emil cioran - despre legionari

3
EMIL CIORAN PROFILUL INTERIOR AL CĂPITANULUI Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ n-aveau nici un conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam cu toţii prin desertul românesc, incapabili de orice. Până şi dispreţul ni se părea un efort. Tara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsă reuşită. Te învârteai în aer liber, vacant de trecut şi de prezent, îndrăgind dezmăţul dulce al lipsei de menire. Biata tară era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag. În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existentei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţa se îndrepta spre putere. Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipă că stau de vorbă cu un om într-o tară de fleacuri umane. Prezenta lui era tulburătoare şi n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce, care însoţeşte existentele marcate de fatalitate. De ce n-aş mărturisi că o teamă ciudată mă cuprindea şi un fel de entuziasm plin de presimţiri? Lumea cărţilor mi se descifra inutilă, categoriile inoperante, prestigiile inteligentei, şterse, iar subterfugiile subtilităţii, zadarnice. Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al aşa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era >deştept<, Căpitanul era profund. Dezastrul spiritual al tării derivă din inteligenta fără conţinut, din deşteptăciune. Lipsa de miez a duhului preschimbă problemele în elemente de joc abstract şi răpeşte spiritului latura destinului. Deşteptăciunea degradează până şi suferinţă în flecăreală. Dar Căpitanului, grele şi rare, răsăreau din Soartă. Ele se plămădeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor şi al gândurilor.

Upload: taupalae

Post on 25-Sep-2015

27 views

Category:

Documents


14 download

DESCRIPTION

Emil Cioran

TRANSCRIPT

  • EMIL CIORAN

    PROFILUL INTERIOR AL CPITANULUI

    nainte de Corneliu Codreanu, Romnia era o Sahar populat. Cei aflai ntre cer i pmnt n-aveau nici un coninut, dect ateptarea. Cineva trebuia s vin. Treceam cu toii prin desertul romnesc, incapabili de orice. Pn i dispreul ni se prea un efort. Tara nu ne putea fi o problem dect negativ. n cele mai necontrolate sperane, i acordam o justificare de moment ca unei farse reuite. i Romnia nu era mai mult dect o fars reuit. Te nvrteai n aer liber, vacant de trecut i de prezent, ndrgind dezmul dulce al lipsei de menire. Biata tar era o pauz vast ntre un nceput fr mreie i un posibil vag.

    n noi gemea viitorul. n unul clocotea. i el a rupt tcerea blnd a existentei noastre i ne-a obligat s fim. Virtuile unui neam s-au ntruchipat n el. Romnia din putina se ndrepta spre putere. Cu Corneliu Codreanu am avut doar cteva convorbiri. Am priceput din prima clip c stau de vorb cu un om ntr-o tar de fleacuri umane. Prezenta lui era tulburtoare i n-am plecat niciodat de la el, fr s simt acel suflu iremediabil, de rscruce, care nsoete existentele marcate de fatalitate. De ce n-a mrturisi c o team ciudat m cuprindea i un fel de entuziasm plin de presimiri? Lumea crilor mi se descifra inutil, categoriile inoperante, prestigiile inteligentei, terse, iar subterfugiile subtilitii, zadarnice. Cpitanul nu suferea de viciul fundamental al aa-zisului intelectual romn. Cpitanul nu era >detept

  • Cnd, n 1934, i spuneam ce interesant ar fi expunerea vieii lui, mi rspundea: >Nu mi-am petrecut viaa prin biblioteci. Nu-mi place s citesc. Eu stau aa i m gndesc

  • Fiecare credea a-l nelege. El totui scpa fiecruia. Depise limitele Romniei. nsi micrii i-a propus un mod de via care ntrece rezistenta romneasc. A fost prea mare. nclini uneori a crede c el n-a czut din conflictul mrimii lui cu micimea noastr. Nu este totui mai putin adevrat, c epoca de prigoan a scos la iveal caractere pe care cea mai ncreztoare utopie nu le-ar fi putut bnui. ntr-o naie de slugi el a introdus onoarea i ntr-o turm fr vertebre orgoliul. Influenta lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, ntr-un anumit sens, i pe dumani. Cci acetia din lichele au devenit montri. S-a (l-a) obligat la trie, le-a impus un caracter n ru. Ei n-ajungeau caricaturi infernale, dac mreia Cpitanului n-ar fi cerut o echivalent negativ. Am fi nedrepi cu clii, dac I-am considera ratai. Toi s-au mplinit. Un pas n plus i trezeau gelozia Diavolului. n preajma Cpitanului, nimeni nu rmnea cldu. Peste tar a trecut un fior nou. O regiune uman bntuit de esenial. Suferina devine criteriul vredniciei i moartea, al chemrii. n civa ani, Romnia a cunoscut o palpitaie tragic, a crei intensitate ne consoleaz de laitatea a o mie de ani de neistorie. Credina unui om a dat natere unei lumi, ce las-n urm tragedia antic a lui Shakespeare. i aceasta n Balcani! Pe un plan absolut, dac ar fi trebuit s aleg ntre Romnia i Cpitan, n-a fi ezitat o clip. Dup moartea lui ne-am simit fiecare mai singuri, dar peste singurtatea noastr se ridica singurtatea Romniei. Nici un toc s-l nfig n cerneala nenorocului n-ar putea descrie neansa ursirii noastre. Totui, trebuie s fim lai i s ne mngiem. Cu excepia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii. Avut-am careva vreun gnd s-l fi uitat? >De aici ncolo tara va fi cndus de un mort