eseu

“Viata nu inseamna doar sa marim viteza. Este mai greu sa invingem pasiunile invizibile decat sa cucerim lumea cu arme vizibile. Este legea iubirii cea care conduce omenirea. In focul iubirii si fierul cel mai tare se inmoaie.” (Gandhi) pe acest dicton se bazeaza creatia lui liviu rebreanu, “adam si eva”, care transpune teoria culturii indiene cu privire la metempsihoza.

Romanul este structurat in sapte parti, fiecare constituind o etapa din migratia sufletului in cele 7 vieti, in cautarea iubirii absolute. E povestea de iubire a doua suflete , dragoste ce se poate consuma doar dupa suferinetele celor sapte experiente, in sapte vieti diferite ale aceluiasi suflet care incearca sa se uneasca cu sufletul pereche , dovada fragmentul “Cine vrea sa explice totul prin cunvinte, ajunge curand sa nu poata explica nimic! Eroarea incepe in clipa  cand vrem sa identificam cuvantul cu spiritualul. Sufletul nu are nevoi pt a intelefe, sufletul comunica direct cu lumea spirituala cu lumea lumilor. Si doar spiritul e esenta, spiritul etern, infinit, cu lumea lumilor... In clipa cand sufletul gol intrupeaza, incepe viata omului. Pt suflet e incercarea suprema. Mereu treaza staruie doar trebuinta de-a gasi perechea lui de echilibru. Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioane de barbat doreste o singura femeie din milioane de femei. Unul singur si una singura. Adam si Eva!      O viata omeneasca nu ajunge insa in prilejului intalniri barbatului cu femeia. Spatiul timpul sunt predici de care sufletul strans in obsesile materuake numai treptat le poate invinge. Apoi chiar cand le-a invins, intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternica decat puterile oricarui om. Avantul sufletului se sfarama in clipa prabusiri trupesti”

Erouol, in vesnica sa cautare a sufletului pereche, ia parte la calatorii, razboaie, revolutii, nuntim inmormantari si epidemii doar pt a-si descoperi intr-un final perechea , care va duce in acelasi tipm si la condamnarea sa la o moarte cruda.

La fel ca in realitate, cand dragostea este eclipsata de gelozie, de dorinta unei posesii absolute si de acaparare totala a vietii persoanei iubite in iubire de dragoste a celor doua suflete intrevine intotdeauna un alt treilea personaj care va fi cauza sfarsitului tragic.

Fiecare poveste se incheie cu moarte personajului tocmai in clipa cand acesta reuseste sa se apropie de sufletul predestinat, iubirea lor ramanand neimplinita pana la a saptea moarte, cand , in cale din urma, sufletele se vor uni.

Romanul “adam si eva” ne determina sa ne punem si mai multe interbai cu privire la “viata de dupa moarte”. Tema reincarnarii este in contradictie cu credinta cultului ortodox care sustine ca dupa moarte, sufletul isi va incepe “viata vesnica”, contrazicand total idea metempsihozei.

Totusi, viziunea lui liviu rebreanu asupra teoriei reincarnarii ne ofrera posibilitatea de a spera la o poveste de dragoste asemanatoare celei din roman, la implinirea dragostei absolute si la unirea cu sufletul pereche.