Scrie un eseu n care sa demonstrezi ca o poezie studiata (apartinnd lui Lucian Blaga) este o arta poetica moderna.n realizarea eseului, vei avea n vedere: explicarea conceptului operational arta poetica; prezentarea unor aspecte ale conceptiei despre arta si despre creator, reflectate n poezia studiata; prezentarea structurii textului poetic ales; relevarea rolului expresiv al nivelurilor textului poetic ales; evidentierea specificului limbajului si a expresivitatii textului poetic.IPOTEZAEu nu strivesc corola de minuni a lumii deLucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelica, alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este asezata n fruntea primului sau volum, Poemele luminii (1919), si are rol de program (manifest) literar, realizat nsa cu mijloace poetice (nu este un text teoretic n proza).ENUNTAREA ARGUMENTELOR:Este o arta poetica, deoarece autorul si exprima crezul liric (propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia) si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modalitati de creatie si de expresie) si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii).Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si expresionism se concentraza n jurul unor aspecte relevate n textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul interrelational stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea si spiritualizarea peisajului, tensiunea lirica.DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)Ideile poetice se vor regasi ulterior n alte volume si si vor gasi formularea si corespondenta n plan teoretic-filozofic n lucrarea Cunoasterea luciferica (1933), volum integrat n Trilogia cunoasterii. Dar textul operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu contine un sir de rationamente, ci este un text poetic, cu limbaj metaforic, avnd, ca la Eminescu, un plan filozofic secundar.Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul terminologiei filozofice ulterior(cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaza cu serii verbale simetric antitetice:- lumina altora" - sugruma (vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste, micsoreaza, nu mbogateste, nu iubeste);- lumina mea" - sporesc (a lumii taina), mareste, mbogatesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. n pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt [dar eu") si cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina"). Conjunctia adversativa daf, reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, forma afirmativa, sporesc (a lumii tainaf, afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoastere - cu lumina mea" - si atitudinea fata de misterele lumii.Ampla comparatie asezata ntre linii de pauza functioneaza ca o constructie explicativa a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: luna, noapte, zare, fiori, mister.Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate (cac\. Cunoasterea poetica este un act de contemplatie (tot ...se schimba... sub ochii mei') si de iubire (caci eu iubesc").Elemente de recurenta n poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaza n jurul acestor elemente.Nivelul morfosintactic- repetarea, de sase ori n poezie, a pronumelui personal eu - sustine caracterul confesiv;- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relatie definita cu lumea (prezentul etern si prezentul gnomic);- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative si negative - redau optiunea poetica pentru o forma de cunoastere, de raportare a eului poetic la lume, care sta sub semnul misterului;- opozitia ntre adjectivul posesiv mea si adjectivul nehotart altora,(cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaza cu serii verbale simetric antitetice:- lumina altora" - sugruma (vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste, micsoreaza, nu mbogateste, nu iubeste);- lumina mea" - sporesc (a lumii taina), mareste, mbogatesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. n pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt (dar eu") si cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina"). Conjunctia adversativa dar", reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, forma afirmativa, sporesc (a lumii tainaT, afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoastere - cu lumina med' - si atitudinea fata de misterele lumii.Ampla comparatie asezata ntre linii de pauza functioneaza ca o constructie explicativa a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: luna, noapte, zare, fiori, mister.Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate (caci). Cunoasterea poetica este un act de contemplatie (tot ...se schimba... sub ochii met') si de iubire (caci eu iubesc").Elemente de recurenta n poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaza n jurul acestor elemente.Nivelul morfosintactic- repetarea, de sase ori n poezie, a pronumelui personal eu - sustine caracterul confesiv;- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relatie definita cu lumea (prezentul etern si prezentul gnomic);- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative si negative - redau optiunea poetica pentru o forma de cunoastere, de raportare a eului poetic la lume, care sta sub semnul misterului;- opozitia ntre adjectivul posesiv mea si adjectivul nehotart altora, determinanti ai substantivului lumina; conjunctia si, prezenta n zece pozitii - confera cursivitate discursului liric si accentueaza ideile cu valoare gnomica; enumerarea prin si din versul final - asaza pe acelasi plan elementele universului; prepozitia cu, utilizata n trei pozitii, marcheaza functia sintactica de complement circumstantialinstrumental - semnificnd caile, mijloacele de cunoastere a lumii; conjunctia adversativa dar n pozitie mediana n ansamblul poeziei - sustine paralelismul structural; topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice) - evidentiaza optiunea poetica.Nivelul lexico-semanticterminologia abstracta, lexicul mprumutat din sfera cosmicului si a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoasterii!' (Stefan Munteanu); cmpul semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina, ntunecata zare, sfnt mister, ne-nteles, ne-ntelesuri si mai mari;opozitia lumina-ntuneric releva simbolic relatia: cunoastere poetica (prin iubire si creatie) - cunoastere logica; sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic- cuvntul poetic nu nseamna, ci sugereaza; plasarea vocabulei eu n pozitie initiala si repetarea ei- evidentiaza (auto)definirea relatiei eu-lume.Nivelul stilisticlimbajul artistic si imaginile artistice sunt puse n relatie cu un plan filozofic secundar; organizarea ideilor poetice se face n jurul unei imagini realizate prin comparatia ampla a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiva cu predilectie metafora revelatorie, care cauta sa reveleze un mister esential pentru nsusi continutul faptului, dar si metafora plasticizanta, care da concretete faptului, fiind nsa considerata mai putin valoroasa.Nivelul fonetic- pauzele marcate de cezura si de dispunerea versurilor cu masura inegala, n functie de ritmul interior;- sublinierea ideilor prin alaturarea cuvintelor din aceeasi familie lexicala (ne-nteles- ne-ntelesur);- eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului.Particularitati prozodice- Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (cu metrica variabila), al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor.- Forma moderna este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideii si a sentimentului poetic.CONCLUZIAEu nu strivesc corola de minuni a lumii deLucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice (restrnse la enumerarea metaforelor care sugereaza temele creatiei sale si la exemplificarea unor elemente de expresivitate specifice: metafora revelatorie, comparatia ampla, versul liber)- la relatia poet-lume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor ntre eu (constiinta individuala) si lume.' Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale}'' cu esenta lumii. Actul poetic converteste (transfigureaza) misterul, nu l reduce. Misterul este substanta originara si esentiala a poeziei: cuvntul originar (orfismul). Iar cuvntul poetic nu nseamna, ci sugereaza, nu explica misterul universal, ci l protejeaza prin transfigurare.