Erich von Dniken

AMINTIRI DESPRE VIITOR

CUVNT NAINTE.

Ca o reactie la certitudinile si automatismele vietii moderne, oamenii si- au adus aminte c o parte din fiinta lor tnjeste si dup un alt Necunoscut dect cel nscris n ecuatii si formule (unii dintre ei n-au uitat aceasta niciodat). De aici, ntoarcerea spre trecut, dar o ntoarcere care nu are nimic de-a face cu evaziunea romanticilor.

Cercetnd zonele obscure ale istoriei scrise si nescrise, descoperim fapte si dovezi materiale care distoneaz cu tabloul armonios, uneori exagerat de armonios, al cronologiei clasice. Sunt prezente stranii n contextul unor civilizatii fie mult apuse. Sunt amintiri despre viitor, pentru c nu o dat performantele stiintifice si tehnice pe care par s le evoce apartin zilei noastre de mine sau de poimine.

Fascinatia acestei cltorii neoficiale n timp nu este, nu poate fi

localizat ntr-un anumit spatiu geografic.

Cartea lui Erich von Dniken acest elvetian proprietar de hoteluri care si-a descoperit o vocatie de arheolog amator si are deci multe corespondente, mai multe dect cele trecute n Indicele bibliografic. Cam despre aceleasi lucruri au vorbit, cu ani n urm, Serge Hutin si Robert Charroux, Paul Thomas si Peter Kolosimo, A. Gorbovski si Aleksandr Kazantev

pentru a pomeni doar aceste nume. Celor dornici s stabileasc punctul de pornire le recomand s nu se lase impresionati de corul excelent dirijat al amicilor revistei Planete, care clameaz urbi et orbi c realismul fantastic si are sorgintea n eseul, de altfel extrem de interesant, al lui Louis Pauwels si Jacques Bergier Le matin des magiciens (Dimineata magicienilor, 1960).

Spre cinstea lor, chiar cei doi autori se nclin spectaculos n fata lui Charles Fort, unul dintre cei mai scumpi maestri ai nostri, tradus n Franta nc din 1955 (The Book of the Damned Cartea damnatilor, 1919). Pentru c scriitorul american a redactat ntr-adevr actul de nastere al realismului fantastic cu peste patru decenii naintea discipolilor si nestiuti, care o recunosc aproape fr echivoc: El militeaz mpotriva realismului nostru drmuit; noi refuzm realul cnd este fantastic. Ct despre precursori, ei se nlntuie n sir nentrerupt, ncepnd poate cu Pliniu cel Btrn (Istoria natural), Iulius Obseqvens (Despre minuni) etc.

S nu prelungim ns aceast incursiune n istoria unui gen fat de care nici literatura, nici stiinta nu manifest prea mult entuziasm revendicativ.

Important este faptul c aveti n fat un best-seller de 200 de pagini care v

va oferi o lectur pasionant, chiar dac veti recunoaste idei si argumente vehiculate destul de struitor si la noi, mai ales n ultimul deceniu. Se cuvine mentionat, n primul rnd, pledoaria autorului n favoarea recunoasterii existentei vietii si a formelor ei evoluate pe alte corpuri ceresti. S-ar putea crede c este vorba de fortarea unor usi deschise, dar multe da-uri rostite din vrful buzelor ascund, n aceast privint, un scepticism nrdcinat.

Cauza pierdut a geocentrismului a lsat locul unui antropocentrism care va rezista, probabil, pn ce va fi spulberat experimental.

Cartea de fat nmnuncheaz, totodat, cteva dintre cele mai tulburtoare nedumeriri ale cercettorului, sau pur si simplu curiosului care se apleac asupra trecutului enigmatic. Cine a construit nenumratele aparate de zbor care populeaz paginile Mohabharatei si ale altor texte strvechi indiene, fiind descrise n termeni tehnici de un violent anacronism? Cum s ne explicm extraordinarele cunostinte astronomice ale mayasilor, creatori al unui calendar mai perfect dect cel folosit de noi astzi? Cum au fost transportate si asezate n rnduri suprapuse imensele blocuri de piatr care alctuiesc platforma de la Baalbek? Ce caut n piramida de la Palenque reprezentarea greu de confundat a unei rachete conduse de un pilot asezat n pozitia caracteristic a cosmonautilor?

Pentru a putea rspunde la aceste ntrebri si la multe altele , Dniken propune s se recurg la singura solutie eficient: cercetarea interdisciplinar. Nu e o idee nou, dar autorul gseste accente convingtoare pentru a demonstra c, atta vreme ct arheologii se vor multumi s aseze obiectele gsite n vitrinele muzeelor, fr a cere ajutorul specialistilor din alte domenii, nu vom avea o imagine fidel a trecutului.

n sfrsit, dar nu n ultimul rnd, cartea trezeste interesul pentru o seam de probleme stiintifice la ordinea zilei. Apelnd din nou la analogie, autorul utilizeaz ca argument de greutate n demonstrarea posibilittii vizitelor extraterestre propriile noastre succese n explorarea cosmosului, domeniu n care s-au distins Uniunea Sovietic, Statele Unite si mai de curnd alte cteva tri. si e adevrat c, dac acceptm ideea existentei unor fiinte rationale pe alte corpuri ceresti, trebuie s acceptm si corolarul ei firesc: posibilitatea existentei unor tehnologii mult superioare celei pmntene, capabile, deci, s nfptuiasc zborul interstelar.

Evidentiind meritele Amintirilor despre viitor, nu pot s nu formulez si unele rezerve cu caracter mai general. n definitiv, o prefat nu constituie un simplu act de politete, ci si o delimitare necesar atunci cnd e cazul.

Autorul se arat indignat, pe bun dreptate, c trecutul istorie este reconstituit potrivit unor idei si dorinte prealabile. El ne cere s ptrundem deci fr idei preconcepute si plini de curiozitate n lumea neverosimilului. Din pcate, ntlnim uneori n carte exact metoda incriminat. n loc s ne prezinte semne de ntrebare pe baza crora s formuleze cu prudent ipoteze, Dniken se lanseaz de la primele pagini n asertiuni care nu au nc nici o acoperire: Putem, asadar, afirma cu trie c strmosii nostri au primit n timpuri preistorice vizita unor fiinte venite din cosmos! Desi pentru moment nu stim nc cine au fost aceste fiinte inteligente extraterestre si de

pe care astru ndeprtat au venit, sustinem totusi c acesti strini au nimicit o parte a omenirii, crend, totodat, un om nou, poate primul homo sapiens.

Deschid aici o lung parantez. Tributar, poate, unei viziuni sentimentale, refuz s cred c ipotetica vizit extraterestr ar fi avut drept tel desfsurarea unei experiente la scar planetar. Autorul ne ndeamn mereu s judecm prin analogie; oare le-ar da prin cap cosmonautilor nostri s distrug o parte a martienilor, considernd evolutia lor prea nceat? Ar transpune ei hibridarea n lumea fiintelor nzestrate cu ratiune (presupunnd c ar rezolva problema incompatibilittii genetice)? Dup ce am stat de vorb cu Leonov, Conrad, Gordon si Bean, am toate motivele s m ndoiesc!

De altfel, afirmatiile peremptorii abund: Fr ndoial c chivotul legii era ncrcat cu electricitate; Cnd aceeasi tblit se refer la o us care vorbeste asemenea unei fiinte, fr a sta pe gnduri recunoastem n strania aparitie un difuzor etc. Or, trstura esential a acestei literaturi conjecturale trebuie s fie tocmai continua cntrire a argumentelor pro si contra, evitnd sentintele pe care nssi labilitatea materiei prime le condamn la precaritate.

Trebuie s-i reprosm autorului si preluarea necritic a unor informatii livresti. De pild, asa-zisa legend despre misteriosul oras Tiahuanaco, un digest ultracomprimat al ctorva pagini din crtile lui Charroux, nu e, dup toate probabilittile, dect o inventie a unui anume Bertran Garcia, care se pretinde descendent, al istoricului Garcilaso de la Vega (1537-1616) si posesor al unor documente inedite (si nevzute de nimeni!) rmase de la ilustrul su strmos. Dar Dniken omite s indice originea relatrii sale, dndu-i astfel, pentru cititorul neavizat, girul autenticittii.

n sfrsit, dac e adevrat c autorul a strbtut 100.000 de kilometri pentru a strnge materialul acestei crti, aceasta nu se simte dect n dou, trei pasaje: vizita la Huntsville, poate si cele de la Tiahuanaco si Sacsayhuaman.

Dincolo de rezervele de mai sus, cartea lui Erich von Dniken nftiseaz ntr-un mod alert cteva dintre enigmele civilizatiei noastre, ndemnnd la meditatie, la reevaluarea unor idei asimilate fr efortul de a le trece prin filtrul gndirii proprii. Un ndemn la care m asociez, Ion Hobana.

PREFAt.

Amintiri despre viitor? Se poate oare vorbi despre asa ceva? Exist amintiri despre lucruri sau fenomene care sunt asteptate s apar? Exist oare un cerc perpetuu al vietii, o nencetat repetare a uxului timpurilor?

si d oare seama larva c la primvar se va preface n uture?

Presimte molecula de gaz legea potrivit creia va redeveni, mai devreme sau mai trziu, Soare? stie inteligenta c si trage rdcinile din cmpul nesfrsit al vesniciei?

Omul zilelor noastre se deosebeste de cel de ieri sau de cel de alaltieri. Omul este mereu altul, se nnoieste necontenit pe acel itinerar liniar infinit pe care l-am denumit TIMP. Va veni si ziua n care el va ntelege

timpul si-l va stpni, deoarece TIMPUL este smnta universului. si fiind fr sfrsit, n el se contopesc toate timpurile.

Exist amintiri despre viitor. Universul ascunde cu grij taine rmase pn azi nedezlegate. Poate c unele vor fi elucidate. Astzi, mine, cndva. Universul nu cunoaste timpul si nici notiunea de timp.

Cartea aceasta nu ar fi putut vedea lumina tiparului fr sprijinul si ncurajarea multor oameni. Multumesc sotiei mele, care n ultimii ani m-a vzut putin pe acas, pentru ntelegerea de care a dat dovad. Multumesc prietenului meu Hans Neuner, care m-a nsotit de-a lungul unui drum de

100.000 km, fiindu-mi necontenit de foarte mare ajutor. Multumesc domnilor dr. Stehlin si Louis Emrich pentru perseverenta cu care m-au ncurajat. Multumesc domnilor de la NASA, care mi-au permis s vizitez grandioasele lor centre de cercetare stiintific-tehnic de la Houston, Cape Kennedy si Huntsvillo. Multumesc domnilor profesori dr. Wernber von Braun, dr. Willy Ley si Bert Slattery. Multumesc nenumratilor oameni de pretutindeni, care prin discutii, sugestii si ajutor nemijlocit au fcut posibil aparitia acestei crti.

Erich von Dniken. INTRODUCERE.

A scrie o asemenea carte este o chestiune de curai; a o citi nu nseamn mai putin.

Savantii vor trece lucrarea la index, preferind s au vorbeasc despre ea, considernd-o o utopie. Aceasta pentru c tezele si dovezile prezentate nu se ncadreaz n mozaicul att de bine alctuit si nchegat al ntelepciunii scolastice. La rndul lor, profanii, tulburati n somn de viziunile viitorului, se vor retrage n cochilia universului lor cunoscut, n fata eventualittii, ba chiar a probabilittii, ca trecutul s fie de fapt si mai misterios, si mai senzational, si mai enigmatic dect viitorul.

Cci un lucru este cert: trecutul nostru de care ne despart mii si milioane de ani prezint anumite zone obscure. Acest trecut abund n zeitti necunoscute care viziteaz bunul si btrnul Pmnt. Au existat oare pe atunci nave spatiale din care au descins pe Pmnt echipaje, au existat arme secrete, superarme, inimaginabile nfptuiri tehnice al cror mecanism noi nu l-am putut realiza pn n prezent dect partial?

Nici n domeniul arheologiei nu e totul clarificat. Ba sunt descoperite baterii electrice confectionate cu mii de ani n urm, ba se vorbeste despre niste fiinte stranii n costume identice cu ale cosmonautilor, ncinse cu cordoane si catarame de platin. Ba sunt descoperite serii de cifre pn la a 15-a zecimal, pe care nu le-a calculat pn n prezent nici un computer. n cea mai neguroas antichitate ntlnim un ntreg arsenal de lucruri si fenomene de nenchipuit. De unde ar fi putut avea strmosii nostri ndeprtati cunostintele care le-au permis s creeze aceste lucruri inimaginabile?

Nici n privinta religiilor existente nu este totul limpede. Toate religiile fgduiesc omului ajutor si mntuire. Zeii din vechime fceau si ei asemenea promisiuni. De ce ns nu se tineau de ele? De ce au folosit ei mpotriva unor

oameni primitivi arme dintre cele mai moderne? De ce au urzit nimicirea acestora?

S ne obisnuim cu gndul c lumea reprezentrilor noastre, alctuite de-a lungul mileniilor, se va nrui. Scurtul interval de cnd s-a initiat cercetarea stiintific a si avut ca efect prbusirea acestui esafodaj de reprezentri ce ne erau att de comode. Sunt redescoperite adevruri care fuseser ngropate n bibliotecile unor societti secrete. Perioada cltoriilor spatiale sfsie toate vlurile. Navele spatiale care se ndreapt spre sori si stele sondeaz si adncurile trecutului nostru. Din huri ntunecoase apar zei si preoti, regi si eroi. Trebuie s le am secretele, deoarece posedm mijloacele necesare pentru descoperirea temeinic si complet a trecutului nostru, binenteles dac dorim acest lucru.

Antichitatea trebuie s devin obiect de cercetare n laboratoare moderne.

Arheologul s se deplaseze n pustiitele centre ale civilizatiei trecutului narmat cu aparate de msurat ultrasensibile.

Cel ce vrea s ae adevrul trebuie s nceap prin a se ndoi de tot ce prea pn acum adevr imuabil.

Zeii din preistorie au lsat urme care nu pot fi lesne desconsiderate si pe care le putem citi si descifra abia n zilele noastre, deoarece problema navigatiei spatiale, att de fireasc astzi, a fost mii de ani ca si inexistent pentru omenire, fiind dat uitrii. Putem, asadar, afirma cu trie c strmosii nostri au primit n timpuri preistorice vizita unor fiinte venite din cosmos!

Desi pentru moment nu stim nc cine au fost aceste fiinte inteligente extraterestre si de pe care astru ndeprtat au venit, sustinem, totusi, c acesti strini au nimicit o parte a omenirii, crend, totodat, un om nou, poate primul homo sapiens.

Aceast afirmatie distruge temelia, soclul pe care a fost ridicat un edificiu de gndire n aparent att de perfect. Menirea acestei crti este s ncerce s ofere dovezi n sprijinul acestei afirmatii.

CAPITOLUL I.

Este oare cosmosul locuit de fiinte asemntoare omului? Este posibil dezvoltarea organic n absenta oxigenului? Poate lua nastere viata ntr-un mediu abiotic?

Putem oare s ne nchipuim c noi, oamenii secolului al XX-lea, nu suntem singurele fiinte din cosmos de tip uman? De vreme ce pn acum n nici un muzeu antropologic nu exist vreun exemplar de homuncul venit de pe alt planet, prerea potrivit creia Terra este singura planet locuit de fiinte omenesti pare ntemeiat. De ndat ns ce stabilim un raport de cauzalitate ntre datele celor mai recente descoperiri si cercetrile stiintifice, multitudinea semnelor de ntrebare sporeste.

Dup prerea astronomilor, ntr-o noapte senin se pot distinge cu ochiul liber pe firmament vreo 4.500 de stele. Privind prin luneta unui observator modest, aceast cifr creste pn la aproape 2 milioane, iar cu un telescop modern, prevzut cu oglinzi, captm sclipirea mai multor miliarde de stele puncte luminoase ce alctuiesc Calea Lactee. Dar n imensitatea

cosmosului, sistemul nostru astral nu reprezint dect o prticic derizorie a unui sistem cu mult mai vast: jerbe de ci lactee cuprinznd vreo 20 de galaxii pe o raz de 1,5 milioane de ani-lumin (un an lumin = 9,5 bilioane de kilometri). Dar nici aceast puzderie de stele nu reprezint, la rndul ei, dect o parte infim din univers n comparatie cu miile de nebuloase pe care ni le dezvluie telescopul electronic. Iat stadiul n care ne am acum, n momentul n care omul abia a nceput explorarea universului.

Astronomul Harlow Shapley apreciaz la 1020 numrul astrilor ce pot fi prinsi n cmpul de observatie al telescoapelor noastre. Dac pornim de la ipoteza lui Shapley, care atribuie doar unei singure stele dintr-o mie un sistem planetar, fcnd cu mare precautie o apreciere, putem ajunge s presupunem c doar pe o stea dintr-o mie ar putea exista premise pentru viat, dar si acest calcul nc ne-ar duce la o cifr de ordinul 1014. ntrebarea pe care o pune Shapley este urmtoarea: din numrul acesta cu adevrat

astronomic de stele cte ntrunesc conditii atmosferice favorabile vietii? Una dintr-o mie? si n aceste conditii ar mai rmne numrul greu de imaginat de 1011 astri pe care viata ar fi posibil. Dac ne oprim la aceast ultim cifr si admitem c numai pe o singur planet dintr-o mie a aprut o form de viat, ipoteza existentei vietii nc rmne valabil pentru vreo sut de milioane de planete. Este de retinut faptul c acest calcul se bazeaz doar pe posibilittile actuale ale telescoapelor de care dispunem, dar care sunt supuse unei continue perfectionri.

Dac dm crezare ipotezelor biochimistului dr. S. Miller, pe unele planete viata si conditiile de viat s-au dezvoltat mai repede dect pe Pmnt. Consecventi cu aceste ipoteze ndrznete, ajungem la concluzia c civilizatii superioare celei pmntene s-ar fi putut dezvolta pe 100.000 de planete.

Profesorul D. Willy Ley, cunoscut autor al unor lucrri stiintifice, prieten, al lui Wernher von Braun, mi spunea ntr-o zi, la New-York: Se apreciaz c doar Calea noastr Lactee cuprinde 30 de miliarde de stele, iar astronomii admit n prezent c printre ele s-ar aa cel putin 18 miliarde de sisteme planetare. S facem acum urmtoarea speculatie: s reducem la minimum cifrele n fata crora suntem pusi si s presupunem c numai ntr-un singur caz dintr-o sut aceste planete graviteaz n jurul unui Soare propriu; viata ar rmne posibil totusi pe 180 de milioane de planete. Mai departe, s presupunem c doar pe una dintr-o sut din aceste planete exist viat; si n acest caz tot mai rmn 1,8 milioane de planete populate. n fine, mergnd pe firul rationamentului, s presupunem c numai pe o singur planet dintr- o sut pot exista fiinte cu gradul de inteligent al lui homo sapiens. Chiar n aceste ultime conditii ar mai rmne, numai n cadrul Cii noastre Lactee, o armat de 18.000 de planete locuite.

Deoarece estimrile cele mai recente apreciaz pn la 100 de miliarde numrul stelelor fixe care populeaz Calea noastr Lactee, cifrele prezentate de profesorul Ley n calculele sale precaute par cu mult depsite.

Renuntnd s jonglm cu cifre utopice si fr s mai lum n considerare alte galaxii, putem admite c 18.000 de planete relativ apropiate

de Pmnt prezint conditii de viat analoge celor de pe planeta noastr. Putem, desigur, continua speculatiile, ducndu-le si mai departe; dac dintre aceste planete numai una singur dintr-o sut ar fi locuit, tot ar mai rmne 180 de astri populati cu fiinte!

Este cert c exist planete cu atmosfer, gravitatie, or, poate chiar faun asemntoare Terrei. Dar existenta vietii implic oare n mod obligatoriu conditii fizice asemntoare celor de pe planeta noastr?

Prerea potrivit creia viata ar fi posibil numai n conditii similare celor de pe Pmnt este depsit, gratie cercetrilor stiintifice. Este gresit s considerm c viata nu poate exista fr ap si oxigen. n realitate exist chiar pe Pmnt vietti care n-au nevoie de oxigen. Bacteriile anaerobe se lipsesc de oxigen, iar excesul acestuia are asupra lor efectul unei otrvi. De ce nu ar exista si organisme superioare care ar putea s se lipseasc de oxigen?

Sub presiunea si actiunea cunostintelor noi pe care le obtinem n fiecare zi, suntem obligati s ne revizuim reprezentrile si conceptiile despre univers. Pasiunea pentru descoperiri, exercitat pn de curnd doar asupra Pmntului, a ridicat lumea noastr la rangul unei planete ideale: nici prea fierbinte, nici prea rece, asigurat cu ap din belsug, dotat cu cantitti nelimitate de oxigen, cu procese organice care regenereaz nencetat natura.

n realitate, ipoteza c viata nu se poate mentine si dezvolta dect pe o planet asemntoare Pmntului nu poate fi sustinut. Speciile de vietuitoare care populeaz planeta noastr sunt evaluate la vreo 2 milioane, dintre care aproximativ 1,2 milioane sunt inventariate din punct de vedere stiintific. Dintre acestea din urm mai vietuiesc cteva mii, care, dup prerile pn acum ndeobste admise, desi ar fi trebuit s dispar, continu totusi s reziste. Conceptiile noastre cu privire la formele de viat s-ar cuveni s fie verificate si revizuite.

De pild, se credea c viata nu ar fi posibil ntr-o ap puternic contaminat de radioactivitate. Exist, totusi, unele specii de bacterii care se mpac cu apa ucigtoare din reactoarele nucleare. O experient initiat de un savant, dr. Siegel, este n aceast privint extrem de semnificativ. El a realizat n laborator conditiile de viat proprii atmosferei de pe Jupiter, conditii care, dup conceptiile noastre traditionale, nu au nimic comun cu

viata. n aceste conditii, dr. Siegel a crescut bacterii si acarieni, care au supravietuit amestecului de amoniac, metan si hidrogen. Experientele entomologilor Hinton si Blum de la Universitatea Bristol (Marea Britanie) nu au dat rezultate mai putin uimitoare. Hinton si Blum au deshidratat o specie de muste, timp de mai multe ore, la o temperatur de 1000C, apoi le-au cufundat ntr-o baie de heliu lichid, care, dup cum se stie, are temperatura spatiului cosmic. Dup ce le-au supus unor radiatii foarte puternice, le-au creat mustelor conditiile lor normale de viat. S-a produs imposibilul: larvele si-au reluat activitatea biologic normal si din ele au iesit muste absolut

sntoase. Avem cunostint n prezent despre existenta unor bacterii care triesc n vulcani, despre altele care se hrnesc cu roci si, n sfrsit, despre

altele care produc fier. Sumedenia semnelor de ntrebare este n continu crestere.

n numeroase laboratoare se efectueaz diverse experiente. Ele aduc zilnic numeroase dovezi c viata nu este n mod obligatoriu tributar conditiilor fizice existente pe planeta noastr. Terra, cu propriile ei conditii de viat si cu legile care o guverneaz, a prut timp de secole buricul, universului. Aceast convingere a deformat si a estompat perspectivele; a pus ochelari de cal cercettorului, determinndu-l s vad universul prin prisma dimensiunilor noastre si a sistemelor noastre de gndire. Dar, dup cum spunea Teilhard de Chardin, acest mare gnditor, n cosmos doar fantasticul are sanse de a fi real.

Pentru necesitatea demonstratiei am putea s ne nchipuim c fiinte inteligente de pe o alt planet ar lua conditiile lor de existent drept unitate de msur. Rezultatele ar fi pe ct de fantastice, pe att de reale. n cazul n care ele ar tri la o temperatur de minus 1502000C, ar putea s o considere, desi ucigtoare pentru viata noastr, drept premis a vietii pe alte planete. Un asemenea rationament ar corespunde logicii cu care ncercm noi s destrmm ntunericul trecutului nostru.

Am nvtat si aceast idee ne-a fost transmis din generatie n generatie c omul are datoria s se stimeze pe sine, s fie rational si obiectiv. Pe scurt, trebuie s fii ntotdeauna cinstit si s stai, cum se spune, cu picioarele pe pmnt. S nu uitm c fiecare teorie ndrzneat a prut cndva o utopie. Dar cte din aceste utopii nu s-au dovedit pn la urm realitti cotidiene! E de la sine nteles c exemplele citate aici frizeaz n mod intentionat posibilittile extreme. A da glas neverosimilului, a da crezare lucrurilor care azi mai trec nc drept incredibile nseamn a sfrma barierele care opresc accesul la infinitatea de lucruri imposibile pe care le ascunde cosmosul. Generatiile viitoare vor ntlni n spatiul sideral nenumrate forme de viat, a cror existent nu fusese nici mcar bnuit.

Dac noi nu vom mai apuca aceast zi, urmasii nostri nu vor avea ncotro si vor trebui s ia cunostint de faptul c nu sunt nici singura si nici cea mai veche form de inteligent din cuprinsul cosmosului.

Vrsta universului este apreciat cam ntre 8 si 12 miliarde de ani.

Microscoapele noastre descoper urme de substante organice pe meteoriti. Bacterii cu o vechime de mai multe milioane de ani renvie. Spori peregrineaz, propulsati de presiunea exercitat de lumina vreunui soare, prin spatiul sideral si sunt atrasi, la un moment dat, de cmpul gravitational ai unei planete1. Forme noi de viat se dezvolt, zi de zi, de milioane de ani, n circuitul continuu al creatiei. Nenumrate si minutioase analize ale unor roci dintre cele mai diferite, provenite din cele mai diverse regiuni ale Pmntului, demonstreaz c scoarta terestr s-a format acum vreo patru miliarde de ani. Iar stiinta ne informeaz c de un milion de ani exist fiinte asemntoare cu omul. Cercetri fcute cu rbdare, lungi si anevoioase investigatii ne-au permis s reconstituim crarea ngust a istoriei omenirii de-a lungul a 7.000 de ani. Dar ce reprezint 7.000 de ani de istorie n fata miliardelor de ani pe care-i numr universul?

Nou culme a creatiei.- ne-au trebuit 400.000 de ani pentru a ajunge la nftisarea pe care o avem astzi. Cine se ncumet s demonstreze c o alt planet n-a putut oferi conditii si mai prielnice pentru dezvoltarea unor inteligente mai mult sau mai putin apropiate de inteligenta omeneasc? De ce n-am avea pe alte planete o concurent tot att de evoluat, ba chiar mai evoluat dect noi? Putem s nu lum de loc n consideratie o astfel de ipotez? Pn cnd mai putem proceda n felul acesta?

De cte ori nu s-au fcut tndri stlpii de sustinere ai cunostintelor noastre? Multe sute de generatii au crezut c Terra are forma unui disc. Legea de fier care sustinea c Soarele se nvrteste n jurul Pmntului a predominat timp de milenii. si astzi mai suntem convinsi c Pmntul este centrul universului, desi s-a dovedit c planeta noastr este un astru dintre cele mai obisnuite, de mrime nensemnat, situat la 30.000 de ani-lumin de centrul Cii Lactee

A sosit de mult timpul ca prin descoperiri n cosmosul nelimitat si nc necercetat din punct de vedere stiintific s ne recunoastem propria noastr nimicnicie. Abia atunci ne vom da seama c suntem niste furnici n acest imperiu al universului. Dar cheia trecutului si viitorului nostru se a n spatiul sideral, adic acolo unde ne-au fgduit-o zeii.

Doar dup ce vom fi aruncat o privire n profunzimile viitorului, vom avea puterea si cutezanta s ntreprindem cu obiectivitate, lipsiti de prejudecti, cercetarea trecutului nostru.

CAPITOLUL AL II-LEA.

Cltoria fantastic a unei nave cosmice prin univers.Zeii ne viziteaz. Urme care nu se sterg.

Realitatea depseste astzi fictiunile cele mai ndrznete ale acelui precursor al romanului de anticipatie care a fost Jules Veme. Tentativa sa de

a pune piciorul pe stele2 nu mai este o utopie si astronautii din zilele noastre nu au nevoie de 80 de zile, ci numai de 86 de minute pentru a face nconjurul Pmntului. Rstimpul care ne desparte de momentul n care va fi efectiv organizat expeditia fantastic pe care o evocm mai jos va fi cu sigurant mai mic dect cel care s-a scurs ntre momentul n care Jules Verne visa la nconjurul Pmntului n 80 de zile si acela n care lucrul acesta a si fost nfptuit n 86 de minute. S nu ne gndim ns la intervale de timp prea limitate! S admitem, asadar, c nava noastr spatial si va lua zborul peste 150 de ani, spre un alt soare, un soare ndeprtat

Nava ar urma s aib dimensiunile unui transatlantic din zilele noastre, cu o sarcin util sub 200 de tone; prevzut ns cu o rezerv de carburant de 99.800 de tone, ea ar avea o greutate total de vreo 100.000 de tone.

Vi se pare imposibil?

Dar nc de pe acum am putea asambla, bucat cu bucat, o nav cosmic care s se plaseze pe orbita unei planete. Aceast operatie va fi ns inutil n mai putin de 20 de ani, deoarece Luna va servi drept ramp de lansare a uriasei nave spatiale. De altfel, cercetrile fundamentale privind propulsia rachetelor viitorului sunt n plin progres. Mine, rachetele vor fi propulsate cu ajutorul radiatiilor (fie al reactiei nucleare a hidrogenului, care

se transform n heliu, fie al radiatiilor de particule), viteza lor fiind apropiat de aceea a luminii. Pe de alt parte, racheta fotonic va deschide o cale nou, temerar perfect practicabil, dup cum o atest unele experiente de fizic ntreprinse asupra unor particule izolate. Carburantii aati la bordul rachetei fotonice vor permite atingerea unei viteze de zbor att de apropiate de aceea a luminii, nct unele efecte ale relativittii, ndeosebi dilatarea timpului ntre baza de lansare si nava spatial, vor deveni perfect sesizabile. Acesti carburanti vor fi transformati n radiatii electromagnetice emise sub forma unui fascicul luminos concentrat. Teoretic, nava cosmic propulsat de un motor fotonic va putea atinge 99% din viteza luminii. Granitele sistemului nostru solar vor putea fi atunci depsite!

Perspective ametitoare, veti spune. S ne amintim ns c suntem n pragul unei ere noi si c progresele tehnicii la care erau martori bunicii nostri nu au fost, la vremea lor, mai putin spectaculoase: calea ferat electricitatea telegraful primul automobil primul avion Ct despre noi, am fost primii care am auzit muzica venit din vzduh, care am vizionat imagini televizate n culori. Am asistat la decolarea primilor cosmonauti, si ne parvin informatii si imagini din lumea ntreag datorit satelitilor artificiali care se rotesc n jurul Pmntului. Strnepotii nostri vor ntreprinde cltorii interplanetare si vor participa la cercetri cosmice fiind nc pe bncile faculttilor tehnice.

Dar s revenim la cltoria uriasei si fantasticei noastre nave spatiale, al crei obiectiv este o stea fix ndeprtat. Ar fi, desigur, amuzant s ne imaginm cum si petrece echipajul timpul n cursul cltoriei. Cu ct distantele sunt mai uriase, cu att timpul pentru cei care asteapt acas se trste mai ncet. Teoria relativittii, formulat de Einstein, este incontestabil valabil! Poate c este de necrezut, dar la bordul rachetei timpul, care zboar cu o vitez ce difer doar cu o fractiune de secund de aceea a luminii, se scurge mai ncet dect pe Pmnt.

Pornind de la presupunerea c viteza navei cosmice atinge 99% din aceea a luminii, 14,1 ani de zbor ai echipajului nostru ar echivala cu 100 de ani scursi pe Pmnt. Acest decalaj n timp ntre locuitorii Pmntului si cosmonauti poate fi calculat cu ajutorul formulei elaborate de Lorentz: t = timpul cosmonautilor.

T = timpul terestru v = viteza de zbor c = viteza luminii.

Viteza navei cosmice poate fi calculat dup formula stabilit de profesorul Ackeret: v = viteza de zbor w = viteza de radiatie e = viteza luminii t = raportul dintre greutatea carburantului si greutatea navei la start.

n clipa n care nava cosmic se va apropia de obiectivul su, echipajul va trece n mod cert la efectuarea unor analize planetare speciale: orientri de pozitie, analize spectrale, msurtori gravitationale, calcule orbitale si va alege, n fine, pentru a se opri planete ale cror conditii se vor fi dezvluit ca fiind cele mai apropiate de cele de pe Terra. La captul unei expeditii de, s zicem, 80 de ani-lumin, greutatea navei va corespunde aproximativ cu sarcina ei util, deoarece rezervele de carburant ale rachetei vor fi n bun

msur consumate, dac nu chiar total epuizate. Echipajul si va completa rezervele cu materiale fisionabile pe care le va aa la fata locului.

S presupunem c planeta aleas ar fi asemntoare Pmntului, ipotez plauzibil, asa cum subliniam mai nainte. S presupunem, de asemenea, c gradul de civilizatie ai locuitorilor acestei planete ar fi cam la nivelul atins de pmnteni acum 8.000 de ani. Astronautii nostri ar fi luat cunostint de aceast stare de lucruri cu ajutorul instrumentelor de msurat ale navei cu mult nainte de a fi pus piciorul pe acest sol strin. Este de la sine nteles c ei ar fi avut grij s coboare n apropierea unor terenuri bogate n materiale fisionabile, pentru c instrumentele de bord le-ar fi semnalat rapid si precis lantul muntos care contine zcminte uranifere.

Iat-i pe cosmonautii nostri ajunsi cu bine la destinatie.

Ei ntlnesc fiinte care cioplesc unelte din piatra. Le vd vnnd si dobornd animale cu lovituri de sulit; turme de oi si capre pasc prin step; uneltele casnice se rezum la niste vase primitive de lut. Iat o priveliste ciudat pentru astronautii nostri!

Dar ce gndesc oare primitivii locuitori ai planetei respective despre acest monstru care le pic din cer si despre fiintele care coboar din el? S nu uitm c acum 8.000 de ani eram si noi pe jumtate slbatici. Este lesne de nteles c fiintele care au asistat la acest eveniment s-au prosternat cu fata la pmnt si nici mcar nu au mai ndrznit s ridice ochii. Pn n ziua aceea, rugile lor se nltaser ctre Soare si Lun, si iat c acum s-a ntmplat ceva nspimnttor: zeii au cobort din ceruri!

Din ascunzisurile lor sigure, bstinasii planetei tin sub observatie pe astronauti: acestia poart plrii ciudate, avnd pe crestet niste vergi (cstile prevzute cu antene). Ei privesc uimiti cum ntunecimea noptii se destram si se face lumin ca ziua (reectoarele). Spaima i cuprinde cnd vd fiintele acelea neobisnuite ridicndu-se cu usurint n aer (cu ajutorul aparatelor individuale de zbor). si ascund din nou capetele n pmnt cnd animale ciudate si necunoscute ncep s fornie, s vjie, s sar n sus zbrnind (vehicule pentru orice mediu, elicoptere cu pern pneumatic). si, n sfrsit, o iau la goan pentru a se pune la adpost n adncimea pesterilor cnd din munti rzbesc bubuituri nspimnttoare (prospectiuni cu ajutorul exploziilor). Fr ndoial c, n ochii acestor primitivi, astronautii nostri trebuie s par niste zei atotputernici.

n timp ce astronautii continu s se ocupe de greaua lor activitate, o delegatie de preoti sau de vraci va sfrsi, dup o vreme, prin a da trcoale cosmonautului pe care instinctul ancestral l va recunoaste ca sef: desigur, din dorinta de a stabili legtura cu zeii. n semn de respect pentru oaspeti, ei le aduc ofrande. La rndul lor, e de presupus c oamenii nostri vor dezlega repede, cu ajutorul masinilor lor electronice, graiul localnicilor, pricepndu-se deci s le multumeasc pentru atentiile lor.

Pe de alt parte ns, lmuririle date n limba bstinasilor cum c n-ar fi debarcat zeii, c nu-i viziteaz nici o fiint superioar, demn de adoratie, nu ajut la nimic; primitivii nostri nu vor crede nici o iot: oaspetii vin doar de pe alte stele, au, dup cte se vede, forte uriase si puterea de a face minuni.

Ei nu pot fi dect zei! Nu are, de asemenea, nici un rost s ncerci s le explici c ar putea s dea cumva o mn de ajutor. ntreaga lor comportare si are izvorul n fantasmele pe care spaima teribil a incursiunii a dezlntuit-o n ei.

Orict de greu ar fi de imaginat sumedenia treburilor care se ivesc dup debarcare, un plan prealabil ar trebui s cuprind urmtoarele prevederi:

O parte din populatie s fie ademenit si instruit ca s contribuie la cutarea ntr-un crater, provocat printr-o explozie, a unor materiale fisionabile necesare rentoarcerii pe Pmnt.

Cel mai istet dintre bstinasi va fi ales rege. Ca nsemn vizibil al puterii sale i se va da un aparat de emisie-receptie, care s-i ngduie s mentin o legtur permanent cu zeii.

Astronautii nostri s ncerce, pentru a nlesni dezvoltarea unei ornduiri sociale evoluate, s-i fac s priceap cele mai elementare norme de viat civilizat si unele notiuni de moral.

n cazul cnd grupul respectiv de bstinasi este atacat de un alt

popor, din moment ce nu s-a reusit nc s se obtin o cantitate suficient de material fisionabil, cosmonautii, dup numeroase avertismente, s-i smulg pe agresori cu arme moderne. Cteva femei anume alese s fie fecundate de zei. Astfel va lua nastere o ras nou, care va sri peste o perioad a evolutiei normale.

stim din propria noastr evolutie ct i va trebui acestei rase pentru a atinge era spatial. Tocmai pentru aceasta s lase cosmonautii, nainte de a porni napoi spre Terra, urme vizibile si clare ale trecerii lor. Dar aceste urme nu vor fi ntelese dect mult mai trziu, cnd oamenii vor fi atins o form de organizare social bazat pe cunostinte tehnice si matematice temeinice.

O tentativ dintre cele mal ndoielnice va fi aceea de a-i preveni pe protejatii nostri mpotriva primejdiilor ce i-ar pndi. Chiar, dac n acest scop vor fi proiectate n fata lor filme nftisnd rzboaiele si exploziile atomice care au zguduit Terra, lectia le va fi, fr ndoial, tot att de folositoare pe ct i este si omenirii atotstiutoare, pe care toate lectiile trecutului n-o mpiedic s se joace, fr ncetare, cu focul rzboiului.

n timp ce astronava noastr se va face iarsi nevzut n negurile zrilor, prietenii nostri vor comenta minunea: Ne-au vizitat zeii! vor spune n limbajul lor simplu, furind o legend care va fi transmis copiilor. Darurile, uneltele, tot ce vor fi lsat cosmonautii n urma lor vor deveni relicve, deopotriv de sfinte.

si cnd prietenii nostri vor fi nscocit graiul semnelor scrise, ei vor consemna cele petrecute: minunea n ntregimea ei, nelinistitoare si stranie. Desenele lor vor nftisa sederea zeilor printre ei, a zeilor nvesmntati n aur si care puteau zbura ntr-o nav ce a cobort din cer ntr-un vuiet asurzitor.

Se va scrie despre vehicule n care zeii cltoreau peste mri si cmpii si despre arme ngrozitoare, asemenea trsnetului, si se va povesti c ei au promis s se rentoarc.

n piatr vor fi cioplite si gravate scene nftisnd cele vzute odinioar:

Uriasi diformi purtnd pe cap csti prevzute cu antene, iar pe piept casete.

Fiinte indefinisabile strbtnd zrile pe niste bile. Toiege din care tsnesc raze ca dintr-un soare.

Desene asemntoare unor insecte uriase, care reprezint, poate, un soi de vehicule.

Fantezia depseste reprezentrile grafice ale vizitei navei noastre si nu are limite. Vom vedea mai trziu ce urme au lsat n cronicile de piatr ale timpurilor trecute zeii care au dat o rait pe Pmnt n trecutul nostru ndeprtat.

Evolutia de pe planetele vizitate de nava noastr cosmic poate fi destul de usor schitat; bstinasii au retinut o sumedenie de lucruri, pe care le-au nvtat. Locul unde a stationat nava cosmic va deveni pmnt sfnt, loc de pelerinaj unde vor fi slvite n imnuri faptele eroice ale zeilor. Acolo se vor ridica piramide si temple, binenteles, tinndu-se seama de legile astronomiei. Populatia va creste, vor izbucni rzboaie n cursul crora locurile sfinte vor disprea sub drmturi; vor aprea noi generatii care le vor redescoperi, le vor scoate la lumin si vor ncerca s descifreze semnele de pe ele.

Ce s-a petrecut n continuare, poate fi citit n crtile noastre de istorie Totusi, pentru a ajunge la adevrul istoric, trebuie s croim n

pdurea semnelor de ntrebare o cale de acces spre propriul nostru trecut.

CAPITOLUL AL III-LEA.

Hrti geografice vechi de 11.000 de ani? Aerodromuri preistorice?

Terenuri de aterizare pentru uzul zeilor? Cel mai vechi oras de pe Pmnt. Cnd se topeste roca? A venit potopul. Mitologia sumerienilor. Oseminte care nu provin de la maimute. Oare toti desenatorii din vechime aveau acelasi, prost obicei?

Au primit strmosii nostri vizite din spatiul sideral?

Se ntemeiaz oare anumite prti ale arheologiei pe premise eronate? Avem noi un trecut utopic?

Exist si pentru dezvoltarea inteligentei un circuit perpetuu?

nainte de a da un rspuns precis la asemenea ntrebri, trebuie s ne fie limpede n ce const si pe ce se ntemeiaz trecutul nostru consemnat de istorie. Trecutul nostru istoric se bazeaz pe mbinarea unor date care ne-au ajuns indirect la cunostint. Au fost asamblate rezultatele unor spturi arheologice, scrieri vechi, picturi rupestre, legende strvechi, ele devenind astfel un model de gndire, o ipotez de lucru. Din acest joc al reconstituirilor a rezultat un mozaic interesant si atrgtor, care ns a luat nastere dup o schem prealabil conceput. Din aceast cauz, unele prti componente ale mozaicului sunt potrivite cteodat printr-o chituire cam prea vizibil. Asadar, trecutul istoric este reconstituit potrivit unor idei si deziderate prealabile.

ntocmai. si pn la urm ni se pare c istoria s-a desfsurat exact asa cum am dorit noi. Punerea sub semnul ntrebrii a oricrui model de gndire este, desigur, ceva firesc, chiar necesar, cci altfel nu ar fi posibil nici o activitate de cercetare. De unde rezult c trecutul nostru istorie este numai relativ

autentic! Dac apar elemente noi, atunci vecinul model de gndire desi devenit att de familiar trebuie nlocuit cu unul nou. si se pare c a sosit ntr-adevr timpul s punem n centrul cercetrii stiintifice a trecutului un nou model de gndire.

Elemente noi justific aceast cerint. Numai c nu mai putem privi trecutul cu aceiasi ochi. S-ar putea ca nceputurile civilizatiei noastre, originile multor religii s aib cu totul alt explicatie dect aceea pe care o presupuneam pn acum.

Cunostintele noi dobndite n privinta sistemelor solare si a spatiului sideral, explorarea macrocosmosului si microcosmosului, progresul fantastic al tehnicii, medicinii, biologiei, geologiei, primele zboruri cosmice toate acestea au transformat radical, n mai putin de cincizeci de ani, reprezentarea noastr despre lume.

Astzi stim c se pot confectiona costume spatiale care s reziste la temperaturi extreme. stim c navigatia cosmic nu este o utopie. Cunoastem minunea n prezent nfptuit a televiziunii n culori. stim s msurm viteza luminii si s calculm cu precizie efectele teoriei relativittii. Dar stim sau bnuim oare c n nici un caz nu suntem singurele fiinte inteligente care populeaz universul? stim sau bnuim c fiinte inteligente, necunoscute nou, ar fi putut avea nc acum 10.000 de ani cunostintele pe care le posedm noi astzi?

Imaginea noastr aproape idilic despre lume ncepe s se destrame.

Noile modele de gndire cer noi unitti de msur. n viitor, de pild, arheologia nu se va mai putea multumi doar cu organizarea spturilor; simpla colectare si apoi clasare a obiectelor nu vor mai fi suficiente. Vor trebui antrenate alte ramuri ale stiintei dac se urmreste reconstituirea unei imagini ct mai fidele a trecutului.

S ptrundem deci fr idei preconcepute si plini de curiozitate n lumea necunoscut a neverosimilului. S ne strduim s intrm n posesiunea mostenirii pe care ne-au lsat-o zeii.

n 1929 s-au gsit la Istanbul, n palatul Topkapi, niste hrti geografice vechi care apartinuser unui ofiter din marina turceasc, amiralul Piri Reis, contemporan cu Cristofor Columb. De la acelasi Piri Reis, care pretindea c a gsit aceste hrti n Orient, provin si cele dou atlase pstrate n prezent la Biblioteca de stat din Berlin si care cuprind hrti foarte exacte ale bazinului mediteranean si ale regiunilor din preajma Mrii Moarte.

Toate aceste documente geografice au fost ncredintate spre a fi examinate unui cartograf american, Arlington H. Mallery, care a fcut ciudata constatare c ele ddeau toate indicatiile cuvenite, dar c acestea nu preau nsemnate la locul cuvenit. Mallery l solicit pe colegul su Walters de la serviciul hidrografic al marinei S. U. A., cu ajutorul cruia ntocmi o gril pentru citirea si transpunerea, datelor din hrtile respective pe un glob modern al Pmntului. Ei fcur o descoperire cu adevrat senzational: hrtile erau absolut exacte. Mai mult: pe ele erau marcate cu precizie nu numai regiunile bazinului mediteranean si ale Mrii Moarte, ci si coastele Americii de Nord si de Sud, precum si contururile Antarcticii.3 Dar hrtile

reproduceau nu numai conturul continentelor, ci cuprindeau si indicatii topografice privind interiorul acestor teritorii. Lanturile muntoase, vrfurile, insulele, uviile si platourile erau nsemnate cu cea mai mare exactitate.

n 1957 Anul geofizic international hrtile au fost ncredintate preotului iezuit Lineham, directorul Observatorului din Weston si seful serviciului cartografic al marinei S. U. A. Dup verificri minutioase, Lineham n-a putut dect s confirme si el exactitatea documentelor, chiar si pentru regiuni care nici astzi nu sunt perfect cunoscute.

Imaginati-v c abia n 1952 au fost descoperite n Antarctica lanturile muntoase care figurau deja pe hrtile lui Piri Reis. Cele mai recente lucrri ale profesorului Charles H. Hapgood, ca si ale matematicianului Richard W. Strachan ne-au oferit descoperiri de-a dreptul uluitoare. Comparnd hrtile lui Piri Reis cu fotografii ale Pmntului realizate de pe sateliti, s-a ajuns la concluzia c primele trebuie s fi fost efectuate la origine de la foarte mare nltime. Cum poate fi explicat acest lucru?

S presupunem c o nav spatial aat la mare nltime deasupra orasului Cairo si ndreapt obiectivul unei camere de luat vederi exact n jos. Dup developarea plcii fotografice este obtinut o fotografie care nftiseaz exact tot ceea ce se gseste pe o raz de 8.000 km dedesubtul obiectivului fotografic. Cu ct vom privi ns obiectele mai deprtate de centrul fotografiei, cu att imaginea continentelor si a mrilor va fi mai deformat.

Care este cauza acestui fenomen?

Datorit formei sferice a Pmntului, continentele situate mai departe de centrul imaginii alunec n jos. Astfel, contururile continentului sud- american se lungesc n mod ciudat, ntocmai ca pe hrtile lui Piri Reis.

Exist cteva ntrebri care cer un rspuns imediat. Este incontestabil c aceste hrti nu au fost desenate de strmosii nostri. Tot att de sigur este ns si faptul c ele au fost ntocmite de la mare nltime, cu ajutorul unor mijloace tehnice dintre cele mai moderne.

Cum am putea s explicm cele de mai sus? S ne multumim cu legenda c hrtile ar fi fost druite unui mare preot de ctre un zeu? Pur si simplu s ignorm existenta lor, s bagatelizm minunea, pentru c opera cartografic pune sub semnul ndoielii conceptiile noastre traditionale? Sau s apucm cu curaj taurul de coarne si s afirmm deschis: aceste hrti ale globului au fost realizate dintr-un avion care zbura la foarte mare altitudine, ba chiar de pe o nav cosmic?

Hrtile amiralului turc nu sunt originale, ci, n chip evident, copii ale unor copii. Totusi, cei care le-au ntocmit cu milenii naintea noastr cunosteau tehnica zborului si a fotografiei.

Fr ndoial c o astfel de afirmatie i taie omului obisnuit rsuarea. Hrti datnd din antichitate si realizate de la mari nltimi mai bine s nu ne gndim la asta. Se pare c uneori omul se teme s vad destrmndu-se ceata care acoper trecutul. De ce? Pentru c poti tri comod si n tihn multumindu-te cu cunostintele elementare dobndite n scoal?

Nu departe de coasta oceanului, pe povrnisurile Anzilor peruvieni, se ridic vechiul oras Nazca. Pe cele dou laturi ale vii Palpa, pe o lungime de '60 km si o ltime de 2 km, se ntinde o fsie de pmnt neted, presrat cu pietricele asemntoare unor buctele de fie ruginit. Cu toat lipsa absolut de vegetatie, locuitorii din Nazca numesc aceast regiune pampa. Zburnd pe deasupra acestei cmpii, distingi pe distante uriase linii dispuse geometric, unele paralele, altele care se ncruciseaz si, n sfrsit, altele oare mrginesc vaste suprafete de form trapezoidal.

Arheologii sustin c ar fi vorba de niste drumuri de pe vremea incasilor Iat o explicatie absurd! La ce le-ar fi folosit incasilor niste drumuri paralele, sau care se ntretaie, sau care strbat o cmpie fr s duc nicieri? Binenteles, s-au gsit si aici vase si obiecte de ceramic de tip Nazca. Dar se simplific prea mult lucrurile atunci cnd se atribuie civilizatiei Nazca si liniile geometrice care acoper aceast pampa.

Spturile efectuate n aceast regiune pn n 1952 nu au dat rezultatele scontate. Obiectele gsite nu au fost cronologic clasificate. Abia de curnd s-a ntreprins o msurare precis a liniilor si figurilor geometrice din regiune. Rezultatele confirm incontestabil ipoteza c liniile au fost trasate pe baza unor coordonate astronomice. Dup prerea profesorului Alden Mason, specialist n arheologia peruvian, desenele cercetate ar fi mrturii ale unei religii strvechi sau poate un calendar.

n ceea ce ne priveste pe noi, pista lung de 60 km de la Nazca, vzut din avion, ne face s ne gndim la un singur lucru, si anume la un aerodrom! De ce ar fi att de neverosimil aceast explicatie?

Desigur c arheologia oficial respinge ipoteza potrivit creia niste cli pri veniti din spatiul cosmic ar R putut vizita Pmntul. Omul ntelept nu se expune de bun voie riscului de a se face ridicol formulnd o ipotez ndrzneat, chiar dac e plauzibil. Cercetarea (= cunoasterea) este posibil numai dup ce s-a gsit obiectul de cercetat. Odat gsit, el este att de ndelung slefuit si lustruit, pn ajunge o pietricic, ce se ncadreaz exact, ca prin minune, n mozaicul preexistent. Arheologia clasic nu admite ideea c popoarele preincase ar fi putut poseda o stiint topografic dezvoltat. Ipoteza c ar fi putut exista avioane ntr-un trecut ndeprtat nu este pentru ea altceva dect o aiureal.

Dar n ce scop au fost oare trasate liniile de Ia Nazca? Dup prerea noastr, ele au putut fi trasate la o scar urias cu ajutorul unei schite reprezentnd un sistem de coordonate, ori au fost realizate dup indicatii date dintr-un avion. n prezent nc nu putem afirma cu certitudine dac sesul din jurul orasului Nazca a servit sau nu drept aerodrom. Desigur, nu se vor gsi bucti de fier, deoarece majoritatea metalelor ruginesc repede, spre deosebire de piatr, care nu este expus coroziunii. Dac este asa, pare oare att de absurd presupunerea c liniile au fost trasate spre a semnaliza

zeilor: Aterizati aici! Totul a fost pregtit dup cum ne-ati poruncit voi?!

Poate c constructorii acestor figuri geometrice nu-si ddeau seama de semnificatia muncii lor. Dar poate c stiau de ce anume au nevoie zeii pentru a ateriza. Desene uriase acoper n numeroase locuri povrnisurile

muntilor peruvieni. Aceste desene au fost nendoielnic realizate pentru a servi ca puncte de reper unor nave aeriene. La ce altceva ar fi putut servi?

n peretele rosu, nalt al falezei care mrgineste golful Pisco a fost spat una din cele mai ciudate opere de art. Msurnd 250 m n nltime, lucrarea poate fi distins din larg, de la o deprtare de 20 km. Dac ne ntrebm, cum fac copiii jucndu-se: Cu ce seamn asta va trebui s spunem c opera dltuit n stnc evoc un trident urias sau un candelabru enorm cu trei brate. O frnghie lung a fost gsit atrnnd de-a lungul bratului central al sculpturii. Poate a slujit cndva drept pendul? Trebuie s recunoastem cinstit c semnificatia acestui monument al trecutului rmne obscur pentru noi.

Aceast descoperire nu se las inclus n schemele dinainte elaborate.

Totusi, nu pretindem c nu s-ar putea gsi un artificiu prin care si acest fenomen s fie ncadrat n marele mozaic gratie metodelor de cercetare stiintific folosite pn acum. Ce motiv puteau avea ns popoarele preincase ca s construiasc la Nazca niste drumuri care nu seamn ou nimic altceva dect cu niste piste de aterizare? Ce nebunie le-ar fi putut ndemna s dltuiasc n faleza rosie de la Pisco, la sud de Lima, un indicator de 250 m nltime? Dac n-ar fi dispus de masini si unelte moderne, lucrarea ar fi trebuit s dureze zeci de ani. Activitatea ar fi fost cu desvrsire fr rost dac rezultatul strduintelor lor n-ar fi reprezentat un semnal destinat unor fiinte ce veneau nspre ei de la mari nltimi.

Rmne s mai rspundem la tulburtoarea ntrebare: pentru ce fceau oamenii toate aceste lucruri dac ei nici nu bnuiau existenta unor fiinte zburtoare? Identificarea acestor urme ale trecutului nu poate s rmn doar o preocupare a arheologiei. Este cert c activitatea unui grup de oameni de stiint reprezentnd discipline diverse ne-ar apropia de dezlegarea enigmelor.

Confruntarea punctelor de vedere si discutiile ar permite, desigur, formularea unor concluzii mai edificatoare. Afirmatia c aceast cercetare n- ar duce la rezultate concludente ascunde ele fapt lipsa de seriozitate cu care sunt considerate aceste probleme, persiarea lor. Existenta unor cosmonauti ntr-un trecut ndeprtat? Iat o chestiune pe care nu si-ar pune-o un om de stiint care se respect! Cel mai bine ca cel ce ridic asemenea probleme s fie trimis la un psihiatru.

Dar ntrebrile persist, cci ele au, din fericire, nsusirea impertinent de a-si pstra prezenta, plutind parc n vzduh, pn se gseste un rspuns la ele. Or, ntrebri din acestea nesbuite sunt puzderie. Ce s-ar putea spune, de exemplu, despre un calendar care ar fi msurat timpul nc din primele vremuri ale omenirii si care ar fi cuprins toate indicatiile posibile asupra echinoctiilor, perioadelor astronomice, pozitiilor orare ale Lunii si chiar asupra miscrilor acesteia n raport cu rotatia Pmntului?

Aceasta nu este o ntrebare fr rost, deoarece un asemenea calendar exist n realitate. El a fost gsit n nmolul uscat de la Tiahuanaco.

Descoperirea aceasta d de gndit ea este un fapt incontestabil si dovedeste dac mintea noastr poate s admit astfel de dovezi, c cei care au

conceput si au folosit acest calendar ajunseser la un nivel de dezvoltare a tehnicii, superior nou4.

De altfel, la Tiahuanaco, enigmele misun. Orasul este situat la 4000 m nltime si n plus se a la captul lumii. Cine s-ar fi asteptat s gseasc tocmai ntr-un loc att de ndeprtat rmsite ale unei solide civilizatii milenare? Venind dinspre orasul peruvian Cuzco, ajungi n localitate si la locul spturilor abia dup o zi de drum cu trenul si vaporul. Podisul face impresia unul peisaj de pe alt planet. Pentru cei veniti din alte prti, munca fizic este un adevrat chin, deoarece presiunea atmosferic este de dou ori mai mic dect la nivelul mrii si deci se simte si o lips de oxigen. Cu toate acestea, pe acest podis se nlta cndva un oras urias.

Despre Tiahuanaco nu au rmas relatri demne de ncredere. Poate ar trebui s ne bucurm c astfel nu putem formula solutii certe sprijinindu-ne pe crjele unor cunostinte traditionale de nivel scolar. Ceata impenetrabil a trecutului, necunoscutul, enigmele nvluie ruinele, a cror vechime nici nu a putut fi apreciat.

Blocuri de gresie de cte 100 de tone peste care se suprapun cuburi de cte 60 de tone; suprafetele lor netede, cu caneluri foarte precise formeaz paralelipipede uriase, fixate unul de altul cu ajutorul unor scoabe de aram. O constructie curioas, nemaintlnit altundeva n antichitate. Trebuie adugat si faptul c toate lucrrile n piatr sunt executate cu o mare acurateta. Unele blocuri cntrind cte 10 tone sunt strbtute de un fel de canale avnd o lungime de 2,50 m, a cror utilitate nu a putut fi explicat pn n prezent. Nici dalele tocite, lungi de 5 m, tiate dintr-un singur bloc de piatr nu contribuie la rezolvarea misterelor care nvluie Tiahuanaco. Solul vechii asezri d la iveal nenumrate conducte de ap, confectionate din piatr, lungi de cte 2 m, cu diametrul de 0,50 m si cu peretii tot att de grosi. Ele formeaz o retea nclcit parc de un cataclism urias. Finisajul lor te uimeste.

Strmosii nostri de la Tiahuanaco n-aveau oare altceva mai bun de fcut dect s ciopleasc piatra, aproape fr unelte, ani de-a rndul, pentru a confectiona conducte de ap fat de care actualele prefabricate din beton par o treab de nceptor?

ntr-una din curtile restaurate de la Tiahuanaco exist o colectie de chipuri din piatr. Privite cu atentie, ele apar ca o reuniune a celor mai diverse rase: figuri cu buze subtiri sau, dimpotriv, groase, cu nasuri lungi sau ncovoiate, cu urechi delicate sau grosolane, fete cu trsturi fine sau aspre. Unele capete sunt mpodobite cu niste csti curioase. Vor toate aceste personaje strine si ciudate s ne transmit un mesaj pe care noi, nchistati n prejudectile noastre, nu putem sau nu vrem s-i ntelegem?

Poarta Soarelui din Tiahuanaco este una dintre cele mai mari splendori arheologice ale continentului sud-american. Este o sculptur de 3 m nltime pe 4 m ltime, cioplit dintr-un bloc monolit si cntrind peste 10 tone. 48 de figuri ptrate, asezate pe trei rnduri, ncadreaz o fiint reprezentnd un zeu zburtor5.

Ce ne spune legenda despre misteriosul oras Tiahuanaco? Ea vorbeste despre o nav spatial aurit care a pogort din naltul cerului. n ea se aa o femeie cu numele de Oriana, a crei misiune era s ntemeieze o ras nou. Ea e socotit strbuna Pmntului. Oriana n-avea la mn dect patru degete unite ntre ele printr-o membran. Ea a dat nastere la 70 de copii, dup care s-a rentors la stele.

De fapt, la Tiahuanaco se si gsesc desenate sau spate n piatr fiinte care nu au la mini dect patru degete. Vrsta acestor vestigii nu este precizat. Nici un om din vreo perioad istoric cunoscut de noi n-a vzut orasul altfel dect n ruine.

Oare ce tain ascunde acest strvechi oras? Ce mesaj de pe alt lume si asteapt dezlegarea pe platourile boliviene? Misterul nasterii si prbusirii acestei civilizatii disprute nu a putut fi explicat. Aceasta nu-i mpiedic ns pe unii arheologi aroganti si siguri de ei s afirme c acest cmp de ruine dateaz de 3000 de ani. Aprecierea lor se ntemeiaz pe examinarea ctorva nensemnate figurine de lut gsite la Tiahuanaco, desigur, dar care n chip evident n-au nimic comun cu epoca constructiilor monolite6. Se procedeaz n felul acesta pentru a scpa mai ieftin; se lipesc cteva cioburi vechi laolalt, se face apel la unele culturi mai apropiate, se aplic o etichet pe obiectul astfel reconstituit, si gata mistificarea!

nc o dat totul se potriveste de minune n sistemul de gndire att de extraordinar confirmat. Desigur c aceast metod este incomparabil mai simpl dect s risti s emiti ipoteza unei tehnici avansate si mai ales aceea a unor cosmonauti circulnd n negura timpurilor. Aceasta ar complica lucrurile n mod inutil.

Dar s nu uitm de Sacsayhuaman! Nu ne oprim la fantasticele fortificatii incase situate ceva mai sus, n imediata apropiere a orasului Cuzco, si nici la blocurile sale monolite de peste 100 de tone, nici la zidurile n terase, nalte de 18 m si lungi de peste 500 m, care fac bucuria turistilor, vntori de suveniruri fotografice. Ne vom ocupa de cu totul altceva, si anume de necunoscuta asezare Sacsayhuaman, situat la mai putin de un kilometru deprtare de celebrele incinte fortificate ale incasilor.

Resursele imaginatiei noastre nu sunt suficiente pentru a explica mijloacele tehnice cu care au reusit strmosii nostri s scoat dintr-o carier un bloc de piatr cntrind peste 100 de tone, cum de au putut s-l transporte ntr-un loc deprtat si s-l prelucreze. Aceeasi imaginatie, considerabil solicitat de recentele cuceriri ale stiintei, sufer de-a dreptul un soc n fata unui bloc de piatr evaluat la vreo 20000 de tone. napoindu-te de la fortificatiile din Sacsayhuaman, ntlnesti la cteva sute de metri distant de ele, ntr-un crater ce se casc n coasta muntelui, acest monstru: un singur bloc de piatr de nltimea unei case cu 4 etaje. Mesterii epocii l-au lucrat cu deosebit grij, dltuind n el trepte mrginite de balustrade, mpodobite cu spirale si orificii.

Poate fi combtut afirmatia c incasii nu au cioplit acest bloc pentru a-si face de lucru n timpul lor liber, ci c aceast gigantic oper a fost mai degrab nfptuit cu un tel precis, pe care azi nc nu ni-l putem explica? si

pentru ca rezolvarea enigmei s nu fie prea usoar, s adugm c ntregul bloc urias de piatr este asezat n crater cu capul n jos; treptele ncep, asadar, de la suprafata solului si merg n jos; orificiile par a fi provocate de explozia unor grenade, aruncate n directii diferite. Scobituri ciudate, a cror form te face s te gndesti la un fel de fotolii, sunt suspendate n gol. Cum s crezi c mna omului, c forta uman a putut s extrag acest bloc, s-l transporte, s-l ciopleasc? Ce fort a putut s-l rstoarne? Ce puteri titanice au actionat aici? si n ce scop?

nc sub efectul uimirii pe care o trezeste acest urias bloc de piatr, descoperim doar la 300 m deprtare roci vitrificate. Numai topirea rocilor la o temperatur foarte ridicat permite n mod normal obtinerea unor vitrificatii asemntoare. Cltorului nmrmurit, i se declar ritos, n chip de explicatie, c piatra a fost slefuit n acest loc prin actiunea exercitat de un ghetar n curs de topire.

Explicatie absurd! Ca orice mas care alunec, ghetarul s-ar fi scurs ntr-o singur directie. Cnd s-au produs aceste vitrificri, propriettile materiei erau aceleasi ca si astzi. E greu de presupus ca ghetarul de aproximativ 15000 m2 s se fi scurs n sase directii diferite!

Sacsayhuaman si Tiahuanaco ascund o multime de enigme arheologice, pentru care se ofer explicatii pe ct de superficiale, pe att de putin convingtoare. De altfel, nisipuri vitrificate de felul celor de la Sacsayhuaman se gsesc si n desertul Gobi, ca si ntr-o regiune din Irak unde se efectueaz spturi arheologice. Cine ar putea rspunde de ce seamn aceste nisipuri vitrificate cu cele care au aprut n desertul Nevada n urma exploziilor atomice experimentale? S-au ntreprins oare investigatii hotrtoare care s contribuie la elucidarea enigmelor preistorice?

La Tiahuanaco pot fi vzute un mare numr de movile, mrite evident n chip artificial, ai cror acoperis de cte 4000 m2 este complet neted.

Dup toate probabilittile, movilele ascund dedesubtul lor edificii. Nici cea mai nensemnat sptur nu a fost efectuat pn n prezent n acest sir de movile, nici o lopat n-a ncercat s dezgroape aceste mistere. Desigur, bani sunt putini. Cu toate acestea, cltorul ntlneste destul de des pe aceste meleaguri ostasi, ofiteri care n mod evident nu au cu ce s-si ocupe timpul. De ce s nu se ncredinteze unei companii de ostasi sarcina ca, sub conducerea unui specialist, s procedeze la spturi?

Pentru cte lucruri nu se cheltuiesc bani! Investigarea viitorului este o necesitate arztoare. Dar, ct vreme trecutul nostru nu va fi clarificat, ne vor lipsi elementele pentru cucerirea viitorului. Trecutul ne-ar putea ajuta s rezolvm probleme tehnice, a cror solutie n-ar mai trebui cutat, ntruct ea a fost deja gsit si aplicat nc din timpurile preistorice. Nu putem dect s ne artm surprinsi de interesul sczut pe care stiinta modern l manifest fat de trecutul nostru. n orice caz, pn acum, nici un om de stiint nu a primit misiunea s ntreprind, cu ajutorul celor mai moderne aparate, cercetri privitoare la radioactivitatea existent la Tiahuanaco, Sacsayhuaman, n desertul Gobi sau n legendarele Sodoma si Gomora.

Inscriptiile cuneiforme si tblitele din orasul-cetate Ur, crtile cele mai vechi

ale omenirii, pomenesc toate, fr exceptie, de zei veniti din stele care se deplaseaz prin vzduh n brci, zei care mnuiesc arme teribile si care, n cele din urm, s-au ntors tot pe stelele lor. De ce nu ncercm s am cine au fost acesti zei antici?

Radioastronomii nostri trimit semnale n univers si ncearc s receptioneze semnalele altor fiinte extraterestre.

Dar de ce s nu ncercm s cutm mai nti, sau n acelasi timp, pe Terra, care se a oricum la ndemna noastr, urmele acestor soli strini? Nu vom bjbi ca niste orbi prin bezn: aceste urme exist si sunt perfect vizibile.

Sumerienii au nceput s nsemne date n legtur cu trecutul glorios al poporului lor cu aproximativ 2.300 de ani nainte de era noastr. Pn n zilele noastre nu a fost clarificat originea acestui popor. stim ns c sumerienii au adus cu ei o civilizatie superioar, pe care au impus-o unor populatii semitice, pa jumtate primitive. Mai stim c ei si cutau zeii n vrful muntilor si c, dac n preajma asezrilor lor nu aveau munti, ridicau

munti artificiali n plin cmpie. stiinta lor astronomic era extrem de dezvoltat.

Calculele efectuate de observatoarele lor cu privire la perioadele Lunei nu difer de rezultatele obtinute n zilele noastre dect cu patru zecimi de secund. n afar de fabuloasa epopee a lui Ghilgames, de care vom mai avea ocazia s vorbim, ei au lsat, un mic vestigiu, cu adevrat senzational, descoperit pe dealul de la Kuiungik (pe locul unde se nlta odinioar Ninive): un calcul al crui rezultat este n cifrele noastre de 195.955.200.000.000. Un numr format din 15 cifre! Printii civilizatiei noastre, grecii, att de des citati, studiati cu atta grij, btrnii si nteleptii greci, cnd au ajuns la apogeul civilizatiei lor, nu fceau calcule care s depseasc cifra de 10.000. Ceea ce trecea de aceast cifr era notat cu simplitate: infinit.

Inscriptiile cuneiforme atribuie sumerienilor o longevitate de-a dreptul fantastic. Astfel, domnia primilor zece regi ai Sumerului se ntinde pe o perioad de 456.000 de ani. Ct despre domnia celor 23 de regi dedicat n principal refacerii distrugerilor provocate de potop, ea acoper o perioad de

24.510 ani, 3 luni, 3 zile si jumtate. O longevitate ce depseste cu totul puterea noastr de ntelegere, desi avem la dispozitie numele tuturor suveranilor, notate pe crmizi si pe monede. Dar ce-ar fi dac si de rndul acesta ne-am scoate ochelarii de cal si ne-am hotr s considerm trecutul cu alti ochi?

S presupunem c niste astronauti veniti de pe alte meleaguri au aterizat cu mii de ani n urm n regiunea Sumerului, au pus bazele civilizatiei si culturii sumeriene si, dup ce au dat sumerienilor acest ajutor pentru a propsi, s-au rentors pe planeta lor. mpinsi de curiozitate, ei au revenit la fiecare sut de ani terestri pe locurile unde au fcut pionieratul amintit pentru a controla cum a ncoltit smnta aruncat de ei. tinnd seama de longevitatea actual, astronautii ar fi putut usor supravietui 500 de ani terestri. ntr-adevr, teoria relativittii ne demonstreaz c, n cursul unor cltorii dus si ntors efectuate de o nav spatial care s-ar fi deplasat cu o

vitez ceva mai mic dect aceea a luminii, astronautii n-ar fi mbtrnit dect cu 40 de ani. Vreme de o sut de ani, sumerienii primitivi ar fi putut deci cldi turnuri, piramide, case confortabile, ar fi putut s aduc sacrificii

zeilor lor si s astepte rentoarcerea lor. Dup trecerea a o sut de ani terestri, zeii au revenit cu adevrat. Apoi a fost potopul, si dup potop regii pogorr din nou din cer, glsuieste o inscriptie cuneiform sumerian.

Cum si nchipuiau si cum si reprezentau sumerienii zeii lor? Mitologia Sumerului, precum si unele tblite si gravuri provenite de la Akkad ne informeaz asupra acestor lucruri. Zeii din Sumer nu aveau chip omenesc, iar simbolul fiecrui zeu era totodat legat de o anumit stea. Pe tblitele gravate de la Akkad, stelele sunt nftisate asa cum le-am desena si noi astzi. Curios este doar c n jurul acestor stele graviteaz planete de mrimi variabile. Tehnica observatiilor astronomice era mult mai putin dezvoltat pe vremea sumerienilor dect astzi. Cum de stiau ei atunci c n jurul unei stele fixe graviteaz planete? Exist schite care nftiseaz personaje purtnd pe cap o stea, altele nchipuind fiinte ce se deplaseaz prin vzduh clare pe globuri naripate.

Exist, de asemenea, o figur pe care de la prima vedere o asociezi cu modul modern de reprezentare a atomului: un cerc de bile nsirate una lng alta si care emit raze alternativ. Nici un iad nu pare asa de nfricostor, nici un cer att de ncrcat de minuni cum ne apare mostenirea sumerian, misunnd de probleme si enigme dac o privesti ntr-o perspectiv

cosmic.

Iat numai cteva dintre curiozittile de pe acele meleaguri:

La Ghioi Tepe, desene reprezentnd o raritate spirale executate acum 6.000 de ani!

La Gar Kobeh, o carier de cremene a crei vechime este evaluat la

40.000 de ani.

La Baradostian, exploatri asemntoare, apreciate la o vechime de

30.000 de ani.

La Tepe Asiab, figurine, morminte, unelte de piatr cu o vechime de

13.000 de ani.

Tot aici au fost gsite excremente fosilizate care probabil c nu sunt de origine omeneasc.

La Karim sahir s-au gsit diverse unelte, dintre care unele serveau la tierea pietrei.

La Barda Balka, topoare de piatr si unelte.

n pestera de la sandiar, schelete de brbati adulti si scheletul unui copil. Li se atribuie prin metoda C-14 o vechime de aproximativ 45.000 de ani.

Aceast list ar putea fi completat si lungit, si fiecare element ar ntri constatarea c acum vreo 40.000 de ani spatiul geografic sumerian era locuit de un amestec de populatii primitive. si dintr-o dat, nu se stie cum, si- au fcut aparitia sumerienii, cu astronomia, cultura si tehnica lor.

Deocamdat, concluziile cu privire la vizitarea Pmntului de ctre

fiinte originare de pe alte planete sunt o pur speculatie. N-ar fi exclus ca

zeii veniti de altundeva s fi adunat n jurul lor oamenii semiprimitivi care populau regiunea Sumerului si s le fi transmis o parte din cunostintele lor. Figurinele si statuetele care privesc din vitrinele muzeelor las impresia unui amestec de rase: ochi bulbucati, frunti bombate, buze fine si foarte adesea nasuri lungi si drepte. O imagine care se ncadreaz greu, chiar foarte greu, n schema-modei si n reprezentrile sale despre oamenii primitivi.

S fi fost vizitatori veniti din cosmos ntr-un trecut ndeprtat?

n Liban s-au gsit bucti de roc vitrificat, asa-numitele tectite; analizele efectuate de un savant american, dr. Stair, au identificat n aceste bucti izotopi radioactivi de aluminiu.

n Irak si n Egipt au fost descoperite niste lentile de cristal slefuit care n zilele noastre pot fi realizate doar prin utilizarea oxidului de cesiu, adic a unui oxid ce poate fi obtinut numai pe cale electrochimic.

La Heluan exist o bucat de stof, o testur de o asemenea finete si subtirime, cum ar putea fi tesut azi doar ntr-o fabric de nalt specializare, nzestrat cu conditii tehnice deosebite.

La Muzeul din Bagdad sunt expuse baterii electrice cu pile uscate, functionnd dup principiul galvanic.

n acelasi muzeu pot fi admirate elemente electrice nzestrate cu electrozi de cupru si cu un electrolit necunoscut.

Sectia de egiptologie a Universittii din Londra posed un os foarte vechi, amputat la 10 cm deasupra ncheieturii minii drepte, printr-o sectionare neted si dreapt, efectuat conform prescriptiilor chirurgiei moderne.

n regiunea muntoas a Kohistanului se a un desen rupestru cu o vechime de peste 10.000 de ani nftisnd pozitia exact a stelelor n perioad respectiv. Venus si Terra sunt legate printr-o linie.

Pe podisul peruvian s-au gsit podoabe de platin.

La Chou-Chou, n China, au fost descoperite ntr-un mormnt resturile unei cingtori la care unele prti erau din aluminiu.

La Delhi exist un vechi stlp de fier care nu contine nici sulf si nici fosfor si, de aceea, intemperiile nu i-au putut duna cu nimic.

Acest talmes-balmes de imposibilitti ar trebui s ne strneasc curiozitatea si s ne pun pe gnduri. Prin ce mijloace, n virtutea cror intuitii au putut niste fiinte primitive ce triau n pesteri s deseneze astrele n pozitia lor exact? Din ce atelier de precizie provin acele lentile de cristal slefuit? Cum de a putut fi topit si modelat platina, cnd fuziunea acestui metal se produce abia de la 1.8000? si cum a fost obtinut aluminiul, care se fabric din bauxit printr-un procedeu chimic foarte complicat?

Iat o serie de ntrebri tulburtoare ntr-adevr, dar este acesta oare un motiv pentru ca s nu ni le punem de loc? Deoarece nu suntem dispusi s acceptm sau s recunoastem c naintea civilizatiei noastre a existat una superioar, c naintea tehnicii noastre a fost una asemntoare ca perfectiune, rmne n picioare numai ipoteza unei vizite din spatiul cosmic! Atta vreme ct arheologia va continua s mearg pe drumul pe care l-a apucat, nu vom avea nici o sans s am dac trecutul nostru a fost cu

adevrat att de ntunecat pe ct e prezentat sau poate c n realitate a existat si o perioad mult mai senin

A sosit timpul s organizm un an al arheologiei utopice! n cursul acestui an, arheologi, fizicieni, chimisti, geologi, metalurgisti si specialisti din toate domeniile corelate cu aceste ramuri ale stiintei ar trebui s se preocupe de o singur problem: strmosii nostri au primit oare pe Pmnt vizita unor cosmonauti?

Metalurgistul va putea, de pild, s explice arheologului, convingtor si repede, ct de complicat este obtinerea aluminiului. Este de presupus c fizicianul va recunoaste dintr-o privire, pe un desen rupestru oarecare, o formul. Un chimist ar putea s confirme, cu ajutorul aparatajului modern de care dispune, presupunerea c obeliscurile au fost extrase din carier cu ajutorul unor pene de lemn ude sau al unor acizi necunoscuti. Ct despre geolog, el e dator s ne rspund la o serie ntreag de ntrebri cu privire la sedimente datnd tocmai din epoca glaciar. n componenta echipei de specialisti, n anul arheologic utopic vor intra, desigur, si scafandri, care vor ntreprinde cercetri submarine n Marea Moart cu scopul de a depista urme de radioactivitate lsate de eventuala explozie atomic efectuat n Sodoma si Gomora.

Pentru care motiv sunt tinute secrete lucrri aate n posesiunea celor mai vechi biblioteci din lume? De ce le este team oamenilor? E vorba de teama ca nu cumva adevrul tinuit de mii de ani s ias, n sfrsit, la iveal? Cercetarea si progresul nu pot fi ns tinute pe loc.

Egiptenii i-au considerat timp de 4000 de ani pe zeii lor drept fiinte reale. n evul mediu, vrjitoarele erau arse. Credinta grecilor, att de luminati ca spirit, c ar putea ghici viitorul cercetnd stomacul gstelor este astzi depsit. Avem de ndreptat o mie si una de greseli comise n trecut. Orgoliul manifestul, nfumurarea nefondat sunt o form primitiv de ncptnare. n lume persist ideea c un om serios nu trebuie sau nu se cuvine s se ocupe de un fapt dect dup ce a fost n prealabil dovedit.

n zilele noastre ns, multe lucruri s-au simplificat. Altdat, acela care emitea o idee nou, neformulat nc, putea s se team c va fi proscris, c va avea de ndurat persecutia bisericii sau a colegilor. Acum nu mai exist bule de excomunicare si nici nu se mai ard oameni pe ruguri. Metodele practicate n timpurile noastre sunt mai putin spectaculoase, dar nu mpiedic mai putin progresul. Totul se petrece cu mai putin vlv si mult mai elegant. Prin cteva cuvinte ucigtoare, cum le numesc americanii, ipotezele sau ideile considerate mult prea ndrznete sunt acoperite de o mantie a tcerii. Posibilitti pentru a face acest lucru si argumente sunt destule:

Contrazice teoriile n vigoare. (Argument ntotdeauna valabil.)

Este un punct de vedere prea putin clasic. (Argument care impune prin seriozitatea lui.)

Este prea radical. (Argument care are efecte de intimidare fr egal.) Universittile nu vor accepta aceasta. (Argument convingtor.) Acest lucru l-au mai ncercat si altii. (Desigur! Dar cu ce rezultate?)

Nu are nimic rational. (Chiar asa!)

Contravine preceptelor religioase. (Ce s mai spui?)

N-a fost dovedit pn n prezent! (Quod erat demonstrandum!) Orice om de bun simt se indigna un savant acum 500 de ani n fata tribunalului trebuie s admit c Pmntul nu poate avea o form sferic, cci n acest caz, oamenii de pe partea opus a sferei s-ar prbusi n gol.

Iar un altul aduga: Nu st nicieri scris n Biblie c Pmntul se nvrteste n jurul Soarelui. n consecint, orice afirmatie de felul acesta este opera diavolului!

Se pare c ideile noi s-au lovit ntotdeauna de un zid de obtuzitate. n pragul secolului al XXI-lea, cercettorul ar trebui oricum s fie pregtit pentru realitti fantastice. El ar trebui s aspire la revizuirea unor legi si cunostinte care timp de sute de ani au fost considerate tabu, dar pe care noile cunostinte le-au pus sub semnul ntrebrii. Chiar dac o echip ntreag de laureati ai Premiului Nobel ar ncerca s zgzuiasc noul potop spiritual, tot ar trebui, n numele adevrului si sub semnul realittii, cucerit o lume nou, si aceasta n pofida tuturor celor care nu vor s mai dobndeasc noi cunostinte. Savantul care n urm cu 20 de ani ar fi ndrznit s vorbeasc despre sateliti n fata unor cercuri stiintifice si-ar fi semnat actul de sinucidere academic. Astzi, corpuri ceresti artificiale, respectiv sateliti, se rotesc n jurul Soarelui, au fotografiat planeta Marte, au sosit lin la destinatie pe Lun si pe Venus, transmitndu-ne din aceste lumi ndeprtate fotografii excelente realizate cu camerele de luat vederi aate la bordul lor. Cnd n primvara anului 1965 ne-au parvenit primele fotografii ale planetei Marte, acestea ne- au fost transmise cu o putere de 0,000.000.000.000.000.01 wati, adic o putere aproape nul.

Deci nu mai exist nimic care s nu poat fi conceput. Cuvntul

imposibil ar trebui desfiintat din vocabularul omului de stiint modern. Cel care azi nu tine pasul cu realitatea, mine va fi zdrobit de ea.

S ne mentinem deci cu perseverent la ipoteza potrivit creia astronauti veniti de pe o alt planet ar fi fcut un popas pe Pmnt acum multe mii de ani. stim prea bine c strmosii nostri, naivi si primitivi, nu se pricepeau s foloseasc tehnica avansat a astronautilor.

Ei i-au venerat pe astronauti ca pe niste zei veniti de pe alte stele, iar astronautilor nu le-a rmas altceva de fcut dect s suporte cu resemnare aceast adoratie. De altfel, cosmonautii nostri ar trebui s se pregteasc sueteste s fie primiti la fel pe planete necunoscute. n unele regiuni ale Pmntului triesc, de altminteri, si n zilele noastre populatii primitive pentru care o mitralier este o adevrat arm a diavolului, iar un avion cu reactie, poate un vehicul al ngerilor. Vocea pe care o aud rsunnd din difuzorul unui aparat de radio nu este oare a unui zeu? si acesti ultimi oameni primitivi fixeaz cu naivitate si inocent n legendele pe care le vor transmite generatiilor impresiile extraordinare provocate de anumite realizri tehnice, devenite pentru noi banale. Ei continu s scrijeleasc n stnc si pe peretii pesterilor imaginea zeilor ce coboar din cer cu minunatele lor masini

zburtoare. De fapt, oamenii primitivi ne-au lsat astfel imaginea a ceea ce cutm noi astzi.

Picturile rupestre din Kohistan, Franta, America de Nord, Rhodesia de sud, Sahara, Peru, chiar si Chile, toate confirm ipoteza noastr. Henri Lhote, cunoscut om de stiint francez, a descoperit la Tassili, n Sahara, sute de pereti acoperiti cu mii si mii de schite de animale si oameni. Printre acestea exist personaje mbrcate cu haine scurte, elegante, purtnd niste vergi de care sunt fixate un fel de casete cu patru laturi, a cror natur a rmas misterioas. Alturi de picturi animaliere ne uimesc fiinte mbrcate ntr-un fel de costume de scafandru. Marele zeu Marte asa a botezat Lhote uriasul desen a avut initial 6 m nltime.

Dar slbaticul care ni l-a lsat nu putea fi att de primitiv pe ct am dori-o noi pentru ca totul s se potriveasc frumusel si s se ncadreze n vechiul sistem de idei. Aceasta cu att mai mult cu ct slbaticul a avut n mod sigur nevoie de o schel pentru a putea lucra, cci altfel n-ar fi putut respecta legile perspectivei. Cu att mai mult cu ct n ultimele mii de ani nu s-au produs n aceste pesteri deplasri de nivel. Nou ni se pare, fr s ne fortm prea mult fantezia, c Marele zeu Marte a fost reprezentat ntr-un combinezon de cosmonaut sau un costum de scafandru. Pe umerii si greoi si masivi se sprijin un coif care este legat, de mbrcmintea pentru trup printr-un soi de articulatie. n dreptul nasului si al gurii, coiful prezint cteva deschizturi.

S-ar fi putut foarte bine atribui ntmplrii sau chiar fanteziei creatoare a artistului primitiv aceast reprezentare dac ar fi fost un caz unic. Dar frescele din Tassili nftiseaz mai multe personaje greoaie, echipate n acelasi fel au fost gsite siluete analoage n unele picturi rupestre din Statele Unite (regiunea Tulare din California).

Lund n consideratie ipotezele cele mai putin verosimile, s presupunem c figurile au fost executate foarte aproximativ, din pricin c oamenii primitivi erau nendemnatici. Atunci cum au putut aceeasi primitivi locuitori ai cavernelor s redea perfect siluetele unor animale si ale unor fiinte omenesti normale?

De aceea ni se pare mai verosimil s considerm c artistii primitivi erau perfect capabili s reproduc realitatea pe care o vedeau n jurul lor. La Inyo County (California), ntr-o pester cu peretii acoperiti de picturi se poate observa o figur geometric n care fr nici o extravagant poate fi identificat o rigl de calcul plasat ntr-o ram dubl. Arheologii sustin c este vorba de imagini de zei

Pe un vas de ceramic gsit n Iran (Siyalk) apare n toat splendoarea sa un animal de o ras necunoscut, cu capul mpodobit de dou coarne uriase, drepte ca niste lumnri. Pn aici, nimic care s ne pun pe gnduri. Dar cele dou coarne mai prezint, de o parte si de alta, cte 5 spirale. Dac am vrea s nftism dou vergele prevzute cu izolatori de portelan, le-am desena cam n felul acesta. Ce prere are arheologia despre aceste desene? Foarte simplu: este vorba de simbolul unui zeu. Zeii sunt la mare pret.

Multe lucruri desigur, tot ce nu e limpede sunt explicate prin referiri transcendentale. n universul unor lucruri nedemonstrabile poti tri n tihn. Cea mai nensemnat statuet gsit, fiecare obiect, fiecare chip care se las reconstituit din cioburi este de ndat ncadrat n vreun cult strvechi. Dac un asemenea obiect nu se potriveste, nici de fric, cu vreuna din religiile existente, atunci n doi timpi si trei miscri, cu o ndemnare de prestidigitator care scoate un iepure dintr-o plrie, se nscoceste o nou religie disprut, si mai extravagant.

Dar dac frescele din Tassili, acelea din Statele Unite si din Franta redau, ntr-adevr, ceea ce a vzut artistul primitiv? Dac vergelele prevzute cu spirale ar reprezenta, ntr-adevr, niste antene, asa cum le-au vzut oamenii primitivi la zeii veniti din alt parte? Nu poate s existe ceea ce s-a hotrt c nu exist? Un slbatic care dovedeste destul talent pentru a execut fresce murale nu poate fi chiar att de slbatic. Doamna alb de la Brandberg, pictur mural descoperit n Africa de Sud, ar putea fi o pictur a secolului al XX-lea; ea reprezint o femeie purtnd un pulover cu mneci scurte, pantaloni strimti, mnusi, jartiere si pantofi.

Doamna nu este singur, n spatele ei se a un brbat slab, tinnd n mn o vergea ciudat prevzut cu niste tepi si purtnd pe cap o casc foarte complicat, completat cu un soi de vizier. Ai putea jura c este vorba de o pictur modern. Nelinistitor este numai faptul c e vorba, totusi, de o pictur rupestr.

Picturile din pesterile Suediei si Norvegiei reprezint toate zei cu niste capete absolut uniforme, ale cror trsturi se las greu deslusite. Arheologii sustin s sunt capete de animale. Explicatia este absurd, pentru c nu idolatrizezi un zeu pe care n acelasi timp l vnezi si cu care te osptezi.

Exist si multe desene cu nave naripate, adesea prevzute cu adevrate antene. La Val Camonica (Brescia, Italia) regsim aceleasi personaje mbrcate n combinezoane greoaie, purtnd, de data aceasta n mod suprtor, niste coarne pe cap.

Doar n-o s mergem att de departe nct s pretindem c oamenii cavernelor din Italia si cei din America de Nord sau din Suedia, Sahara sau Spania (Ciudad Real) si fceau unii altora vizite pentru a face schimb de experient n domeniul aptitudinilor si progresului lor artistic. Ceea ce nseamn c ntrebarea stingheritoare continu s dinuie: de ce primitivii, independent unii de altii, au nftisat n lucrrile lor fiinte nvesmntate n aceleasi haine greoaie, purtnd antene pe cap?

Dac aceste fenomene ciudate si inexplicabile ar fi fost ntlnite ntr-o singur regiune de pe suprafata globului, nici n-am fi pomenit de ele. Dar asemenea imagini se gsesc aproape peste tot.

De ndat ce considerm trecutul din punctul nostru de vedere, ntregindu-l cu fantezia epocii noastre tehnicizate, vlurile care i acoper ncep s se destrame. Studierea unor crti sfinte vechi va da ipotezei noastre consistenta unei realitti plauzibile n asa msur, nct cercetarea trecutului nu se va mai putea eschiva de la a da rspuns noilor ntrebri revolutionare.

CAPITOLUL AL IV-LEA.

ntmplri autentice relatate de Biblie. Dumnezeu era oare tributar timpului? Chivotul legii conceput de Moise era strbtut de curent electric. Vehicule pentru orice mediu folosite de zei n pustiu. Potopul fusese planificat. De ce aveau nevoie zeii de anumite metale?

Biblia este plin de enigme si contradictii.

Astfel, Facerea ncepe cu crearea Pmntului, actiune care din punct de vedere geologic este relatat fidel. Totusi, de unde a stiut cronicarul c mineralele au precedat vegetalele, iar acestea din urm au luat nastere naintea animalelor?

S facem omul dup chipul si dup asemnarea noastr, scrie n prima carte a lui Moise.

De ce vorbeste Dumnezeu la plural? De ce spune el noi, si nu eu? De ce noastre, si nu meu? Suntem ndrepttiti s credem c singurul Dumnezeu ar fi trebuit s vorbeasc oamenilor despre el la singular, si nu la plural.

Iar dup ce au nceput a se nmulti oamenii pe pmnt si li s-au nscut fiice, fiii lui Dumnezeu, vznd c fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit (Facerea, VI, 1-2).

Cine poate s rspund la ntrebarea care fii ai lui Dumnezeu le-au luat de sotii pe fiicele oamenilor? Vechiul Israel nu cunostea doar dect un singur si sfnt Dumnezeu. De unde apar acesti fii ai lui Dumnezeu?

n vremea aceea se ivir pe pmnt uriasi, mai cu seam de cnd fiii lui Dumnezeu ncepuser a intra la fiicele oamenilor si acestea ncepuser a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime (Facerea, VI, 4).

Iat-i c apar din nou acesti fii ai lui Dumnezeu care se amestec printre oameni. si iat c aici este, de asemenea, vorba pentru prima dat de uriasi. Uriasi apar mereu si pretutindeni, n mitologiile din rsrit si apus, n legendele de la Tiahuanaco si n epopeile eschimosilor. Uriasii apar fantomatic n mai toate scrierile din vechime. S-ar prea, asadar, c au existat.

Ce soi de fiinte or fi fost oare acesti uriasi? O fi vorba cumva de strmosii nostri? Poate c ei sunt cei care au cldit acele gigantice constructii de piatr, mutnd de colo-colo, parc n joac, blocuri enorme. Sau este vorba de cosmonauti stpni pe tehnic veniti de pe alt planet?

Un lucru e sigur: Biblia vorbeste de uriasi si i desemneaz drept fii ai lui Dumnezeu, si acesti fii ai lui Dumnezeu triesc printre oameni, mperechindu-se cu fiicele oamenilor.

Moise ne mprtseste pe larg, cu toate amnuntele si ntr-o relatare emotionant, n Facerea, cap. 19, catastrofa de la Sodoma si Gomora. Dac privim prin prisma cunostintelor noastre actuale evocrile biblice, e cu totul limpede c imaginile pe care ni le sugereaz nu par deloc fantastice.

Doi ngeri sosesc pe sear la Sodoma, tocmai cnd btrnul Lot se aa la portile cettii. n chip evident, Lot i astepta pe cei doi ngeri, care, dealtfel, se dovedir curnd a fi niste oameni, pe care el i recunoaste si-i pofteste ospitalier s nnopteze n casa sa. Destrblatii cettii, relateaz Biblia, doresc atunci s-i cunoasc pe strini. Acestia se dovedesc ns

capabili ca printr-un singur gest s-i oblige pe bstinasii viciosi s renunte la poftele lor si zurbagiii sunt pur si simplu nlturati.

ngerii spune Biblia (Facerea, XIX, 12-14) i cer struitor lui Lot s prseasc ct mai grabnic orasul, mpreun cu sotia, fiii si fiicele sale, cu ginerii si nurorile sale, cci orasul, l previn ei, va fi n curnd nimicit. Familia, lund totul ca o glum nesbuit a btrnului Lot, nu. acord acestei stranii invitatii ncrederea cuvenit. Dar s revenim la cuvintele lui Moise: Iar n revrsatul zorilor grbeau ngerii pe Lot, zicnd: Ia scoal, ia-ti femeia si pe cele dou fete ale tale pe care le ai si iesi, ca s nu pieri si tu pentru nedrepttile cettii! Dar fiindc el zbovea, ngerii, din mila Domnului ctre el, l-au apucat de mn pe el si pe femeia lui si pe cele dou fete ale lui. si, scotndu-l afar, unul din ei a zis: Mntuieste-ti suetul tu! S nu te uiti napoi, nici s te opresti n cmp, ci fugi la munte, ca s nu pieri cu ei! Grbeste dar si fugi acolo: c nu pot s fac nimic pn nu vei ajunge tu acolo (Facerea, XIX, 15, 16, 17 si-22).

Nu exist nici o ndoial, n lumina relatrilor biblice, c cei doi strini,

ngerii, dispuneau de puteri necunoscute locuitorilor orasului. Felul sugestiv n care zoresc ei familia lui Lot s prseasc acele locuri d, de asemenea, de gndit. Cnd tata Lot ezit, ei l apuc de mini si l scot afar din oras.

Trebuie s fi fost o problem de minute! Lot trebuia, asa cum i ordonaser ei, s se refugieze n munti fr a mai ntoarce capul.

Se pare c tata Lot nu avea un respect nemrginit fat de ngeri, pentru c si permitea tot timpul fel de fel de obiectii.Dar nu voi putea s fug pn n munte, ca s nu m ajung primejdia si s nu mor (Facerea, XIX, 19). Putin mai trziu, ngerii i destinuie c nu-i pot fi de nici un ajutor dac refuz s-i asculte.

Ce s-a ntmplat, n fond, la Sodoma? Ne vine greu s credem c Atotputernicul ar fi fost legat de un plan cu termene fixe. De ce, n acest caz, ngerii erau att de grbiti? Sau poate, totusi, distrugerea orasului era cumva prevzut cu o precizie de minute de ctre o putere misterioas? Poate c numrtoarea invers ncepuse deja si ngerii stiau acest lucru? n cazul acesta, evident, scadenta distrugerii nu mai putea fi amnat. Nu exista oare o metod mai simpl pentru salvarea familiei Lot?

De ce trebuiau ei s mearg neaprat pe munte? si de ce pentru nimic n lume nu le era ngduit fugarilor s ntoarc mcar o dat capul?

S-ar prea c sunt ntrebri nepotrivite pentru o cercetare serioas. Totusi, de cnd asupra Japoniei au fost aruncate dou bombe atomice, stim ce fel de distrugeri provoac ele; stim, de asemenea, c fiintele expuse direct radiatiilor pier sau sunt doborte de boli incurabile.

S o spunem pe sleau: Sodoma si Gomora au fost distruse pe baza unui plan, deci intentionat, printr-o explozie nuclear. Poate c ngerii ne continum noi speculatiile intentionau, pur si simplu, s distrug materiale fisionabile primejdioase, dar n orice caz voiau s nimiceasc o populatie care le era ostil. Momentul declansrii exploziei era dinainte si precis stabilit. Cei care urmau s scape trebuiau precum familia Lot s se adposteasc un timp n munti, la o deprtare de mai multi kilometri de centrul exploziei.

Este stiut c peretii stncosi absorb radiatiile cele mai puternice, mai primejdioase. Dar dup cum se stie sotia lui Lot s-a ntors si a privit ndrt, deci n directia globului solar atomic. Nu este de mirare c ea s-a prbusit moart pe loc. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioas si foc (Facerea, XIX, 24).

Relatarea catastrofei se termin n Biblie (Facerea, XIX, 27-28) n felul urmtor: Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineat si s-a dus la locul unde sttuse naintea Domnului si, cutnd spre Sodoma si Gomora si spre toate mprejurimile lor, a vzut ridicndu-se de la pmnt fumegare, ca fumul dintr- un cuptor.

Noi nu putem fi la fel de creduli ca si strmosii nostri. Cu toat bunvointa, nu mai putem crede ntr-un Dumnezeu atotstiutor, atotputernic, omniprezent, pe lng care timpul se scurge fr s-l ating si care, totusi, nu este stpnul viitorului. Dumnezeu a creat omul si s-a declarat satisfcut de opera sa. si, totusi, el va regreta mai trziu fapta sa, pentru c acelasi creator va h