Lucian Blaga ocupa un loc aparte in cadrul liricii romanesti, datorita modului in care impleteste in operele sale literatura si filosofia

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Lucian Blaga ocupa un loc aparte in cadrul liricii romanesti, datorita modului in care impleteste in operele sale literatura si filosofia. Universul creatiei sale presupune o abordare inedita si este de o extraordinara profunzime, deoarece operele sale lirice cuprind experiente filosofice frematand de marile intrebari ale existentei si cunoasterii, iar cugetarea filosofica foloseste cu prisosinta limbaj metaforic si viziune poetica. Creatiile blagiene impresioneaza in primul rand prin modernitatea imaginilor artistice, concentrate in jurul unei metafore-simbol.

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut ,,Poemele luminii, publicat in 1919 si are rol de manifest literar, realizat insa cu mijloace poetice. Este o arta poetica moderna deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii, iar interesul sau este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.

Ideile cuprinse in poezie constituie, de fapt, ideile teoretice enuntate in volumul ,,Cunoasterea luciferica, publicat in 1933 si integrat ulterior in ,,Trilogia cunoasterii. Poezia presupune o descoperire a universului filosofic blagian prin intermediul eului liric. Blaga sugereaza opozitia dintre cunoasterea paradisiaca, rationala, prin care misterul este partial redus cu ajutorul logicii si cunoasterea luciferica(din care face parte si cunoasterea poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei, al trairii interioare, al intelectului extatic. Optand pentru al doilea tip de cunoastere, Blaga desemneaza propria ,,cale, adancirea misterului si protejarea tainei prin creatie. Rolul poetului nu este acela de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care se infatiseaza.

Tema o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila doar prin iubire.

Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii:pronumele personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent, persoana I singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a; topica afectiva(inversiuni si dislocari sintactice) si pauza afectiva/cezura.Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal ,,eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea sa initiala poate corespune influentelor expresioniste(exacerbarea eului) din volumele de tinerete. Insa, exprima mai ales dorinta poetului-filosof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negative ,,nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora ,,corolla de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.

Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[]/caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte. Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Poezia inseamna intuirea in particular a universalului. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase, care adaposteste misterul lumii: ,,flori-viata, frumosul, ,,ochi-cunoasterea/contemplatia poetica a lumii, ,,buze-iubirea/rostirea poetica, ,,morminte-tema mortii/eternitatea.Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu majuscule a versurilor.

Prima secventa exprima concentrate, cu ajutorul verbelor la forma negativa:,,nu strivesc, ,,nu ucid, atitudinea poetica fata de tainele lumii:refuzul cunoasterii logice, rationale. Verbele se asociaza metaforei ,,calea mea, semnificand destinul poetic asumat.

A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu-altii, ,,lumina mea-lumina altora. Sintagma, lumina altora este o metafora ce sugereaza cunoasterea de tip paradisiac, dar si un mod de a defini lumea comuna, adica pe cei care nu percep universul prin sensibilitatea artistica. Acestia intervin asupra elementelor universului pe cale rationala si stiintifica, distrugand misterele, frumusetea originara si pura: lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns. Versul al noualea readuce in prim plan atitudinea eului liric intrucat cuprinde din nou pronumele personal eu care devine astfel cuvantul cheie al poeziei. El este folosit pentru a reprezenta ideea de artist, de poet, de creator care adopta gandirea poetica si intuitiva. Structura antitetica a poeziei este marcata si prin distributia verbelor astfel incat, cand subiectul propozitiei ( fie exprimat, fie neexprimat) este pronumele eu, verbele sunt: nu strivesc, nu ucid, nu sugrum, sporesc, imbogatesc, iubesc, iar atunci cand se face referire la cei care adopta cunoasterea paradisiaca, verbul este sugruma. In a doua parte a poeziei, atitudinea eului liric este fixate si explicate prin opozitie cu gandirea paradisiaca, logica. Prin folosirea in versul al noualea a conjunctiei adversative dar sunt delimitate cele doua atitudini posibile in fata misterelor lumii. Eul liric isi propune astfel nu numai sa nu descifreze tainele universului, ci sa mareasca misterul: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina. Deci, prin actul sau creator, el adopta cunoasterea luciferica si universul se imbogateste deoarece lumea este cunoscuta astfel pe calea sugestiei si a simbolurilor si nu prin rationamente logice: :si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister.

Ampla comparatie dintre liniile de pauza functioneaza ca o constructie explicativa a ideii exprimate concentrat in versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: ,,luna , ,,noapte, ,,zare, ,,fiori, ,,mister.Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate (caci). Cunoasterea poetica este un act de contemplatie(,,totse schimbasub ochii mei) si de iubire(,,caci eu iubesc).

Elementele de recurenta din poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.

Versificatia poeziei este moderna: versurile sunt inegale si aritmice; se valorifica ingambamentul, ce consta in continuarea ideii poetice in mai multe versuri. Efectul expresiv este marit prin multitudinea metaforelor referitoare la mister, respectiv prin organizarea antitetica a ideii poetice.

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice la relatia poet-lume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor intre eu si lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic transfigureaza misterul, nu il reduce. Misterul este substanta originara si esentiala a poeziei: cuvantul originar. Iar cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza, nu explica misterul universal, ci il protejeaza prin transfigurare.