Est (PSESE), care conţinea angajamentul UE de a sprijini statele din Europa deSud-Est de perspectiva integrării lor depline în structurile sale. Acest angajament alUE nu se reerea i la Moldova, deoarece includerea sa în PSESE a ost condiţionatăde Bruxelles de neabordarea problemei transnistrene i, mai ales, a perspectivei deaderare la UE. În ciuda aproundării cooperării sale regionale în Europa de Sud-Est, Moldova nu a reuit să determine UE să o includă în Procesul de Stabilizare i

Asociere alături de statele din Balcanii de Vest. Începând, însă, cu anul 2004, PEV adeschis noi oportunităţi pentru depăirea limitelor politice i instituţionale ale APC.Cu toate acestea, Moldova a rămas în continuare circumscrisă regiunii ex-sovieticea Europei de Est, care este în aara ariei de aplicare a politicii de extindere a UE.

3.2. Politica Europeană de Vecinătate: implicaţii şi perspectivepentru R. Moldova

Extinderea UE în Europa Centrală i de Est este, în mod cert, cea mai importan-tă victorie de politică externă realizată de UE în ultimii douăzeci de ani. Datorităacestei victorii, UE i-a consolidat rolul de mare putere economică, i-a ridicat sem-niicativ proilul de actor politic internaţional, a extins aria democraţiei, stabilităţii,prosperităţii i securităţii în Europa i, de asemenea, a adus Europa mai aproape dereuniicarea sa inală – proces ce a demarat odată cu căderea Zidului din Berlin.

În urma extinderilor consecutive din anii 2004 i 2007, rontierele externe ale UEau ajuns în nemijlocita apropiere a unui cerc de state ce se conruntă cu o serie deprobleme de natură politică, economică i socială, precum abuzul de putere, violareadrepturilor omului, instituţii democratice ragile, corupţia rampantă, contradicţiietnice i religioase, conlicte separatiste îngheţate, tranziţii prelungite spre o econo-mie de piaţă uncţională, sărăcie accentuată, rata mare de omaj, probleme demo-graice etc. oate aceste probleme sunt percepute de UE ca reprezentând principalelecauze ce alimentează ameninţările majore la adresa securităţii sale, precum extremis-mul, migraţia ilegală, terorismul internaţional, prolierarea armelor de distrugere înmasă, conlictele regionale i statele euate92. Acest nou mediu de securitate a generato presiune crescândă asupra UE să elaboreze o abordare regională care ar contribuila asigurarea stabilităţii i securităţii în vecinătatea sa imediată, astel prevenind capotenţialele riscuri de instabilitate să se extindă i asupra statelor membre ale UE.

Perspectiva de aderare la UE s-a dovedit a i cel mai eicient instrument de politicăexternă aplicat de UE pentru a promova reormele politice, economice i sociale în sta-tele candidate la aderare. Procedând astel, UE a reuit să realizeze succese remarcabileîn lărgirea zonei de democraţie, stabilitate i securitate bazată pe principiile, valorile inormele sale. Implementarea politicii sale de extindere a impus UE eorturi politice, in-

92Council o the European Union, “A secure Europe in a better world”, Brussels, 2003. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pd.



53

stituţionale i, mai ales, inanciare remarcabile pentru pregătirea celor zece ţări candida-te din Europa Centrală i de Est. În consecinţă, către momentul deinitivării i lansăriiPEV, UE s-a apropiat de punctul maxim al capacităţii sale de absorbţie instituţională,iar unele state membre începuseră să ie cuprinse de „oboseala extinderii”, printre aces-tea se numărau i statele motoare ale UE – Franţa i Germania. Potrivit unui sondaj deopinie publica realizat la un an de la Extinderea UE din 2004, doar 33% din germani i32% din rancezi mai erau în avoarea continuării lărgirii uniunii i doar noii membri aiUE erau mai entuziati93. Oboseala extinderii cuprinsese, de asemenea, i minţile unorînalţi oiciali europeni, care se temeau că eventuala continuare a procesului de extinderear putea aecta coerenţa politicii externe a UE, reducând capacitatea i inluenţa sa dea atinge obiectivele dorite în statele vecine. Însui preedintele Comisiei Europene deatunci, Romano Prodi, considera că extinderea excesivă a UE riscă să submineze pro-iectul politic european i să transorme UE într-o simplă zonă de comerţ liber la nivelcontinental94. Anume în condiţiile acestor presiuni, UE a optat pentru o variantă alter-

nativă de avansare a agendei sale de politică externă în vecinătatea sa imediată.PEV este orma în care s-a materializat această nouă alternativă a UE pentru a

ace aţă provocărilor la adresa securităţii sale prezente în statele vecine din bazi-nul Mării Mediterane95 i Europa de Est96. În martie 2003, în timp ce zece statecandidate din Europa Centrală i de Est se pregăteau să adere la UE în mai 2004,Comisia Europeană a propus oicial statelor membre o nouă viziune de dezvoltare iaproundare a relaţiilor UE cu statele vecine din Sudul i Estul Europei, care nu eraucuprinse de politica europeană de extindere. Potrivit noii viziuni, UE se angaja săîmpartă beneiciile extinderii sale spre Est i cu vecinii săi, construind cu acetia din

urmă o zonă de prosperitate i vecinătate binevoitoare intereselor europene97. Nouaviziune ormulată de Comisia Europeană a ost aprobată în octombrie 2003 de eiide stat i de guvern ai UE, invitând totodată Consiliul de Minitri al UE i ComisiaEuropeană să deinitiveze elaborarea noii viziuni strategice. Ca urmare a respecti-vei decizii, în mai 2004 Comisia Europeană dă publicităţii Documentul strategiccu privire la Politica Europeană de Vecinătate (PEV), care este ulterior aprobat destatele membre ale UE, dând, astel, start procesului de aplicare în practică a PEV.

În viziunea mai multor experţi europeni, PEV este, în primul rând, un instrumentde politică externă al UE destinat consolidării securităţii în jurul rontierelor sale din

Europa de Est i bazinul Mării Mediterane98

. Din acest punct de vedere, obiectivul major

93I. Barnes, P. Barnes, “Enlargement”. In: M. Cini, European Union Politics, second edition, OxordUniversity Press, 420-440.94R. Prodi, A Wider Europe – A proximity policy as the key to stability, Brussels, European Commis-sion, 2003, http://ec.europa.eu/world/enp/speeches_en.htm.95Maroc, Algeria, unisia, Libia, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Siria, Autoritatea Palestiniană.96Ucraina, Moldova, Belarus, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.97European Commission, “Wider Europe – Neighbourhood: A new Framework or relations withour Eastern and Southern Neighbours” COM(2003) 104 nal, Brussels, 200, http://ec.europa.eu/

world/enp/pd/com03_104_en.pd 98M. Cremona, Te Enlargement o the European Union , Oxord University Press, 2003; M. Emer-son, European Neighbourhood Policy: Strategy or Placebo? Brussels, Center or European Policy Stu-



54

al PEV a ost să evite apariţia unor noi linii de divizare în Europa i să creeze în jurulUE un cerc de state bine guvernate i panice. Materializarea acestui obiectiv urma să seproducă prin stabilirea unor relaţii strânse de cooperare întemeiată pe adeziunea la valoricomune, precum democraţia, supremaţia legii, buna guvernare, respectarea drepturilorundamentale ale omului i principiile economiei de piaţă. otodată, PEV a undamen-tat cooperarea între UE i statele vecine pe asumarea unor angajamente comune concreteatât la capitolul promovării reormelor politice i economice în statele beneiciare, cât iîn domeniul întăririi securităţii europene ie că este vorba de combaterea terorismuluiinternaţional, prevenirea prolierării armelor de distrugere în masă, soluţionarea conlic-telor regionale îngheţate sau de traicul de iinţe umane i imigrarea ilegală.

De asemenea, PEV reprezintă o soluţie de compromis care a permis UE să iasădin dilema în care se pomenise, i anume cum să împartă beneiciile politicii salede extindere cu statele vecine, ără a le oeri însă acestora o perspectivă clar dei-nită de aderare. UE a soluţionat această dilemă recurgând la ormula enunţată în

2002 de preedintele Comisiei Europene, Romano Prodi: „Împărţim tot, în aară deinstituţii”99. Această abordare nu este nouă, ea a ost inspirată din experienţa ArieiEconomice Europene (AEE)100, care include statele membre ale Acordului europeande liber schimb (AELS)101 i statele membre UE. De exemplu, conorm Acorduluide creare a AEE, statele AELS i statele UE ormează o singură piaţă comercial-economică, care este guvernată de legislaţia UE (acquis communautaire). Or, printreperspectivele majore pe care PEV le deschide statelor beneiciare se numără i inte-grarea lor economică în piaţa comună a UE. otui, experienţa AEE nu a ost unicasursă de inspiraţie pentru PEV.

Similitudinile existente între principiile, obiectivele, instrumentele i metodologiaPEV i ale politicii de extindere a UE ne ac să credem că anume aceasta din urmă aconstituit i constituie principala sursă de inspiraţie pentru elaborarea i, respectiv, adap-tarea graduală a PEV. otui, elementul deinitoriu al PEV ca instrument de politicăexternă al UE rezidă în dimensiunea să de europenizare înţeleasă ca promovarea trans-ormărilor politice, economice i sociale prin asimilarea i instituţionalizarea valorilor,principiilor, normelor i regulilor comunitare în politicile domestice ale statelor vecine.De altel, anume dimensiunea de europenizare a PEV, văzută ca mijloc de apropierede mult doritul deziderat al integrării în UE, a înclinat balanţa în avoarea participării

Moldovei la această politică regională. Analizate din punct de vedere al obiectivelorlor inale, PEV i Politica de Extindere a UE sunt, desigur, politici distincte. În timpce PEV vizează state excluse de la perspectiva de integrare în UE, politica europeană

dies, 2004, http://www.ceps.be; D. Lynch, Te European Neighbourhood Policy, Paris, Institute orSecurity Studies, http://eurojournal.org/les/dov_prague.pd.99R. Prodi, A Wider Europe – A proximity policy as the key to stability, Brussels, European Commis-sion, 2003, http://ec.europa.eu/world/enp/speeches_en.htm.100 Acordul de creare a AEE a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994, http://www.eta.int/content/eea/eea-agreement.101

AELS este o organizaţie interguvernamentală de liber schimb creată în 1960 de către Austria,Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie. Actualmente, din AELS acparte Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.



55

de extindere este destinată statelor candidate pentru aderarea la UE. Evident, i ideeacălăuzitoare a PEV este dierită de cea a Politicii de Extindere a UE. Spre deosebire deaceasta din urmă, PEV are ca scop inal stabilirea unor strânse relaţii de interdependen-ţă între UE i statele vecine din Europa de Est i bazinul Mării Mediterane.

Cu toate acestea, PEV are la baza sa elemente structurale inspirate din Politicade Extindere a UE, apt ce ne ace să airmăm că, dei PEV nu prevede integrareadeplină în UE a statelor beneiciare, totui ea este dotată cu aceeai logică de europe-nizare ca i Politica de Extindere a UE. De exemplu, PEV cuprinde aceeai tipologiede mecanisme de europenizare ca i în cazul Politicii de Extindere, i anume: 1)transerul i implementarea de sus în jos a valorilor, normelor, legislaţiei i modelelorinstituţionale comunitare; 2) monitorizarea i evaluarea de către Comisia Europeanăa progreselor realizate de statele PEV în implementarea planurilor de acţiuni conve-nite cu UE; 3) asistenţa inanciară i tehnică acordată de UE pentru implementareaplanurilor de acţiuni; 4) condiţionarea aproundării relaţiilor cu UE de progresele

înregistrate în aplicarea angajamentelor convenite în planurile de acţiuni; 4) integra-rea statelor PEV în programele i agenţiile UE.

ranserul i implementarea, de sus în jos, a valorilor, normelor, legislaţiei, precum i a modelelor instituţionale comunitare sunt, în mod cert, cele mai importante meca-nisme/instrumente ale PEV. Prin intermediul planurilor de acţiuni semnate de UEcu statele PEV, acestea din urmă i-au asumat o serie de angajamente de a armonizalegislaţia lor în varii domenii de cooperare cu legislaţia UE, preluând în politicile lorinterne normele i standardele comunitare. De exemplu, Planul de acţiuni semnat deUE i Moldova (PAUEM) a ormulat 80 de obiective i 294 de acţiuni, majoritatea

cărora implică direct sau indirect alinierea legislaţiei noastre interne la normele ipracticile comunitare în domenii ca uncţionarea instituţiilor democratice, reormasistemului regulator, mediul de aaceri, comerţul, energia, transporturi, mediul în-conjurător, telecomunicaţii, justiţia, aacerile interne etc.

Monitorizarea de către Comisia Europeană a progreselor realizate de statele PEV în implementarea planurilor de acţiuni este asemănătoare cu rapoartele de progreselaborate de aceeai Comisie pentru a evalua gradul de executare de către statelecandidate la UE a acţiunilor convenite în parteneriatele de asociere. Ca i în cazulPoliticii de Extindere, prin monitorizarea regulată a progreselor obţinute în aplica-rea planurilor de acţiuni s-a urmărit exercitarea unei presiuni stimulatoare asuprastatelor PEV pentru a le determina să continue în ritm constant procesul de reormeasumate benevol de ele. Până în prezent, Comisia Europeană a evaluat de două oriprogresele înregistrate de Moldova în realizarea angajamentelor sale din PAUEM, îndecembrie 2006 i aprilie 2008.

În ambele raporturi, Comisia Europeană a ormulat un ir de recomandăriGuvernului de la Chiinău pentru a depăi restanţele în domenii precum asigurareaunui mediu atractiv de aaceri, respectarea drepturilor undamentale ale omului,eicientizarea sistemului judecătoresc, combaterea corupţiei, implementarea legiloraprobate etc. Spre deosebire de statele candidate la UE, aceste recomandări nu au un

caracter obligatoriu pentru autorităţile noastre. În consecinţă, capacitatea ComisieiEuropene de a determina guvernul moldovean să se conormeze angajamentelor la



56

care a subscris este redusă. În aceste condiţii, îndeplinirea PAUEM depinde în mareparte de bunăvoinţa i, mai ales, de interesele de conjunctură ale guvernării de laChiinău. otui, deoarece recomandările Comisiei Europene sunt ormulate ca ac-ţiuni de care depinde prounzimea viitoarelor relaţii moldo-comunitare, ele creează,cel puţin, o anumită presiune psihologică asupra autorităţilor moldovene, care de-clară că integrarea europeană este pentru ele un obiectiv strategic. După o perioadălungă de negare a restanţelor în domeniul executării PAUEM, Chiinăul recunoateîn prezent existenţa lacunelor i promite mereu depăirea lor. Această schimbare deretorică se traduce cu greu, însă, în acţiuni practice.

Asistenţa inanciară i tehnică acordată de UE statelor PEV pentru implementarea planurilor de acţiuni are aceleai priorităţi ca i în cazul statelor candidate la UE, pre-cum avansarea dialogului politic i reormelor, promovarea armonizării legislative iregulatoare, consolidarea structurilor instituţionale responsabile pentru elaborareai aplicarea eectivă a politicilor, promovarea supremaţiei legii i bunei guvernări,

asigurarea unei dezvoltări economice sustenabile, cooperarea transrontalieră, aci-litarea contactelor de comunicare între cetăţenii statelor PEV i ai UE. Începând cuianuarie 2007, Instrumentul Politicii Europene de Vecinătate (ENPI) este mecanis-mul instituţional prin care UE debursează asistenţa sa inanciară statelor PEV. Prinintermediul IPEV, pentru perioada 2007-2010, Moldova urmează să primească de laUE asistenţă inanciară în valoare de 250 mln euro, care vor i alocate pentru spriji-nirea democraţiei i bunei guvernări, reormei regulatorii i dezvoltării capacităţiloradministrative, combaterii sărăciei i dezvoltării economice sustenabile. otodată,începând cu 2008, Moldova a început să beneicieze de programul winning al UE,

destinat pregătirii unei administraţii eiciente, dotată cu structuri, resurse umane icapacităţi manageriale necesare pentru asimilarea i implementarea legislaţiei comu-nitare (acquis communautaire; acquis-ul comunitar).

Recepţionarea asistenţei depinde, totui, de ritmul i calitatea reormelor aplicatede statele PEV. Din nou, i aici, avem de a ace cu un element esenţial al Politicii deExtindere a UE, i anume condiţionarea aproundării relaţiilor cu UE de progresele în-registrate în aplicarea angajamentelor convenite cu UE. Cu toate că PEV promoveazăprocesul de europenizare ără ca statele vizate să beneicieze i de perspectiva aderăriilor la UE, principiul condiţionării rămâne acelai. Astel, în schimbul progreselorînregistrate în armonizarea legislaţiei lor cu acquis-ul comunitar, precum i în pro-cesul de implementare a reormelor politice, economice i instituţionale conormstandardelor europene, statele PEV sunt remunerate de UE cu perspectiva unui dia-log politic mult mai pround i, mai ales, cu oportunitatea unei integrări economicemult mai strânse cu ea. Dar principiul condiţionării utilizat de Comisia Europeanăîn cadrul PEV nu are puterea de coerciţie a condiţionalităţii prezente în Politica deExtindere a UE. Ca rezultat, ritmul i calitatea procesului de implementare a reor-melor sunt lăsate, în mare parte, la latitudinea autorităţilor din statele PEV, care nuîntotdeauna sunt încântate de reormele convenite cu UE sau consideră că oerta UEnu este atât de substanţială pentru a le determina să accelereze reormele.

Cazul Republicii Moldova este grăitor în acest sens. Este tiut, de exemplu, căRaportul Comisiei Europene din 4 decembrie 2006 cu privire la implementarea



57

PAUEM a scos în evidenţă implementarea deectuoasă a legilor, imixtiunea autori-tăţilor în mediul de aaceri, ineicienţa sistemului judecătoresc, combaterea anemicăa corupţiei, carenţe în domeniul respectării drepturilor omului i proasta respectare alibertăţii mass-media102. Aceleai restanţe se regăsesc i în Raportul Comisiei Europenedin 3 aprilie 2008103. Cu toate acestea, pentru a permite UE să demareze, la 27 mai2008, procesul de relecţie asupra viitorului cadru juridic cu Republica Moldova, careva înlocui actualul APC, Comisia Europeană a declarat că, în perioada 1 noiembrie2006 – 31 decembrie 2007, Moldova a ăcut „bune progrese” în majoritatea domenii-lor. Faptul că, timp de aproape patru ani de executare a PAUEM, Moldova nu reuetesă depăească lacunele în domenii ca reorma justiţiei, combaterea corupţiei, respecta-rea libertăţii presei, dezvoltarea unui mediu atractiv de aaceri – este i insuccesul PEV,care este întemeiată pe un slab sistem de condiţionalităţi, aplicat, mai degrabă, ca încu-rajare i, aproape deloc, ca element de coerciţie în raport cu guvernarea de la Chiinău.

Integrarea statelor PEV în programele i agenţiile UE este, la rândul său, un instru-

ment eicient în vederea acilitării i promovării convergenţei statelor PEV cu nor-mele legislative, standardele instituţionale i practicile politice ale UE. În decembrie2006, Comisia Europeană a oerit statelor PEV să adere cu statut de observator la oserie de agenţii ale UE implicate în implementarea politicilor comunitare, cum ar i

Agenţia Europeană pentru Mediul Înconjurător, Centrul European de Monitorizarea Rasismului i Xenoobiei, Autoritatea de Supraveghere Galileo etc. De asemenea,respectivelor state li s-a permis să participe la programe comunitare în domenii pre-cum cercetarea i dezvoltarea, protecţia consumatorilor, dezvoltarea societăţii inor-maţionale, competitivitatea i inovaţia etc.

Cât privete Moldova, actualmente ea are acces la o serie de programe comuni-tare, printre care „inerii în Acţiune ” – program destinat dezvoltării solidarităţii itoleranţei între tineri; „Programul-cadru – 7” ce susţine cercetările tiinţiice în variidomenii de interes comun; „AENEAS” – prin care UE acordă asistenţă inanciară itehnică în domeniile migraţiei i azilului; „Instrumentul European pentru Democraţie

i Drepturile Omului”, datorită căruia Moldova a beneiciat de asistenţa UE în va-loare de 1,7 mln euro pentru susţinerea instituţiilor guvernamentale i organizaţiilorneguvernamentale implicate în procesul de implementare i respectare a drepturiloromului; Programul „Jean Monnet”, destinat aproundării cunotinţelor despre pro-cesul de integrare europeană prin promovarea studiilor, cercetărilor i dezbaterilordespre UE în cadrul universităţilor; „winning” – acest program este destinat pentrudezvoltarea unei administraţii moderne, capabilă să asimileze normele i practicileUE, iar actualmente, în Moldova, de el beneiciază legislativul i Ministerul Justiţiei;Programul „AIEX” – un instrument al Directoratului General pentru Extindere alComisiei Europene prin care statele asociate i candidate la UE sunt ajutate să preiai să implementeze legislaţia comunitară în politicile lor interne.

102European Commission, “ENP Progress Report Moldova” , SEC(2006) 1506/2, Brussels, 2006,http://ec.europa.eu/world/enp/pd/sec06_1506-2_en.pd 103

European Commission, “Implementation o the European Neighborhood Policy in 2007: Pro-gress Report Moldova”, Brussels, 2008, SEC(2008) 399, http://ec.europa.eu/world/enp/pd/pro-gress2008/sec08_399_en.pd



58

3.3. PEV, din perspectiva interesului naţional de integrare europeană

În Republica Moldova, PEV a dat natere la mari speranţe în ceea ce privete an-sele ţării noastre de a se integra rapid în spaţiul UE. Atât autorităţile centrale, cât iprincipalele partide parlamentare sperau că PEV va deschide Moldovei drumul spre

integrarea in UE. Speranţele clasei politice, precum i ale opiniei publice din ţaranoastră s-au împlinit, însă, parţial.PEV a recunoscut aspiraţiile europene ale Moldovei, dar nu i-a acordat o per-

spectivă clară de aderare la UE într-o perioada previzibilă. De asemenea, dei ţăriinoastre i s-a oerit, pentru prima oară, perspectiva integrării treptate în spaţiul eco-nomic al UE, colaborarea bilaterală între Chiinău i Bruxelles a rămas în continu-are dominată de limitele i constrângerile legale i instituţionale impuse de Acordulde parteneriat i cooperare (APC)104. APC plasase relaţiile moldo-comunitare petraiectoria unei cooperări pe orizontală i, prin urmare, nu mai corespundea cu aspi-raţiile de integrare europeană ale Moldovei. Mai mult decât atât, ţara noastră a ost

inclusă în PEV alături de un ir de state sud-mediteraneene din Arica de Nord i Asia Mijlocie, precum Maroc, Algeria, unisia, Libia, Egipt, Liban, Iordania, Siria,eritoriile Palestiniene, care nu au nicio vocaţie europeană. Acest apt a determinatChiinăul să trateze PEV ca pe o stratagemă a Bruxelles-ului de a amâna pentru altetimpuri discutarea subiectului privind o nouă posibilă extindere a UE spre Est.

otui, în ciuda acestor deicienţe structurale, toate partidele parlamentare de laChiinău au susţinut în consens participarea Moldovei la PEV. Consensul lor s-amaterializat în Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneri-atul politic pentru realizarea obiectivelor de integrare europeană a ţării, adoptată la

24 martie 2005. Conorm acestei Declaraţii, dezvoltarea de mai departe a Moldoveinu poate i asigurată decât prin „promovarea consecventă i ireversibilă a cursuluistrategic spre integrare europeană”105. În acest sens, toate partidele semnatare aleDeclaraţiei s-au angajat să sprijine eorturile diplomatice, juridice i politice îndrep-tate spre îndeplinirea PAUEM, deoarece, în viziunea lor, acesta este în măsură săcontribuie la aderarea ţării noastre la UE. De altel, anume la 24 martie 2005, inte-grarea Republicii Moldova în UE este consinţită juridic ca iind obiectivul primor-dial al politicii interne i externe promovate de guvernul moldovean.

Privită din această perspectivă, PEV devine pentru Chiinău un valoros instru-

ment complimentar pentru punerea in practică a politicii sale de integrare europea-nă. Cu toate acestea, deoarece PEV a ost de la bun început concepută de UE ca opolitică distinctă de cea a extinderii, autorităţile moldovene au continuat să perseve-reze în eorturile lor de a depăi limitele juridice i politice ale PEV, promovând, atâtla Bruxelles, cât i în celelalte capitale europene, propuneri alternative de dezvoltarea relaţiilor moldo-comunitare, i anume: includerea Moldovei în pachetul statelor

104 APC a ost semnat de Republica Moldova şi UE în anul 1994 şi a intrat în vigoare pentru o pe-rioada de 10 ani la 1 iulie 1998. Deşi la 1 iulie 2008, perioada de 10 ani a expirat, APC a ost pre-lungit automat pentru încă un an, eventual până la negocierea unui nou cadru legal între Republica

Moldova şi UE.105Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizareaobiectivelor integrării europene, 24 martie 2005, http://www.parlament.md/news/25.03.2005/



59

din Balcanii de Vest de aderare la UE sau/i semnarea unui acord de asociere carear ormula o perspectivă clară de integrare europeană pentru ţara noastră. Până înprezent, aceste propuneri nu au întâlnit susţinerea UE, ele au ost respinse recurgân-du-se la o serie de motivaţii obiective ca oboseală extinderii ce a cuprins statele UE,necesitatea digerării celor două extinderi consecutive ale UE din anii 2004 i 2007sau imperativul reormării structurilor supranaţionale ale UE înainte de a purcedela o nouă extindere spre Est, precum i argumente subiective ca existenţa unui maredecalaj între reormele democratice i economice întreprinse de statele din Balcaniide Vest i Moldova sau mersul lent al reormelor în ţara noastră106.

Cu toate acestea, calitatea Moldovei de membru al Comunităţii StatelorIndependente (CSI) nu este privită de principalele partide politice ca o alternativăpentru PEV. Respectivele partide politice au, însă, opinii dierite cu privire la compa-tibilitatea sau incompatibilitatea existentă între aspiraţiile europene ale ţării noastrei calitatea sa de membru al CSI. Astel, în timp ce pentru majoritatea partidelor de

pe eichierul de centru-stânga107, printre care se regăsete i partidul de guvernământal comunitilor (PCRM), CSI este compatibilă cu politica de integrare europeană aMoldovei, partidele politice de pe eichierul de centru-dreapta consideră CSI un ob-stacol în calea apropierii Moldovei de UE i, prin urmare, abandonarea CSI este, înviziunea lor, inevitabilă. otui, pentru toţi este clar că CSI nu reprezintă un vehiculde apropiere de UE, ci mai curând un tribut pe care Chiinăul îl plătete Moscoveipentru menţinerea bunăvoinţei Federaţiei Ruse în probleme de interes major pentruMoldova, cum ar i: soluţionarea conlictului din regiunea transnistreană, retragereatrupelor i muniţiilor ruse de pe teritoriul ţării noastre, importul de gaze naturale la

un preţ rezonabil pentru consumatorii interni, accesul nestingherit pe piaţa Rusieipentru produsele moldoveneti etc.

3.4. Implementarea PEV – elemente pozitive şi negative

Republica Moldova a aderat oicial la PEV în urma semnării PAUEM, la 22 e-bruarie 2005. Prin acest Plan de acţiuni, atât Moldova, cât i UE i-au asumat un irde angajamente comune i unilaterale, a căror îndeplinire a avut ca rezultat generaldinamizarea relaţiilor moldo-comunitare în domenii precum dialogul politic, reor-mele democratice, soluţionarea conlictului transnistrean, dezvoltarea comerţului ireormele economice, justiţie i aaceri interne, impulsionarea contactelor interumane

etc. Dei PEV nu a oerit Moldovei nicio perspectivă europeană, totui, prin beneici-ile i oportunităţile sale, ea a depăit obiectivele politice ale Acordului de parteneriati cooperare (APC) alat încă în vigoare între ţara noastră i UE. De exemplu, spredeosebire de APC, PEV a permis UE să se implice direct în găsirea unei soluţii politi-ce viabile pentru conlictul separatist din regiunea transnistreană a ţării.

Datorită PEV, UE i-a sporit vizibilitatea i autoritatea politică în Moldova. Actualmente, UE este prezentă în ţara noastră la nivelul PESC (Politică Externă i

106Mersul lent al reormelor în unele state din Europa Centrală şi de Est, de exemplu în Bulgaria sau

România, nu a constituit un obstacol pentru a li se acorda perspectiva de integrare în UE.107Partidul Democrat din Moldova (PDM) - de orientare social-democrată - este o excepţie în aceastălistă.



60

Securitate Comună) prin reprezentantul special al UE pentru Moldova i participa-rea la negocierile/consultările în problema transnistreană în calitate de observatorîn ormatul „5+2”. De asemenea, UE este prezentă în Moldova i la nivelul PoliticiiEuropene de Securitate i Apărare (PESA) prin Misiunea UE de asistenţă la rontieramoldo-ucraineană (EUBAM). În cadrul PEV, Moldovei i s-a acordat perspectivaintegrării economice în spaţiul comunitar, precum i cea a introducerii graduale aregimului de călătorii ără vize în UE pentru cetăţenii moldoveni. Printre beneiciileconcrete aduse ţării noastre de PEV se numără, nu în ultimul rând, i creterea sub-stanţială a asistenţei inanciare din partea UE, care a crescut de patru ori, de la 10milioane euro în 2003 la 40 milioane euro în 2007, iar asistenţa totală preconizatăde UE pentru Moldova în 2007-2010 se va ridica la suma totală de 250 milioa-ne euro108. În domeniul cooperării energetice, PEV a avorizat eorturile autorită-ţilor moldovene depuse în vederea integrării Moldovei în Comunitatea EnergeticăEuropeană109

La capitolul dialog politic moldo-comunitar, se înregistrează o activizare a comu-nicării între autorităţile moldovene i reprezentanţii Comisiei Europene, ConsiliuluiUE i Parlamentului European, atât în cadrul instituţional stabilit de APC, cât i încontextul iniţiativelor regionale din Europa Centrală i de Sud-Est. Concomitent,o atenţie aparte este acordată valoriicării oportunităţilor i potenţialului oerit decooperarea politică bilaterală a Moldovei cu statele membre ale UE. În acest sens,merită evidenţiate parteneriatele europene existente de acto între Moldova i stateleUE, precum Lituania, Ungaria, Polonia, Cehia, Suedia i Marea Britanie. Româniaeste în continuare un promotor natural i erm al aspiraţiilor europene ale Moldovei

în UE, însă animozităţile politice bilaterale împiedică Chiinăul i Bucuretiul săpună bazele unui parteneriat european eicient.În domeniul comercial-economic, asistăm la transormarea UE în partene-

rul comercial numărul unu al Moldovei, surclasând, astel, Comunitatea StatelorIndependente (CSI)110. În paralel cu progresele înregistrate de Moldova în aplicareaPAUEM, UE îi deschide gradual piaţa sa internă pentru produsele moldoveneti,oerindu-i Moldovei condiţii privilegiate de comerţ sub orma regimului GSP plus înianuarie 2006 i a Preerinţelor Comerciale Autonome în martie 2008. În domeniul

108

Până la războiul ruso-georgian din august 2008, Moldova era considerată cea mai mare beneciarăde asistenţă UE pe cap de locuitor în Europa de Est. Se pare, însă, că după conerinţa donatorilor dela Bruxelles, din 22 octombrie 2008, Georgia a depăşit ţara noastră în această privinţă. La respectivareuniune, Comisia Europeană a anunţat că, în următorii trei ani, UE va acorda Georgiei asistenţăîn valoare de 500 milioane euro. Anterior evenimentelor din august, asistenţa acordată Georgiei decătre UE în cadrul PEV se ridica la suma de 120,4 milioane euro pentru 2007-2010.109În martie 2007, Consiliul European al UE a aprobat Politica Energetică a Europei pentru anii2007-2009, care prevede extinderea ratatului privind Comunitatea Energetică Europeană şi asupraRepublicii Moldova. La 27 iunie 2008, Consiliul de Miniştri al Comunităţii Energetice Europene(UE şi statele din Europa de Sud-Est) a luat act de înlăturarea de către Moldova a tuturor obstaco-lelor în calea aderării sale la Comunitatea Energetică Europeană, iar la 15 iulie 2008 a mandatat

Comisia Europeană să înceapă negocierile în acest sens cu Moldova.110În urma aderării României la UE, volumul comerţului eectuat de Moldova cu statele UE a cres-cut de la 33% până la 55%.



61

mobilităţii persoanelor, Moldova i UE iniţiază un dialog intens cu privire la acili-tarea regimului de călătorie a cetăţenilor moldoveni în spaţiul UE. Printre succeseleacestui dialog în continuă desăurare se numără negocierea i semnarea acordurilorde acilitare a regimului de vize i readmisie a persoanelor111, precum i deschide-rea Centrului Comun de Eliberare a Vizelor de pe lângă Ambasada Ungariei laChiinău112. De asemenea, la 6 iunie 2008, UE a încheiat cu Moldova un Parteneriatde Mobilitate, chemat, pe de o parte, să contribuie la înlăturarea cauzelor economi-ce i sociale ce încurajează migraţia ilegală a cetăţenilor moldoveni, iar, pe de alta,să creeze condiţiile necesare pentru deplasarea legală circulară a orţei caliicate demuncă din Moldova în UE.

oate aceste realizări practice au inluenţat pozitiv percepţia UE de către cetă-ţenii moldoveni, care în majoritatea lor se pronunţă pentru o eventuală aderare aMoldovei la UE113. În mare parte, această largă susţinere pentru integrarea europea-nă a ţării se explică prin aptul că UE este văzută de cetăţenii moldoveni ca iind ca-

pabilă să contribuie semniicativ la modernizarea economică i democratizarea realăa Moldovei i, mai ales, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei. otui,trebuie să remarcăm că, în ultimii trei ani, UE a început să ie percepută în ţaranoastră i ca un important i credibil partener politic în identiicarea i garantareaunei soluţii politice viabile pentru reintegrarea regiunii transnistrene în câmpul legali instituţional al Republicii Moldova.

Implementarea PEV în Moldova nu a ost, însă, întotdeauna un proces coerent,consecvent i continuu. Această realitate este evidenţiată în rapoartele ComisieiEuropene, din 3 decembrie 2006 i 3 aprilie 2008, cu privire la progresele înregistrate

de Moldova în realizarea Planului de acţiuni convenit cu UE, precum i în evaluărileeectuate la acelai subiect de experţii locali114. Astel, atât Comisia Europeană, cât iexperţii locali au constatat că, în ciuda progreselor înregistrate de Republica Moldovaîn majoritatea domeniilor, implementarea eectivă a reormelor rămâne în continu-are o provocare. Observaţiile critice vizează în principal dinamica nesatisăcătoare areormelor în domeniile justiţiei, combaterii corupţiei, libertatea mass-media, îmbu-nătăţirea climatului de aaceri i investiţional. În opinia experţilor locali i europeni,executarea neuniormă a PEV în Moldova este cauzată de mai mulţi actori, în specialde lipsa voinţei politice de a eicientiza cu adevărat procesul de integrare europeană

prin schimbări concrete i necesare, abordarea PAUEM de către autorităţile centrale111 Acordurile de acilitare a regimului de vize şi readmisie a persoanelor au ost semnate între Repu-blica Moldova şi UE la 10 octombrie 2007 şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008.112Centrul Comun de Eliberare a Vizelor a ost inaugurat la 25 aprilie 2007.113Conorm Barometrului de Opinie Publica din aprilie 2008 al Institutului de Politici Publice dinMoldova, 71% din populaţia Republicii Moldova susţin aderarea ţării la UE.114 ADEP şi Expert Grup, „Moldova şi UE în contextul Politicii Europene de Vecinătate. RealizareaPlanului de acţiuni UE – Moldova (ebruarie 2005 – ianuarie 2008)”, Chişinău, aprilie 2008, http:// www.e-democracy.md/publications/realizarea-pauem/; “Raportul independent al celor treisprezecereprezentanţi ai societăţii civi le din Republica Moldova în contextul Raportului Comisiei Europene

din 04 decembrie 2006 şi a l împlinirii a doi ani de la semnarea Planului de acţiuni Moldova – Uniu-nea Europeană”, Chişinău, 30 martie 2007, http://www.civic.md/rapoarte/societatea-civila-pentru-o-moldova-europeana.html



62

ca pe o listă de activităţi care trebuie biate, alocarea necorespunzătoare a resurselorinanciare destinate aplicării reormelor, starea deplorabilă a clasei politice autohto-ne, insuicienţa capacităţilor administrative, coordonarea deectuoasă a eorturilor deimplementare a PAUEM între Legislativ i Executiv, ineicienţa sistemului judecăto-resc, nivelul înalt al corupţiei în instituţiile guvernamentale etc.

oate aceste deicienţe politice i instituţionale se răsrâng, desigur, negativ asupraritmului i calităţii implementării reormelor prevăzute de PAUEM. Cu toate acestea,trebuie să recunoatem că, în mare măsură, calitatea procesului de aplicare eectivă alegilor i reormelor în conormitate cu PAUEM depinde de capacităţile instituţionalemobilizate de autorităţile centrale. După mai bine de trei ani de la lansarea PAUEM,Moldova nu a reuit să dezvolte capacităţi instituţionale care să corespundă cu ambi-ţioasele sale obiective de integrare europeană. Dezvoltarea i olosirea eicientă a exis-tentelor resurse instituţionale este împiedicată de cel puţin patru carenţe majore: 1)centralizarea excesivă, în ultimii ani, a verticalei puterii; 2) pregătirea nesatisăcătoare

a oicialilor moldoveni responsabili de implementarea PAUEM; 3) neglijarea de cătreLegislativ a uncţiilor sale de monitorizare i control a puterii executive; 4) nivelulscăzut de transparenţă i deschidere spre cooperare de care dau dovadă în prezentautorităţile moldovene în raport cu reprezentanţii societăţii civile.

Conorm Constituţiei sale, Moldova este republică parlamentară, în ultimii ani,însă, am ost martorii consolidării accentuate a autorităţii Preedintelui ţării în de-trimentul autorităţii Guvernului i, mai cu seamă, a Parlamentului. Această tendinţănu a avut ca eect scontat eicientizarea activităţii autorităţilor centrale în aplicareareormelor în corespundere cu normele i practicile europene. Dimpotrivă, centra-

lizarea verticalei puterii în stat a condus la reducerea autonomiei Guvernului în or-mularea i luarea deciziilor, a inhibat spiritul de iniţiativă i creativitate în ministere-le i agenţiile guvernamentale, a avorizat birocratizarea pronunţată a administraţieicentrale, a încurajat desconsiderarea Legislativului de către Executiv, a împiedicat omai mare transparenţă i deschidere a Guvernului către societatea civilă etc.

În acelai timp, capacităţile instituţionale mobilizate de ministerele de resort pen-tru monitorizarea i implementarea reormelor stipulate în PAUEM nu pot i valo-riicate în plină măsură din cauza pregătirii insuiciente a oicialilor moldoveni înmaterie de integrare europeană. Ei sunt amiliarizaţi sumar cu esenţa i modul deuncţionare a instituţiilor supranaţionale ale UE, posedă cunotinţe oarte generaleîn materie de acquis comunitar, cunosc puţin sau aproape de loc despre programelei agenţiile comunitare la care Moldova ar putea sa participe de rând cu statele mem-bre ale UE, vorbesc în mare parte prost sau aproape de loc una din principalele limbide lucru ale UE – engleza i/sau ranceza i nu dispun de cunotinţele i pregătireanecesară pentru a elabora proiecte de cooperare moldo-comunitare în concordanţăcu criteriile i practicile UE. În consecinţă, dei la nivel politic avem un dialog mol-do-comunitar, în general satisăcător, la nivel tehnic, de experţi, comunicarea întreChiinău i Bruxelles lasă mult de dorit. În plus, capacitatea de asimilare a resurselorinanciare oerite Moldovei de UE este în continuare limitată, în special de incapa-

citatea actuală a ministerelor i agenţiilor sectoriale de a elabora proiecte conormecu standardele comunitare. În prezent această lacună instituţională este acoperita,



63

parţial, de experţii europeni de la Delegaţia Permanentă a Comisiei Europene laChiinău, care asistă nemijlocit autorităţile moldovene în procesul de ormulare aproiectelor de cooperare inanţate prin instrumentul inanciar al PEV – ENPI.

Parlamentului Republicii Moldova îi revine un rol vital în procesul de imple-mentare a PAUEM. De Legislativ depinde nu doar elaborarea i adoptarea legilorîn concordanţă cu normele din acquis-ul comunitar, dar i aplicarea acestor legiîn corespundere cu spiritul i practicile europene. Rapoartele Comisiei Europenei ale experţilor locali arată că Parlamentul moldovean îi îndeplinete satisăcătorresponsabilităţile de or legiuitor, dar, totodată, demonstrează deicienţe serioase lacapitolul monitorizării i controlului calităţii aplicării în practică de către Executiv a legilor aprobate. Acesta situaţie nu este de loc întâmplătoare, dacă ne gândim laaptul că în ultimii apte ani Legislativul a ignorat în repetate rânduri responsabili-tăţile sale de control al puterii executive, excelând, în schimb, în ipostaza de para-trăsnet pentru Guvernul de la Chiinău. O atare conduită a încurajat Guvernul să

desconsidere autoritatea i rolul Parlamentului moldovean de supraveghetor rigurosal calităţii actului de guvernare.

Lipsa unui control eicient de către Parlament al procesului de implementare aPAUEM este compensată doar parţial de societatea civilă. Este adevărat că în ultimiitrei ani, datorita PEV, autorităţile moldovene au devenit mai deschise în raport cu or-ganizaţiile neguvernamentale. De exemplu, a ost instituţionalizat dialogul societăţiicivile cu autorităţile centrale, cu Legislativul115 i Guvernul Republicii Moldova116.otodată, unele ministere de resort au stabilit ormate regulate de dialog cu repre-zentanţii organizaţiilor neguvernamentale (ONG)117. Cu toate acestea, experţii lo-

cali caliică drept insuicient gradul existent de transparenţă i disponibilitatea decare dau dovadă autorităţile centrale în cooperarea lor cu ONG-urile autohtone. Înplus, consultarea reprezentanţilor societăţii civile de către oicialităţi în probleme deinteres naţional are, de cele mai dese ori, un caracter ormal i supericial118.

Având în vedere toate aceste deicienţe de natură politică i instituţională, eicien-ţa PEV în Moldova va depinde în mare parte de depăirea lor. Acest lucru va i mai

115La 29 decembrie 2005, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea Nr.373-XVI pentruaprobarea Concepţiei privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă, http://www.parla-ment.md/news/civilsociety/

116Urmărind să aciliteze participarea societăţii civile în procesul de elaborare, implementare, moni-torizare, evaluare şi actualizare a documentelor de planicare strategică a ţării, Guvernul RepubliciiMoldova a iniţiat crearea Consiliului Naţional pentru Participare pe lângă Comitetul interminis-terial pentru planicare strategică condus de primul-ministru. La 18 septembrie 2008, a avut locprima reuniune a Consiliului Naţional pentru Participare, care cuprinde 33 de organizaţii neguver-namentale.117În această privinţă merită a menţionată, în special, experienţa Ministerului Reintegrării caremenţine un dialog constant cu societatea civilă, organizând consultări regulate cu reprezentanţiiONG-lor locale. De asemenea, la 13 iunie 2007, Ministerul Aacerilor Externe şi Integrării Euro-pene a semnat un Memorandum de cooperare pentru integrare european[ cu 23 organizaţii negu-vernamentale.118Cazul elaborării şi adoptării Concepţiei de Securitate Naţională este extrem de relevant în aceastăprivinţă. Reprezentanţii societăţii civile au participat activ la elaborarea proiectului respectiveiConcepţii, însă, în cele din urmă, propunerile lor au ost în mare parte ignorate de către autorităţi.



64

uor de realizat dacă alegerile parlamentare din 2009 vor aduce un pluralism demo-cratic real în ţara noastră; dacă Parlamentul moldovean îi va asuma integral respon-sabilităţile ce îi revin în aplicarea PAUEM; dacă partidele parlamentare vor reui sămenţină i după alegerile din anul viitor parteneriatul lor european instituţionalizatla 24 martie 2005; dacă autorităţile vor instituţionaliza un parteneriat european reali cu societatea civilă; dacă Guvernul va aloca mai multe resurse inanciare pentrudezvoltarea i întărirea capacităţilor sale instituţionale destinate implementării an-gajamentelor asumate în PAUEM; dacă Guvernul va i gata să valoriice mai bineresursele, experienţa i know-how-ul statelor membre UE în vederea armonizăriilegislaţiei i instituţiilor Moldovei cu normele i practicile comunitare119; dacă au-torităţile vor reui să îmbunătăţească cooperarea interministerială, mai ales la nivelde experţi, în domeniul realizări PAUEM etc. Acestea i alte măsuri ar trebui să ieincluse în lista priorităţilor autorităţilor moldovene, dacă acestea doresc, cu adevărat,să impulsioneze procesul de integrare europeană a Moldovei.

3.5. Perspectivele PEV: oportunităţi, riscuri, viziuni

Autorităţile moldovene recunosc elementele puternice ale PEV, ele nu se pot îm-păca, însă, cu gândul că, dei PEV transcende limitele politice ale APC, ea nu sa-tisace pe deplin aspiraţiile europene ale Moldovei. Clasa politică moldoveană aredouă mari obiecţii vizavi de PEV. În primul rând, ea este nemulţumită de aptul căstate cu aspiraţii europene precum Moldova i Ucraina se ală în PEV alături de statemediteraneene din Arica de Nord i Orientul Mijlociu care nu au aspiraţii europenei nici vocaţie europeană. În opinia politicienilor i reprezentanţilor societăţii civiledin Moldova, în orma sa actuală PEV este mai curând un subterugiu al UE de aamâna pentru alte timpuri deinirea unei perspective clare de integrare europeanăpentru statele ex-sovietice din Europa de Est. Urmărind să atenueze această deicienţăstructurală, Moldova a pledat de la bun început pentru o dierenţiere mai accentuatăîntre cele două dimensiuni ale PEV: Dimensiunea Europei de Est – compusă din stateeuropene i Dimensiunea Mediteraneană – alcătuită din state vecine Europei. În aldoilea rând, politicienii moldoveni sunt rustraţi de aptul că PEV nu este o politicăde extindere a UE în Europa de Est. Desigur, prin PAUEM, UE a recunoscut aspira-ţiile europene ale Moldovei, dar Bruxelles-ul a evitat să răspundă airmativ la doleanţaţării noastre de a i plasată pe traiectoria unei integrări graduale în UE.

La 4 decembrie 2006, Comisia Europeană a ormulat noi măsuri de consolidarea PEV: negocierea i semnarea unor acorduri aproundate de comerţ liber cu statelepartenere PEV; aproundarea dialogului politic; multiplicarea contactelor interu-mane; acilitarea mobilităţii persoanelor; aderarea statelor partenere la programe iagenţii comunitare anterior accesibile doar statelor membre i candidate ale UE;negocierea i semnarea unor acorduri multilaterale între UE i statele partenere PEV,în particular în domenii precum energie, transport sau aviaţia civilă etc. oate acestepropuneri ale Comisiei Europene au ost, desigur, apreciate de autorităţile moldove-

119Datorită PEV, Moldova poate benecia de asistenţa UE în domeniul armonizării legislative prinprogramele comunitare winning şi AIEX.



65

ne ca iind capabile să contribuie la stabilirea unui parteneriat consolidat între UE iMoldova. otui, ele nu s-au ridicat la nivelul ateptărilor autorităţilor moldovene.În aceste condiţii, Chiinăul a continuat să pedaleze pe ideea negocierii unui acordde stabilizare i asociere după exemplul statelor din Balcanii de Vest. Semnarea unuiastel de acord cu UE ar i ost în viziunea guvernanţilor de la Chiinău o evoluţielogică i irească, mai ales că Moldova participă alături de statele din Balcanii de Vestla toate organizaţiile regionale din Europa de Sud-Est.

Intransigenţa autorităţilor moldovene la acest subiect nu a întâlnit, până în prezent,înţelegerea oicialilor europeni de la Bruxelles, precum i în multe din statele membreale UE. În schimb, Moldova a continuat să ie încurajată să se concentreze asupraexecutării satisăcătoare a PAUEM. Mai mult decât atât, pentru a determina autori-tăţile moldovene să acă acest lucru, punerea în practică a angajamentelor asumate înPAUEM a ost enunţată de Bruxelles ca o condiţie indispensabilă pentru aprounda-rea relaţiilor moldo-comunitare. De altel, în chiar PAUEM se stipulează cât se poate

de clar că „nivelul de ambiţie al relaţiei va depinde de gradul de angajament al Moldovei pentru valorile comune, precum i capacitatea sa de a implementa priorităţile convenite în comun. Ritmul progresului relaţiei va recunoate pe deplin eorturile Moldovei i rea-lizările concrete în îndeplinirea acestor angajamente” 120. Această condiţionare expresă adeterminat Chiinăul să ie mai receptiv la obiecţiile Comisiei Europene cu privire lapasul i maniera în care autorităţile noastre înţelegeau să pună în practică reormeleconvenite cu UE. În poida acestui apt, respectiva condiţionare nu a ost destul deputernică, încât să determine guvernul moldovean să înlăture lacunele în domenii caindependenţa justiţiei, libertatea de exprimare, combaterea corupţiei sau ameliorarea

mediului de aaceri i investiţional. De aceea, nu este deloc întâmplător aptul că maimulţi experţi locali consideră extrem de important ca măsurile de întărire a dimen-siunii estice a PEV să includă o condiţionare mult mai nuanţată, al cărei conţinut săie ormulat în termeni de reorme pentru aderarea la UE. Numai o astel de condi-ţionalitate este, în opinia experţilor locali i a diplomaţiei moldovene, în măsură săaccelereze democratizarea i modernizarea economică a Moldovei.

În prezent relaţiile moldo-comunitare parcurg o perioadă deinitorie pentruevoluţia lor ulterioară. La 27 mai 2008, după mai bine de trei ani de la lansareaPAUEM, UE a anunţat demararea procesului de relecţie asupra viitorului cadru

politico-juridic, care va înlocui actualul APC. Decizia UE a ost posibilă numaidupă ce Comisia Europeană a dat, la 3 aprilie 2008, un verdict satisăcător progre-selor înregistrate de Moldova în îndeplinirea angajamentelor asumate în PAUEM.Între timp, la 8 iulie i la 2 octombrie 2008, au avut loc două runde de consultărimoldo-comunitare la nivel de experţi cu privire la conţinutul viitorului cadru poli-tico-juridic între Moldova i UE. Ateptările Chiinăului vizavi de viitorul acord cuBruxelles-ul sunt oarte mari i, prin urmare, obiectivele urmărite sunt ormulate întermeni maximaliti. Astel, autorităţile moldovene speră că noul acord cu UE va iunul de asociere, va conţine o perspectivă erm deinită de aderare la UE i va oeri

120„Planul de acţiuni Moldova – EU”, 22 ebruarie 2005, http://www.ma.gov.md/img/docs/pla-nul_actiuni_ro.pd



66

Moldovei acces liber la cele patru libertăţi comunitare: libera circulaţie a persoane-lor, mărurilor, serviciilor i capitalului din interiorul pieţii comune a UE.

Obiectivele imediate ale Moldovei în relaţiile sale cu UE sunt, însă, aderareala ratatul Comunităţii Energetice Europene, semnarea unui acord aproundat icomprehensiv de comerţ liber i liberalizarea regimului de călătorii în UE pentrucetăţenii moldoveni. oate aceste trei obiective sunt, în opinia experţilor locali, actu-ale, necesare, pragmatice i realizabile. În cazul Comunităţii Energetice Europene,negocierile sunt deja în curs de desăurare, iar oicialii guvernamentali speră căMoldova va semna ratatul de aderare la această importantă comunitate până lasâritul acestui an. Cât privete celelalte două obiective, autorităţile moldovene vorinsista ca ele să ie stipulate în următorul acord cu UE, desigur, pentru a i realizateîntr-o perioadă de timp previzibilă. În prezent nu există un studiu de ezabilitatecare ar evalua eventualele implicaţii, riscuri i beneicii pe care le-ar avea pentruMoldova semnarea unui acord aproundat i comprehensiv de comerţ liber cu UE.

Un astel de studiu a ost iniţiat pe parcursul acestui an de organizaţia neguver-namentală Expert-Grup cu asistenţa Fundaţiei Soros din Moldova, iar pe parcursulanului viitor ar urma ca un studiu asemănător să ie realizat i de experţii europeni lacomanda Comisiei Europene. otui, conorm mai multor experţi autohtoni în ma-terie economică, la etapa actuală producătorii moldoveni nu sunt pregătiţi încă, pen-tru a ace aţă unei competiţii reale cu producătorii i exportatorii din UE. Avândîn vedere această situaţie, regimul de comerţ asimetric de care se bucură în prezentMoldova în relaţiile sale comerciale cu UE este considerat ca iind mai avantajos înprezent pentru producătorii moldoveni, decât o eventuală zonă de comerţ liber care

ar deschide nelimitat piaţa de desacere a Moldovei pentru produsele i serviciiledin UE. Cu toate acestea, pentru experţii i unii politicieni moldoveni negocierea isemnarea unui acord aproundat i comprehensiv de comerţ liber cu UE este, maidegrabă, un obiectiv de ordin politic, decât economic, deoarece, în opinia lor, acestacord este asociat cu parcurgerea unei etape obligatorii în procesul de aderare la UE,etapă parcursă anterior i de statele membre ale UE din Europa Centrală i de Est.

Speranţele Chiinăului cu privire la semnarea unui acord de asociere cu UE, carear ormula o perspectivă clară de integrare europeană pentru Moldova i ar număraprintre obiectivele sale primordiale semnarea unui acord aproundat i comprehensiv

de comerţ liber, precum i liberalizarea graduală a regimului de vize cu UE, suntalimentate, în particular, de progresele înregistrate de diplomaţia ucraineană în ne-gocierea unui nou acord cu UE i de recenta iniţiativă polono-suedeză cu privirela lansarea de către UE, în cadrul PEV, a unui „Parteneriat Estic” cu statele PEV din Europa de Est, i anume Moldova, Ucraina, Belorus, Armenia, Azerbaidjan iGeorgia. Ateptările Chiinăului cu privire la „Parteneriatul Estic” nu coincid întrutotul cu viziunea statelor membre ale UE, care urmăresc prin noua iniţiativă să con-solideze, în primul rând, dimensiunea estică a PEV, în timp ce autorităţile moldo-vene ar dori ca aceasta nouă iniţiativă să transcendă limitele politice i instituţionaleale PEV i să aciliteze parcursul european al Moldovei. De asemenea, speranţeleChiinăului au crescut i mai mult după ce, la 13 octombrie 2008, UE a ăcut publiccă este pregătită să negocieze un nou acord ambiţios cu ţara noastră.



67

3.6. Perspectivele negocierii unui nou cadru juridic cu UE

Agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Georgiei din august 2008 a înclinat ba-lanţa în interiorul UE în avoarea statelor care se pronunţau, din ce în ce mai insis-tent, pentru reevaluarea relaţiilor cu Moscova i, în acelai timp, pentru o mai mare

implicare a UE în regiunea Europei de Est prin intermediul Politicii Europene deVecinătate (PEV). În consecinţă, începând cu Summitul Extraordinar al UE din 1septembrie 2008, dedicat în întregime războiului ruso-georgian i posibilelor saleimplicaţii geopolitice, statele membre ale UE au luat, prin consens, o serie de deci-zii ce denotă determinarea UE de a aprounda cooperarea sa cu statele ex-sovieticedin Europa de Est – Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia i, chiar,Belarus. Astel, în timp ce eii de stat i de guvern din UE au decis, la summitul lordin 1 septembrie, să suspende pentru o anumită perioadă demararea negocierilor cuRusia privind noul acord de parteneriat i cooperare, ei ne anunţă că este extrem deimportant ca UE să susţină cooperarea regională i să accelereze dezvoltarea relaţiilorcu vecinii săi din Est, în particular prin intermediul PEV, precum i al iniţiativelorUE „Sinergia la Marea Neagră” i „Parteneriatul Estic”, propus de Suedia i Poloniaîn mai 2008 pentru a ajuta statele PEV din Europa de Est să accelereze apropierealor de UE, în uncţie de obiectivele urmărite de ele.

În urma războiului ruso-georgian, importanţa politică a „Parteneriatului Estic” acrescut i mai mult, astel încât, la Summitul UE din 1 septembrie 2008, ComisiaEuropeană a ost chemată să deinitiveze, până în decembrie 2008, elaborarea proiec-tului „Parteneriatului Estic”, ceea ce ar permite eilor de stat i guvern din UE să-laprobe până în martie 2009. De asemenea, anume sub impactul agresiunii Rusiei

contra Georgiei, statele membre ale UE au devenit mai receptive la doleanţa autorită-ţilor ucrainene de a semna un acord de asociere cu Ucraina. Dei acordul cu Ucrainanu va oeri Kievului o perspectivă clară de integrare europeană, este de ateptat căel va prevedea perspectiva integrării economice a Ucrainei în spaţiul comunitar i vapresupune introducerea treptată a regimului de călătorii ără vize în UE pentru cetă-ţenii ucraineni. De altel, la 29 octombrie 2008, Bruxelles-ul i Kievul au iniţiat dejaconsultări cu privire la perspectiva liberalizării regimului de vize între UE i Ucraina.

În raport cu Belarus, la 13 octombrie 2008, urmărind să încurajeze dialogulcu autorităţile beloruse la capitolul democraţie i respectarea drepturilor omului,

minitrii de Externe ai UE au luat decizia să suspende pentru o perioadă de aseluni restricţiile sale de călătorii impuse în 2006 mai multor oiciali de la Minsk.În Georgia, după evenimentele tragice din august, prezenţa politică a UE a crescutvizibil. În prezent, UE dispune în Georgia de un reprezentant special pentru crizageorgiană i de o echipă de peste 200 de observatori militari însărcinaţi cu moni-torizarea respectării de către autorităţile ruse i georgiene a Acordului de încetare aocului din 12 august 2008. otodată, UE a anunţat că intenţionează să liberalizezeregimul de vize pentru cetăţenii georgieni i, mai ales, a promis că, în următorii treiani, asistenţa sa inanciară pentru Georgia va crete semniicativ, ridicându-se la

suma de peste 500 milioane de euro. oate aceste decizii i acţiuni nu sunt altcevadecât răspunsul pragmatic i de lungă durată dat de UE politicii Federaţiei Ruse de



68

a-i impune ără menajamente supremaţia politică i economică în vecinătatea saapropiată, desconsiderând, în acelai timp, interesele naţionale ale statelor vizate.

De altel, i Concluziile cu privire la Moldova, aprobate de minitrii de Externeai UE la 13 octombrie 2008, se înscriu în noua optică a UE în raport cu Rusia istatele PEV din Europa de Est. În acele Concluzii, UE ne-a anunţat că este pregătităsă aproundeze relaţiile sale cu Moldova în cadrul PEV i să negocieze în curând unnou acord ambiţios cu ţara noastră, care ar depăi actualul Acord de parteneriat icooperare (APC)121. Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea gradualăa Moldovei de UE, care se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zoneaproundate i comprehensive de liber schimb între UE i Moldova122. De asemenea,în aceleai Concluzii, minitrii de Externe ai UE reamintesc că Acordul privind aci-litarea regimului de vize semnat cu Moldova în 2007 are ca obiectiv de lungă duratăintroducerea regimului de călătorii ără vize pentru cetăţenii moldoveni123.

Concluziile minitrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat i

mai mult autorităţile de la Chiinău în ambiţiile lor de a negocia cu UE un acordde asociere care ar plasa erm ţara noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE.

Axându-se, aproape exclusiv, pe exploatarea mesajului pozitiv trimis Chiinăului decătre UE, autorităţile moldovene nu au remarcat însă că minitrii de Externe ai UEau evitat în respectivele Concluzii să spună dacă i Moldova este, la rândul ei, pregă-tită să negocieze un nou acord cu UE. Minitrii de Externe ai UE au reiterat totuicât se poate de clar că ritmul i calitatea reormelor în Moldova vor inluenţa naturarelaţiilor cu UE. În acest context, autorităţile moldovene au ost, din nou, invitatesă întreprindă eorturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească

angajamentele lor cu privire la promovarea i respectarea drepturilor i libertăţilorundamentale ale omului i, de asemenea, să acorde o atenţie prioritară desăurăriii organizării alegerilor parlamentare din anul 2009124 în corespundere totală cuprincipiile i normele democratice consinţite în materie de alegeri libere.

Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de pregătire a Moldoveiîn vederea demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-comunitar

121Comunicatul MAEIE, “Miniştrii de Externe ai UE au adoptat Concluziile privind RepublicaMoldova”, http://www.ma.gov.md/noutati/3601/122

În aceleaşi Concluzii cu privire la Moldova, se menţionează că zona aproundată şi comprehensivăde liber schimb între UE şi Moldova va creată când ţara noastră va considerată în măsură să acăaţă eectelor liberalizării complete a schimburilor comerciale cu UE.123 Acordul de acilitare a regimului de vize din 2007 nu a ost urmat de acordarea unei „oi de par-curs” ţării noastre pentru liberalizarea regimului de vize moldo-comunitar, aşa cum UE a procedatîn cazul statelor din Balcanii de Vest. Autorităţile moldovene speră însă că, odată cu semnareanoului acord moldo-comunitar, UE va oeri şi Moldovei o asemenea „oaie de parcurs”. De altel,Parteneriatul de Mobilitate semnat între Chişinău şi Bruxelles, la 6 iunie 2008, conţine prevede-ri asemănătoare cu cele prezente în menţionatele „oi de parcurs” de care beneciază statele dinBalcanii de Vest, apt ce, în ond, ar putea exploatat de autorităţile noastre în cadrul viitoarelorconsultări cu ocialii europeni la subiectul liberalizării graduale a regimului de vize al UE pentru

cetăţenii moldoveni.124Ulterior, concluziile şi recomandările miniştrilor de Externe ai UE au ost aprobate în unanimi-tate de către şei de stat şi guvern ai UE, în cadrul Consiliului European din 16 octombrie 2008.



69

ar trebui considerat, în ond, un mesaj in sine transmis discret autorităţilor de laChiinău. Descirarea acestui mesaj a ost ăcută pentru autorităţile moldovene decătre parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii Comitetului parlamentar de coo-perare UE – Moldova, desăurată la Strasbourg în perioada 22-23 octombrie 2008.După cum ne-a inormat chiar Ministerul Aacerilor Externe i Integrării Europene(MAEIE), parlamentarii europeni au subliniat în discursurile lor necesitatea inten-siicării, de către Guvernul de la Chiinău, a eorturilor sale destinate implementă-rii eiciente a reormelor iniţiate în domeniul justiţiei, drepturilor omului, libertăţiimass-media125. Comunicatul MAEIE nu spune însă nicio vorbă despre aptul căreprezentanţii Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanţeirespectării libertăţii mass-media în ţara noastră, a reducerii pragului electoral, a le-galizării blocurilor electorale i a respectării dreptului cetăţenilor cu dublă cetăţeniede a i alei în uncţii publice126.

Recomandările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului

Comisiei Europene pentru Democraţie prin Lege (Comisia de la Veneţia) cu privirela amendamentele aduse Codului electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008127.În Raportul Comisiei de la Veneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008, auto-rităţile moldovene sunt criticate pentru majorarea pragului electoral de la 4% la6%, interzicerea blocurilor electorale i limitarea participării în alegeri a cetăţenilormoldoveni cu dublă cetăţenie. otodată, se menţionează că aceste amendamentecontravin Constituţiei Republicii Moldova, Codului de bune practici în materieelectorală al Consiliului Europei, altor convenţii europene la care Moldova este par-te. În particular, experţii europeni consideră că restricţiile electorale impuse pentru

cetăţenii cu dublă cetăţenie nu se încadrează în Convenţia europeană privind naţio-nalitatea, ratiicată de Moldova în noiembrie 1999, care prevede că cetăţenii de altănaţionalitate trebuie să se bucure, pe teritoriul statului în care locuiesc, de aceleaidrepturi i responsabilităţi ca i cetăţenii statului respectiv.

De asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele trimise de parlamentarii europeniau ost nuanţate de eii misiunilor statelor membre ale UE, Delegaţia ComisieiEuropene i Biroul Reprezentantului Special al UE cu reedinţa la Chiinău prin-tr-o Declaraţie comună cu privire la viitoarele alegeri parlamentare din Republica

Moldova128. În această Declaraţie, se atrage atenţia autorităţilor moldovene asupra

unor evoluţii negative la capitolele asigurării unui mediu prielnic pentru o competi-

125Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a Reuniune a Comitetului de CooperareParlamentară RM–UE, http://www.ma.gov.md/noutati/3717/126 O. Serebrean, „La Reuniunea Interparlamentară UE–Moldova, europenii critică legislaţiaelectorală şi situaţ ia mass-media”, Radio Europa Liberă, 23.10.2008.127European Commission or Democracy through Law (Venice Commission), “Joint Opinion on theElection Code o Moldova as o 10 April 2008”, Opinion No. 484/2008, Strasbourg, 23 October2008 http://www.venice.coe.int/docs/2008/CDL-AD(2008)022-e.asp#_oc212527183128Declaraţie comună cu privire la viitoarele alegeri parlamentare în Republica Moldova, Chişinău,

25 noiembrie 2008, http://www.ape.md/libview.php?l=ro&idc=154&id=366



70

ţie politică echitabilă, libertăţii mass-media i armonizării Codului electoral cu nor-mele în domeniu ale Consiliului Europei i OSCE. otodată, diplomaţii europeniau ăcut apel la conducerea Moldovei să asigure ca progresul în eorturile de apro-piere de UE să nu ie aectat de deicienţe în implementarea procesului democratic.

În contextul mesajului încurajator trimis ţării noastre de către minitrii deExterne ai UE, la 21 octombrie 2008, eul diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan,a chemat Comisia Naţională de Integrare Europeană să demareze pregătirile pentrunegocierea viitorului acord cadru moldo-comunitar. În special, ministrul AndreiStratan a propus elaborarea i aprobarea proiectului schematic al componenţei de-legaţiei negociatorilor, elaborarea i aprobarea programului de instruire operativă amembrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de vizite dedocumentare la Bruxelles, în statele membre ale UE, precum i în Croaţia, stat can-didat pentru aderare la UE. Propunerile enunţate de ministrul de Externe sunt, ărăîndoială, necesare i oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar i trebuit

să ie demarate odată cu lansarea Planului de acţiuni UE – Moldova (PAUEM).PAUEM a ost, de la bun început, conceput de diplomaţia moldoveană ca iindpentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic cu UE. Iată, însă,că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens-nolens,iniţiativa ministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate la iveală că potenţialii notrinegociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu nesurprinde, dacă ne gândim că ea relectă, de apt, lipsa de uncţionari bine instruiţii motivaţi în materie de cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în insti-tuţiile administraţiei noastre centrale i locale.

Ea ne surprinde, totui, când ne gândim la aptul că dezvoltarea capacităţiloradministrative ale Moldovei beneiciază de asistenţa inanciară i tehnică generoasăa UE. Pentru dezvoltarea resurselor sale administrative i reorma cadrului regulator,Moldova primete aproximativ 20% din asistenţa inanciară de 209.7 milioane euro,prevăzută de UE pentru perioada 2007-2010. De asemenea, aici ar trebui luate încalcul i asistenţa tehnico-inanciară urnizată Moldovei pe linie bilaterală de statemembre ale UE, în particular de Marea Britanie, Suedia, Olanda, Ungaria, Lituaniaetc. De asemenea, constatarea ministrului Stratan ne surprinde când ne gândim laaptul că MAEIE a neglijat, în repetate rânduri, invitaţiile Asociaţiei pentru PoliticaExternă (APE) de a-i trimite reprezentanţii să participe la întâlnirile cu ex-eii

echipelor de negociatori ale României, Ungariei, Letoniei i Lituaniei la negocierilede aderare a acestor state la UE, care au venit la Chiinău la invitaţia APE pentru aîmpărtăi experienţa lor cu potenţialii negociatori ai Moldovei.

Desigur, aprobarea unui program operativ de instruire, precum i vizitele de stu-dii la Bruxelles i în alte capitale ale UE îi vor ajuta pe negociatorii moldoveni să-i actualizeze i îmbogăţească cunotinţele teoretice despre UE i instituţiile sale.otui, cunotinţele teoretice vor suplini cu greu experienţă proesională necesarăpentru negocierea unor acorduri de anvergură, precum cel pe care Chiinăul dore-te să-l negocieze cu Bruxelles-ul. Nu negăm aptul că Ministerul de Externe de la

Chiinău dispune de diplomaţi tineri bine instruiţi din punct de vedere teoretic, cutoate acestea, experienţa lor în materie de negocieri cu UE mai ridică încă semne de



71

întrebare. rimiterile pe care le ac diplomaţii notri la experienţa acumulată în tim-pul „negocierii” cu UE a PAUEM, precum i a acordurilor de acilitare a regimuluide vize i readmisie a persoanelor nu sunt destul de convingătoare.

În primul rând, pentru că negocierea PAUEM nu a însemnat schimbarea te-meliei juridice a relaţiilor UE cu Moldova, ci mai curând potrivirea unei liste deobiective i acţiuni comune care să se înscrie în limitele politico-juridice ixateunilateral de UE prin APC i PEV. În al doilea rând, să nu uităm că în momentuliniţierii tratativelor privind acilitarea regimului de vize cu UE, diplomaţia mol-doveană a cerut, nici mai mult nici mai puţin, liberalizarea totală a regimului decălătorii în spaţiul UE pentru cetăţenii Moldovei. Solicitarea părţii moldovenea ost respinsă tranant de Comisia Europeană, iar în cele din urmă Chiinăul aadoptat în grabă parametrii ixaţi de Bruxelles. În al treilea rând, noul acord vai în mare parte dedicat cooperării comercial-economice i integrării Moldovei înpiaţa comună a UE. Or, deoarece diplomaţii moldoveni nu au pregătirea necesară

pentru a acoperi acest vast segment al integrării europene, anume economitilor leva reveni un rol dominant în timpul viitoarelor tratative cu UE. Experienţa insu-icientă în materie de tratative cu UE va i depăită cu certitudine în viitorii ani,Moldova are, însă, nevoie acum de o echipă de negociatori instruiţi i experimen-taţi, capabili să atingă obiectivele reale urmărite de ţara noastră în negocierile cuUE asupra viitorului cadru juridic.

Poate Moldova să aibă o echipă de negociatori care să exceleze atât prin cunotinţe teoretice temeinice în materie de integrare europeană, cât i prin experienţă bogată lacapitolul negocierii de acorduri internaţionale? Desigur, acest lucru poate i realizat,

mai ales prin crearea unei echipe de negociatori care ar îmbina resursele, cunotin-ţele, experienţa i capacităţile proesionale de care dispun în prezent atât Guvernul,cât i societatea civilă de la Chiinău. Formele unei astel de simbioze ar putea idierite, iar experienţa Ucrainei ar putea servi ca exemplu de inspiraţie pentru autori-tăţile moldovene. În particular, merită a i studiată experienţa diplomaţiei ucrainenecare tie să valoriice expertiza i cunotinţele diplomaţilor de carieră alaţi în aaraserviciului diplomatic, ie în politică, lumea aacerilor sau în societatea civilă. Deexemplu, otii minitri ucraineni de Externe se regăsesc printre membrii ColegiuluiMinisterului Aacerilor Externe, asigurând, astel, coerenţa procesului de luare a de-

ciziilor i continuitatea memoriei instituţionale. De asemenea, diplomaţia ucrainea-nă beneiciază la maximum de expertiza societăţii civile, nu doar prin menţinereaunui dialog regulat cu reprezentanţii acesteia din urmă în cadrul unor simpozioa-ne, conerinţe sau seminare, dar i prin asistenţa consultativă acordată delegaţiilorucrainene la comitetele de cooperare cu UE prin intermediul unui Consiliu Civicde Experţi, compus din reprezentanţii celor mai importante organizaţii neguverna-mentale i instituţii de cercetări strategice din Ucraina.

3.7. Republica Moldova are nevoie de o strategie realistă în raport cu UE

Pe lângă aptul că autorităţile noastre se a lă în criză de timp pentru pregătirea ne-

gociatorilor, ele, de asemenea, nu au reuit, până în prezent, să structureze o strategieclară, coerentă i credibilă de atingere a obiectivelor ixate în domeniul integrării



72

europene. Actuala viziune ormulată la 17 iulie 2008, în cadrul Comisiei Naţionalede Integrare Europeană, de către ministrul de Externe, Andrei Stratan, este maidegrabă o listă de solicitări i propuneri prezentate Comisiei Europene129. Unele dindoleanţele Chiinăului, precum negocierea unui acord de comerţ liber aproundati liberalizarea regimului de călătorii cu UE, se încadrează în limitele obiectivelorixate de PEV i, prin urmare, vor beneicia de o mai mare deschidere i înţelegeredin partea Comisiei Europene i statelor membre ale UE.

Nu acelai lucru putem airma despre dorinţa noastră de a semna un acord de aso-ciere care ar ormula o perspectivă clară de integrare în UE. În primul rând, un astelde acord ar depăi cadrul politic actual al PEV. Or, aa cum ne-au comunicat, la 13octombrie 2008, minitrii de Externe ai UE, Bruxelles-ul este gata să aproundezerelaţiile cu ţara noastră în limitele PEV, care nu este o politică de extindere a UE.În al doilea rând, UE nu este încă pregătită să transcendă cardinal limitele PEV. UEeste în continuare dominată de oboseala extinderii, digestia ultimelor două extinderi

consecutive s-a dovedit mult mai anevoioasă pentru ea, ratiicarea i implementarearatatului de la Lisabona a devenit de apt o condiţie sine quo non pentru examina-rea unor noi posibile extinderi spre Est, iar criza inanciară internaţională i posibilarecesiune economică ar putea avea ca impact creterea numărului euroscepticilor înstatele membre ale UE, astel, determinându-le să se concentreze în mod prioritarasupra chestiunilor de dezvoltare internă a comunităţii europene.

Moldova are nevoie de o abordare pragmatică axată pe exploatarea maximală aoportunităţilor pe care UE le oeră ţării noastre la această etapă. De apt, răspun-sul la această stringentă întrebare a ost enunţat cât se poate de clar de noul e al

Secţiei politice i economice a Delegaţiei Comisiei Europene la Chiinău, WolgangBehrendt, în timpul conerinţei sale de presă din 7 noiembrie 2008. Dl Behrendt adeclarat că noul acord dintre UE i Moldova va i inspirat din acordurile de stabi-lizare i asociere cu statele din Balcanii de Vest, dar, atenţie, nu va ormula o per-spectivă clară de aderare la UE. Precizarea ăcută de oicialul Comisiei Europene nune surprinde, ea vine doar să conirme o realitate, i anume că PEV i mecanismelesale instituţionale au ost de la bun început inspirate din Politica de Extindere a UE.

Analizând experienţa primelor patru ani de implementare a PEV, putem airmacă aceasta este o politică evolutivă, care este dotată treptat cu elemente speciice an-terior doar Politicii de Extindere a UE, precum negocierea i semnarea unor acorduriaproundate i comprehensive de liber schimb, liberalizarea graduală a regimului devize i accederea la programe i agenţii comunitare. După ce în decembrie 2006,UE a aprobat prima consolidare/adaptare a PEV, recurgând la experienţa pozitivăa Politicii sale de Extindere, în prezent UE se pregătete să se inspire din aceeaiexperienţă pentru a consolida dimensiunea estică a PEV. Pentru a realiza acest lu-cru, Bruxelles-ul va olosi, de această dată, noi instrumente instituţionale i juridice

129Conorm lui Andrei Stratan, ministrul Aacerilor Externe şi Integrării Europene, în viitoarelenegocieri cu UE asupra noului cadru juridic, Moldova va urmări semnarea unui acord de asociere

ce va conţine o perspectivă clară de integrare europeană, va prevedea stabilirea graduală a unei zonede comerţ liber aproundat cu UE şi va presupune liberalizarea treptată a regimului de călătorii înspaţiul UE pentru cetăţenii moldoveni.



73

precum iniţiativa polono-suedeză de iniţiere a unui „Parteneriat Estic” între UE istatele PEV din Europa de Est i negocierea cu acestea din urmă a unei noi generaţiide acorduri cu un conţinut mult mai ambiţios decât al actualelor acorduri de parte-neriat i cooperare. Disponibilitatea UE de a perecţiona PEV, apelând la experienţasa acumulată în domeniul Politicii sale de Extindere, este un detaliu ce trebuie luatîn considerare i valoriicat de viitorii notri negociatori. Actualmente, însă, este ne-cesar ca autorităţile noastre să analizeze de urgenţă i cu maximă atenţie acordurilede stabilizare i asociere semnate de statele din Balcanii de Vest, in mod special deCroaţia, iar, în baza respectivei analize comparative, să ormuleze propriul „mandatde negocieri”, care va ghida negociatorii notri la masa tratativelor asupra viitoruluicadru juridic moldo-comunitar.

Un lucru ar trebui să ie înţeles de pe acum de către autorităţile noastre: con-centrarea excesivă pe obţinerea unei perspective clare de aderare la UE, în timpulviitoarelor negocieri, ar putea să ie contraproductivă. Din punct de vedere tactic,

ar i logic ca negocierea noului cadru juridic să ie axată de la bun început pe pre-luarea majorităţii obiectivelor i mecanismelor instituţionale prezente în acordurilede stabilizare i asociere la capitolele dialog politic, cooperare regională, libera cir-culaţie a mărurilor, persoanelor, serviciilor i capitalului, armonizare legislativă iimplementarea legilor, justiţie i aaceri interne, cooperare în domeniile sectorialei asistenţă inanciară. Dacă noul cadru juridic dintre Moldova i UE nu va oeri operspectivă expres deinită de integrare europeană, dar va i, cel puţin, în proporţiede 70% similar cu Acordul de stabilizare i asociere dintre Croaţia i UE130, acestava reprezenta un adevărat succes pentru ţara noastră i cetăţenii ei. Fără îndoială,

varianta perectă ar i ca orma i substanţa noului acord cu UE să coincidă. otui,având în vedere constrângerile i oportunităţile schiţate mai sus, de această datănegociatorii notri vor i nevoiţi să pună un accent primordial pe conţinutul practical viitorului cadru juridic moldo-comunitar, care va determina, în cele din urmă, ievoluţia ormei parteneriatului Moldovei cu UE.

3.8. Parteneriatul Estic – o posibilă etapă de tranziţie spre aderarea la UE

La 3 decembrie 2008, Comisia Europeană a transmis statelor membre ale UEi Parlamentului European viziunea sa cu privire la Parteneriatul Estic131, iniţiativădestinată să consolideze dimensiunea est-europeană a PEV. Aa cum era de ateptat,

proiectul Parteneriatului Estic elaborat de Comisia Europeană în strânsă coordonarecu statele membre ale UE nu oeră celor ase state PEV din Europa de Est132, inclusiv Moldovei, o promisiune clară de integrare graduală în UE. Văzută doar prin aceastăprismă, desigur, noua iniţiativă europeană se încadrează în limitele ixate de PEV.

130 Acordul de stabilizare şi asociere dintre Croaţia şi UE a ost semnat la 29 octombrie 2001 şi aintrat în vigoare la 1 ebruarie 2005, http://www.euroskop.cz/gallery/5/1702-e98ee3c0_848_4666_9b99_1ce3ad65a1.pd 131European Commission, Communication rom the Commission to the European Parlia-

ment and the Council on Eastern Partnership, Brussels, 3 December 2008, COM(2008) 823/4,http://ec.europa.eu/external_relations/eastern/docs/com08_823_en.pd 132Ucraina, Belarus, Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.



74

otui, ea aduce noi oportunităţi de aproundare a relaţiilor de parteneriat dintreUE i statele din Europa de Est, în particular pentru acele state care nu doar declarăcă doresc să adere la UE, dar, mai ales, pot i sunt gată să-i asume i să îndeplineascăangajamente de ordin politic, instituţional, legislativ, economic i social necesare pen-tru materializarea acestui deziderat. Analizat din această perspectivă, ParteneriatulEstic, în orma propusă de Comisia Europeană, anunţă o nouă extindere a limitelorpolitice i, în acelai timp, o consolidare i adaptare a mecanismelor instituţionale alePEV pe vectorul sau estic. În acest context, pentru Moldova o importanţă deosebităprezintă următorii ase parametri ai Parteneriatului Estic, parametri care prin conţi-nutul lor apropie i mai mult PEV de Politica de Extindere a UE.

În primul rând, UE propune negocierea unor noi relaţii contractuale cu Moldova,Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Georgia i Belarus sub orma unor acorduri de asoci-ere. Aceste noi acorduri vor urmări să creeze o strânsă conexiune politică între statelesemnatare i UE, vor contribui la promovarea convergenţei legislative i instituţionale

în baza legislaţiei i standardelor comunitare i, de asemenea, vor avansa cooperareaîn următoarele domenii: politica externă i de securitate comună; politica europeanăde securitate i apărare a UE. Spre deosebire, de acordurile de asociere semnate de UEcu statele din Europa Centrală i din Balcanii de Vest, acordurile de asociere cu stateledin Europa de Est nu vor stipula o perspectivă certă de integrare a lor în UE, ci se vorlimita să le recunoască aspiraţiile i vocaţia europeană. Implementarea viitoarele acor-duri de asociere va presupune elaborarea unor noi planuri de acţiuni, care de aceastădată vor incorpora ixarea unor perioade stricte i repere concrete (bechmarks ) pentruîndeplinirea angajamentelor de reorme asumate de statele semnatare, iar evaluarea

calităţii implementării reormelor se va ace în comparaţie cu standardele i practicilecomunitare. Noile acorduri nu vor i negociate, însă, automat cu toate statele dinEuropa de Est, ci doar cu acelea dintre ele care vor da dovadă de progrese suiciente lacapitolele democraţie, consolidarea statului de drept, respectarea drepturilor omuluii, în particular, vor demonstra ca legislaţia i practica electorală este în concordanţădeplină cu normele internaţionale în domeniu.

În al doilea rând, acordurile de asociere vor conţine perspectiva integrării eco-nomice a statelor vizate în piaţa comună a UE. În acest sens, unul din obiective-le primordiale ale respectivelor acorduri va i stabilirea unei Zone Aproundate i

Comprehensive de Comerţ Liber, care va acoperi întreg comerţul (produse agrico-le, industriale, servicii i proprietatea intelectuală), inclusiv energia. Acest lucru vaatrage după sine asumarea unor angajamente legale obligatorii în vederea armoni-zării cadrului regulator intern cu cel comunitar în domeniile legate de comerţ. Petermen lung, obiectivul urmărit de UE este crearea în Europa de Est a unei reţelede acorduri aproundate i comprehensive de liber schimb, care ar pune bazele uneiComunităţi Economice de Vecinătate.

În al treilea rând , UE va iniţia cu statele din regiune pacte de mobilitate i se-curitate, care vor trasa condiţiile obligatorii de îndeplinit pentru a acilita mobili-tatea populaţiei din statele est-europene în spaţiul comunitar. Astel, aceste pactevor cuprinde angajamente comune i unilaterale în domeniul contracarării migraţiei



75

ilegale, modernizarea instituţiilor naţionale de azil conorm standardelor UE, sta-bilirea structurilor integrate de control al rontierelor în concordanţă cu legislaţiacomunitară, precum i îmbunătăţirea abilităţii poliţiei i sistemului judiciar în ve-derea combaterii eiciente a corupţiei i crimei organizate. De asemenea, pactele demobilitate i securitate ar urma să contribuie la liberalizarea treptată a regimului devize în spaţiul UE. Astel, implementarea eicientă a acordurilor de acilitare a regi-mului de vize i readmisie cu UE va deschide calea statelor beneiciare spre iniţiereaunui dialog cu Bruxelles-ul cu privire la introducerea regimului de călătorii ărăvize133. În timpul acestor dialoguri, statele partenere din Europa de Est vor convenicu UE asupra unor „oi de parcurs” de liberalizare a regimului de vize după exemplulstatelor din Balcanii de Vest.

În al patrulea rând , viitoarele acorduri de asociere vor include prevederi reeri-toare la creterea „interdependenţei energetice” cu UE. Aceste prevederi ar urmasă corespundă, printre altele, cu politicile UE în domeniile comerţului, competiţiei

i energiei. În paralel, Moldova i Ucraina vor i sprijinite să inalizeze cât mai cu-rând posibil negocierile privind aderarea lor la Comunitatea Energetică Europeană.De asemenea, ţara noastră va i încurajată să semneze cu UE un memorandum deînţelegere în domeniul politicii energetice, care va prevedea măsuri de sprijinire imonitorizare a securităţii activităţilor de urnizare i tranzitare a energiei, inclusiv asecurităţii inrastructurii energetice.

În al cincilea rând , Parteneriatul Estic va institui un nou cadru multilateral de co-operare între UE i statele PEV din Europa de Est. În viziunea Comisiei Europene,noul cadru multilateral ar urma să sprijine evoluţia relaţiilor bilaterale ale UE cu

vecinii săi din Est, care vor continua să ie guvernate de principiul dierenţierii, ceeace înseamnă că ritmul i prounzimea dezvoltării lor va depinde de nivelul ambiţi-ilor i capacităţile iecărui stat în parte. otodată, noul cadru multilateral va i maimult decât un or de dialog, el va avea menirea să aciliteze elaborarea i realizareaunor poziţii i acţiuni concertate pentru a ace aţă în mod solidar unor provocăricomune. De apt, noul instrument multilateral va imprima substanţă concretă aso-cierii politice ce se va stabili între statele din Europa de Est i UE în baza acordurilorde asociere. Structura operaţională a viitorului cadru multilateral al ParteneriatuluiEstic va i ierarhizată în patru trepte:

1. reuniuni bianuale la nivel de ei de stat i de guvern;2. reuniuni anuale la nivel de minitri de Externe din ţările UE i din ţărilepartenere din Europa de Est, care vor evalua progresele Parteneriatului Estici vor trasa noi obiective;

3. reuniuni la nivel de înalţi uncţionari, ce se vor organiza pe patru platormetematice de cooperare, i anume: democraţia, buna guvernare i stabilitatea;integrarea economică i convergenţa cu politicile UE; securitatea energetică;contactele interumane;

4. reuniuni la nivel de experţi, care, de asemenea, se vor întruni pe cele patruplatorme tematice menţionate mai sus.

133Comisia Europeană a iniţiat deja un ast el de dialog cu Ucraina, în octombrie 2008.



76

Un astel de orum multilateral de dialog i acţiune iniţiat de UE va crete indu-bitabil inluenţa i proilul politic al UE în regiunea noastră, apt ce va trezi, maidevreme sau mai târziu, nemulţumiri la Moscova. Nu este exclus ca această even-tuală evoluţie să inluenţeze poziţia Chiinăului aţă de dimensiunea multilateralăa Parteneriatului Estic, determinându-i pe guvernanţii notri să adopte o poziţieambiguă, ca i în cazul GUAM.

În al aselea rând, Parteneriatul Estic va atrage după sine i creterea resurselorinanciare alocate de UE pentru partenerii săi PEV din Europa de Est. Astel, pânăîn 2020 UE va ridica cheltuielile sale per capita în regiunea noastră de la 6 euro la20 euro. Această schimbare va costa UE aproximativ 2.1 miliarde euro. Între timp,până în 2013, anul când va i adoptat noul buget comunitar, UE va aloca parteneri-lor săi din Est noi onduri în sumă de 350 milioane euro, iar alte 250 milioane eurovor i re-orientate spre implementarea proiectelor regionale din cadrul dimensiuniimultilaterale a Parteneriatului Estic. În paralel, Comisia Europeană va recoman-

da statelor membre ale UE să aprobe ridicarea plaonului de creditare al BănciiEuropene de Investiţii pentru Europa de Est, care actualmente este de 3.7 miliardeeuro i care se pare va i consumat înainte de anul 2013. Asistenţa UE va i axată pepromovarea democraţiei i bunei guvernări, consolidarea capacităţilor administrati-ve necesare pentru preluarea i implementarea legislaţiei comunitare, dezvoltarea iintegrarea economică în piaţa comună a UE, acilitarea mobilităţii cetăţenilor dinEuropa de Est în UE, dezvoltarea pieţelor regionale de electricitate, eicientizareacontrolului la rontiere etc.

Cele ase elemente ale Parteneriatului Estic evidenţiate mai sus vin în întâmpina-

rea ateptărilor Moldovei aduse la cunotinţa Comisiei Europene i a statelor mem-bre ale UE de Ministerul Aacerilor Externe i Integrării Europene la 10 octombrie2008. În mesajul transmis cancelariilor europene de către diplomaţia noastră semenţionează că Moldova consideră următoarele elemente ca iind esenţiale pentrudimensiunea bilaterală a Parteneriatului Estic:

• aproundarea cooperării politice, inclusiv în domeniul Politicii Externe i deSecuritate Comună a UE;

• crearea unei regim aproundat i comprehensiv de liber schimb;• noi oportunităţi pentru integrarea economică, inclusiv convergenţa cadrului

regulator i armonizarea legislativă în domeniile relevante ale economiei;• dezvoltarea în continuare a avantajelor comparative generate de participarea

activă a Moldovei în procesele de cooperare în Europa de Sud-Est;• cooperarea strânsă cu UE în vederea îndeplinirii condiţiilor necesare pentru a

beneicia într-o perioadă previzibilă de regimul de călătorii ără vize în spaţiulUE. Prin urmare, liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii Moldoveiar urma să ie implementată gradual în cadrul Parteneriatului Estic;

• instrumente de consolidare a dezvoltării regionale în baza experienţei i me-canismelor UE.

O simplă analiza comparativă a doleanţelor părţii moldovene cu elemente-

le de bază ale Parteneriatului Estic este îndeajuns pentru a remarca că ateptărileChiinăului au ost luate în considerare de Comisia Europeană. otui, atitudinea



77

diplomaţiei moldovene aţă de Parteneriatul Estic rămâne, deocamdată, una am-biguă. Ea recunoate că noua iniţiativă este binevenită, dar insistă că Moldova vaurmări integrarea sa graduală în UE pe cale bilaterală. Diplomaţii notri au pledatde la bun început pentru o mai mare dierenţiere a ţării noastre în grupul celor asestate vizate de Parteneriatul Estic. Cu alte cuvinte, dânii au sperat să obţină de laUE singularizarea anselor Moldovei de a i plasată pe o traiectorie accelerată deintegrare în UE, evitând, astel, cuplarea ţării noastre de locomotiva ucraineană.Logica diplomaţiei nu este lipsită de temei i, cu siguranţă, ea ar i avut mai multeanse de izbândă să ie luată în considerare atât de Comisia Europeană, cât i destatele membre ale UE, dacă Moldova ar i demonstrat progrese convingătoare lacapitolul democraţie reală, în domeniile libertăţii presei, independenţei justiţiei icombaterii corupţiei.

În prezent Moldova are în aţa două opţiuni cu privire la Parteneriatul Estic: săaccepte sau să respingă această oertă a UE. O eventuală respingere de către Chiinăua Parteneriatului Estic ar submina ansele de integrare europeană ale ţării noastrepentru mulţi ani de acum încolo, ne-ar izola pe plan regional, ar încetini procesul deliberalizare a regimului de vize în spaţiul UE, ar aecta ritmul integrării economice aMoldovei în piaţa comună a UE i ar limita asistenţa inanciară i tehnică a UE pen-tru modernizarea economiei noastre. Având în vedere posibilele consecinţe neastemenţionate anterior, mai mult decât probabil că, după câteva runde de consultăriprotocolare cu UE, Moldova va accepta noua iniţiativă europeană. De altel, diplo-maţia moldoveană s-a comportat aproape similar i în cazul PEV în anul 2004134.

Parteneriatul Estic, în orma anunţată de Comisia Europeană, acordă Moldovei i

celorlalte cinci state PEV din Europa de Est aproape aceleai oportunităţi de dezvol-tare a relaţiilor lor cu UE de care beneiciază în prezent statele din Balcanii de Vest,i anume: acorduri de asociere, integrare economică, armonizarea legislativă obliga-torie cu normele europene, relaţii comerciale de liber schimb, liberalizarea gradualăa regimului de călătorii, acilitarea mobilităţii orţei de muncă în spaţiul comunitar,integrarea sistemelor energetice, acces la agenţiile i programele comunitare, acilita-rea contactelor interumane etc. Având în vedere constrângerile de ordin intern căro-ra UE este nevoită să le acă aţă în prezent, acordurile de asociere pe care Bruxelles-ul le propune statelor din Europa de Est nu vor ace reerire clară la perspectiva

aderării la UE. În schimb, ele vor recunoate că respectivele ţări sunt state europenecu vocaţie europeană. Or, conorm Art. 49 al ratatului Uniunii Europene135, oricestat european care respectă principiile libertăţii, democraţiei, drepturile omului ilibertăţile undamentale i supremaţia legii pot candida pentru a deveni membre aleUE. Dar, pentru ca Moldova să poată pretinde la calitatea de stat candidat la UE,ea trebuie să satisacă cele trei Criterii de la Copenhaga ixate în decembrie 2003 deConsiliul European:

134S. Buşcăneanu, „How ar is the European Neoghbourhood Policy a substantial ofer or Moldo-

va?, Leeds, August 2006, http://www.e-democracy.md/les/enp-moldova.pd 135reaty on the EU, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0013:0045:EN:PDF



78

• să dispună de instituţii stabile care să garanteze democraţia, supremaţia legii,drepturile omului i ale minorităţilor;

• să aibă o economie de piaţă uncţională, precum i capacitatea de a ace aţăcompetiţiei i orţelor de piaţă din interiorul pieţei comune a UE;

• să dispună de capacităţile necesare pentru asumarea obligaţiilor de stat mem-bru al UE, în particular să adere la obiectivele politice, economice i mone-tare ale Uniunii.

Parteneriatul Estic este destinat anume pentru a asista Moldova i celelaltecinci state să se apropie cât mai mult de îndeplinirea Criteriilor de la Copenhaga.Noua iniţiativă creează oportunităţi i condiţii egale pentru toate ase state vizate.otodată, ea permite acelorai state să avanseze spre UE cu viteze dierite, în uncţiede ambiţiile i capacităţile lor interne de implementare a reormelor i de asimilare alegislaţiei comunitare, care conţine peste 80 mii de pagini. Prin urmare, de aceastadată, autorităţile moldovene ar trebui să demonstreze mai multă clarviziune, înţelep-

ciune, răbdare i maturitate politică. Însă, pentru a i capabile să se ridice la nivelulacestor calităţi, ele au nevoie de o analiză amplă a noii iniţiative europene.

Aceasta analiză trebuie să ie iniţiată cât mai curând posibil de diplomaţia moldo-veană, care, dacă ar i mobilizat capacităţile analitice de care dispune în prezent, arînţelege, totui, că Parteneriatul Estic răspunde întru totul obiectivului de integrareeuropeană a Moldovei. Încercările de a demonstra că Parteneriatul Estic nu aplicăpe deplin „principiul dierenţierii” între statele Europei de Est sunt sortite eeculuide la bun început, pentru că acest din urmă principiu este oerit în egală măsurăi nediscriminatoriu Moldovei, Ucrainei, Georgiei, Armeniei, Azerbaidjanului i,

chiar, Belarusului. Însă valoriicarea „principiului dierenţierii”, în sensul aproun-dării progresive a relaţiilor cu UE, va depinde, în primul i în primul rând, de nivelulambiţiilor de integrare europeană, de voinţa politică, ritmul i calitatea reormelorinterne, precum i de capacităţile instituţionale ale iecărui stat în parte din cadrulParteneriatului Estic. Anume acest adevăr evită să-l recunoască diplomaţia noastrăi, mai ales, politicienii care ne conduc ţara.



79

4. Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă

Radu Vrabie, coordonator de programe, APE

4.1. Scurt istoric al evoluţiei relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia

După aproape 20 de ani de la proclamarea independenţei, relaţiile dintre RepublicaMoldova i Federaţia Rusă nu pot i apreciate univoc. Pe de o parte, ormal, între celedoua ţări există un parteneriat, părţile colaborează activ în vederea soluţionării con-lictului transnistrean, există o relaţie de prietenie între lideri, pe de altă parte însă, deiRusia susţine oicial integritatea teritorială a Moldovei, tot ea este principalul aliat aladministraţiei de la iraspol, pe care o susţine politic, economic, inanciar i militar.otodată, relaţiile bilaterale bune durează atât timp, cât conducerea de la Chiinăueste receptivă la doleanţele Moscovei, iar dacă ea promovează o politică neconvenabilăacesteia din urmă, atunci este „pedepsită” prin dierite sancţiuni, aa cum a ost după2003, după nesemnarea aa-numitului Memorandum Kozak în noiembrie 2003.

Pentru Rusia, Republica Moldova constituie una din ţările din vecinătatea apro-piată (blizhnee zarubejie) i, împreună cu alte ţări din spaţiul post-sovietic, aceparte din grupul de state pe care aceasta le consideră zone de inluenţa exclusivă. Înultima perioadă, după „revoluţiile portocalii” din Georgia i Ucraina, conducerearusă a intensiicat eorturile în vederea menţinerii i sporirii inluenţei ruse în acesteteritorii. i aţă de Republica Moldova politica Rusiei s-a schimbat, devenind multmai sistemică i consecventă. Pentru aceasta, pe lângă instrumentele de bază cumar i rolul Moscovei în rezolvarea conlictului transnistrean, prezenţa militară, sanc-ţiunile economice, sunt utilizate i instrumente indirecte, cum ar i mass-media,

biserica, minorităţile etnice etc.În acelai timp, Moldova se pare ca nu a depăit stadiul de „soră mai mică” înraport cu Rusia. Acest lucru se poate observa mai ales după 2001, când după ceconducerea comunistă de la Chiinău a mizat pe cartea rusească, când vizitele pre-edintelui Voronin la preedintele rus (mai întâi Putin, apoi Medvedev) seamănăcu nite „dări de seamă” a unor uncţionari aţă de ei. În politicul moldovenescexistă păreri dierite aţă de relaţia cu Rusia. Pe de o parte, există orţe politice, maiales cele de dreapta, cum ar i Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat dinMoldova (PLDM), Alianţa Moldova Noastră (AMN), care pledează pentru o relaţietransparentă cu Federaţia Rusă136, dar în acelai timp pledează pentru integrarea

Moldovei în structurile euroatlantice, ceea ce contravine intereselor ruseti.Pe lancul stâng, Partidul Comunitilor din Republica Moldova (PCRM) pledează

pentru aproundarea relaţiilor cu Rusia, pentru păstrarea statutului de neutralitatei prin menţinerea în CSI. Partidele de centru au poziţii dierite cu privire la aceastaproblemă, de cele mai multe ori acestea iind o simbioză între poziţiile partidelor dedreapta i stânga137. i în societatea moldovenească există dispute despre elul cum tre-buie „să arate” relaţia cu Federaţia Rusă. O parte a acesteia, în special cea nostalgicăaţă de perioada sovietică, persoanele de vârsta a treia i minorităţile etnice tradiţional

136

A se vedea platormele electorale a le partidelor politice la www.e-democracy.md/elections/parlia-mentary/20092/137Ibidem.



80

sunt apropiate de Rusia, o altă parte pledează pentru integrarea în structurile euroat-lantice, ieirea din CSI i stabilirea unui parteneriat cu România. Aceste disensiuniinterne, atât în politicul, cât i în societatea moldovenească, duc la apariţia anumitortensiuni, care împiedică elaborarea unei politici coerente i consecvente aţă de Rusiai, în acelai timp, coneră acesteia câteva atuuri în raport cu Republica Moldova.

Perioada anilor 1998-2008 din relaţiile dintre Federaţia Rusă i RepublicaMoldova poate i divizată în câteva etape.

1998-2001 – Această perioadă pare a i una dintre cele mai echilibrate. Formal,Republica Moldova continuă să rămână în sera de inluenţă a Federaţiei Ruse, careera principalul partener comercial i politic. otodată, anul 1998 a adus cu sine unadin cele mai mari crize economice în Rusia, care a slăbit oarte mult poziţiile Rusieipe plan internaţional. Dat iind că piaţa rusească era principala piaţă de desacerea exporturilor moldoveneti, Republica Moldova a ost pround aectată de aceas-ta criză. Pentru prima dată conducerea ţării a început să contientizeze necesitatea

găsirii altor pieţe de desacere i, în acest sens, piaţa UE părea a i tot mai atractivă.otui, căderea Guvernului Sturza i începutul unei crize politice interne au amâ-nat acest proces, ceea ce a ăcut ca dependenţa economică aţă de Rusia să rămânăcel puţin până în anul 2004. În dosarul transnistrean, s-a obţinut unul dintre celemai mari succese ale diplomaţiei moldoveneti în urma Summitului OSCE de laIstanbul din decembrie 1999, când s-a obţinut acordul Rusiei privind retragereatrupelor ruseti de pe teritoriul RM. Ulterior însă, odată cu venirea la conducere alui Vladimir Putin, acest proces a ost suspendat.

2001-2003 – În această perioadă, Republica Moldova s-a apropiat de Rusia, pe

care noua conducere o considera drept cel mai apropiat aliat, cu ajutorul căruia seputea rezolva problema transnistreană i susţine dezvoltarea RM. Mai mult, pre-edintele ţării, Vladimir Voronin, a început promovarea unei politici „pe placulMoscovei”, atacând i acuzând NAO sau România. În 2001, a ost semnat tratatulde bază între Republica Moldova i Federaţia Rusă. otui, la scurt timp, în noiem-brie 2003, V. Voronin nu a semnat planul rus de soluţionare a conlictului transnis-trean, numit Memorandumul Kozak, ceea ce l-a supărat pe V. Putin.

2003-2006. După reuzul de a semna Memorandumul Kozak, relaţiile dintrecele două state au devenit tensionate. Mai mult ca atât, după 2004, când V. Voronina înţeles că nu găsete sprijin la Moscova, iar aceasta a început să-l susţină direct pe

liderul transnistrean I. Smirnov, preedintele moldovean a schimbat cursul politiciiexterne, orientându-se, cel puţin ormal, către UE. Punctul culminant al acesteiperioade s-a consumat în martie 2006, după introducerea noului regim la rontieramoldo-ucraineană, măsură interpretată la iraspol i Moscova drept blocadă econo-mică. Ca răspuns, Rusia a impus embargo la exportul de vinuri moldoveneti, ceeace a aectat grav economia moldoveneasca. Aceasta l-a ăcut pe preedintele Voroninsă devină mai receptiv la propunerile ruseti.

2006-2008. În august 2006, V. Voronin a reuit să se întâlnească cu V. Putin idupă aceasta a început o perioadă de destindere în relaţia dintre cele două state. Cu

toate acestea, nu mai exista aceeai încredere. Pe de o parte, Moldova încerca să stabi-lească un echilibru în relaţiile sale cu partenerii europeni i cu cei rui. Pe de altă parte,



81

Rusia nu-i dorea o repetare a situaţiei din 2004-2005, încercând să oere „cadourimici” conducerii moldoveneti în schimbul menţinerii acesteia în sera sa de inluenţă.

În toată această perioadă (1998-2008), guvernele de la Chiinău au gestionat di-erit relaţia cu Federaţia Rusă. otui, problema de bază a politicii externe moldo-veneti aţă de Rusia o constituie lipsa de consecvenţă, transparenţă i continuita-te. Mai mult, deseori aceasta este politizată, rezultatele obţinute iind mai degrabăsimbolice decât succese reale. Cercetătorul Nicu Popescu a numit această stare delucruri „maniheism” (un curent ilosoic care neagă toate acţiunile anterioare). În ca-zul moldovean, dacă guvernele de până la 2001 au încercat să găsească un echilibru,încercând să dezvolte i primele relaţii cu UE, atunci după venirea la conducere aPCRM s-a renunţat la această strategie i s-a optat pentru o relaţie bilaterală bazatăpe „prietenia de veacuri”, iar conducerile anterioare au ost criticate pentru aptul cănu au ost mai apropiate de partenerul rus. Mai mult, noua conducere a Moldovei aînvinuit NAO de politică agresivă aţă de Rusia.

Rezultatul obţinut a ost unul simbolic: ratatul de bază (simbolic nu prin con-ţinutul său, care este unul bun pentru Republica Moldova, ci prin aptul că Rusia,olosind „dreptul celui mai puternic”, pur i simplu nu-l respectă) i un sprijin petermen scurt la „alegerile prezidenţiale” din regiunea transnistreană, când presa rusăa susţinut oponenţii lui Smirnov. Însă adevăratele intenţii ale Rusiei au ieit la ivealăodată cu apariţia Memorandumului Kozak, care propunea, de apt, transormareaMoldovei într-un stat neuncţional, prin acordarea anumitor privilegii ransnistriei,în special dreptul de veto. Faptul că acest document a ost discutat în secret, ără ainorma partenerii occidentali, a dus la o reacţie negativă din partea acestora i, în

inal, la nesemnarea memorandumului sus-numit, ceea ce a stârnit supărarea Rusiei.Următoarele acţiuni ale Moldovei au intrat în totală contradicţie cu politica pro-movată până atunci. Are loc intensiicarea discuţiilor în cadrul GUUAM (ulterior,GUAM) – organizaţie de orientare anti-rusă, reorientarea politicii externe către UE iapare o retorică pro-europeană a conducerii moldoveneti. Ca răspuns, Rusia a interzisimportul de vinuri i a sporit ajutorul acordat regiunii transnistrene. i iarăi politica deconruntare cu Moscova a ost ăcută ără un suport diplomatic din partea parteneriloroccidentali, ceea ce a dus la eecul acestei politici. Preedintele Voronin a ost nevoit sămeargă la Moscova i să devină mai receptiv la propunerile ruseti. Dacă e să ne reerimla politica externă a Rusiei aţă de Moldova, putem airma că după MemorandumulKozak ea a devenit mult mai sistemică i mai precisă. Identiicând punctele slabe alepoliticii moldovene, prin intermediul unor cedări simbolice, Moscova obţine de laconducerea de la Chiinău cedări importante (cum ar i încercarea de a acorda recu-noatere internaţională statutului de neutralitate al Moldovei), „împinge” spre schim-barea retoricii din una pro-europeană spre una anti-europeană i, ca rezultat logic, laaducerea Moldovei la un dialog bilateral moldo-rus, dialog în urma căruia este greu săne imaginăm că RM va putea obţine rezultate pozitive.

În continuare ne vom reeri la acele puncte vulnerabile care există la moment înrelaţia moldo-rusă. În opinia noastră, ele sunt următoarele: conlictul transnistrean,

relaţiile economice i dependenţa de resursele energetice ruse, in luenţa mass-medieiruse, inluenţa bisericii ortodoxe ruse i rolul minorităţii ruse.



82

4.2. Rolul Rusiei în rezolvarea conflictului transnistrean

Conlictul transnistrean, probabil, constituie una din problemele principale aleRepublicii Moldova. Chiar dacă, conorm sondajelor de opinie, acest dierend ocupădoar locul opt în ierarhia celor mai stringente probleme cu care se conruntă socie-

tatea moldoveană, nicio orţă politică, niciun guvern al RM nu poate să-i permităsă-l trateze ca o chestiune de planul doi. Acest lucru este înţeles i de Federaţia Rusă, care, iind implicată încă din aza ini-

ţială a acestui conlict138, manevrează oarte iscusit, susţinând când Chiinăul oici-al, când administraţia de la iraspol, reuind astel, prin intermediul ransnistriei,să ţină sub control întreaga Moldovă.

În dosarul transnistrean, perioada 1998-99 a ost una din perioadele de succes aleconducerii moldovene, care a reuit internaţionalizarea conlictului i, în acest con-text, cel mai important eveniment a avut loc în decembrie 1999, când la SummitulOSCE de la Istanbul, Rusia a promis că-i va retrage trupele i tehnica militarăde pe teritoriul Moldovei. Ulterior însă, după demisia lui Boris Elţin i venirea luiVladimir Putin în uncţia de preedinte al Federaţiei Ruse, lucrurile s-au schimbat,iar trupele ruse staţionează i până astăzi aici.

otui, în relaţiile dintre Chiinău i iraspol s-a înregistrat o răcire. Igor Smirnov a învinuit conducerea ţării de nerespectarea prevederilor „MemorandumuluiPrimakov” din 1997. În realitate, liderii transnistreni, odată ce au primit din parteaguvernului moldovean anumite avantaje, în special specimene vamale, ceea ce le dă-dea posibilitate să eectueze exporturi ără acordul autorităţilor centrale, au renunţatsă-i mai respecte i obligaţiile din acest memorandum139.

La 25 ebruarie 2001, după alegeri parlamentare, la conducerea Republicii Moldovavine PCRM, iar preedinte al ţării este ales Vladimir Voronin. Platorma electora-lă a acestui partid conţinea mai multe puncte prin care se pleda pentru apropiereade Rusia, printre care intrarea în Uniunea Rusia–Belarus, acordarea statutului de adoua limbă de stat limbii ruse i alte promisiuni care au atras sprijinul Rusiei încă dincampania electorală. Astel, preedintele PCRM, Vladimir Voronin, a ost primit depreedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, iar presa rusă salută venirea la putere aPCRM, considerându-l singurul partid capabil să rezolve problemele Moldovei prinrelaţia sa bună cu Rusia140, iar postul public de televiziune din Rusia a avut un inter-

viu în direct cu Vladimir Voronin. Una din priorităţile declarate ale noului e al sta-tului era reîntregirea Republicii Moldova prin soluţionarea conlictului transnistrean.i într-adevăr, având sprijinul Rusiei, V. Voronin a început negocierile cu Igor

Smirnov, cu care s-a întâlnit la 9 aprilie 2001, la doua zile după investirea sa înuncţie, declarând că liderul transnistrean „este o persoană cu care te poţi înţele-ge”. În scurt timp însă, relaţia dintre cei doi se înrăutăţete, culminând cu august

138Mihai Grecu, Anatol Ţăranu, „Politica de epurare lingvistică în ransnistria”, pp. 12-13, Cluj-Napoca, 2005.139

Меморандум об основах нормализации отношений между Республикой Молдова иПриднестровьем, www.olvia.idknet.com/memorandum.htm140 A se vedea www.ng.ru/events/2001-02-27/1_authority.html



83

2001, când preedintelui Voronin îi este interzis accesul la o mănăstire alată pemalul stâng al Nistrului. După acest incident, V. Voronin declara că „mai degrabăva negocia cu diavolul decât cu Smirnov”, reuză să se mai întâlnească cu acesta ischimbă strategia. Preedintele se adresează omologului său de la Moscova cu rugă-mintea ca acesta să desemneze o persoană care să găsească o soluţie pentru rezolvareaconlictului transnistrean. Persoana desemnată a ost Dmitri Kozak, un apropiatal preedintelui Vladimir Putin. El a venit la Chiinău i iraspol i a reuit într-un timp destul de scurt să pregătească un document cunoscut ca MemorandumulKozak, unde era schiţat un stat ederal Republica Moldova cu drept de veto pentruransnistria i alte elemente care ar i transormat Republica Moldova într-un statneuncţional ără suportul Rusiei, căreia îi revenea de acto rolul de arbitru întreChiinău i iraspol.

Doar în ultimul moment înaintea semnării, în noaptea de 17 noiembrie 2003,conruntându-se cu presiuni interne i mai ales internaţionale, preedintele Voronin

nu a semnat acest acord, atrăgând uria Rusiei i a lui Vladimir Putin personal, caretrebuia să vină el însui la Chiinău pentru a i prezent la ceremonia de semnare.În ciuda eorturilor lui V. Voronin de a-i justiica decizia în aţa preedintelui rus,acesta a interzis chiar i uncţionarilor de rang inerior să se întâlnească cu omologiilor moldoveni.

În următoarea perioadă, V. Voronin, lipsit de sprijinul Rusiei, a schimbat cursulpolitic extern al Republicii Moldova i a declarat integrarea europeană drept prio-ritate naţională. În scurt timp, a apărut i reacţia din partea Rusiei, care a începutsă susţină alte orte politice din Republica Moldova. În această campanie anti-Vo-ronin, a ost antrenată i mass-media rusă. Destul de rapid, presa rusă a început săacuze Moldova de aderare la micările oranj141 i la distrugerea Comunităţii StatelorIndependente142. otodată, spre deosebire de anul 2001, când liderii de la iraspolerau învinuiţi de blocarea procesului de negocieri în problema transnistreană, în2005 principalul „vinovat” a devenit Vladimir Voronin.

Punctul culminant în războiul mediatic declanat de Rusia a ost atins îndatădupă 3 martie 2006, atunci când Republica Moldova împreună cu Ucraina au in-trodus un nou regim de rontieră care nu permitea exportul produselor agenţiloreconomici din regiunea transnistreană ără înregistrarea acestora la Chiinău143. iîn plan oicial, i în plan mediatic, Rusia a luat atitudine, numind această acţiune

„blocadă economică” i învinuind Moldova de crearea unei „catastroe umanita-re” în ransnistria; a ost sistat importul de vinuri moldoveneti, una din ramurileimportante ale economiei naţionale. i toate acestea dei autorităţile moldovene auîncercat să aducă activitatea companiilor din stânga Nistrului într-un cadru legal.

În acel context, retorica aţă de Federaţia Rusă s-a schimbat. Ministrul de Externe, A. Stratan, i însui preedintele Voronin au declarat că ransnistria este ocupată deRusia. La 22 iulie 2005 a ost adoptată unanim „Legea privind statutul de autono-

141http://www.ng.ru/cis/2005-02-25/1_kishinev.html142

http://www.ng.ru/courier/2005-03-14/9_pohorony.html143New customs regime and Ukrainian actor: Main piece o resistance or weak link? by Radu Vra-bie, http://www.e-democracy.md/en/comments/political/20060517/



84

mie a raioanelor din stânga Nistrului (ransnistria)”144. De asemenea, împreună cuUcraina s-a reuit aducerea Misiunii de Monitorizare i Asistenţă la Frontieră a UE(EUBAM) la hotarul moldo-ucrainean.

otui, ără un suport extern i având probleme economice generate de sancţiunileimpuse de Rusia, conducerea de la Chiinău a ost nevoită să ie mai receptivă la pro-punerile ruseti. Astel încât în aa-numitul „pachet” propus de Republica MoldovaRusiei se găsesc o serie de prevederi oarte generoase, precum autonomie largă pen-tru ransnistria, recunoaterea proprietăţilor din regiunea dată, statut special pentrulimba rusă, neutralitate permanentă, prezenţă militară rusă în Moldova reuniicată145.

Un răspuns oicial la această propunere nu a ost dat nici de ostul preedinte alRusiei, V. Putin, nici de actualul preedinte, D. Medvedev, însă acţiunile conduceriide la Moscova duc la gândul că aceste propuneri nu sunt de ajuns i că Rusia ar dorimai multe prevederi în special în privinţa neutralităţii, cerând semnarea unui docu-ment internaţional care să consinţească acest lucru146. În general, se pare că Rusia ar

renunţa la status quo doar în cazul în care schimbarea lui ar ace ca inluenţa Rusieisă crească în întreaga Moldovă.

4.3. Relaţiile economice şi dependenţa de resursele energetice ruse

Moldova nu are o poziţie geograică oarte bună i nici resurse minerale. Procesulde reorme de după independenţă a decurs oarte dureros, iar guvernele de atunci nuprea aveau nici suport politic în implementarea lor. Această stare de lucruri a ăcutca economia moldovenească să rămână dependentă de piaţa rusească.

După tensionarea relaţiilor cu Rusia, Republica Moldova a început căutări pentrua-i diversiica exporturile i, în acest sens, piaţa europeană este una atractivă, maiales dat iind aptul că ea este o piaţă previzibilă, mult mai puţin dependentă deactorul politic, spre deosebire de piaţa rusească, care depinde de luctuaţiile poli-tice. În scurt timp, UE a devenit principalul partener economic al Chiinăului, ichiar regiunea transnistreană (care este tradiţional apropiată de Rusia) exporta maimult în ţările europene decât în Est. otui Moldova este total dependentă de gazulrusesc, care este utilizat de Rusia drept instrument în vederea impunerii voinţei saleîn anumite teritorii. O alta problemă pentru Moldova este că, din cauza corupţieii a anumitor decizii neinspirate ale Guvernului, mulţi investitori străini se tem săinvestească aici. De cele mai multe ori singurii care investesc aici sunt companiile

ruseti, ceea ce poate duce la o situaţie asemănătoare cu cea a Belarusului147.

144Legea nr. 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special allocalităţilor din stânga Nistrului (ransnistria), www.lex.justice.md/index.php?action=view&view =doc&lang=1&id=313004145N. Popescu, 2008: Te EU should re-engage with Moldova’s “rozen conict”, din www.euobser-ver.com/9/26661?print=1146Riina Kaljurand, “Russian Inuence on Moldovan politics during the Putin era (2000–2008),November 2008, www.icds.ee/leadmin/ailid/Riina%20Kaljurand%20-%20%20Russian%20inuence%20on%20Moldovan%20politics%20during%20the%20Putin%20era%20(2000-2008).

pd 147N. Popescu, 2008, Te EU should re-engage with Moldova’s `rozen conict ,̀ www.euobserver.com/9/26661?print=1



85

4.4. Influenţa mass-mediei ruse

Fiind una din sursele principale de inormare pentru majoritatea populaţiei dinspaţiul CSI, presa rusă este utilizată ca unul din instrumentele cu ajutorul căruiaKremlinul îi promovează politica sa în regiunea aceasta. O dovadă în acest sens

constituie i cazul Republicii Moldova, unde pe parcursul ultimilor opt ani s-auputut observa mai multe schimbări de atitudine ale mass-mediei ruse, care aveau locîn acelai timp cu schimbarea discursului oicial rusesc aţă de această ţară.

Pe lângă instrumentele propagandistice tradiţionale – buletine de tiri, emisi-uni analitice i talk-show, sunt utilizate i instrumente indirecte, cum ar i ilme-le, concertele, sportul i alte emisiuni nepolitice, oarte populare în aara hotarelorFederaţiei Ruse i, de multe ori, mai eective decât cele cu caracter vădit politic.

După cum arată rezultatele ultimelor sondaje de opinie publică, societatea dinRepublica Moldova este dependentă de televiziune, care reprezintă principala sursă deinormare, devansând alte mijloace de inormare ca presa scrisă, radioul sau interne-tul. Conorm acelorai sondaje, televiziunea este sursa de inormare principală pentrucirca 90% din populaţie. În acest context, postul public de televiziune rus “PervîiCanal” este pentru circa 50% din respondenţi cel mai credibil post V, iar posturileV ruse sunt cele mai vizionate, întrecându-le net pe cele româneti i locale148.

Această inluenţă a mass-mediei ruse (în primul rând a televiziunilor) a ăcutca, pe parcursul anilor, în harta mentală a moldovenilor, Rusia să devină unul din-tre vecinii apropiaţi ai Moldovei, excluzând vecinul natural – Ucraina, dei distan-ţa geograică până la hotarul rusesc este de mai mult de 500 de km. ot datorităacestei inluenţe, moldovenii cunosc mult mai bine situaţia din Rusia decât chiar

din Republica Moldova, iar pentru mulţi dintre ei programul inormativ de tiri„Vremea” de la „Pervîi Canal”, diuzat la ora 20.00 (ora locală), reprezintă ereastraprin care înţeleg i văd ce se întâmplă în lume, iar „Mesagerul” de la VM, diuzatla ora 21.00, reprezintă un el de tiri locale despre viaţa din republică.

Rezultatul se poate vedea iarăi în Barometrul de Opinie Publică, care atestăcă circa 60% din populaţie vede Rusia ca partener strategic al Republicii Moldovai tot Rusia trebuie să ie partenerul care să ne ajute să ne integrăm în UniuneaEuropeană(?!) Un alt paradox se poate observa atunci când, la credibilitatea liderilorpolitici din lume pentru populaţia din Moldova, primul loc este deţinut de VladimirPutin, urmat de către Dmitri Medvedev, apoi la mare distanţă urmează Vladimir

Voronin, preedintele RM (2001-2009), care de altel deţine titlul de cel mai credibilpolitician din Moldova. eii de state i de guverne din statele occidentale ocupă unloc inim în preerinţele moldovenilor.

În partea stingă a Nistrului, ransnistria, situaţia este i mai pronunţată: popula-ritatea i inluenţa mass-mediei ruse este mai mare decât pe malul drept. Acest lucruse datorează în primul rând aptului că populaţia de acolo, în poida componenţeietnice (câte 30% de moldoveni, rui i ucraineni)149, este vorbitoare de limbă rusă,iar în al doilea rând aptului că regimul de la iraspol a ost susţinut întotdeauna deRusia, inclusiv prin intermediul mass-media.

148 ww.ipp.md/barometru1.php?l=ro&id=35149 www.olvia.idknet.com/overviewru.htm



86

4.5. Influenţa Bisericii Ortodoxe Ruse

Biserica Ortodoxă Rusă (BOR) se consideră a i unul din instrumentele eectivede propagare a intereselor ruseti în ţările pe care Moscova le consideră că ar intraîn sera sa de inluenţă. În Republica Moldova, BOR are o mare inluenţă, deoarece

majoritatea populaţiei este cretin-ortodoxă, Mitropolia Moldovei se ală sub juris-dicţia canonică a Patriarhiei de la Moscova, iar însăi instituţia Bisericii se bucură deun înalt grad de încredere din partea moldovenilor150.

În Republica Moldova Biserica este separată de Stat, dar ea joacă un rol importantîn viaţa cotidiană. Preoţii au o mare autoritate asupra enoriailor, în special la sate.Utilizarea Bisericii în scopuri politice a ost i continuă să ie o practică des întâlnităîn viaţa politică de la Chiinău. Beneiciile acestei practici au ost contientizate decătre Partidul Comunitilor, care, dei a venit la conducere în 2001 pe o platormăîn care nu se regăseau valori religioase, iar liderul PCRM, V. Voronin, în documen-tele prezentate la Comisia Electorală Centrală, a menţionat că este ateu, în scurt

timp a început a acorda o atenţie deosebită Bisericii. În acest context, sub patronajulpreedintelui Voronin, au ost restaurate mai multe biserici i mănăstiri, printre carei monumente istorice ca Mănăstirea Căpriana, Mănăstirea Curchi. Aceste acţiuniau atras simpatii din partea cetăţenilor, în particular din partea celor de vârsta atreia, care constituie, de apt, electoratul principal al acestui partid.

PCRM acordă o atenţie deosebită i celebrării sărbătorilor religioase, la majori-tatea din ele participă liderii partidului, iar de mai mulţi ani la Pati, cea mai im-portantă sărbătoare ortodoxă, ocul sânt este adus din Ierusalim pe calea aerului cusuportul inanciar al statului, iar dacă Patele cade în timpul campaniei electorale,

atunci el este adus de către unul din candidaţii comuniti.În cadrul disputei dintre Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei de laMoscova, i Mitropolia Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române, partidul de gu-vernământ o susţine pe prima. Mitropolia Basarabiei a ost înregistrată oicial abiadupă ce a câtigat procesul împotriva Guvernului Republicii Moldova la CEDO151.

Drept răspuns la această atenţie din partea statului, Mitropolia Moldovei susţineactiv Partidul Comunitilor, iind înregistrate cazuri în timpul campaniilor electo-rale, când preoţii au ăcut agitaţie încurajând oamenii să voteze acest partid. Cummenţionează experţi în domeniul alegerilor, acest lucru are un impact important,pentru că societatea moldovenească, mai ales cea rurală, are încredere în ceea cespun liderii spiritua

i în relaţia cu Federaţia Rusa, conducerea Republicii Moldova a acordat o atenţiedeosebită componentei religioase, preedintele Voronin iind considerat unul dintreprietenii ostului patriarh rus, Alexei al II-lea, pe care l-a vizitat de mai multe ori ipe care a reuit să-l aducă în Moldova. V. Voronin a ost decorat cu Ordinul BisericiiRuse. El a participat i la inaugurarea noului patriarh al Bisericii Ruse, Kiril, iindsingurul se de stat din CSI participant la această ceremonie.

150 www.ipp.md/barometru1.php?l=ro&id=35151

Din punct de vedere religios, dierenţa dintre Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei esteuna nesemnicativă: prima sărbătoreşte ceremoniile religioase conorm calendarului iulian, adică destil vechi, iar cea de a doua – după calendarul gregorian, adică de stil nou.



87

4.6. Minoritatea rusă ca instrument de presiune

Apărarea conaţionalilor alaţi în aara hotarelor naţionale este unul din pretexteledes utilizate de marile puteri atunci când acestea încearcă să-i extindă inluentaasupra altor state. Acest lucru s-a întâmplat în 1846, când SUA a început războiul

cu Mexicul, aa a ăcut Uniunea Sovietică când a atacat Polonia în 1939 i aa s-aîntâmplat în recentul război din Georgia, când Federaţia Rusă a intervenit militarpentru a apăra „demnitatea i onoarea cetăţenilor rui din Osetia de Sud”152.

Aceeai practică este utilizată de Federaţia Rusă în raport cu alte ţări din spaţiulex-sovietic, inclusiv Moldova. De iecare dată când relaţia cu Rusia se răcete, înpresa rusă apar discuţii despre situaţia comunităţii ruse din Moldova, pe care oprezintă drept una destul de precară. Cu toate acestea, situaţia minorităţii ruse dinRepublica Moldova este una deosebită aţă de ţările baltice, cu care adeseori se accomparaţii la acest capitol. În opinia mai multor experţi care se ocupă de problemaminorităţilor naţionale, legislaţia moldovenească este una dintre cele mai bune careexistă în această regiune. La momentul adoptării „Legii despre minorităţile naţi-onale”, aceasta a ost lăudată chiar de către Valeri Klimenko, liderul CongresuluiComunităţilor Ruse din Moldova, care a spus că „în sârit puterea a început să seintereseze de situaţia minorităţilor”153.

Chiar în primul articol a acestei legi se menţionează că „prin persoane aparţinândminorităţilor naţionale se înţeleg persoanele care domiciliază pe teritoriul RepubliciiMoldova, sînt cetăţeni ai ei, au particularităţi etnice, culturale, lingvistice i religioaseprin care se deosebesc de majoritatea populaţiei – moldoveni – i se consideră de altăorigine etnică [...]”154. Prin aceasta, se oeră posibilităţi de creare a comunităţilor, spre

deosebire de alte ţări, unde acestea sunt speciicate, cazul Sloveniei spre exemplu.Dintre toate minorităţile naţionale din Republica Moldova, cea mai activă pare

a i cea rusă. În primul rând, datorită inluenţei pe care o are limba rusă. i la niveloicial, i la nivel neoicial, limba rusă este olosită de rând cu limba de stat155, iarîn unele sectoare este practic dominantă. Conorm legislaţiei moldoveneti, toatedocumentele oiciale sunt emise în ambele limbi, uncţionarii publici sunt obligaţisă cunoască ambele limbi i să răspundă la cererile cetăţenilor în limba în care le-aost solicitată cererea. În Guvern i Parlament, există chiar minitri i deputaţi carevorbesc doar limba rusă. De aceea, la multe reuniuni la nivel înalt – edinţe de

Guvern sau la Preedinţie, discuţiile au loc în limba rusă, iar edinţele plenare aleParlamentului se traduc simultan pentru deputaţii care nu vorbesc limba de stat. Actualmente, conorm recensământului din 2004, ruii constituie 201212 locu-

152Statement on the Situation in South Ossetia –www.kremlin.ru/eng/sdocs/speeches.shtml?month=08&day=08&year=2008&Submit.x=4&Submit.y=4&prex=&value_rom=&value_to=&date=&stype=&dayRequired=no&day_enable=true#153Закон о правах национальных меньшинств – www.logos.press.md/Weekly/Main.asp?IssueNum=432&IssueDate=07.09.2001&YearNum=32&Teme=8&opic=5380154 www.lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312817&lang=1155

În Constituţia RM, limba ocială este cea moldovenească. otuşi, limba moldovenească esteidentică cu cea română, şi după 2001, când PCRM a venit la conducerea RM şi relaţiile cu Românias-au deteriorat, partidul de guvernământ a înlocuit termenul “română” cu “limba de stat”.



88

itori, deci aproximativ 5,9% din populaţia ţării156, majoritatea din ei, mai mult de2/3, locuiesc în spaţiul urban. Dar este interesant aptul că o parte din alte naţionali-tăţi consideră limba rusă drept limbă maternă, ceea ce ace ca de acto populaţia vor-bitoare de rusă să ie mai numeroasă. După cum am menţionat mai sus, majoritatealocuiesc în orae, dintre care aproape jumătate din numărul total sunt concentraţila Chiinău. De asemenea, un număr mare se găsete în al doilea ora ca mărime,Bălţi, i în raioanele de nord.

În Moldova există un număr mare de organizaţii ale etnicilor rui, care sunt i-nanţate de autorităţile centrale sau locale din Rusia. Printre cele mai mari putemmenţiona Comunitatea Rusă din Moldova i Congresul Comunităţilor Ruse. Chiardacă acum organizaţiile etnicilor rui nu sunt atât de active ca organizaţiile similaredin Ucraina sau din ţările baltice, totui ele rămân nite grupuri de presiune caresunt utilizate de către Moscova atunci când aceasta are nevoie pentru a mediatizaanumite evenimente.

4.7. Concluzii şi recomandări

Diplomatul român Nicolae itulescu spunea: „Dacă vreţi o politică externăbună, daţi-mi o politică internă bună”. Această airmaţie rămâne actuală i pentruRepublica Moldova, care, dacă dorete să ridice relaţia cu Federaţia Rusă la un nivelcalitativ mai înalt i să devină un partener credibil i respectat, trebuie să înceapăpromovarea reormelor interne.

În primul rând este nevoie de aplicat în practică acele legi bune care au ost adop-tate de Parlamentul Republicii, legi care ac parte din Planul de acţiuni UE–RM.De asemenea, este necesar de a remedia acele carenţe pe care ţara noastră le are icare au ost menţionate în rapoartele Comisiei Europene: independenţa justiţiei,libertatea mass-media, crearea unui cadru legal pentru atragerea investiţiilor străine.

Aceste acţiuni, dei, la prima vedere, par destul de departe de relaţiile moldo-ruse,ar contribui la schimbarea mentalităţii în Moldova i ar reduce dependenţa ideolo-gică a moldovenilor aţă de Federaţia Rusă, pe care unii mai continuă să o consideredrept „sora mai mare”. Aceasta ar mai contribui la diversiicarea pieţei mediatice,care, la moment, este dominată de mass-media rusă i care ace să vedem realităţileinternaţionale prin intermediul „ecranului rusesc”. Ar mai contribui i la schimbareaimaginii malului drept al Nistrului pe malul stâng. Astăzi, dei administraţia de la

iraspol nu mai este un monolit, iar popularitatea ei în rândurile locuitorilor dinregiunea transnistreană este în scădere, Chiinăul oicial nu reprezintă pentru ei oalternativă i asta din cauza situaţiei nu oarte bune nici pe malul drept.

În politica sa externă, Moldova, iind o ţară mică, are nevoie de cât mai mulţiparteneri credibili, care să o ajute în dezideratul sau de integrare europeană i de so-luţionare a conlictului transnistrean. Pentru aceasta însă este nevoie ca i Chiinăul,la rândul său, să ie un partener previzibil, să promoveze relaţii transparente i previ-zibile, acilitând astel sarcina partenerilor – prieteni ai Moldovei.

156 www.statistica.md/pageview.php?l=en&idc=295#idc=205&



89

5. Relaţiile Republicii Moldova cu SUA

Victor Chirilă, director executiv. APE

5.1. Cooperarea cu SUA – prioritate majoră a politicii externe moldovene

Dezvoltarea unei cooperări strânse cu SUA constituie una din priorităţile majoreale politicii externe a Republicii Moldova. Dorinţa Chiinăului de a se asigura desprijinul politic al Washingtonului a ost i este una irească i logică, iar explicaţia sarezidă, desigur, în mai mulţi actori internaţionali, regionali i locali, care continuă,i în prezent, să modeleze interesul ţării noastre de a avea SUA printre partenerii săistrategici.

Mai întâi de toate, politicienii de la Chiinău nu puteau să acă abstracţie deaptul că odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, SUA devenise practic unica super-putere globală, iar inluenţa acesteia în cadrul organizaţiilor internaţionale, la careRepublica Moldova intenţiona să adere, crescuse semniicativ. De asemenea, pe planregional, dispariţia Uniunii Sovietice i degringolada politică, economică, instituţi-onală i socială din Rusia anilor 90 au avorizat creterea prezenţei i rolului SUA de promotor al economiei de piaţă i reormelor democratice în spaţiul ex-sovietic.

În 1992, Congresul american a aprobat vestitul Act de susţinere a libertăţii157,prin care au ost ixate obiectivele strategice ale SUA în noile state independenteapărute pe teritoriul ostei Uniuni Sovietice, în special: acilitarea tranziţiei statelordin regiune de la autoritarism la democraţie, promovarea economiilor de piaţă iconsolidarea securităţii regionale, în particular prin asigurarea unui control eicientasupra prolierării armelor de distrugere în masă (nucleare, chimice i biologice).

Aceste obiective au coincis, de la bun început, cu aspiraţiile i interesele RepubliciiMoldova, iar acest lucru crea, în ond, temelia necesară pentru dezvoltarea unuiparteneriat privilegiat cu SUA. otui, anume interesele strategice ale ţării noastrelegate de supravieţuirea sa ca stat independent i suveran au constituit acel actordecisiv care a motivat toate guvernările de la Chiinău să se asigure de bunăvoinţa isprijinul politic constant al administraţiilor americane de la Washington.

De menţionat că pe parcursul celor 17 ani de independenţă, ţara noastră a apelati beneiciat de asistenţa SUA în următoarele procese:

• aderarea la un ir de organizaţii internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor

Unite (ONU), Organizaţia de Securitate i Cooperare în Europa (OSCE) iOrganizaţia Mondială a Comerţului (OMC);• participarea în cadrul unor importante iniţiative regionale, printre care

Parteneriatul pentru Pace (PpP) al Alianţei Nord-Atlantice (NAO),Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), Pactul de stabilitatepentru Europa de Sud-Est (PSESE), Procesul de Cooperare în Europa deSud-Est (PCESE) i GUAM;

• negocierea versiunii adaptate a ratatului privind orţele armate convenţio-nale în Europa i a Declaraţiei Summitului OSCE de la Istanbul din 1999, în

157U.S. Government Assistance to and Cooperative Activities with Eurasia, Bureau o European andEurasian Afairs, Washington, DC, January 2007, http://www.state.gov/p/eur/rls/rpt/92782.htm



90

care se stipulează retragerea completă i necondiţionată a muniţiilor i orţe-lor armate ruse de pe teritoriul Republicii Moldova;

• acilitarea procesului de identiicare a unei soluţii politice viabile i durabilepentru conlictul transnistrean (începând cu anul 2005, SUA i UE sunt obser-vatori la negocieri în ormatul „5+2”);

• promovarea reormelor democratice i economice: în perioada 1992–2007 valoarea totală a asistenţei acordate ţării noastre de SUA a constituit peste 700 milioane USD158;

• modernizarea agriculturii: cu susţinerea tehnico-inanciară a SUA, în anii 90 a ost implementat „Programul Pământ” de împroprietărire a ţăranilor moldoveni ;

• reormarea i modernizarea Armatei Naţionale;• combaterea corupţiei i traicului de iinţe umane: la 14 decembrie 2006,

Moldova a ost inclusă în Programul preliminar al Corporaţiei SUA „Provocările Mileniului” destinat asistenţei în domeniul combaterii corupţiei, în valoare de

24,7 milioane USD;• evacuarea armamentului rusesc din regiunea transnistreană: pentru acest scop

SUA au alocat ţării noastre peste 30 milioane USD;• eicientizarea controlului vamal la rontiera moldo-ucraineană, în special pe

porţiunea transnistreană: cu asistenţa tehnico-inanciară a SUA i a Băncii Mondiale a ost implementat Sistemul ASYCUDA de inormatizare a controlu-lui vamal.

5.2. Un parteneriat privilegiat moldo-american inexistent

În primii ani ai independenţei sale, Republica Moldova a reuit să se airme la Washington ca ţară lider, în spaţiul ex-sovietic, în domeniul promovării reormelordemocratice i economice speciice perioadei de tranziţie. Această imagine a creat încapitala americană un mediu receptiv pentru promovarea obiectivelor noastre strate-gice. Mai mult decât atât, către sâritul anilor 90 se conturaseră premisele necesarepentru a avansa cooperarea moldo-americană la nivelul unui parteneriat privilegiat.Chiinăul a euat, însă, în valoriicarea acestei oportunităţi din mai multe cauze.

În primul rând, în perioada 2001-2004, imaginea ţării noastre de „fruntaş” în materie de reforme democratice şi economice a încetat să mai fie una cre-dibilă în rândul oicialilor i politicienilor americani de la Departamentul de Stat,

Consiliul Naţional de Securitate i Congresul SUA. Anume în această perioadă seproduce răcirea i, apoi, suspendarea relaţiilor de cooperare ale Republicii Moldovacu Fondul Monetar Internaţional (FMI) i Banca Mondială (BM)159; asistăm la sto-parea procesului de privatizare i tărăgănarea reormelor în domeniile bancar, iscal,energetic, precum i a cadrului regulator; au loc încercări de a revedea rezultate-le Programului „Pământ” de privatizare a terenurilor agricole, realizat cu asistenţa

158Foreign Operations Appropriated Assistance: Moldova, Fact Sheet, Bureau o European and Eu-rasian Afairs, Washington, DC, January 20, 2009, http://www.state.gov/p/eur/rls/s/103478.htm159

Country Assessments and Perormance Measures – Moldova, U.S. Government Assistance toand Cooperative Activities with Eurasia, Bureau o European and Eurasian Afairs, January 2004, http://www.state.gov/p/eur/rls/rpt/37662.htm



91

tehnică i inanciară a SUA 160; se produce a doua reormă teritorial-administrativă,care nu ţine cont de obiecţiile Consiliului Europei i a organizaţiilor inanciare in-ternaţionale161; observatorii locali i internaţionali constată un ir de iregularităţi/abuzuri antidemocratice în timpul alegerilor locale din 25 mai 2003 din Unitateaeritorial Autonomă Găgăuzia162; Serviciul de Inormaţii i Securitate al RepubliciiMoldova declanează, ără a dispune de inormaţii veridice, scandalul copiilor mol-doveni adoptaţi „raudulos” de cetăţeni americani „pentru a li se preleva organeleinterne”163; apar impedimente administrative artiiciale în activitatea unor organi-zaţii umanitare americane164; de asemenea, în 2003, Chiinăul negociază direct cuMoscova „Memorandumul Kozak” de soluţionare a problemei transnistrene, ără ase consulta cu partenerii occidentali – SUA i UE etc. oate aceste i alte evoluţii iacţiuni întreprinse de autorităţile moldovene au avut ca eect deteriorarea graduală apercepţiei ţării noastre în instituţiile politice de la Washington.

otodată, pe parcursul perioadei de reerinţă, cadrul juridic al cooperă-

rii Republicii Moldova cu SUA nu a înregistrat o aprofundare calitativă 165.Dimpotrivă, el a rămas întemeiat preponderent pe un nucleu de acorduri negoci-ate i semnate de guvernele de la Chiinău i Washington la începutul anilor 90ai secolului trecut, în particular: Acordul cu privire la relaţiile comerciale din 19iunie 1992, prin care ţării noastre i s-a oerit statutul naţiunii celei mai avorizate înrelaţiile comerciale cu SUA; Acordul cu privire la stimularea investiţiilor, semnat la19 iunie 1992; Acordul cu privire la încurajarea i protecţia investiţiilor, semnat la21 aprilie 1993; Acordul cu privire la cooperarea i acilitarea acordării asistenţei,semnat la 21 martie 1994; Memorandumul cu privire la cooperarea în domeniul

apărării i al relaţiilor militare între ministerele Apărării ale Republicii Moldova iSUA, semnat la 4 decembrie 1995. În plus, până în prezent, Chiinăul nu a reuit sădezvolte în relaţia sa cu Washingtonul un cadru juridic care ar acoperi i instituţio-naliza dialogul politic bilateral la varii nivele.

160Ibidem.161Igor Munteanu, “Contrareorma administrativ-teritoriala”, Moldova Azi, Chişinău, 10 iunie2002, http://www.azi.md/news?ID=19382162„Departamentul de Stat american atenţionează asupra încălcărilor normelor democratice in Repu-

blica Moldova”, Moldova Azi, Chişinău, 18 mai 2004, http://www.azi.md/news?ID=29124163La 16 octombrie 2001, VM a prezentat un documentar în care se ăcea reerire la nişte presupuseverigi de la Chişinău ale unei reţele internaţionale specializate în adopţii rauduloase. Documen-tarul conţine mai multe declaraţii ale col. Mihai Bodean, şe de direcţie în cadrul Serviciului deInormaţii şi Securitate, care a armat ca după alsicarea dosarelor de către medici, jurişti de lamaternităţi şi uncţionari de la Comitetul de Stat pentru Adopţii, agenţiile străine pentru adopţieau preluat mai mulţi copii din Moldova, care ulterior ar ajuns în SUA şi care ar putut olosiţipentru prelevarea organelor interne. Ambasada SUA la Chişinău s-a declarat “pround îngrijorată şioensată” de aluziile ăcute în respectivul documentar. Investigaţiile ulterioare eectuate de Amba-sada Moldovei la Washington, precum şi de Guvernul SUA nu au găsit astel de presupuse încălcări.164„Ambasada SUA la Chişinău a cerut Guvernului Republicii Moldova explicaţii privind reţinerea

ajutoarelor umanitare in vama Bălti”, Moldova Azi, Chişinău, 18 octombrie 2001, http://www.azi.md/news?ID=14279165ratate bilaterale Republica Moldova – SUA, MAEIE, http://www.ma.gov.md/tratate-bilaterale/



92

La rândul său, dialogul politic moldo-american s-a remarcat, mai curând, prin lipsa de intensitate şi coerenţă , în special din cauza interesului supericialmaniestat de către autorităţile moldovene în a avea un parteneriat privilegiat cuSUA. Vizita oicială la Washington a preedintelui Republicii Moldova, VladimirVoronin, a constituit o oportunitate excelentă pentru a dinamiza evoluţia relaţiilornoastre cu SUA în toate domeniile, inclusiv dialogul politic. Chiinăul nu a izbutitacest lucru, deoarece respectiva vizită nu a ost expresia unei strategii de lungă duratăcare ar i avut ca scop primordial să ridice cooperarea moldo-americană la un nivelcalitativ nou. Invitându-l pe preedintele Voronin la Washington, administraţia re-publicană a Casei Albe a dorit să încurajeze guvernarea comunistă de la Chiinău săcontinue cursul reormelor democratice i economice iniţiate în Moldova în anii 90.Cu regret, vizită oicială la Washington a preedintelui Vladimir Voronin nu a osturmată de o transormare calitativă a cooperării moldo-americane. Această realita-te este conirmată de acţiunile ulterioare ale Chiinăului, care contraveneau însăi

conţinutului Declaraţiei comune a celor doi preedinţi, George W. Bush i VladimirVoronin, din 17 decembrie 2002, cu privire la relaţiile dintre SUA i RepublicaMoldova166. De exemplu, contrar priorităţilor trasate în menţionata Declaraţie co-mună, autorităţile comuniste de la Chiinău demarează în anul 2003 negocieri direc-te cu Moscova la subiectul transnistrean, neglijând totalmente SUA i UE; îngheaţăpractic procesul de privatizare în domeniile energetic, bancar i telecomunicaţii,tergiversează reormele economice, deraiază relaţiile cu FMI i BM, de asemenea,comit un ir de abuzuri în timpul alegerilor locale din Găgăuzia la 25 mai 2003.

De apt, prin acea „aimoasă” vizită, preedintele Vladimir Voronin i echipa sa

au urmărit, mai mult decât orice, să lustruiască imaginea opacă pe care guvernareacomunistă de la Chiinău o proiecta în lumea occidentală. Analizată din aceas-tă perspectivă, întâlnirea preedintelui Voronin cu preedintele SUA, George W.Bush, a ost un adevărat succes politic i diplomatic pentru Partidul Comunitilordin Republica Moldova (PCRM). Mesajele enunţate în capitala americană de pre-edintele moldovean în avoarea continuării reormelor democratice i economice,adeziunii la principiile democraţiei i respectării libertăţilor i drepturilor unda-mentale ale omului, integrării europene a ţării, cooperării cu organizaţiile inan-ciare internaţionale, angajării Moldovei în lupta contra terorismului internaţional

etc., au reuit să amelioreze, într-o anumită măsură, percepţia guvernării comunistede către oicialii americani. Mai mult decât atât, prin trimiterea unor contingen-te reduse ale Armatei Naţionale în Aganistan i Irak, autorităţile moldovene i-aasigurat bunăvoinţa relativă a administraţiei republicane de la Casa Albă i a preîn-tâmpinat radicalizarea nedorită a observaţiilor critice ale Washingtonului la adresaevoluţiilor interne din Moldova.

Vizita preşedintelui Voronin în capitala americană nu a constituit un sti-mul pentru impulsionarea dialogului politic moldo-american. Dimpotrivă,comunicarea la nivel înalt dintre Chiinău i Washington este redusă la rare epis-

166Declaraţia comună a Preşedinţilor George W. Bush şi Vladimir Voronin cu privire la relaţiiledintre SUA şi Republica Moldova, Washington, DC, 17 decembrie 2002, www.prm.md



93

tole diplomatice cu ocazia unor evenimente estive. Dialogul între Congresul SUA i Parlamentul moldovean este practic inexistent. Paradoxal sau nu, dar, începândcu decembrie 2002 i până în prezent, nu a mai avut loc nicio vizită oicială la

Washington la nivel de preedinte i vicepreedinţi ai Legislativului moldovean, pre-cum i nici la nivel de prim-ministru al Executivului de la Chiinău. De asemenea,în perioada 2002–2008, Chiinăul nu a ost vizitat de nicio delegaţie de congres-meni americani. În acelai timp, vizitele de lucru în capitala americană la nivel deminitri moldoveni au ost rare, iar cele care totui au avut loc sunt, mai curând,nite excepţii al căror conţinut nu relectă existenţa unui interes credibil i constantpentru iniţierea unui parteneriat privilegiat cu SUA. Printre puţinele vizite de lu-cru eectuate la Washington de câtre minitrii notri se regăsesc cele eectuate deministrul Economiei, Marian Lupu, în ianuarie 2004, ministrul Apărării, ValeriuPleca, în august 2005, ministrul Reintegrării, Vasile ova, în iunie 2006 i minis-trul Aacerilor Externe i Integrării Europene, Andrei Stratan, în decembrie 2006.

Diplomaţii moldoveni au preerat, în general, să aibă „întâlniri ulger” cu oicialiiamericani de rang înalt, pe marginea unor reuniuni internaţionale din cadrul ONUsau OSCE167. Or, în timpul unor astel de întâlniri, de cele mai dese ori, discuţiile selimitează la schimburi reciproce de amabilităţi i mesaje supericiale, iar chestiunileserioase sunt abordate doar tangenţial.

Republica Moldova a ost, în schimb, vizitată cu regularitate de diplomaţii ameri-cani, în marea lor majoritate de rang mediu, la nivel de subsecretar de stat pentru de-mocraţie i probleme globale, asistent adjunct al secretarului de stat pentru Europai Eurasia, negociator special al Departamentului de Stat al SUA pentru conlictele

din Eurasia i coordonator de asistenţă al SUA pentru Europa i Eurasia168. Numaiîn perioada ebruarie 2002 – septembrie 2006, diplomaţii americani au întreprins16 vizite de lucru la Chiinău. De asemenea, la 26 iunie 2004, ministrul Apărării alSUA, Donald Rumseld, alându-se în drum spre Summitul NAO de la Istanbul,a eectuat o scurtă escală în ţara noastră pentru a mulţumi soldaţilor moldovenipentru participarea lor la operaţiunea internaţională de reconstrucţie din Irak 169.

Această vizită inopinată pentru autorităţile moldovene nu a ost, însă, rezultatulunui intens dialog politic moldo-american. De altel, dacă vom compara recvenţavizitelor eectuate de diplomaţii americani la Chiinău cu cea vizitelor oicialilor

moldoveni la Washington, se poate crea alsa impresie că anume SUA ar i partea ceamai interesată în stabilirea unui parteneriat privilegiat cu Moldova i nu inve

167Rarele vizite de lucru eectuate la Washington de către diplomaţii moldoveni – prim-viceministrulde Externe, Andrei Stratan, în ianuarie 2004, viceministrul de Externe, Eugenia Kistruga, în oc-tombrie 2004, ministrul de Externe, Andrei Stratan, în decembrie 2006 – au avut loc în urma unorinvitaţii exprese din partea Departamentului de Stat al SUA şi nu s-au datorat insistenţei părţiimoldovene.168Cooperarea bilaterală Republica Moldova – SUA, MAEIE, http://www.ma.gov.md/politica-externa/us/169

Vladimir Socor, “Rumseld in Moldova, Voronin at Nato, Demand Russian Withdrawal”, Eu-rasia Daily Monitor Volume : 1 Issue 44, July 1, 2004, http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=30043



94

Eficienţa dialogului politic moldo-american este afectată şi de abordarea superficială, de către oficialii moldoveni, a subiectelor cu privire la respecta-rea principiilor, valorilor şi drepturilor democratice în Republica Moldova .Pentru Chiinău, conlictul transnistrean ocupă locul central în discuţiile cu

Washingtonul, iar subiectele legate de democraţie sunt, de cele mai dese ori, margi-nalizate sau neglijate. Această atitudine nu corespunde cu viziunea Washingtonului,pentru care conlictul transnistrean, desigur, ocupă un loc important în dialogul săucu Chiinăul, însă chestiunile reeritoare la consolidarea democraţiei în ţara noastrăsunt primordiale. De aceea, sprijinul acordat Republicii Moldova de către SUA aost întotdeauna direct proporţional cu angajamentul Chiinăului de a continuareormele democratice. În plus, din perspectiva SUA, asistenţa i sprijinul politicoerite ţării noastre au ca obiectiv mai larg nu doar airmarea acesteia ca stat de-mocratic, prosper, stabil i integru, dar i ca stat liber să devină partener deplin alComunităţii Euro-Atlantice170. Conorm Departamentului de Stat al SUA, atin-

gerea acestui obiectiv ar urma să contribuie la asigurarea unei stabilităţi de lungădurată în regiune i să inalizeze procesul de construcţie democratică i în aceastăparte a Europei171. Cu regret, însă, în perioada 1998–2008, nu a existat niciodată ocertitudine deplină că i Chiinăul împărtăete întru totul aceeai viziune.

Chişinăul nu a reuşit să permanentizeze dialogul politic moldo-american încadrul unei formule instituţionale . Diplomaţia noastră a euat în instituţionaliza-rea consultărilor sale cu Departamentul de Stat al SUA după ormula celor existentecu Federaţia Rusă, Ucraina, China, India i alte state. De exemplu, Ministerul deExterne moldovean are semnate protocoale de consultări până i cu Iran, Belarus,

urkmenistan sau Cuba, state ce nu se bucură, nici pe departe, de cea mai bunăaimă în rândul democraţiilor occidentale. În perioada 20020–2005, Chiinăul i Washingtonul au încercat să compenseze acest lapsus al dialogului bilateral princonstituirea Comitetului mixt pentru cooperarea economică i investiţii, a căruiagendă cuprindea i subiectele de ordin politic, precum problema transnistreană,respectarea principiilor, libertăţilor i drepturilor democratice, cooperarea regională,cooperarea în domeniile combaterii terorismului internaţional i preîntâmpinareaprolierării armelor de distrugere în masă etc. Dar i această experienţă pozitivă nu aost una de durată, după doar trei reuniuni comitetul mixt moldo-american a intrat

de mai bine de trei ani în impas172

. Lipsa unui dialog politic activ, coerent şi eficient cu Washingtonul s-a răs- frânt negativ asupra randamentului cooperării Republicii Moldova cu SUA. Dialogul anemic combinat cu suspiciunile ce existau în principalele instituţii decizi-onale de la Washington vizavi de seriozitatea angajamentului guvernării comunistepe calea reormelor i integrării europene au constituit, de apt, acel melanj de ac-

170US State Department, Moldova: FY 2007 U.S. Assistance to Eurasia, Washington, 2008, http:// www.state.gov/p/eur/rls/rpt/eurasiay07/115979.htm171

Ibidem.172Comitetul mixt moldo-american pentru cooperare economică şi investiţii s-a întrunit de trei ori:la 19/20 iunie 2003, la 20 ianuarie 2004 şi, ultima oară, la 7/8 noiembrie 2005.



95

tori negativi ce au împiedicat ţara noastră să ie admisă concomitent cu Georgia173 i Armenia174 la Programul Guvernului SUA „Provocările Mileniului”. RepublicaMoldova175 a ost declarată eligibilă pentru Programul „Provocările Mileniului” abiala 11 august 2006, dar până în prezent ea nu a semnat cu guvernul american unProgram Compact, care i-ar i permis să beneicieze de un cuantum comparabil deasistenţă inanciară precum Georgia sau Armenia.

Conorm opiniei general acceptate, enomenul corupţiei este considerat principa-la cauză ce a împiedicat Republica Moldova să se caliice, în anul 2005, ără condiţi-onări pentru ondurile de dezvoltare ale Programului Guvernului SUA „ProvocărileMileniului”. Această opinie, desigur, nu este lipsită de temei. Într-adevăr, în timpuldiscuţiilor purtate, de Ambasada noastră la Washington cu oicialii americani la su-biectul Programului „Provocările Mileniului”, nivelul ridicat al corupţiei a ost men-ţionat în permanenţă ca iind obstacolul major în calea includerii Moldovei la aceas-tă din urmă iniţiativă. otui, dacă e să comparăm parametrii democratici, sociali i

economici care au undamentat decizia autorităţilor americane de a admite Georgiala ondurile Programului „Provocările Mileniului” cu parametrii care au motivatdecizia Washingtonului de a amâna admiterea ţării noastre la acelai Program, des-coperim că parametrii Moldovei176 au ost identici cu cei ai Georgiei177. Acest detaliuimportant vine în susţinerea ipotezei noastre că anume lipsa unui dialog politiceicient i consistent cu guvernul american, precum i incertitudinile existente în ca-pitalele occidentale vizavi de angajamentul pro-democraţie i pro-integrare europea-nă al guvernării comuniste au ost adevăratele cauze care au împiedicat RepublicaMoldova să adere la Programul „Provocările Mileniului” odată cu Georgia. La 8

noiembrie 2006, guvernul american a decis, în cele din urmă, că Moldova este pedeplin eligibilă pentru a i inclusă în Programul „Provocările Mileniului”178. Aceastădecizie a ost, însă, luată în condiţiile în care ţara noastră a început implementareaPlanului de acţiuni semnat cu UE la 22 ebruarie 2005, a reluat cooperarea cu FMI

173Georgia a ost admisa la Programul „Provocările Mileniului” la 9 decembrie 2005. În cadrul aces-tui program Georgia urmează să benecieze, timp de cinci ani, de credite nerambursabile în valoarede 295 milioane USD destinate pentru reabilitarea inrastructurii, modernizarea inrastructurii ra-murii energetice şi modernizarea agriculturii.174

Armenia a ost admisă la Programul „Provocările Mileniului” la 27 martie 2006, iar cuantumulpachetului de asistenţă este de 235,7 milioane USD, pentru o perioadă de cinci ani.175Moldova a ost declarată eligibilă la 11 august 2006, iar la 20 noiembrie 2008 Guvernul de laChişinău a semnat cu Corporaţia „Provocările Mileniului” un Memorandum de înţelegere privindacordarea de suport în lansarea Programului Compact. Valoarea totală a creditului nerambursabileste de 11.9 milioane USD, acesta ind destinat realizării studiilor de ezabil itate tehnice, de mediuşi sociale pentru proiectele investiţionale ale viitorului Program Compact, axat pe reabilitarea dru-murilor naţionale şi modernizarea agriculturii.176Millennium Challenge Corporation, Scorecards or Fiscal Year 2004 Candidate Countries, Mol-dova, http://www.mcc.gov/documents/score_y04_moldova.pd 177Millennium Challenge Corporation, Scorecards or Fiscal Year 2004 Candidate Countries, Geor-

gia, http://www.mcc.gov/documents/score_y04_georgia.pd 178Millennium Challenge Corporation, Moldova, http://www.mcc.gov/countries/moldova/index.php



96

în ebruarie 2006 i a semnat cu NAO un Plan individual de acţiuni (IPAP). oateaceste evenimente, mai ales în contextul unor presiuni politice i economice con-stante din parte Federaţiei Ruse în perioada 2005–2006, au contribuit la atenuareaneîncrederii Occidentului aţă de Guvernarea comunistă i au avorizat conturareaunui sentiment de simpatie i solidaritate vizavi de ţara noastră la Washington i încapitalele UE.

În aceste circumstanţe, la Chişinău, a existat mereu tentaţia de a blama Ambasada Moldovei în SUA pentru lipsa unui dialog activ cu Washingtonul .Unii sunt tentaţi să acă acest lucru pentru că nu dispun de inormaţii veridice,alţii pentru că ignoră deliberat disuncţionalităţile diplomaţiei noastre. Una dinproblemele majore ale diplomaţiei moldovene rezidă în insuicienta comunicare iinteroperabilitate între MAEIE i misiunile sale diplomatice. Pentru ca o misiunediplomatică să ie capabilă să-i îndeplinească sarcinile ixate de Centrală (MAEIE),este nevoie, cel puţin, ca obiectivele să ie ormulate clar pe termen mediu i lung,

să existe indicaţii precise/neinterpretabile, să dispună de acces la inormaţii de ulti-mă oră urnizate continuu de Centrală sau să primească răspunsuri/reacţii în timputil de la Centrală la observaţiile/îngrijorările i solicitările/propunerile partenerilor.oate aceste condiţii au lipsit aproape cu desăvârire în cazul Ambasadei Moldoveila Washington în perioada 2002–2004179. Nu au existat obiective clar deinite niciîn cazul problemei transnistrene, nici cu reerire la Programul SUA „ProvocărileMileniului”, nici cu reerire la reluarea relaţiilor Moldovei cu organizaţiile inanciareinternaţionale. Ambasada a ost lăsată să acţioneze autonom, nedispunând de indi-caţii concrete i inormaţii credibile i neavând suportul necesar de acasă ormulat

în termeni de progrese în domeniul reormelor interne. De cele mai dese ori, anumeDepartamentul de Stat al SUA, i nicidecum propriul Minister de Aaceri Externe, aost pentru Ambasadă cea mai de încredere i stabilă sursă de inormare despre evo-luţiile de acasă, precum i despre rezultatul discuţiilor purtate de oicialii americanicu cei moldoveni, de exemplu, cu reerire la subiectul transnistrean. otodată, înrepetate rânduri, statutul Misiunii i al Ambasadorului Moldovei la Washington aost desconsiderat ostentativi de chiar Ministerul Aacerilor Externe de la Chiinău.Or, astel de acţiuni iresponsabile au avut că eect subminarea autorităţii AmbasadeiMoldovei în SUA.

Evoluţia relaţiilor comercial-economice nu a fost de natură să stimuleze in-teresul strategic al Chişinăului de a dezvolta un parteneriat privilegiat cu SUA. De apt, putem spune că în perioada de reerinţă, relaţiile comerciale moldo-ameri-cane s-au alat într-o continuă stagnare180. De exemplu, dacă în anul 1997, volumulcomerţului realizat de Republica Moldova cu SUA a constituit 99 mln USD, atunciîn anul 2008 acesta s-a ridicat la suma de 101 mln USD. Cu alte cuvinte, după 10ani, volumul total al comerţului ţării noastre cu SUA abia de reuete să depăească

179În perioada 2001–2004, autorul acestei analize a activat la Ambasada RM în SUA în calitate de

consilier.180Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Comerţul exterior al Republicii Moldova(1997-2007), http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&



97

cira de 100 mln USD. Ceea ce înseamnă că piaţa americană rămâne în continuareun „eldorado” nevaloriicat de exportatorii moldoveni. Pentru comparaţie, dacă înanul 1997 comerţul Republicii Moldova cu China s-a cirat la suma de 1 592 000USD, în anul 2008 aceasta a înregistrat suma de 294 409 700 USD. În mare parte,această cretere semniicativă a ost avorizată i de relaţiile politice oarte strânseîntre guvernarea comunistă de la Chiinău i autorităţile comuniste de la Beijing.

În această perioadă, interesul potenţialilor investitori americani pentru eectua-rea unor investiţii directe în economia moldoveană a scăzut dramatic, în particulardin cauza aptului că climatul investiţional în Moldova nu era considerat optimalde către autorităţile americane181, iar procesul de privatizare în domenii importan-te ale economiei Moldovei, precum sectorul energetic, comunicaţiilor i bancar, aost practic îngheţat. Mai mult decât atât, re-naţionalizarea societăţii armaceuticeromâno-americane „Farmaco” nu a trecut neobservată de potenţialii investitori ame-ricani182. De altel, începând cu anul 1994 i până în 2008, investiţiile americane

în economia moldoveană au însumat 36.4 mln euro183, dintre care 28,5 mln euroau ost realizate în perioada 1994–2002184 i doar aproximativ 8 mln euro între anii2002–2008.

Nici cadrul juridic al cooperării comercial-economice nu a înregistrat schim-bări calitative . De exemplu, până în prezent relaţiile comerciale ale ţării noastre cuSUA au rămas sub incidenţa anacronicului Amendament Jackson-Vanik, legieratde Congresul american în august 1972, pentru a determina Uniunea Sovietică sărespecte drepturile omului, în special dreptul la libera emigrare a cetăţenilor săi. Înconormitate cu Amendamentul Jackson-Vanik, statutul comercial de naţiunea cea

mai avorizată recunoscut ţării noastre de către Guvernul SUA trebuie să ie recon-irmat/prelungit periodic de Congresul SUA.

5.3. Concluzii şi sugestii

Conorm Raportului MAEIE reeritor la activitatea sa diplomatică în anul 2008,„dialogul moldo-american a avut în continuare un caracter constant”185. Realităţiledescrise mai sus ne demonstrează însă că noţiunea de „caracter constant” utilizată deMAEIE pentru a descrie evoluţia dialogului politic dintre Chiinău i Washingtonnu este altceva decât o expresie euemistică care ascunde caracterul stagnant al coo-perării dintre Republica Moldova i SUA. Perpetuarea actualei stări este de natură să

genereze riscuri mari la adresa capacităţii ţării noastre de a-i promova eicient inte-resele naţionale în condiţiile unui context geopolitic regional instabil. Nestatornicia

181 Ambassador Pamela Hyde Smith’s Interview ofered to Moldova Azi, Chisinau, 2 august 2003,http://moldova.usembassy.gov/sp080503_1.html182„Conducerea SA “Farmaco” a adresat o scrisoare deschisă către preşedinţie, guvern şi parlament”,Moldova Azi, Chişinău, 16 ianuarie 2002, http://old.azi.md/news?ID=17345183Raportul Global Investiţional 2008, Organizaţia de Atragere a Investiţiilor şi Promovare a Expor-tului din Moldova (MIEPO), http://www.miepo.md/lib.php?l=ro&idc=124&184„Ambasadorul american se declara dezamăgit în legătură cu nivelul redus al investiţiilor ame-

ricane în Republica Moldova”, Moldova Azi, Chişinău, 1 octombrie 2002, http://old.azi.md/print/20959/Ro185 Anul diplomatic 2008, MAEIE, http://www.ma.gov.md/evenimente/472644/



98

geopolitică a spaţiului în care ne alăm a ost scoasă în evidenţă i, în acelai timp,accentuată de agresiunea militară a Rusiei contra Georgiei din august 2008. ot maimulţi experţi locali i internaţionali recunosc că Rusia se ală într-un permanentproces de reairmare a supremaţiei sale în „vecinătatea sa apropiată”.

Agenda Moscovei nu coincide cu aspiraţiile i obiectivele de integrare europeanăale ţărilor din regiune: Moldova, Georgia i Ucraina. Pentru a ace aţă presiunilorpolitice, economice i militare crescânde din partea Rusiei, Ucraina i Georgia, am-bele state cu aspiraţii euroatlantice, au avansat recent cooperarea lor politică cu SUA la nivel de parteneriat strategic186. otodată, Ucraina se ală în proces de redeinirecalitativă a relaţiilor sale cu UE. În paralel, Georgia urmărete acelai obiective stra-tegic în raport cu UE.

Redimensionarea relaţiilor cu SUA în sensul dezvoltării unui parteneriat privi-legiat trebuie să devină un imperativ i pentru clasa politică de la Chiinău, celpuţin pornind de la două considerente majore. În primul rând, pentru că chestiunea

transnistreană nu mai este doar un conlict separatist cu implicaţii regionale, ci oimportantă piesă geopolitică utilizată de Rusia pentru a preveni extinderea lumiieuroatlantice în spaţiul ex-sovietic i, în al doilea rând, pentru că Moscova doretesă renegocieze aranjamentele de securitate în Europa, în particular ratatul adaptatFACE, precum i să convingă SUA i UE să iniţieze negocieri asupra unui nou Acordcomprehensiv de securitate euroatlantică. Or, în ambele cazuri, o Moldova ără par-teneri strategici în Occident riscă să se trezească total nepregătită pentru a-i apărapropriile interese în timpul posibilelor viitoare discuţii/negocieri asupra arhitecturiide securitate euroatlantică.

Pentru a evita o atare evoluţie, este necesar ca autorităţile de la Chiinău să con-vingă SUA de necesitatea unui parteneriat privilegiat baza pe următoarele principii:• sprijin reciproc pentru suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială i

inviolabilitatea rontierelor;• cooperarea în domeniul apărării i securităţii pentru a răspunde în mod eec-

tiv la ameninţările la adresa păcii i securităţii în regiune;• consolidarea Republicii Moldova ca stat independent, suveran i democratic,

capabil să contribuie la securitatea i prosperitatea nu doar a cetăţenilor săi,dar i a întregii Europe;

• încurajarea i susţinerea eorturilor Republicii Moldova în vederea aproundă-rii legăturilor sale politice, economice sociale i de securitate cu ComunitateaEuro-Atlantică;

• susţinerea integrării depline a Republicii Moldova în UE;• consolidarea securităţii energetice a Republicii Moldova prin conectarea ei la

Coridorul Sudic de tranzitare a resurselor energetice din Bazinul Caspic spreEuropa;

• dezvoltarea cooperării economice moldo-americane prin negocierea unui

186La 19 decembrie 2008, Ucraina şi SUA au semnat la Washington Carta cu privire la partene-

riatul strategic, http://www.ma.gov.ua./usa/en/publication/print/23512.htm ; La 9 ianuarie 2009,Georgia a semnat cu SUA Carta cu privire la parteneriatul strategic, http://www.america.gov/st/texttrans-english/2009/January/20090109145313eaias0.2139093.html



99

acord bilateral aproundat în domeniul investiţiilor, extinderea accesului ţăriinoastre la Sistemul General de Preerinţe i explorarea posibilităţilor de asemna un acord de liber schimb.

Un astel de parteneriat privilegiat, întemeiat pe obiective clar deinite, poate im-pulsiona evoluţia i substanţa relaţiilor ţării noastre cu SUA în toate domeniile deinteres reciproc. Mai mult decât atât, Republica Moldova i-ar asigura un aliat stra-tegic în contextul viitoarelor evoluţii geopolitice din regiune.



100

6. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul Consiliul Europei

Eugen Revenco, director de programe, APE

6.1. Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei (CoE)

Aderarea la Consiliul Europei constituie un proces care, ormal, pornete de lastatutul de invitat special acordat legislativului naţional. Delegaţia Parlamentuluimoldovean a obţinut această calitate la 5 ebruarie 1993, iar câteva luni mai târziu,la 20 aprilie 1993 a ost depusă cererea de aderare la Consiliul Europei.

Din start, trebuie să menţionăm că deja la etapa de pre-aderare o serie de reormeau ost iniţiate sau eectuate cu contribuţia esenţială a Consiliului Europei, de exempluelaborarea Constituţiei, a legii cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, a legis-laţiei privind organizarea judecătorească i a celei reeritoare la minorităţile naţionale.

În aa el, după ratiicarea ormală de către Parlamentul naţional, instrumentul deratiicare a Statutului Consiliului Europei a ost depus la data de 13 iulie 1995, prin care

au ost asumate ormal o serie de obligaţiuni187 de ordin general i speciale, i anume:a) Angajamente generale, în mare parte presupun aderarea la convenţii (semnarea

i ratiicarea) gestionate de CoE, abţinerea de la unele acţiuni internaţionale, pre-cum i respectarea unor principii universale de drept:

• semnarea la momentul aderării a Convenţiei europene a drepturilor omului(CEDO);

• ratiicarea, într-un an de la aderare, a Convenţiei europene i a Protocoaleloradiţionale nr. 1, 2, 4, 7, 11;

• semnarea i ratiicarea Protocolului 6 la CEDO privind abolirea pedepsei cu

moartea pe timp de pace, în 3 ani de la aderare i menţinerea moratoriului laaplicarea pedepsei capitale până la abolirea completă;• să recunoască, potrivit Protocolului nr. 11, dreptul individual de recurs i

jurisdicţia obligatorie a CEDO;• să se abţină de la rati icarea Convenţiei CSI privind drepturile omului i să se

abţină de la ratiicarea Convenţiei CSI ără acordul prealabil al ConsiliuluiEuropei188;

• să semneze i să ratiice Convenţia europeană pentru prevenţia torturii, îndecurs de 1 an de la aderare;

• să semneze i să ratiice Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor na-ţionale, în termen de 1 an de la aderare, iar politicile să ie conduse conormRecomandării APCE 120 (1993);

187Calea spre aderare şi angajamentele asumate de legislativul naţional se conţin în Avizul APCE nr.188 (1995) din 27.07.1995 cu privire la cererea de aderare a Moldovei la Consiliul Europei, care arecomandat Comitetului de Miniştri „să invite Moldova să devină membru al Consiliului Europei”,concomitent atribuindu-i delegaţiei naţionale 5 locuri în cadrul APCE. Ulterior, Biroul APCE aaprobat la 20.10.1995 studiul de compatibilitate a legislaţiei moldoveneşti cu principiile ConsiliuluiEuropei.188

In cadrul CSI usese elaborat un instrument regional concurent care îşi propunea crearea unei jurisdicţii paralele cu standarde proprii privind nivelul şi conţinutul protecţiei drepturilor omului,aplicabil ţărilor din CSI.



101

• să semneze i să ratiice Convenţia europeană a autonomiei locale, în decursde 1 an de la aderare, precum i să examineze ratiicarea Cartei sociale euro-pene i a Convenţiei europene a limbilor minoritare i regionale;

• să examineze posibilitatea ratiicării Convenţiei europene privind extrădarea,asistenţa reciprocă în materie penală, transerul persoanelor condamnate;

• să semneze i să ratiice Acordul general privind privilegiile i imunităţileConsiliului Europei, în decurs de 1 an de la aderare;

• soluţionarea pe cale panică a dierendelor internaţionale i interne;• libertatea conesiunilor, ără discriminare i soluţionarea panică a disputei

între Mitropolia Moldovei i Mitropolia Basarabiei;• să coopereze cu procedura APCE de monitorizare stabilite de Declaraţia

Comitetului de Minitri din 10.11.1994189.b) Obligaţiunile speciale se reeră la o serie de măsuri legislative de ordin intern,

care prevăd în particular următoarele:• aplicarea ără restricţii pentru drepturile omului a articolelor 54 i 55 dinConstituţie;• să ie schimbat rolul i uncţiile Procuraturii, transormând această instituţie

într-un organ care să ie în concordanţă cu statul de drept i standardele CoE;• să ie create condiţii pentru uncţionarea i studierea limbii de stat;• transerarea responsabilităţilor penitenciarelor de la MAI la Ministerul

Justiţiei, până în toamna anului 1995;• adoptarea unui nou Cod Penal i a unui nou Cod de Procedură Penală, într-

un an de la aderare;• modiicarea art. 116 § 2 din Constituţie pentru a asigura independenţa justi-

ţiei în conormitate cu standardele CoE, într-un an de la aderare;• Legea i practicile privind autoadministrarea locală să ie reormate conorm

Convenţiei europene a autonomiei locale.În aa el, Republica Moldova devenise în 1995 una din primele ţări ex-URSS

care au aderat la Consiliul Europei, după ţările baltice i prima dintre ţările CSI190.În cei 13 ani de participare în organizaţie, Republica Moldova a devenit parte sau asemnat 69 convenţii gestionate de CoE.

Ratiicarea CEDO a ost precedată de realizarea unui studiu de compatibilita-te a legislaţiei i elaborarea unor modiicări în legislaţie pentru a exclude o parte

esenţială a normelor contradictorii, susceptibile de a genera condamnări din par-tea Curţii de la Strasbourg. Abia după ajustarea legislaţiei conorm recomandări-lor, Parlamentul a publicat Hotărârea191 nr. 1298 din 24.07.1997 privind ratiicarea

189Procedură a ost adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CMCE, Deputies ) laReuniunea 535 din 20.04.1995.190Diplomaţia moldovenească a olosit acest argument în demersul său pro-european. Astăzi, însă,acest argument poate contraproductiv, din cauza că suntem deja prima ţară care nu reuşeşte să-şiîndeplinească angajamentele asumate la aderare mai bine de 13 ani!191În conormitate cu Legea privind tratatele internaţionale din 1992, tratatele internaţionale se

raticau prin hotărâre de Parlament. Iar publicarea acestora se asigura de Biroul Permanent al Parla-mentului. Această uncţie a ost delegată mai târziu Cancelariei de Stat. Ulterior şi până în prezent,raticarea tratatelor este decisă prin lege.



102

CEDO în Monitorul Oicial nr. 054 din 21.08.1999 (peste 2 ani).În contextul aderării la CEDO, a ost instituit un oiciu nou, necunoscut până

atunci, biroul Agentului Guvernamental, care reprezintă interesele Guvernului înaţa Curţii de la Strasbourg.

În anul 1998, diplomaţia moldovenească, într-o competiţie regională, a reu-it să atragă192 la Chiinău deschiderea Biroului de Documentare i Inormare aConsiliului Europei (BDICE), pentru a sprijini eorturile Guvernului de răspândirea cunotinţelor despre drepturile omului i mecanismele lor de protecţie, proceselei standardele democratice. Acest oiciu nu este o misiune diplomatică i nu îndepli-nete uncţii politice.

Ca i în celelalte cazuri, aderarea la o organizaţie internaţională presupune i ocotizaţie la bugetul acesteia. Contribuţia anuală a Republicii Moldova la bugetulorganizaţiei a ost ixată la cota de 0,12%. În expresie bănească, împreună cu cotiza-ţiile la alte onduri gestionate de CoE, suma achitată anual este în mediu circa 290

mii euro anual193. Coordonarea activităţilor cu CoE pe orizontală i pe verticală194 este asigurată de Ministerul Aacerilor Externe. De-a lungul anilor bugetul naţionali MAE au alocat variabil resurse umane i materiale acestui segment. Mobilizareaconsiderabilă a resurselor inanciare i instituţionale a avut loc în anul 2003, cu pri-lejul Preedinţiei moldoveneti a Comitetului de Minitri al Consiliului Europei195 (inclusiv contribuţiile întârziate mai mulţi ani la bugetul CoE

Adaptând modelul evoluţiei percepţiei calităţii de membru al organizaţiei lansatde ostul secretar general, Daniel arschis, putem avansa următoarea clasiicare:

• „ignoranţă” – care caracterizează primii ani de suveranitate i independenţă,

1990-1992;• „prestigiu i importanţă pentru conirmarea suveranităţii noilor state” – care

caracterizează procesul de aderare, însoţit de reorme undamentale pentruconstrucţia statală, demarate convenţional cu procesul reormei organizării

judiciare, încetarea războiului de pe Nistru, aderarea la ONU i obţinereacalităţii de membru CoE, care au marcat perioada 1992-1995;

• „descoperirea avantajelor, în special pentru colectarea i schimbul de experi-enţă politică”, care a început după aderare în 1996 i redescoperită în 2001-2003 în contextul crizei politice i protestelor stradale;

192Într-un concurs regional.193Contribuţia anuală a RM la bugetul CoE pentru 2007 – 295040,46 euro; pentru anul 2008 –299703,46 euro; pentru anul 2009 – 311,114 mii euro; iar în cei 13 ani de participare în organizaţie– peste 3,5 mln euro.194Pe verticală – coordonarea activităţilor Reprezentanţei Permanente a R. Moldova pe lângă CoEde la Strasbourg, a relaţiilor cu Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia revine, în principal, MAE.195Cu acest prilej au ost achitate toate restanţele nanciare, s-a extins Reprezentanţa Permanentăpână la 5 unităţi diplomatice, s-a extins secţia Consiliul Europei din MAE tot la 5 unităţi şi s-auîntărit capacităţile tehnice ale MAE. Cu toate acestea, până în anul 2008, toţi cei patru reprezentanţipermanenţi ai R. Moldova la Consiliul Europei au ost numiţi pe criterii politice, din aara serviciu-

lui diplomatic. În consecinţă, niciunul din aceştia după rechemare nu a revenit şi nu a mai activat încadrul aparatului central. De altel, această situaţie este caracteristică întregului sistem al serviciuluidiplomatic, iar în 2008, în centrala MAE este angajat un singur ost şe de misiune diplomatică.



103

• „angajarea în perspective europene” presupune reorme încheiate, instituţiidemocratice stabile, apărarea eectivă a drepturilor omului.

În acest context, ne interesează mai mult eicienţa utilizării avantajelor oerite deConsiliul Europei pentru angajarea în perspectiva europeană. Astel, în ultimii 10ani Republica Moldova a promovat constant câteva obiective196:

- conirmarea i întărirea suveranităţii Republicii Moldova asupra întreguluiteritoriu, prin internaţionalizarea conlictului transnistrean i atragerea spri-

jinului comunităţii internaţionale, în special al UE;- încheierea monitorizării APCE a îndeplinirii obligaţiunilor i angajamentelor

de aderare; - atragerea asistenţei CoE i statelor membre pentru avansarea reormelor de-

mocratice, statului de drept i drepturilor omului.Monitorizarea angajamentelor asumate în cadrul Consiliului EuropeiMonitorizarea obligaţiilor i angajamentelor asumate cu prilejul aderării se eec-

tuează de APCE197 i se desăoară conorm unei proceduri stabilite prin DeclaraţiaComitetului de Minitri din 10.11.1994 i adoptată de Comitetul de Minitrial Consiliului Europei (CMCE, Deputies ) la Reuniunea 535 din 20.04.1995.Rezoluţiile i recomandările APCE adoptate în acest context poartă o încărcăturăpolitică i relectă voinţă generală a instituţiei, dar nu sunt obligatorii din punct devedere juridic pentru statele membre. otui, în cadrul procedurii de monitorizarea angajamentelor de aderare, acestea trebuie privite ca linii directoare, în raport cucare vor i evaluate reormele interne.

În poida aptului că multe din obligaţiunile i angajamentele asumate sunt asor-

tate cu un termen de executare, nici după 13 ani de la aderare acestea nu sunt im-plementate. Republica Moldova este astăzi ţara cu cea mai lungă „istorie” de imple-mentare a angajamentelor de aderare!

Aceasta relectă nivelul de eicienţă internă a reormelor. În primul rând, nivelulde eicienţă a legislativului, care adoptă aceste reorme i urmărete executarea legi-lor adoptate. i în al doilea rând, nivelul de eicienţă a executivului, căruia îi revinesarcina de implementare eectivă a legislaţiei i mecanismelor noi. Rolul diplomaţiei,în acest caz, se reduce în mare parte la uncţia de inormare i atragere a asistenţeistrăine necesare.

Criza economică regională din 1998, însoţită de demisia guvernului, reormaconstituţională în plină criză din 1999-2000 au sustras sau au paralizat o parte dinresurse, în special ale Ministerului Justiţie i ale legislativului. Priorităţile s-au depla-sat spre o agendă politică internă de scurtă durată legată de alegerile parlamentare iinstalare a sistemului politic nou, ceea ce explică parţial, dar nu justiică, tărăgăna-rea reormelor democratice angajate. În aa el, o parte din reormele asumate nu auost implementate în termenul convenit (1-2 ani), altele nu au ost duse până la capăt

196 Altele ind derivate sau ocazionale, ără a benecia de un angajament susţinut.197

Procedura de monitorizare a R. Moldova a ost demarată în baza Rezoluţiei APCE 1155 (1998)privind evoluţia procedurilor de supraveghere a Adunării (aprilie 1997 - aprilie 1998), adoptată laReuniunea APCE din 21.04.1998.



104

(reorma judiciară i de drept), iar unele au ost eectiv sabotate (reorma procuratu-rii, transerarea penitenciarelor i locurilor de detenţie în subordinea Ministerului

Justiţiei).Degradarea situaţiei politice în ţară i protestele stradale de la începutul anului

2002 au scos în evidenţă problemele majore, care urmau să ie adresate în modprioritar i care s-au regăsit în rezoluţiile i recomandările APCE198 reeritoare la sta-bilitatea instituţiilor democratice i progresul în îndeplinirea obligaţiunilor i anga-

jamentelor asumate. Situaţia constatată de raportori i sprijinită de APCE conţine olistă mai lungă i mai punctuală a politicilor i instituţiilor care necesită reorme. Înaara de restanţele anterioare, se constată regrese introduse printr-o serie de reormeantidemocratice (ex. justiţie, administrarea locală) întreprinse după 2001 i care audus la degradarea dialogului politic intern etc. În poida majorităţii constituţionalepe care o deţinea PCRM, adoptarea i implementarea reormelor indicate nu s-aprodus. Chiar i trecerea de la retorica de conruntare la o ormă mai cooperantă

de comunicare din partea partidului de guvernământ i a instituţiilor puterii cuinstituţiile europene s-a produs treptat. rebuie să menţionăm că nici angajamentelepublice ale eului statului i lider al Partidului Comunitilor, V. Voronin, ormulateîn mod repetat i de la dierite tribune, inclusiv în aţa APCE, nu au avansat reor-mele i nu au dus la închiderea capitolelor de monitorizare. În poida aptului că seapropia preluarea preedinţiei CMCE de către Republica Moldova în mai 2003 i înpoida apelurilor directe i repetate ale secretarului general al CoE, ale Comitetuluide Minitri i ale preedintelui APCE, promisiunile ormulate de liderii politici mol-doveni nu au ost materializate în voinţa politică internă.

Calea integrării europene este invocată cu dierite ocazii de conducerea statului,începând cu 1998. Chiar i în perioada de orientare unilaterală spre Est a vectoruluipoliticii externe, 2001-2003, retorica pro-europeană a ost păstrată în comunicareacu Occidentul199. Ulterior, autorităţile prezentau CoE în societatea moldoveneascădrept „anticamera” UE. Acelai lucru îl conirmă APCE prin Rezoluţia 1515 (2002),unde se notează cu satisacţie aptul că Comisia Europeană ace trimitere sistematicăla îndeplinirea obligaţiilor i angajamentelor în cadrul CoE atunci când întocmeterapoartele sale de progres în procedurile de aderare i pre-aderare. De asemenea,reerindu-se la Politica Europeană de Vecinătate (PEV)200, Adunarea Parlamentară

198Rezoluţia 1280 (2002) şi Recomandarea 1554 (2002) privind uncţionarea instituţiilor democra-tice în Moldova, adoptate la 24.04.2002; Rezoluţia 1303 (2002) privind uncţionarea instituţiilordemocratice în Moldova, adoptată la 26.09.2002; Recomandarea 1605 (2002) privind dezvoltareaeconomică a Moldovei: provocări şi perspective, adoptată la 27.05.2003; Rezoluţia 1465 (2002) şiRecomandarea 1721 (2005) privind uncţionarea instituţiilor democratice în Moldova, adoptatela 4.10.2005; Rezoluţia 1572 (2007) şi Recomandarea 1810 (2007) privind onorarea obligaţiilor şiangajamentelor de către Moldova, adoptate la 2.10.2007; Rezoluţia 1619 (2008) cu privire la stareademocraţiei în Europa, uncţionarea instituţiilor democratice şi progresul în procedura de monito-rizare a APCE, adoptată la 25.06.2008.199

Vezi luările de cuvânt ale lui V. Voronin în aţa APCE în 2001 şi 2003; declaraţiile în contextulîntâlnirilor cu secretarul general al CoE, cu preşedintele APCE etc.200Recomandarea 1724 (2005).



105

amintete că respectarea obligaţiilor i angajamentelor aţă de Consiliul Europei este„o condiţie prealabilă pentru orice integrare europeană mai avansată”201. Planul deacţiuni RM–UE semnat in ebruarie 2005, la rândul său, conţine reerinţe multiplela angajamente i domenii de acţiune directă a Consiliului Europei.

Rezoluţia APCE 1572 (2007) încurajează din nou în mod expres autorităţile na-ţionale să ducă la bun sârit reormele pentru a executa în întregime angajamente-le asumate. Îndeplinirea acestei condiţii este necesară pentru a încheia procedurade monitorizare i a lansa dialogul post-aderare202. Vizita preedintelui AdunăriiParlamentare a Consiliului Europei (APCE), Luis Maria de Puig, eectuată laChiinău în iulie 2008, a precedat încheierea sesiunii de vară a legislativului moldo-vean. În cadrul sesiunii de vară a APCE, la 25 iunie, a ost adoptată Rezoluţia nr.1619 privind uncţionarea instituţiilor democratice în Europa, care ace reerinţeexprese i la starea de lucruri din Moldova. Aceasta evaluează situaţia de la ultimaRezoluţie din octombrie 2007. A ost încă o ocazie de a transmite direct conducerii

de la Chiinău, partidelor politice i societăţii în ansamblu mesajul privind starea despirit în Consiliul Europei reeritoare la respectarea angajamentelor i progresele re-alizate. Această poziţie a APCE a ost reiterată public în discursul pe care Luis Mariade Puig l-a ţinut în aţa legislativului moldovean.

În primul rând, preedintele APCE a ţinut să sublinieze că reormele promise lamomentul aderării trebuie accelerate, pentru că monitorizarea respectării angaja-mentelor de aderare a Moldovei durează prea mult – 13 ani! Este nevoit să spună căesenţa lucrurilor nu s-a schimbat spre o stabilitate democratică i e departe de înde-plinirea angajamentelor asumate. Din nou, de rând cu mici progrese, sunt constatate

nereguli:- stagnare în adoptarea legislaţiei, cea mai strigătoare iind reorma procuratu-rii, care nu progresează203;

- regrese, inclusiv în legislaţia electorală, încetarea transmisiunilor directe aedinţelor legislativului etc.

Domeniile problematice constituie deja un el de “pachet standard moldovenesc”: justiţia, libertatea de exprimare, combaterea corupţiei, reorma administrativă icondiţiile de activitate a municipalităţilor, aspectele electorale, reorma procuraturii.

Altel zis, Strasbourgul ateaptă soluţii deinitive i nu doar o dinamică. O nouă

condiţie introdusă în Rezoluţia nr. 1619 se reeră la observarea pregătirii i desău-rării alegerilor parlamentare din 2009. În consecinţă, indierent de viteza i calitateareormelor, R. Moldova nu mai are anse să încheie procedura de monitorizare aangajamentelor în anul 2009204.

201P.7.1 Rezoluţia 1515 (2002) privind evaluarea procedurilor de monitorizare a Adunării (mai2005-iunie 2006)202Punctul 21 din Rezoluţia APCE 1572 (2007).203

Anumite evoluţii au ost înregistrate la sârşitul anului 2008.204Evenimentele din aprilie 2009 şi evoluţiile politice interne au complicat şi mai mult sarcina legis-lativului şi executivului pentru anul 2010.



106

6.2. Monitorizarea tematica a Comitetului de Miniştri alConsiliului Europei

În conormitate cu Statutul Consiliului Europei, Comitetul de Minitri este îm-puternicit să eectueze monitorizări pe dierite subiecte. În acest context, R. Moldova

este invitată periodic să prezinte rapoarte sectoriale despre îndeplinirea angajamen-telor asumate. Cel mai des au ost identiicate probleme reeritoare la uncţionareainstituţiilor democratice, libertatea de exprimare205, uncţionarea i independenţasistemului judiciar, situaţia democraţiei locale i libertatea contiinţei i religiei.

Dacă mecanismele anterioare sunt aplicate în mod normal aţă de toate statele,atunci procedura prevăzută de Art. 52 din Convenţia europeană pentru drepturileomului este excepţională i neobinuită. Ea este iniţiată de secretarul general al CoEîn raport cu unul din statele membre atunci când există temei de a bănui că acţiunilesau politicile acestuia încalcă prevederile Convenţiei. Anterior, aceeai procedurăusese aplicată doar în cadrul unor măsuri generale de supraveghere pentru toateţările, iar la nivel individual numai aţă de Federaţia Rusă în 1999, în legătură curăzboiul civil din Cecenia.

Republica Moldova a devenit în anul 2002 una din rarele ţări invitate să prezinteun astel de raport-evaluare a politicii i practicii de aplicare a mai multor dispoziţiidin Convenţie: decizia de suspendare a unui partid politic, educaţia i studierea lim-bilor, a istoriei i a autonomiei locale. Aplicarea Art. 52 aţă de ţara noastră este dova-da unei îngrijorări serioase pentru derapajele alarmante in domeniile citate. Acest aptvorbete despre disuncţii la nivel de politici i instituţiile care le aplică i alimenteazătemerile i suspiciunile despre reversibilitatea reormelor democratice în ţară.

În urma protestelor stradale i înrăutăţirii situaţiei politice în ţară, Comitetul deMinitri a sprijinit la 20.10.2002 propunerea secretarului general al CoE de a insti-tui i trimite la Chiinău pe o durată mai lungă un reprezentant special. Ulterior,candidatura, mandatul i durata acestuia au ost coordonate i încheiată o înţele-gere în ormă simpliicată prin schimb de scrisori. Iniţial, termenul acestei misiuniurma să ie limitat, iar mandatul presupunea în principal acilitarea dialogului încadrul meselor rotunde permanente ale partidelor politice, uncţii de legătură în-tre CoE i Chiinău, coordonarea implementării Programului-pilot de cooperarei a Programului comun CoE/UE. Astăzi, Chiinăul găzduiete al 7-lea an Oiciul

Reprezentantului Special al Secretarului General al CoE, al cărui mandat s-a extinsi include deja i subiecte politice, inclusiv reeritoare la îndeplinirea obligaţiilor iangajamentelor de aderare. Este un semnal descurajator, care vorbete despre vitezai evoluţia proastă a reormelor.

Între timp, subiectul ransnistriei capătă o nouă dimensiune pe agenda relaţiilorR. Moldova – CoE în contextul stabilităţii instituţiilor democratice. De această datăconstatându-se la Chiinău lipsa de transparenţă i înlăturarea intenţionată a uneipărţi a clasei politice (opoziţia politică) de la procesul de reintegrare a teritorială206.

205

Bunăoară, în anul 2004 au ost constatate disuncţionalităţi reeritoare la audiovizual, în modspecial privarea de licenţe de emisie pentru posturile locale « Euro v » şi radio « Antena-C ».206SG W. Schwimmer la Conerinţa de la Chişinău privind conictele îngheţate, septembrie 2003 Chişinău;



107

Intervenţia CoE vine pentru a contracara excluderea din proces i a ace acest procesparticipativ pentru întreaga societate.

În perioada mai-noiembrie 2003, Republica Moldova a exercitat preedinţiaComitetului de Minitri al Consiliului Europei. Pe undalul crizei politice internedin 2002, înrăutăţirii relaţiilor cu vecinii, neexecutării deciziei CEDO în cauzaMitropolia Basarabiei, existau multe voci care puneau la dubii capacitatea preluăriiacestei uncţii. Coordonarea activităţilor prevăzute într-un plan de acţiuni speciala ost asumată de o Comisie interministerială, condusă după tradiţiile noi de eulstatului. Dei Comisia avea o greutate politică majoră prin componenţa ei (un el demini-guvern), scopurile eectiv realizate au ost de natură tehnică. Aceasta a reuitdoar să creeze un undal de toleranţă necesar pentru detensionarea preluării pre-edinţiei Consiliului Minitrilor al CoE: schimbarea retoricii, angajarea în diverseproceduri de consultare, adoptarea unor decizii (parţiale sau intermediare) în direc-ţia implementării recomandărilor.

Vizitele recvente la Chiinău ale secretarului general al Consiliului Europei, apreedinţilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Congresului PuterilorLocale i Regionale în Europa vorbesc despre preocupările organizaţiei pentru ran-damentul scăzut al reormelor politice. otui, trebuie să constatăm anume progreserealizate în această perioadă: achitarea integrală a restanţelor aţă de CoE i Bancade Dezvoltare a CoE, lansarea unor proiecte în cadrul băncii; întărirea capacităţilorinstituţionale ale MAEIE prin asigurarea cu resurse umane i materiale suplimenta-re a Reprezentanţei Permanente de la Strasbourg, precum i a aparatului central alMAE; demararea procesului de coordonare orizontală interdepartamentală; reveni-

rea treptată, dei parţială asupra unor reorme; sprijinul i apelul CoE către institu-ţiile inanciare i statele membre pentru reluarea inanţării R. Moldova; un anumitimpact pozitiv de imagine .a.

De asemenea, în poida capacităţilor de a conduce lucrările Consiliului Minitriloral CoE de către reprezentanţii R. Moldova, impactul acestei preedinţii poate ivăzut i altel pornind de la relaţiile încordate cu vecinii (cu Ucraina – dispute derontieră, iar România, învinuită de revanism i atentat la statalitate207), iar în inte-rior – trenarea reormelor i reuzul de a da curs eectiv recomandărilor CoE. Dinaceastă perspectivă, imaginea R. Moldova în calitate de preedinte în exerciţiu alConsiliului Minitrilor al CoE a contribuit în oarecare măsură la coborârea standar-delor democratice în regiune. Prin exemplul nereuitelor proprii, slăbind organizaţiai rolul ei. Or, acest lucru nu este nici în interesul cetăţenilor săi, nici nu corespundeinteresului naţional de a extinde standardele democratice i drepturile omului înregiunea transnistreană.

În asemenea circumstanţe, nu putem vorbi încă despre o angajare ireversibilă pecalea perspectivei europene. Credibilitatea scăzută a autorităţilor naţionale în aţacetăţenilor săi ace să crească importanţa Consiliului Europei. Constatarea micilor

207Întâlnirea preşedintelui moldovean V. Voronin cu preşedintele român I. Iliescu la 1.08.2003 la

Prut la aniversarea de 25 ani a Centralei Hidroelectrice Stânca-Costeşti şi semnarea în prezenţaacestora a unui acord bilateral privind exploatarea apelor, şi pescuitul în râul Prut nu au schimbatesenţa relaţiilor.



108

progrese înregistrate vine întru susţinerea generală i încurajarea procesului de inte-grare europeană i a integrităţii teritoriale a R. Moldova. Criteriul minimal de anga-

jare ireversibilă pe calea perspectivei europene i aproundarea relaţiilor cu UE de-pinde în măsură considerabilă de îndeplinirea angajamentelor i obligaţiilor asumatela momentul aderării la Consiliul Europei. Procedura de monitorizare a devenitmai minuţioasă în urma evenimentelor interne i regreselor constatate de AdunareaParlamentară a Consiliului Europei (APCE).

Stagnarea reormelor se produce, în primul rând, din cauza lipsei unei voinţepolitice. Sistemul instituţional a intrat într-un blocaj din cauza centralizării luăriideciziilor, a anihilat iniţiativa i a limitat competenţa experţilor de voinţa arbitrarăa unui grup politic. Adoptarea i implementarea reormelor trebuie să beneicieze deun climat politic adecvat, antrenând societatea în ansamblu în acest proces de mo-dernizare. Autorităţile locale urmează să ie implicate în acest proces, asigurând i ocomunicare amplă cu societatea. În acest sens, redarea autonomiei administraţiilor

locale este unul din imperativele solicitate. Integrarea europeană i reormele nusunt preocuparea exclusivă a unor politicieni sau a unor uncţionari din Ministerul

Justiţiei, aceste acţiuni trebuie să aibă un caracter participativ i să implice întreagasocietate, pentru a ace reormele înţelese, susţinute i ireversibile.

6.3. Conflictul transnistrean pe agenda Consiliului Europei:oportunităţi ratate

În procesul aderării la CoE, Republica Moldova a accentuat în permanenţă căameninţarea majoră pentru suveranitate provine din partea „micării secesioniste

din ransnistria”, iar soluţionarea conlictului trebuie să ie însoţită de retragerea Armatei a 14-a a Rusiei, conorm acordului semnat la 21.10.1994 la Moscova icare încă urma să ie ratiicat de Federaţia Rusă. Această poziţie a găsit susţinere înCMCE i APCE208.

Retragerea prezenţei militare străine (orţe militare i armament ale Rusiei) este oprioritate a politicii externe i a ost promovată în lista angajamentelor de aderare aFederaţiei Ruse, care trebuia „să ratiice în decurs de 6 luni din data aderării Acordulinterguvernamental moldo-rus din 21.10.1994 i să continue retragerea Armatei a14-a i echipamentului său de pe teritoriul Moldovei, în decurs de 3 ani din datasemnării acordului”209.

Diplomaţia moldovenească a urmărit să păstreze subiectul deschis pe agendaConsiliului de Minitri i a Adunării Parlamentare a CoE până la executarea depli-nă a acestuia. Astel, APCE constată că, în perioada 2002-2005, a ost realizat unoarte mic progres în retragerea trupelor din Moldova i amintete Federaţiei Rusecă retragerea orţelor militare i armamentului său de pe teritoriul Moldovei urmasă ie eectuat până în octombrie 1997 i urmează să ie îndeplinit ără întârziere 210.

Internaţionalizarea conlictului transnistrean a urmărit crearea condiţiilor ne-

208„… partizanii reunicării cu România, a cărei perspectivă a generat mişcarea secesionistă înransnistria …”, p. 6 al Avizului APCE 188 (1995).209

Avizul APCE nr. 193 (1996) privind cererea Rusiei de aderare la Consiliul Europei, p. 10.210Rezoluţia APCE nr. 1455 (2005) privind îndeplinirea obligaţiunilor şi angajamentelor de aderarede către Federaţia Rusă, p. 3 şi p.14 i).



109

cesare pentru retragerea orţelor militare străine de pe teritoriul ţării, precum iatragerea UE i CoE în procesul de reglementare i de negociere a statutului spe-cial al regiunii transnistrene. Această abordare a găsit înţelegere i susţinere atâtîn Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), cât i în Consiliul deMinitri al Consiliului Europei (CMCE)211.

Consiliul Europei nu are competenţe directe pentru soluţionarea unor conlictecum ar i cel transnistrean. Mecanismele sale de intervenţie în asemenea situaţii suntlimitate: vizitele i rapoartele periodice ale Comitetului pentru prevenirea torturii(CP) în ransnistria, cele ale Comisarului pentru Drepturile Omului, utilizate cudierite ocazii în contextul apărării drepturilor undamentale; dierite orme de sus-ţinere a societăţii civile .a. O implicare mai activă prin prisma apărării drepturiloromului s-a reuit în 2004, în contextul crizei colilor moldoveneti cu predare înlimba română de pe malul stâng al Nistrului.

În iulie 2004, CEDO adoptă cea mai cu răsunet pentru Republica Moldova deci-

zie „Ilacu i alţii împotriva Federaţiei Ruse i R. Moldova”. Aceasta a adus abordării îngrijorări noi. Curtea a ăcut ceea ce nu s-au încumetat politicienii: a stabilit res-ponsabilitatea Federaţiei Ruse pentru violarea drepturilor undamentale în aceastăregiune, pornind de la exerciţiul eectiv al jurisdicţiei sale pe acest teritoriu, pentruajutorul militar, economic i de altă natură pe care Federaţia Rusă îl acordă regimu-lui separatist, care altel nu ar supravieţui. De asemenea, Curtea a decis răspundereaRepublicii Moldova pentru încălcarea obligaţiilor pozitive, din moment ce a con-statat că Republica Moldova a renunţat să mai depună eorturi pentru restabilireadrepturilor violate212.

În poida deciziei i eorturilor CMCE în cadrul procedurii de supraveghere aexecutării deciziilor CEDO, acest caz rămâne a i unul din extrem de rarele neexe-cutate. Inluenţa politică a Comitetului de Minitri este limitată de voinţa statelormembre. În această situaţie, APCE constată răspunderea pentru neexecutare anumea Federaţiei Ruse, care airmă că „nu are nici o inluenţă în regiune …, aserţiunecare nu poate i luată în serios”213. În aa el, Republica Moldova obţine încă un setde argumente politice, juridice i morale în aţa Rusiei, privind situaţia i rolul iecă-ruia în ransnistria, argumente care trebuiau valoriicate.

La prima vedere, măsurile de inluenţă politică i juridică asupra Federaţiei Ruse

au ost epuizate: CMCE a adoptat cinci rezoluţii interimare pe acest caz; APCE acerut repetat executarea deciziei CEDO în cauza Ilacu. Având acest set de argu-mente, Republica Moldova avea la dispoziţie cel puţin încă o cale de acţiune, i anu-

2112001-2003 - pentru elaborarea unei constituţii noi, crearea unui stat ederal ; 2004 - pentru crea-rea unei autonomii largi.212Răspunderea intervine din cauza şi din momentul în care Curtea constată că şeul statului cerepublic retragerea cererii depuse la CEDO drept condiţie pentru eliberarea celorlalţi deţinuţi. Esteinteresantă oscilaţia poziţiei Republicii Moldova în acest caz: iniţial susţine acuzaţiile împotriva FR, iarapoi Curtea constată o schimbare de poziţie, şi anume absolvirea de orice răspundere FR?! Remarcăm

că această schimbare de macaz s-a produs după schimbarea puterii la Chişinău în 2001, a agentuluiguvernamental şi a cursului de politică externă spre o relaţie unilaterală mai strânsă cu Federaţia Rusă.213Rezoluţia APCE nr.1516 (2006), § 11.2.



110

me – acţiunea interstatală în aţa CEDO împotriva Federaţiei Ruse, care se opunelagrant executării deciziei pronunţate de CEDO. Insă, în poida intenţiei declaratepublic de a acţiona în aţa instanţelor internaţionale (CEDO, CIJ), acest mijloc nua ost valoriicat214.

Asemenea experienţă este bine cunoscută în CoE după acţiunile interstatale aleCiprului i ale Greciei împotriva urciei. Constatăm că renunţarea la alte eorturis-a ăcut în poida embargoului comercial aplicat importurilor moldoveneti (carne,vin) i sistării livrărilor de gaz de către Federaţia Rusă. De exemplu, în ultimii optani, autorităţile moldovene au renunţat să mai ceară recunoaterea responsabilită-ţii Federaţiei Ruse în cauza Ilacu i alţii împotriva Federaţiei Ruse i RepubliciiMoldova. rasând o paralelă cu renunţarea la acţiunile interstatale în aţa jurisdic-ţiilor intenţionale, putem constata o inconsecvenţă continuă în acţiunile RepubliciiMoldova pe dosarul transnistrean după 2001.

214

Nici în cadrul CEDO şi nici în cadrul ONU, chiar daca Federaţia Rusă introdusese deja embargoîmpotriva exporturilor moldoveneşti în anii 2004-2005, iar în iarna lui 2006 a întrerupt livrărilede gaz etc.



111

7. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul ComunităţiiStatelor Independente

Eugen Revenco, director de programe APE Victor Chirilă, director executiv APE

7.1. CSI, un geamantan greu de dus

Comunitatea Statelor Independente (CSI) este una din cele mai vestite organi-zaţii regionale în spaţiul geograic cuprins de ţările constituente. Pe cât de vestită,pe atât de necunoscută ca organizare, acţiune sau realizări. Ea cuprindea 12 stateex-URSS, între timp au rămas 11. Organizaţia declară că nu are competenţe su-pranaţionale215, a constituit 87 de organe (9 organe principale de lucru i 78 organesectoriale specializate).

Iniţial, Republica Moldova i-a direcţionat interesul pentru cooperarea economi-că, socială i juridică pentru prevenirea i soluţionarea conlictelor, dar a ormulat

rezerve la Statutul CSI care exclud participarea la securitatea colectivă, cooperareapolitico-militară, coordonarea politicii externe i politicii de migraţie216. HotărârileParlamentului privind ratiicarea Acordului de constituire a CSI i a StatutuluiCSI pornesc de la “înţelegerea aptului că Republica Moldova se va orienta mai în-tâi de toate la colaborarea economică i va exclude interacţiunea în domeniilepolitico-militare”.

Conlictul transnistrean a marcat relaţiile internaţionale ale R. Moldova la sâri-tul anilor 1990, autorităţile de la Chiinău încercând să includă subiectul în agendadiscuţiilor multilaterale. Întâi, în iunie 1999, minitrii Aacerilor Interne din ţările

membre ale CSI s-au pronunţat pentru limitarea contactelor cu regiunile separatistei administraţiile lor. Apoi, în decembrie 1999, minitrii Aacerilor Externe au ostinvitaţi să dezbată problema transnistreană. Iar punctul culminant l-a constituitdezbaterea subiectului la reuniunile eilor de state i de guvern din 25 ianuarie2000. În speranţa că dierendul va i soluţionat în scurtă vreme, în delegaţia oicialăa Republicii Moldova au ost inclui reprezentanţi ai administraţiei de la iraspol217.

Chiar i după schimbarea puterii la Chiinău, a continuat căutarea de sprijin înCSI pentru soluţionarea conlictului transnistrean, inclusiv la reuniunile eilor destate din CSI218. Ulterior, războiul ruso-georgian din august 2008 a pus capăt iluziilor

privind capacităţile i voinţa politică existente în CSI pentru soluţionarea con licteloratât dintre ţările membre, cât i interne, de genul celui transnistrean. Ca rezultat,

215 Art. 1 al. 3 al Statutului CSI.216 Acordul de constituire a CSI a ost raticat cu anumite rezerve prin Hotărârea Parlamentului nr.40-XIII din 8.04.1994; Statutul CSI şi rezervele ormulate au ost raticate prin Hotărârea Parla-mentului nr. 76-XIII din 26.04.1994. După retragerea unor rezerve de către Parlament prin Legeanr. 1356-XV din 4.10.2002, Republica Moldova a păstrat în vigoare rezervele reeritoare la articolul4 alineatul 9, articolele 11, 12, 13, 14, 15, 30 şi 31 din Statutul CSI, www.cis.minsk.by 217După cum relatează Inotag, în delegaţie au ost incluşi Victor Siniov, aşa-numit viceprim-minis-

tru din ransnistria, şi Valeri Liţkai, considerat secretar de stat din regiune.218Summitul Jubiliar al CSI de la Moscova, 3.12.2001; Reuniunea Şelor de State din Chişinău,7.10.2002



112

CSI s-a lipsit de un membru – Georgia, care a decis să părăsească organizaţia dupărăzboiul ruso-georgian. Comitetul de Minitri reunit în 9 octombrie 2008, ără adezbate serios problema, doar a luat act de această intenţie i a decis să eectueze oinventariere a documentelor care se vor aplica în continuare. CSI nu a ost eicientănici la începuturi, nici peste 17 ani în prevenirea sau aplanarea conlictelor militareîntre statele membre i în soluţionarea conlictelor secesioniste (care au o tentă exter-nă pronunţată). Altel spus, organizaţia nu a realizat misiunile pe care i le-a propus.

Un exemplu de demers comun al CSI este Declaraţia statelor membre CSI privindstarea lucrurilor în OSCE, adoptată la Reuniunea eilor de State din 3 iulie 2004,la Moscova. Aceasta conţine o serie de concluzii privind disuncţiile i ineicienţaorganizaţiei respective, cerând o abordare dierită a lucrurilor în cadrul organizaţi-ei. Între timp, Federaţia Rusă nu i-a onorat angajamentele de retragere a trupelor,echipamentului i muniţiilor de pe teritoriul R. Moldova, luate la Summitul de laIstanbul din 1999. De aceea, pentru partea moldoveană, Declaraţia pare mai mult o

cedare a intereselor naţionale 219, decât promovarea lor. Acest demers este cu atât mai straniu, cu cât în toiul crizei colilor cu predare în limba

română din ransnistria, preocupările Chiinăului nu au găsit susţinere în CSI. Chiardacă prim-ministrul Republicii Moldova, V. arlev, a exercitat preedinţia Consiliuluieilor de State din 15 septembrie 2004 de la Astana, premierul rus M. Fradkov a preci-zat după reuniune că “problemele ce ţin de predarea în limba moldovenească în coliledin ransnistria vor i rezolvate în complexul general de chestiuni ce ţin de soluţionareadierendului transnistrean”. Altel spus, aceste chestiuni nu se discută.

În conormitate cu prioritatea declarată a participării sale la CSI, R. Moldova

urmărea crearea unui spaţiu de comerţ liber. Un asemenea acord multilateral a ostîntocmit în cadrul organizaţiei la 15.04.1994, dar nu a ost ratiicat de FederaţiaRusă. Paradoxal, motorul i cel mai cointeresat actor în uncţionalitatea CSI ridi-că obstacole în intensiicarea cooperării. Or, aceasta era principalul destinatar alexporturilor moldoveneti, cu o cotă de 50% din totalul exporturilor la sâritulanilor 1990. Iniţiativele i nemulţumirile la acest capitol au ost exprimate în repe-tate rânduri de-a lungul anilor. În consecinţă, R. Moldova a dezvoltat în continuarebilateralismul cu toate ţările membre CSI, preponderent cu tentă comercială.

Climatul i calitatea relaţiilor economice între ţările CSI au oscilat periodic. În

contextul internaţionalizării conlictului transnistrean, al tentativelor de a restabilicontrolul constituţional asupra rontierei de est a ţării, CSI a ost inutilă atât lacompartimentul “cooperarea grănicerilor”, cât i în ce privete securitatea economi-că. Odată cu aderarea Republicii Moldova la OMC in mai 2001, au ost înnoite iuniormizate tampilele vamale aplicate pe teritoriul ţării i au ost retrase tampileleacordate în 1997 administraţiei de la iraspol. Aceste măsuri erau destinate institu-

219Preşedintele Republicii Moldova, V. Voronin, a ormulat o declaraţie suplimentară (conexă) încare îşi exprima nemulţumirea de aptul că OSCE este preocupată de problemele democraţiei şi

drepturilor omului mai mult decât de soluţionarea conictelor îngheţate. Dar aceasta pare mai multo preocupare de partid, odată ce PCRM este învinuit în diverse rapoarte de degradarea instituţiilordemocratice şi a drepturilor undamentale în ţară.



113

irii controlului vamal de către organele constituţionale pe segmentul transnistreanal rontierei moldo-ucrainene. În acest scop, temporar, se preconiza a i introduscontrolul mixt moldo-ucrainean la rontieră. Această măsură a ost respinsă la Kiev,iar relaţiile bilaterale au suerit o degradare ără precedent în perioada 2001-2003.Dei CSI a ost sesizată la cel mai înalt nivel la Reuniunea eilor de State de cătrepreedintele V. Voronin i dei organizaţia dispunea de toate pârghiile necesare, eanu i-a asumat rolul de a aplana dierendul iscat. Ca urmare, Moldova i Ucraina augăsit un mediator în persoana Uniunii Europene. În 2005, a ost instituită MisiuneaEUBAM la rontiera moldo-ucraineană, al cărei mandat a ost extins repetat.

În perioada 2004-2006, Federaţia Rusă a introdus embargoul asupra comerţuluicu produse agricole i vinicole provenind din R. Moldova i Georgia. La Chiinăuaceste măsuri au ost percepute ca sancţiune pentru nesemnarea MemorandumuluiKozak 220 în noiembrie 2003. Republica Moldova a intensiicat contactele cu UEi a ost „nevoită” să-i diversiice pieţele de desacere. În consecinţă, pe undalul

disuncţionalităţii CSI i al pătrunderii treptate pe piaţa din Uniunea Europeană,aceasta din urmă a devenit partenerul comercial principal al ţării noastre.

După alegerile parlamentare din ebruarie 2005, legislativul R. Moldova a reo-rientat vectorul politicii externe spre Uniunea Europeană, adoptând în unanimi-tate o declaraţie în acest sens. Ministrul Aacerilor Externe al Federaţiei Ruse, S.Lavrov, a avertizat, la Reuniunea Minitrilor de Externe ai CSI din 25 august 2005la Moscova, că ţările care au ales o orientare politică externă prooccidentală vorsuporta consecinţe. Iar în ianuarie 2006 deja, în contextul unei dispute privind ma-

jorarea bruscă a preţului la gazele naturale, sunt sistate livrările către Ucraina i

Moldova. Situaţia s-a repetat în iarna 2008-2009. În decembrie 2008 – ianuarie2009, sub pretextul unui nou dierend comercial, Rusia sistează iar livrările de gazcătre Ucraina i Moldova. Practici asemănătoare de sistare a livrărilor de gaz au ostaplicate i aţă de Georgia.

Constatăm că, în poida participării în CSI, angajamentelor multilaterale încadrul acesteia i acordurilor bilaterale cu Rusia, statele membre ale CSI, inclusiv Moldova, au rămas vulnerabile din punct de vedere al securităţii energetice. Aceastăvulnerabilitate se maniestă aţă de Federaţia Rusă, care nu a ezitat să utilizeze repe-tat această pârghie. Iar CSI ca organizaţie nici nu a preîntâmpinat conlictul gazului

i nici nu a dezamorsat situaţia. În această ordine de idei, nu a contribuit la asigura-rea securităţii energetice a statelor membre, menţinând i extinzând dominaţia unuisingur actor. În acest context, este irească dorinţa ţărilor aectate de aceste riscuripolitice de a căuta soluţii i realizarea intereselor prin alte iniţiative regionale, caGUAM sau Parteneriatul Estic propus de UE.

220Memorandumul Kozak este un proiect de înţelegere pentru soluţionarea conictului transnis-trean, negociat de Rusia cu Chişinău şi iraspol. Ca rezultat, se crea o distribuţie dezechilibrată şiuidă a competenţelor, susceptibilă de blocaje permanente, unde regiunea transnistreană primeadrept de veto asupra celor mai importante decizii politice, inclusiv de politică externă, iar armata

Federaţiei Ruse – dreptul de şedere pentru cel puţin încă 25 de ani. Sub presiunea opiniei publice şicu susţinerea Occidentului, preşedintele R. Moldova, V. Voronin, a renunţat să semneze documen-tul convenit în ajunul sosirii preconizate a preşedintelui Rusiei, V. Putin.



114

Avantajele participării i organizaţia însăi sunt tratate destul de controversat deobservatori i politicieni. ot mai mulţi sunt cei care o caliică drept o ormă de di-vorţ civilizat, ie o ormă de menţinere în zona de inluenţă a Rusiei, ie o ormă derăspândire a intereselor Rusiei sau o improvizaţie a diplomaţiei ruse, care a încercatsă substituie cumva URSS, creând astel o organizaţie regională. Aceste voci se audclar la Chiinău, la Kiev, la bilisi i chiar la Moscova221.

Din momentul creării, decembrie 1991, i până în decembrie 2008, au ost adop-tate circa 1800 documente, dintre care aproximativ 26% i-au pierdut valabilitatea,conorm statisticilor oiciale ale Secretariatului CSI. Multe voci airmă că în CSInu uncţionează un număr important de documente semnate, ceea ce a provocat idiscuţii despre „reanimarea” i „restructurarea” organizaţiei. După încheierea uneiasemenea reuniuni la nivel de ei de stat, la 24 iunie 2006, preedintele în exerciţiual CSI în acel moment, preedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, a recu-noscut că statele CSI sunt nemulţumite, iar unele chiar oarte nemulţumite, pentru

că organizaţia se transormase “într-un club de întâlniri al preedinţilor” i că din“1600 documente adoptate in perioada existenţei CSI, doar 10% sunt valabile”222.

Eectiv, situaţia nici nu poate i altel în condiţiile în care reuniunile eilor de statei de guvern adoptă de iecare dată circa 30 de documente, în timp record. Acestedocumente nu sunt precedate de o analiză serioasă la nivel naţional, iind deseori deo calitate proastă, elaborate în grabă. Pe de altă parte, administraţiile responsabiledin ţară preeră să accepte semnarea doar pentru „corectitudine politică”, ără niciointenţie de implementare a angajamentelor. Ieirea din CSI este adusă periodic în dis-cuţie, în Parlament iind înaintată i o iniţiativă legislativă în acest sens în iulie 2006.

Viabilitatea i utilitatea organizaţiei sunt puse la îndoială de analiti i observatoridin Moldova, Ucraina, Georgia, Rusia. Pe de o parte, Federaţia Rusă i-a redeinitinteresele pentru o integrare regională aproundată cu membrii Uniunii EconomiceEuro-Asiatice (UEEEA) i ţările participante la Apărarea Colectivă. Pe de altă par-te, realităţile deschid noi oportunităţi i orme de dezvoltare ţărilor din vecinătateaUE, cel puţin pentru cele interesate. În consecinţă, ieirea din CSI este tot mai desinvocată de politicieni, jurnaliti i experţi. Ultima iniţiativă legislativă în acest sens,înaintată de un grup de deputaţi în iulie 2006, a ost respinsă de guvern i de racţi-unea majoritară parlamentară.

7.2. Republica Moldova, între Comunitatea Statelor Independente şi Uniu-nea Europeană 223

După 17 ani de alare a ţării noastre în cadrul CSI, poziţia precum că UniuneaEuropeană (UE) nu ne dorete, iar integrarea în CSI este unica noastră ansă de ane include în procesul de globalizare economică ridică tot mai multe semne de în-trebare la Chiinău. Această tendinţă nu este de loc întâmplătoare, dacă ne gândimla aptul că, până în prezent, Republica Moldova încă mai este în ateptarea avanta-

jelor economice, comerciale i politice promise de CSI i, mai ales, dacă ne gândim

221

Dezbateri şi sinteze de politică externă, www.ape.md 02.2009.222Inotag, 24.07.2006.223http://www.ino-prim.md/?a=10&x=&ay=14920



115

la crescânda inluenţă i atracţie politică, economică, socială i culturală pe care oexercită asupra ţării noastre UE, în special de când aceasta din urmă a devenit vecinaei imediată din Vest.

În aceste condiţii, nu este de loc surprinzător să auzi la Chiinău din ce în ce înce mai multe voci care se pronunţă pentru abandonarea CSI i concentrarea exclu-sivă pe eortul de integrare a Republicii Moldova în UE. Pentru susţinătorii acesteidin urmă teze, CSI i UE reprezintă două procese integraţioniste distincte, chiarcontradictorii, i Republica Moldova va i nevoită să opteze, în cele din urmă, înavoarea uneia dintre ele. Această viziune nu este împărtăită de politicieni ilo-CSI de la Chiinău, care, iind contienţi de aptul că ponderea crescândă a UEîn Republica Moldova le ubrezete sensibil opţiunea strategică, încearcă, totui, să„împace i lupul, i capra”. Astel, majoritatea adepţilor CSI susţin integrarea simul-tană a Republicii Moldova în CSI i UE, pentru că, în opinia lor, între cele douăentităţi integraţioniste nu există incompatibilităţi.

Criterii şi instrumente. De remarcat că până în prezent nici susţinătorii vectoru-lui de integrare exclusiv pro-UE, nici cei care se pronunţă pentru o integrare bi-vec-torială „UE + CSI” nu au reuit să ormuleze argumente solide care ar demonstra in-compatibilitatea sau compatibilitatea CSI cu UE. Ambele tabere se mulţumesc să-iundamenteze opţiunile pro sau contra CSI, jonglând cu declaraţii politice vagi che-mate să convingă cetăţenii Republicii Moldova că: 1) obiectivele CSI i ale UE suntsau nu sunt compatibile; 2) valorile i principiile democratice din CSI corespundsau nu corespund cu cele din UE; 3) Acordul de comerţ liber semnat în cadrul CSIcontravine sau nu contravine intereselor Republicii Moldova de a se integra treptatîn spaţiul economic al UE; 4) CSI este sau nu este deschisă normelor europene etc.

În cele ce urmează, ne vom opri succint la toate cele patru aspecte la care sereeră adesea politicienii notri în declaraţiile lor vizavi de oportunitatea ieirii saurămânerii ţării noastre în cadrul CSI. De această dată, însă, considerăm necesar săanalizăm aspectele în cauză, utilizând ca instrumente de lucru i acordurile ce staula baza celor două entităţi integraţioniste, CSI i UE, în special Acordul de la Minsk privind constituirea Comunităţii Statelor Independente, semnat de Rusia, Ucrainai Belarus la 8 decembrie 1991 i, respectiv, ratatul de la Roma din 1957 privindcrearea Comunităţii Economice Europene (CEE), predecesoarea actualei UE.

UE şi CSI: obiective similare, dar nu şi compatibile. Vom începe analiza abor-dând următoarea întrebare: sunt sau nu sunt compatibile obiectivele CSI cu cele aleUE? După cum se tie, scopul major al ratatului de la Roma din 1957 a ost acelade a pune bazele unei mult mai strânse uniuni între popoarele Europei, „hotărâte –aa cum se menţionează în preambulul ratatului – să asigure progresul economic isocial al ţărilor lor, acţionând în comun în vederea eliminării barierelor care dezbinăEuropa”. Pentru a atinge scopul respectiv, statele semnatare ale ratatului de la Romaau căzut de acord să creeze o piaţă economică comună, o uniune vamală, să elaborezei să implementeze politici comune în domeniile agricol, comercial i al transporturilor.

Spre deosebire de ratatul de la Roma, Acordul de la Minsk cu privire la cre-area Comunităţii Statelor Independente a ost conceput de părinţii săi ondatori



116

(Belarus, Rusia i Ucraina) pentru a dezmembra Uniunea Sovietică (URSS) – ceamai integrată i extinsă la acea vreme uniune politico-economică din Europa de Esti Eurasia. În consecinţă, prin conţinutul său, Acordul de la Minsk a oerit ostelorrepublici sovietice cadrul politico-juridic necesar pentru eectuarea unei dezintegrăriconsensuale i panice a Uniunii Sovietice, evitând o ruptură bruscă i, mai ales,violentă a legăturilor politice, economice, sociale i culturale care existau între po-poarele URSS. Astel, nu întâmplător, în acordul în cauză sunt ormulate valorile iprincipiile directoare care urmau să ghideze colaborarea între statele ex-sovietice înnoile condiţii create de colapsul URSS.

De exemplu, părţile semnatare ale Acordului de la Minsk s-au angajat să respecteobiectivele i principiile Statutului ONU i ale Actului Final de la Helsinki din1975, au declarat că vor garanta cetăţenilor lor, indierent de naţionalitate i altedeosebiri, libertăţi i drepturi egale, au căzut de acord să iniţieze i să dezvolte o cola-borare reciproc avantajoasă, în baza egalităţii în drepturi a popoarelor i statelor lor,

în domeniile politic, economic, comercial, cultural, umanitar, tiinţei, precum i înalte domenii de interes comun, s-au angajat să recunoască i să respecte integritateateritorială i inviolabilitatea rontierelor existente în cadrul CSI. De asemenea, ele auconvenit să susţină controlul unic asupra armamentului nuclear al ostei URSS. Maimult decât atât, prin art. 7 al Acordului de la Minsk, părţile semnatare au recunos-cut că de sera activităţii lor comune ţin: coordonarea activităţii de politică externă;colaborarea în domeniile ormare i dezvoltarea spaţiului economic comun, politicăvamală, dezvoltarea sistemului de transporturi i comunicaţii, mediul înconjurător,politică de migraţie, lupta contra criminalităţii organizate224.

Dei prin Acordul de la Minsk părţile semnatare au reuit să cadă de acord asupraunor domenii comune de colaborare, ele nu au reuit să imprime colaborării dincadrul CSI o dimensiune reală de integrare economică, aa cum a ost ormulată încazul UE de către ratatul de la Roma din 1957. De exemplu, cu toate că în art. 7al Acordului de la Minsk se ace reerire la colaborarea în domeniul ormării i dez-voltării spaţiului economic comun, acordul în cauză nu conţine niciun angajamentconcret în vederea creării unei pieţe comune de măruri, unei uniuni vamale saupentru a elabora i implementa politici comune. Prin urmare, dacă CSI ar i uncţi-onat doar în baza direcţiilor trasate de Acordul de la Minsk, atunci ar i rămas în is-

torie drept o organizaţie a cărei menire era să asigure dezintegrarea panică a URSS.Schimbarea intervine, însă, în anii 1993-1994, când CSI este dotată de membriisăi i cu dimensiunea de integrare economică după modelul UE. De exemplu, înurma semnării de către statele membre ale CSI a Acordului privind crearea UniuniiEconomice (septembrie 1993), precum i a Acordului privind crearea Zonei deComerţ Liber (aprilie 1994), CSI dispune de aceleai obiective de integrare economi-că ce stau la baza actualei UE, i anume: dezvoltarea unei pieţe comune de măruri,servicii, capital i orţe de muncă; crearea unei uniuni vamale; crearea treptată a uneiuniuni valutare; elaborarea i implementarea unor politici comune în domeniile va-mal, comercial, monetar, social, mediul înconjurător, transporturi i comunicaţii etc

224ratate internaţionale, vol. 16, Moldpres, Chişinău, 1999, p. 6.



117

Republica Moldova şi perspectivele aflării sale în CSI. În acest context, trebuiesă ne întrebăm dacă această coincidenţă de obiective, existentă între CSI i UE, estesau nu este compatibilă cu dorinţa unei ţări ca Republica Moldova de a se integraîn UE, dar care ezită, în acelai timp, să renunţe la calitatea sa de membru al CSI.Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, cred că este necesar să ne răspundem lacâteva întrebări, pe care politicienii notri, în marea lor parte, ezită să le ormulezeîn aţa noastră, cetăţenii Republicii Moldova.

În primul rând, ar i oportun să ne întrebăm dacă ţara noastră poate să se inte-greze simultan în UE i CSI, în condiţiile în care aceasta din urmă se dorete a i ouniune politico-economică distinctă i concurentă în raport cu UE.

În al doilea rând, ca i UE, CSI presupune crearea treptată a uniunii economiceîntre statele sale membre, prin urmare, cred că este necesar să ne întrebăm dacăRepublica Moldova poate să acă parte din două uniunii economice, care presupuncrearea a două pieţe dierite de măruri, capital, servicii i orţa de muncă, două

uniuni vamale separate, taxe vamale dierite, două uniuni valutare dierite, douăsisteme iscale dierite sau politici comune dierite.

În al treilea rând, aa cum ne demonstrează i experienţa UE, în cadrul unei uni-uni economice implementarea politicilor comune este prerogativa instituţiilor supra-naţionale. În cazul UE, aceasta sarcină îi revine, în primul rând, Comisiei Europene.Însă, pentru ca instituţiile supranaţionale să-i îndeplinească eicient responsabilităţi-le ce le revin, statele membre ale respectivelor uniuni economice trebuie să le delege oparte din suveranitatea lor decizională. Acelai lucru urmează să se întâmple i în ca-drul CSI, evident, dacă aceasta îi dorete cu adevărat să devină o organizaţie viabilă.

Or, dacă Republica Moldova va persista să se integreze în UE în paralel cu aproun-darea integrării sale în cadrul CSI, mai devreme sau mai târziu, politicienii notri vortrebui să răspundă la următoarea dilemă: poate Republica Moldova să delege aceeaiparte din suveranitatea sa decizională către două centre supranaţionale concurente,care ar putea lua decizii ce se bat cap în cap, dar obligatorii pentru ţara noastră? Certeste că până în prezent niciunui stat din Europa nu i-a reuit această perormanţă.

În al patrulea rând, integrarea unei ţări în UE are loc în paralel cu asimilarea decătre ţara vizată a legislaţiei UE, ce numără peste 80 de mii de pagini i este cu-noscută sub denumirea de acquis comunitar. Integrarea în CSI este însoţită de unproces similar de asimilare a legislaţiei, de această dată a CSI. Putem chiar admitecă legislaţia CSI va i la el de voluminoasă ca cea a UE. Pe deasupra, este de presu-pus ca ea nu va i nici pe departe similară. Prin urmare, este oportun ca politicieniinotri să se întrebe de pe acum dacă Republica Moldova are capacitatea i resurseleinstituţionale, umane i inanciare necesare pentru a asimila doua seturi dierite delegislaţii comunitare, care în multe privinţe vor conţine prevederi contradictorii. Deasemenea, dânii ar trebui să se întrebe dacă Republica Moldova îi poate permiteluxul să irosească timpul preţios i resursele sale inime pentru realizarea a douăprocese anevoioase de armonizare legislativă, i anume: 1) a legislaţiei naţionale culegislaţia UE; i 2) a legislaţiei naţionale cu legislaţia CSI.

i nu în ultimul rând, politicienii notri tiu oarte bine că integrarea economicăatât în UE, cât i în CSI este însoţită de integrarea politică. Prin urmare, este cazul



118

să-i întrebăm cum văd ei integrarea ţării noastre în două entităţi politice rivale: UE– cu centrul la Bruxelles i CSI – cu centrul la Minsk i Moscova.

În opinia unor politicieni de la Chiinău, UE i CSI nu sunt nicidecum rivale,pentru că la temelia lor stau aceleai valori i principii democratice ce se regăsesc înStatutul ONU, Actul Final de la Helsinki sau convenţiile cu privire la protejareadrepturilor omului semnate sub egida Consiliului Europei. Într-adevăr, atât UE câti CSI sunt întemeiate pe adeziunea statelor lor membre la acelai set de valori iprincipii democratice. Cu toate acestea, în ultimul timp, tot mai des este pus laîndoială ataamentul statelor membre ale CSI la respectivele valori i principii de-mocratice, pentru că este imposibil să nu observi, de exemplu, că între democraţiilestatelor membre ale UE, unde eii de stat (preedinţii) sunt alei pe termen limitat,i cea a Kazahstanului, unde preedintele ţării este ales pe viaţă, există o incompati-bilitate de ond sau că, în timp ce în statele membre ale UE libertatea expresiei esteun drept natural al cetăţenilor, în Rusia libertatea expresiei este tratată de autorităţi

ca reprezentând, mai degrabă, un potenţial pericol la adresa securităţii i stabilităţiinaţionale. De asemenea, nu putem, nicidecum, să considerăm ca iind democraticesistemele politice din Belarus, Uzbekistan, urkmenistan sau adjikistan.

A devenit un apt evident că în spaţiul CSI practica democratică se distanţeazădin ce în ce mai mult de gramatica democratică asumată de statele membre ale CSIprin aderarea lor la un ir întreg de tratate i convenţii internaţionale chemate să pro-moveze i să protejeze undamentalele libertăţi i drepturi democratice. În plus, separe că în cadrul CSI avem de a ace cu o interpretare a valorilor, principiilor i drep-turilor democratice ce dieră vizibil de maniera în care aceasta are loc în spaţiul euro-

atlantic, din care ace parte i UE. Această realitate este scoasă în evidenţă i de con-cluziile misiunilor CSI de monitorizare a alegerilor în Ucraina (2004), Uzbekistan(2005), adjikistan (2005) i Kyrgyzstan (2005), toate iind în contradicţie cu ver-dictele date acelorai alegeri de către OSCE i Consiliul Europei. De exemplu, întimp ce OSCE i Consiliul Europei au evaluat alegerile prezidenţiale din Ucrainadin anul 2004 ca iind organizate i desăurate în conormitate cu rigorile demo-cratice, Misiunea CSI de monitorizare a alegerilor a negat caracterul lor democratici a cerut ca ele să ie considerate ilegale. În schimb, în cazul alegerilor parlamentaredin Uzbekistan (2005), adjikistan (2005) i Kyrgyzstan (2005), Misiunea CSI demonitorizare a alegerilor le-a considerat pe acestea din urmă ca iind “legitime, liberei transparente”. Această concluzie nu a ost susţinută de Misiunea OSCE de moni-torizare a alegerilor, care a declarat că alegerile în cauză nu au respectat angajamen-tele luate de statele vizate în cadrul OSCE, precum i alte standarde internaţionaleprivind organizarea i desăurarea democratică a alegerilor.

Majoritatea liderilor CSI sunt contienţi de aptul că, din cauza multiplelor saledeicienţe conceptuale, structurale i democratice, precum i a tendinţelor centriugedin interiorul ei, CSI este o entitate disuncţională i lipsită de coeziunea necesarăpentru realizarea obiectivelor sale majore. Însăi Moscova, prin vocea ministruluisau de Externe, Serghei Lavrov, a ţinut să-i acă cunoscută dezamăgirea vizavi de

CSI, declarând, în martie 2007: „Comunitatea Statelor Independente a euat în adeveni o asociaţie complet integrată sau eectivă pe plan internaţional”. Declaraţia



119

ministrului Lavrov este greu de contestat în condiţiile în care, în opinia experţilor,din totalitatea acordurilor aprobate în cadrul CSI, iar acestea depăesc cira de 1600de unităţi, doar 10% sunt viabile. De asemenea, dl Lavrov are perectă dreptate dacăne gândim i la aptul că, spre deosebire de Comunitatea Economică Europeană(predecesoarea UE), care în primii săi 17 ani de existenţă a reuit să creeze o piaţă co-mună, o uniune vamală i să pună în aplicare politica agrară comună, ComunitateaStatelor Independente a ost incapabilă să realizeze, în primii săi 17 ani de activitate,cel puţin unul din aceste obiective.

Chiar i considerentele menţionate mai sus ar i suiciente pentru a înţelege de ceimperativul reormării CSI este pe buzele multora din eii de stat i guvern ai CSI.Preedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, nu este o excepţie în acest sens.În opinia sa, CSI ar urma să ie reormată în conormitate cu valorile i normeleeuropene. Întrebarea este dacă CSI este gata să asimileze respectivele norme i va-lori în spiritul european caracteristic UE. Or, realităţile CSI la capitolul respectării

valorilor democratice vin mai degrabă să contrazică, decât să conirme, ateptărileexcesive ale preedintelui Voronin cu privire la reormarea CSI după calapodul UE.Pe deasupra, se pare că doleanţa sa nu ia în considerare nici conţinutul art. 11 al

Acordului de la Minsk cu privire la crearea CSI, unde se prevede: „Din momentul semnării prezentului Acord se interzice, pe teritoriile statelor care l-au semnat, aplicareanormelor statelor terţe, inclusiv cele ale ostei Uniuni R.S.S” 225.

Prin urmare, privite prin prisma aceasta, normele statelor membre ale UE suntpentru statele din CSI nu altceva decât nite „norme ale statelor terţe”, a căror im-plementare trebuie interzisă în spaţiul CSI. Dacă urmăm această logică, atunci în

virtutea acestui articol 11, Planul de acţiuni semnat cu UE în 2005 poate i cuuurinţă considerat o încălcare lagrantă de către Republica Moldova a Acorduluide la Minsk, deoarece respectivul Plan de Acţiuni prevede asimilarea i aplicarea decătre ţara noastră a unui ir de norme ale UE. Evident, dacă CSI ar i o organizaţieserioasă, ce ţine cu adevărat la coeziunea sa internă, atunci membrii ondatori aiCSI ar i trebuit demult să se autosesizeze i să ceară excluderea Republicii Moldovadin cadrul Comunităţii, având ca temei nerespectarea de către ea a Acordului deconstituire al CSI.

Eecul CSI de a se airma ca organizaţie viabilă ridică, în ultimul timp, multiple

semne de întrebare în Ucraina, Georgia, precum i în Moldova cu privire la oportu-nitatea rămânerii în cadrul CSI. La Chiinău îndoieli aţă de cooperarea RepubliciiMoldova în cadrul CSI au nu doar reprezentanţii partidelor din opoziţie, dar i re-prezentanţii actualei guvernări, printre care se numără i preedintele ţării, VladimirVoronin. Cu toate acestea, în timp ce unele partide din opoziţie se pronunţă pentruieirea imediată a Republicii Moldova din CSI, actuala guvernare în runte cu pre-edintele Vladimir Voronin consideră CSI un „geamantan ără mâner” pe care „esteoarte greu să-l duci, dar iţi pare rău să-l lai”. Declaraţia în cauză a ost ăcută deînsui preedintele Voronin în contextul Summitului GUAM de la Kiev din mai2006 i denotă că reprezentanţii actualei guvernări de la Chiinău mai speră încă

225ratate internaţionale, vol. 16, Moldpres, Chişinău, 1999, p. 7.



120

într-o posibilă revigorare a CSI. Ei evită, însă, să recunoască că, pe parcursul celor 7ani de guvernare, au contribuit la subminarea CSI mai mult decât toate guvernărileprecedente.

Împotriva voinţei lor i constrâni de realităţile interne i externe, ei au ost orţaţisă angreneze i mai mult Republica Moldova pe traiectoria unor tendinţe centriugeîn raport cu CSI, care vor scoate ţara noastră, treptat, dar sigur, din spaţiul CSI i ovor integra tot mai mult în lumea euroatlantică. De exemplu, în ciuda discursuluipro-CSI al actualei guvernări comuniste, Republica Moldova a continuat să colabo-reze în cadrul GUAM, ţara a aderat la Pactul de stabilitate din Europa de Sud-Est, laProcesul de Cooperare Politică din Europa de Sud-Est, precum i la Acordul de liberschimb din Europa Centrală (CEFA), de asemenea, a semnat Planul individualde acţiuni cu NAO i, mai ales, Planul de acţiuni cu UE etc. Prin aceste acţiuni,guvernarea de la Chiinău a contribuit din plin la subminarea coeziunii i autorităţiiCSI. De aceea, o eventuală includere a conducerii oiciale de la Chiinău în lista

groparilor CSI nu ar i, nicidecum, lipsită de substanţă.În viziunea unor reprezentanţi ai partidelor din opoziţie de la Chiinău, impe-

rativul integrării Republicii Moldova în UE va impune ieirea sa din cadrul CSI. Această aserţiune nu este ără conţinut. Dimpotrivă, experienţa mai multor statemembre ale UE ne demonstrează că odată cu aderarea la UE, ele au ost determinatesă renunţe la calitatea lor de membru în cadrul unor asociaţii comercial-economicepotenţial concurente pentru UE. De exemplu Marea Britanie, Danemarca, Irlanda,

Austria, Finlanda i Suedia au abandonat Asociaţia Europeană de Liber Schimb(AELS), iar Polonia, Cehia, Ungaria, România i Bulgaria i-au sistat participarea

la Acordul de liber schimb din Europa Centrală (CEFA). Dacă va avea sau nuacelai destin calitatea Republicii Moldova de membru al CSI, rămâne de văzut. Înond, traiectoria viitoarei evoluţii a Republicii Moldova depinde, în primul rând, denoi înine. Între timp, pentru mulţi dintre noi, devine tot mai evident că avansareaRepublicii Moldova pe calea integrării europene va duce inevitabil la creterea nu-mărului de incompatibilităţi între opţiunea CSI i cea reprezentată de UE.



121

8. Cooperarea regională a Republicii Moldova în Sud-Estul Europei

Victor Chirilă, director executiv, APE

8.1. De la CSI, la cooperarea regională în Sud-Estul Europei

Chiar de la începutul existenţei Republicii Moldova ca stat independent, coopera-rea regională s-a numărat printre obiectivele i preocupările permanente ale politiciiexterne promovate de autorităţile centrale de la Chiinău. Importanţa acordată coo-perării regionale de către politicienii moldoveni i, mai ales, de diplomaţia moldove-nească nu este deloc întâmplătoare sau circumstanţială.

Cooperarea regională a ost văzută, interpretată i utilizată de tânăra diplomaţie dela Chiinău ca un valoros instrument politico-diplomatic pentru valoriicarea obiec-tivelor de importanţă crucială pentru existenţa tânărului stat, cum ar i consolidareasuveranităţii i independenţei Republicii Moldova, restabilirea integrităţii teritorialea ţării prin soluţionarea conlictului din regiunea transnistreană, extinderea i apro-undarea relaţiilor comercial-economice, conectarea Republicii Moldova la proceselede integrare europeană, acilitând, astel, eventuala integrare a ţării noastre în UE.

Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente (CSI) consti-tuie primul eort de cooperare regională întreprins de ţara noastră în calitate de statindependent. Eectiv, semnarea Acordului de constituire a CSI a ost determinată înmare parte de actori externi, în particular de presiunile economice i politice exer-citate de Moscova. Cu toate acestea, nu pot i excluse în totalitate raţiunile internebazate pe atingerea unor obiective naţionale speciice pentru acel moment. Or, obiec-tivul primordial la acea etapă a ost consolidarea independenţei Republicii Moldova.

Este adevărat, aderarea la CSI nu a prevenit conlictul separatist din regiunea trans-nistreană, totui, în primii ani de independenţă, cooperarea regională a RepubliciiMoldova în cadrul CSI a permis, într-o anumită măsură, să se atenueze consecinţelenegative de natură politică i economică ale destrămării ostei URSS i să se previnăizbucnirea unor posibile conlicte militare, de tipul celor din osta Iugoslavie, legatede trasarea noilor rontiere sau împărţirea proprietăţii deunctei Uniuni Sovietice. Deasemenea, CSI a avorizat stabilirea unor relaţii noi de cooperare bilaterală cu stateleex-sovietice membre ale CSI. Din perspectiva prezentului, este evident că CSI nu areuit să devină o viabilă organizaţie regională de integrare economică, după modelul

UE. i totui, cât nu ar părea de paradoxal, dar în condiţiile în care clasa politică mol-doveană nu ăcuse o alegere strategică deinitivă între Est i Vest, CSI a contribuit, înlimitele sale, la airmarea Republicii Moldova ca stat independent.

La 25 iunie 1992, Republica Moldova semnează Declaraţia de la Istanbul pri-vind cooperarea economică la Marea Neagră, devenind membru ondator al iniţi-ativei regionale Cooperarea Economică la Marea Neagră (OCEMN)226. Aderândla OCEMN, a cărei supraaţă geograică se întinde de la Marea Adriatică până laOceanul Paciic, politica de cooperare regională a Republicii Moldova depăete

226

La 30 april ie 1999, la Reuniunea Miniştrilor de Externe din statele membre ale CEMN s-a decistransormarea CEMN în Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), care a de-venit o structură regională de cooperare în domeniul economic.



122

pentru prima dată limitele spaţiului ex-sovietic. Ţara noastră reuete să se impunăi să ie acceptată de partenerii săi externi ca un actor regional cu interese legitimeîn bazinul Mării Negre de rând cu alte state precum Rusia, România, Ucraina,Bulgaria, urcia, Grecia, Serbia, Muntenegru, Albania, Armenia, Azerbaidjan iGeorgia. Mai mult decât atât, devenind membru al OCEMN, Republica Moldovas-a conectat la procesele de regionalizare i globalizare economică din arealul MăriiNegre. De altel, scopul central al OCEMN a ost i continuă să ie accelerarea dez-voltării economice i sociale a statelor membre prin intensiicarea cooperării multila-terale, acilitând, în acest el, integrarea lor în economia europeană i mondială. Numai puţin important este i aptul că ormatul multilateral al OCEMN a creat con-diţii prielnice pentru eorturile diplomaţiei Republicii Moldova de a extinde relaţiilecontractuale cu statele partenere din bazinul Mării Negre i Europa de Sud-Est.OCEMN a evitat, însă, deliberat i de la bun început, includerea în documentelesale de constituire a unor obiective de natură politică sau de securitate regională,

considerate neadecvate la momentul creării sale, printre care se numără i conlicteleîngheţate din regiunea Mării Negre227.

În anul 1996, ca urmare a aderării Republicii Moldova la Iniţiativa CentralEuropeană (ICE)228, cooperarea regională a Republicii Moldova înregistrează o nouăextindere a ariei sale geograice. ICE a ost creată în 1989 ca orum interguverna-mental pentru cooperare politică, economică i culturală între membrii săi, pentrua sprijini asistarea statelor în tranziţie din Europa Centrală să se apropie tot maimult de Uniunea Europeană (UE). De asemenea, odată cu extinderea perspectiveide aderare la UE i pentru statele din Europa de Sud-Est, priorităţile ICE au ost

reorientate i spre statele din această zonă.Cât privete Republica Moldova, aderarea la ICE a însemnat în ond angrenareaei în procesul de integrare europeană din Europa Centrală i de Sud-Est. Calitateade membru al ICE a permis Republicii Moldova să beneicieze de experienţa i asis-tenţa statelor din Europa Centrală în implementarea reormelor democratice, eco-nomice i sociale necesare pentru depăirea perioadei de tranziţie spre o democraţiereală i o economie de piaţă uncţională, viabilă i stabilă. ICE a acilitat, inclusiv,transerul i implementarea standardelor i valorilor europene în ţara noastră, ICE,însă, nu a reuit să deschidă calea spre o perspectivă clară de integrare în UE pentru

Republica Moldova.În aprilie 1999, în contextul crizei politice din Iugoslavia, Preedinţia Germanieia UE a propus realizarea unui Pact de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE),care să reunească toate iniţiativele de cooperare multilaterală existente la acea dată

227otuşi, la reuniunea specială a Consiliului Ministerial de la Istanbul, din 25 iunie 2004, a ostadoptată o Declaraţie comună a Miniştrilor de Externe ai statelor membre OCEMN cu privire lacontribuţia organizaţiei la securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre, care marchează intra-rea graduală a cooperării OCEMN şi în sera politicului.228ICE este o ormă exibilă de cooperare regională, care reuneşte în prezent 18 state (9 membre şi

9 non-membre UE): Albania, Austria, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia,Italia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Serbia,Ucraina, Ungaria.



123

în regiunea Balcanilor. UE acceptă rolul de lider al acestei iniţiative, iar la 10 iunie1999, la Köln (Germania), este semnat documentul ondator al PSESE, care conţineangajamentul UE de a acţiona în vederea apropierii cât mai mult posibile a statelordin Europa de Sud-Est de perspectiva integrării lor depline în structurile sale, impli-cit de eventuala lor accedere cu statut de membru al UE.

Aceste perspective declarate au trezit, bineînţeles, interesul clasei politice i di-plomaţiei moldovene pentru noua iniţiativă regională lansată sub auspiciile UE.Interesul deosebit i marile speranţe pe care clasa politică i diplomaţia de laChiinău le-au nutrit vizavi de Pactul de stabilitate din Europa de Sud-Est nu auost nicidecum circumstanţiale, ele iind alimentate, în particular, de convingereacă noua iniţiativă regională poate ajuta Republica Moldova să obţină o perspectivăclară de aderare la UE.

La acea etapă, autorităţile de la Chiinău deveneau din ce în ce mai nemulţu-mite de Acordul de parteneriat i cooperare (APC) dintre Republica Moldova i

UE229, care nu oerea ţării noastre nicio perspectivă de aderare la UE, în schimb,plasase relaţiile ţării noastre cu Bruxelles-ul pe traiectoria unui parteneriat pe ori-zontală, în echipă cu Ucraina, Rusia, statele ex-sovietice din Asia Centrală i, chiar,Mongolia. În condiţiile în care Bruxelles-ul insista pe imperativul implementării

APC, Chiinăul a văzut în Pactul de stabilitate din Europa de Sud-Est oportunita-tea mult dorită pentru a depăi intransigenţa Comisiei Europene, precum i a unorimportante state membre ale UE, printre care Germania i Franţa. Solicitarea ini-ţială a Republicii Moldova de a i inclusă în lista statelor beneiciare ale PSESE nua întrunit consensul statelor membre ale UE. Reuzul UE de a include ţara noastră

în PSESE se întemeia, mai cu seamă, pe necesitatea circumscrierii PSESE la arealulgeograic al Balcanilor de Vest230, în timp ce Republica Moldova era văzută de UEca ăcând parte din alt spaţiu geograic, i anume din cel al ostei URSS.

8.2. Cooperarea regională în Sud-Estul Europei: realizări şi perspective

Anume în acest context, airmarea Republicii Moldova ca stat sud-est–europeani detaarea sa de spaţiul ex-sovietic devine un imperativ pentru diplomaţia de laChiinău. Pentru a atinge acest deziderat, cooperarea regională în Sud-Estul Europeieste deinită, mai întâi neoicial, iar mai târziu i oicial, ca reprezentând un mecanismcomplimentar de avansare a Republicii Moldova pe drumul integrării europene231.

Urmărind să convingă partenerii occidentali, în special UE, să privească RepublicaMoldova separat de spaţiul ex-sovietic, Chiinăul decide să ampliice prezenţa sa lainiţiativele regionale din Europa de Sud-Est. În particular, o atenţie aparte este acor-dată participării Republicii Moldova la acţiunile Iniţiativei de Cooperare în Sud-

229 APC a ost semnat în 1994 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1998, pentru o perioada de 10 ani.230Bulgaria şi România au ost declarate ţări beneciare ale PSESE doar datorită sprijinului acordat Alianţei Nord- Atlantice (NAO) şi UE în timpul conictului din Kosovo din 1999 şi pagubelorpe care le-au suerit în urma lui.231

Acest lucru este stipulat în Programul de Activitate al Guvernului pe anii 2005-2009 „Moderni-zarea ţării – bunăstarea poporului”, precum şi în Programul de Activitate al Guvernului RepubliciiMoldova pentru anii 2008-2009 „Progrese şi Integrare”.



124

Estul Europei (SECI), iniţiată sub auspiciile UE i SUA în decembrie 1996, dupăsemnarea acordurilor de pace de la Dayton, care puneau capăt războiului civil dinBosnia-Herţegovina. SECI este, de altel, prima iniţiativă regională din Sud-EstulEuropei concepută să aciliteze integrarea statelor din regiunea Balcanilor de Vest lastructurile europene, încurajând cooperarea multilaterală între membrii săi.

Semnarea Declaraţiei de constituire a SECI, din 6 decembrie 1996, a oeritRepublicii Moldova largi oportunităţi pentru a se conecta la proiecte de coopera-re regională în Europa de Sud-Est legate de acilitarea trecerii rontierelor, revizu-irea regimului vizelor, dezvoltarea inrastructurii de transport, asigurarea securită-ţii energetice, dezvoltarea sectorului privat, combaterea crimei transrontaliere etc.Odată, însă, cu apariţia PSESE, componenta de securitate a SECI devine predo-minantă. Ca rezultat, Republica Moldova îi îndreaptă i ea eorturile în aceastădirecţie, semnând la 26 mai 1999, Acordul SECI privind prevenirea i combatereacrimei transrontaliere. Coincidenţa evidentă a obiectivelor PSESE cu cele ale SECI

a convins UE i SUA de necesitatea înglobării SECI în cadrul PSESE, lucru ce s-a irealizat pe parcursul anului 2002, când coordonatorul SECI, Erhard Busek, a ostales i coordonator al PSESE232.

Prezenţa Republicii Moldova în cadrul SECI a reprezentat, în cele din urmă, argu-mentul hotărâtor exploatat abil de diplomaţia de la Chiinău pentru a convinge UE săadmită includerea ţării noastre la PSESE în calitate de membru cu drepturi depline.Formalizarea actului de aderare a Republicii Moldova la PSESE are loc la Bruxelles,la 28 iunie 2001, nu însă înainte ca Chiinăul să accepte condiţiile impuse de UE.

Acestea vizau neabordarea de către Republica Moldova în cadrul PSESE a doua su-

biecte cruciale pentru ea, i anume: problema conlictului din regiunea transnistrea-nă i obţinerea perspectivei de aderare la UE. Acceptând tacit condiţiile impuse deUE, Republica Moldova a devenit singurul stat din spaţiul CSI membru al PSESE,însă diplomaţia de la Chiinău a euat în atingerea pe această cale a obiectivului săustrategic – de a plasa Republica Moldova pe traseul integrării graduale în UE.

În consecinţă, dei Republica Moldova a ost admisă să participe la toate cele treimese de lucru ale PSESE233, ea, spre deosebire de restul statelor membre ale PSESE,a ost îndepărtată de la obiectivul inal al Pactului de stabilitate, ce prevedea pre-gătirea statelor din Europa de Sud-Est, în particular a celor din Balcanii de Vest 234,

pentru apropierea lor de perspectiva de integrare în structurile UE în calitate demembru cu drepturi depline ale acesteia din urmă. Excluderea Republicii Moldovade la obţinerea perspectivei de integrare europeană prin intermediul PSESE devinei mai pronunţată începând cu anul 2000, când la Summitul de la Zagreb din 24noiembrie, UE lansează, în acord cu statele membre ale PSESE din Balcanii de Vest,Procesul de Stabilizare i Asociere.

232SECI a ost înglobată în cadrul Mesei de Lucru nr. 3 a PSESE „Probleme de Securitate”.233Masa de Lucru nr. 1 „Democratizare şi Drepturile Omului”, Masa de Lucru nr. 2 „Reconstrucţieeconomică, dezvoltare şi cooperare”, Masa de Lucru nr. 3 „Probleme de Securitate”.234

“Balcanii de Vest” este un termen lansat şi promovat intens de UE pentru a lipsi Republica Mol-dova şi, mai ales, Ucraina de argumentul geograc pentru a incluse în Procesul de Stabilizare şi Asociere, conceput şi iniţiat de UE pentru statele din Sud-Estul Europei în anul 2000.



125

Procesul de Stabilizare i Asociere a ost conceput de UE pentru a nuanţa dimensi-unea de integrare europeană a PSESE pentru statele din Balcanii de Vest prin semna-rea cu acestea a unor acorduri de stabilizare i asociere235, ce prevăd pregătirea respec-tivelor state pentru calitatea de membre ale UE. Ulterior, la 21 mai 2003, ComisiaEuropeană, prin comunicarea „Balcanii de Vest i integrarea europeană”, propunestatelor membre ale UE să consolideze Procesul de Stabilizare i Asociere cu elementedin Politica de Extindere, întărind, astel, i mai mult perspectiva de integrare în UEpentru statele din Balcanii de Vest. La 19-20 iunie 2003, Consiliul European de lahessaloniki aprobă recomandările Comisiei Europene, reconirmând perspectivaeuropeană a statelor din Balcanii de Vest, precum i rolul Procesului de Stabilizare i

Asociere de politică-cadru pentru acţiunile lor de aderare la UE.Îndepărtarea Republicii Moldova de la dimensiunea de integrare europeană a

PSESE nu a diminuat, însă, din ambiţiile diplomaţiei de la Chiinău de a olosi coo-perarea regională în Sud-Estul Europei pentru a determina UE să accepte includerea

Republicii Moldova în „Pachetul Balcanilor de Vest” al Procesului de Stabilizare i Asociere. Dimpotrivă, în condiţiile reconirmării angajamentului Bruxelles-ului dea asista statele din Balcanii de Vest să se pregătească de aderarea lor eventuală la UE,atractivitatea ilierei sud-est–europene a cooperării regionale a crescut semniicativ în ochii Chiinăului, care în anul 2004, după eecul Memorandumului Kozak desoluţionare a conlictului din regiunea transnistreană, îi reorientează brusc spreVest vectorul său de politică externă.

Dorind să acumuleze cât mai multe argumente în avoarea includerii sale înProcesul de Stabilizare i Asociere, Republica Moldova reuete să-i acă vizibi-

lă prezenţa în cele mai importante proiecte i iniţiative de cooperare desăuratesub umbrela PSESE, cum ar i proiectele iniţiate în cadrul Mesei de Lucru nr. 1„Democratizare i drepturile omului” pe dimensiunea drepturilor omului i mino-rităţilor naţionale sau în domeniul ajustării legislaţiei mass-media la standardele eu-ropene; de asemenea, iniţiativele Mesei de Lucru nr. 2 „Reconstrucţie economică,dezvoltare i cooperare” privind dezvoltarea inrastructurii regionale236, dezvoltareapieţii regionale de electricitate237, acilitarea i liberalizarea comerţului238, dezvolta-

235În anul 2008 a ost încheiat procesul de semnare a acordurilor de asociere şi stabilizare între UE

şi statele din Balcanii de Vest: Macedonia – la 9 aprilie 2001; Croaţia – la 29 octombrie 2001; Al-bania – la 12 iunie 2006; Muntenegru – la 15 octombrie 2007; Serbia – la 29 aprilie 2008; Bosnia-Herţegovina – la 16 iunie 2008.236Iniţiativa a urmărit să unească eorturile statelor din Europa de Sud-Est în vederea consolidăriistabilităţi i şi prosperităţii în zona dunăreană. În octombrie 2001, Republica Moldova a ost acceptatăpentru nanţarea a două proiecte de dezvoltare a inrastructurii regionale: „Facilitarea comerţuluişi transportului în Europa de Sud-Est” şi „Modernizarea şi reabilitarea drumului naţional M3Chişinău–Cimişlia–Giurgiuleşti”.237La 8 decembrie 2003, Republica Moldova a ost admisă cu statut de observator la „Memoran-dumul de înţelegere privind piaţa regională de energie electrică în Europa de Sud-Est şi integrareaacesteia în piaţa comună de energie a UE - II”, cunoscut ca „Procesul de la Atena-II”. otodată,

Republica Moldova şi-a ăcut cunoscută doleanţa sa de a adera cu drepturi depline la „Procesul dela Atena-II”.238Sub egida acestei iniţiative statele beneciare ale Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est



126

rea tehnologiilor inormaţionale în Europa de Sud-Est239, promovarea investiţiilor240;precum i iniţiativele din cadrul Mesei de Lucru nr. 3 „Probleme de securitate” cuprivire la combaterea crimei organizate (SPOC)241, combaterea corupţiei (SPAI)242,combaterea traicului de iinţe umane243 sau promovarea cooperării între serviciile depoliţie. Participând la respectivele proiecte i iniţiative, Chiinăul a urmărit să con-vingă UE că Republica Moldova este parte integrantă a spaţiului Europei de Sud-Est.

otodată, în paralel cu aproundarea cooperării în PSESE, Chiinăul continuăeorturile în vederea aderării Republicii Moldova la noi structuri i iniţiative de co-operare regională din Sud-Estul Europei, scopul urmărit iind acelai: să imprimemai multă credibilitate statutului Republicii Moldova de stat sud-est–european i,în acest el, să determine UE să trateze ţara noastră în bloc cu restul statelor dinEuropa de Sud-Est. Cu alte cuvinte, să i se acorde aceleai oportunităţi i perspec-tive de dezvoltare a relaţiilor sale cu UE de care se bucură statele din Balcanii deVest. Animată de acest obiectiv strategic, diplomaţia de la Chiinău a reuit să ob-

ţină, în decembrie 2003, aprobarea UE pentru includerea Republicii Moldova încalitate de observator la „Memorandumul de înţelegere privind piaţa regională deelectricitate în Europa de Sud-Est i integrarea acesteia în piaţa internă a UE”, lansatde Comisia Europeană sub egida PSESE la 15 noiembrie 2002, la Atena. EsenţaMemorandumului de la Atena consta în a asista statele beneiciare ale PSESE înprocesul de reormare a inrastructurii lor energetice în conormitate cu standardeleUE, având, însă, ca obiectiv inal integrarea sistemelor naţionale de electricitate dinEuropa de Sud-Est în piaţa comună de energie electrică a UE.

au negociat şi semnat, în perioada 2001-2004, o reţea de acorduri de liber schimb, care în decembrie2006 au ost înlocuite cu un acord unic de liber schimb în cadrul Asociaţiei de Liber Schimb dinEuropa Centrală (CEFA).239Republica Moldova a ost acceptată la această iniţiativă în luna mai 2002 prin semnarea„Declaraţiei comune de intenţii privind dezvoltarea societăţilor inormaţionale în Europa de Sud-Est”. Ulterior, reprezentanţii ţării noastre au participat activ la elaborarea „Planului de acţiuni alIniţiativei pentru Dezvoltarea Societăţ ilor Inormaţionale”, aprobat în octombrie 2002.240Iniţiativa a urmărit să stimuleze şi să susţină implementarea reormelor structurale destinateîmbunătăţirii mediului de aaceri şi investiţional în statele membre ale Pactului de stabil itate pentruEuropa de Sud-Est.241

SPOC implică un program de reorme în domeniul judiciar, precum şi o serie de programe privindpregătirea unităţ ilor de poliţie. Republica Moldova a desemnat un Reprezentant Naţional şi a creatun Grup de Lucru responsabili de implementarea la nivel naţional a prevederilor iniţiativei.242 Aderând la SPAI în iunie 2001, Republica Moldova s-a angajat să adopte şi să implementezeinstrumentele europene şi internaţionale în domeniul combaterii corupţiei, să promoveze buna gu-vernare la nivelul administraţiilor publice centrale şi locale, să asigure transparenţa în aaceri, săcontribuie la armarea unei societăţi civile active etc.243 Aliniindu-se la obiectivele Declaraţiei Antitrac de la Palermo (Italia) din decembrie 2000, Re-publica Moldova a convenit cu ţările din regiune să realizeze activităţi comune antitrac: programede prevenire, asistenţă şi protejare a victimelor; reorma legislativă în acest domeniu; sensibilizareaopiniei publice asupra problemei; instruirea şi pregătirea specială pentru acilitarea cooperării între

grăniceri, judecători, procurori şi personalul consular. În cadrul acestei iniţiative, Republica Mol-dova a participat la implementarea proiectului Consiliului Europei „Reorma legislaţiei penale îndomeniul tracului cu inţe umane în Sud-Estul Europei”.



127

De asemenea, în 2006, după un eort diplomatic îndelungat, Republica Moldovaeste admisă cu drepturi depline la Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est(PCESE)244. Formalizarea de iure a statutului său de membru al PCESE245 are locla 10 octombrie 2006, când Republica Moldova semnează Carta de bună vecinăta-te, stabilitate, securitate i cooperare în Europa de Sud-Est. Evenimentul aderării laPCESE este caliicat de diplomaţia de la Chiinău ca iind unul de mare anvergură,ce „atribuie Republicii Moldova statutul de membru nu doar geograic, dar i politic al Europei de Sud-Est i reprezintă o avansare calitativă în calea spre integrarea în UE” 246.

Aderarea Republicii Moldova la Acordul de liber schimb din Europa Centrală(CEFA)247, la el se înscrie în irul acţiunilor întreprinse pentru a da substanţădezideratul său de a i considerată stat sud-est–european ce merită i trebuie să ieinclus în „Pachetul Balcanilor de Vest” de integrare în UE. Republica Moldovadevine membru al CEFA la 19 decembrie 2006 în urma semnării noului AcordCEFA 248. Noul Acord de liber schimb a ost conceput pentru a îngloba în CEFA,

considerată o anticameră în drumul spre UE, toate statele din Balcanii Vest plusRepublica Moldova. În acest el, noul Acord CEFA a înlocuit reţeaua de 32 deacorduri de comerţ liber semnate între statele din Europa de Sud-Est membre alePSESE în perioada 2001-2004. În acest el, Republica Moldova devine parte com-ponentă a unei zone unice de comerţ liber în Europa de Sud-Est, a cărei menire estepregătirea economiilor statelor membre CEFA pentru integrarea lor treptată înspaţiul economic comun al UE.

Participarea Republicii Moldova la proiectele i activităţile PSESE, precum i adera-rea sa la noi mecanisme de integrare regională din Europa de Sud-Est au ancorat ţara

244Decizia a ost luată la Summitul PCESE de la Tessaloniki (Grecia), din 4 mai 2006.245PCESE a ost creată în 1996 şi este o iniţiativă regională de cooperare politică, ără a avea ostructură instituţionalizată. Obiectivul major urmărit de PCESE este crearea unei Europe de Sud-Est al cărei viitor rezidă în pace, democraţie, prosperitate economică şi în integrarea ei deplină înstructurile europene şi euroatlantice. Statele membre ale PCESE sunt Albania, Croaţia, Bulgaria,Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Macedonia, Muntenegru, România, Republica Moldova, Serbia şiurcia.246Discursul dlui Andrei Stratan, viceprim-ministru, ministrul Aacerilor Externe şi Integrării Euro-pene al RM, ţinut în cadrul Reuniunii Miniştrilor Aacerilor Externe ai PCESE, ce a avut loc la

Pomorie (Bulgaria), la 20 mai 2008, http://www.ma.md/evenimente/2757/247CEFA reprezintă cel mai important acord multilateral de liber schimb din Europa Centrală şi deSud-Est şi este considerată o „anticameră” şi o etapă de pregătire pentru integrarea în piaţa comunăa UE. CEFA a ost creată la 21 decembrie 1992, având ca membri ondatori următoarele state: Ce-hia, Slovacia, Polonia şi Ungaria. Ulterior la ea au aderat Slovenia (1996), România (1997), Bulgaria(1999) şi Croaţia (2003). În urma aderării lor la UE, mai întâi Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria şiSlovenia în 2004, iar apoi România şi Bulgaria în 2007 şi-au încetat participarea la CEFA.248 Având în vedere rolul pe care CEFA l-a jucat în pregătirea statelor menţionate pentru aderarealor la UE, în 2006 România propune înglobarea în CEFA a statelor din Balcanii de Vest plusRepublica Moldova. Propunerea României se materializează la 19 decembrie 2006 prin semnareaunui nou acord CEFA. Noul Acord CEFA a ost semnat în cadrul Summitului CEFA de la

Bucureşti, din 19 decembrie 2006, organizat sub genericul „Apropiindu-ne de Europa”. RepublicaMoldova a semnat Acordul CEFA alături de statele din Balcanii de Vest (Albania, Croaţia, Mace-donia, Muntenegru şi Serbia).



128

noastră în procesele integraţioniste din această regiune, au mărit vizibilitatea prezenţeisale în evoluţia relaţiilor politico-diplomatice din Europa de Sud-Est, au contribuit lapromovarea imaginii Republicii Moldova ca ţară cu aspiraţii de integrare europeană,dar, poate, cel mai important lucru de reţinut este că politica Republicii Moldova decooperare în Sud-Estul Europei a acilitat pătrunderea i asimilarea valorilor, standar-delor i practicilor europene în dierite domenii de politică internă din ţara noastră.

Fără a diminua din impactul pozitiv pe care politica de cooperare regională înSud-Estul Europei l-a avut asupra apropierii Republicii Moldova de UE, totuinu putem să nu constatăm că politica Chiinăului de ampliicare a prestaţiei ţă-rii noastre de stat sud-est–european nu a convins UE să o includă în Procesul deStabilizare i Asociere al Balcanilor de Vest. Mai mult decât atât, UE continua sătrateze Republica Moldova ca parte componentă a spaţiului post-sovietic, alături deUcraina, Rusia, Belarus, Armenia, Azerbaidjan i Georgia. Politica Europeană deVecinătate (PEV)249 este o conirmare cât se poate de clară că Chiinăul nu a reuit

să determine UE să-i calibreze viziunea sa aţă de Republica Moldova prin prismaapartenenţei acesteia la Europa de Sud-Est. În realitate, imaginea ţării noastre departe integrantă a Europei de Sud-Est nu a acumulat masa critică necesară pentru aprevala, în minţile actorilor de decizie ai UE, asupra calităţii sale de parte compo-nentă a Europei de Est, post-sovietice. Anume în această postură de stat est-euro-pean, Republica Moldova a i ost inclusă în PEV 250, elaborată de UE pentru a creaîn jurul său un cerc de state prietene, democratice, prospere i stabile, care s-ar bu-cura de aceleai avantaje economice i comerciale ca i statele membre ale UE, însă,ără a li se oeri perspective clare de integrare politică în UE. În acest el, Republica

Moldova a ajuns să ie inclusă de UE într-un pachet regional ce cuprinde deopotrivăstatele din Europa de Est – post-sovietică251, precum i ţări non-europene din bazi-nul Mării Mediterane252, toate împreună excluse de la Politica de Extindere a UE.

În acest context, apare legitima întrebare de ce mult trâmbiţatele succese realizatepe tărâmul politicii de cooperare regionale în Sud-Estul Europei nu s-au materializatîn includerea Republicii Moldova în pachetul statelor din Balcanii de Vest cu per-spective clar deinite de integrare în UE?

Eecul Chiinăului de a valoriica la maximum politica sa de cooperare regionalăîn Sud-Estul Europei poate i justiicat parţial de oboseala extinderii ce a cuprins sta-

tele membre ale UE după aderarea la aceasta din urmă a douăsprezece noi state dinEuropa Centrală i de Est, în mai 2004 i ianuarie 2007, de asemenea, de necesitateadigerării acestor două extinderi înainte de a se lansa într-un eventual nou proces delărgire spre Est, precum i de imperativul ajustării interne a structurilor supranaţi-

249PEV a ost lansată de UE în anul 2004 în contextul extinderii sale spre Est, pentru a evita apariţiade noi linii de divizare între UE lărgită şi statele sale vecine excluse de la politica sa de extindere. DeşiPEV are elemente structurale inspirate din politica de extindere a UE, totuşi ea rămâne o politicădierită de cea din urmă.250Republica Moldova a aderat ocial la PEV, la 22 ebruarie 2005, în urma semnării Planului de

acţiuni cu UE, care este un instrument politic de implementare a PEV.251Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Belarus.252 Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Libia, Liban, Maroc, Palestina, Siria şi unisia.



129

onale ale UE la cerinţele dictate de nevoia eicientizării activităţii lor în condiţiilecreterii numărului de state membre ale UE de la 15 la 27 de state.

Aceste considerente nu pot însă anula cauzele interne care au împiedicat diploma-ţia de la Chiinău să ancoreze Republica Moldova la pachetul statelor din Balcaniide Vest de integrare în UE, exploatând în acest sens dimensiunea Europei de Sud-Est a cooperării regionale. Astel, în viziunea noastră, politica Republicii Moldovade cooperare în Sud-Estul Europei a ost i, cu regret, continuă să ie aectată, înspecial, de trei deicienţe majore, i anume:

• existenţa unei discrepanţe vizibile între mesajul de integrare europeană alRepublicii Moldova i eorturile autorităţilor de la Chiinău de a întări acest me-saj cu un proces continuu, coerent i credibil de implementare a reormelor politi-ce, economice i sociale obligatorii pentru avansarea pe calea integrării europene;

• promovarea unei politici externe cu vectori oscilanţi, ce are ca eect diminua-rea credibilităţii mesajului i eorturilor de integrare europeană ale Republicii

Moldova;• slaba capacitate instituţională destinată capitalizării oportunităţilor, avanta-

jelor i perspectivelor oerite de cooperarea regională, în particular pe dimen-siunea sud-est–europeană.

Fără depăirea acestor deicienţe structurale, randamentul eorturilor de integrareeuropeană întreprinse de Chiinău prin intermediul ilierei sud-est–europene a poli-ticii sale de cooperare regională riscă să rămână i mai departe unul scăzut i în diso-nanţă evidentă cu ambiţiile europene ale Chiinăului. Evoluţia Republicii Moldovadin perioada 1998-2008 este plină de argumente ce vin să conirme concluzia noastră.

Nu este un secret că anume din cauza discrepanţei existente între opţiunea RepubliciiMoldova pentru integrarea europeană i acţiunile întreprinse de autorităţile moldo-vene în sensul materializării respectivei opţiuni, asupra ţării noastre au planat mereusemne de întrebare vizavi de seriozitatea angajamentului pro-Vest al Chiinăului.

Această realitate transpare cât se poate de clar din mesajele i rapoarteleDepartamentului de Stat al SUA i ale instituţiilor internaţionale cu reerire la pro-movarea i respectarea valorilor i libertăţilor democratice în Republica Moldova,în perioada 2001-2005, când Republica Moldova a avut mai multe anse de a i in-clusă în pachetul Balcanilor de Vest, decât după includerea sa în Politica Europeană

de Vecinătate. De exemplu, la 27 ebruarie 2002, alat într-o vizită de lucru laChiinău, dl Steven Pier, asistentul adjunct al secretarului de stat al SUA pentruEuropa i Eurasia, susţine o conerinţă de presă în cadrul căreia atrage atenţia autori-tăţilor de la Chiinău că în ultimele luni au ost întreprinse acţiuni ce au determinat

Washingtonul să se întrebe dacă Republica Moldova rămâne idelă cursului pe caleareormei i integrării europene253.

De asemenea, rapoartele Departamentului de Stat al SUA cu privire la respectareadrepturilor omului în Republica Moldova în anii 2001, 2002, 2003, 2004 i 2005scot în evidenţă existenţa unor lacune serioase în domenii importante pentru bunauncţionare a democraţiei în Republica Moldova, precum asigurarea independenţei

253http://www.azi.md/news?ID=17971



130

sistemului judiciar, libertatea mass-media, accesul la inormaţii de interes public sauimplementarea i respectarea legislaţiei în domeniile respective254. La această listăpot i adăugate i rapoartele Departamentului de Stat al SUA cu privire la starealibertăţii conesiunilor religioase în lume din 2001, 2002, 2003, 2004 i 2005, încare se menţionează că legislaţia în domeniu din Republica Moldova conţine încărestricţii ce inhibă activitatea unor organizaţii religioase255.

Concluziile i îngrijorările la care au ajuns oicialii americani în rapoartele lorcu privire la Republica Moldova se regăsesc, de asemenea, în rapoartele FreedomHouse256, în luările de poziţie ale Organizaţiei de Securitate i Cooperare în Europa(OSCE) i de Consiliul Europei vizavi de ingerinţele puterii centrale în timpul ale-gerilor repetate pentru uncţia de guvernator al Găgăuziei din 2002257, de implicarepolitică directă a puterii centrale în activitatea editorială a companiei „eleradio-Moldova”258, desăurarea nesatisăcătoare a alegerilor locale din 25 mai 2003259,suspendarea licenţelor posturilor municipale de radio i V „Antena C” i, respectiv,

„Euro V”260 sau cu reerire la slaba protejare a investiţiilor străine în ţara noastră261.Suspendarea inanţării Republicii Moldova de către Fondul Monetar Internaţional(FMI) în 2003, de asemenea, a trimis Occidentului un mesaj îngrijorător desprestarea reormelor economice din ţara noastră262.

Parcursul reormator al Chiinăului rămâne în continuare unul neuniorm i am-biguu, chiar i după ce autorităţile moldovene i-au asumat angajamente concrete înrelaţia lor cu UE, prin Planul de acţiuni RM–UE, din 22 ebruarie 2005. Aceastăstare de lucruri este expusă în rapoartele Comisiei Europene, din decembrie 2006i aprilie 2008, cu privire la implementarea de către Chiinău a Planului de acţiuni

convenit cu UE. Ambele rapoarte remarcă existenţa unei discrepanţe între procesulde adoptare a legilor de către Parlament i implementarea lor eectivă de către auto-rităţile centrale, mai ales la capitolele cu privire la independenţa justiţiei, libertateamass-media, combaterea corupţiei i dezvoltarea unui mediu de aaceri avorabilpentru atragerea investiţiilor străine în economia Republicii Moldova.

În acelai timp, promovarea unei politici externe cu vectori oscilanţi i conjunctu-rali nu a ăcut decât să extindă starea de nebulozitate din jurul adevăratelor obiectivede politică externă i internă urmărite de autorităţile de la Chiinău începând cu

254

http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2001/eur/8304.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2002/18381.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2003/27854.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2004/41697.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2005/61664.htm255http://www.state.gov/g/drl/rls/ir/2001/5635.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2002/18381.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/ir/2004/35473.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/ir/2005/51569.htm256http://www.azi.md/news?ID=24662; http://www.azi.md/news?ID=34218; http://www.azi.md/news?ID=37306257http://www.azi.md/news?ID=21312258http://www.azi.md/news?ID=22589259http://www.azi.md/news?ID=24184260

http://www.azi.md/news?ID=27824261http://www.azi.md/news?ID=28540262http://www.azi.md/news?ID=25117; http://www.azi.md/news?ID=26597



131

ebruarie 2001, când Partidul Comunitilor din Republica Moldova (PCRM) a pre-luat pe cale democratică puterea executivă în ţara noastră, anunţând că integrarea înCSI i aderarea la Uniunea Rusia-Belarus se vor număra printre obiectivele strategiceale politicii externe ale Republicii Moldova. Axarea aproape în exclusivitate pe vecto-rul estic în deavoarea celui vestic a avut ca rezultat notoriu Memorandumul Kozak din 2003 de soluţionare a conlictului transnistrean, care în cazul acceptării sale decătre Chiinău ar i plasat erm Republica Moldova în sera de inluenţă a FederaţieiRuse. Dei respins în ultima clipă de Chiinău, Memorandumul Kozak a accentuatincertitudinile i precauţia partenerilor occidentali aţă de Republica Moldova.

Aderarea Republicii Moldova la Politica Europeană de Vecinătate, prin semnareaPlanului de acţiuni RM–UE, nuanţarea Parteneriatului cu Alianţa Nord-Atlanticăprin negocierea i semnarea în 2006 a Planului individual de acţiuni cu NAO,creterea prezenţei UE i SUA în Republica Moldova începând cu 2005263, impună-toarea asistenţă tehnico-inanciară de care se bucură Republica Moldova din partea

UE264 – toate acestea sunt semne că vectorul vestic este în măsură să prevaleze în ţaranoastră. Cu toate acestea, nesiguranţa Occidentului aţă de Republica Moldova nua dispărut. Actualmente, noile discuţii demarate de Chiinău cu Moscova, începândcu anul 2006, cu privire la soluţionarea conlictului din regiunea transnistreană,ără participarea nemijlocită a reprezentanţilor UE i SUA i într-o atmoseră semi-transparentă, contribuie i ele la alimentarea în continuare a suspiciunilor parteneri-lor occidentali vizavi de seriozitatea angajamentului nostru de integrare europeană.

Nu în ultimul rând însă, eorturile depuse de diplomaţia moldoveană în vederea va-loriicării la maxim a dimensiunii sud-est–europene au ost subminate de slaba capa-

citate instituţională mobilizată de Guvern pentru coordonarea participării RepubliciiMoldova la variile iniţiative regionale. Pentru majoritatea ministerelor i agenţiilorguvernamentale cooperarea regională a ost i este un eort perieric activităţii lor pri-mordiale, ele nedispunând, nici în prezent, de resursele umane i materiale adecvatepentru asigurarea unei implicări constante la proiectele de cooperare din Europa deSud-Est. În aceste condiţii, întreaga responsabilitate pentru promovarea cooperăriiregionale în spaţiul Europei de Sud-Est i-a revenit Ministerului de Externe, ale căruicapacităţi instituţionale sunt la el limitate. Crearea unităţilor de integrare europeanăîn ministerele i agenţiile guvernamentale ar i trebuit să amelioreze situaţia la acest

capitol. Cu regret însă, situaţia s-a schimbat oarte puţin. De altel, insuicienta pre-gătire a uncţionarilor moldoveni în domeniul integrării europene a ost relieată deînsui ministrul de Externe, Andrei Stratan, în discursul său ţinut în timpul reuniu-nii Comisiei Naţionale de Integrare Europeană din 26 septembrie 2008.

263Începând cu anul 2005, UE şi SUA sunt observatori în procesul de soluţionare a problemei trans-nistrene în ormatul “5+2”. De asemenea, începând cu acelaşi an, UE are un reprezentat special alConsiliului UE pentru Moldova, o Delegaţie Permanentă a Comisiei Europene la Chişinău şi oMisiune de Monitorizare şi Asistenţă la Frontiera Moldo-Ucraineană (EUBAM).264În perioada 2007-2010, Republica Moldova va recepţiona de la UE, prin instrumentul nanciar

al Politicii Europene de Vecinătate (ENPI), asistenţă nanciară în valoare de 210 milioane EURO.Republica Moldova beneciază de cea mai mare asistenţă nanciară pe cap de locuitor printre stateleeuropene ale Politicii Europene de Vecinătate a UE.



132

9. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul GUAM

Victor Chirilă, director executiv, APE

9.1. Geneza şi afirmarea GUAM

De acto, GUAM a ost creată în mai 1996 în contextul discuţiilor în cadrulOSCE reeritor la implementarea ratatului privind orţele armate convenţionaleîn Europa (FACE), precum i al negocierilor privind versiunea adaptată a ratatuluiFACE, semnat în 1999, la Istanbul. Iniţiativa ormării Grupului GUAM, com-pus din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan i Moldova a aparţinut viceministrului deExterne al Azerbaidjanului, Araz Azimov. Iniţiativa acestuia nu ar i prins rădăcini,dacă toate cele patru ţări nu ar i împărtăit un pachet de interese strategice comune:

• respectarea de către Rusia a angajamentelor sale de reducere a orţelor armateconvenţionale în Europa, asumate prin ratatul FACE;

• coordonarea poziţiilor lor în contextul negocierii versiunii adaptate aratatului FACE;

• respectarea i consolidarea suveranităţii, independenţei i integrităţii lor;• coordonarea poziţiilor cu privire la soluţionarea conlictelor îngheţate în ca-

drul organizaţiilor internaţionale (Consiliul Europei, OSCE, ONU);• asigurarea securităţii energetice i economice prin dezvoltarea unor coridoare

alternative de transport ce ar lega Europa de Caucaz i Asia Centrală, oco-lind Federaţia Rusă. În acest sens, mari speranţe au ost investite de state-le GUAM în proiectul Uniunii Europene (UE) – Coridorul de ransportEuropa–Caucaz–Asia Centrală (RACECA)265, prin care se urmărea relan-

sarea, în variantă modernă, a vestitului „Drum al Mătăsii”, ce a legat în EvulMediu Europa de Asia.

În acelai timp, agenda nedeclarată a majorităţii statelor GUAM a ost crearea unuipol de contrapondere pentru Rusia în cadrul Comunităţii Statelor Independente(CSI), precum i conturarea unui centru de gravitaţie cu aspiraţii prooccidentale înspaţiul post-sovietic. De asemenea, un detaliu important ce trebuie luat în calculeste aptul că toate cele patru state ondatoare au reuzat să acă parte din ratatulCSI cu privire la securitatea colectivă266.

Oicial, GUAM a ost instituită ca asociaţie de state cu ocazia întrunirii eilor de

stat ai Georgiei, Ucrainei, Azerbaidjanului i Moldovei, ce a avut loc la 10 octom-brie 1997, la Strasbourg, în contextul Summitului Consiliului Europei. Faptul căevenimentul s-a produs în capitala democraţiei europene a ost în esenţă un mesajtrimis Occidentului despre orientarea geostrategică a Grupului GUAM. În timp ceUE a recepţionat cu o anumită doză de reticenţă apariţia GUAM, Statele Unite ale

Americii au salutat i sprijinit puternic din start noua asociaţie regională267.

265http://www.traceca-org.org/deault.php?l=en266Vladimir Socor, „GUAM Summit: A New Lease on Lie (Parte 1)”, http://jamestown.org./edm/

article.php?volume_id=407&issue_id=3304&article_id=2369620267În 2001, Congresul SUA a aprobat aproximativ 45 milioane dolari SUA pentru nanţarea proiec-telor GUUAM, iar în 2002, cu asistenţa Departamentului de Stat al SUA au ost demarate două



133

Încurajată de SUA, GUAM organizează următorul său summit în capitala ameri-cană, Washington D.C., cu prilejul participării eilor de stat ai GUAM la SummitulNAO din 23-24 aprilie 1999. Summitul GUAM de la Washington a intrat în is-torie prin decizia sa de a aproba aderarea Uzbekistanului la Grupul statelor GUAM.Ca urmare, GUAM devine GUUAM268, iar aria sa geograică se extinde până în

Asia Centrală. Alarea Uzbekistanului în GUUAM se va dovedi a i una de scurtadurată. Începând cu 2002, Uzbekistanul i-a suspendat participarea la activităţileasociaţiei regionale, iar în 2005 îi anunţă ieirea din GUUAM, motivul ormulatiind axarea excesivă a cooperării pe componenta ideologică i militar-patriotică, pesoluţionarea conlictelor îngheţate, crearea unor ormaţiuni militare comune i revi-zuirea sistemului de securitate existent. Întâmplător sau nu, dar argumentele adusede Uzbekistan pentru a abandona GUUAM-ul în anul 2005 sunt aproape identicecu poziţia Federaţiei Ruse vizavi de această organizaţie.

Chiar de la constituirea GUAM, Moscova a ost nemulţumită de apariţia acesteia.

Pentru Guvernul de la Moscova i marea majoritate a mass-mediei ruse, GUAM aost i rămâne o organizaţie ce trebuie privită i tratată cu suspiciune i chiar ostili-tate, deoarece în viziunea autorităţilor ruse, principala „raison d’être” a GUAM-uluieste crearea unei alianţe politico-militare îndreptată împotriva intereselor naţiona-le ale Rusiei. Interesată în disoluţia GUAM, Rusia a urmărit mereu să subminezeautoritatea ei în ochii Occidentului, distorsionând intenţionat esenţa i obiectivelecooperării în cadrul GUAM. otodată, Rusia a exersat în permanenţă presiuni asu-pra unor state membre pentru a le orţa să se distanţeze de proiectul GUAM 269,Republica Moldova iind un exemplu relevant în acest sens. Concomitent, Moscova

s-a obinuit să utilizeze existenţa GUAM ca pe un argument în plus pentru susţi-nerea enclavelor secesioniste din Georgia, Republica Moldova sau Azerbaidjan270.Desigur, poziţia ostilă a Rusiei s-a răsrânt negativ asupra eicienţei i coeziunii

GUAM. Însă, la el de adevărat este i aptul că, în perioada 1998-2005, GUAM nua reuit să ormuleze explicit propria misiune colectivă i, mai ales, să dea substanţăconvingătoare raţiunii existenţei sale prin realizări concrete în domenii precum co-operarea energetică, dezvoltarea reţelei de transport sau acilitarea comerţului întreele. Eecul GUAM-ului de a deveni o organizaţie viabilă în perioada 1998-2005 aost cauzat, însă, de mai mulţi actori interni i externi. De exemplu, nu putem negli-

ja aptul că anume în această perioadă asistăm la ieirea de pe scena politică a artiza-nilor GUAM: preedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, în 2001, preedin-tele Georgiei, Eduard evardnadze, în 2003, preedintele Ucrainei, Leonid Kucima,în 2004 i preedintele Azerbaidjanului, Heidar Aliev, în 2003. În condiţiile în care

proiecte de cooperare în cadrul GUUAM: Crearea Centrului Virtual de Inormare cu privire laCombaterea erorismului şi a Crimei Organizate şi Facilitarea comerţului şi transportului în spaţiulGUUAM.268În ormula GUUAM, Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Moldova, organizaţia a exis-tat până în anul 2005, când a revenit din nou la GUAM.269

Vladimir Socor, „GUAM Summit: A New Lease on Lie (Parte 1)”, http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=407&issue_id=3304&article_id=2369620270Ibidem.



134

cooperarea în cadrul GUAM era slab instituţionalizată, însă puternic personalizată,apusul principalilor lideri politici ai GUAM a aectat negativ eicienţa organizaţiei.De asemenea, în acest context, trebuie luată în considerare i politica externă bivec-torială, plină de ambiguităţi, promovată de respectivii ei de stat ai GUAM.

În anul 2001, la Summitul GUAM de la Ialta, Ucraina reia iniţiativa instituţiona-lizării GUAM. La acest summit statele membre adoptă Carta GUAM, care institu-ţionalizează oicial cooperarea i dialogul politic la nivel de ei de stat – în calitatede or suprem, la nivel de minitri de Externe – în calitate de or executiv i la nivelde coordonatori naţionali – însărcinaţi cu monitorizarea implementării proiectelorcomune i să pregătească reuniunile la nivel de ei de stat sau de minitri de Externe.otodată, la Summitul de la Ialta din 2001 s-a convenit asupra creării unui SecretariatPermanent, precum i a unui Oiciu de Inormare cu sediul la Kiev. Dar, toate acestemăsuri prevăzute în Carta GUAM de la Ialta au rămas aproape în totalitate nemate-rializate, la el ca i Acordul de liber schimb semnat de statele GUAM în 2002.

Printre actorii care au subminat autoritatea, viabilitatea i eicienţa GUAM s-anumărat i atitudinea ambiguă a UE aţă de GUAM271. De exemplu, neglijarea pro-iectului RACECA de către UE a lipsit statele GUAM de un crucial partener i,mai ales, investitor necesar pentru întărirea securităţii lor energetice i economiceprin construirea coridoarelor alternative de transport ce ar i conectat Europa laresursele energetice din bazinul Mării Caspice i din Asia Centrală. Dezinteresul,aproape total, al UE pentru inanţarea proiectelor GUAM, cuplat cu incapacitateastatelor membre de a investi propriile resurse inanciare în vederea implementăriirespectivelor proiecte, a avut ca eect diminuarea credibilităţii GUAM ca organizaţie

regională capabilă să-i atingă obiectivele.În perioada 2003-2005, în Ucraina, Georgia i Azerbaidjan are loc ascensiuneaunor lideri noi cu viziuni moderne proeuropene: Mihail Saakavili devine preedin-te al Georgiei în 2003, Ilham Aliev este ales preedinte al Azerbaidjanului în 2003,iar Victor Iucenco este ales preedinte al Ucrainei în 2004. i în Republica Moldovaasistăm la o reorientare bruscă spre Vest a politicii externe. Metamoroza politi-cii externe a Republicii Moldova prinde contur după alimentul MemorandumuluiKozak de soluţionare a conlictului transnistrean, aliment ce a condus la înrăută-ţirea relaţiilor dintre Chiinău i Moscova, sub presiunea revoluţiilor colorate de laibilisi i Kiev i a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2005. Înplus, exact în această perioadă au loc noi valuri de extindere spre est a NAO i UE,astel încât rontiera spaţiului euroatlantic ajunge în imediata apropiere a GUAM.

Aceste evoluţii de ordin intern i extern oeră în anul 2005 noi oportunităţi pentrurevigorarea GUAM. Încurajaţi de această nouă conjunctură regională, statele mem-bre ale GUAM convin să ructiice momentul prielnic.

Începând cu Summitul GUAM de la Chiinău, din 21-22 aprilie 2005, suntemmartorii unei serii de acţiuni i iniţiative ce urmăresc revigorarea acestei organizaţii

271 Această atitudine a UE continuă şi în prezent. Actualmente nu este, încă, clar dacă războiul

ruso-georgian din august 2008 va schimba sau nu optica UE vizavi de GUAM. Nu este exclus caviitorul Parteneriat Estic al UE, aat în prezent în proces de ormulare, să aducă claricări în aceastăprivinţă.



135

regionale prin depăirea deicienţelor structurale care au subminat autoritatea sa iau împiedicat-o să devină o organizaţie regională viabilă i credibilă. Primul pas înaceastă direcţie a ost ăcut la reuniunea eilor de stat ai GUAM de la Chiinău,unde dezideratul creării unei arii de securitate i stabilitate democratică în baza nor-melor i valorilor europene este deinit oicial ca obiectiv strategic comun al statelorGUAM. Pentru a transpune în practică acest obiectiv comun, statele GUAM cadde acord să transorme asociaţia lor într-o organizaţie regională. Astel, conormDeclaraţiei Summitului GUAM de la Chiinău „În numele democraţiei, stabilităţiii dezvoltării”272, noua organizaţie regională urma să ie întemeiată pe adeziunea laaceleai principii, valori i obiective, printre care se numără:

• respectarea principiilor democraţiei, supremaţiei legii, drepturilor i libertă-ţilor omului;

• determinarea statelor membre de a contribui în comun la susţinerea păcii istabilităţii, precum i intenţia lor de a stabili o cooperare politică i militară;

• condamnarea caracterului distructiv al separatismului i intensiicarea eor-turilor concertate ale statelor membre GUAM în vederea soluţionării con lic-telor separatiste din Republica Moldova, Georgia i Azerbaidjan;

• asumarea politicii de aproundare a integrării europene a statelor GUAM, prinstabilirea de relaţii de parteneriat cu UE i NAO, având ca scop crearea unuispaţiu comun euroatlantic de securitate, cooperare economică i transport;

• implementarea Acordului privind crearea ariei de comerţ liber, precum iaproundarea cooperării în domeniul energetic.

Procesul instituţionalizării i deinirii misiunii comune a GUAM este continuat

la Summitul GUAM de la Kiev din 23 mai 2006. La acest summit, eii de stat aiGUAM decid transormarea asociaţiei lor într-o organizaţie internaţională întitulată„Organizaţia pentru Democraţie i Dezvoltare Economică – GUAM”273. Respectivadecizie iniţiază instituţionalizarea oicială a GUAM într-o ormă nouă i cu o misi-une comună clar ormulată274:

• crearea unui spaţiu regional al democraţiei, securităţii, dezvoltării economicei sociale stabile;

• materializarea opţiunii europene comune;• punerea în practică a politicilor comune destinate consolidării relaţiilor cu

UE i NAO.În 2006-2008, sunt întreprinse acţiuni în vederea impulsionării cooperării practice

în domenii precum comerţul, transportul sau securitatea energetică. De exemplu, laSummitul GUAM de la Kiev are loc semnarea Protocolului privind intrarea în vigoarea Acordului de liber schimb semnat în 2002. De asemenea, în această perioadă asistămla extinderea ormatului statelor partenere ale GUAM, care include în prezent nu doarSUA, dar i Bulgaria, Polonia, România, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia i, chiar,

272Te Chisinau Declaration o the GUUAM Heads o States „In the name o democracy, stability and development”, http://guam-organization.org/en/node/438273

GUAM Summit Communiqué, 23 May 2006, Kyiv, http://guam-organization.org/en/node/442274Vladimir Socor, „Guam in Kyiv: Another Summit o Good Intentions”, http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=414&issue_id=3739&article_id=2371115



136

Japonia. În acelai timp, prin includerea statelor GUAM în Politica Europeană deVecinătate, UE reuete să-i sporească vizibilitatea politică în arealul GUAM. În do-meniul transportului, GUAM reuete să încheie în 2008 un parteneriat de cooperarecu Uniunea Internaţională a Drumurilor, care a lansat o Nouă Iniţiativă Eurasiatică deransport (NELI). Conorm acestei iniţiative, statele GUAM vor participa la creareaunui coridor de transport, de măruri i pasageri, ce va lega Europa de Caucaz i AsiaCentrală de-a lungul renumitului drum istoric al mătăsii275.

În aceeai listă de acţiuni poate i inclusă i lansarea conceptului creării Spaţiului de tranzit al energiei Mărea Caspică – Marea Neagră – Marea Baltică. Acest nou concepta ost aprobat la Summitul Energetic de la Kiev, din 22-23 mai 2008, la care au par-ticipat preedinţii Ucrainei, Azerbaidjanului, Georgiei, Poloniei, Lituaniei, Letonieii Estoniei, precum i reprezentanţi oiciali ai UE i SUA 276. Noul concept de tranzital energiei prevede conectarea statelor producătoare de petrol i gaz din bazinul MăriiCaspice, prin Caucazul de Sud i Ucraina, cu statele consumatoare din UE. Văzut

prin prisma acestui nou concept, spaţiul GUAM poate deveni o componentă indis-pensabilă a viitoarei politici comune a UE în domeniul securităţii energetice.

i totui, în ciuda acestor evoluţii pozitive, GUAM, în noua sa ormă, nu a reuitîncă să se debaraseze de impedimentele structurale. Din cauza politicii sale externeambigue, Republica Moldova rămâne în continuare liantul slab al GUAM. La rân-dul ei, elita politică din Ucraina nu are o viziune comună vizavi de GUAM. În timpce partidele prooccidentale sunt pentru aproundarea cooperării în cadrul GUAM,nu acelai lucru poate i spus cu siguranţă despre inluentul Partid al Regiunilor,condus de Victor Ianukovici, care se pronunţă pentru o politică echilibrată în raport

cu Moscova. Ratiicarea Cartei GUAM în Rada Ucrainei, ce avut loc în martie2008, a conirmat, o dată în plus, această realitate. După cum se tie, Carta GUAMa ost ratiicată de parlamentarii ucraineni la limita posibilă, adică cu 226 voturipentru. De asemenea, printre deicienţele GUAM se regăsesc în continuare:

• implementarea lentă a Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber din2002;

• lipsa unor proiecte occidentale credibile de construire a unor conducte ener-getice i coridoare terestre de transport, care ar trece prin teritoriul statelorGUAM, conectând bazinul Mării Caspice, bogat în resurse energetice, cu UE;

•

pasivitatea UE în vederea iniţierii unui parteneriat activ cu GUAM, în par-ticular în vederea revigorării unor proiecte mai vechi, cum este RACECA,sau pentru implementarea unor noi proiecte de transportare a resurselor ener-getice din Caucaz i Asia Centrală în UE, cum ar i proiectul NABUCO277;

• nesoluţionarea conlictelor separatiste din Azerbaidjan, Georgia i Republica

275Vladimir Socor, “Guam Summit Held amid Adverse rends on Energy and Te Frozen Conicts”,http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=427&issue_id=4548&article_id=2373204276Vladimir Socor, “ransit Space Concept Launched at Kyiv Energy Summit”, http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=427&issue_id=4505&article_id=2373098277

Proiectul NABUCO prevede construcţia unei conducte de gaz natural de 3,300 km, ce ar uniconsumatorii din UE de producătorii din bazinul Mării Caspice, trecând prin urcia, Bulgaria,România, Ungaria şi Austria.



137

Moldova, precum i prezenţa militară a Rusiei în ultimele două state oerăMoscovei pârghii importante pentru a submina activitatea GUAM. RepublicaMoldova este un exemplu clasic în acest sens. De altel, prin agresiunea samilitară împotriva Georgiei din august 2008, Rusia a demonstrat cât de de-parte este capabilă să meargă pentru a-i airma in luenţa politică în arealulGUAM, considerat de Moscova ca iind parte a ieului său geostrategic.

9.2. Participarea Republicii Moldova în cadrul GUAM: o cooperare plină de contradicţii

Asocierea Republicii Moldova la Grupul GUAM a ost determinată, întâi de toa-te, de considerente politice, în particular de necesitatea ca poziţia Chiinăului să ieauzită i luată în calcul la masa negocierilor privind versiunea adaptată a ratatuluiFACE, precum i de imperativul contrabalansării inluenţei Federaţiei Ruse în pro-cesul de soluţionare a problemei transnistrene.

Oricât ar părea de paradoxal pentru unii politicieni de la Chiinău, dar calculeleeconomice au jucat un rol secundar în constituirea GUAM i, mai ales, în adeziuneaRepublicii Moldova la acest or regional. Raţiunile economice nu au ost hotărâtoareîn convingerea Chiinăului de utilitatea practică a GUAM. Realităţile comercial-economice vorbesc de la sine. În 1997, anul oicializării Grupului GUAM, expor-turile Republicii Moldova în Azerbaidjan au constituit 0,17%, în Georgia 0,44%,iar în Ucraina 5,6% din totalul exporturilor sale. i la capitolul importuri situaţianu se deosebea prea mult. Importurile Republicii Moldova în Azerbaidjan, Georgiai Ucraina au constituit 0,30%, 0,02% i, respectiv, 18% din totalul importurilor

eectuate de ţara noastră în anul 1997.De asemenea, unii politicieni din Republica Moldova înclină să creadă că proiec-tul RACECA, patronat i încurajat de UE, s-a numărat printre raţiunile creăriiGUAM. Această ipoteză este, de asemenea, puţin verosimilă, dacă ne gândim laaptul că în anul 1997 RACECA era mai mult o idee în dezbatere, decât un proiectstructurat ce s-ar i bucurat de un sprijin inanciar i logistic din partea potenţialilormari investitori internaţionali. De altel, acest lucru nu s-a întâmplat nici până înprezent. Abia după un an de la constituirea Grupului GUAM, mai precis la 8 sep-tembrie 1998, la Bacu, are loc semnarea Acordului multilateral în domeniului trans-portului internaţional cu privire la dezvoltarea coridorului de transport Europa–Caucaz–Asia Centrală, ce constituie piatra de temelie a proiectului RACECA,conceput să reînvie în variantă modernă renumitul drum istoric al mătăsii.

Decizia Republicii Moldova de a adera la Grupul GUAM nu are la originea sanici ideea semnării unui eventual Acord de liber schimb între statele membre. Dupăcum am arătat mai sus, în anul constituirii GUAM, schimburile comerciale aleRepublicii Moldova cu Azerbaidjan i Georgia erau inime pentru a putea motiva laacea etapă crearea unei zone de comerţ liber cu respectivele state. În acelai timp, în1997, relaţiile comercial-economice moldo-ucrainene beneiciau deja de un acord deliber schimb, semnat între Chiinău i Kiev la 29 august 1995.

Dimensiunea politică a dominat din start cooperarea între membrii GUAM. ot dela bun început, i actorul rusesc a jucat un rol important în interpretarea raţiunii de a



138

i a GUAM de către oicialii moldoveni. Factorii de decizie de la Chiinău au ost întot-deauna contienţi de nemulţumirea Moscovei aţă de apariţia pe teritoriul post-sovietica unei noi asociaţii politice regionale cu aspiraţii prooccidentale i, pe deasupra, perce-pută la Kremlin ca iind îndreptată împotriva intereselor Rusiei în regiune. De aceea,nu este de loc întâmplător aptul că autorităţile moldovene au interpretat i continuăsă interpreteze GUAM-ul ca reprezentând o asociaţie regională motivată în primul iîn primul rând de imperativul dezvoltării i aproundării cooperării economice întremembrii săi. În acest mod, Chiinăul a sperat să menajeze i atenueze susceptibilităţileFederaţiei Ruse vizavi de participarea sa la cooperarea politică în cadrul GUAM.

Spre deosebire de ex-preedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, actualulpreedinte, Vladimir Voronin, a diminuat aproape în permanenţă i în ciuda evi-denţelor caracterul politic al GUAM, urmărind, în acest el, să calmeze suspiciunileMoscovei. otodată, preedintele Vladimir Voronin a exagerat intenţionat rolul eco-nomic al GUAM, ceea ce îi permitea să critice ulterior pe aceasta din urmă pentru

insuccesele sale pe tărâmul cooperării economiceCriticile aduse la adresa GUAM de către preedintele Vladimir Voronin ac, însă,

abstracţie de deicienţele structurale ale organizaţiei. În consecinţă, se creează im-presia că ele sunt verbalizate nu pentru a găsi soluţii la problemele cu care se con-runtă GUAM, ci, în primul rând, pentru a argumenta poziţia conuză i reticenţaRepublicii Moldova de a se implica activ în derularea proiectelor GUAM, pentrua nu supăra Moscova, unde, după cum consideră preedintele Voronin, se alăcheia soluţionării politice a problemei transnistrene. Cert este că nici preedinteleVladimir Voronin, nici restul actorilor de decizie de la Chiinău nu realizează că de

ineicienţa cooperării în cadrul GUAM este de vină i însui Chiinăul, care, înce-pând cu primăvara lui 2001 i până în prezent, s-a remarcat, în mare parte, printr-opolitică ambiguă, pasivă i imprevizibilă în raport cu GUAM. De apt, retorica iacţiunile Republicii Moldova cu privire la GUAM sueră de câteva carenţe majore cese repercutează negativ atât asupra imaginii Chiinăului de partener previzibil, cât iasupra randamentului cooperării politice i economice în cadrul GUAM.

În primul rând, angajamentul Republicii Moldova aţă de GUAM a ost i continuăsă ie alterat de actorul rusesc. Spre deosebire de perioada 1997-2000, începând cuanul 2001, actorul rusesc este mult mai pronunţat în deciziile i acţiunile ţării noas-tre legate de GUAM. Din 2001 i până în prezent, viziunea preedintelui Vladimir

Voronin aţă de GUAM a rămas practic neschimbată. Elementele deinitorii ale poli-ticii Republicii Moldova vizavi de GUAM, în perioada 2001-2008, au ost ormulateîncă în ajunul Summitului GUAM de la Ialta din 6-7 iunie 2001278, i anume:

• Republica Moldova se opune transormării GUAM-ului într-un instrumentde speculaţii politice279;

• GUAM a apărut pe o bază contradictorie, cu un subtext politic oarte conuz;• Republica Moldova este dispusă să participe numai la proiectele cu caracter

278http://www.azi.md./news?ID=1717279

Pentru a evita supărarea Moscovei, în ajunul Summitului de la Ialta din 6-7 iunie 2001, preşedinteleVladimir Voronin a propus ca Federaţia Rusă să e invitată în calitate de observator la reuniuneaşelor de stat ai GUAM, însă propunerea nu a ost susţinută de restul statelor membre.



139

economic i nu are interes pentru proiectele politice;• instituţionalizarea GUAM, ără a se elabora proiecte economice eiciente, nu

are sens;• GUAM nu ar trebui să slăbească rolul i importanţa Comunităţii Statelor

Independente (CSI), ci, dimpotrivă, să le consolideze.În al doilea rând, Republica Moldova nu a avut niciodată o strategie coerentă de

dezvoltare a cooperării economice în cadrul GUAM. Chiinăul oicial s-a arătatmereu nemulţumit de rezultatele cooperării economice a GUAM. Atitudinea sa cri-tică este, însă, puţin credibilă în condiţiile în care Republica Moldova a dat dovadăde inconsistenţă i lipsă de voinţă politică în vederea înlăturării impedimentelorexistente în calea impulsionării cooperării economice. De exemplu, în iunie 2001,preedintele Vladimir Voronin declară că GUAM prezintă interes pentru RepublicaMoldova, mai ales în contextul restabilirii renumitului drum comercial al mătăsii,care, în viziunea sa, ar mări considerabil veniturile statelor membre GUAM.

Pentru a pune în practică acest obiectiv, la Summitul GUAM de la Ialta din 19-20iunie 2002, Republica Moldova semnează Acordul privind crearea Zonei de ComerţLiber între statele GUAM. Cu aceeai ocazie, preedintele Vladimir Voronin ţine sădeclare că Republica Moldova nu beneiciază de un suport practic pe seama apartenen-ţei sale la GUAM, mai mult decât atât, „întregul complex al problemelor economice,sociale i culturale, care azi sunt pe ordinea de zi a GUAM-ului, îi găsesc o dezvoltarenu mai puţin completă i de perspectivă în programele ce se desăoară deja în cadrulCSI”280. otodată, iind „extrem de interesată” în impulsionarea cooperării economiceîntre statele membre ale GUAM, Republica Moldova a tărăgănat timp de trei ani

ratiicarea Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber semnat în iunie 2002281

.Dorinţa Republicii Moldova de a ameliora cooperarea economică a GUAM a ostpusă la îndoială i de întârzierea procesului de instituţionalizare a GUAM, condiţieesenţială pentru eicientizarea acestei organizaţii regionale. La Summitul GUAM dela Ialta din 2001, preedintele Vladimir Voronin a semnat Carta GUAM, documentchemat să instituţionalizeze cooperarea în cadrul GUAM. i din nou, ca i în cazul

Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber, Parlamentul Republicii Moldova ra-tiică Carta GUAM doar la 14 aprilie 2005, deci după abia patru ani de la semnarea ei.

La Summitul GUAM de la Chiinău, din 22 aprilie 2005, preedintele VladimirVoronin reiterează interesul strategic al Republicii Moldova pentru promovarea co-

operării energetice în cadrul organizaţiei. Acest interes declarat este contrazis deapte, de exemplu absenţa preedintelui Vladimir Voronin la Summitul Energetic dela Kiev din 22-23 mai 2008, unde preedinţii Ucrainei, Azerbaidjanului, Georgiei,Poloniei, Lituaniei, Letoniei i Estoniei au aprobat conceptul creării Spaţiului de ranzit al Energiei Marea Caspică – Marea Neagră – Marea Baltică. De asemenea,Preedintele Vladimir Voronin a lipsit de la reuniunile la nivel înalt ale GUAM dela Bacu din 2007 i Batumi din 2008, unde a ost discutată elaborarea unor proiectecomune în domeniul asigurării securităţii energetice.

280

http://www.azi.md./news?ID=19979281 Acordul a ost raticat de Parlamentul Republicii Moldova în ajunul Summitului GUAM de laChişinău, din 22 aprilie 2005.



140

oate aceste momente trezesc, desigur, multe semne de întrebare vizavi de sin-ceritatea discursului i credibilitatea angajamentului Republicii Moldova în raportcu GUAM. Or, având în vedere inconsistenţa i inconsecvenţa de care a dat dovadăpână în prezent Chiinăul atât pe dimensiunea politică, cât i pe cea economică acooperării în interiorul GUAM, este i mai lesne de înţeles de ce Republica Moldovaa rămas în aara proiectului Odesa – Brody – Plotk, conductă prin care ar urma să ietransportat în UE, ocolind Rusia, petrol extras din Azerbaidjan i Kazahstan. Maimult decât atât, supărarea Chiinăului pentru neconectarea ţării noastre la respecti-vul proiect apare i mai lipsită de sens.

În al treilea rând, participarea Republicii Moldova la activităţile GUAM nu a be-neiciat, din partea guvernării de la Chiinău, de o voinţă politică clară i de un an-gajament erm i constant în avoarea aproundării cooperării în interiorul GUAM.Criticile recurente i, în particular, angajamentul ovăitor al Republicii Moldovaîn raport cu GUAM au dat natere la speculaţii recvente privind iminenta ieire

a Republicii Moldova din componenţa GUAM. Aa a ost în perioada 2001-2003,când participările preedintelui Vladimir Voronin la summiturile GUAM din 2001i 2002, ambele la Ialta, au ost precedate de declaraţii dure cu privire la caracterul iperspectivele GUAM282. În 2003, preedintele Vladimir Voronin a reuzat să parti-cipe la Summitul GUAM de la Ialta pentru a nu prelua preedinţia acestei organiza-ţii regionale. În acest el, Chiinăul a evitat să supere din nou aceeai Moscovă, carese angajase, la solicitarea conducerii moldovene, să negocieze o soluţie politică întreiraspol i Chiinău pe la spatele Occidentului.

Din 2006, Chiinăul se ală din nou într-o permanentă cursă contracronometru

de a convinge Moscova să accepte pachetul său de propuneri privind soluţionareaproblemei transnistrene283. Întâmplător sau nu, dar anume începând cu anul 2006asistăm la o nouă deteriorare a poziţiei Chiinăul vizavi de GUAM, care, în celedin urmă, a dus la sâritul scurtei perioade de activizare a participării RepubliciiMoldova în cadrul GUAM, ce a durat din a doua jumătate a anului 2004 i pânăîn primăvara anului 2006. Urmărind să lexibilizeze poziţia Moscovei aţă de pa-chetul de propuneri al Chiinăului, preedintele Vladimir Voronin recurge din noula criticile aspre aduse GUAM-ului în perioada 2001-2003. Cea mai tranantă din-tre ele a ost ormulată la 11 martie 2008, în interviul acordat ziarului moscovit

„Kommersant Daily”, unde, iind întrebat despre participarea Republicii Moldovala GUAM, preedintele Vladimir Voronin a airmat: „De la prezenţa în orice orga-nizaţie trebuie să ie un real olos, dacă acestea nu există, nu există nici interesul dea ace parte din organizaţie. GUAM-ul are perspective sumbre”284.

282http://www.azi.md./news?ID=1717 şi http://www.azi.md./news?ID=19962283Până în prezent pachetul de propuneri nu a ost ăcut ocial public de către autorităţile mol-dovene. otuşi, se cunoaşte că printre elementele principale ale pachetului se numără retragereatrupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova în schimbul asumării de către ţara noastră a sta-tutului de stat permanent neutru, acordarea unei autonomii largi regiunii transnistrene, participa-

rea reprezentanţilor din ransnistria la activitatea instituţiilor centrale, precum şi recunoaştereaproprietăţilor agenţilor economici din Federaţia Rusă în regiunea transnistreană.284http://ino-prim.md/?a=10&nD=2008/03/11&ay=13649



141

În acelai timp, Preedintele Vladimir Voronin a revenit la practica ignorării sum-mitelor GUAM. El nu a participat la Summitul GUAM de la Bacu, de la 19 iunie2007, sub pretextul participării la Consiliul de Cooperare Republica Moldova – UE,ce s-a desăurat la 20 iunie 2007. În schimb, la Summitul de la Bacu, RepublicaMoldova a ost reprezentată de prim-ministrul Vasile arlev, care, conorm stipu-lărilor Acordului de parteneriat i cooperare cu UE, ar i trebuit să conducă dele-gaţia ţării noastre la Consiliul de Cooperare de la Bruxelles. Preedintele VladimirVoronin a ignorat, apoi, Summitul GUAM de la Vilnius, din 10 octombrie 2007,organizat cu ocazia celei de a 10-a aniversări de la crearea GUAM. De asemenea,dânsul a neglijat Summitul GUAM de la Batumi, din 1 iulie 2008, de această datămandatându-l în locul său pe ministrul de Interne, Valentin Mejinschi, decizie ce atrezit nedumerire în rândul omologilor săi din cadrul organizaţiei.

Ratiicarea întârziată a unor înţelegeri importante pentru buna uncţionare aGUAM, precum Carta GUAM (semnată la 20 iulie 2002), a Acordului privind

crearea Zonei de Comerţ Liber (semnat la 20 iulie 2002) sau a Statutului Provizoriual Oiciului Inormaţional GUAM de la Kiev (semnat la 20 iulie 2002), sunt altecâteva momente ce scot în evidenţă adevărata amploare a participării i contribuţi-ei Republicii Moldova la transormarea GUAM-ului într-o organizaţie eicientă iviabilă285. De altel, ratiicarea documentelor de mai sus, ca i adeziunea RepubliciiMoldova la Declaraţia GUAM de la Chiinău din aprilie 2005, nu s-a datorat uneitransormări de substanţă survenite în poziţia Guvernării de la Chiinău aţă deGUAM, ci, mai curând, a ost produsul unei schimbări conjuncturale i temporalede optică, determinată de raţiuni de politică internă i externă.

Atitudinea pro-GUAM maniestată de Chiinău în perioada 2004-2006 trebuieprivită prin prisma epopeii Memorandumului Kozak din 2003, al cărui eec a în-răutăţit relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă, dar a nemulţumit i SUA iUE, care s-au pomenit triate de Republica Moldova, care a negociat în secret cuMoscova. Or, iind ameninţată de o posibilă izolare internaţională în ajunul alege-rilor parlamentare din 2005, guvernarea de la Chiinău a reorientat brusc spre Vestvectorul politicii sale externe, iar, în consecinţă, dimensiunea GUAM a devenit pes-te noapte o prioritate în acest nou context politic.

În prezent, suntem în pragul unei campanii electorale pentru alegerile parlamen-

tare din 2009 i, din nou, nu putem exclude că dimensiunea GUAM ar putea sărevină în atenţia guvernării de la Chiinău. otui, atâta timp cât politica externă aRepublicii Moldova va oscila în uncţie de ciclurile electorale, iar deicienţele struc-turale ale politicii sale aţă de GUAM nu vor i depăite, o eventuală nouă încălzirea relaţiilor Republicii Moldova cu GUAM va i lipsită i de acum încolo de credibi-litate în ochii partenerilor săi.

285oate cele trei documente menţionate mai sus au ost raticate de Parlamentul Republicii Moldo-va la 14 aprilie 2005, deci după trei şi, respect iv, patru ani de la semnarea lor, în ajunul Summitului

GUAM de la Chişinău, din 22 aprilie 2005.



142

10. Relaţiile Republicii Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică (NATO)

Vlad Lupan, expert independent în relaţii internaţionale, ost e al Direcţiei NAO la MAEIE al Republicii Moldova

10.1. Istorie şi argumente

Ultimii zece ani de cooperare a Republicii Moldova (RM) cu Organizaţiaratatului Atlanticului de Nord (NAO) au ost o decadă de relaţii în care apropi-erea ţării noastre de Alianţă s-a schimbat pe ceea ce limbajul oicial numete „relaţiipragmatice” i invers. Ca i alte aspecte ale relaţiilor externe ale Republicii Moldova,acest domeniu a cunoscut oscilaţii, care au depins de percepţiile elitelor politice dela Chiinău privind relaţia cu Rusia i soluţionarea conlictului transnistrean saude perspectivele integrării europene, în cadrul căreia ar urma să ie implementate ireorme în domeniul militar, în particular, i cel de securitate, în general.

Uneori i percepţiile ormate în perioada sovietică au generat o serie de atitudinirezervate vizavi de NAO atât în rândul populaţiei, cât i în rândurile elitelor poli-tice din ţară. Însă, indierent de percepţiile de moment, în ultimii zece ani se atestăo cretere a calităţii cooperării cu Alianţa Nord-Atlantică, a numărului de exerciţiicomune i proiecte, în particular de natură nonmilitară, eventual i pe motiv căapropierea noastră de Europa ne apropie inevitabil de toate organismele europenei euroatlantice i ne-a ăcut, până la urmă, vecini ai NAO. Deseori, din cauzaunei atitudini preconcepute în ce privete NAO, avantajele cooperării cu aceastăorganizaţie nu au ost valoriicate din plin. Pentru a înţelege aceste evoluţii neliniare,ar i bine să acem o incursiune în istoria relaţiilor Republicii Moldova cu Alianţa.

În perioada Războiului Rece, Republica Moldova contribuia, în calitatea de parteintegrantă a URSS, la Pactul de la Varovia. Pactul a ost, tehnic, un acord de coope-rare militară a lagărului socialist, iar, politic, prezenta o alianţă militară anti-NAO,cu tot tacâmul de propagandă, dar i cu acorduri de limitare a orţelor convenţiona-le. Există, deci, două implicaţii majore ale prezenţei Republicii Moldova în posturade parte a URSS i Pactului de la Varovia, care au inluenţat relaţiile ţării noastrecu NAO.

Prima ţine de propaganda anti-NAO desăurată în URSS, care – din motivelecontrapunerii acestor două blocuri – nu a prezentat o viziune obiectivă a oponentului

i care mai are impact asupra perceperii Alianţei de către cetăţenii Republicii Moldova,iar cea de-a două implicaţie încă mai ţine de importanţa pentru Republica Moldovaa tratatului pe care l-a negociat Pactul de la Varovia cu NAO, i anume ratatulprivind orţele armate convenţionale din Europa (FACE). Una din prevederile acestuiratat, aa cum a ost promovată de negociatori, ţine de necesitatea acordului statului-gazdă, pentru ca trupele altui stat membru să staţioneze pe teritoriul acestuia.

În mod paradoxal, în relaţia cu NAO am motenit din timpul URSS două ele-mente care se contrazic: pe de o parte, o atitudine rezervată în anumite cazuri sauchiar antipatie aţă de NAO pe de o parte, iar pe de altă parte, o atitudine pozitivă

vizavi de prevederile în domeniul prezenţei orţelor străine negociate de acea Alianţăaţă de care exista antipatia menţionată mai sus. Cu excepţia celor două elemente,



143

pe care le motenim din perioada sovietică, independenţa Republicii Moldova iconstruirea de la începutul anilor 90 a unor relaţii cu organizaţiile internaţionale,inclusiv cu Alianţa Nord-Atlantică, au rezultat într-o cooperare care a reuit într-oanumită măsură să diminueze din atitudinea negativă aţă de această organizaţie.otui, contradicţiile s-au resimţit pe tot parcursul cooperării Republicii Moldovacu NAO, inclusiv în ultimii 10 ani.

Cooperarea cu Alianţa Nord-Atlantică începe pentru Republica Moldova oda-tă cu independenţa sa. Republica Moldova devine stat membru al Consiliului deCooperare Nord-Atlantică (CCNA) la 20 decembrie 1991. Decizia de a instituiconsiliul este adoptată de NAO la 7-8 noiembrie 1991, la câteva luni după dez-membrarea URSS. Aa cum a ost declarat la reuniunea din decembrie 1991, scopulConsiliului este de a constitui un or de consultări între otii adversari în problemeimportante de securitate europeană. În condiţiile în care Republica Moldova aveade înruntat consecinţele recente ale conlictului transnistrean i a ost martoră a

implicării Rusiei în acesta, subiectele ce ţin de securitatea ţării noastre în contex-tul euroatlantic au ajuns un subiect de îngrijorare i motiv de discuţie în orurileinternaţionale specializate. Structurile de cooperare în domeniul securităţii createde NAO au servit pentru ţara noastră drept organisme în cadrul cărora Chiinăuloicial a reuit să-i acă cunoscute i să promoveze o parte din interesele sale. Se areîn vedere atât dialogul politic din cadrul CCNA, unde au ost prezentate îngrijo-rările Republicii Moldova în ce privete conlictul transnistrean, dar i participareanoastră ulterioară la Parteneriatul pentru Pace, creat în 1994.

La 16 martie 1994, la Bruxelles, a avut loc prima întrevedere a preedinte-

lui Republicii Moldova cu secretarul general al NAO, urmată de semnareaDocumentului-cadru al Programului “Parteneriatul pentru Pace (PpP)”. RepublicaMoldova devine cea de-a 12-a semnatară a PpP i, respectiv, a doua semnatară dinstatele membre ale CSI, după Ucraina. Instituţionalizarea contactelor militare icivile în cadrul Parteneriatului pentru Pace (PpP) a răspuns la o serie de îngrijorăriale Republicii Moldova în ce privete calitatea orţelor noastre armate i capacitatealor de a ace aţă unor acţiuni militare, aa cum s-a întâmplat în cazul conlictuluide pe Nistru. Astel, cadrul PpP permite Republicii Moldova să utilizeze experienţaconstrucţiei militare a statelor participante la acest Program în scopul perecţionă-

rii permanente a propriilor Forţe Armate, pregătirii cadrelor, instruirii lingvisticea oiţerilor Armatei Naţionale a Republicii Moldova, asigură accesul la inormaţii,statistică, surse de ajutor politic, tehnic i inanciar. O atracţie aparte a constituitposibilitatea amiliarizării militarilor moldoveni cu modalitatea organizării operaţi-unilor de menţinere a păcii.

În 1997 Republica Moldova explica interesul aţă Parteneriatul pentru Pace, încare participă de peste trei ani, prin următoarele considerente:

a) cooperarea cu NAO (ca i cu alte structuri europene) antrenează Moldovaîn procesul de ansamblu al integrării europene;

b) programul oeră posibilităţi reale i egale pentru toate ţările de a participa laediicarea noilor relaţii de securitate i cooperare în Europa;



144

“Parteneriatul pentru Pace” oeră Republicii Moldova posibilităţi avorabile încrearea unei armate naţionale moderne i proesionale, în conormitate cu cerinţele,principiile democratice i standardele internaţionale;

Republica Moldova consideră dezvoltarea cooperării în cadrul PpP drept o con-diţie de sporire a propriei sale securităţi, a securităţii regionale i celei internaţionale.

ot în 1997 se produce o schimbare generală la nivel de cooperare cu NAO îndomeniul dialogului politic. Statele au luat notă de potenţialul, importanţa i inten-sitatea dialogului din cadrul CCNA, care a ost completat de Parteneriatul pentruPace i au decis la Sintra, Portugalia, asupra transormării Consiliului de CooperareNord-Atlantică (CCNA) în Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (CPEA), care săuncţioneze în paralel cu PpP. Astel, de la cooperare este eectuată trecerea spre unnivel mai complex de relaţii, în ormă de parteneriat.

10.2. Parteneriatul pentru Pace – un „meniu” din care alegem singuri

În acelai timp, dei vorbim despre asigurarea securităţii statelor, trebuie să men-ţionăm că PpP nu are, în mod direct, acest scop. El este doar un mecanism decooperare i stabilire a încrederii între otii adversari din timpul URSS. Dei acestprogram oeră un cadru de cooperare i mecanisme de susţinere pentru moderniza-rea orţelor armate ale statelor membre ale PpP, programul în cauză nu este îndreptatspre creterea potenţialului orţelor armate ale statelor partenere, dar spre reormareaacestora conorm cerinţelor timpului i în baza principiilor democratice. Cu altecuvinte, statele singure trebuie să înveţe i să-i construiască armatele conorm ce-rinţelor sale, iar una din cerinţele implicite este controlul democratic asupra orţelorarmate.

PpP a ost din 1994 un instrument eicient de cooperare cu noii parteneri, prinaccesibilitatea i importanţa sa, în special pentru ţările Europei Centrale i de Est.

Accesibilitatea acestui mecanism se explică prin aptul că statele membre ale PpPnu erau în nici un el obligate să devină membre ale NAO. În acelai timp, stateleputeau coopera între ele în dependenţă de domeniul de interes. Mai mult, anumitestagii de pregătire proesională sau exerciţii au început să ie organizate chiar decătre partenerii NAO i nu de Alianţă. Astel, un stat partener cum este RepublicaMoldova putea organiza un stagiu de medicină militară, la care să participe maimulţi membri non-NAO decât membri ai acestei Alianţe.

10.3. Republica Moldova – Parteneriatul pentru Pace, de la PIP la IPAP

În ce privete Republica Moldova, participarea la exerciţii comune deseori a de-pins de capacităţile inanciare ale statului, chiar i atunci când a existat voinţă po-litică în acest sens. Însăi participarea oicialilor din Republica Moldova la cursuride perecţionare în diverse domenii tiinţiice, militare sau sociale a depins în maremăsură de inanţarea externă, apt ce actualmente ridică tot mai multe semne deîntrebare.

Astel, participarea RM la activităţile PpP are loc în principal datorită asistenţeioerite de către Guvernul SUA, prin intermediul „Iniţiativei de la Varovia” din iunie1994. Conorm acestei iniţiative, Republica Moldova a beneiciat, de exemplu, până



145

în anul 1999 de asistenţă în valoare de 1.6 milioane dolari SUA, în 2000 – 561.000USD, în 2001 – 334.000 USD, în 2002 – 332.000 USD, iar pentru 2008 asistenţaoerită de către SUA autorităţilor militare din Republica Moldova a depăit suma de400.000 USD.

Putem observa că guvernul SUA a oerit o asistenţă permanentă RepubliciiMoldova pentru a-i proesionaliza armata i alte servicii ce ţin de toate domeniilede securitate a statului. În acelai timp, structura ondurilor oerite s-a schimbat înconormitate cu evoluţiile Republicii Moldova în cadrul PpP. Pentru a înţelege care aost această evoluţie, vom aminti că, din punct de vedere istoric, aderarea RepubliciiMoldova la PpP poate i divizată în cinci etape:

1. semnarea la 16 martie 1994 a documentului-cadru, R. Moldova devenind a12-a ţară semnatară i a II-a din CSI, după Ucraina;

2. etapa elaborării Documentului de prezentare;3. în baza oertelor statelor participante la PpP, publicate într-un compen-

diu de propuneri de exerciţii i pregătiri proesionale, precum i în bazaDocumentului de prezentare, este elaborat Programul individual de partene-riat (PIP). Programul individual de parteneriat evoluează în timp de la o mo-dalitate de cooperare politico-militară, într-un instrument de cooperare, carerămâne dedicată componentei de perecţionare militară i, în acelai timp, îiextinde pentru Republica Moldova zona de aplicare în mai multe domenii,cum ar i cel tiinţiic, al mediului ambiant etc.;

4. aderarea Republicii Moldova în 1995 la Procesul de Revizuire a Parteneriatului(PARP);

5. adoptarea în 2006 a Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP).În termeni generali, PIP este o listă de exerciţii, cursuri i conţine următoarele do-menii de colaborare: controlul asupra armamentelor i dezarmării, protecţia civilă,prevenirea i soluţionarea situaţiilor de criză, planiicarea i desăurarea în comuna operaţiunilor de menţinere a păcii, pregătirea cadrelor i alte aspecte de activitatemilitară, cooperarea tiinţiică etc. Fiecare stat, de asemenea, hotărăte asupra unuiset de obligaţiuni pe care i le asumă benevol i le implementează. În acelai timp,din lista PIP acelai stat îi alege cursurile i exerciţiile pe care le crede necesare,pornind de la interesele sale i participă la ele.

Conorm PIP din 1995, care a evoluat enorm de atunci, Republica Moldova i-aasumat următoarele obligaţiuni: - să pregătească o subunitate pentru operaţiuni de menţinere a păcii sub egida

ONU; - să oere personal militar medical pentru operaţiuni de menţinere a păcii; - să oere aerodromul Mărculeti în conormitate cu activităţile PpP, operaţi-

uni de menţinere a păcii, operaţiuni de asistenţă umanitară; - să pună la dispoziţie pentru instruire i manevre tactice în cadrul PpP centrul

de instruire “Bulboaca”; - să pună la dispoziţie pentru activitatea în cadrul PpP un avion cargou i două

elicoptere de transport.



146

otodată, PIP a permis participarea Republicii Moldova la exerciţii de ordin mi-litar, pentru operaţiuni de menţinere a păcii, dar i la implementarea unor proiectede ordin umanitar, tiinţiic, educaţional. Astel, cooperarea în cadrul PpP prinintermediul PIP trebuie privită mult mai larg decât o simplă cooperare militară cuNAO, ceea ce ar i o viziune limitată i distorsionată.

Începând cu anul 1997, Republica Moldova i-a extins cooperarea cu Alianţa încadrul subprogramului „Ştiinţă pentru Pace”.

• NAO a susţinut două proiecte ale Academiei de tiinţe a Republicii Moldovaîn valoare de aproximativ 153.000 dolari SUA cu privire la accesul Academieide tiinţe la reţeaua INERNE, precum i la dezvoltarea lui ulterioară.

• În anul 1999 a ost inalizat cu sprijinul inanciar al NAO proiectul decreare a reţelei inormaţionale a Academiei de tiinţe.

• Susţinere inanciară din partea Alianţei a obţinut i proiectul “Reţeaua in-ormaţională a comunităţii politehnice”, elaborat de Academia de tiinţe i

Universitatea Politehnică din Moldova.• Cu concursul NAO a ost creată asociaţia RENAM, care are o orientare

educativ-inormaţională. Cercetători tiinţiici din Moldova au obţinut burseîn Italia, Canada i în alte ţări. Astel, au ost acordate patru burse pentrucercetători tiinţiici din ţara noastră, care au conlucrat cu parteneri din ca-drul Alianţei. Încă 24 de cercetători au participat la Ateliere de Cercetări

Aproundate sponsorizate de NAO i la Studii Aproundate ale unor insti-tuţii. ase cercetători din ţara noastră au beneiciat de burse de studii, iar alţitrei – de burse de documentare la NAO.

Dei plasate în cadrul dimensiunii tiinţiice, cu sprijinul inanciar al Alianţei auost realizate proiecte ce ţin de securitatea mediului ambiant . Actualmente, se alăîn proces de derulare un proiect de distrugere a pesticidelor învechite, periculoasepentru populaţie. Un alt proiect se reeră la managementul apelor râurilor Nistrui Prut, care constă în instituirea unui mecanism de testare continuă a nivelului depoluare a celor două râuri i de alertă în cazul în care acest nivel ar depăi parametriicritici.

De asemenea, NAO a acordat Republicii Moldova asistenţa necesară în im-plementarea unor obligaţiunii internaţionale privind controlul şi reducerea

armamentelor. Experţii Agenţiei NAO pentru menţinere tehnică i logistică(NAMSA) au vizitat Republica Moldova în iarna anului 2001 i au dat aviz pozitiv,pentru ca ţării noastre să-i ie acordată asistenţă pentru implementarea Convenţieide la Ottawa privind interzicerea minelor anti-persoană. Cooperarea cu NAMSA aasigurat inanţare, prin intermediul Fondului PpP (PP rust Fund), creat practicpentru state ca Republica Moldova, pentru implementarea a două proiecte ce vizea-ză distrugerea muniţiilor i substanţelor chimice militare extrem de periculoase iinstabile din dotarea armatei naţionale.

Au ost, deci, lansate proiecte de distrugere a muniţiilor cu termen expirat dindotarea Armatei Naţionale a RM, precum i a oxidantului pentru rachete de tip„melanj”. Acest lucru a contribuit la realizarea în anul 2002 a proiectului de neutra-



147

lizare a „melanjului” i de distrugere a stocurilor de mine anti-persoană pe teritoriulrepublicii. Graţie acestui proiect a ost eliminat un pericol ecologic de proporţii ievitate situaţii tragice i recvente în spaţiul ostei URSS, când au explodat depozitede explozibile învechite. Ca urmare, au ost îndeplinite înainte de termen prevederilede bază ale Convenţiei de la Ottawa.

Aa cum am menţionat mai sus, componenta politico-militară rămâne unaoarte importantă în cadrul Parteneriatului pentru Pace, care utilizează PIP pentruca statele partenere să se orienteze mai bine în parteneriat i să-i aleagă acele exerciţide care au nevoie. Este evident că Republica Moldova a ost pe parcursul tuturoranilor axată, în domeniul militar, pe pregătirea pentru operaţiunile de menţinere apăcii, pornind de la necesităţile domestice i de la ideea de a contribui la securitatearegională i internaţională. Astel, în conormitate cu PIP, pe tot parcursul acestorani, au ost întreprinse o serie de acţiuni în vederea pregătirii participării militarilormoldoveni la operaţiunile ONU de menţinere a păcii. În ultimii ani, mai multe con-

tingente de geniti ai Armatei Naţionale au participat la operaţiunea internaţionalăumanitară de deminare din Irak.

Avantajele evidente ale cooperării i dialogul intens cu NAO au condus la deci-zia de a întări mecanismele de cooperare i din partea Republicii Moldova, ceea cear permite trecerea cooperării la un nivel mai eicient. În consecinţă, la 16 decembrie1997 a ost instituită Misiunea Republicii Moldova pe lângă NAO, iar Ministerul

Apărării a delegat un reprezentant permanent în cadrul Celulei de coordonare a PpPla Monk, Belgia. otodată, în 2008, a ost creat un post separat de oiţer de legătură,militar, în cadrul Misiunii Republicii Moldova pe lângă NAO.

Pentru a asigura o tranziţie cât mai e icientă spre o armată proesionistă, RepublicaMoldova a devenit în 1995 membru al Procesului de Planiicare i Revizuire aParteneriatului pentru Pace (PARP). Esenţa procesului a constat în evaluarea imple-mentării PIP i, în mod particular, a stării reale din armatele naţionale i structurilede securitate din statele partenere, în scopul stabilirii pailor absolut necesari pentruimplementarea reormelor în domeniul apărării i al securităţii. Acest deziderat esterealizat prin acordarea de consultanţă i ajutor reciproc dintre Alianţă i parteneri întoate aspectele ce ţin de domeniile securităţii i apărării, prin atingerea a 28 de obiec-tive-cerinţe de interoperabilitate generală. În Republica Moldova au avut loc câteva

cicluri de evaluare PARP. Ultimul, la momentul scrierii acestui material, s-a desău-rat în primăvara anului 2008. În cadrul iecărei evaluări au ost depistate deicienţeîn implementarea PIP i uncţionarea armatei naţionale. De asemenea, au apărutîntrebări privind integritatea i buna uncţionare a sistemului naţional de securitate.

Odată cu independenţa i războiul din 1992, s-a produs deschiderea RepubliciiMoldova i pentru ideile din domeniul militar, al reormelor militare supuse princi-piului eicienţei armatelor i serviciilor care asigură securitatea statului i care erauconorme regulilor europene democratice. Contactul cu membrii NAO a produsun inlux de idei noi privind eicienţa armatei, iar unul din scopurile declarate alecooperării cu NAO au ost i reormele necesare pentru integrarea europeană aRepublicii Moldova.



148

Primele încercări documentate în domeniul reormelor militare au venit din parteaMinisterului Apărării în 1997-1998, când acesta elaborează proiectul Concepţiei reor-mei militare. Discuţiile pe marginea acestui proiect de concept s-au extins neateptat,demonstrând că Parlamentul Republicii Moldova era încă nepregătit pentru a cuprin-de conceptual un asemenea document. Doar după o perioadă extrem de îndelungată,de cinci ani, Concepţia este aprobată de legislativul de la Chiinău la 26 iulie 2002.

Concepţia reormei militare menţionează că principiile de cooperare cu alte ar-mate au la bază controlul democratic al orţelor armate. Faza a doua a reormei(2005-2008) presupunea crearea unei structuri civile i militare a Forţelor Armate,cu o delimitare detaliată a atribuţiilor în domeniul politic, administrativ i al co-mandamentului militar. ot aici se menţionează că acest document îi dorete sărăspundă la situaţia geopolitică actuală, necesitatea de a ne adapta la noile realităţi,riscuri i ameninţări, misiuni de caracter militar de tip nou. Concepţia recunoatestarea deplorabilă a Forţelor Armate i necesitatea de a ajusta necesităţile cu inan-

ţarea disponibilă 286.Problema acestei concepţii este că ea a venit prea târziu i nu a ţinut suicient cont

de raportul dintre posibilităţi i necesităţi, pe care le menţionează. Astel, Concepţiaa ost ormulată în 1997-1998, înainte ca să intervină modiicarea ameninţărilor laadresa securităţii statelor, în particular în urma atacurilor teroriste asupra SUA, pre-cum i a realităţilor din zona Kosovo i a altor evoluţii internaţionale, care au ăcutaceastă concepţie demodată chiar înainte de a i aprobată.

10.4. Evaluarea PARP şi necesitatea trecerii la IPAP

Summitul NAO de la Praga din 2002 a propus instituirea unor mecanisme

speciale în cadrul PpP, care să răspundă i mai bine necesităţilor de securitate ale sta-telor partenere în condiţiile unui climat de securitate în plină schimbare – planurileindividuale de acţiuni ale Parteneriatului (IPAP).

În timp ce statele europene adoptă în 2002 criterii care să corespundă necesităţiiadaptării sectorului de securitate noilor realităţi, Republica Moldova în sârit adop-tă, tot în 2002, Concepţia reormei militare, iind, evident, deja depăită de timp.Ceea ce a ost, totui, important în cazul Republicii Moldova, este aptul că aceastăConcepţie a reormei militare a rezultat în înţelegerea că doar eorturile structurilorde orţă nu sunt suiciente i va i nevoie de o reormă mult mai largă, în domeni-

ile legale, conorme criteriilor europene i obligaţiilor asumate în aţa ConsiliuluiEuropei i, eventual, în chestiunile economice.În realitate, o reormă eicientă a sectorului de securitate, astel încât să cores-

pundă criteriilor europene i prevederilor Consiliului Europei, necesită schimbărimult mai substanţiale într-un set de domenii mult mai largi decât doar cel militar.Rezultatele reormelor menţionate, aa cum am demonstrat mai sus, devin un su-biect important în cadrul dialogului PARP, care se bazează pe criteriile europene deconstrucţie a sectorului de securitate, care să ie controlabil, transparent i să asigureîntr-o manieră democratică securitatea statului i, poate paradoxal, tot el să asiguredemocraţia în stat. Un asemenea sistem, precum înţelegem, presupune implicarea

286Concepţia reormei militare, Monitorul Ocial al Republicii Moldova, nr. 117-119 din 15.08.2002



149

tuturor puterilor din stat, legislativă, executivă i judiciară i nu doar a serviciilor desecuritate i militare.

Astel, PARP evaluează perormanţele structurilor de securitate militară în urmareormei orţelor armate i găsete că Republica Moldova a ost capabilă să participedoar în patru exerciţii PpP, precum i în două exerciţii în spiritul PpP. Constrângerileinanciare continuă să blocheze participarea Moldovei în alte exerciţii, pe care i le-adorit i indicat în PIP. Aceste date sugerează că situaţia economică a RepubliciiMoldova rămâne precară.

Lipsa serioasă de inanţare se repetă din an în an, constată experţii, i are un im-pact aspru asupra capacităţii de a conduce i menţine orţele armate. Auditul PARP,iind o modalitate extrem de deschisă de a discuta problemele depistate i existente, arecunoscut uor aptul că, dei Concepţia a ost aprobată, aceasta nu se bazează pe ostrategie naţională a securităţii, care să corespundă situaţiei la zi i nici unor estimărireale de cheltuieli. De exemplu, Concepţia anticipează că bugetul pentru apărare ar

trebui ridicat de la 0.5% la 2.5% din produsul intern brut (PIB) pe parcursul a 12ani, iar experţii NAO au determinat că o asemenea cretere ar i greu de realizat.Prin urmare, Concepţia este din start neimplementabilă.

Mai mult decât atât, deoarece Concepţia a ost ormulată în 1997, se recunoatecă aceasta are drept bază strategia naţională a securităţii din 1995, care i-a pierdutactualitatea din cauza schimbărilor în climatul de securitate survenite după 11 sep-tembrie 2001. Anume în acest context, s-a ajuns la concluzia că Moldova are nevoiede o asistenţă externă ca să purceadă la o revizuire a sistemului de apărare, care săpresupună ca toate documentele statului să ie aduse în concordanţă cu necesităţile

sale actuale i să ie eectuată o reormă comprehensivă a sistemului de securitate dinRepublica Moldova287. Cea mai bună i unică modalitate de a asigura o astel de re-ormă atotcuprinzătoare, cu implicarea tuturor ramurilor puterii, a ost posibilă doarprin adoptarea i implementarea unui Plan individual de acţiuni ai Parteneriatului– IPAP, care a ost modelat pentru aceste scopuri.

10.5. IPAP, un plan complementar Planului de acţiuni UE – Republica Moldova

Ideea de a adopta un IPAP nu a ost acceptată imediat, deoarece aceasta era i mainouă decât propunerile ormulate în proaspăt adoptata Concepţie a reormei mili-

tare. Chiar dacă această Concepţie era învechită încă până la adoptarea sa, pentruautorităţi ea prezenta o noutate în domeniu i în asemenea circumstanţe adoptareaunei noi idei, care să meargă i mai departe de Concepţie, era diicilă.

În acelai timp, a intervenit i actorul geopolitic. Cooperarea cu NAO a ost unsubiect de nemulţumire în relaţiile dintre Federaţia Rusă i Republica Moldova, maicu seamă în perioada pregătirii Memorandumului Kozak, care prevedea o demili-tarizare a Moldovei. Astel, ca i în cazul Concepţiei reormei militare, a ost nevoiede o perioadă mai lungă în care ideea să ie acceptată. De asemenea, noile circum-

287

Vlad Lupan, Moldova: implications o NAO/EU enlargement, Security-Sector Reorm Andransparency-Building, Needs And Options For Ukraine And Moldova, Te Centre o EuropeanSecurity Studies (CESS), Groningen, Te Netherlands, 2004, p.103-111.



150

stanţe internaţionale de după reuzul de a semna Memorandumul Kozak în toamnaanului 2003, au generat orientarea Partidului Comunitilor din Republica Moldova(PCRM) spre o cooperare mai strânsă cu Occidentul, negocierea unui Plan de ac-ţiuni cu UE i intensiicarea unei cooperări cu NAO, care să asigure reormele însectorul de securitate. Utilizând situaţia avorabilă promovării ideii IPAP, diplomaţiii militarii din Republica Moldova au propus în iarna anului 2004 adoptarea planu-lui individual cu Alianţa Nord-Atlantică.

La începutul anului 2004, preedintele Republicii Moldova dă acordul de prin-cipiu pentru elaborarea IPAP. În 2005, la 7 iunie, preedintele Vladimir Voronin sedeplasează la Cartierul General al NAO pentru a participa la reuniunea ConsiliuluiNord-Atlantic (CNA), în cadrul căreia anunţă CNA despre intenţia de a adopta unPlan individual de acţiuni al Parteneriatului pentru Republica Moldova. În cadrulnegocierilor dintre Alianţă i Republica Moldova, NAO menţionează că înţelegeaspiraţiile europene al Republicii Moldova i îi propune ca IPAP să ie ormulat

astel, încât să constituie un plan complementar Planului de acţiuni UE – RepublicaMoldova. Nevoia ca IPAP să ie complementar vine de la aptul că reormele deintegrare europeană nu vor i complete ără reormele sectorului de securitate. Or,NAO este organizaţia care are experienţa, expertiza i capacităţile necesare pentrua ne asista în reormarea sectorului de securitate al ţării noastre.

10.6. IPAP: obiective şi mecanisme

Planul individual de acţiuni al Parteneriatului prevede acţiuni concrete în maimulte domenii pentru a implementa reorma sectorului de securitate. Aceste do-menii, aa cum este stipulat în Capitolul I al IPAP, sunt integrarea europeană ireormele conorme Planului de acţiuni UE – Republica Moldova, intensiicareadialogului i aproundarea relaţiilor cu structurile euroatlantice.

Cea mai clară explicaţie în ce privete domeniile în care este nevoie de schimbăripentru a implementa o reormă a sectorului de securitate conormă normelor de-mocratice necesare pentru integrarea europeană, poate i găsită în sumarul acestuiCapitol, pe care îl prezentăm mai jos:

Capitolul 1. Problemele politice i de securitate - Aproundarea cooperării cu structurile i instituţiile europene i euroatlantice - Integritatea teritorială i relaţiile cu vecinii

- Reormele democratice, drepturile omului, statul de drept, lupta contra corupţiei - Combaterea terorismului i crimei organizate - Controlul democratic al Forţelor Armate - Dezvoltarea economică i politicile prioritare - Cooperarea cu alte organizaţii internaţionale

Observăm că pentru o reormă eectivă a sectorului de securitate, RepublicaMoldova trebuie, de apt, să implementeze prevederi stipulate i în cadrul Planuluide acţiuni UE – RM. Explicaţia acestor similitudini este că reormele democratice,drepturile omului, statul de drept presupun reormarea i uncţionarea serviciilor de

securitate i apărare în conormitate cu aceleai legi i reguli democratice, speciiceunui sistem european predictibil i transparent de guvernare. Prin urmare, imple-



151

mentarea IPAP este un element indispensabil pentru democratizarea i europeniza-rea ţării noastre.

Pentru a susţine teza de mai sus, vom aduce un citat din acest capitol al IPAP, încare se menţionează explicit: „În procesul de implementare a IPAP, Republica Moldovaîi va coordona acţiunile cu UE i organizaţiile internaţionale active în ţară, pentru aasigura compatibilitatea dintre IPAP, Planul de acţiuni Republica Moldova – UniuneaEuropeană, SCERS, precum i pentru a evita dublarea i suprapunerea în activită

În poida aptului că IPAP asigură un undament solid pentru reorma sectoruluide securitate în Moldova, viitorul acestuia depinde de mai mulţi actori. Una dinproblemele de securitate cu care se conruntă Republica Moldova este conlictultransnistrean. Încercările de a soluţiona acest conlict adesea au intererat cu planu-rile stabilite de apărare i cu reorma sectorului de securitate, de apt i cu obiectivelepoliticii externe. Pe parcursul anilor 2007-2008 am ost martorii unor dramaticeschimbări în acest sens.

De exemplu, iniţiativele prezentate de către preedintele Republicii Moldova, la10 octombrie 2007, vorbesc despre demilitarizarea totală a Moldovei în contextulMăsurilor de Sporire a Încrederii în vederea soluţionării conlictului transnistrean.În acelai timp, s-a încercat soluţionarea conlictului direct cu Federaţia Rusă, înbaza unui pachet de documente. În circumstanţele în care evoluţia propunerilor din2007 nu era clară, iar Federaţia Rusă cerea oprirea cooperării cu NAO, implemen-tarea IPAP a ost redusă, în cele din urmă, la proiecte tehnice.

Conorm prevederilor conceptuale ale IPAP, Republica Moldova s-a angajat săelaboreze, încă în anul 2006, o Concepţie a securităţi naţionale, în baza căreia, ul-

terior, ar i urmat să ie elaborate Strategia securităţii naţionale i Strategia militarănaţională. Aceste documente ar permite trecerea la aza activă a revizuirii sistemuluide securitate i apărare i elaborarea recomandărilor în ce privete ajustările necesareca acest sistem să corespundă Concepţiei i ambelor Strategii. Din păcate, evoluţiiledin 2008 au demonstrat că reormele necesare pentru securitatea statului au căzutpradă jocurilor geopolitice cu Federaţia Rusă. Atât Concepţia adoptată în luna mai2008, cât i apariţia proiectului de Strategie de securitate naţională, în decembrie2008, demonstrează că ambele documente au ost ormulate astel, încât să menajezeinteresele Federaţiei Ruse i nu cele ale Republicii Moldova.

10.7. Concluzii şi recomandări• Cooperarea Republicii Moldova cu NAO s-a dovedit a i ructuoasă.• Cooperarea cu NAO are nu doar conotaţii militare, dar i umanitare, tiin-

ţiice, sociale, iar proiectele implementate de NAO au avut eecte pozitiveîn Moldova, în special în domeniul diminuării riscurilor de ordin ecologic.

• Atacul terorist asupra SUA, conlictul militar din Kosovo, războiul de cincizile al Rusiei împotriva Georgiei i recunoaterea de către Rusia a enclavelorseparatiste, lupta pentru dominarea resurselor energetice i utilizarea lor decătre Rusia în calitate de arme politice împotriva unor state ca Ucraina i

Moldova, demonstrează că schimbările în climatul securităţi internaţiona-le continuă. În acest context, devine imperativă necesitatea ajustării poziţiei



152

Republicii Moldova de o manieră care să asigure clar protecţia necesară dinpartea celor mai credibile instituţii de securitate.

• NAO este unica organizaţie care are expertiza necesară pentru o reormăcalitativă, democratică i europeană a sectorului de securitate, precum i re-sursele necesare să asiste Republica Moldova pe această cale.

• Integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate i inalizată ără imple-mentarea reormelor stipulate de IPAP. Fără acestea, reormele de integrare aţării noastre în UE nu vor i complete.

• Vom aminti de aptul că majoritatea covâritoare a statelor membre NAOsunt i membre ale UE. De asemenea, între NAO i UE există reuniuni decoordonare i inormare privind implementarea IPAP, în calitatea sa de docu-ment complementar integrării europene a Republicii Moldova.

• Ar trebui să urmăm implementarea IPAP în elaborarea concepţiilor i strategii-lor de securitate a statului conorm interesului naţional al Republicii Moldova.

• Implementarea IPAP este în interesul Republicii Moldova. Reormele în do-meniul statului de drept sau al libertăţii mass-media prevăzute în IPAP suntnecesare pentru viitorul democratic al ţării.

• Republica Moldova nu îi poate permite să ie doar un consumator de se-curitate. Credem că discuţia privind necesitatea armatei poate i rezumatăprin analiza “Are oare nevoie Belgia de o armată?”, eectuată de United PressInternational în 2006, în cadrul căreia Even Elio di Rupo, liderul Socialitilorbelgieni vorbitori de limbă ranceză, a declarat: „Nu putem cere să im prote-

jaţi de orice ameninţare, nici să cerem ca securitatea teritoriului nostru să ie ga-

rantată de către partenerii notri i, în acelai timp, să nu contribuim la aceasta.Cel puţin trebuie să maniestăm puţină solidaritate” 288. Această judecată estevalabilă i pentru Republica Moldova, pentru că nimeni nu poate cere să ieprotejat ără să contribuie la această protecţie.

• Într-o perioadă iniţială, o asemenea contribuţie poate i pregătirea, cu asis-tenţa statelor membre NAO, pentru participarea la operaţiuni internaţiona-le de menţinere a păcii, eventual sub egida UE, cu orţe nemilitare, poliţie,

juriti i unităţi de carabinieri. O astel de participare nu ar contrazice în niciun el statutul de neutralitate al Republicii Moldova. În schimb, ar acilita omai mare apropiere a Moldovei de UE;

• Neutralitatea Republicii Moldova nu a dus la retragerea trupelor ruse i lasoluţionarea conlictului transnistrean. În contextul actualelor evoluţii re-gionale i internaţionale trebuie să im pregătiţi pentru eventuale riscuri iameninţări mereu în schimbare, iar anul 2009 ar putea i momentul oportunsă reevaluăm relaţia noastră aţă de neutralitate i cea cu NAO pentru aclariica calea de viitor a Republicii Moldova.

288 Analysis: Does Belgium need an army?, Published: Feb. 14, 2006 at 2:33 PM, By GAREHHARDING, UPI Chie European Correspondent, http://www.upi.com/Security_errorism/Analy-

sis/2006/02/14/analysis_does_belgium_need_an_army/3197/



153

11. Evoluţia reglementării conflictului transnistrean

Dr. Ion Stăvilă, ex-viceministru al Ministerului Reintegrării al RM

11.1. Abordarea problemei

Conlictul transnistrean reprezintă, probabil ără exagerare, cea mai grea problemămotenită din epoca sovietică de Republica Moldova. Zdruncinând din temelie soci-etatea moldovenească de la sâritul anilor ‘80 ai secolului trecut, „sindromul trans-nistrean” a marcat deosebit de puternic viaţa social-politică a Republicii Moldova înperioada de după proclamarea independenţei de stat în anul 1992, uneori punând în

joc destinul său istoric. imp de 20 de ani clasa politică i societatea civilă moldove-nească s-a preocupat în mod iresc i constant de problema ransnistriei, mobilizândresurse umane i materiale impresionante în căutarea unei soluţii adecvate.

În poida percepţiilor i viziunilor dierite cu privire la cauzele i natura dieren-dului transnistrean, majoritatea absolută a populaţiei i orţelor politice de pe am-

bele maluri ale Nistrului, cu anumite excepţii, este pround interesată în depăireacât mai grabnică a problemelor generate de acest con lict, deseori considerat ca iindunul artiicial i absurd. Soluţionarea conlictului în cauză ar contribui la depăireamultiplelor probleme cu care se conruntă oamenii simpli de pe ambele maluri aleNistrului, deschizând, totodată, perspective noi pentru accelerarea dezvoltării soci-al-economice i ediicării unui stat modern, democratic i prosper.

Potrivit unor convingeri cvasigenerale, dierendul transnistrean, spre deosebire dealte conlicte „îngheţate” din spaţiul ex-sovietic, este unul mai puţin complex, acestapt iind de natură să asigure relativ uor identiicarea unei soluţii adecvate în termeni

cât se poate de restrâni. Caracterul artiicial al acestui conlict inspirat din exterior,precum i lipsa unor antagonisme de natură etnică sau religioasă constituie condiţiipropice pentru elaborarea unor scenarii realiste de reglementare. În ciuda anumitordeosebiri de mentalitate, precum i a impactului negativ al ostilităţilor din anul 1992asupra contiinţei populaţiei, oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului nunutresc sentimente de ură i dumănie unul aţa de altul. Moldovenii, ucrainenii, ruiii alte naţionalităţi de pe ambele maluri – în majoritatea lor cretini ortodoci, uniţiîntre ei prin rădăcini istorice adânci, legături de rudenie, căsătorii mixte, prin culturăi tradiţii comune – sunt în general compatibili i capabili să trăiască în pace i bunăînţelegere într-un stat unic. Mobilul comun al acestora este de a depăi cât se poate derapid diicultăţile cotidiene care-i copleesc i de a avea o viaţă mai bună.

Implicarea directă în procesul de negocieri a UE i SUA, în calitate de observa-tori, de rând cu OSCE, Federaţia Rusă i Ucraina, în calitate de mediatori, inspirăun optimism plauzibil în soluţionarea problemei transnistrene. Luaţi împreună, ac-torii internaţionali vizaţi dispun de potenţialul i mijloacele politice i economicenecesare pentru a contribui eectiv la reglementarea dierendului transnistrean înbaza unui compromis rezonabil, capabil să asigure un echilibru de interese geopoli-tice în această parte a Europei.

În virtutea caracteristicii „pozitive” a problemei transnistrene, prin care aceasta se

distinge de alte crize regionale similare, apar mai multe întrebări ireti, dintre caredouă se impun de la sine: De ce eorturile depuse pe parcurs de aproape două decenii



154

în vederea soluţionării problemei transnistrene nu s-au încununat de succes? Carepot i planurile i scenariile posibile de reglementare a conlictului transnistrean?

Evident că problematica transnistreană a suscitat un viu interes din partea cer-cetătorilor tiinţiici, observatorilor i analitilor politici, unor prestigioase centrede analize i studii strategice, exponenţilor societăţii civile, ale căror lucrări au ostolosite la elaborarea studiului de aţă289.

11.2. Originile conflictului transnistrean

Identiicarea naturii „sindromului transnistrean” i a adevăratelor cauze care au ge-nerat apariţia lui este utilă i necesară, îndeosebi pentru cei implicaţi direct în elabora-rea mecanismelor, planurilor i scenariilor adecvate pentru depăirea acestuia. Evidentcă nu este un lucru uor de ăcut, având în vedere implicaţiile politice i controverselecare se perpetuează de mai mulţi ani. Deseori nu doar cetăţenii de rând, dar i politi-cienii, în încercările de a dezvălui originile conlictului transnistrean, din varii motive,

289Молдова: Легких решений нет. Доклад N° 147 МГПК Европа 12 August 2003, http://www.crisisgroup.org/library/documents/europe/147_moldova_rus.pd

Молдова: региональные напряженные отношения в Приднестровье. Доклад N° 157 МГПКЕвропа, 17 June 2004, http://www.crisisgroup.org/library/documents/europe/moldova/157_mol-dova_transdniestria_tensions_rus.pd

Неясное будущее Молдовы. Доклад № 175, Европа, 17 августа 2006, http://www.crisisgroup.org/library/documents/europe/moldova/175_moldova_s_uncertain_uture_rus.pd

Asociaţia avocaţilor oraşului New York. Comitetul Special pentru Aaceri Europene, „Dezgheţareaunui conict îngheţat: aspecte lega le ale crizei separatiste din Moldova”, http://www.justice.gov.md/

upload/Raport%20ransnistria%20Meyer%20rus.docCharles King, „Post-soviet Moldova: A Borderland in ranzition”. In: Moldova post-sovietică: Un ţinut de hotar în tranziţie. Charles King. Ed. bilingvă. Iaşi: Te Center or Romanian Studies, 1997. 118 p.

Iulian Chiu, „Te brakethrough crisis o a quick solution in ransnistria”. In: Iulian Chiu, OazuNantoi, Oleksandr Sushko. Bucureşti: Curtea Veche, 2008.

Oleg Serebrian, Politosera. Ed. 1. Chişinău: Cartier, 2001, 272 p.; Idem. Geopolitica spaţiului pontic . Ed.a 2-a rev. şi act. Chişinău: Cartier, 2006, 208 p.; Idem. Despre geopolitică. Chişinău, Cartier, 2009, 176 p.

Institutul “Ovidiu Şincai”. Raport de analiză politică: ransnistria, evoluţia unui confict îngheţat şi perspective de soluţionare. Bucureşti, sept. 2005.

http://leader.viitorul.org/public/555/ro/raport_romania%20on%20transnistria%5B1%5D.pd

Б. Коппитерс, М. Эмерсон, М. Хёйссен, Т. Ковзиридзе, Г. Нутчева, Н. Точчи, М. Валь.Европеизация и разрешение конфликтов: конкретные исследования европейской периферии.С комментариями Попеску Н., Нодиа Г. Пер. с англ. 2005, 312 с.

Pro et Contra: 2006, сентябрь – декабрь. http://www.carnegie.ru/ru/pubs/procontra/

Igor Boţan. Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană. Chişinău: Arc, 2009, 88 p.

Феномен Приднестровья. 2-е изд. Тирасполь: РИО ПГУ, 2003. Кишинев, 27 апреля 2004 г.

Думитру Мынзэрарь. „Для федерализма в Республике Молдова не существует естественныхпредпосылок”. 16 октября 2008. http://old.azi.md/investigation?ID=51546; Idem. „Молдовадолжна искать новую парадигму разрешения приднестровского конфликта. Часть первая.

Переосмысление”. 26 октября 2008. http://old.azi.md/comment?ID=51681.; Idem. „Молдовадолжна искать новую парадигму разрешения приднестровского конфликта. Часть вторая.Противодействие”. 5 ноября 2008. http://old.azi.md/comment?ID=51847



155

conundă noţiunea de „cauză” cu cea de „pretext”. Astel, unii consideră drept cauzăprincipală a apariţiei conlictului adoptarea în august 1989 a legii prin care limbii mol-doveneti pe bază de graie latină i-a ost atribuit statutul de limbă de stat.

O atare abordare poate i contestată cu uurinţă, iind una simplistă i stereo-tipizată. Este greu de imaginat, bunăoară, că etnicii moldoveni, care constituiaumajoritatea populaţiei de pe malul stâng al Nistrului, puteau să perceapă airmarearolului limbii lor materne în viaţa politică a societăţii drept un apt ce contraveneaintereselor lor i că asta ar i putut servi drept cauză de exprimare a nemulţumirii,protestului sau chiar să ducă la o conruntare armată. Lipsite de temei sunt i încer-cările de a considera drept cauză a apariţiei conlictului reuzul conducerii politicea Moldovei din acele timpuri de a acorda regiunii statutul de zonă economică libe-ră. Circumstanţele respective nu au ost decât pretexte invocate de nomenclaturaadministrativă de pe malul stâng, care a văzut în tendinţele ce se conturau în aceaperioadă o ameninţare în adresa poziţiei sale dominante, pentru a provoca escalada-

rea conlictului, al cărui moment culminant au ost evenimentele tragice din 1992.În realitate, adevăratele cauze ale apariţiei „conlictelor îngheţate” trebuie căutate în

procesele complexe care au avut loc în ultimii ani de existenţă ai Uniunii Sovietice. Esteabsolut evident aptul că ocarele de con lict pe teritoriile unor republici „rebele” au ostinspirate, stimulate i utilizate de centru, care era interesat să-i păstreze controlul eec-tiv asupra tuturor republicilor unionale, utilizând acest instrument pentru a contracaraaspiraţiile ireti ale acestora la suveranitate, libertate i renatere naţională290.

Încercările de a inocula idei despre „dierenţele civilizaţionale” dintre oameniicare locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului, despre necesitatea unui „divorţ civi-

lizat” i despre existenţa unui anumit „popor transnistrean” sunt cu certitudineorţate, tendenţioase, artiiciale i departe de realitatea obiectivă. Chiar dacă amadmite existenţa unui anumit speciic regional, populaţia de pe ambele maluri aleNistrului este compatibilă din toate punctele de vedere i poate trăi în pace i bunăînţelegere într-un stat democratic i indivizibil, care poate i construit împreună 291.

Contientizând bine potenţialul i posibilităţile extrem de reduse pentru a depăi cuorţe proprii conlictul secesionist la scurt timp după izbucnirea acestuia, dar mai alesdupă încercarea la începutul anilor ’90 de a-l soluţiona prin recurgerea la orţă, auto-rităţile moldoveneti care s-au perindat la guvernare au tins în permanenţă să-i con-

certeze eorturile cu anumiţi parteneri externi interesaţi, inclusiv printr-o implicare câtmai substanţială i consistentă a acestora. După modalităţile de abordare a strategiei de

290Семен Никулин, Владимир Соловьев, Дмитрий Мынзэрарь. Роль Российской Федерациив разрешении приднестровского конфликта. http://www.eurasianhome.org/xml/t/expert.xml?lang=en&nic=expert&pid=1077

„Часть первая – упадок СССР и заговор центра”, 26 марта 2007 года. http://politicalmoldova. wordpress.com/2007/03/. „Часть вторая – борьба элит и державные амбиции”, 6 апреля 2007года. http://politicalmoldova.wordpress.com/2007/04/06/. „Часть третья: двуличная дипломатияи выбор России”, 23 апрел я 2007 года. http://politicalmoldova.wordpress.com/2007/04/291

Asociaţia avocaţilor oraşului New York. Comitetul Special pentru Aaceri Europene. „Dezgheţareaunui conict îngheţat: aspecte lega le ale crizei separatiste din Moldova”. http://www.justice.gov.md/upload/Raport%20ransnistria%20Meyer%20rus.doc



156

soluţionare, a mecanismelor olosite i a conjuncturii politice, procesul de reglementarea conlictului transnistrean poate i divizat convenţional în două perioade mari: primaar cuprinde anii 1992-2001; cea de-a doua – anii 2002-2009. În mod iresc, etapelerespective au ost puternic marcate de actorul subiectiv în persoana celor trei pree-dinţi moldoveni care s-au alat la cârma statului: Mircea Snegur, Petru Lucinschi iVladimir Voronin, i, respectiv, de liderul transnistrean Igor Smirnov.

11.3. Evoluţia procesului de reglementare în anii 1992-2001

Primele eorturi de soluţionare panică diplomatică a conlictului transnistreanprin internaţionalizarea acestora au ost întreprinse chiar în toiul ostilităţilor de peNistru în primăvara i vara anului 1992. În poida ateptărilor mari, tentativele deantrenare a României, Federaţiei Ruse i Ucrainei în cadrul aa-zisului mecanismal „celor patru” i intenţia exprimată de preedintele Mircea Snegur într-o scrisoa-re adresată la 23 mai 1992 secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite,

Boutros Boutros-Ghali, de a sesiza oicial Consiliul de Securitate în cazul în careFederaţia Rusă nu va înceta „actul de agresiune împotriva Republicii Moldova i nuîi va retrage orţele sale armate angajate în con lictul din stânga Nistrului”292, nu aucăpătat o dezvoltare adecvată, rămânând în esenţă la stadiul de intenţii.

Internaţionalizarea procesului de reglementare a conlictului transnistrean i in-stituţionalizarea durabilă a acestuia practic a început cu semnarea la Moscova la 21iulie 1992 a acordului cu privire la „principiile reglementării panice a conlictuluiarmat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, precum i prin adopta-rea în decembrie 1992 la reuniunea ministerială a Conerinţei pentru Securitate iCooperare în Europa (CSCE) de la Stockholm a deciziei privind instituirea uneiMisiuni speciale a CSCE în Moldova. Mecanismele de paciicare constituite în bazaacordului menţionat – Comisia Uniicată de Control i aa-zisele „orţe de menţi-nere a păcii” („aa-zise”, pentru că nu corespund criteriilor general acceptate în planinternaţional) –, au contribuit la păstrarea regimului de încetare a ocului. Ele s-audovedit, în ultima instanţă, ineiciente în sensul realizării tuturor obiectivelor ixateîn acord, în particular demilitarizarea Zonei de Securitate i asigurarea condiţiilornecesare pentru libera circulaţie a bunurilor, serviciilor i persoanelor între cele douămaluri ale Nistrului293. Regimul de la iraspol a menţinut în continuare în aceastăzonă anumite ormaţiuni militare i paramilitare i a instalat noi puncte de control

„vamal” i „grăniceresc”, creând astel obstacole serioase în calea liberei circulaţii294.Negocierile moldo-ruse desăurate în perioada 1992-1994 cu participarea reprezen-

tanţilor de la iraspol în conormitate cu prevederile acordului din 21 iulie 1992 în vede-

292Mesaj al preşedintelui RM, M. Snegur, adresat secretarului general al ONU, B. Boutros-Ghali, înlegătură cu amestecul Armatei a 14-a în aacerile interne ale RM.

http://www.europa.md/upload/File/alte_documente/Mesaj%20lui%20Ghalli%2023%20mai%2092.doc293„Соглашение о принципах мирного урегулирования вооруженного конфликта вприднестровском регионе Республики Молдова от 21.07.92 г. Приложение приднестровское

урег улирование (основ. док.)”, http://www.niss .gov.ua/book/Perep/pril.htm294Mihai Gribincea. Politica rusă a bazelor militare: Georgia şi Moldova. Chişinău: Civitas, 1999, 207p.; Idem. Te Russian policy on military bases: Georgia and Moldova. Ed. Cogito, Oradea, 2001, 320 p.



157

rea stabilirii statutului, modalităţilor i termenelor de retragere de pe teritoriul RepubliciiMoldova a ormaţiunilor militare ruse care au succedat ostei Armate a 14-a nu au datrezultatele scontate. Acordul semnat la 21 octombrie 1994, după încheierea negocierilorde rigoare, care prevedea „sincronizarea” retragerii trupelor ruse cu procesul de reglemen-tare politică a conlictului, a rămas buche moartă, din cauza reuzului Federaţiei Rusede a-l pune în vigoare. Astel, problema retragerii trupelor ruse din regiune, conceputăab initio ca iind una strâns legată de conlictul politic dintre Chiinău i iraspol, nui-a găsit o soluţie adecvată în planul raporturilor bilaterale dintre Republica Moldova iFederaţia Rusă. Moscova nu s-a lăsat convinsă să-i retragă trupele din Moldova nici înplanul diplomaţiei multilaterale, în particular în cadrul OSCE/CSCE295. Rusia a ignoratcu ostentaţie deciziile adoptate în acest sens cu asentimentul său în cadrul OSCE/CSCE,inclusiv actele Summitului de la Budapesta din decembrie 1994 al acestei organizaţii.Potrivit celor stipulate în deciziile menţionate, trupele ruse urmau să ie retrase „în tim-pul potrivit, ordonat i complet”, retragerea Armatei a 14-a ruse i identiicarea unei so-

luţii politice pentru problemele părţii de est a Moldovei (ransnistriei) iind consideratedrept „două procese paralele care nu se vor împiedica reciproc”296.

În perioada iniţială, autorităţile moldoveneti nu dispuneau de un plan clar icoerent privind reglementarea conlictului transnistrean. Exprimându-i disponibi-litatea de a oeri raioanelor de est ale ţării un statut de autonomie, în cadrul dialo-gului cu exponenţii regimului de la iraspol Chiinăul a pledat cu precădere pentruacest concept. La rândul său, autoproclamatele autorităţi de la iraspol, reproândcu ostentaţie Chiinăului reuzul de a recunoate regiunea transnistreană drept o„zonă economică liberă” i respingând categoric statutul de autonomie propus, au

promovat insistent ideea creării unei conederaţii moldoveneti în care ransnistriaurma să beneicieze de calitatea de subiect cu drepturi egale cu Chiinăul, adică deatributele unei entităţi statale.

Primul concept de statut pentru regiunea transnistreană a ost elaborat de cătreMisiunea CSCE/OSCE, instalată în Moldova în aprilie 1993, i elucidat în Raportulnr. 13297. Potrivit autorilor acestui proiect, propus ca „bază pentru negocieri întrecele două părţi alate în conlict”, regiunea în cauză urma să obţină un „statut spe-cial” în urma unei „distribuiri echilibrate” a prerogativelor între centru i adminis-traţia de la iraspol. Împuternicirile respective erau clasiicate în trei categorii: pre-

rogative exclusive ale centrului; prerogative exclusive ale regiunii; prerogative mixte.Prerogativele exclusive ale centrului includeau: cetăţenia (unică – moldovenească),atributele de stat i imnul, politica externă, apărarea, serviciul de securitate, politicamonetară. Prerogativele exclusive ale regiunii vizau: organizarea de sine stătătoareîn cadrul unui sistem regional convenit a structurilor administrative i a organelorputerii, legislaţia regională, bugetul regional, simbolurile regionale (olosite de rândcu cele de stat), educaţia, cultura.

295Vezi: Mihai Gribincea. Op. cit.296CSCE 1994 Summit, Budapest, 5-6 December 1994, Budapest Document 1994. http://www.

osce.org/documents/mcs/1994/12/4050_en.pd 297Report No. 13 by the CSCE Mission to Moldova, 13 November 1993. http://www.osce.org/do-cuments/mm/1993/11/454_en.pd



158

Majoritatea prerogativelor urmau să ie cele mixte: limba (centrul stabilete „lim-ba de stat”, iar regiunea specială – limbile regionale oiciale suplimentare); inanţele(serviciu iscal unic cu o direcţie regională); economia (legislaţia centrală de bază,politica macroeconomică centrală cu autoguvernare economică la nivel regionali local, dreptul regiunii de a ace comerţ exterior direct); poliţia (poliţie crimina-lă, centrală, poliţie regională); sistemul judecătoresc (sistem judecătoresc regionalcu o instanţă regională supremă de justiţie subordonată Curţii Constituţionale aMoldovei). Se propunea, de asemenea, asigurarea unei reprezentări proporţionalea ransnistriei în Parlamentul Moldovei i în alte instituţii-cheie centrale, precuminstanţele supreme de justiţie i unele ministere.

Propunerile i sugestiile Misiunii CSCE/OSCE în Moldova cu privire la statutulspecial al raioanelor din stânga Nistrului (ransnistriei) urmau să servească drept„bază pentru negocieri între cele două părţi în conlict”, scopul inal iind crearea„Regiunii Speciale ransnistria ca parte inalienabilă a Republicii Moldova cu un

grad considerabil de autoguvernare”. Statutul în cauză trebuia stabilit în baza unuiacord între ambele părţi cu sprijinul OSCE, stabilit prin legislaţia Moldovei i ga-rantat prin prevederile noii constituţ

Drept argumente pertinente în avoarea oeririi unui statut special ransnistrieierau invocate percepţia pronunţată de către transnistreni a unei identităţi proprii,de natură istorică, psihologică i culturală; impactul negativ asupra populaţiei dinregiune a conlictului armat din 1992; nedorinţa majorităţii transnistrenilor de a iguvernaţi din centru; neputinţa de a satisace în modul cuvenit interesele transnis-trenilor în cadrul unui stat unitar; teama în aţa unei eventuale uniicări a Moldovei

cu România, în avoarea căreia se pronunţau unele orţe politice de la Chiinău.Misiunea considera că statutul special constituie „un argument de neînlocuit” pen-tru a-i convinge pe transnistreni că ei au un viitor în Moldova i pentru a-i stimu-la să se dezică de pretenţiile la independenţă. Respingând modelul statului unitar,Misiunea se pronunţa totodată i împotriva proiectului privind ormarea unei con-ederaţii, promovat cu insistenţă de liderii de la iraspol, care presupunea existenţaunor state separate, dar care nu va putea i recunoscută pe plan internaţional. Înviziunea ei (Misiunii), acordarea statutului special pentru ransnistria „constituiecheia pentru reglementarea panică a conlictului i, implicit, pentru restabilirea

integrităţii teritoriale a Moldovei”.Insistând asupra principiilor integrităţii teritoriale i inviolabilităţii rontierelor înEuropa contemporană, autorii proiectului analizat au ţinut să atragă atenţia asupraameninţărilor serioase la adresa stabilităţii pe care le comportau tendinţele unor re-giuni sau grupuri etnice din osta Iugoslavie i osta Uniune Sovietică de a se separai de a-i crea propriile mini-state, apt ce putea să conducă la „apariţia unor ormaţi-uni statale neviabile”. Reuzând în principiu dreptul regiunilor vizate la „autodeter-minare externă” i la schimbarea unilaterală a rontierelor, în acelai timp Misiunearecomanda Moldovei, „în ormă de excepţie”, să garanteze dreptul la „autodetermi-nare teritorială externă”, „în cazul în care ea va renunţa la propria statalitate pentrua se uni cu România”.



159

Considerând că Republica Moldova nu ar i în stare să se apere în aţa oricăruiadintre vecinii săi, Misiunea recomanda Moldovei practic să se demilitarizeze. În opi-nia Misiunii, lipsa armatei este de natură să întărească încrederea în disponibilitateaguvernului central de a respecta statutul special al ransnistriei. În acelai context,Misiunea recomanda ca Rusia să accelereze retragerea Armatei a 14-a din Moldova.

Autorii proiectului, de asemenea, indicau asupra oportunităţii examinării situa-ţiei în jurul mun. Bender i a raioanelor în jurul Comratului (Găgăuziei), sugerând,între altele, ca unităţile respective „să nu ie puse sub administraţia directă a centru-lui” i că multe din recomandările prevăzute pentru regiunea transnistreană ar puteai atribuite i acestor teritorii.

Dei concepţia statutului special al ransnistriei descrisă în Raportul nr. 13 alMisiunii CSCE în Moldova, care nu era una clară, nu a ost acceptată imediat inecondiţionat de către Chiinău i iraspol, pentru că, în opinia unora, dădea „preamulte libertăţi” regiunii, iar în opinia altora – „prea puţine”, ea a trasat direcţiile i

subiectele principale pentru discuţiile i negocierile ulterioare. Majoritatea recoman-dărilor, sugestiilor i raţionamentelor ormulate în raport au ost preluate i dezvol-tate practic de către toţi actorii implicaţi în proces, acestea iind relectate în dieriteredacţii i abordări în multiplele proiecte, scenarii, planuri, înţelegeri, acte oiciale ialte documente elaborate i prezentate mai târziu. Un apt extrem de relevant pentruprocesul de reglementare a dierendului transnistrean l-a constituit includerea înConstituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, a prevederilor conormcărora „localităţilor din stânga Nistrului le pot i atribuite orme i condiţii specialede autonomie în conormitate cu statutul special adoptat prin lege organică”, pre-

cum i proclamarea neutralităţii permanente, în virtutea căreia Republica Moldova„nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”298.În perioada de reerinţă, autorităţile moldoveneti au perseverat în eorturile lor de

a-i convinge pe parteneri lor de dialog – liderii de la iraspol i conducerea FederaţieiRuse –, atât în cadrul contactelor bilaterale, cât i la reuniunile în ormat lărgit i laorurile internaţionale, să accepte concepţia statutului unei „autonomii largi” pentruransnistria în componenţa Republicii Moldova în calitate de cheie pentru soluţio-narea conlictului. Eorturile Chiinăului însă n-au avut sorţi de izbândă nici în ceprivete soluţionarea conlictului, nici i în chestiunea retragerii trupelor ruse.

În acelai timp, etalându-i disponibilitatea de a discuta pe marginea statutuluiregiunii, liderii de la iraspol promovau cu tenacitate diverse proiecte vizând „distri-buirea prerogativelor” i crearea unei „conederaţii moldoveneti”, al căror obiectiv real era ediicarea unei entităţi statale independente. Demersurile politice ăcuteîn acest spirit erau întărite prin acţiuni practice, inclusiv prin dezvoltarea cadruluinormativ-instituţional caracteristic unui stat i instaurarea unor puncte de control„vamal” i „grăniceresc” de-a lungul Nistrului, prin organizarea unor „plebiscite”în chestiuni de „construcţie statală”, de menţinere a prezenţei militare ruse i depromovare a intereselor în plan extern. În decembrie 1995, în urma unui astel de

298 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. http://www.presedinte.md/const.php?lang=rom



160

„reerendum” a ost adoptată o „constituţie” conorm căreia ransnistria s-a auto-proclamat „stat suveran i independent” cu denumirea „Republica MoldoveneascăNistreană”, cu trei limbi oiciale „cu statut egal”: moldovenească, rusă i ucrainea-nă299. Exponenţii regimului de la iraspol se adresau tot mai insistent FederaţieiRusă cu solicitări de a spori sprijinul în eorturile de airmare a statalităţii trans-nistrene, de a menţine în continuare prezenţa militară în regiune i de a consolidaorţele de paciicare.

La rândul său, Federaţia Rusă, tinzând să se impună în permanenţă într-o tri-plă ipostază de „mediator, paciicator i garant” în reglementarea transnistreană,nu a ezitat niciodată să-i manieste ăţi simpatiile i spiritul de solidaritate curansnistria/regimul de la iraspol. Deosebit de activ în acest sens se maniestaDuma de Stat, în care exista un puternic lobby transnistrean, iar într-o perioadă detimp i o comisie specială pentru problema transnistreană. Pe iliera parlamentară auost eectuate cele mai numeroase contacte cu emisarii tiraspoleni, vizite la iraspol,

îndeosebi pentru a participa la maniestaţii solemne „de stat”, interpelări i adresăricătre puterea executivă, audieri parlamentare i luări de atitudine reeritoare la pro-blematica ransnistriei. În urma unor astel de audieri, de exemplu în 1995 Dumade Stat a reuzat să ratiice acordul moldo-rus privind retragerea trupelor ruse dinMoldova i a recomandat preedintelui B. Elţin să examineze oportunitatea recu-noaterii independenţei ransnistriei.

Subiectele principale abordate în cadrul negocierilor purtate între Chiinău iiraspol, cu participarea reprezentaţilor Misiunii OSCE în Moldova, FederaţieiRuse i Ucrainei (care s-a implicat în proces în 1997) în calitate de mediatori, vizau

cu preponderenţă modalităţile de soluţionare a problemelor apărute în raporturi-le dintre Chiinău i iraspol, de elaborare a statutului ransnistriei, distribuireacompetenţelor, constituirea unor spaţii comune, reglementarea activităţii economi-co-comerciale etc. În dorinţa de a impulsiona soluţionarea problemei transnistrene,în anii 1996-2001 Chiinăul a maniestat o lexibilitate impresionantă, ăcând oserie întreagă de concesii serioase i îndrăzneţe, care în consecinţă i-au subminatpoziţiile i l-au vulnerabilizat la masa de negocieri. O astel de cedare a constituit-o,de exemplu, semnarea la 7 ebruarie 1996 a Deciziei protocolare „pentru soluţiona-rea unor probleme apărute în activitatea serviciilor vamale ale Republicii Moldova

i ransnistriei”. Conorm prevederilor înţelegerii în cauză, „posturile vamale” aleransnistriei instalate la intrarea în regiune din partea malului drept trebuiau „săie lichidate”, la rontieră cu Ucraina urmau „să ie instalate posturi vamale co-mune”, toate bunurile exportate din regiune urmau să ie asigurate cu tampile detip nou cu inscripţia „Republica Moldova. ransnistria. Vama iraspol”, parteatransnistreană se angaja să introducă taxe vamale la importul mărurilor din „stră-

299Конституция Приднестровской Молдавской Республики. (Принята на всенародном референдуме 24 декабря 1995 года и подписана Президентом Приднестровской Молдавской

Республики 17 января 1996 года. Действующая редакция в соответствии с изменениями,внесёнными Конституционным Законом № 310-КЗИД от 30 июня 2000г.) http://www.olvia.idknet.com/constit.htm



161

inătatea îndepărtată”, cu excepţia produselor alimentare, adecvate cu cele existenteîn Republica Moldova300.

Astel, eliminarea barierelor vamale interne i eectuarea controlului vamal comunpe segmentul transnistrean al rontierei de stat moldo-ucrainene, aa cum se statuaîn documentul menţionat, constituia un pas semniicativ în restabilirea controluluiautorităţilor moldoveneti asupra întregului teritoriu vamal i, respectiv, asupra tra-icului de bunuri i persoane în/din regiunea transnistreană. Însă, obţinând posibili-tatea de a olosi tampilele vamale moldoveneti i de a-i legaliza comerţul exterior,care constituia una dintre cele mai importante surse de venituri în bugetul regional,administraţia de la iraspol, în detrimentul politic al Chiinăului, a reuzat practicsă implementeze celelalte obiective ixate în protocolul respectiv.

În acelai context se înscrie i „Memorandumul cu privire la bazele normalizăriirelaţiilor dintre Republica Moldova i ransnistria”, semnat la Moscova la 8 mai1997 de către preedintele moldovean Petru Lucinschi i liderul transnistrean Igor

Smirnov i contrasemnat de preedintele rus Boris Elţin i preedintele ucraineanLeonid Kucima, în prezenţa preedintelui în exerciţiu al OSCE, ministrul AacerilorExterne al Danemarcii, Niels Helveg Petersen. Cunoscut i ca „MemorandumulPrimakov”, după numele eului diplomaţiei ruse de atunci, care a avut o contribuţiedeosebită la pregătirea lui, acesta a constituit cel mai important document convenitde la stoparea ostilităţilor de pe Nistru în 1992.

Potrivit prevederilor memorandumului de la Moscova, Republica Moldova iransnistria se angajau să-i „normalizeze relaţiile” i să continue „stabilirea relaţiilor

juridico-statale” în componenţa unui „stat comun” în cadrul rontierelor Moldovei

sovietice, conorm situaţiei din ianuarie 1990301. Caracterul i principiile relaţiilorrespective urmau să ie deinite în „statutul ransnistriei”, la elaborarea căruia păr-ţile urmau să purceadă imediat după semnarea memorandumului, cu luarea în con-siderare a tuturor înţelegerilor de principiu convenite anterior. Anticipând discuţiilede rigoare asupra statutului propriu-zis, ransnistria obţinea dreptul de „a participala realizarea politicii externe a Republicii Moldova în chestiunile care aectează inte-resele ei”, deciziile respective urmând „să ie adoptate cu acordul părţilor”. Chiinăulrecunotea, de asemenea, dreptul ransnistriei de „a stabili i de a întreţine de sinestătător contacte internaţionale în domeniul economic, tehnico-tiinţiic i cultural,

iar în alte domenii – cu acordul părţilor”. Părţile îi reiterau angajamentele de a nurecurge la orţă sau la ameninţarea cu orţa, de a-i soluţiona divergenţele exclusiv prin mijloace panice. Ele au salutat disponibilitatea Federaţiei Ruse i Ucrainei de ai „state-garante privind respectarea prevederilor statutului ransnistriei”, s-au pro-nunţat în avoarea continuării acţiunilor de menţinere a păcii i elaborării de cătretoţi participanţii la negocieri a unui „mecanism de garanţii”.

300Протокольное решение по разрешению проблем, возникших в области деятельноститаможенных служб Республики Молдова и Приднестровья от 7 февраля 1996 г. Приложениеприднестровское урегулирование (основ. док.) http://www.niss.gov.ua/book/Perep/pril.htm301

Меморандум об основах нормализации отношений между Республикой Молдова иПриднестровьем, 8 мая 1997 года.http://www.olvia.idknet.com/memorandum.htm



162

„Memorandumul Primakov” a ost un document asimetric, avantajând din punctde vedere politic regimul de la iraspol în detrimentul autorităţilor de la Chiinău.Ulterior, diplomaţii rui i reprezentanţii transnistreni au utilizat abil prevederileacestui document de reerinţă pentru promovarea propriilor modele de soluţionare aconlictului. Expresiile de tipul „normalizarea relaţiilor” sau „conducerea RepubliciiMoldova i ransnistriei” puneau pe picior de egalitate autorităţile de la Chiinău culiderii de la iraspol, iar noţiunea conuză i controversată de „stat comun”, practicimpusă de Primakov, oerea oponenţilor Chiinăului posibilitatea de a pleda în con-tinuare pentru o „conederaţie moldovenească” sau o „uniune a două state suverane”.În memorandum nu se spunea nimic despre necesitatea respectării principiului suve-ranităţii i integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

O consolare în acest sens pentru oicialităţile moldoveneti a constituit-oDeclaraţia comună a preedinţilor Federaţiei Ruse i Ucrainei cu ocazia semnăriimemorandumului în care se menţiona că prevederile memorandumului nu pot i

„interpretate sau aplicate ca iind în contradicţie cu principiul suveranităţii i inte-grităţii teritoriale a Republicii Moldova”, iar statutul special al ransnistriei urmasă deinească această regiune „ca parte componentă a Republicii Moldova, unită iteritorial integră”.302 Semnarea de către eul statului ucrainean a memorandumuluide la Moscova i a declaraţiei adiţionale vorbea elocvent despre interesul Kievului dea juca un rol mai activ în reglementarea dierendului transnistrean.

Semnarea memorandumului de la Moscova nu a impulsionat procesul de negoci-eri asupra statutului regiunii transnistrene, aa cum i-o dorea Chiinăul. Mulţumiţiîn general de concesiile obţinute, mai ales în ceea ce privete promovarea autonomă

a comerţului exterior, liderii de la iraspol se arătau tot mai puţin interesaţi în ne-gocierea constructivă a unui „alt statut special”. În lipsa unor înţelegeri pertinentecu privire la mecanismul de garanţii, „statele-garante” practic nu au ost în stare săasigure realizarea pe deplin a obiectivelor stabilite în memorandumul de Moscova,precum, de altel, i în alte acorduri.

Entuziasmaţi de succesele diplomatice obţinute în anii 1997-2001, liderii trans-nistreni au acţionat cu mai mult zel în direcţia ediicării „relaţiilor juridice-statale”cu Chiinăul. În acest scop au ost semnate o serie întreagă de documente, declaraţiicomune, acorduri, decizii protocolare, memorandumuri practic în toate domeni-ile: economic, social, transport, inrastructură, energetică, vamal, servicii potalei comunicaţii, luptă cu crima organizată, sănătate .a. Dei înţelegerile convenitenu purtau un caracter juridic obligatoriu, ele demonstrau îndeosebi voinţa politicăa autorităţilor de la Chiinău de a reglementa problemele generate de conlict, de aîntări încrederea i de a crea condiţii propice pentru elaborarea statutului special alregiunii i de a-i încuraja pe liderii de la iraspol să manieste lexibilitate i spirit decompromis în acest sens. Spre marea deziluzie a Chiinăului, pe măsura extinderiii consolidării listei „înţelegerilor” i a „chestiunilor convenite”, considerate de unii

302 Совместное заявление Президентов Российской Федерации и Украины в связи с

подписанием Меморандума об основах нормализации отношений между РеспубликойМолдова и Приднестровьем от 6 мая 1997 г. Приложение приднестровское урегулирование(основ. док.) http://www.niss.gov.ua/book/Perep/pril.htm



163

drept „statut dobândit” treptat («приобретенный статус»), iraspolul evita nego-cierile de rigoare asupra statutului propriu-zis303.

Un impact semniicativ asupra procesului de reglementare a dierendului transnis-trean l-a avut Summitul OSCE de la Istanbul din noiembrie 1999304. Angajamenteleasumate de către Federaţia Rusă în cadrul acestei reuniuni, precum i al conerin-ţei la nivel înalt a statelor-părţi la ratatul privind orţele armate convenţionale înEuropa (FACE), de a-i retrage până la sâritul anului 2002 trupele i muniţiile depe teritoriul Republicii Moldova erau de natură, în cazul onorării acestora, să pro-ducă schimbări cardinale în situaţia din jurul ransnistriei.

11.4. Evoluţia procesului de reglementare în anii 2001-2009

Victoria comunitilor moldoveni la alegerile parlamentare din ebruarie 2001 i ale-gerea lui Vladimir Voronin în calitate de preedinte al ţării au pus începutul unei peri-oade calitativ noi în procesul de reglementare. Noua conducere de la Chiinău a între-

prins o serie întreagă de măsuri menite să demonstreze o voinţă politică mai hotărâtăi mai pragmatică ca în trecut în scopul urgentării soluţionării deinitive a problemeiransnistriei, inclusiv prin luarea în dezbateri a unor paradigme politice noi. În acţiu-nile sale, preedintele Voronin miza cel mai mult pe sprijinul Federaţiei Ruse, a căreiconducere trebuia să aprecieze demersurile politice ăcute în campania electorală înavoarea atribuirii limbii ruse a statutului de limbă de stat, a aderării la Uniunea Rusia-Belarus, a disponibilităţii pentru concesii i compromis în reglementarea conlictului.

Primele acţiuni au ost îndreptate spre consolidarea cadrului normativ-instituţio-nal, identiicarea unor noi abordări a procesului de reglementare, intensiicarea con-tactelor i a dialogului direct cu liderii de la iraspol i cu partenerii internaţionaliimplicaţi, îndeosebi cu Federaţia Rusă. Printr-un decret prezidenţial special emis la15 mai 2001, se stabilea că soluţionarea problemei transnistrene „este sarcina pri-mordială de o importanţă majoră” i se sprijinea iniţiativa privind crearea comisiilorparlamentare ale Republicii Moldova i ransnistriei „pentru asigurarea cadruluilegislativ” necesar în acest sens305.

Puţin mai târziu, este ormat Ministerul Reintegrării, care a substituit Comisia in-terdepartamentală de resort care activase anterior. În urma a două întâlniri ale pree-dintelui V. Voronin cu liderul transnistrean I. Smirnov în aprilie-mai 2001, au ostsemnate o declaraţie comună i patru protocoale privind armonizarea legislaţiei vama-

le, garantarea investiţiilor, stimularea activităţii mass-media. Cel mai controversat din-tre acestea a ost protocolul privind recunoaterea „reciprocă” a actelor emise de insti-tuţiile de resort, printre care se numărau i „paapoartele” transnistrene306. „Animat”

303Протокол согласованных вопросов 11 марта 1996 г. Приложение приднестровское урегулирование (основ. док.) http://www.niss.gov.ua/book/Perep/pril.htm304OSCE. Istanbul Summit, 1999. Istanbul Document 1999. http://www.osce.org/documents/mcs/1999/11/4050_en.pd 305Decretul nr. 46 din 15.05.2001 privind soluţionarea problemei transnistrenehttp://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=290505306

„Протокол о взаимном признании действия на территории Приднестровья и РеспубликиМолдова документов, выдаваемых компетентными органами Сторон”, http://www.olvia.idk-net.com/documenti_yr.htm



164

de dorinţa de a dinamiza procesul de negocieri privind „normalizarea relaţiilor dintreRepublica Moldovenească Nistreană i Republica Moldova” i de „a întări încrederea”,I. Smirnov, în „semn de bunăvoinţă”, la rugămintea preedintelui Voronin, l-a eliberatla 5 mai 2001 din detenţie pe Ilie Ilacu, considerat „terorist” la iraspol i „mare patri-ot” la Chiinău. În revană, într-o scrisoare adresată lui Voronin liderul transnistrean îisolicita acestuia să adopte „decizii adecvate”, inclusiv privind „condamnarea agresiuniidin 1992 împotriva poporului ransnistriei”, „plata completă a pagubei materiale” i„aducerea scuzelor pentru durerea i suerinţele pricinuite în urma acestei agresiuni”.În viziunea liderului de la iraspol, documentele semnate trebuiau să contribuie laconsolidarea „prevederilor de bază ale memorandumului de la Moscova – independen-ţa economică a RMN i egalitatea părţilor în procesul de negocieri”307.

În timp scurt, atitudinea lexibilă i conciliantă a autorităţilor comuniste de laChiinău s-a ciocnit de poziţia intransigentă i ireconciliabilă a liderilor regimului dela iraspol, ambiţia cărora era de a obţine recunoaterea independenţei ransnistriei.

Deja în vara lui 2001, dialogul i contactele directe „la nivel înalt” între Chiinăui iraspol au ost întrerupte pe o perioadă lungă de timp, acestea iind reluate înaprilie 2008. „Părţile” au revenit la politica de conruntare deschisă, declanândun adevărat „război rece” între cele două maluri ale Nistrului. Drept motiv pentruaceasta a servit euarea tentativei preedintelui V. Voronin de a vizita o mănăstiredin preajma mun. Bender ără a „coordona” în prealabil acest plan cu I. Smirnov ireacţia de răspuns a guvernului de la Chiinău de a retrage cu începere din 1 sep-tembrie 2001 tampilele vamale moldoveneti de care structurile de la iraspol s-auolosit cu succes din 1996 pentru promovarea legală a exporturilor din regiune.

Percepută de unii drept un act de răzbunare din partea lui V. Voronin, în re-alitate retragerea tampilelor, caliicată de iraspol drept „blocadă economică” aransnistriei i încălcare lagrantă a memorandumului de la Moscova, a însemnatrenunţarea autorităţilor moldoveneti la tactica „concesiunilor unilaterale” aplicatăla negocieri practic din 1992, după stoparea ostilităţilor. Această schimbare politicăcalitativă pornea de la înţelegerea aptului că negocierile pot i constructive i eici-ente doar în condiţiile exercitării unor presiuni asupra regimului de la iraspol pen-tru a-l determina să-i onoreze angajamentele asumate i să accepte cedări reciproceîn spiritul unui compromis rezonabil.

ensiunile apărute brusc între Chiinău i iraspol au aectat relaţiile moldo-ruse,

însă nu au împiedicat continuarea dialogului dintre Chiinău i Moscova, pe carepreedintele moldovean miza mai mult. Un succes remarcabil în acest sens l-a con-stituit semnarea la 19 noiembrie 2001 la Moscova, de către preedinţii V. Voronin iV. Putin, a ratatului de prietenie i cooperare între Republica Moldova i FederaţiaRusă. Evenimentul în cauză avea o conotaţie politică deosebită în contextul eorturi-lor de reglementare a dierendului transnistrean. Conorm prevederilor acestui tratat,ambele state i-au exprimat „ataamentul aţă de procesul de reglementare politicăa problemei transnistrene în baza respectării suveranităţii i integrităţii teritoriale aRepublicii Moldova”; condamnau „separatismul sub toate ormele lui de maniestare”;

307„Илие Илашку освобожден из тираспольской тюрьмы. Тирасполь проявил политическуюволю”,http://press.try.md/view.php?id=5473&iddb=Main



165

se angajau reciproc „să nu sprijine micările separatiste” i să se abţină „de la orice ac-ţiuni care ar cauza prejudicii suveranităţii, independenţei i integrităţii teritoriale”308.

În dorinţa ermă de a depăi cât mai repede dierendul transnistrean cu o impli-care mai activă a actorilor internaţionali, în condiţiile unei aversiuni generale a so-cietăţii moldoveneti aţă de controversatele modele de ederalizare a ţării ca posibile

scenarii de reglementare a conlictului, V. Voronin iniţiază în vara lui 2002 discuţiilargi i temerare pe marginea unor proiecte la baza cărora urma să ie pusă aa-zisaconcepţie de „ederaţie asimetrică”. Potrivit proiectului în cauză, la pregătirea căruiaau ost antrenaţi experţi din partea Chiinăului, iraspolului, OSCE, FederaţieiRuse i Ucrainei, regiunea transnistreană urma să obţină prerogative caracteristicesubiecţilor unor ederaţii cunoscute, dar nu în baza unui acord cu alţi subiecţi ede-rali, ci a unui act constituţional care urma să ie aprobat în cadrul unui reerendum.

Ca rezultat, un proiect de statut pentru ransnistria de acest gen a ost elaborat de ungrup de experţi internaţionali sub egida OSCE i a ost prezentat în iulie 2002 la Kiev.Proiectul în cauză, care reprezenta un model de distribuire a prerogativelor între Chiinăui iraspol inspirat/preluat din Constituţia Federaţiei Ruse, a ost salutat în principiu deoicialităţile moldoveneti, dar a ost respins de administraţia de la iraspol309. Din cau-za abordărilor politice diametral opuse, curând au euat i tentativele Chiinăului, caretindea spre „reintegrarea ţării”, i ale iraspolului, care îi dorea un „divorţ civilizat”, de aînainta pentru discuţii propriile planuri de depăire a dierendului transnistrean.

În astel de circumstanţe, în noiembrie 2003 a apărut „Memorandumul cu pri-vire la principiile de bază ale construcţiei de stat a statului uniicat”, care a avut orezonată puternică în „spaţiu i în timp”310. Cunoscut bine i ca „Memorandumul Kozak”, după numele principalului său autor – Dmitri Kozak, persoana a doua înadministraţia preedintelui rus V. Putin, acest nou plan rusesc a devenit cu timpulunul dintre cele mai controversate scenarii de reglementare a conlictului transnis-trean, de care Moscova practic nu s-a dezis până în prezent. Conorm prevederilordin documentul în cauză, care, în esenţă, constituia o materializare a ideii „statu-lui comun” lansată de Primakov, problema transnistreană urma să ie soluţionatădeinitiv prin „transormarea organizării de stat a Republicii Moldova în vedereaediicării pe principii ederative a unui stat unic independent i democratic deinitîn teritoriul rontierelor RSS Moldoveneti la situaţia din 1 ianuarie 1990”.

Noul stat unic numit „Republica Federativă Moldova” includea doi subiecţi e-derali – „Republica Moldovenească Nistreană” i „Formaţiunea teritorial-autonomă

Găgăuzia” –, i urma să ie creat treptat într-o perioadă lungă de timp (până înanul 2020), conorm unei constituţii elaborate i adoptate în comun i să ie „bazatpe principiul unităţii teritoriului i principii unice de organizare a puterii de stat, aspaţiilor unice de apărare (pentru perioada de tranziţie), vamal, valutar-monetar”.

308ratat de prietenie şi cooperare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Semnat la Moscova la19 noiembrie 2001. In: ratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990-2002), Ed.o., vol. 29, Chişinău: Moldpres, 2002, p. 337.309Коммюнике делегации Приднестровской Молдавской Республики. http://www.olvia.idknet.com/ol34-07-02.htm310

Меморандум об основных принципах государственного устройства объединенногогосударства (2003), „Меморандум Козака”: Российский план объединения Молдовы иПриднестровья. http://www.regnum.ru/news/458547.html



166

Subiecţii ederaţiei erau înzestraţi cu prerogative extrem de largi, inclusiv dreptul deveto cu posibilitatea practică de a bloca adoptarea deciziilor în probleme cardinaleatât în parlamentul ederal bicameral, cât i în alte structuri de stat. Chiinăul iiraspolul urmau să se adreseze Federaţiei Ruse cu „propunerea de a oeri garanţii

de securitate”. Astel, Federaţia Rusă urma să desăoare pe teritoriul viitoarei ede-raţii pe un termen până anul 2020, în baza unui acord bilateral moldo-rus, „orţestabilizatoare paciicatoare cu un eectiv care nu va depăi cira de 2000 de oameni”.

Prevederile „Memorandumului Kozak”, devenite curând cunoscute publiculuilarg, au provocat o adevărată uroare în societatea moldovenească, scandalizând tot-odată i comunitatea internaţională. Forţele de opoziţie din Moldova au ormat unront comun împotriva „Memorandumului Kozak” i în apărarea Constituţiei, în-curajate i sprijinite de către instituţiile europene, OSCE, UE, Consiliul Europeii SUA. Acestea au criticat vehement, îndeosebi dreptul la veto oerit subiecţilorederali, care ar i ăcut viitorul „stat reintegrat” neuncţional i neviabil, posibilitateaamplasării pe teritoriul acestuia a trupelor paciicatoare ruse pe un termen îndelun-gat, precum i negocierile purtate în secret pe la spatele altor actori internaţionaliinteresaţi. Contientizând riscurile politice serioase pe care i le asuma în plan interni extern, în ultimul moment, pe data de 24 noiembrie, cu o zi înainte de sosirea laChiinău a preedintelui Putin, preedintele Voronin a decis să nu semneze docu-mentul, la negocierea i paraarea căruia a participat personal.

Pentru aceasta, el a ost nevoit să înrunte critici extrem de dure din parteaMoscovei i a iraspolului, care i-au reproat îndeosebi aptul că a cedat în aţa pre-siunilor Occidentului, dar mai ales contraoensiva politico-diplomatică i economicădeclanată asupra Republicii Moldova. „Criza colilor” i „războiul căilor erate”, careau urmat după atacul structurilor de orţă ale regimului separatist asupra colilor cupredare în limba română din regiune i ocuparea orţată a proprietăţii „Căilor Ferateale Moldovri” de pe malul stâng al Nistrului i din mun. Bender, stoparea retrageriitrupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova i suspendarea participării repre-zentanţilor Chiinăului în ormatul de negocieri au ridicat o serie întreagă de obsta-cole serioase în procesul de reglementare pentru mulţi ani înainte.

Pe acest undal, în anul 2005, în procesul de reglementare a dierendului transnis-trean au început să se manieste mai activ Uniunea Europeană i Ucraina. Extinderea

UE i instalarea rontierelor sale de est pe Prut, care s-a produs la 1 ianuarie 2007, acontribuit esenţial la sporirea interesului Bruxelles-ului aţă de Republica Moldovai, implicit, aţă de conlictul transnistrean, perceput ca un ocar periculos de ten-siune pentru întregul continent. O dovadă elocventă în acest sens a servit semnareaîn ebruarie 2005 a Planului de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană inumirea în martie 2005 a reprezentantului special al UE pentru Republica Moldova.Planul de acţiuni RM – UE conţinea un compartiment special privind conlictultransnistrean i dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate cu Ucraina311.

311Planul de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, http://aap.gov.md/common/util/PlanulActiuniRM_UE.pd



167

Ucraina, la rândul său, în virtutea situaţiei sale geopolitice i a aspiraţiilor cres-cânde de integrare euroatlantică, tindea să se manieste tot mai pozitiv ca actorstabilizator i urnizor de securitate nu doar în regiune, ci i în Europa în întregime.

Animate de acest mobil, autorităţile de la Kiev instalate la putere în urma „revoluţieiportocalii” au hotărât să prezinte în mai 2005 la Chiinău, cu ocazia desăurăriisummitului GUAM, un nou plan de reglementare a problemei transnistrene, întitu-lat sugestiv „Reglementare prin democratizare”. În esenţă, planul ucrainean, cunos-cut i ca „Planul Yushchenko”, reprezenta un scenariu de soluţionare a conlictuluiîn trei etape într-un termen restrâns, prin pregătirea i desăurarea unor alegerilibere i democratice în organul legislativ regional sub o monitorizare riguroasă in-ternaţională. Astel de alegeri trebuiau să conducă la legitimizarea autorităţilor dela iraspol, cu care urma să ie negociat statutul special al acestei regiuni în bazarespectării suveranităţii i integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Proiectul sta-tutului special urma să ie elaborat i adoptat de Parlamentul moldovean312.

Dezvoltând „Planul Yushchenko”, susţinut de autorităţile de la Chiinău i, cuanumite rezerve, de I. Smirnov, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat practicîn unanimitate, la 10 iunie i, respectiv, la 22 iulie 2005, două apeluri cu privirela democratizarea i demilitarizarea regiunii transnistrene, precum i o lege – „Cuprivire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stângaNistrului (ransnistria)”313.

Maniestând disponibilitatea pentru dezvoltarea unei cooperări mai strânse, pre-edinţii celor două ţări vecine au semnat la 2 iunie 2005 o scrisoare comună adresatăconducerii UE cu rugămintea de a institui o misiune specială de asistenţă la rontieră

în Moldova i Ucraina, precum i protocolul de rigoare prin care Republica Moldovaa sprijinit aderarea Ucrainei la Organizaţia Mondială a Comerţului. În acelai spirit,la 30 decembrie 2005 prim-minitrii Moldovei i Ucrainei au semnat o declaraţiecomună, prin care cele două guverne s-au angajat să pună în vigoare protocolul în-cheiat încă în mai 2003 de către serviciile vamale, conorm căruia accesul bunurilorpe teritoriile vamale ale celor două ţări putea i asigurat doar în baza rechizitelorvamale legale314.

Astel, demararea la 30 noiembrie 2005 a activităţii Misiunii EUBAM i apli-carea cu începere din 6 martie 2006 pe segmentul transnistrean al rontierei de

312„План урегулирования приднестровской проблемы (План Ющенко)”. In: Сборникдокументов, относящихся к Совместному заявлению премьер министров Молдовы и Украины.Кишинев, 2006 г.313Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 117 din 10.06.2005 cu privire la iniţiativa Ucra-inei în problema reglementării conictului transnistrean şi la măsurile pentru democratizarea şidemilitarizarea zonei transnistrene. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=307472Legea Republicii Moldova nr. 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (ransnistria), http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313004314

Joint Declaration o the Prime-Ministers o Ukraine and the Republic o Moldova. Kiev, 30 De-cember 2005,http://www.eubam.org/les/300-399/304/Joint%20Declaration-301205-eng.pd



168

stat moldo-ucrainene a noului regim vamal au schimbat cardinal situaţia în jurulransnistriei. Antrenarea UE în soluţionarea problemelor existente pe acest sector derontieră i sporirea gradului de cooperare dintre UE, Republica Moldova i Ucrainaîn domeniul combaterii enomenelor ilicite a contribuit vizibil la restabilirea con-trolului indirect al autorităţilor moldoveneti asupra operaţiunilor de export-importîn regiunea transnistreană, care constituiau una din sursele principale de venit pen-tru bugetul regimului de la iraspol, dar i de îmbogăţire a exponenţilor acestuia.În revană, liderii de la iraspol au reuzat să contribuie la promovarea „Planului

Yushchenko”, aducând reprouri Kievului pentru politica „părtinitoare” în avoareapărţii moldoveneti, iar Chiinăului – pentru tentativele de a „supune” ransnistriaunei „blocade economice” i de a „impune” planul său propriu de soluţionare aconlictului. În semn de solidaritate cu regimul de la iraspol, care, în viziuneaMoscovei, s-a pomenit în aţa unei „catastroe umanitare”, Federaţia Rusă introduceîn martie 2006 interdicţii la importul de vinuri moldoveneti pe piaţa rusă.

Între timp, s-au produs evoluţii semniicative i în ormatul de negocieri privindsoluţionarea dierendului transnistrean. Implicarea directă, la invitaţia Chiinăuluii a iraspolului, începând din septembrie 2005, a Uniunii Europene i SUA în cali-tate de observatori în procesul de negocieri, deci extinderea ormatului de negocierila ormula „5+2”, a deschis perspective promiţătoare în eorturile de identiicare aunei soluţii adecvate pentru conlict. Însă, din cauza comportamentului obstrucţi-onist al reprezentanţilor regimului de la iraspol, sprijiniţi de diplomaţii rui, dupăcinci runde de negocieri în ormatul „5+2”, în ebruarie 2006 au ost suspendateedinţele ormale.

Eorturile întreprinse în cadrul contactelor directe i al dialogului moldo-rus lanivel înalt, precum i al tentativele mediatorilor i observatorilor care s-au întrunitîn repetate rânduri în ormatul „3+2” cu scopul relansării procesului de negocieri înormatul “5+2” – nu s-au încununat de succes. Nu au dat rezultatele scontate în acestsens nici consultările moldo-ruse care s-au desăurat cu o intensitate deosebită înnoiembrie 2006 - ianuarie 2007 la Moscova, în procesul cărora emisarii moldoveninu au reuit să-i convingă pe partenerii lor rui să accepte o concepţie calitativ nouăde soluţionare a conlictului transnistrean. Potrivit proiectului prezentat, aspectelepolitice (democratizarea i statutul special al ransnistriei), de securitate (demilita-

rizarea i statutul de neutralitate), economice (privatizarea i proprietăţile rusă) isociale (garanţii pentru populaţia din ransnistria), legate de conlict, urmau să ienegociate „în pachet” în cadrul ormatului „5+2”315.

Astel, spre deosebire de proiectele anterioare, potrivit cărora reglementarea con-lictului urma să ie înăptuită treptat, pe etape, începând cu problemele social-eco-nomice i terminând cu adoptarea statutului special al regiunii, planul „în pachet”presupunea negocierea concomitentă a tuturor aspectelor conlictului conorm prin-cipiului: „Nimic nu este convenit dacă nu este convenit totul”. O atare abordarepragmatică i temerară, care lua în calcul interesele tuturor părţilor interesate, inclu-

315Деклараци я о принципах и г арантия х приднестровского у регулирования. http://novaiagaze-ta.org.ru/index.php?newsid=721



169

siv cele ale Federaţiei Ruse, dar evita ideea de ederalizare i conceptul „competen-ţelor comune”, a ost sprijinită în principiu de către UE, SUA i Ucraina. Moscova,însă, a maniestat o atitudine mai degrabă reractară decât rezervată aţă de planul„în pachet” înaintat de Chiinău, etalându-i cu dierite prilejuri predilecţiile salepentru „Memorandumul Kozak”.

Discuţiile care s-au desăurat ulterior în dierite coniguraţii pe marginea pla-nului „în pachet”, care părea să ie cel mai raţional din toate câte au existat până laacel moment, nu au dat rezultate concrete. Modalitatea de soluţionare a conlictuluiîn cadrul ormatului „5+2” era abordată în mod diametral opus: Chiinăul insistaconsecvent asupra elaborării i adoptării statutului special al regiunii transnistre-ne în baza respectării suveranităţii i integrităţii teritoriale a Republicii Moldova;iraspolul pleda cu aceeai tărie pentru „normalizarea relaţiilor” dintre ransnistriai Republica Moldova în baza „realităţilor existente”, adică recunoaterea de apt astatalităţii ransnistriei.

Drept „argumente” în avoarea secesiunii erau invocate existenţa aa-zisului „po-por transnistrean”, care ar avea „dreptul la autodeterminare”, existenţa ransnistrieica „stat de acto”, precum i rezultatele „reerendumului” din 17 septembrie 2006,potrivit cărora „majoritatea covâritoare” a populaţiei regiunii s-a pronunţat în a-voarea „independenţei” ransnistriei i „aderării ei ulterioare la Federaţia Rusă”316.În mod dierit era conceput i ormatul în care urmau să ie identiicate soluţiilepertinente: în timp ce Chiinăul opta pentru purtarea negocierilor de rigoare înormatul „5+2”, de natură să asigure un compromis rezonabil i un echilibru deinterese între toţi actorii implicaţi, iraspolul insista asupra purtării negocierilor

ca „parte egală” doar în ormatul „1+1” (Chiinău - iraspol) sau în cel „trilateral”(cu participarea Moscovei), ormatul „5+2” iind considerat unul „de consultări”. Înastel de circumstanţe, actorii internaţionali implicaţi – OSCE, UE, SUA i Ucraina– au sprijinit principiile promovate de autorităţile moldoveneti. În acelai timp,Federaţia Rusă, în calitatea sa de „mediator, paciicator i garant”, susţinând generospe toate căile regimul transnistrean i oerind cetăţenie rusă locuitorilor regiunii,se arăta consecvent dispusă să „susţină orice înţelegere” asupra căreia Chiinăul iiraspolul vor conveni ca „părţi egale”317.

În dorinţa de a stimula procesul de reglementare preedintele Voronin lansează

în octombrie 2007 o serie de iniţiative privind întărirea încrederii i securităţii în-tre cele două maluri ale Nistrului318. Elaborarea de către grupurile de lucru createîn acest scop la Chiinău i iraspol i implementarea în comun a unor proiecte

316Oбращение президента приднестровской молдавской республики И.Н. Смирнова к народуПриднестровья по итогам общенародного референдума, http://www.olvia.idknet.com/ol161-09-06.htm317 Vezi: Протокол по итогам рабочей встречи Заместителя Председателя ПравительстваРоссийской Федерации А.Д. Жукова с Президентом Приднестровья И.Н.Смирновым.Москва, 23 мая 2006 года. http://www.olvia.idknet.com/ol131-05-06.htm318

Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin: „În reglementarea transnistreană nu trebuiesă e pauze”. http://www.presedinte.md/press.php?p=1&s=5372&lang=rom, http://www.presedin-te.md/press.php?p=1&s=5457&lang=rom



170

concrete în sera social-economică, umanitară i de securitate, inclusiv cu concur-sul partenerilor internaţionali, aveau menirea de a contribui eectiv la sprijinireapopulaţiei i, în acelai timp, la crearea unor condiţii propice pentru desăurareanegocierilor de rigoare privind reglementarea politică a conlictului. În acelai con-text, guvernul moldovean a tins să extindă asupra regiunii transnistrene programelenaţionale de asistenţă a populaţiei, inclusiv cele promovate de comunitatea interna-ţională donatoare.

Printre acestea se înscria, în particular, oerirea unor garanţii sociale populaţiei,asigurarea gratuită a cetăţenilor cu acte de identitate i acordarea întreprinderilordin regiune a preerinţelor comerciale autonome oerite Republicii Moldova de UEîn martie 2007319. Contând pe un tratament reciproc, Chiinăul a insistat în perma-nenţă asupra ridicării tuturor obstacolelor din calea circulaţiei libere a persoanelori bunurilor între cele două maluri ale Nistrului, aa cum era prevăzut în acordulmoldo-rus din 1992, solicitând îndeosebi lichidarea punctelor de control instalate

în mod arbitrar în Zona de Securitate i abolirea „taxelor de înregistrare” pentrupersoane i a „taxelor vamale” de 100% pentru bunurile de pe malul drept. Iniţial,liderii de la iraspol au considerat iniţiativele în cauză drept o „acţiune de PR”,ulterior însă s-au arătat mai interesaţi de promovarea unor astel de măsuri în serasocial-economică. În acelai timp, ei au respins cu desăvârire propunerile privinddemilitarizarea celor două maluri ale Nistrului. Drept alternativă, iraspolul pro-mova cu tenacitate proiectele sale de „acorduri” cu privire la relaţiile de „priete-nie i cooperare”, „sistemul de garanţii”, „nerecurgerea la orţă” etc., concepute înesenţă ca tratate între doi subiecţi de drept internaţionali egali320. Astel, viziunile

Chiinăului i ale iraspolului privind măsurile de întărire a încrederii i securităţiierau dierite. În timp ce autorităţile moldoveneti concepeau măsurile respectiveîntr-o legătură indisolubilă cu procesul de negocieri privind reglementarea politică aconlictului, administraţia de la iraspol le trata ca pe un instrument în politica deconsolidare a statalităţii transnistrene.

Evoluţia situaţiei din ultimii ani în jurul conlictelor din Balcani i Caucazul deSud, noile tendinţe în politica externă a Federaţiei Ruse, inclusiv olosirea pârghiilorcomerciale i „armei energetice” ca instrumente de presiune, recurgerea la orţă pen-tru depăirea crizelor regionale, precum i aspiraţiile Ucrainei i Georgiei de a adera

la NAO au ridicat noi riscuri i sidări în contextul reglementării transnistrene.

319Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 959 din 09.09.2005 „Cu privire la măsurile deasigurare a conrmării cetăţeniei şi documentării populaţiei din localităţile din stînga Nistrului(ransnistria)”. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=305730Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 814 din 02.08.2005 „Privind conrma-rea garanţiilor principale pentru populaţia ransnistriei”. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=304892&lang=1320Договор о дружбе и сотрудничестве между Республикой Молдова и ПриднестровскойМолдавской Республикой. Проект приднестровской стороны от 11 апреля 2008 года. http://

www.olvia.idknet.com/ol116-04-08.htmСоглашение об основах системы гарантий в молдавско-приднестровском урегулировании.Москва, 18 марта 2009 года. http://www.regnum.ru/news/1139474.html



171

entativa Kremlinului de a olosi cazul provinciei Kosovo ca „precedent” i „modeluniversal” pentru soluţionarea conlictelor teritoriale din Georgia pe calea interven-ţiei armate i recunoaterea Abhaziei i Osetiei de Sud în calitate de „state suveranei independente” au generat conuzii i diicultăţi politice serioase în alte zone deconlict din spaţiul ex-sovietic, inclusiv în jurul ransnistriei.

Dei Chiinăul respinge cu ermitate orice analogii i paralele cu „precedentul”provinciei Kosovo i cel caucazian, acestea continuă să planeze ca nite „antome”deasupra ransnistriei. În astel de circumstanţe, Republica Moldova s-a simţit în-curajată de „Declaraţia Dumei de Stat cu privire la politica Federaţiei Ruse aţă de

Abhazia, Osetia de Sud i ransnistria”, adoptată în martie 2008 în rezultatul unoraudieri parlamentare, prin care, spre deosebire de adresările entităţilor georgiene,cererea liderilor de la iraspol privind recunoaterea independenţei ransnistrieipractic a ost ignorată321.

Acetia însă nu s-au dezis de ambiţiile secesioniste, continuând să promoveze cu

o ermitate constantă politica de consolidare a statalităţii transnistrene, inclusiv prinrevendicarea conirmării „înţelegerilor convenite anterior”, recunoaterea „egalităţiipărţilor” i a „realităţilor existente”, renunţarea la „exercitarea presiunilor” i ridi-carea „blocadei economice” în jurul ransnistriei etc. În acelai context se înscriui tentativele de a prezenta la masa negocierilor noi proiecte de „acorduri bilateralemoldo-transnistrene” i de a reanima scenarii vechi, precum este, de exemplu, celprivind „statutul amânat”. Elocventă în acest sens este opinia unuia dintre vetera-nii diplomaţiei sovietice, Iuli Kviţinski, exprimată în timpul audierilor menţionatedin Duma de Stat rusă, potrivit căruia „statutul amânat este statutul care încă nu

este stabilit prin acorduri internaţionale i hotărâri ale Consiliului de Securitate alONU”, acesta este însă „calea care duce spre recunoaterea independenţei”322.Noi complicaţii în eorturile de reglementare a conlictului transnistrean au apă-

rut după întâlnirea de la Moscova din 18 martie 2009 a preedintelui moldoveanV. Voronin cu liderul transnistrean I. Smirnov „în prezenţa preedintelui FederaţieiRuse”, D. Medvedev 323. Declaraţia comună semnată în cadrul acestei întâlniri, cai întâlnirea propriu-zisă, percepută de unii ca o tentativă de subminare a negocie-rilor în ormatul consacrat „5+2”, dezavantaja serios din punct de vedere politic atâtRepublica Moldova, cât i partenerii săi occidentali, UE i SUA.

Potrivit prevederilor declaraţiei în cauză, care puneau „conducerea RepubliciiMoldova i a ransnistriei” practic pe picior de egalitate ără a ace careva reeriri lasuveranitatea i integritatea Republicii Moldova, Chiinăul i iraspolul se angajau să„continue contactele directe în scopul activizării procesului de negocieri” i să creeze,împreună cu ceilalţi participanţi, „condiţii”, ără a i speciicate, pentru „relansarea

321Заявление Государственной Думы о политике Российской Федерации в отношении Абхазии,Южной Осетии и Приднестровья. www.duma.gov.ru/index.jsp?=ums_zayavlen/z_0308.html322«Отложенная» независимость, 13.03.2008. http://www.rosbalt.ru/print/464804.html323Совместное заявление, принятое по итогам переговоров Президента Российской

Федерации Д.А. Медведева с Президентом Республики Молдова В.Н. Ворониным и главойПриднестровья И.Н. Смирновым, Барвиха , 18 марта 2009 года. http://www.mid.ru/brp_4.nsf/0/0C29B78403398C46C325757D0056C04E



172

cât mai grabnică a lucrului în ormatul „5+2”. Indicaţiile cu privire la „transormarea”actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o „operaţiune de garantare a păcii subegida OSCE după reglementarea transnistreană” au provocat controverse serioase, i-ind interpretate ca o schimbare de principiu a abordărilor în strategia de reglementarea conlictului transnistrean promovată de conducerea Republicii Moldova în ultimiiani, inclusiv vizând deciziile Summitului OSCE de la Istanbul cu privire la Moldova iprevederile Actului inal al ratatului FACE, adoptate în noiembrie 1999.

Alată în aţa unor sidări ără precedent, inclusiv cele generate de lupta politicăacerbă în campania electorală din aprilie-iulie 2009 i de evoluţia situaţiei din regiu-nea transnistreană, elita politică moldoveană mizează mult pe sprijinul partenerilorsăi occidentali, UE i SUA, ără de care eorturile de a depăi diicultăţile cu care seconruntă ţara nu au sorţi de izbândă. Inspiră optimism în acest sens tendinţele UEprivind aproundarea cooperării cu Republica Moldova în cadrul ParteneriatuluiEstic i imprimarea unei noi dimensiuni dialogului cu Federaţia Rusă în contextul

iniţiativelor Moscovei cu privire la ediicarea unei noi arhitecturi de securitate înEuropa. Astel, identiicarea rapidă a unei soluţii pentru problema ransnistriei,sugerată de către cancelarul german Angela Merkel i preedintele rancez NicolasSarkozy ar i de natură să contribuie la crearea unei atmosere propice pentru punereaîn vigoare a ratatului FACE adaptat, considerat un pilon al securităţii europene324.

Analiza paradigmelor reglementării dierendului transnistrean ar i una incom-pletă ără remarcarea contribuţiei aduse în acest sens de către dieriţi exponenţi aisocietăţii civile din Republica Moldova, Ucraina, România i Federaţia Rusă. În ulti-mii ani, dieriţi experţi, undaţii, ONG-uri i politicieni au prezentat în cadrul unor

conerinţe i mese rotunde, precum i pe paginile unor publicaţii dierite planuri,scenarii i proiecte privind soluţionarea problemei transnistrene. Printre cele mairelevante contribuţii în acest sens, se distinge strategia celor ”3 D”, elaborată în 2004de Institutul de Politici Publice din Moldova, sprijinit de 26 de ONG-uri, strategiepotrivit căreia democratizarea, demilitarizarea i decriminalizarea regiunii transnis-trene ar constitui cheia necesară pentru soluţionarea conlictului325. Idei i suges-tii similare au ost ormulate i în „Planul trilateral privind soluţionarea problemeitransnistrene” prezentat în 2006 de un grup de experţi moldo-ucraineano-român326.

Controverse pasionate a provocat în 2004 aa-numitul „plan Belkovski”, după

numele autorului acestuia, politologul rus Stanislav Belkovski, potrivit căruia celedouă maluri ale Nistrului, în virtutea „rupturii civilizaţionale dintre populaţia lor”,urmau să înăptuiască un „divorţ civilizat” pentru a oeri posibilitate „Moldovei dea se uni cu România, iar ransnistriei – de a deveni independentă”327. Conorm

324 Angela Merkel, Nicolas Sarkozy, “La sécurité, notre mission commune”, Le Monde , 03.02.2009.325Oazu Nantoi, Strategia “3D” - de la “extremism” la consens? 3 noiembrie 2004. http://www.e-democracy.md/comments/political/200411031/326Plan trilateral pentru rezolvarea problemei transnistrene. Bucureşti-Chişinău-Kiev, ianuarie2006. http://www.ipp.md/biblioteca.php?l=ro&idc=34

Igor Boţan, Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană. Chişinău: Arc, 2009, p. 31-32.327„Станислав Белковский предложил Румынии Молдавию в обмен на Приднестровье”.11.06.2004. http://www.lenta.ru/world/2004/06/11/romania/



173

unui scenariu propus mai recent, în 2009, de către ex-ministrul român de Externe, Adrian Cioroianu, împărtăit i de unii politicieni moldoveni, actorii politici i so-cietatea civilă din Republica Moldova erau invitaţi să „mediteze serios la posibilita-tea unei decuplări a ransnistriei din graniţele statului pe o perioadă determinată,timp în care ea ar intra sub un mandat de protectorat cu garanţii internaţionale”. A.Cioroianu sugera UE să-i asume această „sarcină într-atât de diicilă” i să-i materi-alizeze astel propria sa „politică de vecinătate”328. După cum este i iresc, unele ideii sugestii raţionale cuprinse în scenariile descrise armonizau cu planurile promovatede dieriţi actori implicaţi în negocierile oiciale pe marginea reglementării dieren-dului transnistrean329. În acelai timp, ideile neordinare, radicale i extravagante,care jenau i produceau disconort politic, au ost ignorate i respinse cu hotărâre decătre negociatorii oiciali.

11.5. Concluzii şi sugestii

În lumina analizei paradigmelor reglementării con lictului transnistrean, răspun-sul la întrebarea ormulată în compartimentul introductiv al acestui articol ar puteai unul simplu i tranant. În poida multiplelor premise pozitive, planurilor rezo-nabile înaintate, eorturilor depuse i implicării unor actori cu o pondere deosebităîn aacerile internaţionale, precum sunt Federaţia Rusă, Ucraina, UE i SUA, die-rendul transnistrean nu a ost soluţionat până în prezent din cauza caracterului săueminamente geopolitic. Interesele imuabile ale Federaţiei Ruse de a menţine cu oricepreţ Republica Moldova în sera sa de in luenţă au determinat-o pe aceasta să plede-ze mai degrabă în avoarea „îngheţării” conlictului în jurul ransnistriei, decât săsprijine o soluţie de compromis care ar răspunde cât se poate de adecvat intereselortuturor actorilor implicaţi.

Lipsa voinţei politice necesare din partea Federaţiei Ruse, care, în virtutea cir-cumstanţelor cunoscute continuă să joace un rol crucial în această regiune, avândîn mâinile sale „cheile” principale de la reglementarea conlictului, a condiţionati ineicienţa mecanismelor de paciicare i a ormatelor de negocieri utilizate peparcursul anilor în vederea depăirii crizei transnistrene. Reuzul Federaţiei Rusede a-i onora angajamentele asumate la Summitul OSCE de la Istanbul privindretragerea completă a trupelor sale de pe teritoriul Republicii Moldova i stăruinţade a-i perpetua prezenţa militară în această regiune contribuie eectiv la avorizarea

separatismului transnistrean. Asistenţa politică, economică, inanciară, umanitară imorală acordată ransnistriei de către Federaţia Rusă de o manieră nedisimulată i,în acelai timp, aplicarea unor pârghii de presiune politică i măsuri de constrângereeconomică asupra Republicii Moldova, pun serios la îndoială calitatea ei de mediatorimparţial în procesul de reglementare. În astel de circumstanţe, comportamentulobstrucţionist, intransigent i ireconciliabil maniestat la masa tratativelor de către

Idem. „Приднестровье в обмен на Бессарабию”. 11.06.2004. http://www.vremya.ru/print/100451.html328 Adrian Cioroianu, Scenariile Foreign Policy România pentru R. Moldova: Decuplarea de rans-

nistria. 4 iulie 2009. http://jurnal.md/article/18941/329Pentru o reglementare europeană a conictului transnistrean. Scrisoare deschisă a unui grup dereprezentanţi ai ONG-urilor din RM, 7 iunie 2007. http://www.azi.md/news?ID=44665



174

reprezentanţii de la iraspol, deseori prezentat drept cauza principală a trenării pro-cesului de soluţionare a conlictului, este în realitate o derivare a politicii ruseti.

Prin urmare, diplomaţia rusă, marcată de stereotipuri i veleităţi de sorginte neo-imperială, prin sprijinirea i încurajarea regimului secesionist de la iraspol, olosireaexponenţilor acestui regim ca instrument de presiune i inluenţă, promovarea unorplanuri de reglementare i mecanisme de negocieri inconsistente, declinarea neînteme-iată a angajamentelor relevante asumate pe plan internaţional i tendinţa de a-i sati-sace propriile preocupări de securitate din contul intereselor legitime ale parteneruluisău mai slab, a ăcut să se spulbere ateptările nutrite de elitele politice moldovenetiprivind soluţionarea cât mai grabnică i echitabilă a problemei transnistrene.

Eorturile întreprinse în vederea soluţionării problemei transnistrene nu au dat re-zultatele scontate i din cauza greelilor metodologice, de natură tactică i strategică,comise de autorităţile moldovene pe parcursul anilor. Concesiile unilaterale serioaseăcute de oicialităţile de la Chiinău, în dorinţa de a înrunta veleităţile liderilor de

la iraspol i de a-i încuraja pe acetia să adopte o atitudine constructivă la masa detratative, ără a obţine reacţii reciproce adecvate, au avut un eect invers. Respingândcu desăvârire ideea compromisului i a reconcilierii, exponenţii regimului de lairaspol au proitat din plin de avantajele obţinute de pe urma concesiilor, în parti-cular, de tampilele vamale i de recunoaterea dreptului de a întreţine relaţii externeîn domeniul comercial-economic, de acceptarea conceptului de ederalizare i de„stat comun”, de tratarea ca parte egală la negocieri etc., pentru a consolida practictoate structurile entităţii secesioniste transnistrene i a construi un stat de acto.

Schimbările remarcabile intervenite după revoluţia portocalie în politica Ucrainei

vizavi de problematica transnistreană au alimentat puternic aspiraţiile Chiinăuluivizând obţinerea unui sprijin considerabil în eorturile de restabilire a suveranităţii iintegrităţii teritoriale a Republicii Moldova. În consecinţă, aportul noilor autorităţide la Kiev în schimbarea calitativă a situaţiei în jurul ransnistriei a ost într-adevărunul impresionant, dacă se ia în considerare eectele pozitive ale lansării „planului

Yushchenko” privind reglementarea conlictului transnistrean, instituirea MisiuniiEUBAM, precum i punerea în aplicare a înţelegerilor moldo-ucrainene în dome-niul vamal, care au contribuit la securizarea rontierei i la restabilirea controluluidin partea autorităţilor moldoveneti asupra întreg teritoriului vamal al ţării. Însă

tendinţa Kievului de a juca un rol pozitiv în reglementarea transnistreană avea limi-tele sale, condiţionate de interesele geopolitice i de persistenţa unor chestiuni sen-sibile în raporturile dintre cele două ţări vecine. Astel, acelai „sindrom geopolitic”i complexele naţionale care stăpânesc politica externă a Ucrainei au constituit celemai serioase impedimente în valoriicarea deplină a potenţialului acestui importantactor regional pentru depăirea crizei transnistrene.

Implicarea directă a Uniunii Europene i a Statelor Unite în calitate de observatoriîn ormatul de negocieri „5+2” i propunerile Chiinăului de a aborda „în pachet” încadrul acestui ormat problemele principale legate de conlict, de rând cu iniţiativeleprivind întărirea încrederii, au contribuit în sens pozitiv la schimbarea atmoserei ge-

nerale în procesul de reglementare a conlictului transnistrean. Însă, în poida carac-terului promiţător al dinamicii pozitive care s-a conturat în anii 2005-2006, acţiunile



175

întreprinse de către aceti doi dintre cei mai inluenţi actori internaţionali s-au ciocnitdin nou de rezistenţa Federaţiei Ruse, care a zădărnicit înregistrarea unui progres realîn negocierile privind elaborarea statutului special al regiunii transnistrene.

In poida diicultăţilor inerente, procesul de reglementare a conlictului transnis-trean are perspective reale. Autorităţile moldoveneti trebuie să persevereze în eor-turile lor pentru atingerea obiectivelor propuse, olosind în acest sens mai raţionalcapitalul politic i experienţa practică acumulată. Reluarea eventuală a reuniunilorîn ormat „5+2” trebuie să ie orientată într-o direcţie ediicatoare, având drept i-nalitate soluţionarea în baza unei abordări „în pachet” a problemei principale a con-lictului, i anume elaborarea i adoptarea statutului special al regiunii transnistrene(ransnistria) în baza respectării suveranităţii i integrităţii teritoriale a RepubliciiMoldova. Soluţionarea deinitivă a problemei transnistrene trebuie sa conducă la cre-area unui stat uncţional i viabil, care nu poate i conceput pe principii ederaliste.

O analiză pertinentă a experienţei acumulate pe parcursul anilor, precum i învăţă-

mintele trase din aceasta trebuie să conducă la înţelegerea necesităţii maniestării uneivoinţe politice erme i temerare pentru adoptarea unor abordări de principiu noi învederea schimbării stării de lucruri actuale i trasării direcţiilor prioritare pentru perspec-tiva apropiată. otodată, Republica Moldova va trebui să se ghideze i în continuare demetodologia soluţionării „în pachet” a problemelor-cheie – politice, economice, sociale,umanitare i de securitate –, legate de conlict, prin negocierea i aprobarea înţelegerilorde rigoare în ormatul „5+2”. Doar o astel de abordare raţională i pragmatică, care iaîn calcul interesele majore ale principalilor actori vizaţi, în special ale Federaţiei Ruse,este de natură să stimuleze procesul de negocieri i să deschidă perspective promiţătoare.

Este necesar de acţionat cu mai multă insistenţă i abilitate pentru valoriicareamai eicientă a potenţialului Ucrainei în vederea soluţionării dierendului transnis-trean. Pentru aceasta, autorităţile moldoveneti ar trebui să coopereze mai strâns cuUcraina pentru depăirea animozităţilor care mai persistă în raporturile bilaterale isă o sprijine în aspiraţiile ei de airmare ca lider regional i de integrare euroatlantică.

Astel, Kievul ar putea deveni un co-sponsor geopolitic valoros în promovarea unuiproiect comun cu Federaţia Rusă i UE, capabil să dezlege „nodul transnistrean” .

În acţiunile sale de mai departe, Republica Moldova va trebui să intereseze, meto-dic i cu inteligenţă, partenerii săi tradiţionali implicaţi în ormatul “5+2” în scopul

unei reglementari cât mai grabnice a conlictului transnistrean care ar răspunde in-tereselor tuturor actorilor vizaţi. Contribuţia UE i SUA în reglementarea transnis-treană ar putea spori odată cu ridicarea statutului lor de la observatori la mediatori icu atribuirea unei importanţe mai mari problematicii transnistrene pe agenda dialo-gului cu Federaţia Rusă, în vederea elaborării unor abordări comune în soluţionareaproblemei în jurul ransnistriei i a înlocuirii actualei operaţiuni de menţinere apăcii cu o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional. Asigurarea înde-plinirii în totalitate a deciziilor Summitul OSCE de la Istanbul privind retragereacompletă a trupelor ruse de pe teritoriul Moldovei este de natură să contribuie sub-stanţial la crearea condiţiilor necesare pentru depăirea impasului în problematicaratatului FACE i la stimularea procesului de reglementare a conlictului.



176

Sensibilizarea în continuare a organismelor internaţionale vizate, îndeosebi ONU,OSCE, UE, Consiliul Europei, pe agenda cărora igurează i chestiunea transnis-treană, este necesară pentru asigurarea condiţiilor propice, inclusiv în domeniul edi-icării instituţiilor democratice, apărării drepturilor omului i demilitarizării, pre-cum i pentru obţinerea sprijinului politic în vederea identiicării soluţiilor adecvatepentru depăirea crizei transnistrene.

Promovarea consecventă a măsurilor de întărire a încrederii i securităţii, în parti-cular prin sprijinirea continuă a populaţiei, stimularea dezvoltării întreprinderilor ia exporturilor din regiunea transnistreană, realizarea unor proiecte social-economi-ce de anvergură, inclusiv cu sprijinul comunităţii donatoare internaţionale, este denatură să întărească legăturile dintre cele două maluri ale Nistrului i să încurajezetendinţele de restabilire a integrităţii Republicii Moldova.

În eorturile lor, autorităţile moldovene trebuie să mizeze în continuare pe unsprijin cât mai larg din partea societăţii civile i a orţelor politice, ără de care po-

litica de reintegrare a ţării nu are sorţi de izbândă. Ameliorarea continuă a situaţieisocial-economice, ridicarea nivelului de trai al populaţiei i eectuarea unor trans-ormări democratice cardinale în contextul politicii de integrare europeană ar spori,ără îndoială, atractivitatea malului drept pentru populaţia de pe malul stâng alNistrului, catalizând în acest mod tendinţele integraţioniste. „Va trece puţin timp,mărturisete un exponent al opiniei publice din regiune, i în cazul în care, în loculunei Basarabii mizerabile, pe celălalt mal al Nistrului locuitorii ransnistriei vorvedea o vitrină strălucitoare a Uniunii Europene, conlictul moldo-transnistrean vaîncepe să se soluţioneze de la sine”330.

330Максим Шведов. Чего хочет Россия в Молдавии и Приднестровье? http://ava.md/034-kommentarii/02886-chego-hochet-rossiya-v-moldavii-i-pridnestrove.html



177

12. Politica externă în viziunea liderilor politici: stare de fapt şi perspective

Lina Grâu, jurnalistă

Pe parcursul lunii decembrie 2008, Asociaţia pentru Politică Externă a realizatinterviuri cu liderii i reprezentanţii celor mai importante partide politice de la

Chiinău, în cadrul cărora au ost ormulate întrebări pe marginea principalelorsubiecte i provocări de politică externă cu care se conruntă Republica Moldova.

În continuare vă propunem răspunsurile pe subiecte ale politicienilor reprezen-tând, la acea dată, Partidul Comunitilor din Republica Moldova (PCRM), PartidulLiberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Alianţa MoldovaNoastră (AMN), Partidul Democrat din Moldova (PDM).

12.1. Priorităţile politicii externe a Republicii Moldova

Întrebare: Care ar trebui să ie priorităţile politicii externe ale viitorului guvern al Republicii Moldova, constituit după alegerile parlamentare din primăvara 2009?

În viziunea lui Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului RM în perioada 2005-2009, pentru Republica Moldova este undamental să aibă asigurată conti-nuitatea liniilor directoare în politica externă – menţinerea ca iind neschimbat avectorului integrării europene i dezvoltarea continuă a relaţiilor bilaterale cu par-tenerii din Est. „Vom pleca de la cunoscuta rază că ţările mari ac politică externămare, iar ţările mici trebuie să acă o politică externă inteligentă. În viziunea mea,trebuie să avem o abordare de politică externă oarte raţională i oarte pragmatică,care urmează să asigure interesele politice, dar în cazul Moldovei – mai ales i întâide toate interesele economice. Instrumentele de politică externă trebuie puse în ser-

viciul atingerii acestor interese”, spune Marian Lupu. Acest lucru înseamnă, potrivit lui, menţinerea ca iind neschimbat a vectorului

integrării europene. „Este o decizie obiectivă, care nu ţine doar de clasa politică.tim din sondaje că circa 80% din populaţie este în avoarea anume a acestui trend,motiv pentru care îmi vine greu să cred că acest vector poate i schimbat sau modi-icat. Este raţional, este logic, este oarte pragmatic din toate punctele de vedere ieste un obiectiv care este în consonanţă cu valorile noastre – politice, democratice,economice, sociale”, spune Marian Lupu.

„În ceea ce privete aspectul relaţiilor bilaterale al cooperării cu Vestul, a menţi-

ona relaţiile cu ţările vecine, pentru că o vecinătate stabilă i echilibrată este de uninteres deosebit pentru oricare ţară. Relaţiile cu vecinii rămân a i deci o prioritate”,a mai adăugat Marian Lupu. În acelai timp, el a subliniat că acelai pragmatism„nicidecum nu dictează o ormulă prin care ortiicarea relaţiilor cu Vestul, în cazuldat Uniunea Europeană, ar trebui să ducă la deteriorarea relaţiilor cu Estul”.

„Avem interese importante, în special economice, în Est. Mă reer aici la securi-tatea energetică, un punct oarte vulnerabil pentru Republica Moldova. În al doilearând, economia moldovenească este una bazată pe exporturi, ceea ce înseamnă căsuntem interesaţi de pieţe de export, iar pieţele din Est rămân a i oarte i oarte im-portante, i vor i pentru viitor, iindcă sunt pieţe mari i oarte interesante. Pentruaceste pieţe maniestă un interes viu i statele membre ale UE. Atunci întrebareaeste – de ce ar trebui noi să le pierdem?”



178

„Iar printre priorităţi, în mod categoric, un rol aparte revine problematicii trans-nistrene. Avem cadrul de negocieri 5+2, care trebuie să rămână unul undamentalpentru purtarea de consultări i adoptarea de decizii în procesul reglementării trans-nistrene. În cadrul acestui ormat, avem prezenţi partenerii notri de dialog pe di-mensiunea bilaterală, dar i pe cea regională, ceea ce denotă încă o dată importanţaortiicării relaţiilor cu aceti actori, atât ca state partenere, cât i în calitatea lor departicipanţi la ormatul 5+2”, conchide Marian L

Vladimir Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), consideră că printre priorităţile imediate ale politicii externe moldovene ari continuarea eorturilor în vederea integrării europene i restabilirea bunelor relaţiicu vecinii – România în primul rând, dar i Ucraina. „Abordările de politică externătrebuie schimbate de noul Guvern – după declaraţii proeuropene trebuie să urmezeacţiuni concrete. Integrarea europeană este prioritatea numărul unu. Însă o acţiune lael de importantă este relaţia cu vecinii notri – România i Ucraina”, spune Vladimir

Filat. „Este absolut necesar ca relaţiile cu România să revină pe ăgaul normalităţii,iar cu Ucraina să deinim această relaţie, pentru că până acum noi nu avem o relaţieclar deinită. Având în vedere importanţa Ucrainei pentru Republica Moldova, im-portanţa implicării Ucrainei în problemele cu care se conruntă Moldova este una de-terminantă. Este necesar să canalizăm mai multă energie pentru o relaţie eicientă.”

În opinia lui Dorin Chirtoacă, primar de Chişinău şi vicepreşedinte alPartidului Liberal (PL), Republica Moldova, din anii 90 încoace, nu a avut o ori-entare clară în ceea ce privete politica externă i nici în prezent nu există un cursoicial al Republicii Moldova care să relecte realitatea. „Cursul declarat de integrare

în Uniunea Europeană este mai mult unul de aţadă pentru a putea obţine anumitesume de bani, un sprijin inanciar din partea UE i SUA. În realitate, se negocia-ză în continuare cu Federaţia Rusă menţinerea Republicii Moldova sub inluenţaMoscovei”, spune Dorin Chirtoacă, care subliniază că PL se pronunţă categoric înavoarea integrării în NAO i UE. „Ţinta noastră este aceea de a i europeni alăturide celelalte naţiuni europene”, spune vicepreedintele PL.

„Cum poate i realizat acest lucru? Bineînţeles că i problema transnistreană esteo piedică, dar toate pornesc, totui, de la democraţia internă. În cazul în care vomrespecta obligaţiile noastre asumate ca membri ai Consiliului Europei i în Planul

de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, care ţin de respectarea stan-dardelor europene la libertatea presei, libertatea de exprimare, uncţionarea institu-ţiilor democratice, independenţa justiţiei, autonomia locală, atunci vom avea toateansele să im într-o relaţie de parteneriat serioasă cu instituţiile europene în ve-derea aprobării noii oi de parcurs de apropiere i integrare a Republicii Moldovaîn aceste structuri. Ceea ce ne putem propune ca obiectiv realist, în cazul în careo majoritate democratică va prelua puterea după alegeri, este dobândirea de cătreRepublica Moldova a statutului de membru asociat al UE în perioada 2009-2013”,spune Dorin Chirtoacă. Potrivit lui, ără dobândirea statutului de stat asociat în ter-men de patru ani de zile, obiectivul de aderare la UE nici nu poate i luat în discuţie.

Conorm celor declarate de Serafim Urechean, preşedintele Alianţei Moldova Noastră (AMN), ormaţiunea sa pledează categoric în avoarea vectorului integrării



179

europene. „rebuie odată i pentru totdeauna să ne hotărâm cine suntem, ce vremi unde mergem. Viitorul nostru este aderarea într-o dinamică cât mai pozitivă lalumea civilizată, la lumea europeană, acolo unde de apt i este locul nostru, al cetă-ţenilor Republicii Moldova”, spune Seraim Urechean. Potrivit lui, ultimii 8 ani deguvernare a comunitilor în Republica Moldova „au ost doar o mimare a aspiraţiiloreuropene”, o perdea de um dincolo de care preedintele Vladimir Voronin i guver-narea comunistă erau atrai nu atât de valorile europene, cât de creditele, donaţiilei ajutoarele umanitare venind din UE. „Viitoarea guvernare democratică trebuie săîndeplinească clar toate obligaţiile asumate, dar neîndeplinite în Planul de acţiuniRepublica Moldova – UE 2005-2008, să se angajeze să apropie legislaţia RepubliciiMoldova de cea a UE i să nu mimeze doar reormele, dar să le promoveze în rea-litate – reormele economice, în justiţie, în mass-media”, spune Seraim Urechean.

În opinia lui Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte al Partidului Democrat,prioritare pentru politica externă moldoveană sunt restabilirea bunelor relaţii cu ve-

cinii – România i Ucraina, integrarea europeană i reglementarea transnistreană deo manieră avorabilă Republicii Moldova. „Prioritară este, întâi de toate, îmbunătă-ţirea relaţiilor cu ţările vecine – România i Ucraina, subordonarea politicii externedezideratului cheie al politicii naţionale – integrarea europeană i stabilirea unorrelaţii bune cu SUA care ne-ar ajuta alături de UE i Ucraina în soluţionarea die-rendului transnistrean. Sigur să relaţiile noastre cu UE, cu SUA, cu statele vecinetrebuie să aibă ca scop i deschiderea de pieţe noi de desacere pentru producţia mol-dovenească – atât agricolă, cât i industrială. A doua problemă importantă pentrunoi în ordinea priorităţilor în politica externă este închiderea dosarului transnistrean

de o manieră avorabilă Republicii Moldova”, spune Oleg Serebrean. O altă priori-tate ar i, potrivit lui, revenirea la o relaţie de normalitate cu Federaţia Rusă, într-unparteneriat care ar i bazat pe principii de echitate, nu pe subordonare.

12.2. Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina şi România

Întrebare: Vă rugăm să aceţi o evaluare, să enumeraţi problemele i să vă pronun- ţaţi asupra viitorului relaţiilor Republicii Moldova cu vecinii – Ucraina i România.

Marian Lupu (PCRM) spune că în ceea ce privete vecinul din nord, Ucraina,Republica Moldova nu are probleme pronunţate de ordin politic. În ceea ce priveteRomânia, dialogul acestei ţări cu Chiinăul „trebuie să ie unul civilizat, bazat pevalori europene”. „Nu cred că la moment acest dialog este bazat pe aceste valori”,spune Marian Lupu.

„Cu Ucraina, subiectele care se prezintă a i subiecte mai intens discutate ţin maimult de aspectele economico-comerciale. Cu Ucraina mai avem încă anumite pro-bleme cu delimitarea rontierei, ceea ce la prima vedere pare a i un subiect de ordinpur politic, dar în realitate este unul conex la chestiuni strict economice. Subiecteleîn discuţie sunt portul Giurgiuleti i aspectele ecologice invocate de partea ucrai-neană, Centrala de la Novo-Dnestrovsk de pe Nistru, unele aspecte care vizeazăschimburile comerciale, pentru că Ucraina este un partener cu care avem un sold

negativ al balanţei comerciale”, spune Marian Lupu.În ceea ce privete România, spune politicianul, aceasta este un partener important



180

economic, comercial al Republicii Moldova, că să nu mai vorbim i de relaţiile speci-ice i de tangenţele care determină necesitatea de a dezvolta un dialog echilibrat, undialog calitativ i productiv. „Problemele de bază care sunt ţin de unele poziţii puţinlipsite de lexibilitate. Aceste bune relaţii de care avem nevoie depind de poziţiileambelor părţi. Este nevoie de o puţin mai multă lexibilitate atât la Chiinău, cât ila Bucureti. Cred că întâi de toate trebuie să ie stabilit clar aptul că aceste relaţiisunt dintre două ţări, între două entităţi statale. i că aceste entităţi statale – unadintre care este membră a UE, iar alta are puternice aspiraţii europene – nu au altăcale decât să pună la baza relaţiilor bilaterale valori i standarde politice, juridice imoral-etice europene. i aceste lucruri, odată iind declarate, trebuie să ie i aplica-te”, spune Marian Lupu.

Vladimir Filat, preşedinte PLDM, crede că relaţiile Republicii Moldova cuUcraina nu sunt ormalizate corespunzător, iar cele cu România sunt măcinate deromânoobia autorităţilor, care este în detrimentul tuturor cetăţenilor Republicii

Moldova. „Problema poate i rezolvată oarte simplu – prin revenirea la relaţii i-reti, normale, ce reies din trecut, prezent i, cel mai important, din viitorul nostrucomun”, spune Vlad Filat.

„Pornesc de la premisa că noi nu avem oarte clar ormalizate relaţiile cu Ucraina.Le declarăm ca unele iind importante, dar nu acţionăm în consecinţă. Or, admi-nistrarea problemelor pe care le avem în raport cu Ucraina necesită timp i abordareproesionistă. i nu mă reer numai la problemele ce ţin de proprietăţile RepubliciiMoldova pe teritoriul Ucrainei, care până în prezent nu au ost soluţionate, ci măreer i la modul în care interacţionăm noi vizavi de problema transnistreană”, spune

Vladimir Filat. Potrivit lui, administrarea eicientă a rontierei moldo-ucrainene nuar i ost posibilă ără implicarea la modul cel mai direct a administraţiei ucraine-ne, chiar dacă importantă a ost i contribuţia Uniunii Europene prin intermediulprogramului EUBAM. „Kievul ar putea avea o contribuţie cel puţin la el de impor-tantă i în alte domenii de interes pentru Chiinău, spre exemplu vizavi de accedereanoastră la valorile europene”, este de părere Vladimir Filat.

Reerindu-se la tensiunile existente în relaţia dintre Chiinău i Bucureti,Vladimir Filat spune că acestea îi au originea, în primul rând, în românoobia „caremacină mintea i pe alocuri i suletul celor care, din păcate, conduc Republica

Moldova”. „Românoobia vine din rica aţă de tot ce este străin înţelegerii lor. Iaraceastă problemă, care este, din păcate, una gravă pentru toţi cetăţenii RepubliciiMoldova, nu numai pentru cei care guvernează, poate i rezolvată oarte simplu –prin revenirea la relaţii ireti, normale, ce reies din trecut, prezent i, cel mai impor-tant, din viitorul nostru comun”, spune Vladimir Filat.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, este de părerea că Republica Moldova, înloc să susţină Ucraina în eorturile ei de a se despărţi de trecutul sovietic totalitari de a păi spre Europa, în ultima perioadă s-a desolidarizat de Ucraina, „ceea cereprezintă un gest inamical i incorect”. „Avem nevoie de un parteneriat oarte strânscu Ucraina pentru menţinerea sub control a situaţiei din regiunea transnistreană.”

“În ceea ce privete România, a ost o situaţie de antipatie cronică a tuturor gu-vernelor Republicii Moldova cu România i tot timpul au ost provocate con licte cu



181

România în vederea menţinerii unui mod artiicial i în speranţa consolidării uneiantipatii la nivelul societăţii aţă de România. Lucru care a euat, a euat în totalita-te, practic majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova îi doresc cetăţenia României,cel puţin pentru perspectiva europeană. Iar la nivel de argument pentru menţinereala putere i pentru obţinerea încrederii cetăţenilor, antagonizarea relaţiilor dintreRepublica Moldova i România este o cale alimentară i cred că nu va mai reveniniciodată în atenţia publică i în scena politică, iar dacă va reveni, îi va scoate pur isimplu din scenă pe respectivii actori politici”, spune Dorin Chirtoacă.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, consideră că relaţiile cu vecinii trebuieschimbate radical. Potenţialul României, dar i cel al Ucrainei ar trebui olosite pen-tru accelerarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.

Cu Ucraina, spune liderul AMN, Republica Moldova are oarte multe lucruricomune, „deoarece oarte mulţi semeni de-ai notri – sute de mii – trăiesc pe terito-riul Ucrainei”. rebuie soluţionată problema proprietăţilor care există între Kiev i

Chiinău i trebuie încheiată delimitarea rontierei, problemă care lasă o amprentănegativă pe bunele relaţii cu vecinii notri. Este oarte important să im mai reţinuţiîn aprecieri i declaraţii i să nu tensionăm artiicial relaţiile. Este oarte importantămisiunea UE la rontiera moldo-ucraineană EUBAM i este important ca, prin aju-torul Ucrainei, noi să controlăm situaţia de la hotarele din estul ţării, de pe segmen-tul transnistrean al rontierei. De Ucraina depinde oarte mult viitorul RepubliciiMoldova, de cum va i situaţia în Ucraina pe viitor, de aptul dacă se va integra saunu Ucraina în UE i NAO”, este de părere preedintele AMN, Seraim Urechean.

“rebuie să olosim potenţialul ţărilor spiritual apropiate, mai ales cel al

României, în procesul de integrare europeană, deoarece nu este doar o ţară veci-nă, o ţară soră, care ar putea i un suport considerabil pentru promovarea imagi-nii Republicii Moldova i avansarea ei pe calea integrării europene”, spune SeraimUrechean. El este de părere că, după alegerile parlamentare din 2009, va trebuisemnată Convenţia de mic traic la rontieră, ceea ce ar diminua impactul crizeimondiale asupra Republicii Moldova, i vor trebui deschise consulate ale Românieila Cahul i Bălţi. „rebuie să demonstrăm de asemenea că Republica Moldova numimează doar integrarea europeană, ci, cu adevărat, cursul strategic este obţinereaposibilităţii de a circula în Europa ără vize”, a spus liderul AMN.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, consideră că Chiinăul trebuie săgăsească o nouă abordare pentru a putea depăi vechile probleme din relaţiile cuKievul. În ceea ce privete relaţiile cu România, aici nu există probleme reale, ci doarunele create artiicial de guvernarea de la Chiinău. Prioritatea în aceste relaţii artrebui să devină susţinerea Republicii Moldova în procesul de integrare europeană.

“Principala problemă în relaţiile cu Ucraina, deocamdată, cred că este cea a ron-tierei. Nu în sensul că ar exista pretenţii teritoriale reciproce, ci în sensul că rămânmulte probleme nesoluţionate la capitolul demarcare în anumite zone mai sensibile– Giurgiuleti, Palanca, Naslavcea. Al doilea dosar care este nerezolvat cu Ucrainaeste cel al proprietăţilor moldoveneti de pe teritoriul Ucrainei. Al treilea aspect este

statutul minorităţii româneti din Ucraina. Al patrulea moment sensibil este poziţiadeocamdată neclară a Kievului în ceea ce privete dosarul transnistrean. În aceste



182

patru probleme-cheie Chiinăul trebuie să aibă o abordare nouă i să depăim aceledisensiuni care au existat până în momentul de aţă”, spune Oleg Serebrean.

În ceea ce privete România, Serebrean spune că problema rontierei rămâne ceamai importantă, mai exact cea a Convenţiei de mic traic la rontieră, care va trebuiabordată în mod prioritar imediat după alegerile din 5 aprilie. “Din punctul nostrude vedere, nu există alte probleme reale, dar sunt multe create în mod artiicial, ali-mentate de Chiinău. Dacă vine o guvernare democratică după aprilie 2009, credemcă în relaţiile noastre cu Bucuretiul problema prioritară ar trebui să ie susţinereaRepublicii Moldova în procesul de integrare europeană i asistenţa pe care Româniane-o poate acorda în acest sens”, spune Oleg Serebrean.

Potrivit lui, problema unui tratat bilateral de bază nu mai este de actualitate. “Laora actuală, în Europa relaţiile interstatale se bazează mai degrabă pe documentelemultilaterale. În comunitatea europeană, în momentul în care noi ne-am exprimatdrept obiectiv aderarea la UE, parte a căreia este i România, nu mai primează

acordurile bilaterale. Aceste acorduri erau în vogă imediat după al Doilea RăzboiMondial sau la începutul anilor 90, când se cristalizau tipuri noi de relaţii dintrestatele noi. Republica Moldova, în acel moment, avea nevoie de recunoatere dinpartea ţărilor vecine. La ora actuală există un cadru legal suicient – peste o mie deacorduri între România i Republica Moldova, care acoperă practic toate domeniilede importanţă vitală în relaţiile dintre cele două ţări.” Oleg Serebrean consideră căinsistenţa privind semnarea ratatului bilateral de bază este, de apt, un raţionamentpolitic alimentat de unele cercuri nu neapărat binevoitoare de la Chiinău. “Legatde acordul de rontieră, iarăi strict juridic România a semnat un asemenea acord cu

Uniunea Sovietică. Republica Moldova este succesor de drept al Uniunii Sovietice înceea ce privete tratatele internaţionale i, din acest punct de vedere, nu tiu dacă esteneapărat necesar să ie semnat un nou acord moldo-român, mai ales că nu există pre-tenţii teritoriale reciproce”, conchide prim-vicepreedintele PDM, Oleg Serebrean.

12.3. Perspectivele dezvoltării relaţiilor Republicii Moldova cu UE

Întrebare: Care ar trebui să ie mandatul Republicii Moldova la negocierile pentruviitorul acord cu UE?

Marian Lupu (PCRM) susţine că negociatorii moldoveni vor trebui să pună ac-centul în mod prioritar pe acilitarea regimului de vize i liberalizarea schimburilor

comerciale prin negocierea unui acord asimetric de liber schimb cu UE. În viziuneasa, „documentul urmează să ie un acord atotcuprinzător, cu oarte multe detalii,i, conorm unei ormule clasice, poziţia Republicii Moldova va trebui să ie una deobţinere a unor eecte i rezultate maxime. În mod evident, Republica Moldova nueste pe poziţia de a solicita în momentul încheierii acestui acord, negocierile asupracărora ar putea dura de la 1 an la 3 ani, un statut de ţară membră a UE sau statutulde candidat pentru aderare”. În această ordine de idei, el susţine că aspectul vizelori cel al comerţului sunt dintre cele mai prioritare. otui, sunt i alte subiecte carevizează i colaborarea industrială, intersectorială, umanitară, în domeniul educaţiei,

care ar urma să ie incluse în documentul ce va i negociat cu UE. Vladimir Filat, preşedinte PLDM, consideră că noul document ar trebui să eta-



183

pizeze clar până la momentul aderării cele patru valori spre care tinde RepublicaMoldova – libera circulaţie a cetăţenilor, mărurilor, capitalului i a serviciilor. Astel,în urma negocierilor, în opinia sa, „Chiinăul ar trebui să obţină lucrul cel mai im-portant: un angajament erm din partea UE vizavi de perspectiva aderării i o eventu-ală etapizare a acestui proces. Este important să avem etapizate clar, până la punctulinal – cel de aderare, cele patru valori spre care tindem: libera circulaţie a cetăţenilor,mărurilor, capitalului i a serviciilor”. El crede că „cetăţeanul de rând vrea să vadărezultate i eecte concrete de pe urma apropierii de UE”, iar în acest context, esteimportant „să vedem care sunt perspectivele i când avem ansa să ajungem acolo”.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că cel mai important lucru ar i caChiinăul să determine UE să nu se grăbească să ia o decizie irevocabilă în ceea ceprivete Republica Moldova, pentru că oprirea procesului de extindere a UE ar lăsaRepublica Moldova în aara spaţiului european. Dânsul susţine că UE ne-a oeriti până în prezent un cadru generos, întrucât noi avem posibilitatea să exportăm i

la Est, i la Vest ără taxe în virtutea unui sprijin necondiţionat acordat RepubliciiMoldova, dar „la negocierile următoare ar trebui să ie demonstrată seriozitatea gu-vernului în vederea respectării angajamentelor asumate”. De asemenea, el crede căar trebui solicitată o implicare mai mare, o poziţie mult mai activă a DelegaţieiComisiei Europene la Chiinău, care să permită dinamizarea procesului de accesarea ondurilor, nu doar pentru guvern, dar i pentru administraţiile locale.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, susţine că noul acord politic cu Bruxelles-ul va i practic o continuare a Planului de acţiuni UE – Republica Moldova, cu micimodiicări i adaptări, iar Chiinăul trebuie să depună eort pentru a elimina restan-

ţele pe care le are la îndeplinirea acestui document. „Republica Moldova nu este însituaţia de a demonstra ambiţii. Imaginea noastră este destul de ubredă, avem re-stanţe la primul acord, de aceea trebuie să im cooperanţi, lexibili, dar, bineînţeles,să nu cedăm din interesele naţionale ale Republicii Moldova. Nu trebuie să mizămdoar pe aptul că venim în UE, trebuie să ne apărăm interesele noastre, dar într-omăsură reală i să ne arătăm oarte interesaţi de acest proces”. În opinia sa, pentru aace mai atractivă ţara, mai întâi trebuie de executat reormele asumate i, doar dupăce vom elimina toate aceste restanţe undamentale, „vom putea să im mai insistenţii să batem cu pumnul în masă, i să cerem i noi concesii sau privilegii sau un gradmai avansat de comunicare i cooperare cu UE”.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, consideră că, printre momentelecare ar trebui neapărat solicitate Uniunii Europene, sunt liberalizarea circulaţiei iîncheierea unui acord de liber schimb cu UE. Dânsul susţine că sunt câteva momen-te care ar trebui neapărat solicitate – circulaţia liberă, sau mai bine zis liberalizareacirculaţiei. Însă, la moment „Republica Moldova este pe o listă neagră – suntem ţaraeuropeană cel mai prost tratată din punct de vedere al regulilor de trecere a rontiereicu ţările membre ale UE, chiar mai prost decât Federaţia Rusă sau Ucraina. Suntextrem de importante i aspectele de natură economică, succesul nostru în discuţiilecu UE privind încheierea unui acord de liber schimb ar trebui neapărat inclus în

acest document. Aceste două aspecte vizează la modul cel mai direct interesele celeimai mari părţi a cetăţenilor ţării noastre



184

12.4. Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă şi SUA

Întrebare: Vă rugăm să aceţi o evaluare, să menţionaţi problemele i să vă pro-nunţaţi asupra viitorului relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia i cu Statele Unite ale

Americii.

Marian Lupu (PCRM) crede că singura problemă, dar i cea mai mare, în relaţii-le cu Rusia, care continuă să ie partenerul strategic al Republicii Moldova, este con-lictul transnistrean. ot conlictul transnistrean ace importantă i relaţia cu SUA,de rând cu programele de asistenţă inanciară i logistică derulate de Washington înRepublica Moldova.

În viziunea sa, Rusia rămâne a i un partener strategic al Republicii Moldova,unul oarte important. „Dimensiunea economică, dimensiunea energetică, expor-turile, relaţiile interumane rămân a i pe agendă. Nu cred că avem probleme pe altedimensiuni, cel puţin nu avem probleme majore, decât cea transnistreană. Aceastaa ost problema care a inluenţat inclusiv i embargoul vinurilor – de apt, toate

diicultăţile de aici vin. În aară de acest subiect, dacă e să acem o apreciere a rela-ţiilor actuale, cel puţin în 2007-2008, cred că în mare parte acestea s-au normalizat.Problema transnistreană rămâne a i unica problemă”, spune Marian Lupu.

În ceea ce privete Statele Unite ale Americii, el e de părerea că prezenţa ameri-cană poate să pară mai puţin activă în ultimul timp în Republica Moldova, dar nueste aa. „După alegerile parlamentare din Republica Moldova, având deja depăităsituaţia cu alegerile din Statele Unite, cu intrarea în uncţie a noului preedinte, anoii administraţii, sunt absolut convins că intensitatea acestor relaţii se va maniestala justa ei valoare.” Pentru M. Lupu, Statele Unite ale Americii sunt un partener

important, un partener strategic pe plan geopolitic, iar interesul în contextul acesteicolaborări „derivă i din negocierile la subiectul reglementării problemei transnis-trene, deoarece SUA, împreună cu UE, sunt observatori în ormatul de negocieri.În altă ordine de idei, toate programele – pentru că există un ir de alte programeîn aară de Provocările Mileniului (Millenium Challenge Account) – vin cu resurseinanciare importante, cu resurse importante logistice în suportul promovării unorreorme care au ost declarate reorme europene”.

Vladimir Filat, preşedinte PLDM, susţine că, pentru ca relaţiile cu Rusia să ieîn interesul naţional al Republicii Moldova, urmează să ie spuse anumite adevăruri,plac sau nu ele celor de la Moscova. Chiinăul are perspectivă în relaţiile cu Rusiadoar în cazul în care va i asistat de partenerii occidentali. Iar rolul SUA pentru vii-torul Republicii Moldova este determinant. În opinia sa, „aptul că, în ultimii ani, înrelaţiile cu Rusia s-a oscilat între dumănie i prietenie până la moarte a condus la ap-tul că nu avem o poziţie oarte clară aţă de Rusia. Pentru ca relaţiile să ie în interesulnaţional al Republicii Moldova, urmează să ie spuse anumite adevăruri, plac sau nuele celor de la Moscova. Iar după ce vom spune aceste adevăruri, va trebui să stabilimi nite relaţii pragmatice. Pentru noi este important ca, sub aspect economic, relaţiilesă ie în avoarea Republicii Moldova. Să nu uităm că avem oarte mulţi cetăţeni caremuncesc în Federaţia Rusă i trebuie să privim pragmatic, nu sentimental, i acest

aspect. Sunt absolut sigur că în relaţiile cu Federaţia Rusă noi avem perspectivă doarîn cazul în care vom i asistaţi puternic de partenerii notri occidentali”.



185

În ceea ce privete aparenta slăbire a prezenţei americane în Republica Moldova,V. Filat crede că „este vorba despre o slabă eicienţă i înţelegere a guvernanţilorde a atrage această prezenţă. tiţi oarte bine că orice se poate impune cu orţa, cuexcepţia binelui. Eu cred că urmează, după alegeri, să revedem exact aceste relaţiicu Washingtonul. Din punctul meu de vedere, rolul SUA pentru viitorul RepubliciiMoldova este determinant”.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, consideră că este greu de avut relaţii ba-zate pe respect reciproc i colegialitate cu Rusia, pentru că Moscova s-a consideratmereu una dintre marile puteri ale lumii i în relaţiile cu ţările mici nu respectăstandardele. Dependenţa energetică totală de Rusia reduce i mai mult spaţiul demanevră al Chiinăului. În ceea ce privete SUA, gestul generos de a ace parte dinProgramul Provocările Mileniului este acordat Republicii Moldova doar pentru de-claraţiile proeuropene.

În ceea ce privete relaţiile guvernării de la Chiinău cu Federaţia Rusă, el con-

sideră că „din păcate, cu Federaţia Rusă nu am avut până în prezent o abordarestrategică i de parteneriat corect. Noi nu am avut, de apt, o agendă cu FederaţiaRusă, am acţionat tot timpul în uncţie de cum se comanda de la Moscova, dar nuîn uncţie de cum ar i ost bine pentru Republica Moldova. Cu Moscova este destulde greu să ai relaţii bazate pe respect reciproc i colegialitate, pentru că Rusia, iindun stat mare, s-a considerat una dintre marile puteri ale lumii i în relaţiile cu ţărilemici nu respectă standardele, inversează lucrurile, aplică antajul i această atitudinecomplică lucrurile”.

otui, airmă D. Chirtoacă, „în cazul în care – ca în Ţările Baltice – există o

strategie naţională în ceea ce privete relaţia cu Federaţia Rusă, lucrurile pot i schim-bate. Ceea ce înseamnă că Republica Moldova ar trebui să rezolve, în primul rând,problema energetică prin demonopolizarea urnizorilor acestor servicii i, ca urmarea rezolvării acestei situaţii, să poată mai uor discuta orice alte probleme cu Moscova.

Atâta timp cât noi depindem din punct de vedere energetic sută la sută de FederaţiaRusă, este practic imposibil să negociezi anumite lucruri în relaţia interstatală”.

În ce privete relaţiile cu SUA, autorităţile americane au oerit posibilitateRepublicii Moldova să acă parte din Programul Provocările Mileniului, ceea ce,în viziunea sa, „înseamnă o susţinere inanciară considerabilă, acordată RepubliciiMoldova doar pentru declaraţiile proeuropene. i acesta este un gest generos dinpartea SUA. Însă cred că SUA oeră, în acelai timp, posibilitate UE să ie mai pre-zentă în Republica Moldova, pentru că Republica Moldova urmează să se integrezeîn UE; nu poate adera la SUA”.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, spune că Republica Moldova trebuie să-irestabilească bunele relaţii cu Rusia, de care vrea sau nu, depinde energetic i eco-nomic. Iar susţinerea SUA este extrem de importantă, inclusiv în ceea ce priveteretragerea trupelor ruse din Republica Moldova. Prin urmare, dânsul este convins că„noi trebuie să restabilim relaţiile noastre bune cu otii parteneri, de care, vrem saunu, depindem i în plan energetic, i ca piaţă de muncă pentru cetăţenii moldoveni

– am în vedere Rusia. Noi concurenţă cu mara noastră în UE nu vom putea aceprea degrabă, aa că trebuie să restabilim bunele relaţii cu Rusia”.



186

Cât privete Statele Unite ale Americii, acestea sunt, în opinia sa, „un reper pentrunoi i este oarte important să păstrăm bunele relaţii, să traducem în viaţă programeleinanţate de SUA – Programul Provocările Mileniului i nu numai. SUA au o oartemare inluenţă asupra regimului comunist al lui Voronin din Republica Moldova. i

pentru viitor este oarte important ca un model al democraţiei să încercăm să imple-mentăm în Republica Moldova modelul Statelor Unite”. De asemenea, dl Urecheanconsideră că „ără Statele Unite, va i oarte greu de retras trupele ruse de pe teritoriulRepublicii Moldova. În curând vor i 10 ani de când a ost adoptată decizia de laIstanbul privind termenele de retragere a acestor trupe, dar, probabil, că în lipsa unuimecanism de impunere sau a unui mecanism de control din partea OSCE, sau a ap-tului că nimeni nu vrea să tensioneze relaţiile cu Rusia din cauza Republicii Moldova,decizia nu a ost îndeplinită nici până în prezent”.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, susţine că problema cea mai gravă

din relaţiile cu Rusia este conlictul transnistrean. În acelai timp, Chiinăul are ne-voie de o diplomaţie care ar putea să sensibilizeze Washingtonul să repună RepublicaMoldova pe ordinea de zi. În opinia sa, „în relaţiile cu Federaţia Rusă există o singu-ră problemă, dar oarte importantă – cea transnistreană, legată de prezenţa militarărusă pe teritoriul Republicii Moldova. oate celelalte probleme decurg din problematransnistreană, cum ar i de exemplu privatizările în zona transnistreană, investiţiilepe care le-au avut unele companii ruse sau persoane izice în zonă”. El nu excludecă va i un dialog diicil, dar unul necesar, deoarece „pe parcursul ultimilor ani ne-am convins că, ără a dialoga i cu Moscova – ără însă a ignora UE i SUA, care

au ost partenerii notri de nădejde în procesul de negocieri pentru soluţionareaconlictului transnistrean – găsirea unei soluţii pentru problema respectivă va iimprobabilă”. otodată, el consideră că în relaţia cu Federaţia Rusă accentul trebuiepus pe relaţii bilaterale: „Dacă în ceea ce privete România, spuneam că primeazăaspectul multilateral, pentru că vedem România ca parte a UE, în cazul Rusiei ar ibinevenită o abordare de bilaterală – Rusia, nu CSI. Avem nevoie de o relaţie bila-terală cu Rusia, nu de includerea Republicii Moldova în structuri cum ar i CSI sauComunitatea Euroasiatică”.

În ceea ce privete relaţia cu SUA, O. Serebrean e de părere că atenţia acordată

de Washington în ultimul timp Republicii Moldova a scăzut simţitor. Dânsul sus-ţine că administraţia de la Washington i-a temperat zelul în zona Mării Negre, iarţări precum Ucraina, Republica Moldova i Georgia au trecut oarecum în umbră.În acelai timp, dl Serebrean este convins că America este un partener important– i din punct de vedere politico-militar, i din punct de vedere economic. O even-tuală retragere a SUA din zona Mării Negre ar însemna pentru ţara noastră uneec. În acest context, avem nevoie de o „diplomaţie care ar putea să sensibilizeze

Washingtonul să repună Republica Moldova pe ordinea de zi. Acest lucru poate iăcut doar în colaborare cu partenerii notri din GUAM, pentru că noi suntem preamici ca să acem acest exerciţiu singuri”.



187

12.5. CSI versus integrarea europeană

Întrebare: Vedeţi vreo incompatibilitate între calitatea de membru al CSI i integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) crede că, în perspectivă imediată i medie, nu vede nicio

incompatibilitate între calitatea de membru al CSI i integrarea europeană, pentrucă Republica Moldova participă doar la dimensiunea social-economică a CSI i îiurmărete interesele economice. În viziunea sa, CSI nu este o ormaţiune clasică,multilaterală, de dimensiune juridică. Prin urmare, dânsul consideră că, actualmen-te, CSI se prezintă ca „un sistem de acorduri bilaterale între ţările participante laaceastă comunitate. Acordurile de liber schimb – documente care sunt oarte impor-tante pentru noi – uncţionează nu în baza acordului multilateral de liber schimb, ciîn baza unor acorduri bilaterale Republica Moldova – Ucraina, Republica Moldova– Rusia, Republica Moldova – Belarus, Republica Moldova – Kazahstan i tot aa.Deci, nu există incompatibilităţi în acest sens”. otui, din punct de vedere poli-tic, aceste incompatibilităţi ar putea să apară doar în momentul în care RepublicaMoldova va ajunge la gradul cel mai avansat în relaţiile cu UE, practic în prag deaderare, când va trebui să devină parte componentă a pieţei unice a UE, a uniuniivamale europene.

Vladimir Filat, preşedinte PLDM, spune că incompatibilitatea între statutulde stat membru al CSI i integrarea europeană este una mare i oscilaţia dintre ceidoi vectori este cauza indeterminării i inconsistenţei politicii externe moldovene. Înopinia sa, angajamentele asumate pe dimensiunea estică vin în contradicţie cu celepe care ni le propunem pe dimensiunea vestică, i atunci acem un pas înainte i doiînapoi. Or, susţine el, anume această atitudine incoerentă „a i ăcut ca RepublicaMoldova să nu aibă o politică externă bine conturată i care să ie implementată,indierent de timpul de aară sau de conjunctura ce apare la un moment sau altul”.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, subliniază că CSI este o organizaţie carenu uncţionează i prin care Federaţia Rusă încearcă să-i menţină inluenţa asupraspaţiului ex-sovietic. În consecinţă, el consideră că există o incompatibilitate întrecalitatea de stat membru al CSI i integrarea europeană, deoarece CSI este o orga-nizaţie prin care „Federaţia Rusă încearcă să-i menţină i mai departe inluenţaasupra Republicii Moldova. Este o organizaţie pe baza căreia Federaţia Rusă acedeclaraţii oarte rumoase, dar în realitate aplică mecanisme extrem de dure, chiarmai dure decât statelor nemembre ale CSI”. În acest sens, el atrage atenţia că, iindîn CSI, Republica Moldova a avut cel mai mare preţ la gaze, iind în CSI, ea a ostsupusă antajului politic i economic.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, este de părere că, în poida aptului căCSI este un organism mort, Republica Moldova nu trebuie să abandoneze într-unviitor previzibil Comunitatea, pentru că perspectiva sa europeană este oarte incertă.

Astel, el susţine că „în acest moment când perspectiva europeană pentru RepublicaMoldova este la o distanţă de 20-30 de ani i nici măcar nu se tie dacă UE îi va

continua extinderea sau nu, este oarte problematic de a reuza calitatea de membruîntr-o organizaţie ca CSI, chiar dacă CSI este deja un organism mort”.



188

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, crede că rămânerea în CSI i inte-grarea în UE sunt absolut incompatibile, pentru că nu poţi i în două spaţii de liberschimb sau în două spaţii de liberă circulaţie dierite. În opinia sa, „rămânerea înCSI i integrarea în UE sunt lucruri absolut incompatibile. E oarte clar că nu poţiace parte din două mecanisme internaţionale, din două mecanisme de cooperareregională care au scopuri total dierite. Nu poţi i în două spaţii de liber schimb. Sauîn două spaţii de liberă circulaţie. Marea Britanie, Danemarca sau alte ţări scandi-nave, când au aderat la comunitatea europeană, au abandonat Acordul europeande liber schimb (AELS/EFA), care, ca principii, este cu mult mai apropiat de UEdecât CSI”.

12.6. Relaţiile Republicii Moldova cu NATO

Întrebare: Cât de necesară vedeţi cooperarea cu NAO în contextul integrării europene?

Marian Lupu (PCRM) crede că Republica Moldova are un nivel suicient de coo-perare cu NAO pe linia Parteneriatului pentru Pace. „Este un program interesant ibeneic i are oarte multe conotaţii dincolo de cele cu caracter politic. În cadrul acestuiprogram, pe lângă asistenţa tehnică care este acordată, se produc realizări inclusiv încontextul schimbărilor structurale ale orţelor armate, ale sistemului de securitate. Maisunt însă i multe alte sectoare care beneiciază de pe urma acestui program. Un exemplueste domeniul ecologic – NAO a acordat Republicii Moldova asistenţă inanciară oar-te importantă pentru scoaterea din ţară i neutralizarea pesticidelor i altor componentechimice. Este motivul pentru care eu cred că noi avem un nivel suicient de cooperareRepublica Moldova – NAO în cadrul Parteneriatului pentru Pace”.

Vladimir Filat, preşedinte PLDM, susţine că aderarea Republicii Moldovala cea mai mare organizaţie de securitate pe plan mondial ar însemna garantareaundamentului necesar pentru implementarea procesului complex de integrare eu-ropeană. În opinia sa, „Aderarea la NAO ar accelera integrarea europeană. Esteun punct de vedere pe care ni-l asumăm noi cei din Partidul Liberal Democratdin Moldova. Speculaţiile precum că neutralitatea ar oeri perspective mai mariRepublicii Moldova pentru reglementarea conlictului transnistrean i ar garantaobţinerea mai multor beneicii sunt unele alse. Republica Moldova, dincolo de pro-blemele pe care le are, mai are i una mare ce ţine de securitate”. Pentru Republica

Moldova, având în vedere poziţionarea geograică i problemele cu care se conruntă,trecutul i prezentul, „o relaţie strânsă – să nu vorbim de aderare – cu această organi-zaţie ar însemna mult mai mult decât pare la prima vedere. De apt, înseamnă un-damentul necesar pentru a implementa procesul complicat de integrare europeană”.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că ormaţiunea va sprijină categoricaderarea Republicii Moldova atât la UE, cât i la NAO, inclusiv ca soluţie pentruconlictul transnistrean. Aderarea la NAO ar i un semnal clar pentru investitoriioccidentali să vină în Republica Moldova, iar dezvoltarea economică a malului dreptal Nistrului va duce la implozia regimului separatist de la iraspol. În opinia sa,

în cazul în care vom respecta obligaţiile noastre asumate ca membri ai ConsiliuluiEuropei i în Planul de acţiuni UE – Republica Moldova: obligaţii de a respecta la



189

standarde minime europene libertatea presei, libertatea de exprimare, uncţiona-rea instituţiilor democratice, independenţa justiţiei, autonomia locală, „atunci avemtoate ansele să im într-o relaţie de parteneriat serios cu instituţiile europene, atât cuUE, cât i cu Consiliul European i cu NAO, în vederea elaborării i aprobării uneioi de parcurs de apropiere i integrare a Republicii Moldova în aceste structuri”.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, consideră că, din contra, eventuala ade-rare a Republicii Moldova la NAO ar torpila reglementarea transnistreană, motiv pentru care în acest subiect trebuie să se ţină cont de Constituţia moldoveană, careprevede statutul de neutralitate. Astel, Republica Moldova cooperează i în prezentcu NAO, însă în ceea ce privete integrarea în NAO „trebuie să ţinem cont deConstituţia Republicii Moldova i de aptul că doar aproximativ 20% din populaţiear accepta integrarea Republicii Moldova în NAO. rebuie de ţinut cont, nu înultimul rând, i de situaţia geopolitică din regiune”. În opinia sa, dacă se dorete oreintegrare a Republicii Moldova i o soluţionare a conlictului transnistrean, în-

seamnă că această problemă trebuie să ie pe planul doi. Iar pe primul plan să punemretragerea trupelor străine i reintegrarea ţării.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, susţine că relaţia cu NAO nu esteo prioritate în ochii UE. Cooperarea cu NAO, în opinia sa, nu este un lucru solici-tat expres de UE. „Sunt ţări membre ale UE care nu ac parte din NAO, inclusiv învalul de aderare din 2004 Cipru i Malta au aderat ără a i membri ai NAO. Maimult decât atât, UE, în ultima perioadă, încearcă constituirea unei structuri propriide apărare paneuropene. De aici nu decurge că relaţia cu NAO ar i o prioritateîn ochii UE. Una nu împiedică cealaltă – agenda NAO i agenda UE sunt totui

agende dierite, dei la Chiinău multă lume le conundă.”12.7. Retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova

Întrebare: În contextul relaţiilor cu Rusia, consideraţi necesară retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, ca o condiţie pentru reglementareatransnistreană?

Marian Lupu (PCRM) spune că, la nivelul guvernării, astăzi există convingereacă retragerea trupelor ruse nu este neapărat o precondiţie pentru soluţionarea pro-blemei transnistrene. otui, statutul de neutralitate al Republicii Moldova trebuiesă ie unul nu doar de jure , dar i de acto. „Retragerea trupelor ruse ar trebui să ie

însă un element indispensabil al pachetului pentru reglementarea transnistreană, almodelului de soluţionare propriu-zis, i susţin ideea retragerii trupelor ruse în con-textul implementării acestui model”.

Vladimir Filat, preşedinte PLDM, crede că retragerea trupelor ruse de pe te-ritoriul Republicii Moldova este clar una din precondiţiile de soluţionare durabilăa conlictului transnistrean. Prin urmare, „retragerea trupelor ruse de pe teritoriulRepublicii Moldova, a căror prezenţă este ilegală, este una din precondiţiile de solu-ţionare a conlictului transnistrean. Mai mult, noi avem legea ce prevede principiilede bază pentru reglementare, care într-un punct distinct prevede retragerea armatei,

democratizarea, decriminalizarea ca precondiţii pentru reglementare, i aici vreau săsubliniez – o reglementare durabilă a conlictului transnis



190

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, consideră că „retragerea trupelor din re-giunea transnistreană este o obligaţie a Moscovei, asumată i la nivel internaţional.Evident că retragerea militară ar trebui să ie o precondiţie pentru reglementare,pentru că realitatea ultimilor 16 ani arată că acele trupe nu se ală acolo pentru apăstra pacea, ci pentru a apăra regimul ilegal al lui Igor Smirnov”.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, susţine că Moscova nu are un interes preamare în ransnistria la nivelul politicii de stat i Chiinăul trebuie să dea o mânăde ajutor Rusiei pentru a găsi o ormulă de soluţionare pe cale panică, poate chiarprietenească, a dierendului transnistrean. În acest sens, el consideră că „retragereatrupelor ruse ar trebui să ie una din prerogativele viitoarei guvernări. Dar aici trebu-ie de găsit căi panice, de negocieri, i nu de ambiţii i provocări, pentru că Rusia esteo orţă mare i încercările copilăreti ale unor state mici…, să luăm chiar Georgia– aţi văzut care a ost rezultatul. i nici pentru Georgia, cu atât mai mult pentruMoldova, SUA i UE nu vor risca bunele relaţii cu Moscova”.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, este de părerea că, ără retragereatrupelor ruse, soluţionarea dierendului transnistrean va i ţi imposibilă i improba-bilă. otodată, el crede că retragerea trupelor ruse „este o condiţie politică accepta-bilă atât pentru cei care consideră că pe viitor Republica Moldova trebuie să ie unstat neutru, cât i pentru cei care consideră să Republica Moldova trebuie să ie partea unei alianţe militar-politice occidentale. Credem că viitoarea guvernare, oricare ari ea, ar trebui să păstreze în continuare ca prioritate i relaţia cu Rusia, dar (…) sămenţină permanent în vizor problema retragerii trupelor ruse de pe teritoriul naţio-nal al Republicii Moldova”.

12.8. Reglementarea conflictului transnistrean

Întrebare: În ce interval de timp vedeţi reglementarea transnistreană, în ce ormulă i este oare această problemă un impediment în integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că la baza ormulei de reglementare ar trebui săstea Legea privind principiile de bază ale statutului raioanelor de est, adoptată deParlamentul de la Chiinău în 2005, iar discuţiile să ie purtate în ormatul 5+2. Înopinia sa, „discuţiile ar trebui pornite nu de la denumirea modelului statal pe careurmează să-l constituim la momentul reglementării, ci din contra, lucrurile ar trebuisă stea invers – să ie discutată partea de conţinut, distribuirea responsabilităţilor i ce

pachet de atribuţii este oerit iraspolului, sistemul de interacţiune la nivel de organecentrale, a organelor locale etc. i în momentul în care cădem de acord asupra acestoraspecte cu Federaţia Rusă i în ormatul 5+2, abia atunci vor i gata să ne aezăm isă vedem cum numim construcţia statală care va rezulta. Nu trebuie să pornim acumde la poziţiile că iraspolul cere categoric ederaţie sau conederaţie, iar Chiinăulinsistă pe autonomie – i aici ne-am blocat... Pentru că în orice caz, atribuţiile ce sepreigurează pentru ransnistria ţin de un grad de autonomie oarte larg chiar i încomparaţie cu modelele de autonomie practicate în alte ţări. Deci, ar trebui să pornimde la discuţii pe conţinut, i doar apoi să ajungem la orma de implementare”.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că în cazul în care democraţia ar unc-ţiona în partea dreaptă a Nistrului i ar exista semne clare că Republica Moldova va



191

deveni exact ce a devenit astăzi Polonia, Cehia sau Germania în UE, majoritatea cetăţe-nilor din stânga Nistrului ar opta pentru acelai destin european al Moldovei. În aceastăordine de idei, el susţine că „reglementarea transnistreană poate avea loc numai în cazulîn care se încearcă menţinerea unui control eicient asupra rontierei dintre RepublicaMoldova i Ucraina i, de asemenea, asupra rontierei interne, pentru a nu permite acti-vităţi ilegale. Chiinăul trebuie să nu răspundă oricăror provocări care ar putea veni dinpartea regimului ilegal de la iraspol, din partea Federaţiei Ruse sau din partea trupelorde ocupaţie. E nevoie de o acţiune susţinută a noastră pe partea dreaptă a Nistrului învederea dezvoltării economice, o serie de acţiuni în vederea unei mai bune inormări ia unui mai mare acces la inormare a populaţiei din stânga Nistrului i crearea contac-tului dintre regiunea transnistreană i partea dreaptă a Nistrului. Ca urmare a acestuicontract, oamenii vor vedea dierenţa i vor avea o altă perspectivă, mai bună, în parteadreaptă a Nistrului, care ar putea deveni o realitate pentru ei i pentru copii lor”.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, crede că în ormula Voronin – Smirnov o

reglementare transnistreană este imposibilă, iar problema transnistreană este o pie-dica importantă în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. În opiniasa, „UE nu este interesată să îmbrăţieze un stat cu instabilitate economică, militară,cu prezenţa trupelor străine. Un stat divizat, cu o guvernare comunistă integrat înEuropa este o enigmă i o problemă”.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, consideră că intervalul în carear putea i soluţionată problema transnistreană este practic imposibil de estimat:„Conlictul transnistrean este, ără îndoială, un impediment pe calea integrării eu-ropene a Republicii Moldova. Este un moment care încetinete procesul de dezvolta-

re democratică din chiar Republica Moldova. În cât timp poate i soluţionat e oartegreu de spus – poate i în egală măsură oarte repede, dar la el poate să rămânăconservat pentru vreme îndelungată”.

12.9. Prestaţia diplomaţiei Republicii Moldova

Întrebare: Cum apreciaţi prestaţia i competenţa diplomaţiei moldovene? Vladimir Filat, preşedinte PLDM, crede că diplomaţii moldoveni servesc in-

teresele Partidului Comunitilor i nu ale Republicii Moldova i constituirea uneidiplomaţii veritabile ar putea dura încă multă vreme. Astel, el susţine că „mai avemmult până vom avea o diplomaţie veritabilă. Din păcate, în acest domeniu activează

persoane care nu au nimic comun cu diplomaţia, cu cunotinţele, calităţile pe carear trebui să le posede un diplomat veritabil. Avem de muncit oarte mult pentru aatrage capacităţile i valorile în această activitate oarte grea, responsabilă i impor-tantă pentru viitorul unui stat, pentru a permite diplomaţilor să-i servească ţara, nudoar pentru a întâlni la aeroport înalţi demnitari i a le duce valiza la hotel. Nu măreer la toţi, dar, în general, asta este misiunea diplomaţilor la ora actuală, i îndepli-nirea întocmai a indicaţiilor ce vin de la Comitetul Central al Partidului Comunist.Diplomaţia noastră a demonstrat că a ost ideologizată până în măduva oaselor înaceti opt ani de guvernare comunistă”.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că diplomaţii moldoveni sunt în-tr-o situaţie „extrem de perversă” – sunt nevoiţi să vorbească în Occident despre



orientarea proeuropeană a Chiinăului, în timp ce guvernarea comunistă menţi-ne aservirea Republicii Moldova aţă de Federaţia Rusă: „A spune că există înMinisterul de Externe oameni care ar dori să spună mai multe i să acă mai multeîn Republica Moldova, dar sunt convins că ei sunt într-o situaţie extrem de per-versă. Pentru că directivele oiciale reale sunt acelea de a menţine aservirea aţă deFederaţia Rusă, însă pentru ochii lumii i pentru menţinerea unei aparenţe de bunerelaţii cu UE i de orientare europeană a Republicii Moldova sunt nevoiţi să declarecu totul altceva în Occident”.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, este de părere că poate caliica prestaţiadiplomaţiei moldovene de la „proastă la oarte proastă”: „Republica Moldova nu aavut diplomaţie, ci doar nite jucători de multe ori oarte incompetenţi i deseorioarte dependenţi de tovarăul Voronin, care nu au ost liberi să activeze din numeleguvernului i poporului, dar au îndeplinit ambiţiile persoanei numărul unu în stat”.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, susţine că singurul succes al di-

plomaţiei moldovene este că a reuit să strice relaţiile cu absolut toate ţările – ievecine, ie mai îndepărtate: „Principalele carenţe ale diplomaţiei cred că sunt lipsade claritate, lipsa de proesionalism i schimbarea recventă a vectorului de orientare

evoluŢia politicii externe a republicii moldova (1998-2008) chişinău -

Documents