Poezia apartine directiei moderniste,in primul rand pentru ca interesul autorului in arta poetica este deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-lume si poet-creatie.In aceasta arta poetica moderna,exista o identitate intre planul autorului si cel al eului liric,deoarece discursul liric reda cu mijloace poetice aspecte ale filosofiei lui Blaga,precum atitudinea de potentare,de sporire a misterelor Universului sau optiunea pentru cunoastea luciferica.Poezia are o tema filosofica:cunoasterea,descriind prin metaforele revelatorii lumina mea si lumina altora,cele doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filosofic blagian.Astfel,poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului cunoasterea luciferica (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina)-fata de intentia de descifrare a misterului-cunoasterea paradisiaca Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns).Cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire,prin comunicarea afectiva totala:eu nu strivesc../Caci eu iubescTitlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.Pronumele personal eu este asezat in fruntea primei poezii din primul volum,adica in fruntea operei.Plasarea sa initiala poate corespunde influentelor expresioniste din volumele din tinerete,insa,mai ales,exprima atitudinea poetului-filosof de protejarea a misterelor lumii,atitudine izvorata din iubire.Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica.Metafora revelatorie corola de minuni a lumii,imagine a perfectiunii,a absolutului semnifica prin ideea de intreg,misterele universale,iar rolul poetului este contemplarea si adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in incipit,dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica.Aceste metafore surprin temele majore ale creatiei poetice,imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii:flori-viata/efemeritatea/frumosul,ochi-cunoasterea/contemplatia poetica a lumii,buze-rostirea/sarutul,morminte-marea taina a mortii.Cele trei secvente poetice care alcatuiesc discursul liric sunt marcate prin scrierea cu initiala majuscula a versurilor,iar in final,prin constructia concluzica.Ele se organizeaza in jurul unor sintagme cheie construite cu ajutorul unor marci ale subiectivitatii:calea mea,relatia de opozitie lumina mea-lumina altora,caci eu iubesc.Pompiliu Constantinescu reduce tehnica poetica la o ampla comparatie,cu un termen concret,de puternic imagism,si un termen spiritual de transparenta intelegere.Conceptia despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii cunoasterii.La randul ei,cunoasterea este inteleasa in doua dimensiuni,prin raportare la mister:descifrare(cunoasterea luciferica).Rolul poetului este acela de a spori misterul lumii prin creatie.Sintagma calea mea subliniaza caracterul de arta poetica a textului,destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra lumii.