Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

Facultatea de Studii Europene

Modelarea noii Europe

Parteneriatul Estic

Cherhaț Tudor

Tătar Andrei-Viorel

Guvernanță Europeană

An II, 2014

Contextul inițial

Extinderea constantă a Uniunii Europene spre estul continentului și spre sudul Caucazului a

însemnat apariția unor noi vecini, astfel încât s-a pus problema influențelor pe care domenii

sensibile precum securitatea, stabilitatea și prosperitatea țărilor vecine afectează statele membre.

Ideea de realizare a unui parteneriat a fost vehiculată pentru prima dată de către Polonia și

Suedia în anul 2008, în contextul extinderii relațiilor Uniunii Europene către zona estică a

continentului. Astfel prin dezbatere în Consiliului European s-a semnat pe 7 mai 2009 la Praga

acordul de cooperare cu fostele țări membre ale blocului comunist, Armenia, Azerbaidjan, Georgia,

Moldova, Ucraina și Belarus. Au existat o serie de suspiciuni cu privire la oportunitatea realizării

unui asemenea acord, cele mai vehemente opinii venind din partea României și Bulgariei care

considerau iminentă posibilitatea subestimării Forumului Mării Negre, Franței și Germaniei cu

privire la simplificarea procesului de aderare la UE a țărilor în cauză și a Rusiei care a acuzat UE de

spargere a zonei de influențe ruse.

Scopul și obiectivele

Parte a Politicii Europene de Vecinătate, parteneriatul oferă cadrul instituțional pentru

discutarea unor aspecte precum acordul de vize, comerțul liber și colaborarea strategică. Scopul

acestor înțelegeri constă în îmbunătățirea relațiilor politice și economice cu aceste țări considerate a

fi de importanță strategică, precum și respectarea drepturilor omului și a legislațiilor în vigoare.

Totodată acest parteneriat prevede adâncirea semnificativă a nivelului de angajare politică, inclusiv

perspectiva tranziției la o nouă generație de acorduri de asociere, integrarea extinsă în economia UE,

facilitarea călătoriilor cetățenilor din această regiune către UE cu condiția îndeplinirii anumitor

cerințe de securitate, stabilirea de modalități mai concrete de asigurare a securității energetice care

să fie avantajoase pentru toate părțile implicate și creșterea nivelului de asistență financiară.

Parteneriatul este bazat pe doua dimensiuni:

Bilaterală: dezvoltarea unor cooperări mai strânse între UE și țările partenere

- noi relații contractuale

- integrare in economia UE

- facilitarea călătoriilor în UE

- cooperare energetica și de transport

- dezvoltare economică și socială

- suport financiar

Multilaterală: apropierea de parteneri în cadrul schimburilor și cooperării

- întărirea relațiilor bilaterale

- comprimarea structurilor instituționale

Un aspect primordial îl reprezintă dialogul politic constant astfel încât sunt organizate periodic

întalniri pentru discutarea problemelor și strategiilor partenerilor:

- summit o data la 2 ani

- întâlnire anuală a Ministrilor de Afaceri Externe

- dialog informal de două ori pe an

- dialog oficial de doua ori pe an

- platforme tematice regulate, etc.

Continut

Există patru platforme tematice în cadrul parteneriatului:

- pe probleme de diplomație, bună guvernanță și stabilitate;

- pe probleme de integrare economică și convergență cu politicile UE;

- pe probleme de securitate energetică

- platforma contactelor dintre oameni.

Astfel sunt organizate, în mod regulat, întălniri între experți, funcționari la nivel înalt, miniștri din

sectoarele principale ale țărilor membre ale UE și ale celor partenere, și sunt realizate proiecte

multilaterale, programe comune de instruire, seminarii și alte activități ale căror scop îl reprezintă

transmiterea cunoștințelor și experiențelor în diferite domenii.

Platforma nr. 1 are ca obiective principale democrația și drepturile omului, justiția și libertatea,

menținerea securitatății și stabilității. Cea de-a doua platformă presupune asistență pentru parteneri

în procesul de dezvoltare a relațiilor economice, ajutor pentru în ceea ce privește comerțul,

apropierea legislativă și procesul de consolidare a capacităților administrative. Platforma nr. 3

constă în încurajarea , dezvoltarea și implementarea sprijinului energetic reciproc și mecanismelor

de securitate, inclusiv a mecanismelor de avertizare timpurie și a acțiunilor comune de securitate,

suport pentru dezvoltarea infrastructurii necesare, energie regenerabilă, etc. Ultima platforma își

propune ca obiectiv dezvoltarea educației și culturii prin diferite programe și acces la informație,

prin deschidere spre dialog și colaborare, promovarea acțiunilor și proiectelor în beneficiul tinerilor,

etc.

În funcție de tematica platformelor s-au organizat grupuri de experți astfel:

Grupul de experți 1 (creat sub platforma 1):

- reforma în administrația publică

- migrație și azil

- lupta împotriva corupției

- îmbunătățirea justiției

- cooperare în domeniul securității.

- gestionarea frontierelor.

Grupul de experți 2 (creat sub platforma 2)

- agricultură și dezvoltare rurală

- domeniul IMM-urilor

- transport

- cercetare și inovare

Pentru a răspunde noilor cerinţe de cooperare, împreună cu lansarea Parteneriatului Estic,

Comisia a alocat 600 milioane € pentru perioada 2010-2013, inclusiv 350 milioane de noi

fonduri

Relațiile cu statele partenere

Armenia

Cadrul de cooperare între UE și Armenia a fost definitivat în Acordul de Parteneriat și

Cooperare(APC) semnat în 1996. În 2006 UE și Armenia au adoptat Planul de Acțiune de 5 ani a

Politicii Europene de Vecinătate, iar în 2009 Armenia s-a alăturat inițiativei Parteneriatului Estic.

Negocierile privind Noul Acord de Asociere ce va înlocui APC au fost lansate în 2010. Acest nou

acord va include dispoziții privind crearea unei zone de schimb liber aprofundate și cuprinzătoare

(DCFTA). Bruxelles și Erevan sunt implicate într-un dialog tehnic privind facilitarea regimului de

vize chiar dacă negocierile nu auînceput încă. În aprilie 2009 UE a trimis în Armenia un grup

consultativ de experți care oferă guvernului armean sfaturi cu privire la problemele ce variază de la

reforma drepturilor omului și a administrației publice la cele legate de comert. În noiembrie 2010 cei

doi parteneri au semnat un memorandum de întelegere cu privire la Programele Comprehensive de

Consolidare Instituțională, care ar trebui sa ajute la reforma instituțiilor publice ale țării, astfel încât

acestea să fie capabile sa se alinieze la standardele UE. În acest scop au fost alocate 31 milioane

euro. De asemena au fost alocate 98 milioane euro pentru asistență, ca parte a programului financiar

ENPI între 2007-2010 și 157 milioane euro în perioada 2011-2013. Ue sprijină dialogul Armeniei cu

Turcia cu privire la asteptata deschidere a granițelor dintre cele două țări.

Azerbaidjan

La fel ca în cazul Armeniei și Azerbaidjanul a aderat la Acordul de Cooperare și Participare

din 1996 și este parte a Politicii Europene de Vecinătate. În relațiile sale cu UE , Azerbaidjan este

axat în principal pe creșterea prezenței sale pe piața de energie a UE . Negocierile privind acordul de

asociere au început în iulie 2010 , cu toate că documentul includea zona de liber schimb aprofundată

și cuprinzătoare ( DCFTA ) , deoarece nu îndeplinește cerința de bază impusă de UE, și anume de

membru al OMC . Bruxelles și Baku sunt implicate într-un dialog tehnic privind liberalizarea

regimului de vize și încheierea unui acord de readmisie, deși negocierile relevante nu au început

încă . UE a alocat 92 de milioane de € de asistență pentru Azerbaidjan , ca parte a instrumentului

financiar ENPI în perioada 2007-2010 , și 122.5 milioane de € în perioada 2011-2013 . În ianuarie

2011, UE și Azerbaidjan au semnat un memorandum de înțelegere cu privire la procesul de

consolidare instituțională, un program care vizează îmbunătățirea capabilităților instituțiilor publice

din Azerbaidjan, astfel încât acestea să devină mai compatibile cu instituțiile UE, fiind alocate în

acest sens UE a alocat 19 milioane euro.

Belarus

Relațiile UE-Belarus au stagnat de mai mulți ani . Bruxelles-ul l-a criticat pe Lukașenko

pentru autoritarismul său. Procesul de ratificare a Acordului de Parteneriat și Cooperare a fost

suspendat în 1997, iar un an mai târziu, Uniunea Europeană a interzis accesul pe teritoriul său pentru

toți funcționarii de stat de rang înalt din Belarus. Relațiile dintre Belarus și UE a început să se

îmbunătățească în 2007. În noiembrie 2006, Comisia Europeană a prezentat documentul " Ce ar

putea aduce UE pentru Belarus ? ". Documentul a prezentat o ofertă de cooperare politică și

economică cu Belarus, cu condiția ca Minsk să înceapă procesul de transformare democratică.

Autoritățile din Belarus, la rândul lor, au căutat să extindă camera lor de manevră în relațiile cu

Rusia și s-au interesat în dezvoltarea cooperării economice cu UE. Ca urmare, la Bruxelles în 2008,

s-a hotărât suspendarea sancțiunior impuse anterior privind acordarea vizelor pentru oficialii din

Belarus, și a invitat Belarus să se alăture Parteneriatului Estic. În relațiile cu UE, Belarus este

interesat în primul rând în consolidarea cooperării economice și obținerea de ajutor financiar din

partea Occidentului .

Gerogia

Dintre cele trei state caucaziene , Georgia este cel mai interesat în aprofundarea relațiilor sale cu

UE. În 2006 UE și Georgia au adoptat Planul de acțiune cincinal al Politicii Europene de Vecinătat.

În mai 2009, Georgia s-a alăturat inițiativei Parteneriatului estic. Negocierile cu privire la readmisie

și facilitare a eliberării vizelor au fost închise, și au intrat în vigoare la începutul anului 2011. La

sfârșitul anului 2009, UE și Georgia au stabilit un Partneriat de mobilitate. Negocierile privind

Acordul de asociere au fost lansate în iulie 2010. Noul acord va crea o zonă de liber schimb

aprofundate și cuprinzătoare ( DCFTA ) între Georgia și UE . În octombrie 2010, Georgia și UE au

semnat un memorandum de înțelegere cu privire la reforma instituțională care are ca scop întărirea

capacității administrației publice din Georgia. În acest scop, UE a alocat € 31m.

În timpul razboiului dintre Georgia și Rusia din 2008, UE a servit ca un mediator în negocierea

acordului de pace între Moscova și Tbilisi. După război, UE a trimis o misiune de monitorizare

(EUMM) pentru supravegherea zonelor de conflicte (deși Abhazia și Osetia de Sud au refuzat

accesul EUMM în teritoriile lor) și a alocat un plus de 500 de milioane € pentru reconstrucția post -

război, astfel crescând semnificativ suma inițială de 120 de milioane € alocate pentru Georgia, ca

parte a instrumentului financiar IEVP pentru anii 2007-2010, precum și 180 milioane € pentru

perioada 2011-2013 .

Moldova

Potrivit declarațiilor, integrarea europeană este o prioritate în politica externă promovată de

cabinetul Vlad Filat. Noul guvern este format din suporteri autentici ai apropierii Moldovei față de

UE. În prezent, Republica Moldova este a doua țară cea mai avansată (după Ucraina), în dialogul cu

UE. Moldova a semnat un Acord de parteneriat și cooperare cu UE în 1994. În 2003, acesta a fost

acoperit de politica europeană de vecinătate, iar în 2005 s-a adoptat Planul de acțiune. Acordul cu

privire la liberalizarea regimului de vize a intrat în vigoare în 2008. În iunie 2010 Chișinău și

Bruxelles au început un dialog privind vizele, care a constat în realizarea unui drum spre ridicarea

obligativității vizelor, și în ianuarie 2011, UE a acordat Republicii Moldova un plan de acțiune de

facilitare a vizelor. În plus, în 2010 au fost lansate negocierile pe marginea noului Acord de

Asociere, care va include zona de comerț liber aprofundat și cuprinzător. Noul acord este setat să

înlocuiască vechea APC.

Ucraina

Ucraina a făcut cele mai mari progrese în rândul statelor din Parteneriatul Estic în procesul de

integrare europeană. In 1994, Ucraina a semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare cu UE, care a

intrat în vigoare în 1998. Ucraina a fost acoperită de politica europeană de vecinătate încă de la

început și a adoptat Planul de acțiune din cadrul PEV în 2005. Negocierile acordului de asociere

care va include un acord privind o zonă de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare ( DCFTA ) , au

fost lansate în 2007. Semnătura și punerea în aplicare a acordului va avea un impact major asupra

relațiilor dintre Ucraina și UE și ar trebui să contribuie la modernizarea Ucraina, prin adoptarea

standardelor europene. Acordul cu Ucraina era de așteptat să fie un model pentru acordurile de

asociere cu alte state din cadrul Parteneriatului estic. În momentul de față însă, negocierile sunt într-

un impas, deoarece autoritățile de la Kiev nu sunt dispuse să accepte toate condițiile UE privind

DCFTA, pe care le consideră ca fiind dăunătoare pentru economia ucraineană. Acordul de facilitare

a regimului de vize și de readmisie a intrat în vigoare în 2008. În același an a fost lansat un "dialog

pe tema vizelor " . În timpul summit-ul UE - Ucraina de la Bruxelles și la 22 noiembrie, Kiev-ul a

primit un plan de acțiune pentru liberalizarea vizelor, un document care stabilește condițiile tehnice

necesare pentru scutire de vize .

Cu toate acestea, la 21 noiembrie 2013 Ucraina a suspendat pregătirile pentru semnarea

Acordului de Asociere cu UE, susținând oportunitatea îndreptării spre Rusia. A urmat un val de

proteste și ciocniri cu fortele de ordine, care continuă și în prezent, iar situația rămâne incertă.

Concluzii și previziuni

Summitul de la Vilnius(28-29 noiembrie 2013) a tras cortina peste primii 4 ani de Parteneriat

Estic iar concluziile pot fi împărțite. Se poate spune că s-a asistat la un meci între Uniunea

Europeană și Rusia. Pe de-o parte Moldova și Georgia au facut progrese considerabile în procesul

lor de integrare în Uniunea Europeană, iar pe de cealaltă parte s-a înregistrat o stagnare sau mai

degraba un regres în cazul relațiilor UE cu Ucraina și Belarus.

Principala miză rămâne Ucraina. Având în vedere că ucrainenii incearcă să-si prelungeasca jocul

lor preferat în politica externă din ultimele doua decenii prin care nu vor sa se alinieze nici la Vest

nici la Est, dilema pentru UE este cum sa gestioneze relatia cu Ianukovici până la alegerile

prezidențiale din primavara lui 2015. UE va trebui sa decida daca în acest context pre-electoral va

adopta o politică dură față de Ianukovici, în sperența că acesta va pierde alegerile, sau din contră –

să păstreze punțile de legătură cu acesta, sperând că semnarea acordului de asociere poate avea loc

la începutul următorului său mandat prezidential când ar fi mai puțin vulnerabil decât înaintea

alegerilor.

La Chisinau principalul obiectiv este supravietuirea coalitiei de guvernare, si guvernului până in

toamna 2014, astfel incât in septembrie să fie semnat acordul si ratificat imediat de actualul

parlament. Și ridicarea vizelor UE pentru cetățenii Moldovei cam tot atunci s-ar preconiza. Mizele

sunt foarte mari. Azerbaidjan produce petrol si gaz si singurul lucru care il intereseaza e sa le vanda

cat mai scump in UE hidrocarburi. Si nu ii prea intereseaza liberalizarea comertului cu UE, aderarea

la OMC si alte lucruri pe care le poate oferi UE. Si nici nu prea vor sa se complice cu tot felul de

angajamente de democratizare care de regula sunt incluse in acordurile de asociere. Belarusul si-ar

dori o relatie mai apropiata de UE, dar fara a schimba nimic in modul ultra-centralizat in care este

guvernata tara, si deaceea relatia cu Bruxelles e blocata. Iar Armenia este singurul stat CSI care

depinde dramatic pentru securitatea sa fizica de Rusia.

Parteriatul Estic este însă o inițiativă relativ tânără, care încă nu și-a pus în valoare toate

instrumentele menite să aducă mai aproape de UE și să încurajeze transformări democratice și

economice în statele din Vecinătatea Estică