Proiecte educaţionalestrategice cu finanţare europeană

Cadrul didactic - un profesionistîn sistemul de învăţământ

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Investeşte în oameni!

Cad

rul d

idac

tic

- un p

rofe

sio

nis

t în

sis

tem

ul d

e în

văţă

mân

t

Newsletter

444MINISTERUL EDUCAŢIEI

NAŢIONALEUMPFE

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEIMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,

PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE

AMPOSDRU

Fondul Social EuropeanPOSDRU 2007-2013

Instrumente Structurale2007-2013

OIPOSDRU

32

Am în faţă de trei ore acest titlu după care trebuie să concep un eseu. Caut în bibliotecă, adun toate materialele care ţin de pedagogie, răsfoiesc, mă ajut cu omniprezentul Google, dar nu pot să leg nimic…Tastez la întâmplare cuvântul profesor şi îmi amintesc că, de fapt, eu sunt profesor, că de cele mai multe ori îmi face plăcere să spun că dau lecţii altora pentru că asta am învăţat să fac, din asta îmi câştig eu existenţa, e modul meu de a mă face utilă în această lume. Ei, şi acum? De ce nu pot lega doua cuvinte? De ce nu pot să-l descriu pe acest profesionist din educaţie? Pentru că, deşi mă străduiesc, nu reuşesc să-l mai găsesc?! Eu ar trebui să fiu profesionistul, spre asta am tins atâţia ani, aici am vrut sa ajung… Mă pot numi azi profesionistă în educaţie? Păi, să văd…Mă întorc doar puţin în timp…anul ce tocmai a trecut. Cum erau orele mele? Ce fel de profesor am fost? Mie mi-ar fi plăcut de mine dacă aş mai fi fost elevă? De bună seamă că am pornit la drum dorind să fiu unul dintre profesorii străluciţi. Primele ore de psihologie….frumoase…le povestesc elevilor de ce trebuie să parcurgă această materie şi mi-e ciudă că unii se bucură că o fac doar pentru că este o oră relaxantă, un fel de pauză în orarul încărcat cu mate, info şi fizică… Încerc să le povestesc despre cum ne ajută psihologia în viaţă, dar şi de faptul că programa şcolară se concentrează mai ales pe definiţii, învăţarea unor termeni şi multe clasificări. Adevarata provocare a profesionistului în educaţie este să înţeleagă un aspect esenţial: elevul acestor zile nu mai este cel care era atunci când noi am învăţat regulile jocului, dar mai ales, nu este elevul care am fost eu. Noua pedagogie ne pune la dispoziţie o multitudine de tehnici, de metode, strategii care să ne apropie de atingerea scopurilor în educaţie.

Orele de psihologie sunt frumoase? De fapt, întrebarea este: orele MELE de psihologie sunt atractive? Da, cu siguranţă. Primul indicator, la sfârşitul orei, sunt elevii care întreabă “Cand a trecut aşa de repede timpul? Ora trecută am crezut că mi-a stat ceasul!” Dacă acum i-aş întreba pe elevii cărora le-am predat ce este INTELIGENŢA, poate nu-şi vor aminti definiţia din manual, dar cu siguranţă vor şti ce tip de inteligenţă au, cum îşi dă cineva seama dacă o persoana are un IQ ridicat sau şi cum să-ţi îmbunătăţeşti această aptitudine. Cu siguranţă, de Piaget si psihogeneză nu-şi vor aminti, dar vor şti care îi este importanţa si cum s-o folosească. Ce este un profesionist în educaţie, deci? Profesorul care ştie să-şi atingă scopurile, cel care înţelege care sunt cele mai potrivite metode pentru a-şi “vinde marfa”. Cel adaptabil, flexibil, creativ, profesorul care oferă sârguinţă, apoi cere sârguinţă, care oferă respect, apoi cere respect, care ofera performanţă, apoi cere performanţă. Şi, nu în ultimul rând cel care îi învaţă pe elevi să pună întrebări, să fie curioşi, să dezbată, să aducă argumente, într-un cuvânt, să gândească cu mintea lor, nu să reproducă la întamplare, scheme, fraze, acţiuni, doar pentru că li se cere asta.

Profesorul este cel care reuşeşte să te pregătească, să te ajute să mergi singur pe calea cunoaşterii. Profesorul bun este cel care te ajută să te înţelegi ca om, să înţelegi lumea în care trăieşti şi să faci alegerile corecte, atât în plan profesional, dar şi personal. Există tendinţa de a renunţa la a mai căuta singuri răspunsuri şi soluţii la probleme de viaţă sau la cele profesionale. Suntem dependenţi de ce spun unii sau alţii, renunţăm destul de uşor la a gândi şi decide singuri în privinţa problemelor cu care ne confruntăm şi prea des vrem ca alţii să ne ofere cheia la aceste probeme. Desigur, prea multe tentaţii sau prea multe facilităţi care ne îmbie să renunţăm la a interpreta singuri lumea în care trăim, e mai simplu să luăm totul de la alţii, mai bine stăm şi aşteptăm ca cineva să ne spună cum trebuie să vedem şi să înţelegem viaţa noastră!

Astăzi nu este suficient ca elevul să deţină informaţie despre un proces sau fenomen, este necesar ca el să-şi poate individualiza şi autonomiza mecanisme de analiză şi interpretare, adecvarea lor la contexte noi, extrem de problematice şi mereu în schimbare. Învaţă despre cum trebuie să înveţi, asta duce la cunoaştere, duce la decizii bazate pe alegeri conştiente şi nu decizii bazate pe mecanisme mimetice sau imitaţie. Omul educat, instruit şi cultivat îşi asumă în mod demn şi liber, desigur cu unele riscuri, viaţa pe care o trăieşte. Dacă ne uităm cu atenţie într-o clasă de elevi sunt din ce în ce mai mulţi aceia care doresc, şi aceştia trebuie înţeleşi, reţeta succesului, doresc acel ceva care poate aduce avantaje. Este greu să furnizezi aşa ceva, pentru că nu exista reţete de succes! În procesul de învăţare şi dezvoltare umană contează extrem de mult interacţiunile şi experintele comune: cu profesorii, cu colegii, cu viitorii angajatori, cu cartea/informaţia etc.Legătura dintre elevi si profesor o regăsim manifestându-se pe trei paliere: relaţie umană (respectul reciproc manifestat în această relaţie, respectul pentru demnitatea umană, deschiderea către celălalt, încrederea şi apropierea umană), relaţie profesională (valorizarea şi aprecierea experintei într-un câmp profesinal) şi relaţia intelectuală (respingerea atitudinilor din zona ignoranţei şi dezinteresul; e vorba despre acel... nu ştiu şi nu mă interesează” extrem de păgubos).

Calităţile unui bun profesor nu se referă doar la competenţa sa didactică, ci şi la capacităţile empatice şi sociale. Astfel, a avea competenţe de specialitate – în funcţie de domeniul predat si pedagogice este important, dar nu de ajuns pentru a fi într-adevar un profesor apreciat de către elevii săi. În primul rând, calităţile unui bun profesor imlică a avea anumite abilităţi sociale de a pătrunde în viaţa interioară a grupului de elevi, de a înţelege copiii şi a putea privi lumea prin ochii lor, şi nu în ultimul rând, valori superioare, căci profesorul este un model pentru elevii săi (sau ar trebui să fie!). Pare

imposibil? Un asemenea profesor perfect este un specimen rar, din păcate, şi aceasta deoarece este nevoie ca persoana care să hotăraşte să devină profesor să ia această decizie în baza unei vocaţii interioare, a unui ideal de a forma minţile tinere. În schimb, de multe ori se ia decizia pentru o carieră în învăţământ din raţiuni pur practice – inexistenţa unui alt loc de muncă mai bun, statutul social apreciat. Astfel, printre calităţile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul şi talentul pedagogic, capacitatea de a forma mintea tinerilor, de a preda în mod creativ şi de a nu se limita doar la un monolog plictisitor. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul în care o spune. Modul în care un profesor comunică cu elevii este esenţial, iar dacă acesta găseşte moduri atractive de a prezenta informaţiile şi încearcă o interacţiune adevarată cu elevii săi, rezultatele se vor observa imediat. Printre calităţile unui bun profesor, dragostea pentru copii este esenţială. Un bun profesor are o vocaţie interioară pentru comunicarea adecvată a informaţiei, dar el trebuie şi să iubească şi să înţeleagă copiii. Atitudinea profesorului faţă de copii pune amprenta asupra relaţiilor în clasă, iar dacă acesta le arată elevilor respect şi înţelegere, procesul didactic va fi mult simplificat. Empatia este şi ea foarte importantă când se vorbeşte despre calităţile unui bun profesor: acesta trebuie să cunoască psihologia tinerilor, să ştie cum funcţionează mintea lor, să le înţeleagă universul.

In concluzie, un profesor ar trebui să-şi formeze un stil pedagogic democratic, să ţină cont de nevoile elevului, nu numai de obligaţiile lui, să aibă acea vocaţie pentru cariera lui, vocaţie ce înseamnă atât motivaţie interioară, cât şi dragoste pentru idea de a educa. Printre calităţile ideale ale unui bun profesor se numără deci, talentul pedagogic, abilităţile sociale şi empatice şi capacitatea de a relaţiona în clasa de elevi şi cu fiecare elev în parte.Copiii au nevoie de încredere, respect, afecţiune, securitate şi de stimă de sine, iar aceste nevoi trebuie asigurate, atât în mediul familial, cât şi în cel şcolar, asta pentru o dezvoltare personală armonioasă a viitorului adult.

BIBLIOGRAFIE Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane,

ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Economică, 2001, Mathis, R.L., Nica, P.C., Rusu, C., Managementul

resurselor umane, Bucureşti, Editura Economică, 1997,

Johns, Gary, Comportamentul organizaţional, Bucureşti, Editura Economică, 1998,

Iucu, B.Romita, Managementul clasei de elevi, editia a II-a, iasi, editura Polirom, 2006,

Zlate, Mielu, Tratat de psihologie organizational-manageriala, volulul I, Iasi, Editura Polirom, 2004.AA

Dezv.personală

Stimă de sine

Apartenenţă

Securitate

Nevoi primare

CADRUL DIDACTICun profesionist în educaţie

Prof. ALEXANDRA CEOCEANUConsilier şcolar, Colegiul Naţional ”Grigore Moisil” - Urziceni

32

Am în faţă de trei ore acest titlu după care trebuie să concep un eseu. Caut în bibliotecă, adun toate materialele care ţin de pedagogie, răsfoiesc, mă ajut cu omniprezentul Google, dar nu pot să leg nimic…Tastez la întâmplare cuvântul profesor şi îmi amintesc că, de fapt, eu sunt profesor, că de cele mai multe ori îmi face plăcere să spun că dau lecţii altora pentru că asta am învăţat să fac, din asta îmi câştig eu existenţa, e modul meu de a mă face utilă în această lume. Ei, şi acum? De ce nu pot lega doua cuvinte? De ce nu pot să-l descriu pe acest profesionist din educaţie? Pentru că, deşi mă străduiesc, nu reuşesc să-l mai găsesc?! Eu ar trebui să fiu profesionistul, spre asta am tins atâţia ani, aici am vrut sa ajung… Mă pot numi azi profesionistă în educaţie? Păi, să văd…Mă întorc doar puţin în timp…anul ce tocmai a trecut. Cum erau orele mele? Ce fel de profesor am fost? Mie mi-ar fi plăcut de mine dacă aş mai fi fost elevă? De bună seamă că am pornit la drum dorind să fiu unul dintre profesorii străluciţi. Primele ore de psihologie….frumoase…le povestesc elevilor de ce trebuie să parcurgă această materie şi mi-e ciudă că unii se bucură că o fac doar pentru că este o oră relaxantă, un fel de pauză în orarul încărcat cu mate, info şi fizică… Încerc să le povestesc despre cum ne ajută psihologia în viaţă, dar şi de faptul că programa şcolară se concentrează mai ales pe definiţii, învăţarea unor termeni şi multe clasificări. Adevarata provocare a profesionistului în educaţie este să înţeleagă un aspect esenţial: elevul acestor zile nu mai este cel care era atunci când noi am învăţat regulile jocului, dar mai ales, nu este elevul care am fost eu. Noua pedagogie ne pune la dispoziţie o multitudine de tehnici, de metode, strategii care să ne apropie de atingerea scopurilor în educaţie.

Orele de psihologie sunt frumoase? De fapt, întrebarea este: orele MELE de psihologie sunt atractive? Da, cu siguranţă. Primul indicator, la sfârşitul orei, sunt elevii care întreabă “Cand a trecut aşa de repede timpul? Ora trecută am crezut că mi-a stat ceasul!” Dacă acum i-aş întreba pe elevii cărora le-am predat ce este INTELIGENŢA, poate nu-şi vor aminti definiţia din manual, dar cu siguranţă vor şti ce tip de inteligenţă au, cum îşi dă cineva seama dacă o persoana are un IQ ridicat sau şi cum să-ţi îmbunătăţeşti această aptitudine. Cu siguranţă, de Piaget si psihogeneză nu-şi vor aminti, dar vor şti care îi este importanţa si cum s-o folosească. Ce este un profesionist în educaţie, deci? Profesorul care ştie să-şi atingă scopurile, cel care înţelege care sunt cele mai potrivite metode pentru a-şi “vinde marfa”. Cel adaptabil, flexibil, creativ, profesorul care oferă sârguinţă, apoi cere sârguinţă, care oferă respect, apoi cere respect, care ofera performanţă, apoi cere performanţă. Şi, nu în ultimul rând cel care îi învaţă pe elevi să pună întrebări, să fie curioşi, să dezbată, să aducă argumente, într-un cuvânt, să gândească cu mintea lor, nu să reproducă la întamplare, scheme, fraze, acţiuni, doar pentru că li se cere asta.

Profesorul este cel care reuşeşte să te pregătească, să te ajute să mergi singur pe calea cunoaşterii. Profesorul bun este cel care te ajută să te înţelegi ca om, să înţelegi lumea în care trăieşti şi să faci alegerile corecte, atât în plan profesional, dar şi personal. Există tendinţa de a renunţa la a mai căuta singuri răspunsuri şi soluţii la probleme de viaţă sau la cele profesionale. Suntem dependenţi de ce spun unii sau alţii, renunţăm destul de uşor la a gândi şi decide singuri în privinţa problemelor cu care ne confruntăm şi prea des vrem ca alţii să ne ofere cheia la aceste probeme. Desigur, prea multe tentaţii sau prea multe facilităţi care ne îmbie să renunţăm la a interpreta singuri lumea în care trăim, e mai simplu să luăm totul de la alţii, mai bine stăm şi aşteptăm ca cineva să ne spună cum trebuie să vedem şi să înţelegem viaţa noastră!

Astăzi nu este suficient ca elevul să deţină informaţie despre un proces sau fenomen, este necesar ca el să-şi poate individualiza şi autonomiza mecanisme de analiză şi interpretare, adecvarea lor la contexte noi, extrem de problematice şi mereu în schimbare. Învaţă despre cum trebuie să înveţi, asta duce la cunoaştere, duce la decizii bazate pe alegeri conştiente şi nu decizii bazate pe mecanisme mimetice sau imitaţie. Omul educat, instruit şi cultivat îşi asumă în mod demn şi liber, desigur cu unele riscuri, viaţa pe care o trăieşte. Dacă ne uităm cu atenţie într-o clasă de elevi sunt din ce în ce mai mulţi aceia care doresc, şi aceştia trebuie înţeleşi, reţeta succesului, doresc acel ceva care poate aduce avantaje. Este greu să furnizezi aşa ceva, pentru că nu exista reţete de succes! În procesul de învăţare şi dezvoltare umană contează extrem de mult interacţiunile şi experintele comune: cu profesorii, cu colegii, cu viitorii angajatori, cu cartea/informaţia etc.Legătura dintre elevi si profesor o regăsim manifestându-se pe trei paliere: relaţie umană (respectul reciproc manifestat în această relaţie, respectul pentru demnitatea umană, deschiderea către celălalt, încrederea şi apropierea umană), relaţie profesională (valorizarea şi aprecierea experintei într-un câmp profesinal) şi relaţia intelectuală (respingerea atitudinilor din zona ignoranţei şi dezinteresul; e vorba despre acel... nu ştiu şi nu mă interesează” extrem de păgubos).

Calităţile unui bun profesor nu se referă doar la competenţa sa didactică, ci şi la capacităţile empatice şi sociale. Astfel, a avea competenţe de specialitate – în funcţie de domeniul predat si pedagogice este important, dar nu de ajuns pentru a fi într-adevar un profesor apreciat de către elevii săi. În primul rând, calităţile unui bun profesor imlică a avea anumite abilităţi sociale de a pătrunde în viaţa interioară a grupului de elevi, de a înţelege copiii şi a putea privi lumea prin ochii lor, şi nu în ultimul rând, valori superioare, căci profesorul este un model pentru elevii săi (sau ar trebui să fie!). Pare

imposibil? Un asemenea profesor perfect este un specimen rar, din păcate, şi aceasta deoarece este nevoie ca persoana care să hotăraşte să devină profesor să ia această decizie în baza unei vocaţii interioare, a unui ideal de a forma minţile tinere. În schimb, de multe ori se ia decizia pentru o carieră în învăţământ din raţiuni pur practice – inexistenţa unui alt loc de muncă mai bun, statutul social apreciat. Astfel, printre calităţile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul şi talentul pedagogic, capacitatea de a forma mintea tinerilor, de a preda în mod creativ şi de a nu se limita doar la un monolog plictisitor. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul în care o spune. Modul în care un profesor comunică cu elevii este esenţial, iar dacă acesta găseşte moduri atractive de a prezenta informaţiile şi încearcă o interacţiune adevarată cu elevii săi, rezultatele se vor observa imediat. Printre calităţile unui bun profesor, dragostea pentru copii este esenţială. Un bun profesor are o vocaţie interioară pentru comunicarea adecvată a informaţiei, dar el trebuie şi să iubească şi să înţeleagă copiii. Atitudinea profesorului faţă de copii pune amprenta asupra relaţiilor în clasă, iar dacă acesta le arată elevilor respect şi înţelegere, procesul didactic va fi mult simplificat. Empatia este şi ea foarte importantă când se vorbeşte despre calităţile unui bun profesor: acesta trebuie să cunoască psihologia tinerilor, să ştie cum funcţionează mintea lor, să le înţeleagă universul.

In concluzie, un profesor ar trebui să-şi formeze un stil pedagogic democratic, să ţină cont de nevoile elevului, nu numai de obligaţiile lui, să aibă acea vocaţie pentru cariera lui, vocaţie ce înseamnă atât motivaţie interioară, cât şi dragoste pentru idea de a educa. Printre calităţile ideale ale unui bun profesor se numără deci, talentul pedagogic, abilităţile sociale şi empatice şi capacitatea de a relaţiona în clasa de elevi şi cu fiecare elev în parte.Copiii au nevoie de încredere, respect, afecţiune, securitate şi de stimă de sine, iar aceste nevoi trebuie asigurate, atât în mediul familial, cât şi în cel şcolar, asta pentru o dezvoltare personală armonioasă a viitorului adult.

BIBLIOGRAFIE Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane,

ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Economică, 2001, Mathis, R.L., Nica, P.C., Rusu, C., Managementul

resurselor umane, Bucureşti, Editura Economică, 1997,

Johns, Gary, Comportamentul organizaţional, Bucureşti, Editura Economică, 1998,

Iucu, B.Romita, Managementul clasei de elevi, editia a II-a, iasi, editura Polirom, 2006,

Zlate, Mielu, Tratat de psihologie organizational-manageriala, volulul I, Iasi, Editura Polirom, 2004.AA

Dezv.personală

Stimă de sine

Apartenenţă

Securitate

Nevoi primare

CADRUL DIDACTICun profesionist în educaţie

Prof. ALEXANDRA CEOCEANUConsilier şcolar, Colegiul Naţional ”Grigore Moisil” - Urziceni

54

Obiectiv general: să se aprofundeze conceptul de memorie, formele memoriei precum şi importanţa acesteia în viaţa omului.

Obiective specifice: Să identifice caracteristicile memoriei; Să ştie formele memoriei; Să rezolve fişele de lucru cu ajutorul memoriei

pentru a înţelege importanţa acesteia; Să identifice caracteristicile

memoriei făcând comparaţie între doua memorii diferite (cea umană şi cea a calculatorului)

Metode utilizate: conversaţia, problematizarea, dezbaterea, exerciţii interactive;Mijloace si materiale: tabla, fişe de lucru, post-it, videoproiector, prezentare ppt;

Bibliografie: Manualul de psihologie de clasa a X-a

editura Humanitas; http://psihologie.weebly.com/teste.html; http://www.psiho.eu; http://www.creativeminds.ro/testare.htm

Moment organizatoric: se formează echipele pentru lucrul pe grupe; fiecare elev va extrage un bileţel cu un număr care va indica din ce grupă face parte. Elevii se vor aşeza fiecare la grupa lui (2 min.).

Captarea atenţiei elevilorPrezentare în ppt a studiului de caz: Alan Baddely, în cartea „Memoria umană”, relatează cazul unui muzician care s-a îmbolnăvit de encefalită în urma unei infecţii virale.„El a fost afectat într-o asemenea măsură, încât nu-şi putea aminti decât ceea ce s-a întâmplat cu câteva minute înainte şi, în consecinţă, consideră că abia în momentul respectiv şi-a recăpătat conştienţa. El ţine un jurnal în care îşi notează această obsesie: pagini întregi de note în care menţionează data, ora şi faptul că abia a redevenit conştient. (...) Ori de câte ori apare soţia sa, Clive o întâmpină cu bucuria celui care nu a văzut persoana iubită timp de mai multe luni, astfel încât ea nu trebuie decât să părăsească încăperea timp de două, trei minute şi să se reîntoarcă pentru ca bucuria să se repete; este un proces întotdeauna plin de emoţie, care se exprimă întotdeauna în

acelaşi mod. Clive trăieşte într-un prezent permanent, fiind incapabil să înregistreze schimbările sau să folosească trecutul pentru anticiparea viitorului, o situaţie pe care el a descris-o odată ca fiind „iadul pe pământ. Este ca şi când ai fi mort în acest timp neneorocit”. Nu se poate bucura de cărţi deoarece nu le poate urmări intriga, nu manifestă nici un interes pentru problemele curente, acestea fiind pentru el lipsite de sens, întrucât nu-şi poate aminti contextul.

Dacă iese din casă se pierde imediat. Muzicianul este un adevărat prizonier într-o mică insulă

a conştientului înconjurată de marea amneziei” (5 min.)

Reactualizarea informaţiilor: Elevii vor raspunde în mod

aleatoriu la întrebări puse în legătură cu lecţia de zi (Fişa nr. 1 –

10 min)

Consolidarea informaţiilor prin exerciţii interactive: activitatea se va desfăşura sub forma de concurs (echipa câştigătoare va primi în finalul lecţiei un test haios)

se va testa memoria vizuală: li se da elevilor o fişă cu desene pe care le vor observa timp de 1 minut, după aceea fişa se ia urmând ca ei să reprezinte desenele pe o foaie albă, timpul de lucru 3 min (fisa nr. 2);

se va testa memoria auditivă: li se citi elevilor o listă de 30 de cuvinte, din momentul cand se termină de citit au 3 minute să completeze pe o foaie albă câte cuvinte le-a ramas în minte (fisa nr. 3);

se va trece pe o foaie albă caâ mai multe amintiri tactile din experienţe anterioare (4 min.);

fiecare echipă va primi o fişă în care este prezentată memoria calculatorului;

fiecare echipă va face o prezentare prin care să arate diferenţe şi asemănări între memoria calculatorului şi cea a omului (10 min.) (fişa nr. 4) (fişa va fi proiectată pentru o mai bună vizualizare);

se deliberează echipa câştigătoare şi se dă testul haios (fişa nr. 5).

Feedback: un scurt exerciţiu de creativitate în care sunt solicitaţi să-şi imagineze cum ar fi viaţa omului fără memorie.Evaluarea: se dă elevilor post-ituri pe care vor scrie ce părere au avut despre lectie: Ce le-a plăcut/ Ce nu le-a plăcut.

PROIECT DE LECŢIE

Activitate de învăţare la o disciplină socio-umană, la alegere, proiectată pentru formarea a 1/2 competenţe specifice prevăzută/e de programa şcolară pentru disciplina respectivă.

Prof. CIUCA NICOLETADisciplina: Psihologie

Tema: MemoriaTipul Lecţiei : Consolidare De Informatie

Meseria de cadru didactic este o frumoasă profesiune care nu seamănă cu nici o alta. Este aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, o meserie care epuizează şi înviorează în acelaşi timp. Rolul nostru nu este numai acela de a înzestra elevii cu ştiinţă, ci de a forma oameni adevăraţi însă, uneori, oricât am încerca să obţinem ceea ce dorim de la elevii noştri parcă tot ceea ce facem e în zadar.

Problematica curriculum-ului personalizat trebuie abordat din perspectiva adaptării curriculum-ului în funcţie de particularităţile individuale ale elevilor în măsura în care acest lucru este posibil. Vorbim aici bineînţeles despre adaptarea curriculum-ului în cazul elevilor cu CES. Trebuie subliniat faptul că atât integrarea educaţională a elevilor cu CES cât şi adaptările curriculare impun nişte limite.

Foarte multe cadre didactice în formarea iniţială nu au fost instruite să lucreze cu elevii cu CES. Pentru ca personalul didactic din şcolile de masă să facă faţă provocării legate de integrarea elevilor cu CES una din condiţiile de bază este suportul - sprijinul în activitatea la clasă. Sprijinul poate veni în primul rând de la personalul didactic specializat în abordarea elevului cu CES (psiholog şcolar, logoped, psihopedagog, profesor de sprijin). Din păcate, în multe şcoli acest personal specializat este insuficient sau absent şi atunci nu putem vorbi de o integrare educaţională eficientă ci doar una realizată pe hârtie.

PERSONALIZAREA CURRICULUM-ULUIO REALITATE? de Nadia Iuga

În vederea unei integrări optime este necesară parcurgerea a 7 paşi distincţi pe traseul dificil al incluziunii elevilor:

1. Depistarea elevilor cu CES2. Evaluarea iniţială a cazurilor3. Atestarea elevilor cu CES4. Adaptarea curriculară5. Monitorizarea6. Reevaluarea7. Reorientarea

Analizând cei 7 paşi spre integrarea eficientă observăm că adaptarea curriculară deţine un loc central şi deci o importanţă deosebită. Dar oare reuşim noi să realizăm acest lucru pentru fiecare elev în parte? Eu sunt realistă şi consider că nu vom reuşi acest lucru de fiecare dată mai ales in absenta specialistilor din scolile româneşti.

54

Obiectiv general: să se aprofundeze conceptul de memorie, formele memoriei precum şi importanţa acesteia în viaţa omului.

Obiective specifice: Să identifice caracteristicile memoriei; Să ştie formele memoriei; Să rezolve fişele de lucru cu ajutorul memoriei

pentru a înţelege importanţa acesteia; Să identifice caracteristicile

memoriei făcând comparaţie între doua memorii diferite (cea umană şi cea a calculatorului)

Metode utilizate: conversaţia, problematizarea, dezbaterea, exerciţii interactive;Mijloace si materiale: tabla, fişe de lucru, post-it, videoproiector, prezentare ppt;

Bibliografie: Manualul de psihologie de clasa a X-a

editura Humanitas; http://psihologie.weebly.com/teste.html; http://www.psiho.eu; http://www.creativeminds.ro/testare.htm

Moment organizatoric: se formează echipele pentru lucrul pe grupe; fiecare elev va extrage un bileţel cu un număr care va indica din ce grupă face parte. Elevii se vor aşeza fiecare la grupa lui (2 min.).

Captarea atenţiei elevilorPrezentare în ppt a studiului de caz: Alan Baddely, în cartea „Memoria umană”, relatează cazul unui muzician care s-a îmbolnăvit de encefalită în urma unei infecţii virale.„El a fost afectat într-o asemenea măsură, încât nu-şi putea aminti decât ceea ce s-a întâmplat cu câteva minute înainte şi, în consecinţă, consideră că abia în momentul respectiv şi-a recăpătat conştienţa. El ţine un jurnal în care îşi notează această obsesie: pagini întregi de note în care menţionează data, ora şi faptul că abia a redevenit conştient. (...) Ori de câte ori apare soţia sa, Clive o întâmpină cu bucuria celui care nu a văzut persoana iubită timp de mai multe luni, astfel încât ea nu trebuie decât să părăsească încăperea timp de două, trei minute şi să se reîntoarcă pentru ca bucuria să se repete; este un proces întotdeauna plin de emoţie, care se exprimă întotdeauna în

acelaşi mod. Clive trăieşte într-un prezent permanent, fiind incapabil să înregistreze schimbările sau să folosească trecutul pentru anticiparea viitorului, o situaţie pe care el a descris-o odată ca fiind „iadul pe pământ. Este ca şi când ai fi mort în acest timp neneorocit”. Nu se poate bucura de cărţi deoarece nu le poate urmări intriga, nu manifestă nici un interes pentru problemele curente, acestea fiind pentru el lipsite de sens, întrucât nu-şi poate aminti contextul.

Dacă iese din casă se pierde imediat. Muzicianul este un adevărat prizonier într-o mică insulă

a conştientului înconjurată de marea amneziei” (5 min.)

Reactualizarea informaţiilor: Elevii vor raspunde în mod

aleatoriu la întrebări puse în legătură cu lecţia de zi (Fişa nr. 1 –

10 min)

Consolidarea informaţiilor prin exerciţii interactive: activitatea se va desfăşura sub forma de concurs (echipa câştigătoare va primi în finalul lecţiei un test haios)

se va testa memoria vizuală: li se da elevilor o fişă cu desene pe care le vor observa timp de 1 minut, după aceea fişa se ia urmând ca ei să reprezinte desenele pe o foaie albă, timpul de lucru 3 min (fisa nr. 2);

se va testa memoria auditivă: li se citi elevilor o listă de 30 de cuvinte, din momentul cand se termină de citit au 3 minute să completeze pe o foaie albă câte cuvinte le-a ramas în minte (fisa nr. 3);

se va trece pe o foaie albă caâ mai multe amintiri tactile din experienţe anterioare (4 min.);

fiecare echipă va primi o fişă în care este prezentată memoria calculatorului;

fiecare echipă va face o prezentare prin care să arate diferenţe şi asemănări între memoria calculatorului şi cea a omului (10 min.) (fişa nr. 4) (fişa va fi proiectată pentru o mai bună vizualizare);

se deliberează echipa câştigătoare şi se dă testul haios (fişa nr. 5).

Feedback: un scurt exerciţiu de creativitate în care sunt solicitaţi să-şi imagineze cum ar fi viaţa omului fără memorie.Evaluarea: se dă elevilor post-ituri pe care vor scrie ce părere au avut despre lectie: Ce le-a plăcut/ Ce nu le-a plăcut.

PROIECT DE LECŢIE

Activitate de învăţare la o disciplină socio-umană, la alegere, proiectată pentru formarea a 1/2 competenţe specifice prevăzută/e de programa şcolară pentru disciplina respectivă.

Prof. CIUCA NICOLETADisciplina: Psihologie

Tema: MemoriaTipul Lecţiei : Consolidare De Informatie

Meseria de cadru didactic este o frumoasă profesiune care nu seamănă cu nici o alta. Este aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, o meserie care epuizează şi înviorează în acelaşi timp. Rolul nostru nu este numai acela de a înzestra elevii cu ştiinţă, ci de a forma oameni adevăraţi însă, uneori, oricât am încerca să obţinem ceea ce dorim de la elevii noştri parcă tot ceea ce facem e în zadar.

Problematica curriculum-ului personalizat trebuie abordat din perspectiva adaptării curriculum-ului în funcţie de particularităţile individuale ale elevilor în măsura în care acest lucru este posibil. Vorbim aici bineînţeles despre adaptarea curriculum-ului în cazul elevilor cu CES. Trebuie subliniat faptul că atât integrarea educaţională a elevilor cu CES cât şi adaptările curriculare impun nişte limite.

Foarte multe cadre didactice în formarea iniţială nu au fost instruite să lucreze cu elevii cu CES. Pentru ca personalul didactic din şcolile de masă să facă faţă provocării legate de integrarea elevilor cu CES una din condiţiile de bază este suportul - sprijinul în activitatea la clasă. Sprijinul poate veni în primul rând de la personalul didactic specializat în abordarea elevului cu CES (psiholog şcolar, logoped, psihopedagog, profesor de sprijin). Din păcate, în multe şcoli acest personal specializat este insuficient sau absent şi atunci nu putem vorbi de o integrare educaţională eficientă ci doar una realizată pe hârtie.

PERSONALIZAREA CURRICULUM-ULUIO REALITATE? de Nadia Iuga

În vederea unei integrări optime este necesară parcurgerea a 7 paşi distincţi pe traseul dificil al incluziunii elevilor:

1. Depistarea elevilor cu CES2. Evaluarea iniţială a cazurilor3. Atestarea elevilor cu CES4. Adaptarea curriculară5. Monitorizarea6. Reevaluarea7. Reorientarea

Analizând cei 7 paşi spre integrarea eficientă observăm că adaptarea curriculară deţine un loc central şi deci o importanţă deosebită. Dar oare reuşim noi să realizăm acest lucru pentru fiecare elev în parte? Eu sunt realistă şi consider că nu vom reuşi acest lucru de fiecare dată mai ales in absenta specialistilor din scolile româneşti.

Am observat, cel puţin, la elevii mei interes pentru disciplina educaţie antreprenorială mai ales în partea aplicativă. Disciplinele socio-umane au rol important în pregătirea pentru viaţă a elevilor, le dezvoltă capacitatea de a observa şi argumenta tot ceea ce este legat de fenomenele sociale, de a emite propriile judecaţi de valoare. Deşi, este păcat că în cadrul liceelor tehnologice au alocate o singură oră pe săptămână în trunchiul comun. De CDŞ nu poate fi vorba, acesta fiind pentru diciplinele tehnice.

(Camelia Radu, cursant în cadrul proiectului)

76

1.Citiţi următorul text:

La un maestru budhist vine un ucenic, pentru a-i cere permisiunea să înveţe pe lângă el. Maestrul ascultă şi după delungi deliberări îl acceptă, luându-l cu el peste tot. Într-o zi, la maestru vine un om suferind care era bine cunoscut de maestru ca fiind un om ce se enerva uşor, hain, certăreţ. Consultându-l, maestrul i-a spus:

Din experienţa mea, cele mai bune rezultate le dau consumul de rodii. V-aş ruga să luaţi câteva din acestea! În ziua următoare, un alt om poposeşte la maestru. Privindu-l, ucenicul şi-a dat seama că era un om plăpând, scump la

vorbă, supus. După ce l-a ascultat, maestrul i-a dat următorul răspuns: Cred că două-trei rodii v-ar face să vă simţiţi mai bine! Ucenicul se miră la început, dar experienţa şi vârsta maestrului nu se puneau sub semnul îndoielii. În următoarea zi, la

casa maestrului poposeşte în grabă mare, bombănind şi mai degrabă certându-se, decât spunându-şi of-ul. La auzul acestora, ucenicul îl roagă pe maestu să decidă el ce leac să-i ofere.

Aveţi nevoie de rodii! La auzul acestor vorbe, omul plecă şi mai supărat. Ucenicul, mai indignat decât el, îl întrebă pe maestru cu ce a greşit.

Maestrul, cu binecunoscuta-i înţelepciune, i-a spus: Şi el ştia în adâncul sufletului lui că rodiile îi vor aduce vindecarea, dar se aştepta la o recomandare adecvată solicitării.

2. Completaţi în funcţie de următoarele cerinţe tabelul de mai jos:

să se extragă două trăsături de caracter; să se caracterizeze fiecare personaj din punct de vedere temperamental; să se enumere câteva aptitudini (două) ale fiecărui personaj.

OPINII CU PRIVIRE LA INTERESUL TINERILOR PENTRU DISCIPLINELE SOCIO – UMANE

FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE LUCRU-strategie didactică euristică la psihologie-

Strategie didactică, la o disciplină socio-umană, la alegere, corespunzătoare unui învăţământ bazat pe competenţe şi centrat pe activitatea elevilor – exemplu de bună practică.

PERSONAJE TEMPERAMENT APTITUDINI CARACTER

MAESTRU

UCENIC

BOLNAV 1

BOLNAV 2

BOLNAV 3

“Valoarea acordată de noi fiecărui lucru atârnă de concepţia noastră despre lume şi viaţă”(Vasile Pârvan)

În calitate de profesor de economie, am să-mi exprim punctul de vedere în ceea ce priveşte disciplina pe care o predau. În cadrul orelor de economie, elevii se familiarizează cu limbajul economic, îşi dezvoltă interesul pentru afaceri, dezvoltă atitudini de implicare în luarea deciziilor şi exprimarea opiniilor personale în cadrul grupurilor din care fac parte. Din această cauză, interesul elevilor este foarte mare iar orele de economie sunt deosebit de atractive pentru ei. (Cristina Silaghi, cursant în cadrul proiectului)

Din experienţa mea didactică am constatat o creştere semnificativă a interesului elevilor pentru disciplinele socio-umane şi mai mult, am observat,spre surprinderea mea că elevii sunt interesaţi să se cunoască mai bine, să-i înţeleagă pe ceilalţi, să găsească modalităţi de dezvoltare a personalităţii lor, să primească răspuns la întrebări legate de aspecte ale existenţei

(Carmen Delibaşa, cursant în cadrul proiectului)

Disciplinele socio-umane au o mare contribuţie la formarea personalităţii elevului deoarece prin intermediul lor acesta asimilează conştient o serie de valori sociale, economice, culturale şi civice. Valorile culturale inserate la nivelul subiectivităţii umane au o valoare orientativă pentru individ, iar socializarea acestuia se realizează prin experienţa socială, culturală si profesională.

(Violeta Neagoe, cursant în cadrul proiectului)

Am observat, cel puţin, la elevii mei interes pentru disciplina educaţie antreprenorială mai ales în partea aplicativă. Disciplinele socio-umane au rol important în pregătirea pentru viaţă a elevilor, le dezvoltă capacitatea de a observa şi argumenta tot ceea ce este legat de fenomenele sociale, de a emite propriile judecaţi de valoare. Deşi, este păcat că în cadrul liceelor tehnologice au alocate o singură oră pe săptămână în trunchiul comun. De CDŞ nu poate fi vorba, acesta fiind pentru diciplinele tehnice.

(Camelia Radu, cursant în cadrul proiectului)

76

1.Citiţi următorul text:

La un maestru budhist vine un ucenic, pentru a-i cere permisiunea să înveţe pe lângă el. Maestrul ascultă şi după delungi deliberări îl acceptă, luându-l cu el peste tot. Într-o zi, la maestru vine un om suferind care era bine cunoscut de maestru ca fiind un om ce se enerva uşor, hain, certăreţ. Consultându-l, maestrul i-a spus:

Din experienţa mea, cele mai bune rezultate le dau consumul de rodii. V-aş ruga să luaţi câteva din acestea! În ziua următoare, un alt om poposeşte la maestru. Privindu-l, ucenicul şi-a dat seama că era un om plăpând, scump la

vorbă, supus. După ce l-a ascultat, maestrul i-a dat următorul răspuns: Cred că două-trei rodii v-ar face să vă simţiţi mai bine! Ucenicul se miră la început, dar experienţa şi vârsta maestrului nu se puneau sub semnul îndoielii. În următoarea zi, la

casa maestrului poposeşte în grabă mare, bombănind şi mai degrabă certându-se, decât spunându-şi of-ul. La auzul acestora, ucenicul îl roagă pe maestu să decidă el ce leac să-i ofere.

Aveţi nevoie de rodii! La auzul acestor vorbe, omul plecă şi mai supărat. Ucenicul, mai indignat decât el, îl întrebă pe maestru cu ce a greşit.

Maestrul, cu binecunoscuta-i înţelepciune, i-a spus: Şi el ştia în adâncul sufletului lui că rodiile îi vor aduce vindecarea, dar se aştepta la o recomandare adecvată solicitării.

2. Completaţi în funcţie de următoarele cerinţe tabelul de mai jos:

să se extragă două trăsături de caracter; să se caracterizeze fiecare personaj din punct de vedere temperamental; să se enumere câteva aptitudini (două) ale fiecărui personaj.

OPINII CU PRIVIRE LA INTERESUL TINERILOR PENTRU DISCIPLINELE SOCIO – UMANE

FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE LUCRU-strategie didactică euristică la psihologie-

Strategie didactică, la o disciplină socio-umană, la alegere, corespunzătoare unui învăţământ bazat pe competenţe şi centrat pe activitatea elevilor – exemplu de bună practică.

PERSONAJE TEMPERAMENT APTITUDINI CARACTER

MAESTRU

UCENIC

BOLNAV 1

BOLNAV 2

BOLNAV 3

“Valoarea acordată de noi fiecărui lucru atârnă de concepţia noastră despre lume şi viaţă”(Vasile Pârvan)

În calitate de profesor de economie, am să-mi exprim punctul de vedere în ceea ce priveşte disciplina pe care o predau. În cadrul orelor de economie, elevii se familiarizează cu limbajul economic, îşi dezvoltă interesul pentru afaceri, dezvoltă atitudini de implicare în luarea deciziilor şi exprimarea opiniilor personale în cadrul grupurilor din care fac parte. Din această cauză, interesul elevilor este foarte mare iar orele de economie sunt deosebit de atractive pentru ei. (Cristina Silaghi, cursant în cadrul proiectului)

Din experienţa mea didactică am constatat o creştere semnificativă a interesului elevilor pentru disciplinele socio-umane şi mai mult, am observat,spre surprinderea mea că elevii sunt interesaţi să se cunoască mai bine, să-i înţeleagă pe ceilalţi, să găsească modalităţi de dezvoltare a personalităţii lor, să primească răspuns la întrebări legate de aspecte ale existenţei

(Carmen Delibaşa, cursant în cadrul proiectului)

Disciplinele socio-umane au o mare contribuţie la formarea personalităţii elevului deoarece prin intermediul lor acesta asimilează conştient o serie de valori sociale, economice, culturale şi civice. Valorile culturale inserate la nivelul subiectivităţii umane au o valoare orientativă pentru individ, iar socializarea acestuia se realizează prin experienţa socială, culturală si profesională.

(Violeta Neagoe, cursant în cadrul proiectului)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficialăa Uniunii Europene sau a Guvernului României

Editor:Millenium Design Group SRL

Beneficiar:Ministerul Educaţiei Naţionale

Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă

Data publicării: Aprilie 2013

Str. Spiru Haret, nr. 10-12, etaj 2Sector 1, 010176, Bucureşti

Telefon: 021 305 59 99Fax: 021 305 59 89

email: office@pmu.rohttp://www.socioumane.pmu.ro

“Cadrul didactic - un profesionist în sistemul de învăţământ”Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013