Israel

Situația politică

Israel este o republică democratică parlamentară, cu un parlament unicameral numit Knesset (קנסת), ales prin sufragiu universal. Preşedintele Statului Israel este şeful statului însă atribuţiile sale sunt în mare parte ceremoniale.

Guvernul este condus de către un membru al Knesset-ului susţinut de o majoritate, devenind astfel Prim Ministru. Deobicei acesta este preşedintele celui mai mare partid, respectiv cu cele mai multe mandate în Parlament.

Israelul este împărţit în 6 districte administrative teritoriale, dintre care cel mai dezvoltat din punct de vedere economic cât şi cel mai populat este Zona Metropolitană Tel-Aviv de pe coasta Mării Mediterane, oraşul Tel-Aviv fiind capitala economică a statului.

Principala problema din punct de vedere al investitorilor străini o reprezintă permanenţa conflictului arabo-israelian din Orientul Apropiat.

Conflictele militare din zonă cum ar fi „A doua Intifada” din anul 2000 sau Războiul din Gaza din 2009 au dus la întreruperea relaţiilor diplomatice cât şi economice cu mai multe state arabe şi nu numai. Astfel, Intifada din 2000 a dus la răcirea relaţiilor cu Maroc şi Tunisia, iar în 2009 Qatar, Bolivia, Mauritania şi Venezuela au întrerupt legăturile politice şi economice cu Statul Israel. Deasemenea Nordul Israeului a fost şi încă este o zonă expusă, fiind ţinta atacurilor lansate de pe teritoriul Libanului de către gruparea terorista Hezbollah.

Din punct de vedere al relaţiilor internaţionale, Israelul menţine legături diplomatice cu 161 de state, una dintre cele mai apropiate din punct de vedere economic, politic şi militar fiind cu Statele Unite ale Americii.

Israelul este principalul aliat SUA din Orientul Apropiat şi Orientul Apropiat Extins (adică zona bogată în petrol), menţinerea unor relaţii bune fiind considerată de o importanţă deosebită şi este încurajată de Congresul SUA, acest lucru materializându-se în special prin ajutoare externe acordate Israeului, cuantumul lor fiind cel mai mare pe care America îl acordă unui stat.

Sunt notabile deasemenea ajutoarele militare pe care Statele Unite le-au acordat Israelului şi continua sa le acorde. Un caz recent este razboiul din Liban din 2006 cand SUA a vândut armatei Israeliene (IDF) combustibil pentru avioane. Au fost deasemenea zvonuri cu privire la tranzacţionarea de rachete „Bunker Buster” între cele două state, scopul acestora făcând obiectul multor controverse media.

Din punct de vedere economic, cele două state au încheiat în 1985 un acrod de liber-schimb, ceea ce a făcut din piaţa americană principala piaţă de export a Israelului. Deasemenea numeroase corporaţii americane au centre de cercetare şi dezvolare în Israel, cum ar fii Motorola, IBM, Microsoft etc.. Totodată israelienii au cele mai multe companii listate la NASDAQ, cu excepţia statelor Nord-Americane.

Altă zonă de cooperare este cea strategică şi de combatere a terorismului constând în programe comune de culegere a informaţiilor şi antrenament.

În concluzie relaţiile dintre SUA şi Israel sunt foarte puternice, foarte bine sedimentate din punct de vedere istorie, aşa cum a precizat şi Preşedintele American Barack Obama, respectiv că o “legătură specială cu Israelul, care nu va dispărea”.

1

Israel face parte de asemenea din Dialogul Mediteranean, care este un forum de cooperare între NATO şi 7 ţări din zona Mediteranei şi are scopul de a duce la o stabilizare a situaţiei politice şi de a promova securitatea în regiune.

Între 2003 și 2009, Israelul a ratificat, conform site-ului Ministerului Afacerilor Externe din această țară, 104 tratate internaționale, dintre care 103 bilaterale și unul singur multilateral (”Al 7-lea protocol internațional privind Uniunea Poștală Universală”, semnat la București în octombrie 2004, tratatul fiind ratificat de toate cele 191 de state membre). Între tratatele bilaterale se numără acorduri cu Cehia (privind cooperarea în sistemul industrial privat), cu Canada (privind cooperarea în domeniile economic și tehnologic), cu Franța (protecția mediului), cu Rusia (regimul vizelor), cu România (domeniul economic), cu SUA (regimul de extrădare al cetățenilor) sau cu Egipt (domeniul energetic, al gazelor). În aceste condiții, se poate spune că Israelul se bucură de o deschidere la nivel internațional, ceea ce este benefic oricărei afaceri, un dezavantaj fiind însă aparenta izolare din lumea arabă.

Din punct de vedere al corupției, aceasta pare să nu fie o problemă în Israel. În clasamentul indicilor de corupție elaborat de Transparency International, Israelul ocupă locul 32 din 180 în anul 2009 (pe locul 1 se află statul cu cel mai scăzut grad de corupție – Noua Zeelandă, iar pe ultimul loc se află țara cu corupția cea mai ridicată – Somalia). În aceste condiții, este evident că acesta este un argument în favoarea unei investiții, nefiind necesară oferirea de mită sau apelarea la intermediari precum în alte țări unde corupția este la un nivel mult mai ridicat.

Judecând strict după situația politică, marea problemă din Israel ține de fapt de instabilitatea din punct de vedere militar și de conflictele existente. În aceste condiții, în calitate de investitori, am decide o amânare a intrării pe piața israeliană, așteptând o soluționare mai clară a problemelor din zonă. Cu toate acestea, pentru o decizie finală va trebui analizată situația economică a țării.

Situația economică

Din punct de vedere al mărimii produsului intern brut nominal, Israelul se afla pe locul 39 în clasamentul statelor, conform CIA World Factbook, cu un PIB de 215 miliarde USD. Conform aceleiaşi surse, raportul nominal per capita plasează statul pe locul 30, iar paritatea puterii de cumpărare pe locul 35.

2

Conform datelor, se poate observa tendinţa generala de creştere a Produsului Intern Brut pe parcursul perioadei de timp analizate. Cu toate acestea, trebuie noatată scăderea abruptă a ratei de creştere în anul 2009 comparativ cu anul anterior. Acest fenomen poate fi asociat şi cu reducerea semnificativă a Investiţiilor Străine Directe în economia israeliană, cât şi cu reducerea exporturilor. Ambele pot fi corelate cu criza economică, în sensul că aceasta a determinat investitorii să fie mai precauţi şi totodată a afectat principalele pieţe de export, respectiv SUA şi UE.

Rata de Creştere a PIB creşte semnificativ în 2004 faţă de 2003, punctul de maxim al acesteia fiind în anul 2006, care coincide cu un record al ISD-urilor de 13,2 miliarde USD, nu nivel care nu a mai fost atins în următorii ani analizaţi.

Exporturile sunt o componentă importantă a economiei israeliene şi pentru formarea prodsului intern brut. Acestea au fost de circa 36-43 % din produsul intern brut anual pe parcursul perioadei analizate.

Principalele pieţe de export sunt Uniunea Europeana şi Statele Unite, totalul exporturilor către aceste ţări fiind în 2008 de cca. 18 miliarde USD, respectiv 20 miliarde USD.

Israelul este cel mai mare exportator de diamante şlefuite, în 2006 reprezentând 17,9 % din totalul exporturilor.

Principalele produse exportate sunt maşinile si electronicele – 43,5 % (2006) – şi produsele chimice şi plastice – 28,5 % (2006). Deasemenea un important sector al exporturilor este exportul de armament. Din punct de vedere al serviciilor, principalul exportat este turismul, Israelul fiind una din marile atracţii turistice în special pentru cel cultural-religios.

Exportul este stimulat şi de tratatele comerciale pe care le-a ratificat statul israelian. Astfel acesta a încheiat tratate de liber schimb ( Free Trade Agreements) cu SUA ( care a fost şi primul în anul 1985), Canada, Mexico, UE, EFTA, Iordania, Egipt şi se află în negocieri cu MERCOSUR. Deasemenea au mai fost ratificate corduri de protejare a investiţiilor, evitarea dublei taxări, cercetare şi dezvoltare etc. . Totodată , Israelul aspiră la calitatea de membru OCDE, acesta formulându-şi poziţia printr-un raport din 2006 în care erau enumerate obiectivele pe care trebuie să le atingă pentru primirea membreship-ului.

3

Din punct de vedere al investiţiilor se poate observa ca majoritatea din principalii zece investitori sunt de origine americană. Acestea au înfiinţat în special importante centre de Cercetare-Dezvoltare, asa cum a fost cazul IBM, Motorola, Microsoft.

Israelul se bucură de o economie destul de stabilă, ceea ce favorizează investițiile. Aceasta reiese și fin raportul cursului de schimb al monedei naționale cu euro și dolar, unul destul de stabil în ultimii ani (la dolar a variat între 4,5 în 2003 și 3,9 în 2009 iar la euro 5,1 în 2003 și 5,4 în 2009).

În plus, rata inflației, deși variabilă în ultimii ani, a fost una destul de scăzută, ceea ce de asemenea reprezintă un punct forte în atragerea de investiții străine.

În ceea ce privește rata dobânzii, aceasta a variat în principal asemănător cu cele din restul statelor dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ajungând la valori foarte scăzute în ultima perioadă, pentru a încuraja creditarea în condițiile crizei economice. Având o rată a dobânzii de referință de sub 1% la momentul actual, piața din Israel permite băncilor să se împrumute la dobânzi foarte scăzute și să acorde credite cu dobânzi reduse, ceea ce reprezintă un beneficiu pentru orice companie care dorește să acceseze creditarea.

Bibliografie:

Transparency international http://www.transparency.org

Central Bureau of Statistics Israel http://www.cbs.gov.il

Banca nationala a Israelului http://www.bankisrael.gov.il

Wold Bank – DataBank http://www.worldbank.org/

Invest in Israel http://www.investinisrael.gov.il

Fondul Monetar Internațional http://www.imf.org

Autori:

Rizescu Dragoș

Tănăsuică Mihai

Stoica Andrei

REI, gr. 928, an II, seria B

4