evolutia industriei dupa 1945

Bidi Alexandru Catalin/ FAA – Mk/ Anul I – Grupa 101

Industria dupa 1945

Capitularea Germaniei la 9 mai 1945 si a Japoniei la 2 septembrie 1945 punea capat unui razboi fara precedent care cuprinsese 80% din populatia lumii si s-a soldat cu 45 milioane de morti si alte zeci de milioane de raniti. Cele mai mari pierderi umane le-a suferit : URSS cca. 20 milioane, polonia 6 milioane, Germania 5,5 milioane, Anglia 420.000 , Franta 600.000, Italia 450.000, SUA 300.000 etc.

In timpul razboiului omenirea a suferit imense pierderi materiale , evaluate la 1,384 miliarde dolari, cele mai mari fiind in URSS de cca. 145 miliarde dolari, precum si alte state pe teritoriul carora a trecut tavalugul razboiului. In Germania au fost distruse 40% din orasele cu peste 100.000 de locuitori dar capacitatile sale industriale nu au fost distruse in aceeasi proportie. Tratatul de pace de la Paris si impartirea Germaniei in cele patru zone vor face dificil si relativ indelungat procesul de revenire a Germaniei in prima linie a puterilor economice. Japonia a fost puternic afectata sub raport industrial, Italia a pierdut o treime din avutia nationala, Franta un sfer. In anii refacerii economice postbelice Anglia, Franta, si Italia vor atinge abia in 1949 nivelul economic antebelic, SUA va cunoaste un avans deosebit, iar Germania si Japonia raman pana spre anii 60 la nivel mai scazut si acest fapt a determinat stabilirea unui raport de forte intre principalele state ale lumii.

In lumea postbelica, SUA a devenit centrul economic , financiar si politic al lumii (exceptand URSS) avand o pondere de 56,4% din productia industriala mondiala in 1948, in timp ce Anglia detinea doar 11,7 %, Germania de vest 4,3%, Franta 4,1%, Italia 2,1% si Japonia 1,55. Dezvoltarea economica a statelor capitaliste a fost sustinuta si prin infiintarea in 1945 a Bancii Internationale pentru Reconstructie(BIRD) si Dezvoltare si a Fondului Monetar International(FMI) care impune autoritatea dolarului american pe plan mondial.

Refacerea rapida a Europei era o necesitate pentru SUA, ale caror fluxuri comerciale si interese politice erau legate de acesta zona si care, in absenta posibilitatilor de plata facea imensa capacitate productiva a SUA in mare masura inutila. In 1948 deficitul tarilor europene cu SUA era de peste 8 miliarde de dolari, si prin urmare, a fost elaborat „planul Marshall”(1948) care urma sa elimine criza de dolari din Europa si sa faciliteze pozitii compatibile economice intre Europa (devastata de razboi) si America (dispusa sa-i ofere ajutorul): in esenta se avea in vedere eventualitatea ca pe fondul slabirii economiei Europei occidentale sa nu se produca instituirea dominatiei sovietice asupra intregului continent. Functionarea acestui plan a insemnat acordarea catre statele europene apusene a unui ajutor financiar insumand 14 miliarde dolari din care 80% erau nerambursabili. In aceeasi orientare se inscrie si Carta de la Havana din 1948, prin care se viza inlaturarea restrictiilor comerciale si a taxelor vamale discriminatorii, punandu-se bazele Acordului General pentru Tarife si Comert.

Pe de alta parte in Europa postbelica isi face tot mai mult loc ideea unor State Unite ale Europei care sa cotracareze influenta covarsitoare a SUA, adica ceea ce a devenit in zilele noastre Uniunea Europeana, bazata pe Piata Comuna, in care sa functioneze libertatea circulatiei marfurilor, capitalurilor, serviciilor si a persoanelor.


Dupa 1945 statul sovietic, aliat in razboi cu puterile occidentale, cauta sa aplice principiul stalinist conform caruia „Oricine ocupa un teritoriu isi impune propriul sau sistem social. Oricine isi impune propriul sistem in masura in care propria armata este capabila de aceasta”. Inca din timpul razboiului, la intalnirile la nivel inalt, URSS a obtinut recunosterea liderilor occidentali a controlului militar si ideologic asupra Poloniei Romaniei, Ungariei, Cehoslovaciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Albaniei, Germaniei de Est, a estoniei Lituaniei si Letoniei, renuntand la orice pretentii asupra Finlandei si a Greciei. Astfel sovieticii instaureaza in Europa centrala si de Est o serie de guverne comuniste, sustinute de ocupatia militara si care vor inaugura tipul sovietic de economie centralizata. Bulgaria, Romania si Ungaria erau considerate state invinse, fiind obligate la despagubiri de razboi: Romania 300 milioane dolari catre URSS, Ungaria 300 milioane de dolarii (din care 200 milioane de dolari catre URSS) si Bulgaria 70 milioane de dolari (din care 45 milioane catre URSS). Jaful sovietic (prin intermediul societatilor mixte) in Europa de Est intre anii 1944 – 1954 este estimat la cca. 15 miliarde dolari.

In 1949, statele aflate sub contolul URSS au constituit Consiliul de Ajutor Economic reciproc (CAER), carora i s-au adaugat ultrerior Mongolia, Cuba si Vietnam. Aceasta structura accentueaza dependenta acestora fata de URSS prin schimburile neechivalente si prin tendintele de neplanificare comuna. Aceasta organizatiei economica isi va inceta existenta in anul 1990, dupa ce mai multe incercari de reformare a sa, a condus la esecuri si la accentuarea sensibilitatilor nationale care vor determina la parbusirea din anii 1989-1990.

Pentru istoria omenirii, cat si pentrun aceea a societatii de tip acpitalist, evenimentele care au avut loc la sfarsitul anilor 80, reprezinta”marea basculare”, in sensul de trecere de la o stare la alta. Inmultirea extraordinara a relatiilor economice internationle supuse legilor economiei de piata, globalizarea monetara si finaciara, prabusirea sistemului sovietic, dinamica exploziva aunor state mkici si alte asemenea fenomene au determinat configuartia lumii capitaliste de astazi, intr-o structura copacta de economii si societati si chiar existenta unor forme inedite, ca aceea a Chinei (un stat si doua sisteme economice)

Industria Romaniei

După cel de-al doilea război, una dintre cele mai urgente probleme ale Romaniei era redresarea economiei, pentru că agricultura, industria si intreaga infrastructură economică suferise mari distrugeri si pierderi.

Consecintele nefaste ale patrunderii Uniunii Sovietice in economia romaneasca au fost: ruperea legaturilor traditionale cu Occidentul, o izolare si mai completa decat cea din timpul suzeranitatii otomane din secolul al XVIII-lea si exploatarea economica directa din partea U.R.S.S prin intermediul sovromurilor (societati mixte romano-sovietice,infiintate in urma unui acord economic incheiat la Moscova la 8 mai 1945,care activau in principalele sectoare ale economiei romanesti).

În prima jumătate a anului 1947,Partidul Comunist a acţionat pentru a-si mări controlul asupra tuturor ramurilor economiei. Planificarea si conducerea centralizata erau la ordinea zilei si toate masurile pe care le-a luat s-au dovedit a fi doar faza pregatitoare in vederea nationalizarii industriei si colectivizarii agriculturii. La 5 aprilie,un nou Minister al Industriei si Comertului si-a asumat puteri largi in strangerea si distributia bunurilor agricole si industriale de consum, alocarea materiilor prime pentru industrie,regularizarea investitiilor in intreprinderile particulare si detinute de stat si in controlarea creditelor. Transformarea economiei romanesti in conformitate cu modelul sovietic a fost insotita de integrarea ei in blocul sovietic.

P a g e | 2


In iunie 1948, Marea Adunare Nationala a votat legea nationalizarii intreprinderilor industriale, de asigurari, miniere si de transport,care, impreuna cu inceputul procesului de colectivizare in martie 1949,au facut din stat singurul detinator de resurse,care puteau fi astfel directionate spre accelerarea dezvoltarii industriale.

Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a 5 obiective:dezvoltarea extensiva,autarhia economica,planul central si planificarea,investitii masive in industria grea in dauna celei de consum si sovietizarea industriei romanesti.

TRASATURI GENERALE ALE ECONOMIEI ROMANE INTRE ANII 1945-1989.

In afara semnificatiei politice, guvernul instaurat la 6 martie 1945 in Romania, avea o serie de obiective economice care vizau continuarea eforturilor de razboi alaturi de armata sovietica si onorarea obligatiilor de armistitiu IRA, dupa terminarea razboiului, refacerea economiei tarii si asigurarea schimburilor cu URSS prin intermediul SOVROMURILOR, societati economice mixte romano-sovietice care vor impune curand, schimbul de neechivalente , transformandu-se in societati de aprovizionare a pietii sovietice din Romania.

Pentru un stat cu structura economica preponderent agrara ca cea a Romaniei, o latura esentiala in refacerea economica o constituia reforma agrara, realizata in martie 1945, prin care au fost expropriate mosiile peste 50 ha, precum si proprietatile agricole ale celor fugiti din tara, ale criminalilor de razboi, ale germanilor din zonele locuite de populatie saseasca, precrum si ale celor care nu si-au lucrat pamantul in ultimii 7 ani in regir prprie.

Spre deosebire de alte reforme agrare din trecut, cu acest prilej a fost dat taranilor si un inventar agricol; improprietarirea s-a facut fara despagubirea proprietarilor expropriati, dar cu plata catre stat a celor improprietariti a uneim sume esalonate pe 15-20 ani, care va fi anulata dupa inceperea procesului de cooperativizare, in anul 1949 si incheiat cu forta in anul 1962.

Dupa venire la putere a guvernului prosovietic condus de dr. petru Groza a avut loc organizarea subordonariieconomice a tarii fata de interesele URSS prin acorduri bilaterale care prevedeau crearea SOVROMURILOR (societati comerciale romano-sovietice care aveau sa fie desfiintate in anii 1954- 1956) si care presupuneau aporturi de capital sovietic si romanesc, numai ca aportul sovietci era constituit din averile germane din Romania! In acest mod se asigura un transfer constant din venitul national al tarii catre URSS, greu de evaluat in lipsa unor documente stocate exclusiv in arhivele sovietice, dar estimate la cca1/2 din actvitatea economiei romanesti din acei ani.

Pentru coordonarea activitatii economice a guvernului P.Groza a infiintat Consiliul economic interministerial care la sfarsitulanului 1945 devine Consiliul Superior al Economiei Nationale urmand sa stabileasca norme si avand controlul asupra Repartizarii creditelor si materiilor prime catre intreprinderi, unde functionau comitete de fabrica formate din reprezentanti ai muncitorilor si ai patronatului; faptul acesta echivala cu inceputul unei economii centralizate de tip sovietic la noi in tara. Prin munca sustinuta unele intreprinderiindustriale au fost refacute intr-un termen scurt: uzinele ASTRA-Arad, distruse in proportie de 60%, iar IAR – Brasov, desi distrusa in proportie de 80% a fost refacuta in 10 luni. In decurs de numai 6 luni au fost refacute 60% din caile ferate distruse, percum si 70 % dinreteaua de telecomunicatii. Au fost facute eforturi importante pentru trecerea la productia de pace, astfel ca in 1947 la IAR se realiza primul tractor romanesc (dupa modelul sovietic in cadrul societatii mixte SOVROMTRACTOR). S-a realozat un mare voluM de munca voluntara si au deschis cateva santiere ale tineretului pentru construirea de cai ferate, conducte de gaz, irigatii etc.

P a g e | 3


Cu toate realizarile, in 1946, industria metalurgica realiza doar 46,6% din productia anului 1938.Influenta uriasa care a urmat anilor de razboi, facut sa se produca o extraordinara devalorizare aleului si a determinat guvernul sa etatizeze BNR, in 1946, si sa faca o reforma monetara la 15 august 1947, cand banii vechiacumulati in cantitati uriase la particulari trebuiau schimbati in noua meneda : orice cetatean primea 75 lei noi pentru 1.500.000 de lei vechi, un salariat primea 150 lei noi pentru 3000.000 lei vechi, un taran 250 lei noi pentru 5.000.000 lei vechi iar un patron putea schimba numai o suma echivalenta cu doua salarii medii ale muncitorilor din intreprinderea respectiva. Cei care detineau valuta sau aur trebuiau sa le preschimbe la BNR, sub amenintarea pedepsei cu moartea. In 1948 BNR este transformata in Banca de Stat a Republicii Populare Romane, intre altele, cu atributii de control a vietii economice prin noua moneda introdusa prin reforma monetara.

Tot in 1948, Parlamentul tarii a votat legea contolului economic, care urma sa fie infaptuita cu cadre fara pregatire economica, recutate dintre muncitori, care trebuiau sa actioneze pentru indeplinirea cu orice pret a indicatiilor centrale.

In anii urmatori, sub supravegherea consilierilor sovietici si folosind metode brutale, regimul democrat popular a reusit sa disloce, metodic si masiv, proprietatea privata , creditul si moneda. In anul 1977 a fost majorata durata medie de folosire a echipamentelor industriale de la 15 la 27 de ani, fapt care a permis disponibilizarea a peste 1000 miliarde lei, utilizate in realizarea unor ambiti megalomane ale regimului comunist condus de N. Ceausescu, in detrimentul reinoirii parcului industrial si al reducerii decalajelor tehnologice.In anul 1948, productia industriala era de 85% fata de nivelul din 1938, si se face simtita orientarea regimului comunist catre sporirea efortului de industrializare ori acest fapt nu se putea realiza fara nationalizarea acestui sector, lucru ce s-a infaptuit la 11 iunie 1948 cand Marea Adunare Nationala a adoptat legea pentru nationalizarea principalelormijloace de productie si anexele acestora.

Ulterior in 1948 au fost nationalizate toate bancile si institutiile de credit particulare, caile ferate, institutiile sanitare si intreprinderile cinematografice. La inceputul anului 1949 au fost nationalizate si intreprinderile industriale mai mici si se instituie monopolul sttului asupra comertului exterior. In aprilie 1950 au fost nationalizate imobilele fostilor proprietari de terenuri agricole, de intreprinderi, comercianti iar proprietarii acestora au fost deportati in alte zone ale tarii.

In ceea ce priveste comertul exterior, intre anii 1950-1989 acesta a crescut valoric de 36 ori. Poderea Romaniei in comertul mondial a crescut de la 0,3% in 1950 pana la 1% in 1977. Urmare a politicii economice adoptate spre deceniul opt Romania decade treptat din pozitia anterioara, astfel ca in 1988-1989 ajunge la numai 0,4% din comertul mondial. Pana in anii 50, numeric tarile cu care Romania a intertinut relatii economice, comerciale si de cooperare se limita in interiorul blocului sovietic. Acestea au crescut treptat ajungand la 152 in anul 1980, scazand la 142 in 1989.

In deceniul noua al secolului trecut se constata o puternica dependenta fata de URSS la importul de energie, fier, produse necesare sustinerii industriei supradimensionate, construita accelerat in deceniile sapte si opt.

Aparent diversa, orientarea si structura comertului esterior al Romaniei din cele doua decenii anterioare anului 1989 sunt de fapt profund distorsonate de considerente politice si ideologice,. Ori prin reactiile adesea imprevizibile, ale conducerii de la Bucuresti. Orientarea industrializarii accentuate peste posibilitatile proprii de materii prime, a adus Romania in situatia de a fi dependenta de materiile primenecesare intretinerii unei productii industrilae supradimensionate, energofaga si poluanta.

Pentru acoperirea datoriei externe Romania ear nevoita sa exporte masiv produse alimentare , chiar cu pretul infometarii populatiei, prin reducerea volumului acestora pe piata interna.

P a g e | 4


Expresia ultima a acestei evolutii a fost colapsul economic, regasit dincolo de propaganda „ socialismului multilateral dezvoltat”.

Structura investitiilor

Anul Industrie1951 48,5%1953 57,5%1981 50,7%1982 46,9%1983 48,0%1984 51,7%

In consecinta, programul de modernizare rapida, lansat dupa 1948,a fost un esec. Parametrii propusi nu au fost realizati,chiar daca in anumite ramuri s-a inregistrat o crestere a productiei industriale. Realitatea de la sfarsitul anilor 1950 indica persistenta acelorasi probleme:inapoierea,in principal, apoi o structura sociala predominant agrara, cu o eficienta scazuta.

Industrializarea - motorul cresterii economice in Romania

In perioada 1951-1989,dezvoltarea economiei s-a desfasurat pe baza planurilor cincinale si a fost concentrata pe dezvoltarea industriala.Prin aceasta se urmarea transformarea Romaniei intr-un stat industrial-agrar cu o economie eficienta,lichidarea decalajelor de dezvoltare economica dintre zone,regiuni,judete si apropierea nivelului dezvoltarii economico-sociale a acestora,crearea unei structuri moderne a economiei in profil de ramura,departamental si teritorial,in care industria sa aiba rolul central,alegerea si folosirea rationala in procesul dezvoltarii a resurselor disponibile din fiecare zona si unitate teritoriala,in concordanta cu nevoile tarii si ale zonei sau unitatii teritoriale.1

In primii ani, industrializarea-considerata motorul cresterii economice in Romania-s-a realizat preponderent pe cale extensiva,prin marirea personalului si a investitiilor,iar construirea combinatului siderurgic de la Galati poate fi considerat ca simbolul acestei politici de industrializare prin forte proprii-o dezvoltare,pentru a folosi expresia lui de Gaulle,„tous azimutus”.

Industrializarea- ritm de crestere

1938 1950 1965

1

P a g e | 5


Industria chimica 100% 193% 1200%

Industria constructiilor de masini 100% 179% 2300%

Industria alimentara 100% 107% 382%

Dupa 1970,Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei,fara a tine cont de indicatorii economici reali.

Autoritatile au investit in trei domenii: industrie grea (siderurgie, constructii de masini, aeronautica, industrie extractiva si industrie chimica); infrastructura: Canalul Dunare-Marea Neagra, Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari; proiecte cu caracter mai mult propagandistic decat economic: Canalul Bucuresti-Dunare si transformarea Capitalei in port la Dunare, Centrul Civic si Casa Poporului, transformarea satelor, prin sistematizare, in orase agro-industriale.

Astfel, ponderea investitiilor alocate, in intervalul 1980-1989, industriei constructoare de masini (17,7%- 28,9%), energiei electrice si termice ((10,8%- 25,2%)), combustibililor (13,2%- 22,1%), chimiei(9,5%- 14,7%) si metalurgiei (10%- 14,2%).

Anul Industrie1951 48,5%1953 57,5%1981 50,7%1982 46,9%1983 48,0%1984 51,7%

Transpunerea in fapt a modelului productiei industriale bazat pe industria grea s-a realizat intr-un efort investitional,realizat prin fortarea investitiilor in acest sens, in defavoarea consumului populatiei si cu pretul unor profunde dezechilibre sectoriale.

Investitiile efectuate in economia nationala inregistreaza o tendinta de crestere permanenta, de la un interval la altul,pana in 1986, iar ulterior o tendinta de scadere.In cadrul investitiilor efectuate in economia nationala,cele alocate industiei ocupa locul central,ele situindu-se in jurul a 45-46%,in unii ani atingand chiar si peste 50%. Deosebit de semnificativa este alocarea investitiilor industriale pe cele doua grupe ale industriei. Astfel, grupa A, in care erau incluse ramurile producatoare de mijloace de productie,adica de bunuri investitionale,respectiv industriile metalurgica,siderurgica, constructoare de masini s.a., a beneficiat de cea mai mare parte a investitiilor, de peste 80% in intreaga perioada, apropiindu-se,uneori, chiar de 90%. Grupa B, in care erau incluse industriile producatoare de bunuri de consum individual,industriile alimentara,textila, de pielarie,s.a.,a beneficiat,in medie, de aproximativ 11% din investitiile industriale,rareori ajungand in jurul a 16%.

Efectuarea unor investitii de asemenea proportii s-a concretizat in sporirea numarului de intreprinderi,atat al celor de stat,cat si al celor cooperatiste(intr-o masura mai mica).

Nr. intreprinderilor industriale in perioada 1960-1989

Anul 1960 1970 1980 1985 1986 1987 1988 1989

P a g e | 6


Intreprinderi(nr).Total din care:

1658 1731 1752 1913 1048 1972 1091 1102

-industrie de stat de subordonare

republicana si locala

11319

11372

11334

11456

11520

11526

11532

11541

-industrie cooperatista 3339

3359

4418

4457

5528

5546

5559

5561

Numarul populatiei salariate specializata in industrie a crescut considerabil:

Anii Populatie ocupata inEconomie,mii persoane

Fonduri fixe ale industrieiMii persoane % in total populatie

ocupata1950 8377,2 1000,7 12,01960 9537,7 1440,2 15,11970 9875,0 2276,8 23,01980 10350,1 3678,7 35,51985 10586,1 3927,8 37,11986 10669,5 3978,4 37,31987 10718,6 4013,8 37,41988 10805,4 4064,6 37,61989 10945,7 4169,0 38,1

In perioada 1950-1989 productia industriala totala a crescut de 44 ori,in ritm mediu anual de 10,2%,cea a ramurilor din grupa A de 61 ori, iar cea a ramurilor din grupa B de 25 ori,in ritm mediu anual de 11,1% si respectiv 8,6%.Cresterea mai mare s-a inregistrat pana in 1980,ulterior ritmul mediu anual fiind de 3,3% in anii 1981-1989 si de 2,6% in anii 1986-1989.

In perioada 1950-1989, a crescut productia principalelor produse industriale,astfel:

Produsul Unitatea de masura 1938 1989 Nivelul maximEnergie electrica Mil. kwh 1130 75851 1989

Titei extras Mii tone 6594 9173 1970=13377Tractoare Bucati - 17124 1983=77142

Combine pentru recoltat paioase si porumb Bucati - 5649 1985=6806Autocamioane Bucati - 13515 1985=20788

Apartamente din fondurileStatului

Numar - 54979 1981=150509

Incaltaminte din piele Mil. perechi 3 52 1980=64

Astfel, sub aspect strict cantitativ,rezultatele sunt remarcabile, dar ele eu fost insotite de neajunsuri numeroase de ordin calitativ. Unul din aspectele negative este acela ca sporirea fondurilor a avut loc paralel cu un proces de crestere a gradului de uzura fizica si morala, reinnoirea lor tehnica fiind nesemnificativa la nivelul ansamblului economiei nationale,prin aceasta urmarindu-se micsorarea ratei amortizarii si,implicit, a a costurilor de productie.

P a g e | 7


Mentinerea in functiune a utilajelor cu grad avansat de uzura fizica si morala impune o crestere semnificativa a activitatii de intretinere si de reparatii. Astfel,fondurile banesti alocate pentru intretinere si reparatii cunoaste o curba permanent ascendenta, de la 21,7 miliare lei in 1975 la 80,0 miliarde lei in 1989. La acestea se adauga si calitatea scazuta a marfurilor romanesti si,implicit,lipsa de competitivitate pe pietele straine, care se resimte cu deosebire in comertul exterior si se masoara in deficitele balantei exterioare.

Dezvoltarea industriilor mari consumatoare de energie a dus la cresterea consumurilor energetice ale industriei,avand ca rezultat cresterea cheltuielilor de productie si scaderea profitabilitatii activitatii industriale,iar in unele situatii chiar pierderi,care au fost suportate de la bugetul statului.

Ponderea consumurilor energetice si de energie electrice in industrie in totalul consumurilor pe economie,in perioada 1981-1989:

Tabelul 7Consumuri 1981-1985 1986-1989Consumuri energetice 73,9 77,2Consumuri de energie electrice 77,4 79,5

Dezvoltarea doar a ramurilor preferate ele politicii industriale de atunci,s-a facut si cu pretul neglijarii,sau chiar sacrificarii altor ramuri industriale,intre care si industria alimentara,careia,in 1980-1989,i s-a alocat mai putin de 5% din totalul investitiilor industriale.Oferta scazuta de produse alimentare pe piata interna a dus la aparitia „pietei paralele”,a preturilor de specula si, implicit, la diminuarea consumului populatiei si a nivelului de trai,dar si la ingustarea pietei interne,un fenomen care are efect de bumerang asupra posibilitatilor viitoare de dezvoltare a unei parti a capacitatii de productie a industriei.In prima parte a perioadei mentionate,fenomenul a imbracat forma mascata a unei mase monetare disponibile si a cresterii economiilor populatiei.In cea de-a doua el imbraca forma evidenta a deprecierii monetare,prin cresterea preturilor si scaderea veniturilor reale ale populatiei.

Economia romaneasca este,fara indoiala,cea mai strict centralizata si rigid planificata economie din intregul lagar socialist, o situatie care genereaza ineficienta,lipsa de flexibilitate,care descurajeaza initiativele.Accentul excesiv pus pe dezvoltarea industriei grele a creat un dezechilibru care face ca pe hartie tara sa arate bogata,dar cu pretul saracirii populatiei.In mod paradoxal,fabricile industrializarii socialiste, in loc de a produce bogatie,produc saracie.2

Romania ilustreaza perfect anecdota celor sase paradoxuri ale socialismului: nu exista somaj, dar nimeni nu lucreaza, dar planul se depaseste; planul se depaseste, dar magazinele sunt goale; magazinele sunt goale, dar toti au frigiderele pline; toti au frigiderele pline, dar toti sunt nemultumiti; toti sunt nemultumiti, dar , la alegeri, guvernul obtine 99,99% din voturi. 3

Pentru a atenua subutilizarea capacitatilor de productie, se recurge la importul de materii prime si de energie,dar datorita utilajelor si tehnologiilor invechite,se accentueaza criza energetica si de materii prime,precum si slaba profitabilitate a industriei. Se contureaza astfel un cerc vicios, pentru depasirea caruia se apeleaza la folosirea partiala a unor capacitati de productie, conservarea altora, suprasolicitarea resurselor interne de combustibili,de petrol indeosebi s.a. Toate acestea nu reusesc insa sa modifice principial efectele negative ale politicii economice din acea vreme. Subutilizarea cronica a capacitatilor de productie, deci implicit a fortei de munca din industrie,

2

3

P a g e | 8


mascata adesea prin concedii fara plata, program redus de lucru s.a , a limitat substantial cresterea produsului social si mai ales a venitului national daca avem in vedere ca in perioada 1985-1989 contributia industriei la crearea produsului social si a venitului national reprezenta circa 66% si respectiv 59%.

Dinamica produsului social si a productiei industriale

Dinamica produsului social si a venitului national creat in industrie, in perioada 1950-1989:

1989 in procente fata de 1950 1980 1985 1988Produs social 35 ori 137 107,8 97,8Venit national 39 ori 108 94,2 92,4

O imagine de ansamblu asupra evolutiei industriei romanesti in perioada 1938-1989 ne arata o substantiala crestere cantitativa a productiei industriale,dar insotita si de multe consecinte negative, ele caror efecte se manifesta cu deosebire in ultimul deceniu,cand ritmul mediu anual de crestere cunoaste o tendinta evidenta de diminuare, la 3,3% in perioada 1981-1989 si la 2,6% in perioada 1986-1989, in timp ce in perioada 1951-1989 el a fost de 10,2%.

Dinamica productiei industriale in perioada 1938-1989

Anii comparatiAnii de

baza1938 1950 1960 1970 1980 1985 1988 1989

1938 100 147 502 17 ori 48 ori 58 ori 66 ori 65 ori

1950 100 340 11 ori 33 ori 40 ori 45 ori 44 ori

1960 100 334 966 12 ori 13 ori 13 ori

1970 100 289 348 394 386

1980 100 120 136 134

1985 100 113,3 110,9

1988 100 97,9

Economia Romaniei intre anii 1989 – 2000

P a g e | 9


Preluarea puterii de catre organismele create dupa rasturnarea regimului comunist a avut loc in conditii confuze.Masurile luate dupa 22 decembrie 1989 sunt intr-o totala contradictie cu starea grea a economiei, despre care guvernul Petre Roman avea suficiente informatii. In cateva saptamani au fost eliberate cca. 30 miliarde lei „partile sociale”, dar in principal prin cresteri salariale. Concomitent are loc reducerea saptamanii de lucru la 40 de ore.

In agricultura „Legea fondului funciar” da stisfactie taranimii, prin reinstituirea pro prietatii private, insa aplicarea ei va declansa un val de procese.

Stabilizarea leului , prin liberalizarea preturilor, a asigurat transferul resurselor necesare intretinerii statului, precum si trecerea unei parti importante a avutiei nationale in proprietatea noii nomenclaturi.

Dupa 1990, pe fundalul manifestarii altor prioritati, revenirea necesara la functionalitatea Bancii Nationale a Romaniei a demarat mai greu. S-ar putea reprosa banci ca in 1990 n-a insitat pentru o stabilizare monetara rapida, care sa fi oferit societatii un etalon al activitaii economice

Unul dintre cele mai clare semnale ale existentei pietei libere i Romania il reprezinta functionarea Bancii Nationale a Romaniei la nivel de compatibilitate europeana.

Anul 1990 a marcat un moment de ruptura in evolutia comertului exterior, exportul scazand cu 40% iar importurile au crescut cu 40%. Ulterior comertul exterior reflecta evolutia economiei: dupa declinul care se exprima prin injumatatirea acestuia in1992, din 1993 se inregistreaza o usoara crestere, fara a atinge in 1996 nivelul din 1988.

Reducerea considerabila a volumului valoric al comertului exterior dupa anul 1989 a fost determinata, in principal de scaderea puternica a exportului, ca urmare a crizei din economia nationala. Prabusirea CAER si disparitia treptata a comertului exterior pe clearing in ruble transferabile, deteriorarea unor legaturi interioare (Iugoslavia, tarile arabe) au accentuat tendintele negative dupa 1990. Daca in anul 1988 Romania ocupa locul 38 in exportul mondial, in 1996 ea ocupa locul 59.

O cauza importanta a scaderii schimburilor comerciale externe ale Romaniei, rezida in incapacitatea estului european de a reconstitui fluxuri pe baza economiei de piata. Diferenta de standard tehnic intre Europa de Est si cea de Vest a facut ca reorientarea structurii geografice a exportului sa nu poata avea loc decat pentru produse cu grad redus de prelucrare. Stoparea industrializarii a bulversat in lant sectorul industrial, care in loc de venituri este generator de platii sociale pentru subsistenta.

In 1994-1995, Romania s-a aliniat celorlalte tarii ex socialiste din Europa centrala in comertul exterior. In 1997 exporturile romanesti catre Uniunea Europeana au reprezentat 55% din totalul exportului, acesata fiind pricipalul partener comercial al Romaniei.

Desi in 1997 deficitul bugetar a fost redus la 3,6% din PIB, politica macroeconomica a fost lipsita de consistenta . Politica guvernului de accelerare a privatizariisi de restructurare a industriei nu a putut fi imediat aplicata, din cauza disputelor politice si politicianiste, a barierelor birocratiei si a lipsei de experienta administrativa.Un nou guvern a fost instalat in aprilie 1998, parlamentul acceptanmd programul de guvernare al acestuia pentru 1998-2000. acesta prevede actiuni si masuri privind redresarea cererii interne si consolidarea stabilizarii macroeconomice, cresterea economica durabila bazata pe export, intarirea controlului inflatiei si a deficitului bugetar, politici fiscale si de imprumut public prudente, sporirea eficientei alocarii si folosirii banilor publici.

De asemenea , se acorda atentie crearii si ameliorarii cadrului institutional: retrocedarea proprietatilor catre fostii proprietari si plata unor despagubiri echitabile; instituirea proprietatii

P a g e | 10


publice si reglementarea regimului juridic al aceteia; reforma administratiei publice; statutul functionarului public si raspunderea ministeriala; dezvoltarea regionala; revizuirea Codului Muncii; impozitul pe venit global; reforme sociale.Prin restructurarea profunda a regimului proprietatii, privatizarea reprezinta o coordonata fundamentala a tranzitiei la mecanismele pietei. Demarata in 1992, ca un transfer de proprietate al bunurilor statului in sectorul privat, privatizarea a avut un ritm lent intre anii 1992 si 1996, dinamica fiind mai accentuata in 1997 si ulterior.

In profida dificultatilor , privatizarea avut implicatii socuiale importante. Drepturile de proprietate au inceput sa-si manifeste efectele in comportamentul indivizilor, in cadrul unor piete emergene, in curs de institutionalizare.

A avut loc restrangerea relativa asectorului de stat, care din anul 1996 a incetat sa detina pozitia predominanta. Pe ansamblu, in 1997 sectorul privat a devenit predominant (58% din PIB).In conditiile unui mecanism de piata in curs de constituire, avand destule imperfectiuni, privatizarea in Romania nu a fost mai lenta ca ritm, ci si cu pierderi pentru stat - este arhicunoscut exemplu flotei comerciale si de pescuit – coruptia fiind de asemenea larg prezenta – multe contracte de vanzare a activelor statului fiind de asemenea contestate din punct de vedere al corectitudinii desfasurarii proceselor, al tendintei de a avantaja anumite grupuri de interese economice sau politice.

In anii urmatori alegerilor din noiembrie 1996 starea economica s-a agravat vertiginos. In 1998 sectorul privat acoperea 12% din productia industriala iar volumul investitiilor straine se ridicau la 3,6 miliarde de dolari. Guvernul nu si-a asumat riscurile inchiderii marilor colosi industriali, fiind mentinuta subventionarea mascata

In toti anii de dupa 1989, dar mai ales dupa 1996, Banca Nationala a romaniei a cautat sa-si indeplineasca cat mai profesional atributiile. In acest sens masurile monetariste, indreptate spre mentinerea puterii de cumparare aunitatii monetare nationale sau a descresterii acesteia in limitele rezonabile, s-au aratat eficiente.

In anul 1999 guvernul a continuat programulde stabilizare macroeconomica, convenit anterior cu FMI avand in esenta aceleasi obiective: reducerea inflatiei unui deficit bugetar sub 3% din PIB si reducerea deficitului de cont curent. Obiectivele urmarite au fost. Obiectivele stabilite au fost obtinute prin majorari de taxe si impozite, corelat cun reducerea subventiilor in industrie (in special in sectoarele extractiei si energetic)Intrucat aplicarea ajustarilor structurale au fost slaba, efectele macrostabilizarii s-au diluat in prima jumatate a anului 1999, deficitul balantei comerciale fiind de asemenea in scadere.

Starea economie in anul 2000 poate fi ilustrata prin cateva cifre deloc incurajatoare. Rata inflatiei a ajuns la 58,4%, in anul 1999, pentru ca in anul 2000 sa fie estimata la 40-42%. In anul 2000 romania se plaseaza pe locul 94 in lume ca grad de liberalizare a economiei. Economia subterana era estimata la 40% din PIB, investitiile straine directe au atins in anul 1999, 4,3 miliarde de dolari, printre cele mai reduse din Europa de Est.

Conform aprecierilor internationale, pentru Romania decalajele si dezechilibrele raman inca o problema subliniata in anii urmatori de Raporturile de tara ale UE in perspectiva adertarii tarii la aceasta entitate politica si economica. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 reprezinta obiectivul mobilizator pentru toate fortele politice si resursele nationale care trebuie sa asigure – prin caile si miloace proprii, dar si a unui consistent sprijin extern – locul pe care il merita in marea familie a statelor Uniunii Europene.

P a g e | 11


Concluzii

In 1989,desi Romania anunta rambursarea datoriei externe, criza economica devenise acuta in toate sectoarele economiei. Produsele industriale aveau tot mai putin acces pe pietele occidentale, organismele financiare internationale evitau Romania, iar Ceausescu a renuntat la clauza natiunii celei mai favorizate in schimburile cu Statele Unite.

Dupa 1989 se urmareste cu perseverenta nu numai depasirea dezorganizarii si caderii unor industrii, ci si perfectionarea lor, ridicarea calitatii si ieftenirea produselor, promovarea intereselor fundamentale ale economiei tarii

BIBLIOGRAFIE

1. V. AXENCIU Evolutia economica a Romaniei, cercetari statistico - istorice (1859-1947), vol. II:

Agricultura, Bucuresti, 1992, 1996;2. Michel BEAUD Istoria capitalismului (de la 1500 pana in 2000),

Ed. Cartier, Bucuresti, 2001;3. V. BOZGAN Criza agrara in Romania dintre cele doua razboaie mondiale, E.A., Bucuresti, 1975;4. N.N. Istoria economica a Romaniei Ed. CONSTANTINESCU

Economica, Bucuresti, 1997;5. I. CORFUS Agricultura in Tara Romaneasca in prima jumatate

a secolului XIX-lea, E.A., Bucuresti, 1979;6. J. M. GALLARD Istoria continentului european (de la 1850 pana la

A. ROWLEY sfarsitul secolului al XX-lea), Ed. Cartier, Bucuresti, 2001;

7. N. IORGA Opere economice. E.S.E. Bucuresti, 1982;8. V. JINGA Principi si orientari ale comertului exterior al

Romaniei (1859-1916), Editura Dacia, Cluj, 1975; 9. V. MAGDALENA Evolutia economiei romanesti dupa razboiul

mondial, Bucuresti, 1940; 10. C. OLARU Istoria economiei Ed. Newa T.E.D., Bucuresti, 2000;

11. S. SAON Agricultura Romaniei in al doilea deceniu interbelic, Ed. Transilvania, Brasov, 1999;

12. N. TRANDAFIR Istoria economiei nationale, Timisoara, 1996.

P a g e | 12


13. D. URMA s.a. Epopeea feroviara romaneasca, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1977;

14. C. ZANE Industria din romania in a doua juamtate a secolului al XIX-lea, E.A., Bucuresti, 1970; 15. St. ZELENTIN Burghezia romana, ed. Humanitas, Bucuresti,

1993;

P a g e | 13

evolutia industriei dupa 1945

Documents