Ergonomie avansata

Master Ergoinginerie Anul 1 - 2014

Tema referatului:

ERGONOMIA CA SISTEM CIBERNETIC

Stundet:Rista Sorin Cristian

ERGONOMIA CA SISTEM CIBERNETIC

Pornind de la cea mai generală definire a unui sistem: „un complex de elemente în interacţiune care vizează un scop uman şi care evoluează în timp”, abordarea sistematică a unor activităţi la care concură mai multe elemente îşi are raţiunea în faptul că acestea sunt studiate în interacţiune şi nu separat, putându-se stabili pentru fiecare element modul de efectuare a sarcinilor în aşa fel încât întregul sistem să-şi realizeze în mod optim scopurile pentru care a fost creat. Un sistem poate fi mai simplu sau mai complicat, în funcţie de numărul de elemente ce intră în acţiune, de complexitatea acestora şi de scopul urmărit: lucrătorul manual şi unealta de lucru; muncitorul şi utilajul cu care lucrează; operatorul ce comandă de la un pupitru o întreagă instalaţie; sunt sisteme în care intră în interacţiune cele două elemente (omul şi mijlocul de muncă), dar cu grade de solicitări diferite.

Bineînţeles că sistemul „operator – echipament tehnic” pune mai multe probleme de rezolvat decât sistemul ”lucrător manual şi unealta sa de lucru” datorită faptului că instalaţia are un grad de complexitate sporit.

Caracteristicile de limitare comune oricărui sistem sunt intrările şi ieşirile din sistem.

Intrările în sistem sunt formate din totalitatea mijloacelor materiale şi informaţionale ce trebuie date sistemului pentru ca acesta să-şi poată realiza obiectivele propuse. Ele pot fi obiective fixe, materiale, diverse forme de energii, informaţii sau acţiuni ale elementului uman asupra echipamentelor (acţiuni de pornire, reglare, oprire etc.).

Ieşirile din sistem reprezintă rezultatul funcţionării sistemului şi sunt materializate prin: produse, servicii sau acţiuni de comunicare sau motorii ale elementului uman.

Intre „intrări” şi „ieşiri” există o strânsă legătură, ieşirile dintr-un element al sistemului condiţionând intrările, totodată ele putând deveni intrări pentru un alt element al aceluiaşi sistem.

Studierea fenomenelor sub formă de sistem, oferă soluţiilor noi valenţe întrucât sunt analizate şi concepute elementele sistemului nu în forma lor independentă, ci ţinându-se seama de interacţiunea dintre ele, realizându-se astfel performanţa optimă a totului unitar (a sistemului).

Într-un sistem, de exemplu om – echipament tehnic, ceea ce este important în final nu sunt nici caracteristicile de performanţă ale utilajului folosit şi nici performanţele omului în general, ci rezultatul final al cuplului om – echipament sau cu alte cuvinte, ce poate produce echipamentul tehnic sub conducerea omului.

În ce priveşte problematica ergonomiei, au fost elaborate diverse modele de cercetare cibernetică sub formă de sistem, cum ar fi: „sistem muncă”, „sistem om - maşină”, „sistem om – maşină – mediu”, „sistem om – producţie”, „sistem om – mijloc de muncă - mediu”, „sistem om / factor activ – echipament tehnic- om / factor pasiv” în departamentele medicale, etc.

Diferenţiate ca mod de complexitate şi de abordare, ele au insă o comportare comună importantă: activitatea de muncă privită în relaţie inseparabilă cu omul, ca subiect şi scop al muncii, vizând crearea condiţiei optime între om şi munca sa.

Sistemele amintite reprezintă un ansamblu organizat de funcţii sau de obiecte, toate într-o anumită ambianţă şi făcând între ele schimburi energetice şi funcţionale. Ele au un număr finit de elemente şi subsisteme, pot să treacă printr-un număr finit de stări, să fie deschise la intrare şi ieşire (deci efectuare), atât în ansamblu, cât şi prin fiecare element şi subsistemele lor. De asemenea, pot avea priorităţi particulare ca de exemplu: memorie, culegere de informaţii, transformări energetice, furnizare de informaţii, elaborare de decizii, operaţii de control şi supraveghere, etc.

În această viziune, fiecare loc de muncă, poate fi considerat că reprezintă unul din sistemele amintite, dotate cu o dominanţă economică, energetică, informaţională, organizatorică sau mixtă.

Îmbunătăţirea procesului de muncă din restaurant pe baza principiilor de ergonomie La început, sfera de cercetare a ergonomiei s-a axat prioritar pe

procesele de muncă din industrie, pe relaţiile om-maşină. Ulterior, aria s-a extins, cuprinzând şi alte activităţi, cum sunt cele din sfera serviciilor, în care sunt antrenaţi un numar tot mai mare de lucrători, cu o pondere însemnată în totalul populaţiei ocupate în economia naţională. De astfel, această categorie de lucrători are o contribuţie deosebită, prin asigurarea unor servicii corespunzătoare cererii, clientelei, la creşterea productivităţii sociale.Primii paşi i-au constituit cercetările privind solicitarea fizică şi nervoasă a lucrătorilor din comerţ pe baza analogiei făcute între relaţiile

om-maşină, cu relaţiile reciproce vânzător -client. Acest lucru a fost posibil deoarece munca din comerţ, în general şi aceea din restaurante, în special, are un caracter ambivalent şi implică o comunicare permanentă între vânzătorul prestator de servicii şi client. Din punct de vedere ergonomic prezintă importanţă tocmai acţiunea lucrătorului asupra clientului şi concretizarea acesteia prin rezultatul muncii care este serviciul prestat. Totodată, ergonomia priveşte procesul de muncă ca un proces complex.

Ergonomia mijloacelor de munca

Amenajarea spaţiilor de muncă din restaurante, dotarea acestora cu utilaje, mobilier şi inventar pentru servire şi de lucru pot asigura un randament sporit din partea lucrătorilor care prestează serviciile. Trebuie găsite cele mai bune soluţii pentru adaptarea mijloacelor de muncă la posibilităţile şi comportamentele umane, la dimensiunile, limitele şi posibilitaţile funcţionale ale omului astfel încât în timpul lucrului într-o poziţie normală a corpului, prin mişcări raţionale (deplasări, întinderi) să se depună un efort normal şi în final să se asigure confort, siguranţă şi randament în munca desfăşurată. Pentru aceasta este necesar să se ţină seama de dimensiunile antropometrice necesare organizării ergonomice a muncii, corespunzător cerinţelor fiecărui loc de muncă şi complexităţii muncii. Se are în vedere că activităţile din restaurant se realizează în general de lucrătorii în poziţie ortostatică şi în permanentă mişcare, consumatorii stând în majoritatea cazurilor la mese. Dimensionarea şi dotarea spaţiilor trebuie să asigure confortul atât pentru lucrător cât şi pentru client în scopul folosiri optime a capacităţii fizice de servire, asigurarea unui flux de servire raţional, comoditatea în servirea mesei, condiţii optime pentru respectarea tehnologiei de servire.

Ergonomia relevă că scopul selecţiei este de a asigura un echilibru optim în relaţiile dintre om şi profesie, dintre om şi procesul de muncă, echilibru care să ducă la realizarea eficientă inscripţionate cu numele produselor pentru care sunt folosite.

Astfel carnea proaspătă se păstrează în frigiderul de carne proaspătă, se pregăteşte pentru a fi preparată pe masa de carne, se tranşează pe tocătorul de carne cu cuţitul de carne. După ce este preparată se montează comanda pe masa special destinată produselor finite.De pe masa de preparare, comanda este luată de ospătar şi este dusă clientului în sala de

servire. Locul (uşa) prin care produsele alimentare intra în bucătărie este diferit de locul prin care ies preparatele (comenzile finale) din bucătărie, evitându-se astfel ciocnirile accidentale. La intrarea în sala de servire există uşi duble, care împiedică zgomotele şi mirosurile neplăcute să pătrundă în sala de consum, dar, de asemenea, permit retragerea veselei şi tacâmurilor murdare din sala de consum pe sensul opus distribuirii comenzilor, evitându-se astfel ciocnirile.Spaţiul cu veselă şi tacâmuri este situat între bucătărie (permitând o aprovizionare rapidă) şi ieşirea din sala de servire.

Bibliografie:

http://documentareonline.ro/pdf_samples/Sample_xJD8h0BUKRkw4AeTel5hTiq.pdf