CURSUL NR. 14

EFICIENŢA ECONOMICĂ A STUDIILOR ERGONOMICE

14.1.Modul de abordare şi conţinutul studiilor ergonomice

Implicaţiile de ordin ergonomic într-o întreprindere îmbracă o mulţime de aspecte, a căror tratare diferă de la caz la caz. Ţinând cont de definiţia ergonomiei, se poate face totuş o concentrare a acestor aspecte. Astfel, se întâlnesc aspecte care privesc adaptarea omului la muncă şi aspecte care privesc adaptarea muncii la om.

În cazul când se abordează aspecte privind adaptarea omului la muncă, studiile se vor referi la :-precizarea celor mai importante profesiuni care se găsesc în întreprindere şi îndeosebi a acelora care necesită o solicitare fizică sau psihică ridicată;-stabilirea aptitudinilor necesare fiecărei profesiuni;-întocmirea unei monografii profesionale pentru profesiuni cu pondere ridicate, precum şi pentru cele care necesită un grad sporit de dificultate;-stabilirea seturilor de teste necesare selecţiei profesionale;-organizarea unor testări corespunzătoare;-îndrumarea profesională permanentă.

Aspecte privind adaptarea muncii la om pot fi tratate la nivelul locului de muncă, la nivelul secţiei sau la nivelul întreprinderii.

Studiul ergonomic la nivelul locului de muncă presupune:-alegerea pentru studiu a locurilor de muncă ce se regăsesc în număr mare în întreprindere şi care au o productivitate scăzută în comparaţie cu altele;-înregistrarea metodei de lucru existente;-verificarea din punc de vedere ergonomic a utilajului şi a mobilierului cu care lucrează executantul;-determinarea genului de solicitări la care este supus executantul şi stabilirea mărimii acestora;-analiza critică a metodei de lucru existente, având în vedere solicitarea potenţialului uman în limite normale;-elaborarea metodei de lucru îmbunătăţite;-propuneri privind modificarea unor comenzi, scule, dispozitive, mobilier sau propuneri privind dotarea locului de muncăcu scule, dispozitive sau mobilier nou, ca urmare a introducerii noii metide de lucru;-elaberarea unor instrucţiuni precise de lucru pentru noua metodă;-aplicarea, urmărirea noii metode de lucru şi determinarea eficienţei sale economice.

Studiul ergonomic la nivelul sectiei sau atelierului (când acestea sunt delimitate în spaţii închise) presupune:-studiul ergonomic al fiecărui loc de muncă depe teritoriul secţiei sau atelierului;-studiul legăturilor ce există între executanţi (investigaţia de ordin socio-psihologic);-înregistrarea metodei de lucru existente;-determinări privind factorii de ambianţă fizică şi psihică;-verificarea modului de acordare a pauzelor;-analiza critică a situaţiei existente, ţinând cont atât de cerinţele fiecărui loc de muncă, cât şi de cerinţele ansamblului analizat (secţie, atelier);-elaborarea metodei de lucru îmbunătăţite, concretizată în reamplasări ale locurilor de muncă, redistribuiri de atribuţii, modificări ale formaţiilor de lucru etc.;

-propuneri în vederea realizării condiţiilor de ambianţă ţînând cont de locul de locul de muncă cu situaţia cea mai defavorabilă;-eventualele modificări în instrucţiunile de la locurile de muncă, ca urmare a noilor legături funcţionale;-calculul eficienţei economice prezumtive, ca urmare a modificărilor propuse;-aplicarea şi urmărirea noii metode, precum şi determinarea eficienţei sale economice.

Studiul ergonomic la nivelul întreprinderii se abordează de obicei pentru diagnosticarea problemelor în ergonomie. El are un caracter general, indicând compartimentele sau locurile de muncă care necesită o analiză amănunţită, dar şi unele măsuri concrete de îmbunătăţire ce se pot aplica imediat.

În realizarea acestui gen de studiu se recomandă analiza indicatorilor întreprinderii prin prisma activităţii umane (fluctuaţia forţei de muncă, accidentele de muncă, absenţele nemotivate, gradul de morbiditate etc.), cât şi evaluarea organizăriiergonomice a muncii prin intermediul căreia se pot urmări aspecte referitoare la : poziţiile de lucru, spaţiile de acces, spaţiile locurilor de muncă, genurile de solicitări, factorii de ambianţă, construcţia utilajelor etc.

14.2. Eficienţa economică a studiilor ergonomice

Obiectivul principal al elaborării şi aplicării studiilor ergonomice este obţinerea unor rezultate favorabile, atât în ceea ce priveşte indicatorii economici, cât şi în ceea ce priveşte eforturile executanţilor, pe cât posibil cu efectuarea unor cheltuieli materiale cât mai mici. Deci, orice studiu ergonomic, prin măsurile pe care le preconizează trebuie ca, în final, să conducă la soluţii eficiente şi sub aspect economic.

În sensul cel mai general, eficienţa economică a unei soluţii îmbunătăţite se defineşte ca fiind raportul dintre efortul economic (Ee) necesar pentru elaborarea şi implementarea măsurilor propuse în studiu şi efectul economic sau rezultatul economic (Re), obţinut în urma concretizării acestui efort în producţie sau raportul invers al acestora (după caz).

Efortul economic (Ee) reprezintă suma cheltuielilor ocazionate de plata salariilor celor care au efectuat studiul, la care se adaugă cheltuielile materiale pentru punerea în aplicare a noii metode şi se exprimă printr-una din relaţiile :

Ee = C1+C2+C3+C4+C5 [ lei ] (14.1)sauEe = Cm+Cf [ lei ] (14.2)în care :C1 – reprezintă retribuirea specialiştilor şi a colectivului din întreprindere antrenat în

elaborarea studiului şi a colaboratorilor şi a consultanţilor de specialitate (medici, psihologi etc.) din afara întreprinderii (lei);

C2 – costul dispozitivelor, utilajelor şi a altor materiale necesare pentru aplicare (lei);C3 - costul amenajărilor, modificărilor şi a reamplasărilor necesare pentru aplicare

(lei);C4 - valoarea investiţiilor necesare pentru aplicarea noii metode ( lei);C5 - diverse valori sau alte cheltuieli cu asigurarea echipamentului de protecţie etc.

(lei);Cm - valoarea cheltuielilor materiale (lei);Cf - valoa rea cheltuielilor cu forţa de muncă (lei).Mult mai complexă este problema evaluării efectului economic (Rf) în urma aplicării

unei soluţii de îmbunătăţire, datorită faptului că aceasta îmbracă forme variate, multe dintre ele fiind greu de măsurat.

În general, elementele de efect economic se pot exprima valoric prin : creşterea producţiei, economia de muncă, creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost şi beneficiul suplimentar.

Creşterea producţiei (ΔQ) este un indicator de bază în aprecierea efectului economic.Se calculează în două etape:

- creştere a producţiei preliminată prin studiul ergonomic (ΔQpr);ΔQpr = Qpr – Q0 (14.3)

unde:Qpr – este nivelul preliminat al producţiei prin aplicarea studiului, exprimat în unităţi fizice sau în lei ;Q0 – nivelul producţiei înainte de aplicarea soluţiei de îmbunătăţire, exprimat în unităţi fizice sau în lei .

- creşterea producţiei realizată efectiv, după aplicarea studiului ergonomic (ΔQef).ΔQef =Qef – Q0 (14.4)

unde:Qef – nivelul producţiei realizate efectiv după aplicarea studiului ergonomic, exprimată în unităţi fizice sau în lei;Q0 – nivelul producţiei înainte de aplicarea soluţiei de îmbunătăţire, exprimat în unităţi fizice sau în lei .

Economia de muncă (Et) constituie un indicator esenţial în aplicarea eficienţei studiilor de ergonomie, întrucât soluţiile de îmbunătăţire vizează, de regulă, reducerea timpului de muncă prin aplicarea principiilor economiei de mişcări şi prin utilizarea raţională a posibilităţilor lucrative ale omului. În principiu, se referă la reducerea timpului normat pe lucrare sau pe produs şi se calculează conform relaţiei :

Et = Tnî– Tno [minute sau ore ] (14.5)unde:Tnî – este timpul normat realizat cu metoda îmbunătăţită;Tno – este timpul normat realizat cu metoda iniţială.

Creşterea productivităţii muncii (ΔW) reprezintă un obiectiv prioritar al studiilor ergonomice care, prin asigurarea corelaţiei optime posibile între om – maşini şi unelte – mediu ambiant conduc la sporirea productivităţii muncii, concomitent cu reducerea sau eliminarea efortului fizic. Se calculează în două etape astfel:- creşterea productivităţii muncii preliminată (ΔWpr) prin studiul ergonimic, exprimată în unităţi fizice sau în lei/unitate de timp, este dată de relaţia: Qpr Q0

ΔWpr =Wpr — W0 = — ― — (14.6) Tnî Tno

unde:Wpr – este productivitatea prevăzută a se realiza cu soluţia îmbunătăţită ;W0 – este productivitatea realizată în situaţia existentă.- creşterea productivităţii muncii efectiv realizată (ΔWef) după aplicarea studiului ergonomic: Qef Q0

ΔWef =Wef — W0 = — ― — (14.7) Tnî Tno

unde:Wef – este productivitatea realizată efectiv cu soluţia îmbunătăţită ;W0 – este productivitatea realizată în situaţia existentă.

Reducerea preţului de cost (ΔR) constituie o altă formă valorică de exprimare a efectului economic şi se calculează în două etape astfel:-reducerea preţului de cost preliminată prin studiul ergonomic (ΔRpr) :

ΔRpr = Qpr * Pcpr - Qpr * Pco [lei] (14.8)unde :Pcpr – este preţul de cost unitar prevăzut a se obţine prin aplicarea soluţiei îmbunătăţite pe lucrare sau produs (lei);Pco – preţul de cost iniţial, realizat în perioada anterioară aplicării soluţiei de îmbunătăţire (lei).

- reducerea preţului de cost realizată efectiv, după aplicarea studiului ergonomic : ΔRef = Qef * Pcef - Qef * Pco [lei] (14.9)unde :Pcef – este preţul de cost unitar prevăzut a se obţine prin aplicarea soluţiei îmbunătăţite pe lucrare sau produs (lei);

Beneficiul suplimentar (ΔB) reprezintă, de asemenea, o posibilitate de a exprima efectul economic, calculându-se corespunzător celor două etape astfel:- beneficiul suplimentar preliminat prin studiul ergonomic (ΔBpr): ΔBpr = Bpr – B0 [lei] (14.10)Unde:Bpr – este beneficiul prevăzut a se obţine prin aplicarea soluţiei de îmbunătăţire (lei);B0 – beneficiul care se obţine în situaţia existentă (lei).- beneficiul suplimentar realizat efectiv, după aplicarea studiului ergonomic (ΔBef); ΔBef = Bef – B0 [lei] (14.11)unde:Bef– este beneficiul obţinut efectiv prin aplicarea soluţiei de îmbunătăţire (lei).

În concluzie, eficienţa economică a studiilor ergonomice se poate determina prin intermediul următorilor indicatori sintetici de apreciere:

1. Eficienţa economică generală a soluţiei ergonomice (Efg) : Re

Efg = — (14.12) Ee

unde:

Re– este efectul economic;Ee – este efortul economic.

2. Eficienţa economică a muncii de studiu (Efs) : Re — Ee

Efg = ———— (14.13) Cs

unde:CS – reprezintă cheltuielile necesare elaborării studiului ergonomic.

3. Durata de recuperare a cheltuielilor (TS), ocazionate de implementarea studiului ergonomic : Ee

TS = — (14.14) Bunde:B – reprezintă beneficiul exprimat în [ lei/an].