dr. Vincent Keisen Vuillemin Maestrul Zen si Director al Departamentului Inginerie din cadrul

Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare (CERN) founded by Master Myoken

Eternitate, clipă şi fiinţa-timp: paradox?

Pentru majoritatea oamenilor, eternitatea trezeşte noţiunea unui timp liniar, aparţinând unui

continuu de lungime infinită, care este universul nostru. Clipa invocă un moment fugitiv trecut pe

care nu l-am putut reţine. În ceea ce priveşte timpul, fiecare crede că ştie ce înseamnă, dar de fapt,

timpul există?

În general, cuvintele fac să răsară în creierul nostru imagini sau concepte elaborate din ceea

ce cunoaştem prin experienţă. Noi anticipăm un timp normal al vieţii noastre, ştim despre

anotimpuri, despre zile şi nopţi, despre fazele lunii. Măsura schimbării, a rotaţiei Pământului, a

acestor fenomene naturale, este numită timp. Ea are de-a face doar cu o măsură a schimbării, cu o

segmentare a timpului, astăzi extrem de exactă, a oricărui lucru care este supus evoluţiei. Într-un

vacuum absolut, timpul nu există. Nici o activitate nu este prezentă, nimic nu se schimbă, nici o

măsurătoare nu este atunci necesară, timpul nu are sens. Dacă universul nostru a prins formă din

vacuitate, timpul s-a născut odată cu el. Fără univers nu există timp. Dacă este adevărat, ce

înseamnă eternitatea pentru noi, care trăim într-o lume temporală? Eternitatea ar fi atunci definită în

afara timpului; de fapt eternitatea ar fi ceea ce există atunci când timpul nu există. Din contra, dacă

universul nostru provine dintr-o evoluţie eternă a pre-universurilor, dispărând şi născându-se, timpul

a existat înainte de lumea noastră. Eternitatea este atunci de conceput ca o noţiune temporală, un

timp infinit. Fie este una, fie cealaltă: fie materia, spaţiul, universurile au fost prezente, schimbându-

se şi reînnoindu-se, în mod etern, iar timpul conţine eternitatea; fie acesta nu este cazul, iar

eternitatea există în afara timpului. Există ea în realitate sau este definită doar în vacuumul

absolut?

Clipa aduce şi ea cu sine un paradox. Cum să considerăm o clipă în comparaţie cu timpul

care se scurge. O clipă este ceva imediat: când atinge conştiinţa noastră, ea a trecut deja. Putem

avea o cunoaştere despre timp, dar nu despre clipă. Într-o concepţie în care timpul se scurge în

mod continuu, clipa nu poate fi concepută. Cât de mult timp separă două clipe succesive, chiar

dacă acestea sunt infinit de apropiate una de alta? Clipa pare a fi atunci în afara timpului. Sau ar

trebui să considerăm că timpul este alcătuit din clipe succesive, care îşi urmează una alteia, atât de

apropiate încât el apare ca un fenomen continuu la scala noastră macroscopică. În mod similar

cuantificării energiei, ar exista cuanta timp. Dar care ar fi dinamica naturală care l-ar face să treacă

de la o clipă la cealaltă? Din nou două lucruri: fie timpul este liniar şi nu poate conţine clipa, fie

timpul este cuantificat, iar noi nu cunoaştem ce dă naştere timpului. 1/2

Proprietatea intelectuală asupra acestui articol aparţine autorului său, Vincent Keisen Vuillemin. Reproducerea sau publicarea acestuia nu poate fi făcută decât cu aprobarea autorului.

dr. Vincent Keisen Vuillemin Maestrul Zen si Director al Departamentului Inginerie din cadrul

Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare (CERN) founded by Master Myoken

Despre ce este vorba atunci? Vedem că îmbătrânim; spunem că timpul trece. Fără nici o

fiinţă, într-un sens larg, nu există timp. Maestrul Dogen spune: noi suntem fiinţe-timp. În ceea ce

priveşte viaţa noastră, timpul se naşte şi dispare odată cu noi. Deci, în final, eternitatea, clipa, sunt

doar cuvinte pentru noi. Noi am inventat aceste cuvinte care nu exprimă o realitate, decât în mintea

noastră, cuvinte care nu corespund nici unei fiinţe. De unde vin ele? Din noi înşine? În sensul acela

noi suntem, de asemenea, şi fiinţe-univers, fiinţe-eternitate, fiinţe-clipă, fiinţe-zen, care practică

ceea ce există în această lume, corpul-minte în zazen.

2/2 Proprietatea intelectuală asupra acestui articol aparţine autorului său, Vincent Keisen Vuillemin. Reproducerea sau publicarea acestuia nu poate fi făcută decât cu aprobarea autorului.