Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

CARTEA AM GIRILORĂ

2

Em

il

C

io

ra

nOPERA LUI CIORAN

SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Pe culmile disper riiăedi ia ţ întâi - l934 / prima edi ie postbelic , Humanitas - l990ţ ă

Cartea am girilorăl936 / l99l

Schimbarea la fa a Românieiţăl936 / edi ie rev zut de autor - l990ţ ă ă

Lacrimi şi sfin iţl937 / l99l

Amurgul gândurilorl940 / l99l

Îndreptar p timaă şHumanitas - l99l

SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZĂ

Précis de décomposition Tratat de descompunereGallimard - l949 Humanitas - l992

Syllogismes de l'amertume - l952 Silogismele am r ciunii - l992ă ăLa Tentation d'exister - l956 Ispita de a exista - l992

Histoire et utopie - l960 Istorie şi utopie - l992La Chute dans le temps - l964 C derea în timp - l994ă

Le Mauvais démiurge - l969 Demiurgul cel r u - l995ăDe l'inconvénient d'être né - l973 Despre neajunsul de a te fi n scut - l995ă

Ecartélement - l979 Sfârtecare - l995Exercices d'admiration - l986 Exerciţii de admiraţie - l993

Aveux et anathèmes - l987 M rturisiri şi anateme - l994ăMon Pays - l996 Ţara mea Humanitas - l996

Cahiers - l997 Caiete (3 vol.) - l999-2000

PUBLICISTIC , CORESPONDENĂ Ţ , CONVORBIRIĂ

Singur tate şă i destinHumanitas — l992

ConvorbiriHumanitas — l993

Scrisori c tre cei de-acasă ăHumanitas — l995

3

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

CIORAN

Cartea am giriloră

HUMANITASBUCUREŞTI

4

Em

il

C

io

ra

n

Coperta seriei

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale RomânieiţCIORAN, EMIL Cartea am girilor / Cioraă n. — Bucureşti: Humanitas, 2007ISBN 978-973-50-l658-6 82l.l35.l-4

© HUMANITAS, l992, 2006 EDITURA HUMANITASPiata Presei Libere l, 0l370l Bucureşti, Româniatel. 02l/3l7l8l9 fax 02l/3l7l8 24www.humanitas.roComenzi CARTE PRIN POST : tel. 02Ă l/3ll 23 30, fax 02l/3l3 50 35, C.P.C.E. — CP l4, Bucureştie-mail: cpp@humanitas.rowww.librariilehumanitas.ro

5

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

I

EXTAZ MUZICAL — Simt cum îmi pierd materia, cum cad rezisten ele fizice şi cum m topesc armoniile şiţ ă ascensiunile unor melodii interioare. O senza ie difu-z ,ţ ă un sentiment inefabil m reduc la o sum nedeter-ă ăminat de vibra ii, de rezonan e intime şi de sonorit iă ţ ţ ăţ înv luitoare.ă Tot ce am crezut în mine individuat, izolat într-o singur tate material , fixat într-o consisten fizic şiă ă ţă ă determinat într-o structur rigid , pare a se fi rezolvată ă într-un ritm de o seduc toare fascina ie şi de o fluidita-ă ţte insesizabil . Cum aş putea prin cuvinte s descriuă ă cum cresc melodiile, cum vibreaz tot corpul, integrată într-o universalitate de vibra ii, evoluând în sinuozit iţ ăţ atr g toare, cu farmec de irealitate aerian ? Am pier-ă ă ădut în momentele de muzicalizare interioar atrac iaă ţ înspre materialit i grele, am pierdut substan a mine-ăţ ţral , acea împietrire care m lega de o fatalitateă ă cosmi-c , pentru a m avânta în spa iul cu miraje, f ră ă ţ ă ă a avea conştiin a iluziei lor, şi cu visuri, f r s mţ ă ă ă ă doar irea-litatea lor. Şi nimeni nu va în elege vrajaă ţ irezistibil a melodiilor interioare, nimeni nu va sim iă ţ exaltarea şi beatitudinea, dac nu se va bucura deă aceast irealita-te, dac nu va iubi visul mai mult decâtă ă o eviden . Starea muzical nu este o iluzie, fiindc niciţă ă ă o iluzie nu poate da o certitudine de o aşa amploare, şi nici o sen-za ie organic — de absolut, de tr ireţ ă ă incomparabil , semnificativ prin sine şi expresiv înă ă ă esen a sa. ţ În aceste clipe când r suni în spa iu şi cândă ţ spa iul r su-n în tine, în aceste momente de torentţ ă ă sonor, de pose-sie integral a lumii, nu pot s mă ă ă întreb decât pentru ce întreag aceast lume nu suntă ă

6

Em

il

C

io

ra

neu? Nimeni n-a încer-cat cu intensitate, cu o nebun şiă cu o incomparabil intensitate, sentimentul muzical ală existen ei, dac n-a avut dorin a acestei absoluteţ ă ţ exclusivit i, dac n-a fost de un iremediabilăţ ă imperialism metafizic, când ar dori spargerea oric roră grani e care separ lumea de eu. Starea muzicalţ ă ă asociaz , în individ,egoismul absolut cu cea mai înaltă ă generozitate. Vrei s fii numai tu, dar nu pentru ună orgoliu meschin, ci pentru o voin su-prem deţă ă unitate, pentru spargerea barierelor individu-a iei, nuţ în sensul de dispari ie a individului, ci de dis-pari ie aţ ţ condi iilor limitative impuse de existen a aces-tei lumi.ţ ţ Cine n-a avut senza ia dispari iei lumii, ca realitateţ ţ limitativ , obiectiv şi detaşat , cine n-a avut senza iaă ă ă ţ unei absorbiri a acestei lumi în elanurile lui muzicale, trepida ia şi vibra ia lui, acela nu va în elege niciodatţ ţ ţ ă semnifica ia acelei tr iri în care totul se redu-ce la oţ ă universalitate sonor , continu , ascensional , cuă ă ă evolu ii spre în l imi, într-un haos pl cut. Şi ce esteţ ă ţ ă starea muzical decât un haos pl cut, ale c rui ame eliă ă ă ţ sunt beatitudini şi ale c rui ondula ii sunt încânt ri?ă ţ ă Vreau s tr iesc numai pentru aceste clipe cândă ă simt toat existen a o melodie, când toate r nile fiin eiă ţ ă ţ mele, toate însânger rile l untrice, toate lacrimileă ă nev rsate şi toate presim irile de fericire pe care le-amă ţ avut sub ceruri de var , cu eternit i de azur,s-auă ăţ adunat şi s-au topit convergen de sunete, într-unţă avânt melodios şi cald şi sonor comuniuneă ă universal .ă M încânt şi m omoar de bucurie misterul muzi-ă ă ă ăcal care zace în mine,care îşi arunc reflexe în ondula-ăiile melodioase, care m destram şi îmi reduce sub-ţ ă ă

stan a la ritm pur. Am pierdut substan ialitatea, acelţ ţ ireductibil care-mi d dea proeminen şi contur, careă ţă m f cea s m cutremur în fa a lumii, sim indu-mă ă ă ă ţ ţ ă abandonat şi p r sit, într-o singur tate de moarte, şiă ă ă

7

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

am ajuns la o dulce şi ritmic imaterialitate, când n-areă nici un rost s -mi mai caut eul, fiindc melodizareaă ă mea, convertirea în melodie, în ritm pur m-a scos din relativit ile obişnuite ale vie ii.ăţ ţ Voin a mea cea mare, voin a mea persistent , inti-ţ ţ ăm , consumatoare şi epuizant , ar fi s nu m reîntorcă ă ă ă niciodat din st rile muzicale, s tr iesc exaltat, vr jită ă ă ă ă şi înnebunit be ie de melodii, într-o ebrietate de sonori-ţt i divine, s fiu eu însumi o muzic de sfere,oăţ ă ă explozie de vibra ii, un cântec cosmic, o în l areţ ă ţ spirale de rezo-nan e. Cântecele triste ii înceteaz aţ ţ ă mai fi dureroase în aceast be ie şi lacrimile devină ţ arz toare ca în momen-tul supremelor revela iiă ţ mistice. Cum de pot uita lacri-mile interne ale acestor beatitudini? Ar trebui s mor, pentru a nu mai reveniă niciodat la alte st ri. În ocea-nul meu l untric picură ă ă ă tot atâtea lacrimi câte vibra ii mi-au imaterializat fiin a.ţ ţ Dac aş muri acum, aş fi omul cel mai fericit. Amă suferit prea mult pentru a nu avea unele fericiri insuportabile. Şi fericirea mea este atât de cutremurat , atât de n p dit de v p i, str b -tut deă ă ă ă ă ă ă ă ă vârtejuri, de senin t i, de transparen e şi deă ăţ ţ dezn dejdi, încât, adunate toate în avânturi melodice,ă m încânt într-o beatitudine de o bestial intensitateă ă ă şi de o demonic unicitate. Nu po i tr i pân în r d -ă ţ ă ă ă ăcini sentimentul muzical al existen ei, dac nu po i su-ţ ă ţporta acest tremur inexprimabil, de o ciudat adânci-ăme, nervos, încordat şi paroxist. S tremuri pân acolo,ă ă pân unde totul devine extaz. Şi acea stare nu e muzi-ăcal dac nu e extatic .ă ă ă Extazul muzical este o revenire la identitate, la origi-nar, la r d cinile primare ale existen ei. În elă ă ţ r mâne numai ritmul pur al existen ei, curentulă ţ imanent şi or-ganic al vie ii. ţ Aud via a. De aici începţ toate revela iile.ţ

8

Em

il

C

io

ra

n — Numai în muzic şi în iubire exist bucuria de aă ă muri, str fulgerarea de voluptate când sim i c moriă ţ ă deoarece nu mai po i suporta vibra iile interne. Şi teţ ţ bucur gândul unei mor i subite, care te-ar scuti s maiă ţ ă supravie uieşti acelor momente.Bucuria de a muri,ţ care n-are nici o leg tur cu ideea şi conştiin a obse-ă ă ţdant a mor ii, se naşte în marile experien e deă ţ ţ unicita-te, când sim i perfect cum acea stare nu se vaţ mai reîn-toarce niciodat . În muzic şi-n iubire suntă ă numai sen-za ii unice; cu toat fiin a î i dai seama cţ ă ţ ţ ă ele nu se vor mai putea reîntoarce şi regre i din totţ sufletul via a de fiecare zi la care vei reveni dup ele.ţ ă Ce voluptate admi-rabil este aceea care se naşte laă gândul c ai putea muri în asemenea clipe, ă c prină acest fapt n-ai pierdut clipa. C ci este o pierdere infinită mai mare, în reîntoar-cerea la existen a zilnic dupţ ă ă asemenea clipe, decât stingerea definitiv . Regretul deă a nu muri în culmile st rii muzicale şi ale celei eroticeă ne înva cât avem de pierdut ţă tr indă . În momentul în care am concepe rever-sibilitatea st rii muzicale şiă erotice, când ne-am p -trunde organic de ideea uneiă posibilit i de retr ire şi când unicitatea ne-ar p rea oăţ ă ă simpl iluzie, n-am mai putea vorbi de bucuria de aă muri, ci am reveni la senti-mentul imanen ei mor ii înţ ţ via , care nu face din aceasta decât un drum spreţă moarte. Ar trebui s culti-v m st rile unice, st rile peă ă ă ă care nu le mai putem con-cepe şi sim i ca reversibile,ţ pentru a ne g si o moarte în volupt i.ă ăţ Muzica şi iubirea nu pot învinge moartea, fiindcă este, în esenta lor, tendin a de apropiere de moarte, cuţ cât câştig în intensitate. Ele pot fi considerate caă arme împotriva mor ii numai în fazele minore.O muzicţ ă liniş-tit şi o iubire calm constituie mijloace de luptă ă ă împo-triva ei. Nu exist o înrudire între iubire şiă moarte, pre-cum nu exist nici o înrudire între muzică ă şi moarte, ci rela ia între ele se stabileşte printr-un ţ salt;

9

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

care poate s fie numai o ă impresie, dar care, interior, nu are mai pu in semnifica ia unui salt. Saltul erotic şiţ ţ saltul mu-zical în moarte! Întâiul te arunc din cauzaă unei pleni-tudini insuportabile, iar al doilea din cauza unor vibra- ii totale, ce sfarm rezisten eleţ ă ţ individua iei. Faptul c s-au g sit oameni care s seţ ă ă ă sinucid din cauza imposi-bilit ii de a mai suportaă ăţ nebuniile iubirii reabiliteaz genul uman, precum îlă reabiliteaz nebuniile pe care le încearc omul înă ă tr irea muzical . Este un criminal acel ce nu în elege şiă ă ţ nu simte muzica, întocmai ca acel ce nu simte c ară putea face crime în astfel de momen-te. Toate st rile n-au valoare şi nu exprim o adâncimeă ă extraordinar decât întru cât duc la regretul de a nuă muri. Sentimentul cel mai profund de via l-ar atingeţă acela care, în fiecare moment, ar sim i cum moare dinţ cauza st rilor lui. Deşi pentru to i moartea începe deo-ă ţdat cu via a, nu to i au sentimentul c mor în fiecareă ţ ţ ă clip .ă S realizezi încontinuu un salt muzical şi un saltă erotic în moarte! Sau acest salt s derive din singur -ă ătatea ta, care s fie singur tatea fiin ei, singur tateaă ă ţ ă ultim . Cum de mai pot exista ă alte singur t i decâtă ăţ aceste singur t i, şi cum de mai pot exista alte triste iă ăţ ţ decât aceste triste i? Ce-ar fi bucuriile mele f r triste-ţ ă ăile mele şi ce-ar fi lacrimile mele f r triste ile şi f rţ ă ă ţ ă ă

bucuriile mele? Şi cântul meu, ce-ar fi f r pr p stiileă ă ă ă mele şi misiunea mea, f r dezn dejdea mea?ă ă ă

— Blestemat fie clipa în care via a a început s iaă ţ ă o form şi s se individueze; c ci de atunci a începută ă ă sin-gur tatea fiin ei şi durerea de a fi numai tu, de a fiă ţ p -r sit. Via a a voit s se afirme prin individua ie;ă ă ţ ă ţ uneori a reuşit, şi atunci a ajuns la imperialism, iar alteori n-a reuşit, şi atunci a ajuns la singur tate, deşiă pentru o viziune mai adânc imperialismul nu esteă

10

Em

il

C

io

ra

ndecât o for-m prin care fiin a fuge de singur tate.ă ţ ă Aduni, cucereş-ti, câştigi şi lup i pentru a fugi de tine,ţ pentru a- i în-vinge întristarea de a nu exista, în modţ real, decât tu însu i. C ci singur tatea este o probţ ă ă ă pentru realitatea fiin ei tale, iar nu pentru realitateaţ vie ii în genere. Sen-timentul de singur tate creşte cuţ ă atât mai mult cu cât creşte sentimentul de irealitate a vie ii. De când via a a vrut s fie mai mult decât simplţ ţ ă ă poten ialitate şi s-a actualizat în indivizi,de atunci s-aţ n scut teama de uni-citate şi frica de a fi singur, iară dorin a fiin ei individu-ale de a dep şi acest blestematţ ţ ă proces nu exprim de-cât fuga de singur tate, deă ă singur tatea metafizic , în care te sim i p r sit nuă ă ţ ă ă numai în câteva elemente, ci organic şi esen ial, înţ natura ta. De aceea, singur tatea înceteaz a mai fi ună ă atribut al fiin ei numai când aceast fiin înceteaz deţ ă ţă ă a mai fi.

DESPRE FERICIREA DE A NU FI SFÂNT — O înde-lungat durere nu te poate face decât imbecil sauă sfânt. Pentru nimeni ins nu este o problem elementulă ă prim al alternativei, fiindc nimeni nu se poate teme şiă ni-meni nu se poate bucura de o eventuală imbecilizare,de o paralizare a tuturor sim urilor dintr-oţ prea mare durere. Nu te temi şi nu te bucuri de o astfel de stare, deoarece ştii c în ea fiind excluse lucidit ile,ă ăţ o compa-ra ie cu st rile anterioare nu eţ ă posibil ,precum nu e posibil nici o infiorare pentruă ă destinul t u. Dar de câte infior ri nu este cuprinsă ă sufletul unui om la gândul c ar putea deveni sfânt şiă câte temeri adânci nu-l n p -desc la presim ireaă ă ţ obscur a sfin eniei în care-l va arunca durerea?ă ţ Nimeni nu vrea s moar în imbecili-tate, precumă ă nimeni nu vrea s tr iasc in sfin enie. Dar când deviiă ă ă ţ sfânt, f r s vrei î i faci din destin o misiune şi dintr-oă ă ă ţ fatalitate un scop.

11

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Presim irile şi treptele sfin eniei sunt groaznice, nuţ ţ sfin enia în sine. Ele provoac înfior ri inexplicabile,ţ ă ă care sunt cu atât mai mari cu cât apar în tinere e.ţ Atunci te doare gândul c via a se va opri în tine îna-ă ţinte de a muri, c ea se va opri în tine pe culmile su-ăpremelor lucidit i, când vei vedea totul atât de clar,ăţ încât întunericul însuşi va str luci pan la orbire. Esteă ă atâta renun are în sfin enie, încât tinere ea unui om,ţ ţ ţ oricât ar fi de îndurerat , nu se poate împ ca s tr ias-ă ă ă ăc f r surprizele pl cute ale mediocrit ii. C vei ajun-ă ă ă ă ăţ ăge la un moment dat când nu vei mai putea fi mediocru în nici un fel, stare în care nu mai ai nici o leg tur cu via a, nu po i avea decât regrete,şi teă ă ţ ţ chinuie gândul câ în starea de sfin enie nu vei maiţ avea nici regretul vie ii pe care ai pierdut-o şi niciţ speran e pentru a avea dez-n dejdi.ţ ă Teama de a deveni sfânt... Cum s nu te temi de sfin enie, când din tine cre-ă ţdeai s ias numai foc, numai elanuri barbare şi explo-ă ăzii, s creasc visuri de exaltare nem rginit , iar loculă ă ă ă lor observi stagn ri l untrice, opriri ale cursului vie ii,ă ă ţ care te impresioneaz cu semnifica ia lor solemn .ă ţ ă C ci exist ceva solemn în aceste linişti vitale acesteă ă încet ri organice, simptome tulbur toare ale sfin eniei,ă ă ţ st ri în-fior toare de presfin enie.ă ă ţ N-a i sim it cum în voi s-a oprit la un moment datţ ţ via a şi nu v-a durut niciodat ţ ă t cereaă vie ii?ţ N-a i sim it cum instinctele se topesc şi cum se re-ţ ţtrag, ca într-un reflux definitiv? Şi n-a i sim it în acestţ ţ reflux singur tatea de a v fi p r sit via a?ă ă ă ă ţ Sfin enia este acea stare în care omul continu a tr iţ ă ă dup ce via a s-a retras din el, ca o ap dintr-o mare.ă ţ ă Şi de aceea, sufletul unui sfânt seam n unei m riă ă ă p r -site, ă ă în care încape orice. Omului îi este dat să treac de la bucuria de ă a auzi via a la triste ea de a oţ ţ sim i oprindu-se. Este pus atunci în fa a problemei de aţ ţ

12

Em

il

C

io

ra

ntr i în existen al turi sau dincolo de via . Tragediaă ţă ă ţă omu-lui este de a nu putea tr i ă în, ci numai dincoace sau dincolo. De aceea, el nu poate vorbi decât de triumfuri şi de înfrângeri, de câştiguri şi de pierderi, şi tot de aceea nu poate tr i ă în lume, ci se zbate zadarnic între rai şi iad, între în l ri şi între pr buşiri.ă ţă ă Sunt st ri pe care nici m car Dumnezeu nu le poateă ă b nui, deoarece st rile cu adev rat mari nu se pot naş-ă ă ăte decât în imperfec ie. Dezn dejdile m fac superiorţ ă ă oric rei divinit i. Este o pl cere s te gândeşti c nu-ă ăţ ă ă ămai de la imperfec iune se mai poate înv a ceva.ţ ăţ Trebuie s m leg cu toate puterile de imperfec iu-ă ă ţnea mea, de dezn dejdea şi de moartea mea.ă Ce zice i de acel om care nu vrea s aib atâta în e-ţ ă ă ţlepciune încât s dep şeasc suferin a? Dar oare sufe-ă ă ă ţrin ele reale pot fi dep şite? Mai poate exista o valoareţ ă din afar cu care ele s fie apreciate? În zadar seă ă obiec-teaz c suferin a nu-şi are o r d cin ontologică ă ţ ă ă ă ă şi c nu poate fi în eleas ca apar inând structuriiă ţ ă ţ existen ei. Ce valoare poate avea aceast obiec ie, înţ ă ţ fa a unor oa-meni a c ror existen o defineşteţ ă ţă suferin a? Şi dup astfel de chinuri s devii ţ ă ă numai sfânt! S nu merite su-ferin a o recompens mai mare,ă ţ ă recompensa de a muri? Totuşi s ne bucur m c înă ă ă lumea aceasta cel pu in moartea nu e aproximativ .ţ ă Teama de a deveni sfânt sau regretul de a nu muri.

ASUPRA CELUI MAI MARE REGRET — ... asupra regretului de a nu se fi realizat via a ţ pură în mine, de a se infecta de valori, de conştiin , de spirit şi de idei;ţă de a fi fost chinuit de regrete, dezn dejdi, obsesii şiă ă tor-turi; de a se fi sim it murind cu fiecare pas al ei, cuţ fie-care ritm şi cu fiecare moment; de a fi fost torturată în fiecare clip de frica de neant, de gândul nimicnicieiă şi de teama de a exista.

13

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Regretul de a nu fi via a pur , adic regretul de aţ ă ă nu fi via a din mine un cântec, un elan şi o vibra ie, deţ ţ a nu fi o aspira ie pur pân la iluzie şi cald pân laţ ă ă ă ă mângâiere, de a nu fi o beatitudine, un extaz, o moarte de lumin .ă Aş fi vrut ca via a s circule în mine cu o plenitu-ţ ădine insuportabil , cu evolu iile ei anonime de dinain-ă ţtea individua iei, cu dorin ele exclusive ale vie ii de a fiţ ţ ţ numai ea şi cu dorin a vie ii de a fi paralel mor ii. Oţ ţ ă ţ astfel de via s fi palpitat în mine, încât ascensiuneaţă ă ei s fi fost o iradiere, o explozie de raze şi o nebunieă de vibra ii. Totul s se fi integrat în acest triumf alţ ă fiin ei şi totul s nu fi fost decât o muzic , o orgieţ ă ă sonor , atr -g toare şi încânt toare pân la a fiă ă ă ă ă insuportabil . S fi fost iresponsabil de via a care curgeă ă ţ mine, şi prin mine s fi vorbit via a.ă ţ

— Nu exist un mijloc mai eficace de a suporta du-ărerea ca b taia şi autotortura. Te submineaz durerea,ă ă te pr buşeşte şi te scufund ? Loveşte-te, p lmuieşte-ă ă ăte, biciuieşte-te pân la dureri mari şi îngrozitoare.Înă acest fel n-o vei înfrânge, dar o vei suporta şi vei scoate din ea infinit mai mult decât dintr-o acceptare mediocr . Pune- i carnea la b t i, arde-o s ias focă ţ ă ă ă ă din ea, încor-deaz - i nervii şi- i strânge pumnii caă ţ ţ pentru a d râma totul, ca pentru a cuprinde soarele şiă a alunga stelele. Sângele s te str bat în curen i calzi,ă ă ă ţ n prasnici şi ar-z tori, s te fure viziuni roşii şi s teă ă ă ă ame easc un nimb de raze r s rit din tremurul c rnii,ţ ă ă ă ă al nervilor şi al sângelui. S ard tot în tine, pentru caă ă s nu devii blând şi c ldicel din cauza durerii.Înc n-aă ă ă venit timpul în care b t ile, autotorturile şi chinurileă ă proprii s fi dat tot ceea ce ele pot da, deoareceă oamenii înc nu cu-nosc metoda prin care din suferină ţă se poate scoate foc.

14

Em

il

C

io

ra

n Când sim i cum suferin a te domin şi i se insinu-ţ ţ ă ţeaz în toat fiin a ca pentru a te paraliza, cum creşteă ă ţ în tine şi- i opreşte via a în loc, utilizeaz tot ce ai, pen-ţ ţ ătru a arde totul în tine, pentru a- i dinamiza organis-ţmul, pentru a-l înnebuni în exaltare şi a-l ame i în vizi-ţuni fascinatoare. Cu unghiile în carne şi cu biciul pe tine; cu fa a schimonosit ca pentru a plesni, cu ochiiţ ă încrunta i ca-ntr-un moment de groaz , cu priviri r t -ţ ă ă ăcite, roşu şi palid, încearc s opreşti procesul de pr -ă ă ăbuşire, s evi i înecul moral şi paralizarea organic . Ex-ă ţ ăcit toate organele, îmbat -le în dureri noi şi învingeă ă atrac ia spre întuneric din suferin , cu suferin e şi maiţ ţă ţ mari. Un bici poate s scoat dintr-o moarte mai multă ă ă via decât nu ştiu câte volupt i.Loveşte în carneţă ăţ pân va începe s vibreze. Fii sigur c dup aceastaă ă ă ă vei avea mai pu ine regrete şi mai pu ine dezn dejdi.ţ ţ ă Nu uita s te încordezi pân la ultima intensitate.ă ă C ci numai aşa durerea nu te va lichida înainte de vre-ăme. Încordarea s fie atât de mare, încât s i seă ă ţ încleş-teze f lcile, s i se fixeze limba, s i se aduneă ă ţ ă ţ creierul pân acolo, încât s nu ştii dac ceea ce faciă ă ă este t cere sau urlet. Durerea nu poate fi învins decâtă ă prin noi dureri. Ceea ce înseamn c niciodat o mareă ă ă durere nu poate fi dep şit în mod real şi efectiv, ci oă ă putem numai integra sau stratifica în fiin a noastr .ţ ă S sco i din tine prin b t i: fulgere, fum şi praf, şiă ţ ă ă urile, dezn dejdile, triste ile s r sar din tine ca ful-ă ţ ă ă ăgerele, ca fumul şi ca praful. Unii au f cut aceasta pentru împ r ia cerurilor şiă ă ăţ pentru a evita un infern; al ii o fac numai pentru a nu-iţ înghi i acest infern şi, în fine, o alt categorie numaiţ ă pentru a nu-i inghi i infernul lor propriu. ţ O astfel de biciuire se deosebeşte esen ial de auto-ţflagel rile ascetice. Ascetul se biciuieşte pentru aă sc pa de tenta iile vie ii; iar noi, ca s sc p m deă ţ ţ ă ă ă tenta iile mor ii. Unii o fac pentru renun are; al ii,ţ ţ ţ ţ

15

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

împotriva re-nun rii.Nu mi se pare nici eroic şi niciţă dramatic s lup i ca s înfrângi via a din tine, s omoriă ţ ă ţ ă instinctele ca s cl deşti spiritul pe aceste ruine.ă ă Autotortura ca o lupt împotriva vie ii este cevaă ţ criminal; de aici carac-terul inuman al oric rei asceze.ă Dar s te torturezi, s te biciuieşti şi s însângereziă ă ă pentru a învinge o boal şi a st pâni o durereă ă înseamn a te sfâşia pentru a tr i. Şi toate sfâşierileă ă organice n-au valoare, decât dac prin ele ai reuşit să ă amâni moartea. Celor care sufer nu le mai r mâneă ă decât ofensiva împotriva lor. Voi to i, care suferi i, nuţ ţ mai aştepta i mângâieri, fiindc nici nu vin şi nici nu v-ţ ăar ajuta; nu mai aştepta i vindec ri, iluzii şi speran e;ţ ă ţ nu aştepta i nici moartea, fiindc ea vine totdeaunaţ ă prea târziu la oamenii care sufer , ci sfâşia i-v ,ă ţ ă tortura i-v , lovi i în carne pân la sânge, pentru caţ ă ţ ă putregaiul din voi s devin flac r , iar car-nea să ă ă ă ă vibreze ca nervii şi totul, ca-ntr-o halucina ie, s devinţ ă ă un incendiu total al fiin ei,s arde i,fra ilor,pân cândţ ă ţ ţ ă durerile se vor stinge în voi asemenea scânteilor! Nu se poate atenua şi nici nu se poate înfrânge su-ferin a prin concentrare intelectual . Cum o s te po iţ ă ă ţ concentra asupra unei probleme impersonale, când suferin a te cheam în fiecare clip la actualitatea taţ ă ă personal , la existen a ta concret şi individual ? Nuă ţ ă ă exist o salvare prin gând. Şi nu exist , şi din motivulă ă c î i pare inutil s te gândeşti la orice altceva decât laă ţ ă suferin a ta,pe care gândul numai i-o adânceşte, ajun-ţ ţgând la esen aţ suferin ei.Aceia care sus in c s-auţ ţ ă elibe-rat de chinuri prin preocup ri obiective n-auă cunoscut durerea adev rat , ci numai nişte trec toareă ă ă nelinişti spirituale, care n-au avut nici o adâncime şi nici o baz organic .Toate incertitudinile legate deă ă vârst , care dau individului o senza ie de nelinişteă ţ provizorie, n-au nici o valoare. Totul este s aiă sentimentul ireparabilului în esen a şi pe întreaga sferţ ă

16

Em

il

C

io

ra

na vie ii tale. — Gândul lim-pezeşte alte gânduri, dar nuţ limpezeşte suferin ele. C ci pentru aceasta nu existţ ă ă explica ii; sau dac exis-t , ele nu dovedesc nimic şi nuţ ă ă le fac cu nimic mai su-portabile. Filozofia este expresia neliniştii oamenilor im-personali. De aceea ea oferă atât de pu in pentru în ele-gerea tr irilor totale,ţ ţ ă dramatice şi ultime. Pentru cei care, f r s vrea,auă ă ă dep şit via a,filozofia e prea pu in. Nici un gând n-aă ţ ţ suprimat o durere şi nici o idee n-a alungat frica de moarte. De aceea, las gandurile şi în-cepe teroareaă împotriva ta însu i, cu furie şi cu o exal-tare disperat .ţ ă C ci ideile n-au salvat şi nici n-au pr -buşit pe nimeni.ă ă Din centrul fiin ei tale, din zona din care eştiţ iresponsabil, fiindc e prea adânc , izbucneşte într-oă ă explozie feroce, scoate atâta energie din intuneri-cul t u încât s nu mai r mân decât lumin . Şi în de-ă ă ă ă ămonia aceasta,s se nasc în tine mândria de-a nu maiă ă avea idei, ci numai clocot, obsesii şi nebunie. S fii atâtă de frenetic, încât vorbele tale s ard , şi expresiile taleă ă s fie atât de limpezi, încât s semene transparen eiă ă ţ arz toare a lacrimilor. Arunc peste neliniştea ta teroa-ă ărea ta şi f ca în acest fel totul s tremure într-un apo-ă ăcalips intern, zguduitor şi dramatic. Aducându- i întregţ organismul la un nivel atât de ridicat şi la o vibra ieţ atât de mare, ritmul intens şi accelerat înghite durerea în încord rile lui, o topeşte şi o integreaz în evolu iileă ă ţ lui, astfel c o mare nebunie ne scap temporar de oă ă mare durere. Lumea nu s-a convins nici acum c nu exist decâtă ă metode brutale de lupt împotriva durerii, c în acestă ă domeniu este necesar un radicalism dus pân la besti-ăalitate. Dar oare suferin a nu este un fapt bestial? ţSuferin ele sunt inadmisibile, şi cu toate acestea suntţ legate de via mai mult decât bucuriile. Cine areţă regre-tul unei purit i vitale nu poate s nu se sperieăţ ă

17

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

de aces-te pete care sunt suferin ele şi care se întindţ pe sfera vie ii pentru a o întuneca. ţ

— Oare dup mine mai are rost s mai sufere cine-ă ăva? Mai pot exista nelinişti dup neliniştile mele şi du-ăreri dup durerile mele? Sunt oameni n scu i pentru aă ă ţ suporta durerile celor care nu sufer . Demonia vie iiă ţ toarn în ei toate otr vurile pe care ceilal i nu le cu-ă ă ţnosc, toate suferin ele pe care ceilal i nu le-au încercatţ ţ şi toate disper rile pe care ceilal i nu le-au b nuit.ă ţ ă Dac ar putea aceştia, printr-un miracol, s distribuieă ă otr vurile, durerile şi disper rile lor, ar fi destul ca să ă ă fac insuportabil existen a celorlal i oameni. C ci oa-ă ă ţ ţ ămenii nu cunosc decat durerile aproximative, durerile din afar , care sunt inexistente pe lâng durerileă ă legate de individua ie, de structura existen ei întrucâtţ ţ aceasta este individual Numai acele dureri suntă fecunde şi du-rabile, care izvor sc din centrulă existen ei tale, care ira-diaz într-o existen şi crescţ ă ţă imanent în esen a acestei existen e. Sunt dureri careţ ţ ar trebui s opreasc istoria în loc, precum suntă ă oameni dup care istoria nu mai are absolut nici ună sens.Şi m întreb: existen a mea nu face inutilă ţ ă existen a mai departe a acestei lumi?ţ Nu trebuie s ne doar vremelnicia lucrurilor p -ă ă ământeşti sau inexisten a lucrurilor cereşti.C totul esteţ ă supus pieirii, c toate sunt deşarte şi trec toare, c to-ă ă ătul n-are absolut nici o valoare şi nici o consisten ,po iţă ţ avea numai regrete... Dar nu po i avea numai regreteţ când te gândeşti cum, într-o existen atât de redusţă ă în timp şi atât de limitat în spa iu, pot înc pea atâteaă ţ ă dureri, se pot consuma atâtea tragedii şi se pot naşte atâtea disper ri. Dac existen a individual este dispa-ă ă ţ ărent pân la iluzie, pentru ce atunci atâtea triste i,ă ă ţ atâtea renun ri şi atâtea lacrimi? În fa a acestei nedu-ţă ţmeriri crescute pân la dezn dejde, eşti silit s accep iă ă ă ţ

18

Em

il

C

io

ra

nira ionalitatea vie ii f r s po i gândi mai departe.Şiţ ţ ă ă ă ţ nici n-are rost s gândeşti mai departe, fiindc nu exis-ă ăt nici o explica ie. Totul este atât de inexplicabil, încâtă ţ m doare inutilitatea ideilor. ă Nimicnicia acestei lumi, în care durerea se afirm ca realitate, transformă ă negativi-tatea în lege. Cu cât existen a lumii pare maiţ iluzorie, cu atât devine mai real suferin a ca oă ţ compensa ie. Nu exist sc pare de suferin atât câtţ ă ă ţă tr ieşti;dar moartea nu e o solu ie, deoarece ea,ă ţ rezolvând totul, nu rezolv totuşi nimic. Nu se poateă g si lumii nici o explicare şi nici o justificare.ă Vremelnicia, nimicnicia şi z d rnicia ei s ne doar celă ă ă ă mai pu in, precum tot aşa de pu in s ne doar cţ ţ ă ă ă via a ne este dat ca s murim. Dar s ne doar faptulţ ă ă ă ă c într-o astfel de via trebuie s ă ţă ă ştim, în fiecare clip ,ă c vom muri. Când n-ai avea conştiin a mor ii, via a,ă ţ ţ ţ dac n-ar fi un deliciu, în nici un caz n-ar fi o povar . Şiă ă orice via infectat de teama de moarte este oţă ă povar . Î i dai atunci seama şi te îngrozeşti că ţ ă existen , atât de redus în timp şi atât de limitat înţă ă ă spa iu, pot s încap temeri atât de adânci şi atât deţ ă ă periculoase. De ce omului şi s-a dat via a ca s se tea-ţ ăm de moarte şi de ce via a este atât de impur înă ţ ă om? De ce tr im ca s ştim c murim?ă ă ă V d în om un ă tremur al individua ieiţ : nesiguran a şiţ teama vie ii r mase singur prin individualizare, o nesi-ţ ă ăguran şi o team a vie ii care s-a însingurat deţă ă ţ atâtea ori realizându-se în indivizi. — Ce mare e bucuria de a fi învins pentru o clipă triste ea, de a m sim i gol pân la imaterialitate, darţ ă ţ ă nu de un gol ame itor şi halucinant, ci de un gol ce mţ ă înal , ce m avânt şi care m face atât de uşor, peţă ă ă ă cât de greu m-au f cut triste ile.ă ţ Trebuie stabilite metodele unei noi asceze, care să nu ne zboare spre Dumnezeu, ci spre propriile în l imiă ţ

19

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

de care ne-au îndep rtat adâncimile triste ilor noastre.ă ţ Este absurd s renun i la mâncare; dar este tot atât deă ţ absurd s elimini experien a temporal a foamei, cuă ţ ă vo-lupt ile şi imaterialit ile ei. Ca în extazul muzical,ăţ ăţ te apuc o emo ie a în l imilor, o bucurie de a nu maiă ţ ă ţ exista decât avântul şi exaltarea ta. Dar pe când în ex-tazul muzical o plenitudine intern creşte ca un fluxă l untric, în foame un gol te dilat din lips de substan-ă ă ă

şi de rezisten , te avânt , nu cu con inuturi, ci cuţă ţă ă ţ spasme, cu încord ri nervoase, într-un elan absurd şiă nedefinibil. Dac triste ea te atrage înspre p mânt, în-ă ţ ăspre un elementar material, obscur şi adânc, imateriali-tatea foamei te arunc într-un arbitrar total, într-o fan-ătezie şi un joc fascinator de planuri, de o iresponsabili-tate încânt toare. Ce pl cere s po i fi atât de sus, în-ă ă ă ţcât s nu mai po i gândi nimic; ce volupt i rare s po iă ţ ăţ ă ţ uita totul într-o be ie pe culmi şi ce farmec s te p r -ţ ă ă ăseasc durerile în aceste ascensiuni. Aici încep bucurii-ăle oamenilor trişti: când nu mai sunt ei, când şi-au ui-tat triste ile. Întreg tremurul individua iei pare a fi tre-ţ ţcut, din neliniştile şi torturile sale, la un tremur extatic, cu fioruri şi volupt i, la o alt nebunie a individua iei,ăţ ă ţ ale c rei bucurii nu vor face decât s înr d cineze maiă ă ă ă adânc triste ile. ţ O foame încordat , cu exalt ri şi viziuni, iat ce nu-ă ă ăşi poate refuza un om trist ca deliciu temporal, o foame prin care s po i învinge atrac ia material , o foameă ţ ţ ă care s - i produc pl ceri de zbor, pl ceri aeriene, sin-ă ţ ă ă ăgur t i uşoare şi planante, singur t i de zbor.Trebuieă ăţ ă ăţ încercate toate c ile pentru a nu c dea înfrân i de du-ă ă ţrere, triste e şi boal . Şi lupta noastr împotriva lor sţ ă ă ă fie eroismul nostru.

— S ne bucur m c în confuzie putem fi totali, că ă ă ă putem fi totali, c putem s ne actualiz m într-un mo-ă ă ăment toate planurile spirituale şi toate divergen ele.ţ

20

Em

il

C

io

ra

nSt rile de admirabil confuzie intern , care nu implică ă ă ă absolut deloc confuzia în idei, sunt mai aproape de cen-trul nostru subiectiv decât toat diferen ierea deă ţ pla-nuri în care tr im normal. De ce s fiu acumă ă trist,acum vesel, rând pe rând îndurerat, bucuros, disperat sau exaltat? De ce s tr iesc în fragmente deă ă timp, frag-mente de tr iri, când printr-un efort nebună aş putea în fiecare clip s fiu ă ă tot, s fiu actual prină toate realit ile şi posibilit ile mele? Este voluptuoasăţ ăţ ă confuzia aceas-ta care amestec triste ea cu bucuria şiă ţ este cu atât mai voluptuoas , cu cât este o confuzie deă lacrimi. S te schimonoseşti de durerile şi de pl cerileă ă care cresc în acelaşi moment şi s ai înm rmurirea deă ă a nu în elege nimic din aceste lucruri, pe care s leţ ă savurezi într-un elan pervers şi într-un tremur total.Şi aceast confuzie se deosebeşte de acel gen de tr ireă ă total în care adân-cimea te duce pân la esen a unuiă ă ţ fenomen, cum ar fi p trunderea în esen a suferin eiă ţ ţ universale, şi se deo-sebeşte prin topirea, într-o convergen inexplicabil , a diversit ii şi a structuriiţă ă ăţ noastre multipolare. Este una din bucuriile vie iiţ aceast admirabil confuzie, dar este în primul rând oă ă bucurie a oamenilor trişti. Cum s nu te sim i total înă ţ acest extaz al bucuriei şi al triste ii? Î i vine atunci sţ ţ ă arunci din tine buc i, s azvârli organe-le careăţ ă vibreaz , s te avân i în confuzia general şi, mândruă ă ţ ă c în tine confuzia universal s-a realizat pân laă ă ă paroxism, nimic s nu te mai opreasc în avântulă ă haotic de a vibra şi de a clocoti într-o fierbere total . ă

— Nenorocirea omului este c nu se poate defini înă raport cu ceva, c el n-are în existen un punct stabilă ţă şi un centru de determinare. Oscila ia lui între via şiţ ţă spirit îl face s le piard şi pe acestea şi s devină ă ă ă astfel un nimic care doreşte existen a. Animalul acestaţ indi-rect doreşte spiritul şi regretă via a.Omul nu-şiţ

21

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

poate g -si nici un echilibru în lume,fiindc echilibrulă ă nu se câş-tig negând via a, deja tr ind. Acest nimic ceă ţ ă doreşte existen a este rezultatul unei nega ii a vie ii.ţ ţ ţ De aceea, omul are privilegiul de a putea muri oricând, de a re-nun a la iluzia de via din el. Nu esteţ ţă revelatoare pen-tru esen a omului pornirea spreţ decaden ? Cea mai mare parte din oameni decad;ţă numai pu ini se înal . Şi nimic nu este mai întrist torţ ţă ă decât s vezi cum de-cad oamenii. C ci nu teă ă întristeaz numai faptul c în destinul lor po i vedeaă ă ţ viitorul t u, ci te întristeaz în-deosebi prezen aă ă ţ continu a unui putregai în esen a omului.ă ţ Întreg procesul lui de decaden nu este decât oţă suc-cesiv detaşare de existen ; dar nu o detaşareă ţă prin transcenden , prin sublim sau prin renun are, ciţă ţ prin-tr-o fatalitate asem n toare cu aceea care aruncă ă ă la p mânt un fruct putred dintr-un pom. Oriceă decaden este o deficien în existen şi o pierdereţă ţă ţă de existen , încât singur tatea omului este în acelaşiţă ă timp o singu-r tate a nimicului şi o singur tate a firii.ă ă Când te gândeşti mult asupra omului, asupra con-di iei lui particulare în lume, te apuc o nem rginitţ ă ă ă am r ciune. S - i dai seama în fiecare clip c tot ceeaă ă ă ţ ă ă ce faci tu este fructul condi iei tale particulare; cţ ă toate gesturile absurde, sublime, riscate sau groteşti, toate gândurile, triste ile, bucuriile şi pr buşirile, toateţ ă ela-nurile şi toate înfrângerile sunt rezultate numai din forma ta particular de existen , c dac ai fi fostă ţă ă ă orice altceva decât om nu le-ai fi f cut, s ai în fiecareă ă clip in conştiin aceast particularitate a condi iei, să ţă ă ţ ă te obsedeze absurdul formei umane de existen — în-ţăseamn a te dezgusta de fenomenul uman în aşaă m su-r , încât doreşti s devii orice, numai om nu.ă ă ă Obsesia de fiecare clip a absurdului uman face deă dou ori existen a insuportabil : ca via concepută ţ ă ţă ă biologic şi ca via deviat în form uman . Aceastţă ă ă ă ă

22

Em

il

C

io

ra

nform este un paradox în lume. Şi oamenii au pl tită ă scump paradoxul formei lor de existen , l-au pl tit cuţă ă prea multe sufe-rin e, cu inadmisibile suferin e într-oţ ţ lume, ea îns şi, inadmisibil .ă ă — Este atât de greu s treci peste lipsa de n dejdeă ă din suferin , încât nu po i privi cu dispre iluzia creş-ţă ţ ţtinilor de a-şi fi atenuat suferin ele lor prin compara iaţ ţ continu cu suferin ele lui Isus. Dar ce po i face, cândă ţ ţ n-ai g sit nici un mijloc de a nu fi singur în durere? Şiă apoi, când ai memoria atâtor suferin e trecute şi pre-ţsentimentul atâtor dureri viitoare, chinurile c rui om i-ă ţar putea îndulci amarul chinurilor proprii? Isus n-a suferit pentru to i oamenii; c ci dac-ar fi suferit atât deţ ă mult pe cât se spune, dup el n-ar fi trebuit s maiă ă existe dureri. Or, se pare c to i oamenii care au venită ţ dup Isus, f r s fie salva i prin suferin a lui, n-au f -ă ă ă ă ţ ţ ăcut, prin chinuri, decât s adauge contribu ia lor la in-ă ţfinitul suferin ei umane, pe care Cristos nu l-a pututţ realiza. Într-adev r, pu in a avut de suferit Isus, pentruă ţ ca noi s mai avem atâta de îndurat. Dac ar fi suferită ă în natura lui divin , dup el n-ar mai fi putut existaă ă suferin e. Dar Isus n-a suferit decât ca om — şi astfelţ suferin a lui n-a putut r scump ra decât atât de pu in,ţ ă ă ţ deşi a mângâiat pe mul i, f r s poat mângâia însţ ă ă ă ă ă pe cei mai singuri. Aceştia nu şi-au g sit mângâiereaă decât în propriul lor chin şi nu şi-au g sit liniştea decâtă în suferin e şi mai mari. Isus n-a venit pentru cei maiţ sin-guri, ci numai pentru cei singuri. Pân acum, nu s-aă g sit un Dumnezeu al celor mai singuri, al celor abso-ălut singuri, fiindc pân acum nimeni n-a g sit mângâ-ă ă ăierile care ar putea face mai pu in nefericite acesteţ fiin- e. Ah! Lumea asta, care nu şi-a g sit pân acumţ ă ă decât un mântuitor!

23

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Numai suferin a schimb pe om. Toate celelalteţ ă experien e şi fenomene nu reuşesc s modificeţ ă esen ial temperamentul cuiva sau s -i adânceascţ ă ă anumite dis-pozi ii pân la a-l transforma integral. Dinţ ă câte femei echilibrate n-a f cut suferin a sfinte?Absolută ţ toate sfin-tele au suferit dincolo de orice închipuire. Transfigura-rea lor n-a fost opera interven iei divine,ţ nici a lecturii nici chiar a singur t ii, luat ca atare.ă ăţ ă Suferin a de fiecare clip , o suferin monstruoas şiţ ă ţă ă durabil , le-a revelat lumi pe care nimeni nu le poateă b nui, le-a in-tensificat şi le-a adâncit, cum nu reuşeşteă s intensifice şi s adânceasc via a sufleteasc a unuiă ă ă ţ ă om normal, o existen întreag de medita ie. Un omţă ă ţ care are bleste-matul şi inepuizabilul privilegiu de a putea suferi abso-lut încontinuu se poate dispensa pentru tot restul vie ii lui de c r i, de oameni, de idei şiţ ă ţ de orice gen de infor-ma ie, deoarece faptul pur de aţ suferi este suficient pentru a dispune la medita ieţ continu , are în sine des-tule rezerve pentru a faceă inutil orice contribu ie din afar .ă ţ ă Oamenii n-au în eles c împotriva mediocrit ii nuţ ă ăţ se poate lupta decât cu suferin a. Nu schimbi mare lu-ţcru prin cultur sau prin spirit; dar modifici inimagina-ăbil de mult prin durere. Singura arm împotriva medio-ăcrit ii este suferin a. Prin ea schimbi temperamente,ăţ ţ concep ii, atitudini şi viziuni, schimbi direc ii de exis-ţ ţten , deoarece orice suferin mare şi durabilţă ţă ă afectea-z fondul intim al fiin ei.Modificând fondulă ţ intim al fiin- ei, ea modific implicit şi raportul acesteiaţ ă cu lumea. Este o schimbare de perspectiv , deă în elegere şi de sim ire. Dup ce ai suferit mult, î i vineţ ţ ă ţ imposibil s - i mai dai seama de perioada de via înă ţ ţă care n-ai suferit; c ci orice suferin te înstr ineaz deă ţă ă ă dispozi iile tale naturale, te aduce într-un plan deţ existen str in aspi-ra iilor tale fireşti. Astfel, dintr-unţă ă ţ om n scut pentru via , suferin a face un sfânt, şi înă ţă ţ

24

Em

il

C

io

ra

nlocul tuturor iluziilor lui întinde pl gile şi cangrenaă renun rilor. Întreaga ne-linişte ce urmeaz suferin eiţă ă ţ men ine pe om într-o ten-siune în care nu mai poate fiţ mediocru. Un popor întreg ar putea fi modificat prin suferinţă şi nelinişte, printr-un tremur continuu,chinuitor şi per-sistent. Indolen a, scepticismul vulgar şi imoralismulţ superficial pot fi distruse prin team , printr-o nelinişteă total , printr-o teroare fecund şi o suferin general .ă ă ţă ă Dintr-un popor indolent şi sceptic,aş scoate foc printr-o team , printr-o neliniştire chinuitoare şi o tortur arz -ă ă ătoare.Este drept c o suferin ce vine din afar nuă ţă ă este tot aşa de fecund ca o suferin ce creşteă ţă imanent în-tr-o fiin .Dar dintr-un popor nu trebuie sţă ă faci o sum de creatori. Toate metodele obiective, totă complexul de valori ale culturii nu modific nimic înă esen . Cunoaş-terea obiectiv şi impersonal nu faceţă ă ă decât s îmbrace un manechin, dar nu o fiin . Nu aşă ţă conduce niciodat un stat cu programe, manifeste şiă legi, ci n-aş mai l sa pe nici un cet ean s maiă ăţ ă doarm liniştit, pân când neliniştea lui nu l-ar asimilaă ă formei de via social în care trebuie s tr iasc .ţă ă ă ă ă

— Lupta împotriva propriilor întrist ri este atât deă grea, fiindc exist un fond de triste e în noi, indepen-ă ă ţdent de determinantele exterioare ale triste ilor. Peţ acestea le po i învinge; dar este imposibil s învingi unţ ă fond ascuns şi intim, sursa originar a nesfârşiteloră întrist ri. În acest fond de triste e, nu pot vedeaă ţ altceva o decât triste ea de a fiţ ,care este adev rataă triste e meta-fizic .În intimitatea fiin ei noastre existţ ă ţ ă neliniştea pro-priei distan e de lume;mult mai profundţ ă este îns tris-te ea de a fi,deoarece ea izvor şte dină ţ ă existen aţ noastr ca atare, din natura intrinsec aă ă fiin ei, pe când neli-niştea distan ei de lume, numaiţ ţ dintr-un raport, dintr-o rela ie.ţ

25

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

A lupta împotriva acestei triste i metafizice înseam-ţn a lupta împotriva ta însu i. Şi într-adev r, sunt oa-ă ţ ămeni care nu pot tr i mai departe decât negându-seă continuu. Toate tr irile totale, toate acele tr iri care ne anga-ă ăjeaz mai mult, ne dep şesc. Şi ne dep şesc prin sen-ă ă ătimentul de iresponsabilitate ce-l avem de câte ori tr im astfel de experien e. De ce-i putem cunoaşte peă ţ oameni numai în marile evenimente din via ? Fiindcţă ă aici hot -râreaă şi calculul ra ional n-au nici o valoare; totţ ceea ce deriv din valori şi criterii exterioare dispare,ă pentru a l sa locul unor determinante mai adânci. Esteă curios cum oamenii exagereaz valoarea hot rârii, aă ă atitudinii în marile evenimente, când în ele suntem mai irespon-sabili, mai aproape de fondul nostru ira ional.ţ Nu avem în tr irile totale sentimentul unei invad riă ă irezistibile, al unui proces ascuns ce se desf şoar înă ă noi, dominân-du-ne? De unde iluzia autodetermin rii?ă Interpretarea posterioar a oamenilor îi face insensibiliă la ira ionalita-tea procesului, din care nu mai r mâne,ţ ă în în elegerea lor, decât o schem . Şi deşi înţ ă experien a procesului iresponsabilitatea este v dit ,ţ ă ă orgoliul animalului ra io-nal nu vrea s admit rolulţ ă ă destinului interior la marile r spântii ale existen ei.ă ţ Acest orgoliu dispare la acei a c ror existen este oă ţă sum de r spântii şi la care tr -irile totale sunt atât deă ă ă frecvente, încât se simt dep şi i în fiecare moment.ă ţ Când tr ieşti extrem de intens, con- inuturile fiin eiă ţ ţ debordeaz limitele unei existen e indi-viduale; aiă ţ atunci impresia c în tine palpit for e necu-noscute,ă ă ţ adânci şi îndep rtate, c se consum un des-tin deă ă ă care eşti iresponsabil. Valoarea nul a hot râriiă ă ra ionale r sare atunci ţ ă într-o eviden dureroas . Caţă ă indivizi, avem fatal conştiin a limit rii noastre, a m rgi-ţ ă ănirii individua iei; din acest motiv ne doare şi ne sur-ţprinde când tensiunea intima explodeaz con inuturiă ţ

26

Em

il

C

io

ra

natât de vii, atât de profunde şi de debordante, dându-ne impresia infinitului l untric în conştiin a m rginiriiă ţ ă fa-tale a oric rei individua ii.ă ţ Dintre oameni, sunt impresionan i numai aceia aţ c ror existen este o serie de r spântii, numaiă ţă ă oamenii care au destin, a c ror via se dilat atât deă ţă ă mult, în-cât n-o mai pot domina în nici un fel. Totul este s ai destin, s fii un „caz’’. Prezen a ta s fie oă ă ţ ă mustrare, o team , o nelinişte, un extaz sau o bucurie.ă Nimeni s nu ştie cât vei tr i, ce vei face, cum veiă ă gândi, ci doar o team şi o bucurie, pentru pr buşirileă ă şi în l rile tale, s fac din existen a ta o surpriză ţă ă ă ţ ă continu , o nelinişte ciudat . S fii pentru altul prilej deă ă ă alarm , de presen-timente, de medita ie, de ur şi deă ţ ă entuziasm; nimeni s nu fie sigur de drumul pe careă mergi, precum ni-meni s nu fie sigur de drumul peă care vei apuca. Exis-ten a ta s fie o problemţ ă ă irezolvabil , pe care nici moartea s n-o poat rezolvaă ă ă vreodat , ci absen a ta fizic s m reasc chinulă ţ ă ă ă ă neîn elesului. To i oamenii care n-au un destin şi careţ ţ nu pot deveni „cazuri" calc sigur în existen , suntă ţă siguri c ei trebuie s ajung undeva; c ci finalul esteă ă ă ă implicat în premisele fiin ei lor. Acel om, îns , care e unţ ă „caz" este pentru el însuşi o nelinişte absolut şi ună prilej de nelinişte pentru al ii; în el, tremurulţ individua iei este o halucina ie,un extaz, o reverie sauţ ţ o explozie, o crea ie infinit , un nimic ce devine fiin .ţ ă ţă Şi atunci i se pune aceluia ultima întreba-re: dacă lumea a fost creat sau dac n-a fost ă ă încă.

— Trebuie anulate într-un mod oarecare memoria şi toate sentimentele care încearc s se cristalizeze ă ă în noi. Toate afec iunile durabile, toate regretele şi toateţ aspira iile ce se dilat pe o sfer mai mare de timp neţ ă ă împiedic s tr im, ne încurc şi ne îngreuneaz exis-ă ă ă ă ăten a. De ce s ne mai aducem aminte de ceva şi de ceţ ă

27

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

s mai dorim ceva, de ce încerc m s umplem trecutulă ă ă cu o nesfârşit serie de con inuturi şi s anticip m vii-ă ţ ă ătorul printr-o tot atât de nesfârşit serie de con inu-ă ţturi? De ce s mai avem sentimente, care s evoluezeă ă timp şi s , ne leg m, prin ele, de obiecte? De ce s neă ă ă mai ataş m de lume în timp? ă Oare n-am putea trece peste aceste piedici în calea vie ii printr-o tr ire pur ,ţ ă ă care ar scoate actele vie ii dintr-o integrare ţ şi o semni-fica ie general ? Tr irea sub dimensiunea ampl a tim-ţ ă ă ăpului face din orice act al vie ii un element în succesi-ţune, o verig dintr-un lan , un aspect fragmentar şiă ţ simbolic; în ea, toate actele vie ii devin materiale deţ me-morie, creându-se astfel o permanen inutil aţă ă eului. C ci este inutil s sim i şi s ai conştiin aă ă ţ ă ţ permanen ei continuit ii eului, cu evolu ii deţ ăţ ţ sentimente, cu progre-se de aspira ii ţ şi cu adâncimi de regrete. Totul este s po i fi total, f r s ai memorieă ţ ă ă ă . Şi aceasta nu e posibil de-cât prin realizarea integral aă fiec rui act de via f r conştiin a distan ei, f ră ţă ă ă ţ ţ ă ă perspectiva relativit ii lui în cadrul celorlalte acte.ăţ Vie uirea absolut în clip , ca suprem actualitate aţ ă ă ă vie ii individuale, ne poate duce la anularea memorieiţ şi la eliminarea dezn dejdii de a tr i în timp. S nuă ă ă tr im momentele vie ii ca probleme, ci ca realiz riă ţ ă absolute; s tr im în fiecare clip ca şi cum am tr iă ă ă ă ceva definitiv, f r început şi f r sfârşit. Niciodat să ă ă ă ă ă nu credem c începem ceva şi sfârşim ce-va, ci via aă ţ noastr s fie ca o be ie de fiecare clip , în care, fiindă ă ţ ă totali şi prezen i, s nu avem ce uita şi s nu avem ceţ ă ă dori.Numai realizarea absolut în clip ne poa-te sc paă ă ă de tortura de a avea un timp al nostru, cu cada-vrele trecutului şi cu singurele cadavre ale viitorului. Fiind în fiecare moment total, n-ai ce arunca, deoarece nimic nu te apas din afar , de la distan , ci r mâi ca oă ă ţă ă existen , ca o totalitate de existen , pentru care niciţă ţă via a, nici moartea nu mai pot avea o semnifica ie.ţ ţ

28

Em

il

C

io

ra

nAtunci te miri când i se spune c tr ieşti, precum teţ ă ă miri când i se spune c mori.ţ ă — Pentru ce oamenii care sufer nu se plictisesc? Înă scara st rilor negative, care începe de la plictiseal şiă ă sfârşeşte în disperare, trecând prin melancolie şi tris-te e, omul care sufer încearc atât de rar plictiseala,ţ ă ă încât pentru el prima treapt este melancolia. Plictisea-ăla o cunosc numai oamenii care n-au un con inut l un-ţ ătric mai adânc şi care nu se pot men ine vii decât prinţ stimulente exterioare. Toate nulit ile caut varietateaăţ ă lumii din afar , fiindc superficialitatea nu este altcevaă ă decât realizarea prin obiecte. Omul superficial n-are de-cât o problem : salvarea prin obiect. De aceea, elă caut ă în lumea din afar tot ceea ce aceasta îi poateă oferi pen-tru a se putea umple pe sine însuşi cu valori şi lucruri exterioare. Melancolia presupune o dilatare l untric , un vag al dep rt rilor şi o nostalgie aă ă ă ă infinitului, care izvor sc dintr-o ă în l ime şi ună ţ rafinament sufletesc ce nu le întâlnim niciodat ă în plictiseal . Dac omul su-perficial îşi pune vreodată ă ă probleme de ordin metafizic, atunci substratul psihic din care izvor şte aceast ne-linişte aproximativ nuă ă ă se ridic niciodat deasupra plictiselii. Şi toată ă ă metafizica la care duce plictiseala nu este decât o metafizic de circumstan . În plictiseal , niciodat nuă ţă ă ă se pune serios problema omului, sau cel pu in aţ subiectului, ci numai a orient rii şi a atitudinii imediateă fa de lumea din afar . ţă ă Nu este nici m car o chestiuneă de dispoziţie; de destin, nici vorb . Plictiseala esteă întâiul semn de nelinişte când omul nu este incon-ştient, prin plictiseal animalul îşi manifest primulă ă grad de omenie. Ce departe de toate acestea este omul care sufer !ă Acesta niciodat nu e atât de s rac încât s se poată ă ă ă plictisi. Suferin a are rezerve infinite, care niciodat nuţ ă

29

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

las pe om prea singur, ca el s mai aib nevoie deă ă ă al ii. ţ

PENTRU CEI MAI SINGURI — M adresez vou , tu-ă ăturor celor care cunoaşte i pân unde poate merge sin-ţ ăgur tatea omului, pân unde triste ea de a fi poate să ă ţ ă întunece via a şi tremurul fiin ei, s zguduie lumeaţ ţ ă aceasta. Şi m adresez mai pu in pentru a afla ceea ceă ţ tr iesc şi eu, cât pentru a ne uni singur t ile. Fra iă ă ăţ ţ întru clipe de dezn dejde, de triste e ascuns şi de la-ă ţ ăcrimi nev rsate, ă ne uneşte pe to i aceeaşi fug nebun deţ ă ă via , aceeaşi groaz de a tr i, aceeaşi timiditate a nebunieiţă ă ă noastre. Ne-am pierdut curajul de prea mult singur -ă ătate şi am uitat s tr im, gândind prea mult via a. Oareă ă ţ toat singur tatea noastr s nu ne fi dus decât laă ă ă ă moarte şi toate dezam girile, numai la renun are? Deă ţ ce nimicul s ne fie moartea? Am gândit prea mult ă pe noi înşine pentru ca via a s nu ne fi pedepsit şi am iu-ţ ăbit prea mult moartea pentru a mai putea vorbi de iu-bire. Nu-i via decât unde este un continuu ţă început; iar noi n-am f cut decât s ă ă sfârşim via a în fiecare clip , şiţ ă ce este toat fiin a noastr decât un etern ă ţ ă sfârşit? Nou , celor mai singuri, celor cu via a ă ţ al turiă de noi, cine ne va da speran a de a uita s murim? ţ ă Fra i întru dezn dejde, uitat-am oare for a singur -ţ ă ţ ăt ilor noastre, uitat-am cum cei mai singuri sunt ceiăţ mai tari? C ci a venit timpul ca singur t ile noastre să ă ăţ ă întreac o turm , s înving orice rezisten şi s cuce-ă ă ă ă ţă ăreasc totul. Singur tatea va înceta s fie steril cândă ă ă ă prin ea lumea va fi a noastr , când o vom înă disperatele noastre elanuri. Ce rost are toată singur tatea noastr , dac ea nu e suprema cucerire,ă ă ă dac prin ea nu învin-gem totul? — Ne aşteapt ,ă ă fra ilor, cucerirea suprem , ultima verificare aţ ă singur t ilor noastre. Lumea aceas-ta trebuie să ăţ ă devin a noastr , a celor mai singuri, a acelora careă ă

30

Em

il

C

io

ra

ntrebuie s ă recâştige via a! Pierdu i suntem dac nu vomţ ţ ă recâştiga tot ceea ce am pierdut, dac nu vomă recâştiga totul. Curajul nostru numai astfel va re-învia şi numai astfel vom înv a s tr im. Nu ştiu câteăţ ă ă singur t i trebuie pentru a cuceri lumea; dar ştiu că ăţ ă numai câteva sunt destule pentru a o cutremura. C ciă lumea nu poate fi decât a noastr , a celor ce n-amă tr it.ă Vom putea, fra ilor, s ne unim toate singur t ile,ţ ă ă ăţ vom avea st ruin a şi curajul de a muri pentru ceea ceă ţ n-am tr it? ă

— Teama de tot; teama de tot ce exist şi de tot ceă nu exist ! Cunoaşte i neliniştea f r motiv, nelinişteaă ţ ă ă care creşte în fiin f r cauze, f r justific ri, neliniş-ţă ă ă ă ă ătea vie uirii ca atare, când lucrurile devin prilejuri deţ tremur şi fior? Şi acest fior desfigureaz lucrurile, pre-ăcum tremurul le clatin într-o nesiguran chinuitoare.ă ţă Cum se insinueaz neliniştea în tot corpul şi cum neă reduce toat fiin a la o vibra ie sumbr , crepuscular ,ă ţ ţ ă ă la un fior de sfârşit, cum ultima f râm de existenă ă ţă devine tremur! Exist în be ia muzical un cântec ală ţ ă tuturor organelor, un imn al tuturor fibrelor, o vibra ieţ extatic pentru voluptuosul farmec al culmilor; de ace-ăeaşi total intensitate este neliniştea tuturor organelor,ă teama vie ii de rosturile ei, nelinişte n scut din haluci-ţ ă ănanta confuzie a mor ii cu via a, din înv lm şeala careţ ţ ă ă ascunde divergen ele ultime ale firii şi amestec para-ţ ădoxal toate expresiile ireductibile de existen . ţă Extazul muzical ca un cântec al organelor şi neliniştea absolută ca un tremur prevestitor al tuturor organelor! Ceea ce în ultima este o topire mângâietoare provine din acest caracter prevestitor al oric rei nelinişti, care vrea s neă ă arate cum la cap tul oric reia exist o împ care abso-ă ă ă ălut , chiar dac ea este nefiin a. Când toat sensibili-ă ă ţ ătatea tremur , când devii ă subiect în mod absolut, nu

31

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

mai exist în toat lumea decât neliniştea ta. ă ă În paro-xismul neliniştii, omul devine subiect absolut, fiindcă atunci a luat în mod total conştiin de sine însuşi, deţă unicitatea şi de existen a exclusiv a destinului s u.ţ ă ă Celelalte tr iri totale stabilesc comuniuni ce limitează ă în anumite uit ri şi se complac în rezerve, pe când ne-ăliniştea absolut aduce subiectul în pozi ia demiurgică ţ ă a unicit ii. Şi nu a unicit ii ca ireversibil individual înăţ ăţ planul altor ireversibile, ci ca o existen ireversibilţă ă absolut , ca existen a singur . Neliniştea absolută ţ ă ă duce la singur tatea absolut , la subiectul absolut.ă ă Când de-vii subiect absolut, tot ceea ce nu eşti tu nu face decât s intre în tine, pentru ca neliniştea s -şiă ă g seasc un obiectiv. Neliniştea topeşte şi destramă ă ă lumea pentru însingurarea total a fiin ei; în extazulă ţ muzical, topirea şi destr marea se întâmpl pentruă ă supreme comuni-uni, aşa încât dorin a de unicitate şiţ de exclusivitate din acest extaz nu este decât expresia unei dorin e de comuniune integral . ţ ă În extazul muzical, eşti plin peste marginile fiin ei; în nelinişteaţ absolut , eşti ă plin de nimic. Nu exist iubire care s te poat mângâia de scârbaă ă ă de tot ce exist şi tot ce nu exist , de dezgustul pentruă ă fiin şi de dezgustul pentru nefiin . Toate mijloaceleţă ţă par ineficace pentru a distruge sau, cel pu in, a atenuaţ aceast otrav a dezgustului total, care teă ă îndep rteaz de via la o distan infinit . Tr ieştiă ă ţă ţă ă ă atunci, în fiecare parte din tine, am r ciunile acestuiă ă criminal dezgust, care te cuprinde mai adânc decât o groaz şi mai sfre-delitor decât o obsesie, maiă insinuant decât o nelinişte şi mai dramatic decât o dezn dejde, încât nu po i crede c ceea ce tr ieşti esteă ţ ă ă via şi c de ceea ce te temi e moarte, ci r mâiţă ă ă încremenit, departe de toate, înm r-murit imobilitate.ă ă Înm rmurirea şi încremenirea cli-pelor de dezgust, aă nenum ratelor clipe de dezgust, seam n unei triste iă ă ă ţ

32

Em

il

C

io

ra

nmonumentale, izvorât dintr-o perspectiv nem rginită ă ă ă în deşert şi dintr-un infinit al dep rt rilor. Dar nimeniă ă nu s-ar plânge de distan a infinit de lume din dezgust,ţ ă dac el n-ar fi decât aceste încremeniri,triste i şiă ţ înm rmuriri.Ceea ce este profund neliniştitor înă senza iile de dezgust deriv din faptul c obiectivul lorţ ă ă principal ne sunt fiin ele dragi, sau acelea care arţ trebui s ne fie. De câte ori te apuc dezgustul generală ă de a tr i, din lumea fiin elor individuale nu vei urî peă ţ duşmanii t i, nu te vor scârbi antipaticii sau in-ădiferen ii, ci i se vor profila, în perspectiva dezgustuluiţ ţ pentru tot, oamenii de care mod natural eşti mai legat, prieteni, iubite şi oameni pe care îi admiri. Şi acest fapt ciudat este atât de neliniştitor, încât nu-l po i acceptaţ ca inexplicabil! S - i fie scârb de ceea ce î i e maiă ţ ă ţ drag! Deodat , fiin e pe care le iubeşti, pentru care înă ţ mod normal faci nesfârşite sacrificii, apar desfigurate, une-ori hidoase, totdeauna insuficiente, limitate şi ordinare. Unde v zusem ă înainte delicate e, vedemţ atunci vulgari-tate, iar în locul generozit ii, oăţ iremediabil platitude-ne. Inefabilul din atrac iaă ţ noastr pentru alte fiin e îşi pierde misterioasa luiă ţ adâncime, pentru ca s i se sub-stituie viziunea uneiă fiin e inexpresive, goale şi deşarte. Dezgustulţ compromite misterul rela iilor şi anuleaz semnifica iileţ ă ţ implicite sau secrete care deriv din co-muniunileă oamenilor. Gestul unei fiin e iubite, pe care alt dat l-ţ ă ăai pre uit, cuvintele în care ai g sit o vibra ie,ţ ă ţ tonalit ile mângâietoare ale vocii sau privirile ăţ înv lui-ătoare în care ai diferen iat nuan e sufleteşti, o gam aţ ţ ă delicate elor intime, tot ceea ce te-a încântat ca irezis-ţtibil şi fascinator, apar deodat iremediabil plate, întris-ăt tor de vulgare, nesemnificative pân la exasperare.ă ă D ruirea ta anterioar , iubirea, admira ia şi participa-ă ă ţrea f r rezerve, elanul care descoperea virtu i şi cali-ă ă ţt i ascunse se destram cea a sufletului, într-unăţ ă ţă

33

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

amurg neliniştitor al fiin ei incapabile, în cea a ei, sţ ţ ă mai vad lumini în al ii, ci numai o jalnic inexpresi-ă ţ ăvitate, o fadoare rece şi goal . ă Şi atunci, cum s nu teă doar acest dezgust care, ă îndep rtându-ne de tot ceă este, ne separ de tot ce iubim sau ar trebui s iubim?ă ă De ce s ne dezguste ceea ce ne este mai scump?ă Dac dezgustul ne separ de existen ă ă ţă într-o distanţă infini-t , în cine trebuie s loveasc ă ă ă întâi pentru a consuma aceast separare? ă În acele fiin e care neţ leag mai mult de via , care ne leag ă ţă ă exterior, deoarece interior nu se poate lega decât echilibrul nostru vital. Pe acesta n-are nevoie s -l ataceă dezgustul, deoarece orice dezgust, di-latat într-o semnifica ie metafizic , este expresia unui dezechilibruţ ă vital. El nu se poate naşte decât unde leg -turaă interioar şi subiectiv cu via a a disp rut. Operaă ă ţ ă criminal şi distructiv a dezgustului de via , a scâr-ă ă ţăbei amarnice şi profunde, apare numai în dizolvarea rela iilor care ne leag exterior de lume. Şi cândţ ă fiin ele cele mai dragi ne apar reci, vulgare şiţ îndep rtate, ni se suprim tot ceea ce ne mai poateă ă lega de via dup ce ne-am pierdut consisten aţă ă ţ echilibrul axei vitale. — Când vor înceta blestemele mele şi vor deveni ondula ii, când m voi risipi în parfumuri, în sclipiri —ţ ă ca pentru ultimele str luciri ale fiin ei? De ce din sufe-ă ţrin ele mele n-ar ieşi o str lucire ultim , o lumin tota-ţ ă ă ăl şi mortal , în bog ia ei? Trebuie s lupt împotrivaă ă ăţ ă unui destin care nu- i permite s alegi decât între sfin-ţ ăenie şi imbecilitate, trebuie s lupt împotriva destinu-ţ ă

lui, pentru ca destinul meu s fie cu totul altceva, ună destin unic. Şi nu voi ajunge la o lumin final , la o ne-ă ăbunie de raze, la suprema imaterialitate, dac nu voiă între ine veşnic fl c ri mistuitoare sub fiin a mea, îm-ţ ă ă ţpotriva destinului meu şi ca atare pentru el însuşi. C ciă

34

Em

il

C

io

ra

nnimeni nu poate deveni un destin unic, un subiect ab-solut, o singur tate în existen sau în nimic, atunciă ţă când se accept . Este destul s te fi ă ă acceptat o singură dat , pentru ca destinul t u s fie încheiat. S nu maiă ă ă ă ai mil de tine însu i; dac ai iubire, cheltuieşte-o pen-ă ţ ătru al ii; fii concesiv cu ce nu e al t u; obişnuieşte-te cuţ ă gândul c nu te vei putea iubi cu adev rat decât o sin-ă ăgur dat , când în locul tuturor renun rilor va creşteă ă ţă subit şi definitiv apoteoza ta, întâia şi ultima ta iubire.

— Cu cât cunoşti un om mai bine şi mai mult, cu atât eşti mai aproape de o fatal desp r ire de el. Cu-ă ă ţnoaşterea detaşeaz o fiin de alta şi anuleaz gr un-ă ţă ă ătele de mister ce se afl în orice existen , cât de plată ţă ă ar fi ea. Oamenii rezist atât de pu in cunoaşterii, încâtă ţ dup scurt timp prezen a lor este o oboseal şi oă ţ ă iritare. Orice cunoaştere aduce o oboseal ,un dezgustă de fiin , o detaşare, deoarece ţă orice cunoaştere este o pierdere, o pierdere în fiin , în existen . Actul deţă ţă cunoaştere nu face decât s ne m reasc distan a deă ă ă ţ lume şi s ne fa-c mai amar condi ia noastr . Ajungiă ă ă ţ ă s nu mai po i suporta prietenii, s te irite femeile, să ţ ă ă te dezguste toate fiin ele. Este destul ca printr-oţ zguduire organic şi su-fleteasc s fii scos din ritmulă ă ă normal al vie ii, pentru ca aceasta s nu- i mai poatţ ă ţ ă oferi nimic, în afar de si-guran a îndelungatelor dureri,ă ţ ce se nasc f r s le fi ales, f r vina şi f ră ă ă ă ă ă ă r spunderea noastr . Şi durerile sunt cu atât mai mari,ă ă cu cât nu le purt m vina, nu suntem responsabili deă ele, ci ne invadeaz ira ional, indiferent de valoarea şiă ţ de gândurile noastre. S dezvol i atâta pasiune în toate, încât cel mai m -ă ţ ărunt gest s fie o revela ie integral a ta. S vorbeştiă ţ ă ă ca un condamnat la moarte; fiecare cuvânt s aibă ă marca definitivatului, a unei încord ri ultime. Nu uitaă s - i multiplici vibra iile interioare pân la limit , până ţ ţ ă ă ă

35

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

la absurd. Ca un condamnat la moarte sufletul t u să ă se topeasc şi s se avânte într-o nelinişteă ă extatic ,într-un tremur de groaz crescut pân laă ă ă voluptate. În fiecare clip s fii la marginea fiin ei taleă ă ţ ; iar pentru acele clipe în care n-ai putut ajunge la această margine, gândeşte-te la compensa ia momentelor peţ care le-ai tr it ă dincolo de aceast margine, dincolo deă barierele individua iei, când, prins într-o exaltat furieţ ă intern , ai ajuns la aşa în l imi şi la aşa pr p stii, încâtă ă ţ ă ă fiin a ta n-a mai fost prezent numai ca fiin , ci şi caţ ă ţă tot ceea ce nu mai e ea. Via a nu e tr it cu intensitateţ ă ă decât atunci când sim i c fiin a ta individual nu maiţ ă ţ ă poate suporta o bog ie de tr iri atât de mare. A tr i laăţ ă ă marginea fiin ei înseamn a deplasa centrul t u înţ ă ă arbitrar şi în infinit, într-un arbitrar total. De aici începe existen a s devi-n o aventur riscat , în care po iţ ă ă ă ă ţ muri oricând, şi de aici începe s te doar saltul înă ă infinit. Nu exist un salt în infinit f r spargereaă ă ă barierelor individua iei, când sim i cum ţ ţ eşti prea pu inţ fa de ceea ce tr ieşti. C ci omului îi este dat sţă ă ă ă tr iasc uneori mai mult decât poate suporta. Şi nuă ă sunt unii oameni care tr -iesc cu sentimentul c nuă ă mai pot tr i?ă Este extrem de penibil s tr ieşti momenteă ă muzicale cu distan aţ de muzic , s sim i cum nu po iă ă ţ ţ tres ri, deşi ar trebui s te impresioneze; este extremă ă de penibil s fii obiectiv ascultând muzica. Fiin a ta nuă ţ se avânt în-tr-un elan, nu simte c ar trebui s urle,ă ă ă s plâng sau s se topeasc , nu particip la un ritmă ă ă ă ă de frenezie ge-neral ş nu se încânt de pl cuteă ă ă ondula ii. Distan a de muzic te impiedic s teţ ţ ă ă ă realizezi intern, s creşti, s te dila i şi s plesneşti. Ceă ă ţ ă fericire c aceste momente sunt atât de rare. Muzicaă ne face aerieni subtilizând materia, anulându-ne ca prezen e fizice. Orice stare muzical n-are valoareţ ă decât întrucât ne anuleaz con-ştiin a limit rii în spa iuă ţ ă ţ

36

Em

il

C

io

ra

nşi ne dizolv sentimentul exis-ten ei în seria temporal .ă ţ ă Rarele momente când avem regretul distan ei deţ muzic nu fac decât s ne trezeas-c în conştiină ă ă ţă fatalitatea limit rii noastre spa iale şi temporale, aă ţ distan ei noastre de lume. Te doare în ast-fel de clipeţ c nu po i deveni imaterial şi pur, c depre-siunile teă ţ ă impiedic s vibrezi, c te izoleaz ca ă ă ă ă materie în spa iu.ţ Toate deprim rile te izoleaz în lume, cum ai izola oă ă piatr ce ar avea conştiin . Ele tind s ne arate că ţă ă ă omul, dac nu mai este obiect, a fost totuşi odat ; înă ă depresiune, subiectul îşi d seama de substratul lui şiă de materialitatea care îl leag de p mânt. Exist aici oă ă ă adev rat dualitate, dac nu un paradox. Spiritul dină ă ă om, care îl face subiect, îşi d seama de materia care îlă încadreaz în natur . Astfel, toate depresiunile nu suntă ă decât distan e de lume, în care spiritul omului îndurţ ă triste ea materiei proprii. Subiectul se simte şi se cuge-ţt ca obiect,care prin aceast dualizare nu se maiă ă poate integra în lume din cauza imensei distan e deţ ea, deşi material el este o prezen fizicţă ă asem n toare celor-lalte.ă ă Dac totuşi încerc m st ri muzicale în momente deă ă ă depresiune, este pentru c acestea, prin sonorit i, auă ăţ fost imaterializate; este o întreag transfigurare careă face ca triste ile intime s vibreze şi s -şi piard carac-ţ ă ă ăterul lor de materialitate grea. Triste ea, ca origine aţ st rii muzicale şi ca rezultat al acesteia, seam n nu-ă ă ămai exterior cu triste ea tuturor momentelor nemuzi-ţcale; c ci ea se purific în vibra ii şi creşte pân la ună ă ţ ă extaz al infinitului. Distan a de lume se converteşte a-ţtunci în avântul frenetic în golurile pe care triste ea le-ţa deschis între noi şi lume. În muzic , vidul se conver-ăteşte în plenitudine, care poate s nu fie decât un vidă care vibreaz . Toate st rile sufleteşti se transform înă ă ă tr irea muzical şi primesc caractere noi, deoarece eaă ă

37

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

adânceşte şi subtilizeaz toate st rile pân la vibra ie,ă ă ă ţ topindu-le în convergen e şi imaterialit i sonore.ţ ăţ Nu iubesc muzica decât aceia care sufer din cauzaă vie ii. Pasiunea muzical se substituie tuturor formelorţ ă de via care n-au fost tr ite şi compenseaz , ţă ă ă în planul experien elor intime, satisfac iile ţ ţ închise în cercul valo-rilor vitale. Când suferi tr ind, necesitatea unei lumiă noi, deosebit de cea ă în care vie uieşti obişnuit, se naş-ţte imperios pentru a nu te risipi într-un pustiu interior. Şi aceast lume numai muzica o poate aduce. Toateă ce-lelalte arte descoper viziuni noi, configura ii sauă ţ forme noi; numai muzica aduce o nou lume. Opereleă cele mai de seam ale picturii, oricât te-ar furaă contempla-rea lor, te silesc la compara ii cu lumea deţ fiecare zi şi, ca atare, nu- i ofer posibilitatea de a intraţ ă într-o lume complet deosebit . În toate celelalte arte,ă totul este aproape, dar nu atât de aproape încât să devin o su-prem intimitate; ă ă în muzic ă îns toate suntă atât de de-parte şi atât de aproape, încât alternan aţ între monu-mental şi intim, între inaccesibil şi liric creeaz o ă în-treag gam de extaze l untrice. ă ă ă În fa aţ nici unui ta-blou din lume n-ai sim it c lumea ar ţ ă putea începe de la tine; dar sunt finaluri de simfonii, care nu o dat te-au silit s te întrebi dac tu nu eşti începutulă ă ă şi sfârşitul. Nebunia metafizic din experien a muzicală ţ ă creşte cu cât ai pierdut mai mult şi cu cât ai suferit mai mult în via ; c ci prin aceasta ai putut intra mai deplinţă ă în alt lume. Cu cât te adânceşti mai mult în tr ireaă ă muzical , cu atât m reşti insatisfac ia ini ial şiă ă ţ ţ ă agravezi drama originar care te-a f cut s iubeştiă ă ă muzica. Dac muzi-ca este rezultatul unei boli, ea nuă face îns decât s a-jute la progresul acestei boli. C ciă ă ă muzica distruge in-teresul pentru ac iune, pentruţ datele imediate ale exis-ten ei, pentru faptul biologicţ ca atare şi dezadapteaz pe individ. Faptul c după ă ă tensiunile intime în care te aduc st rile muzicale, sim iă ţ

38

Em

il

C

io

ra

ninutilitatea vie uirii mai departe, nu exprim decâtţ ă acest fenomen de dezadap-tare. Mult mai mult decât poezia, muzica sl beşte voin- a de a tr i şi resorturileă ţ ă vitale. S renun m atunci la muzic ? To i care suntemă ţă ă ţ tari când ascult m muzic , fiindc suntem slabi înă ă ă via , vom fi atât de nuli încât s renun m şi la ultimaţă ă ţă noastr ă pierdere, la muzic ?ă

— Recomand muzica lui Mozart şi Bach ca remediu împotriva disper rii. În puritatea aerian a acestei mu-ă ăzici, care atinge uneori o sublim gravitateă melancolic , nu o dat te sim i uşor, transparent şiă ă ţ îngeresc. Ai atunci impresia c ie, fiin nemângâiată ţ ţă ă de a tr i, î i cresc aripi ce te avânt într-un zbor senin,ă ţ ă cu surâsuri discrete şi voalate, cu eternit i de farmecăţ eteric şi de transparen e dulci şi mângâietoare. Este caţ şi cum ai evolua într-o lume de rezonan eţ transcendente şi para-diziace.În orice om este, ca poten , ceva îngeresc, dac n-ar fi decât regretulţă ă dup o astfel de puritate şi aspira- ia dup o veşnicieă ţ ă de senin t i. Muzica ne trezeşte re-gretul de a nu fiă ăţ ceea ce ar fi trebuit s fim, iar magia ei ne încântă ă pentru o clip , transpunându-ne în lumea noastră ă ideal , în lumea în care ar fi trebuit s tr im. După ă ă ă dezbin rile nebune ale fiin ei tale, te apuc o do-rină ţ ă ţă de puritate angelic , în care te-ai putea unifica, într-ună vis de transcenden şi de senin tate, departe deţă ă lume, plutind într-un zbor cosmic, cu aripile întinse spre vaste dep rt ri. Şi îmi vine s înghit cerurile careă ă ă pentru mine nu s-au deschis niciodat ... ă — Toate s rut rile pe care nu le-am dat şi toate s -ă ă ărut rile pe care nu le-am primit, zâmbetele care nu niă s-au deschis şi atâtea timidit i ale iubirilor noastre nuăţ ne-au înt rit şi nu ne-au pecetluit oare singur t ile?ă ă ăţ Nu ne-au f cut lupt tori şi exalta i atâtea refuzuri aleă ă ţ vie ii? ţ Şi când noi înşine ne-am refuzat, n-am f cut-oă

39

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

cu mândria şi speran a altor triumfuri? Care este ţ înce-putul singur t ilor noastre, dac nu o iubire care n-aă ăţ ă putut s se reverse şi care este hrana acestor singur -ă ăt i, dac nu atâtea iubiri ăţ ă închise în noi? Toat dorin aă ţ noastr de absolut, de a deveni dumnezei, demoni sauă nebuni, toat ame eala în c utarea altor veşnicii şi se-ă ţ ătea dup lumi nesfârşite nu s-au n scut din atâtea şiă ă atâtea surâsuri, îmbr iş ri şi s ruturi neăţ ă ă împ rt şite şiă ă necunoscute? Nu c ut m noi ă ă totul, fiindc am pierdută ceva? O singur fiin ne-ar fi putut salva din drumulă ţă spre nimic. Am pierdut, atâ ia din noi, individualul,ţ existen a, c singur t ile noastre cresc f r r d cini,ţ ă ă ăţ ă ă ă ă asemenea florilor de mare abandonate valurilor. Dar tari sunt singur t ile noastre, hr nite din atâtea iubiriă ăţ ă ce nu s-au realizat, pentru a ne sus ine elanul înspreţ alte lumi şi înspre alte veşnicii.

II

40

Em

il

C

io

ra

n S izbucnim cu toat ardoarea pasionat a sufletu-ă ă ălui nostru, s înfrângem toate rezisten ele şi s distru-ă ţ ăgem toate piedicile din calea marii noastre nebunii. Să fim mândri de curajul nostru absurd şi infinit şi s por-ănim, în be ia acestui orgoliu şi a acestui extaz, spre ul-ţtimele culmi ale fiin ei, împinşi de setea marilorţ cuceriri şi de dorin a ultimelor realiz ri. Gestul nostruţ ă s fie o crea ie, un semn de lume nou , şi orice avântă ţ ă s fie o misiune, precum gândul o porunc . Nebuniaă ă noastr , intens şi adânc pân la sublim, să ă ă ă ă dezl n uie o te-roare cosmic şi o nelinişteă ţ ă nem rginit , din vârtejurile c rora s creasc fl c rileă ă ă ă ă ă ă vie ii noastre, prea vie pen-tru a nu arde şi preaţ dramatic pentru a nu exploda. Nimic s nu oprească ă ă elanul de afirmare, şi vie ile noastre s lase atâteaţ ă mor i în urm , încât ultima noastr afirmare sţ ă ă ă r scumpere toate sacrificiile. Su-prema cucerire şiă avântul absurd în lume s ne domine toate gândurile şiă toate dorin ele, iar setea de lumi infi-nite s creasc înţ ă ă m sura în l rilor noastre. S ne iu-bim marile bucuriiă ă ţă ă şi marile dezn dejdi; dar s urâm de moarte iner ia,ă ă ţ îndoiala şi pasivitatea, precum, nu mai pu in,s urâmţ ă tot ce ne scade ardoarea pasionat a su-fletului şi totă ce ne impiedic avântul absurd în lume. Pozitivi sauă negativi, pu in ne import ; e destul ca su-fletul nostruţ ă s vibreze. C ci este imposibil ca dintr-o mare nega ieă ă ţ s nu izbucneasc o mare afirma ie; ace-ă ă ţ laşi foc palpit ă în marile nega ii ca şi în marile afirma- ii.ţ ţ Trecerile mari nu se pot face decât pe culmi. Nu re-zult extazul din fl c rile care ne ard ă ă ă în nega iileţ groza-ve, în nega iile mari şi nesfârşite? Nebunia s neţ ă fie sin-gura în elepciune. ţ — Toat via a s ne fie un avânt ira ional care s neă ţ ă ţ ă poarte într-o febr insuportabil , cu o halucinant con-ă ă ăştiin a misiunii noastre. S nu ne cl dim via a pe cer-ţă ă ă ţ

41

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

titudini. Şi s n-o cl dim fiindc nu le avem, iar noi nuă ă ă suntem atât de laşi ca s ne invent m certitudirti sta-ă ăbile şi definitive. C ci unde am g si în trecutul nostruă ă certitudini, puncte sigure, echilibru sau reazem? N-a început eroismul nostru de când ne-am dat seama că via a nu poate duce decât la moarte, şi totuşi n-am re-ţnun at s afirm m via a? Nu ne trebuie certitudini,ţ ă ă ţ fiindc ştim cum ele nu pot fi g site decât numai înă ă suferin , triste e şi moarte, prea intense şi prea dura-ţă ţbile pentru a nu fi absolute. Toat lupta noastr nuă ă poate fi decât o lupt în contra tenta iei unor astfel deă ţ certitudini şi tot eroismul nostru, o explozie împotriva noastr , a celor în care suferin a, triste ea şi moarteaă ţ ţ s-au încuibat pentru ca absolutul lor s ne distrugă ă dreptul la nebunie. Nebunia noastrâ s consiste în aă c lca pe certitudinile ce se nasc în noi f r s le fiă ă ă ă dorit. Nu cu frica de moarte vom putea tr i maiă departe; dar avântul nostru este cu atât mai fecund, cu cât învinge mai mult aceast fric . Noi vrem s tr im,ă ă ă ă deşi ştim c nimic nu poate salva via a din gheareleă ţ mor ii. Şi idea-lul nostru nu poate fi decât s trecemţ ă peste ceea ce ştim, s înfrângem tenta iile cunoaşteriiă ţ şi toate lucru-rile sigure ce ne-au f cut s disper m. Să ă ă ă deştept m, cu frenezie, ignoran a care ne ascundeă ţ adev rul c via a este o îndelung boal . ă ă ţ ă ă

— Spre câte z ri îndep rtate nu ne poart melanco-ă ă ălia, şi câte din triste ile noastre nu le topeşte ea înţ zâm-bete voalate, de o discre ie plin de candoare!ţ ă Farmecul zâmbetului melancolic pleac din candoareaă ce se îm-pr ştie în infinitatea planant a acestuiă ă zâmbet. F r candoare, el n-ar avea nimic dină ă inexprimabilul ce ni-l face atât de departe, şi totuşi atât de aproape. În orice melancolie, suavitatea atenueaz regretele, nostalgiile şi d iubirii pentruă ă singur t i o nuan de delicate e intim . De câte oriă ăţ ţă ţ ă

42

Em

il

C

io

ra

nnu ne poart melancolia pe m ri necunoscute şiă ă neb nuite, unde visul nostru se deap -n în umbre şiă ă ă amurguri, f r s ne doar singur tatea sau s neă ă ă ă ă ă întunece umbrele! C ci suavitatea melanco-liei este caă o floare parfumat care împrosp teaz aro-meleă ă ă sufletului. Exist o bucurie pentru propriile me-lancolii,ă la care n-am renun a pentru toate celelalte bu-curii aleţ lumii. Zâmbetul melancolic, deschis din infini-tul t uă spre infinitul lumii, te încânt într-o atmosfer de vis,ă ă care este prea mângâietoare pentru a fi trist şi preaă intim pentru a fi sublim . Vremelnicia lucrurilor esteă ă gustat dintr-o imobilitate care nu este niciodată ă rigid , fiindc are în sine o tendin ascuns înspre on-ă ă ţă ădula ii. Ceea ce este echivoc şi de o atrac ieţ ţ indefinibil în melancolie deriv din regretul st pânită ă ă pentru trece-rea lucrurilor şi din teama de o oprire a lor, care explic de ce iubim melancolia: pentruă pl cerea ciudat de a fi dincolo de devenire şi dincoloă ă de imobilitate, pe care sim irea noastr le mângâieţ ă doar din dep rtare. ă

— Iubirea este cu atât mai profund , cu cât se în-ădreapt spre fiin e mai nefericite. Dar nu nefericiteă ţ fiindc n-au condi ii prielnice de existen , deoareceă ţ ţă acestea nu ne trezesc decât mila, ci nefericite în sâm-burele fiin ei lor. De ce s iubim un om singur pe dru-ţ ămul vie ii? Are el nevoie de iubirea noastr ?Cu cât suntţ ă mai mul i oameni mul umi i cu condi ia lor pe p mânt,ţ ţ ţ ţ ă cu atât iubirea din mine se scoboar la un nivel mai in-ăferior. M atrage nefericirea altora ca un exerci iu al iu-ă ţbirii mele. Setea maladiv de nefericire, c utareaă ă triste- ilor altora dezvolt în mine o iubire egal cuţ ă ă triste ile, bolile şi nefericirile altora. Şi când iubireaţ mea reduce din intensitatea acestor blesteme, este ca şi cum aş lupta împotriva triste ilor,bolilor şiţ nefericirilor mele, o lupt care, micşorându-le la al ii,leă ţ

43

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

creşte la mine, pen-tru ca variindu-le intensitatea s leă pot suporta mai bine. Toate triste ile, bolile şiţ nefericirile altora le-am absorbit în mine în m sura înă care le-am redus la al ii. Nu m pot ap ra de ele decâtţ ă ă sporindu-le. Sunt fiin e care, în ordinea aceasta, rezistţ ă infinit. Şi atunci este o crim s nu practici iubirea, caă ă un mijloc de a reduce nefericirea altora. Numai în iubirea pentru cei neferici i, pentru cei care nu pot fiţ ferici i, sacrificiul încoroneaz iubirea. Nu existţ ă ă adâncime în iubire f r sacrificiu, fiindc în genere nuă ă ă exist adâncime f r o mare re-nun are. Şi ce altcevaă ă ă ţ este sacrificiul, dac nu o mare renun are dintr-o mareă ţ iubire? Via a pare a câştiga un sens numai în sacrificiu.ţ Dar nu este o ironie amar faptul c în sacrificiu neă ă pierdem via a?ţ Sacrificiul este o suprem afirmare printr-o supre-ăm renun are. A te sacrifica pentru ceva înseamn aă ţ ă descoperi o valoare pentru care po i s renun i la totţ ă ţ ceea ce via a î i ofer ; prin sacrificiu, vrei s salveziţ ţ ă ă ceva ce nu poate exista decât cu compensa ia neexis-ţten ei. Aneantizarea mea cheam la existen o altţ ă ţă ă form de via , ce se ridic pe mine, care am devenită ţă ă nimic. Sacrificiul este o încercare de a salva via a prinţ moarte. Moartea mea este condi ia de men inere sauţ ţ de naştere a valorilor sau a unei fiin e. ţ Aspira ia spre neant devine pozitiv numai în sacri-ţ ăficiu, ca şi renun area, ce devine un act de via numaiţ ţă în sacrificiu. Iubirea noastr s absoarb atâta nefericire, triste eă ă ă ţ şi boal din nefericirea, triste ea şi boala altora, încâtă ţ sacrificiul şi ruina noastr prin iubire s însemne deă ă fapt triumful iubirii. Şi dac celor ce nu pot fi decât ne-ăferici i, nu le-am da decât iluzia unui minus de neferi-ţcire, prin plusul nostru de nefericire nu le oferim to-tuşi verificarea iubirii noastre?

44

Em

il

C

io

ra

n — Aş vrea s fiu numai raz şi zi, s m înal în rit-ă ă ă ă ţmuri sonore spre culmi de splendoare, şi adâncimile de întuneric s nu m poarte pe aripile unei muzici sum-ă ăbre. Nu ştiu dac lumina se ridic în mine sau eu mă ă ă avânt în lumin ; nu ştiu dac sunt lumin sau devină ă ă lumin . Dar tremur în mine m nunchiuri de raze, floriă ă ă de lumin ca apari ii îngereşti, şi plâng str luciri de la-ă ţ ăcrimi. Şi nu cad aceste lacrimi din mine ca stele dintr-un cer p r sit, dintr-un cer ce îi topeşte în fl c ri pro-ă ă ă ăpriile lui în l imi? Cum creşte lumina în mine şi seă ţ adun în fascii, cum devine lumina grea ca o substan-ă

, grea de prea mult str lucire, şi cum seţă ă ă r spândeşte în mine asemenea timpului, a timpuluiă care curge în mine!

— Diferen a dintre mine şi ceilal i oameni: eu amţ ţ murit de nenum rate ori, pe când ei n-au murit nici-ăodat . ă

— Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regret m c n-avem lacrimi. ă ă

— Pentru ce în clipele de mare detaşare, când ne-am îndep rtat infinit de toate şi când reflexiile noastreă nu sunt decât ame eli deasupra pr pastiei, ne apar su-ţ ăbit imagini de o plat actualitate sau ne r sar înă ă memo-rie incidente neînsemnate din trecut, fragmente indife-rente de via , prea individuale pentru a leţă descoperi o semnifica ie? S nu aib nici un rostţ ă ă prezen ele aces-tea, conturabile, imediate şi directe, înţ neantul nostru subiectiv? S nu încerce fiin a noastr oă ţ ă salvare in-stinctiv prin aceste apari ii spontane? Nuă ţ încearc ea o compensa ie dilat rii înspre nimic? Nu seă ţ ă ap r ea printr-un apel la vulgar,la plat şi la accesibil?ă ă Când eşti infinit departe de tot, numai individualul inexpresiv te mai poate readuce la via .Ce rost areţă

45

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

apari ia unei v i, a unei persoane oarecare, a uneiţ ă str zi sau a unui arbore, în clipele când renun areaă ţ devine pentru noi mai mult decât o simpl problem ?ă ă De ce, când ne cu-prinde şi ne invadează dezr d cinarea metafizic , pre-zen e fizice şi imediateă ă ă ţ ne readuc spre lumea în care am fost şi ne reamintesc ce putem pierde? De ce aceast revenire, în supremaă detaşare, dac n-ar fi nevoia orga-nic de a te lega deă ă ceva în clipele detaş rii supreme?ă

— Când te apuc dorin a de s ruturi infinite, pen-ă ţ ătru a nu c dea în neliniştea unei voin e care nu ştie ceă ţ vrea şi într-o m cin toare confuzie de senza ii contra-ă ă ţdictorii, încearc s - i consumi fug , într-un mers rit-ă ă ţ ămat, tot surplusul de energie şi de încordare nervoas .ă În momentele când iubirea te doare,fiindc ea cereă prea mult,elibereaz -te prin alte metode, prin alte c i.ă ă Alear-g f r el pe str zi sau prin p duri şi risipeşte- iă ă ă ţ ă ă ţ prin fug obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte- i, înă ţ fie-care pas, un s rut din miile pe care ai fi vrut s leă ă dai şi, în progresul oboselii, uit de toate femeile peă care iubirea ta ar fi vrut s le îmbr işeze. S ruturile să ăţ ă ă se desprind din tine ca petalele dintr-o floare înă furtun , iar nu ca dintr-o floare de toamn . Şi risipireaă ă aceasta s nu semene unei înfrângeri şi nici uneiă renun ri, ci miile de s ruturi s însenineze via a cuţă ă ă ţ atâtea zâmbete, cu câte triste i ea a întunecat-o. ţ

— Melancolia devine cu atât mai pur , cu cât iubi-ărea o înv luie şi o alimenteaz . Din asocierea lor, seă ă naşte un tremur pl cut şi suav, o gra ie a singur t ii,ă ţ ă ăţ o presim ire voluptuoas a nesfârşirii. Nu regret m noiţ ă ă atunci c nu suntem o fântân de lacrimi al c rei izvoră ă ă s fie nesecat în picuri de transparen e, ce ar r sfrângeă ţ ă lumea cu sclipiri mai fermec toare decât cele mai divi-ăne iluzii şi mai îmb t toare decât cele mai dulciă ă

46

Em

il

C

io

ra

nreverii? Nu ne doare, în mângâietoarea sfârşeal aă melancoliei, imposibilitatea de a ne topi în lacrimi? Numai în iubire melancolia îşi atinge propriile ei cul-mi, c ci numai Erosul transfigureaz melancolia. Pasi-ă ăvitatea, savurarea ca atare, abandonarea,tremurul ima-terial purific melancolia în aşa m sur , încâtă ă ă starea melancolic pur devine în sine extrem deă ă fecund , f r a fi îns creatoare. Numai când o pasiuneă ă ă ă exagerat , o tensiune extrem , de un elan cuceritor,ă ă tulbur suavi-tatea şi puritatea melancoliei, numaiă atunci aceasta de-vine creatoare. În marii creatori muzicali, melancolia a fost totdeauna scuturat de oă ardoare vie, de o pornire pasionat şi de o energieă intens . Atunci, infinitul me-lancoliei devine vibra ieă ţ puternic ; aspira iile vagi,avân-turi determinate;ă ţ presim irile devin tr snete; lacrimile, furtuni; tremurulţ ă imaterial, voin de realizare; plana-rea suavţă ă deasupra lumii, realizare efectiv în lume şi savurarea,ă explozie. Nu exist dispozi ie mai creatoare decât ceaă ţ melancolic , atunci când e tulburat de un principiu deă ă antinomie. Setea de lumi nesfârşite devine dorin de aţă crea lumi nesfârşite, şi aspira ia de topire în fluiditateaţ infinitului, afirmare dramatic în infinit. O conştiină ţă demiurgic converteşte vagul melancoliei în încord riă ă şi tr snete, iar din iluziile ei încânt toare îşiă ă alimenteaz fl c rile tremur toare de prea multeă ă ă ă şerpuiri. Trecerea în planul demiurgic face din reveriile noastre proiec ii vitale, iar din regrete, avânturi irezis-ţtibile. Fluxul crea iei este un val de impuritate şi deţ dram ; refluxul, într-o oboseal pl cut , este ca o reîn-ă ă ă ătoarcere înspre purit i pierdute. Dac prin crea ie arăţ ă ţ trebui s renun m pentru totdeauna la deliciile melan-ă ţăcoliei pure, câ i n-am renun a, mai bine, la crea ie?ţ ţ ţ — Nu m poart gândul ă ă înspre orice?N-am fost ce-am vrut şi nu pot deveni ceea ce vreau? Oare n-am

47

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

fost cu-loare, vânt, tunet? N-am înghi it tot ceea ceţ îndr zneala gândului a conceput? N-am putut fi deă atâtea ori altul de câte ori am existat? N-am fost rând pe rând un uni-vers de regrete, de aspira ii, de triste iţ ţ şi de bucurii? Şi nu voi putea oare deveni, rând pe rând, toate formele de culori ce exist şi ce se potă concepe? C ci aş vrea s m realizez în culori, s fiuă ă ă ă rând pe rând galben, albas-tru, violet, portocaliu, să plutesc în culori şi s înghit culorile. S fiu melancolică ă în albastru, nebun în roşu, trist în galben, vesel în verde, nostalgic în violet şi suav în portocaliu. Într-o succesiune cromatic s creasc fiin a mea şi s fiuă ă ă ţ ă izvorul şi oglinda acestor culori. Din mine s pleceă raze, ca mesaje în nem rginit, şi în mine s seă ă r sfrâng , în toate nuan ele, pentru a îmbr ca în-ă ă ţ ătreaga lume într-un vis de reflexe.

— De unde deriv adâncimea iubirii, dac nu din ne-ă ăga ia cunoaşterii? Ceea ce în cunoaştere e plat, iubireţ devine absolut. Orice cunoaştere obiectiv e plat ; e oă ă punere în rela ii prin care obiectele îşi pierd valoarea.ţ Cunoaştem un lucru pentru a-l face ca pe celelalte; cu cât cunoaştem mai mult, cu atât realitatea devine mai comun , mai vulgar şi mai plat , deoarece cunoaşte-ă ă ărea nu salvează niciodat nimic, ci distruge progresiv înă fiin . Exist , în orice cunoaştere obiectiv , care consi-ţă ă ăder lucrurile din afar , le încadreaz în legi şi le puneă ă ă în rela ii, care în elege totul şi încearc s explice totul,ţ ţ ă ă o tendin distructiv , iar când pornirea spre cunoaşte-ţă ăre devine pasiune, ea nu este decât o form deă autodis-trugere. Iubim în m sura în care neg mă ă cunoaşterea, în m sura în care ne putem abandonaă absolut unei va-lori, f când-o şi pe aceasta absolut . Şiă ă dac nu ne-am iubi decât dorin a noastr de iubire sauă ţ ă iubirea noas-tr , în acest avânt nu este mai pu ină ţ ă nega ie a cu-noaşterii. Cunoaştem cu adev rat numaiţ ă

48

Em

il

C

io

ra

nîn momentele când nu vibr m intern, când nu ardem,ă când nu ne pu-tem ridica la un înalt nivel psihic. Diferen a aceasta de nivel psihic între cunoaştere şiţ iubire ne indic sufici-ent pentru ce ele nu pot vie uiă ţ niciodat împreun . Când iubeşti o fiin , momenteleă ă ţă de real cunoaştere sunt extrem de rare; apari ia lor seă ţ datoreşte unui mi-nus de iubire. Când ajungi uneori s -ăi dai seama din afar , cu o perspectiv obiectiv , cţ ă ă ă ă

femeia care- i şer-puieşte ca o obsesie întreaga taţ fiin , care a crescut organic în tine, seam n cuţă ă ă oricare alta ca adâncime sufleteasc , sau când în elegiă ţ c zâmbetul ei nu e unic, ci perfect reversibil, când oă po i inseria şi încadra în rândul celorlalte şi g seştiţ ă explica ii generale pentru re-ac iile ei individuale,ţ ţ atunci cunoaşterea a suplinit du-reros elanurile iubirii. Iubirea este o fug de adev r. Şi iu-bim cu adev rat numaiă ă ă când nu vrem adev rul. Iubirea împo-triva adev ruluiă ă , iată o lupt pentru via , pentru pro-priile extazuri şi pentruă ţă propriile greşeli. Pe fiin a ce o iubim o cunoaştem cuţ adev rat numai dup ce n-o mai iubim, când amă ă devenit lucizi, clari, seci şi goi. Şi în iu-bire nu putem cunoaşte,fiindc persoana ce o iubim ac-tualizeaz ,ă ă numai, un poten ial l untric de iubire. Rea-litateaţ ă primordial şi efectiv este iubirea din noi. Pen-truă ă aceasta iubim. Iubesc iubirea din mine, iubesc iubi-rea mea. Femeia este pretextul indispensabil care-mi aduce într-un ritm intens pulsa iile timide ale iubirii. Nuţ poate exista o iubire pur subiectiv . Dar, între a-ăbandonarea în experien a voluptuoas a iubirii ca stareţ ă pur şi abandonarea în culmile unei alte fiin e, întâiaă ţ este cea primordial . Iubim o femeie fiindc ne esteă ă scump iubirea noastr . Singur tatea sexelor şi luptaă ă ă s lbatic între b rbat şi femeie îşi au izvorul această ă ă ă interioritate a iubirii. C ci în iubire ne gust m, ne sa-ă ăvur m pe noi înşine, ne încânt m de volupt ile tremu-ă ă ăţrului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât

49

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

mai intens şi mai profund , cu cât distan a de persoa-ă ă ţna iubit este mai mare. Prezen a ei fizic face din sen-ă ţ ătimentul nostru ceva prea orientat, cu o direc ie preaţ determinat , încât ceea ce este în noi cu adev rată ă tr ire erotic pur , elan subiectiv, ne pare a veni dină ă ă afar , desprinzându-se din prezen a fizic a persoaneiă ţ ă iubite. Numai iubirea de departe, iubirea care creşte alimenta-t de fatalitatea spa iului, numai aceasta seă ţ prezint ca stare pur . Atunci ai priz direct peă ă ă ă adânca ei interio-ritate, atunci tr ieşti iubirea ca iubire,ă adâncindu-te în zvâcnirile unui sentiment, în farmecul lui voluptuos, care face suferin ele fluide, le topeşte caţ într-o iluzie. La oamenii cu mult imagina ie şi cu o via interi-ă ţ ţăoar complicat , se g seşte nu arareori o astfel deă ă ă puri-ficare a iubirii, încât ei tr iesc elanurile iubirii înă ceea ce ele au suav, virginal, în volutele vitale ale iubirii, în pulsa iile ei pure, în poten ialul erotic caţ ţ atare, înainte ca o fiin s fi trezit la via şi s fiţă ă ţă ă actualizat acest po-ten ial. ţ Contopirea în tremurul vital, în iubirea ca ger-men, în iubirea ca dorin face dinţă sufletul acestor oa-meni fântâni nesecate de st riă cristaline, în puritatea lor. Iubirea care r mâne dorin şi creşte numai ă ţă în do-rin nu este decât o manifestare a acelei iubiri care nuţă vrea s se realizeze, de team de a muri. Când Erosulă ă s-a actualizat, când el tr ieşte nu numai ca realitateă subiectiv , ci ă şi cu obsesia unei fiin e din afar , stinge-ţ ărea iubirii este un presentiment neliniştitor. Prin fe-meie, ne realiz m mai repede şi murim mai repede; cu-ănoaştem şi devenim obiectivi mai repede, decât men i-ţnându-ne în elanurile pure ale sufletului nostru. Nu este mai pu in adev rat c numai prin femeie putemţ ă ă vedea pân la ce nivel se ridic intensitatea iubiriiă ă noastre, pân unde adâncimea ei neag tendin a spreă ă ţ

50

Em

il

C

io

ra

ncunoaştere şi pân unde adev rul este înfrânt de iubi-ă ărea care ne face prea vii pentru a putea fi obiectivi. Iubirea este o surs de existen . ă ţă Suntem prin iubire. C ut m iubirea, pentru a sc pa de pr buşirea înă ă ă ă nimic prin lucidit ile cunoaşterii noastre. ăţ Dorim iubirea, pentru a nu fi contraf cu i şi falsifica i de adev r şi deă ţ ţ ă cunoaştere. C ci exist m numai prin iluziile,ă ă dezn dejdile şi greşe-lile noastre, deoarece numai eleă exprim individualul. Generalul cunoaşterii şiă abstrac ia adev rului (chiar dac adev rul nu exist ,ţ ă ă ă ă exist totuşi pornirea înspre adev r) sunt atentate laă ă iubire şi la dorin a noastr de iubire. Va putea Erosul sţ ă ă distrug , în cele din urm , Logosul?ă ă Convertirea iubirii în mil determin ultima faz aă ă ă iubirii, agonia iubirii. Când începe s ne fie mil de oă ă persoan pe care am iubit-o înseamn c elanul nostruă ă ă nu mai poate sus ine lupta împotriva eviden ei. ţ ţ Mila este o iubire în oboseal , o iubire ă în care obiectul ne este exterior. De aceea în mil ne d m seama atât deă ă bine de condi ia altuia, avem o viziune atât de clar aţ ă locului în lume al altei persoane. În mil , noi nu anti-ăcip m nimic, nu d ruim nimic generos, nu transfigu-ă ăr m deloc; dimpotriv , luciditatea milei r peşte oriceă ă ă str lucire la care ar avea dreptul iluzia oric rei fiin e.ă ă ţ Dup fl c rile şi v p ile iubirii, mila este ca o cenuşă ă ă ă ă ă ce acoper ultimele pâlpâiri de foc ale Erosului. Nu neă doare atunci iubirea altei fiin e, nu suferim c suntemţ ă iubi i? Şi mila noastr nu exprim regretul de a nu maiţ ă ă putea r spunde unei iubiri, care în noi s-a lichidat deă mult? Cu cât mila creşte, cu atât ireparabilul ce des-parte dou fiin e se adânceşte mai tare, şi intensitateaă ţ ei nu face decât s arate cât de mare este în noi regre-ătul de a nu mai putea iubi. Ultima faz a iubirii ne ara-ăt cât suntem de singuri chiar când iubim şi cum totulă depinde nu de obiectul din afar , ci de nivelul senti-ămentelor noastre. Lupta dintre iubire şi cunoaştere se

51

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

desf şoar pentru ultima oar în mil . Şi triumful cu-ă ă ă ănoaşterii nu ne arat decât în ce mare lupt ne-am an-ă ăgajat câte posturi pierdute avem de recucerit.

— Nu sim im în melancolie cum sufletul ni se des-ţchide sub chem ri vagi? Şi nu sunt aceste chem ri pre-ă ăsim iri de pl cute nelinişti, şi nu este dulce aroma ple-ţ ăcat din destr marea noastr ? C ci sufletul ni se des-ă ă ă ăchide într-o voluptuoas destr mare, într-un indefinită ă mângâietor, într-o aspira ie spre vag, f r ca s neţ ă ă ă doa-r , cât de pu in, aceast destr mare. Nu sim im,ă ţ ă ă ţ dim-potriv , delicii virginale, suavit i intime, extază ăţ într-o lume de culori ireale, ca-ntr-o gr din cu floriă ă care îşi întind petalele în nesfârşit? Şi nu ne încânt , înă farme-cul de destr mare pl cut a melancoliei,ă ă ă singur t i sonore ce cresc din nesfârşit, evolueaz înă ăţ ă tot, se izbesc de lucruri şi revin apoi, în m nunchiuriă sonore, într-un reflux insensibil spre nesfârşirea din care au plecat, spre t cerea din care a purces fiin a?ă ţ Singur t ile au atâtea glasuri pentru cei care au preaă ăţ multe de spus pentru a mai putea vorbi! — Misterul zâmbetului melancolic rezult din ne-ăl muritul ce-l introduce suavitatea în melancolie. Totă ceea ce este suav, ingenuu, pur toarn peste vagulă me-lancoliei un fluid imponderabil şi misterios, ce se dilat în noi ca un parfum îmb t tor şi fin. Plutindă ă ă peste tot, zâmbetul acesta se opreşte pe tot şi pe nimic. Indeciziu-nea lui se amplific de m rimea înspreă ă care el se în-dreapt . Genial sau diletant, el evoluează ă deasupra lu-mii; f r s po i şti dac e în elegere sauă ă ă ţ ă ţ extaz. Nede-terminatul şi vagul care se desprind din acest zâmbet te atrag ca inexplicabilul misterului. Şi cu cât ai în eles mai mult, cu atât ai în eles mai pu in. Nuţ ţ ţ ne par atâtea femei superficiale, datorit zâmbetuluiă melancolic, com-plexe? Nu transfigureaz melancoliaă

52

Em

il

C

io

ra

nfa a cea mai lipsit de expresie şi nu împrumut oţ ă ă adâncime unui vid inte-rior? Atrac ia zâmbetuluiţ provine şi din aceast prezen- a lui la persoane atâtă ţă de diferite, ca forma ie spiritu-al şi ca nivel psihic.ţ ă Când el pleac dintr-un rafina-ment interior, atunci eă sublim; când e instinctiv, face vulgaritatea misterioas .ă Suavitatea este o surs de lu-min tainic înă ă ă melancolie. În acest indefinit consist o explica ie aă ţ imposibilit ii noastre de a ne s tura de melancolie, a oăţ ă g si cândva plat , a o în elege şi a o cu-noaşte. Aici,ă ă ţ cunoaşterea n-are ce distruge, deoarece progresul ei nu este decât o continu autoanulare.ă Pe cât sunt melancoliile de dulci, pe atât sunt tris-te ile de amare. Lupta împotriva lor trebuie dus cu ab-ţ ăsolut toate metodele care exist , utilizând toate c ile şiă ă toate posibilit ile.C ci dac nu vom avea atâta t rieăţ ă ă ă în-cât s înfrângem cancerul triste ilor, el ne va roadeă ţ şi ne va putrezi înainte de vreme. Nu trebuie s neă l s m domina i de invazia triste ilor. S le suport mă ă ţ ţ ă ă numai pân când ele au poezie; când devin reale şiă efective, s izbucnim,furioşi, împotriva lor.S nu uit mă ă ă c exist în lumea aceasta pumni, strig te, palme,ă ă ă marşuri, sport, femei, vulgaritate, cu ajutorul c roraă înfrângem tem-porar triste ea. Suntem sili i s înv mţ ţ ă ăţă ce înseamn a tr i numai dup lungi triste i. Şi înv mă ă ă ţ ăţă s tr im nu-mai prin reac iuni. Înv m s tr im,ă ă ţ ăţă ă ă luptând împotriva propriei noastre fatalit i, şi în luptaăţ noastr nu facem decât s sec m fântâna triste ilor.ă ă ă ţ Ne pomp m pe noi înşine, doar vom putea, odată ă seca i de tot, s începem altfel de la început, cu unţ ă izvor mai pur, cu alte adân-cimi şi cu alte clarit i. ăţ

— Cum moartea nu poate fi înl turat , revolta îm-ă ăpotriva ei este zadarnic şi steril . Cu cât ne revolt mă ă ă mai mult împotriva mor ii, cu atât dovedim cât de pu-ţin de adânc este în noi sentimentul mor ii. C ci revol-ţ ţ ă

53

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

ta exclude revela ia ireparabilului şi definitivului, aţ imanen ei ineluctabile a mor ii, care ni se descoperţ ţ ă totdeauna în tr irea intens a acestui fenomen. Revol-ă ăta împotriva mor ii este fructul unei inspira ii de mo-ţ ţment; numai teama de moarte este durabil şi adânc .ă ă Nu putem duce o lupt împotriva mor ii; putem numaiă ţ s în buşim temporar frica de moarte. Trebuie s înv -ă ă ă ă

m a muri mai rar. De ce n-am folosi toate experien-ţăele prin care uit m moartea sau în care ea ne apareţ ă

eteric ? De ce n-am folosi contopirea în lumin , expe-ă ărien a integral a lumii, ca o îndep rtare de moarte?ţ ă ă Lumina, prilej şi cadru de extaz şi de feerie, ne avântă departe de timp, de fatalitate şi de materie. În ea, uit m de un început şi mai cu seam de un sfârşit, iară ă când, uneori, invazia luminoas pare a ne n p di până ă ă ă la senza ia de moarte, aceasta nu seam n unui sfârşitţ ă ă catastrofal, ci, sublimat şi eteric , se apropie mai re-ă ăpede de o topire imaterial în lumin , de dep şirea in-ă ă ădividua iei în universalitatea transcendent şi sublimţ ă ă a luminii. Când lumin nu g sim în afar , trebuie să ă ă ă reaprindem focarii stinşi ai fiin ei noastre sau s meta-ţ ămorfoz m şi s convertim în lumin imensit ile de în-ă ă ă ăţtuneric ale abisului nostru. Toate celelalte prilejuri de a uita moartea s -şi aib ca prototip experien a şiă ă ţ extazul luminii. — Tot mai mult m conving c eroismul îi are r d -ă ă ă ăcinile în disperare. Ne rat m via a în disperare; dar prină ţ ea, nu ne rat m moartea. Sacrificiul, numai sacrificiulă ne salvează moartea şi numai el r scump r o via .ă ă ă ţă Din moment ce via a nu e pur , ci infernal şi chinui-ţ ă ătoare, nu e sacrificiul o lichidare sublim ? S po i muriă ă ţ pentru al ii; pentru suferin ele miilor de anonimi, pen-ţ ţtru o idee fecund sau o idee absurd ; s - i consumiă ă ă ţ via a ta pentru ceea ce n-o priveşte, s te distrugiţ ă gene-ros şi inutil, nu e aceasta singura form deă

54

Em

il

C

io

ra

nrenun are de care putem fi capabili? Orice gest câştigţ ă o valoare numai întru cât pleac dintr-o mareă renun are. Numai moartea adânceşte actele vie ii. Şi înţ ţ sacrificiu, via a se realizeaz prin moarte.ţ ă Dac to i oamenii pentru care via a este un bună ţ ţ pier-dut ar înv a s -şi rateze mai pu in moartea,ăţ ă ţ lumea ar deveni o simfonie de jertfe. Atunci, prin moarte, via a ar c p ta un caracter de gravitateţ ă ă solemn şi,de prea mul-t renun are şi sacrificiu, ară ă ţ dori o puritate spre care aspir atâtea elanuriă disperate. Orice sacrificiu este un protest împotriva lipsei de puritate a vie ii. De aceea, nu mai putem fiţ creatori decât prin sacrificiu. De la renun are la eroism! Dar nu la pasivitatea in-ţdiferent a în elep ilor. Este imposibil pentru noi re-ă ţ ţ ănun area ca o detaşare liniştit şi progresiv de lucruri,ţ ă ă dus pân la o total indiferen . Nu încol eşte ideeaă ă ă ţă ţ propriei noastre misiuni în momentele de mare renun-are, de mare detaşare? ţ

Nu putem vorbi de renun are f r s ne chinuim,ţ ă ă ă f r s ne fr mânt m şi s fim trişti. Renun area esteă ă ă ă ă ă ţ pentru noi un fenomen infinit dramatic; turn m în eaă prea mult energie pentru a mai fi renun are. Şi ne in-ă ţtereseaz prea mult procesul psihologic al renun rii,ă ţă pentru ca s nu devin o tragedie. Nu renun m; ă ă ţă vrem s renun m. De aceea, nu putem fi decât eroi.ă ţă Când Buddha vorbeşte de renun are, este ca şiţ când noi am vorbi despre iubire. S renun i cuă ţ naturale ea unei flori care se închide în înser ri, iatţ ă ă secretul unei renun ri pe care n-o vom putea realizaţă niciodat ,fiind-c punem prea mult pasiune în nega ii.ă ă ă ţ Nu devin, în tensiunea noastr , toate nega iileă ţ pozitive? Distrugând tot, este ca şi cum am crea tot. Plesnim de nega ii; dar în v p i. Şi nega iile leţ ă ă ţ consum m nu în îndoieli, ci cu certitudinea uneiă misiuni. Arunc m totul, pentru a cu-ceri totul; neă

55

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

sacrific m, pentru a transfigura via a; re-nun m,ă ţ ţă pentru a ne afirma; în detaşarea ultim , ela-nul nostruă îmbr işeaz lumi. ăţ ă De aceea, eliberarea r -mâne ă în conştiin a noastr o simpl problem . C ci eliberareaţ ă ă ă ă devine realitate numai pentru acei care merg pe o singur linie în absolut.ă Desprinde-te de tot, spre a deveni centru metafizic, unicul t u câştig, singura ta soart . În pierderi, s teă ă ă bucure triumful t u şi ă în înfrângeri, s descoperi razeă pentru nimbul t u. ă Tr ieşte-te ca un mit; uit istoria;ă ă gândeşte-te c în tine nu se macin o existen , ciă ă ţă exis-ten a; c materia, timpul, destinul s-au concentratţ ă ex-presie; devino izvor de fiin , surs de actualitate înţă ă existen . Tr indu-te ca ţă ă mit, tot ceea ce este anonim în natur devine personal în tine şi tot ceea ce eă personal, anonim. Vei tr i atunci totul atât de intens,ă încât lu-crurile vor deveni esen e şi îşi vor pierdeţ numele.Atunci vei putea renun a la tenta iaţ ţ individualului; vei putea uita o persoan sau un obiect,ă atunci vei putea da tot şi te vei putea d rui întreg.ă Întrebare modern într-o problem etern : oare nuă ă ă ne va chinui regretul renun rii noastre?ţă Toat problema renun rii: cum putem face din eaă ţă altceva decât o pierdere, cum putem face din ea o form de iubire. Vrem s facem din renun are cevaă ă ţ pozitiv. Laşitate sau eroism modern? Când renun area nu se realizeaz în sacrificiu, ciţ ă sfârşeşte în dezabuzare şi scepticism, s-a ratat o expe-rien capital . Este ca o nega ie ce nu duce la extaz.ţă ă ţ Într-un singur fel renun area mai poate deveni atunciţ fecund : dac e ă ă deschisă spre via . Dup ce am ruptţă ă leg turile cu lumea, s avem atâta iubire, încât din de-ă ătaşarea noastr s putem îmbr işa totul; s fim infinită ă ăţ ă departe de toate şi infinit aproape de toate; s cuprin-ădem totul cu o viziune de extaz. În felul acesta, renun-area înseamn un câştig. În ea, sufletul nostru se des-ţ ă

56

Em

il

C

io

ra

nchide pentru tot, fiindc a pierdut totul. O iubire totală ă şi infinit nu este posibil f r o detaşare. Numai iubi-ă ă ă ărea ce se realizeaz individual, singura iubire imediat ,ă ă se dispenseaz de aceast detaşare.ă ă Numai un suflet care se sfâşie de iubire mai poate reabilita lumea aceasta vulgar , meschin şi dezgust -ă ă ătoare. O mare iubire nu exist f r o mare renun are.ă ă ă ţ Nu po i s ai totul, decât în momentul când nu mai aiţ ă nimic. Bucuriile şi triste ile renun rii! Ne-am realiza înţ ţă mod absolut, când renun area ar fi numai un prilej deţ bucurii.Dar ne iubim cu to ii prea mult imperfec iunea,ţ ţ pentru ca s nu ne intrist m de iubirile noastre. Cândă ă vom înv a s vedem în iubire altceva decât oăţ ă pierdere?

— Întrebare obsedant şi f r r spuns: cum de poa-ă ă ă ăte omul supravie ui st rilor de nivel ultim? Nu-mi voiţ ă ierta niciodat c n-am avut o îndr zneal absurd în ă ă ă ă ăclipa supremelor extazuri,c am supravie uit momente-ă ţlor de simultan beatitudine şi aspira ie spre moarte,că ţ ă mai tr iesc, dup ce marea lacrimilor din mine nu s-aă ă putut v rsa în extazul simfonic al mor ii, al iubirii şi ală ţ triste ii. Am fost ţ odată tot: ce mai vreau? De ce nu am curajul marii desp r iri?ă ţ S fii totul şi s ai totul în fiecare clip .ă ă ă Dar cine este acela care poate fi totdeauna Dum-nezeu? — Dac am fi sili i s alegem între muzic şi femeie,ă ţ ă ă cine ştie dac nu am alege întâia. Deşi amândou î iă ă ţ procur senza ii de o ame itoare în l ime, totuşi numaiă ţ ţ ă ţ muzica te suspend în infinitul voluptuos al neîmplini-ării. Cu femeia eşti obligat s consumi şi s reverşi ceeaă ă ce în tine este izvor pur; niciodat prin muzic , al c reiă ă ă indefinit complex î i permite s nu te împlineşti nicio-ţ ădat .ă

57

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

C ut m femeia pentru mai pu in singur tate, iară ă ţ ă ă muzica pentru a ne adânci singur t ile. Nu încerc mă ăţ ă s sc p m prin femei de triste i? Dar acela care, în vo-ă ă ă ţlupt ile sublime ale muzicii, n-a sim it o triste e deăţ ţ ţ Dumnezeu singur şi p r sit, nici nu b nuieşte esen aă ă ă ţ muzicii. Numai prin muzic po i s b nuieşti care ar fiă ţ ă ă bucuriile şi triste ile lui Dumnezeu... ţ — Oare dup ce ai avut atât timp conştiin a nimic-ă ţniciei, te mai po i crede altceva decât Dumnezeu? Teţ mai po i sim i altceva decât începutul şi sfârşitul? Deţ ţ ce nu ne-am educa în conştiin a propriei noastre divi-ţnit i? N-am pierdut cu to ii încât s avem drept la ulti-ăţ ţ ăma iluzie, la iluzia absolut ? Şi oare singur t ile noas-ă ă ăţtre n-au atâtea glasuri ca s ne strige realitatea iluzieiă noastre? Nu sunt toate singur t ile muzicale şi sonoreă ăţ şi nu trebuie s ne cânte ele slava de a fi atât de sin-ăguri, încât vrem s fim totul?ă

58

Em

il

C

io

ra

n

III

Nega iile care nu duc la extaz şi disper rile care nuţ ă duc la profe ie — înseamn c n-au atins adâncimea înţ ă ă care se dep şesc pe ele însele. Dac din ele nuă ă izvor şte conştiin a propriei misiuni, c ile existen ei neă ţ ă ţ r mân închise pentru totdeauna. Şi nu este o datorieă fa de propriul destin s ne educ m în conştiin aţă ă ă ţ misiunii noastre exemplare? Nu suntem datori să exploat m fier-berea, confuzia şi vibra ia noastră ţ ă pentru transfigu-r rile în care ne aduce conştiin aă ţ unicit ii şi adâncimii destinului nostru? Într-un sufletăţ mare, ceea ce numim triste i, dezn dejde, renun are n-ţ ă ţau valoare în sine, ci sunt numai trepte ale propriei sale transfigur ri, mo-mente ale unei mari ascensiuni.ă Toate treptele transfi-gur rii şi toate momenteleă ascensiunii sunt c i spre puritate, spre o sublimă ă detaşare, care detaşare nu este decât suprema participare. Nu încerc m, în ştergerea tuturor peteloră de întuneric, s realiz m în noi o fluidi-tate dulce şiă ă imaterial a vie ii, s devenim izvoruri pu-re şi s neă ţ ă ă imacul m dup prea multe virginit i pier-dute? Cineă ă ăţ ştie dac aspira ia spre moarte nu pleac din regretulă ţ ă c via a nu e etern ! N-au descoperit via a acei ce auă ţ ă ţ suferit din cauza ei şi care au negat-o din teama de a nu o putea iubi?

59

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Din moment ce nu putem fi ferici i, de ce s nu c u-ţ ă ăt m s ne facem nefericirea creatoare, dinamic şi pro-ă ă ăductiv ? Nu este datoria noastr s intensific m v p -ă ă ă ă ă ăile interne şi s ne consum m la în l imi în care triste-ă ă ă ţile devin explozii? Nu vom împrumuta actelor vie iiţ ţ

noastre fecunditate, dac tot ce tr im nu vom tr i neli-ă ă ămitat. F r margini s fie pornirea de a ne mistui în fl -ă ă ă ăc rile propriilor vie uiri, precum f r margini s fie tre-ă ţ ă ă ămurul în care ne vibreaz fiin a. Avem datoria de a neă ţ a în l a şi a ne scoborî la infinit pe scara formelor deă ţ via- , a c ror natur s ne importe mai pu in, decât sţă ă ă ă ţ ă ne vr jeasc adâncimea şi nelimitatul la care putemă ă ajun-ge. Exist , dincolo de sfera obişnuit a experien elor deă ă ţ via , un domeniu în care totul se petrece ca-ntr-o suc-ţăcesiune de transfigur ri. Suferin a se converteşte înă ţ bu-curie, bucuria în suferin ; elanurile în dezam giri şiţă ă dezam girile în elanuri; triste ile în v p i şi v p ile înă ţ ă ă ă ă triste i. Consisten a st rilor sufleteşti dispare în aceas-ţ ţ ăt succesiune de transfigur ri şi se subtilizeaz în exta-ă ă ăze continue. Când tr ieşti totul într-o adâncime haluci-ănant , sub semnul nelimitatului, descoperi un dome-ăniu care ie însu i î i este accesibil numai în extazulţ ţ ţ propriilor tale vie uiri. Într-o astfel de regiune, negativi-ţt ile înceteaz a mai fi sterile şi demoniile distructive,ăţ ă şi totul, ca într-o simfonie de fl c ri l untrice, se des-ă ă ăf şoar şi se mistuie într-un imn de via şi de moarte.ă ă ţă Dar ca s ajungi la regiunea succesivelor transfigu-ăr ri, mult trebuie s fi suferit, şi pentru ca actele vie iiă ă ţ tale s capete o adâncime, mult trebuie s fi p timit!ă ă ă Actele vie ii noastre sunt banale şi nerevelatoareţ atunci când ele se consum în condi iile naturale aleă ţ vie ii. Faptul de a tr i ca atare n-are nici o semnifica ie.ţ ă ţ A tr i pur şi simplu este a nu împrumuta nici oă adâncime ac-telor vie ii. Numai când tr ieşti ca şi cumţ ă via a este un bun pe care l-ai putea sacrifica oricând,ţ

60

Em

il

C

io

ra

nnumai atunci ea înceteaz de a mai fi o banalitate şi oă eviden . Este o prostie s se afirme c via a ne esteţă ă ă ţ dat ca s o tr im; ea ne e dat ca s o sacrific m,ă ă ă ă ă ă adic s scoatem din ea mai mult decât permită ă condi iile ei fireşti. Nu exist alt etic în afar de eticaţ ă ă ă ă sacrificiului. A privi moartea în sine, detaşat de via , este a- iă ţă ţ rata atât via a, cât şi moartea. Sentimentul interior alţ mor ii numai atunci e fecund, când prin el putem da oţ adâncime actelor vie ii. Aceasta îşi pierde puritatea şiţ farmecul prin aceast rela ie; dar câştig infinit înă ţ ă adâncime. Extazul pur al mor ii duce fatal la o parali-ţzare a întregii fiin e. Numai când din obsesia mor ii pu-ţ ţtem scoate scântei, numai atunci putem transfigura via a.ţ Trebuie s ne punem via a la cele mai mari încer-ă ţc ri. Nimic din ceea ce e periculos şi riscant s nu neă ă fie str in. Numai fecioarele refuz s se gândeasc laă ă ă ă ultimele pierderi. Dar toat via a nu este o serie de vir-ă ţginit i pierdute?ăţ Şi atunci, s ne mir m de ce în unii oameni apare,ă ă ca o obsesie vital , voluptatea p timirii? Nu pleac eaă ă ă din tendin a de a adânci via a prin tot ceea ce atac şiţ ţ ă compromite aceast via ?ă ţă Nu r sare ea din pornirea de a arde via a în r d ci-ă ţ ă ănile ei, pentru ca o întreag existen s-o cl deasc peă ţă ă ă fl c ri? O evolu ie în fl c ri este aceast voluptate aă ă ţ ă ă ă p -timirii. Şi este, în aceast voluptate,un amestecă ă straniu de sublim şi fantomal, de solemn şi de ireal. A scoate din via mai mult decât poate da ea esteţă imposibilul pe care-l realizeaz aceast p timire, ă ă ă în care suferin ele sunt ţ înso ite de fioruri. Nu intereseazţ ă absolut deloc dac suferin a este cauzat de oameni,ă ţ ă de boli sau de pierderi ireparabile, ci numai cât po iţ fecun-da interior, pentru ca via a s capete alteţ ă str luciri şi alte adâncimi. Dac n-am reuşit s neă ă ă

61

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

înstel m ă întune-cimile cum o s aştept m aurora fiin eiă ă ţ noastre? În aceast auror putem numai s dovedim cât sun-ă ă ătem de aproape de sacrificiu şi cât suntem de tari în nefericirea noastr .ă Dup ce ne-am ame it de toate ă ţ întunecimile, după ce am vrut s epuiz m ă ă în sim ire suferin a şi moartea,ţ ţ iar în gând am meditat deşert ciunile pân la absurd,ă ă dac am pus atâta intensitate şi atât nelimitat pentru aă nu deveni cenuş , ce altceva decât transfigurarea neă îmbr işeaz aureol total şi definitiv ?ăţ ă ă ă ă S ă înscriem în edificiul nostru interior cuvintele Sfintei Tereza: ,,A suferi sau a muri’’, nu pentru a ne aminti de ceea ce vrem s facem, ci pentru a şti ceeaă ce suntem.Ori avem un destin,ori n-avem.C ci nuă suntem oameni care s murim la o umbr de copac,ă ă într-o du-p -amiaz de var ! Fioruri infinite s neă ă ă ă str bat fiin a, şi sufletul s ne fie ca un cuptor imens;ă ă ţ ă arz toare s ne fie avânturile şi vibrante, extazurile;ă ă totul s fiarb ă ă într-un clocot şi ca un vulcan să explod m şi s ne rev r-s m. Simbolul nostru s ne fieă ă ă ă ă focul şi, ca-n extazurile mistice, s suferim de preaă mult inexprimabil. Jarul a-tâtor suferin e s degajeze oţ ă c ldur ă ă înv luitoare şi,tur-menta i de atâta via , să ţ ţă ă temem mai pu in renun area. Oare n-a venit timpulţ ţ când, într-o judecat definitiv , trebuie s -n elegem că ă ă ţ ă via a, numai ţ în alte forme decât ale ei, mai poate s neă mai mângâie de triste ea de a fi? Oare nu esteţ momentul când curajul de a tr i ă înseam-n altcevaă decât nega ia mor ii? Nu trebuie s ţ ţ ă îmbr i-ş măţ ă moartea, pentru ca lupta împotriva întunecimilor ei să fac mai str lucitoare luminile vie ii? Şi nu tre-buie să ă ţ ă ne verific m zilnic rezisten ele vie ii, prin luptaă ţ ţ încordat cu for ele mor ii? Nu trebuie s ne salv mă ţ ţ ă ă via a în fiecare moment? C ci numai dup ce-am sal-ţ ă ă

62

Em

il

C

io

ra

nvat-o, sacrificiul nostru poate s ă însemne întâia şi ulti-ma noastr libertate.ă

— Pentru înt rirea în conştiin a propriei misiuni, ni-ă ţmic s nu ne scape neexploatat. S convertim totul ă ă în mijloace şi stimulente ale credin ei în noi înşine, iar totţ ceea ce tinde s ne paralizeze s tr im cu atâta ardoa-ă ă ăre, încât s devin resort al existen ei noastre. De ce n-ă ă ţam încerca s convertim evolu iile muzicii ă ţ în astfel de resorturi, de ce n-am face din tr irea muzical un mo-ă ăment esen ial din desf şurarea unui destin? Abandona-ţ ărea pur şi spontan în muzic sub iaz elanurile deă ă ă ţ ă via pân la anihilare. Nu în tr irea muzical ca atareţă ă ă ă vom înv a s facem din destinul nostru un fulger! Darăţ ă când în muzic aducem o energie şi-o ardoare, când nuă ne l s m prinşi de muzic , ci o domin m, când vibra-ă ă ă ăiile sonore p trund o voin în concentrare infinit şiţ ă ţă ă

devin alimente pentru obsesii vitale, atunci conştiin aţ destinului nostru nu se înt reşte prin ceea ce a pierdută înainte? S înv m a tr i lucrurile de deasupra lor, să ăţă ă ă le integr m, s tr im prin transcenden , iar când neă ă ă ţă abandon m lor, s-o facem pentru a le exploata, nuă pen-tru a fi înghi i i de ele. S iubim, s savur m şi sţ ţ ă ă ă ă sufe-rim pentru ca destinul nostru s poat deveniă ă destin pentru al ii: altcum femeia, muzica şi boala nuţ vor fi decât tot atâtea prilejuri de c deri.ă

— Vom ajunge oare s nu mai fim puşi în fa a teri-ă ţbilei alternative dintre via şi moarte? Vom putea sţă ă realiz m o sublim detaşare, mângâia i de revela ii in-ă ă ţ ţtime şi fascina i de veşnicii neb nuite? Vom putea sţ ă ă dep şim şi s uit m drama, acea dram care izvor şteă ă ă ă ă din contradic iile inerente fiin ei? Trebuie s existe oţ ţ ă re-giune de lumin l untric unde tr ieşti f r să ă ă ă ă ă ă tr ieşti şi mori f r s mori. Trebuie s existe o regiuneă ă ă ă ă

63

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

de mu-zic subtil , în ale c rei sonorit i s seă ă ă ăţ ă destrame, ima-terial, întreaga fire. Şi trebuie s existe o regiune în care însuşi timpulă şi-a învins nimicnicia sa.

— Dou c i exist , prin care, dac nu putem în-ă ă ă ăvinge bolile, le facem desigur suportabile: sau le inte-gr m în organismul nostru în aşa m sur încât nu leă ă ă mai consider m venite din afar , ca elemente str ineă ă ă şi detaşate de noi, sau, printr-un efort intern, încerc mă s ne ridic m deasupra „nivelului" la care se men ineă ă ţ boa-la în organismul şi conştiin a noastr . Procesul deţ ă inte-grare a bolii este de fapt un proces de interiorizare: creştem boala în noi inşine, o asimil mă imanent în via- a noastr . ţ ă Ne educ m ă în a considera accidentul ca na-tural şi r ul ca perfect firesc. Această ă cale este cea mai frecvent ă şi cea mai uşoar : s vreiă ă s ui i prezen a ă ţ ţ în tine a ireparabilului. Fiecare boal reuşeşte s ne domine ă ă într-o anumită m sur : ea atinge un nivel ă ă în fiin a noastr , pân laţ ă ă în l imea c ruia tot ce se petrece ă ţ ă în noi trece prin acest fenomen al bolii. Dar pentru ca ea s nu neă înghit şi s nu absoarb ă ă ă întregul con inut al fiin ei,ţ ţ trebuie ca, printr-o încordare infinit , s ne ridic mă ă ă deasupra ni-velului bolii, s atingem un nivel superior,ă din în l i-mea c ruia putem st pâni boala ca pe ună ţ ă ă proces firesc. M rim, în aceast încordare, pulsa iileă ă ţ existen ei noas-tre, o intensific m de rezisten ele ei.ţ ă ţ Totul este s atin-gem un nivel superior nivelului bolii.ă În cea mai groaz-nic criz , o strângere de pumni, oă ă tensiune nervoas , o voin de afirmare organic , oă ţă ă pulsa ie, ca-ntr-un tr snet al firii, ne salveaz şi neţ ă ă învioreaz ca o baie de arome. Dac am putea oricândă ă s facem din sufletul nostru o convergen de elanuri,ă ţă ca o fântân s ritoare, depresiunile şi bolile ar fiă ă eliminate spre periferia fiin ei noastre. Singura salvareţ

64

Em

il

C

io

ra

ndin ghearele bolilor: s ajun-gem la acel nivel în careă pulsa iile vie ii evolueaz pân la ţ ţ ă ă încleştare, pân laă nivelul unui extaz organic. De ce bolile n-ar alimenta viziunea profetic , de ceă nu le-am putea converti în resorturi ale misiunii şi ale destinului nostru? De ce s pierdem atâtea prilejuri deă veghe şi de trezire, pe care ni le ofer boala cu o gene-ărozitate care ne însp imânt ? Nu macin boala, zi şiă ă ă noapte, materia din noi şi n-o face ea capabil deă vibra- ii pe care nici deliciile cele mai pure nu le ating?ţ Şi ce este boala, dac nu o trezire din somnul materiei?ă Tot idealul nostru s nu fie decât dorin a de a faceă ţ acest blestem fecund, de a scoate din boal ceea ceă al ii, în mii de fericiri, nici nu cuteaz s presimt .ţ ă ă ă Numai aşa vom putea s amân m pr buşirea prină ă ă boal , şi numai aşa aceast pr buşire ar putea deveniă ă ă o transfigurare. De ce n-am folosi toate clipele în care boala ne arde r -d cinile vie ii, se încuib în materieă ă ţ ă pentru a o risipi în f râme firave, în resturi deă existen , ţă şi creşte, destr -mându-ne în buc i deă ăţ piatr ce nu sunt decât nesfâr-şite regrete ale uneiă vie i întregi, de ce n-am folosi aces-te clipe pentru a neţ dinamiza într-un blestem, pentru a da str lucireă însânger rilor noastre, pentru a nimba atâteaă înfrângeri? Dac nu vom înv a s facem boalaă ăţ ă pozitiv , de ce s tr im mai departe, cu regretul uneiă ă ă vie i pierdute? De ce s ne jeluim în fa a unui dezastru,ţ ă ţ când el ar putea deveni începutul unei serii de ilumi-n ri? Şi toate suferin ele care ne-au întunecat fa a—ă ţ ţ nu sunt ele tot atâtea izvoare ale schimb rii noastre laă faţă?

— Numai în unilateralitate exist tragedie, numai ună om care se arunc într-o direc ie pân la cap t, f ră ţ ă ă ă ă spirit critic, beat de fiorurile propriei lui izol ri, numaiă acela poate îndura ceea ce în elegerea altora niciodatţ ă

65

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

nu va atinge. Şi pentru ce atâta în elegere? Este atâtţ de comod s în elegi totul, încat oamenilor acestora s nuă ţ ă le acord m nici m car dispre ul. S ai curajul fanatică ă ţ ă de a înfrunta irezolvabilul şi s violezi, îă ntr-o furie oar-b , ireparabilul, s fii atât de absurd, încât gândurileă ă tale s danseze într-un desfrâu, s se înal e ca focuri înă ă ţ dep rtate întunecimi. Cât risc este într-un gând — esteă alt întrebare pentru adâncimea acelui gând.Ori murimă pe gândurile noastre, ori renun m la a mai gândi. Da-ţăc , a gândi nu este un sacrificiu, atunci pentru ce să ă mai gândim? Numai întreb rile grele, irezolvabile şi ul-ătime, s ne fie întreb rile noastre. La celelalte r spundă ă ă profesorii; c ci de aceea sunt pl ti i. Dac via a, sufe-ă ă ţ ă ţrin a, moartea, destinul sau boala şi-ar g si o solu ie,ţ ă ţ sau dac le-am epuiza în în elegere, ar mai avea rostă ţ s mai gândim?ă Boala ne aduce în st ri de vibra ii pe care normal nuă ţ le avem. Ca s facem îns boala fecund şi s-o conver-ă ă ătim în resort al dinamismului nostru intern, intensifica-rea la paroxism a vibra iilor este o condi ie esen ial .ţ ţ ţ ă Exist o adev rat ă ă ă metod a vibra iei totaleă ţ , care ne pre-zint c ile de purificare intern , de exaltare în vibra iileă ă ă ţ intime. Trebuie s atingem o tensiune psihic în careă ă tot ceea ce tr im s fie o creştere în vibra ii.ă ă ţ Încord rile intime trebuie s fie atât de mari, încâtă ă actele de voin fa de acest paroxism s apar caţă ţă ă ă simple acte reflexe. Dac în stadiul în care boala neă domin , voin a este pa-ralizat şi ştears , în stadiul deă ţ ă ă fructificare a bolii, rea-liz m un adev rat salt pesteă ă voin .Ea apare prea dimi-nuat şi prea aproximativţă ă ă în vulcanul de vibra ii, care izbucneşte, ca o explozie şiţ o ap rare a vie ii, din adân-cimile fiin ei. În vibra iileă ţ ţ ţ bolii, intensitatea vibra iilor vitale este plusul prin careţ tendin ele de destr mare în-chise în boal suntţ ă ă transformate în tot atâtea extazuri ale vie ii noastre, ceţ

66

Em

il

C

io

ra

nnu vrea s cad înainte de a fi cu-noscut mareaă ă schimbare, transfigurarea ultim .ă Boala aduce la suprafa a conştiin ei tot ceea ce eţ ţ mai adânc în noi. Aşa încât, suntem adânci cu adev rată nu-mai în boal ; iar când ajungem st pâni pe boal ,ă ă ă deve-nim mai mult decât suntem, ne cre m pe noiă înşine.

— Pe propriile ruine am ajuns s ştim cine suntem.ă Astfel, pentru ceea ce vom deveni avem s construimă totul. Viitorul nu trebuie s ne fie o crea ie din nimic?ă ţ Nu suntem sili i s începem de la cap t? Drumul nos-ţ ă ătru a fost ruina noastr ; s fim mândri c n-am moş-ă ă ătenit nimic. Şi nu este misiunea noastr cu atât maiă mare, cu cât ea înseamn un început total, o misiuneă f r moştenire? Am risipit prea mult din noi, pentru aă ă ne mai încuraja rezervele. For a noastr s provin dinţ ă ă ă s r cia noastr . Nu ne-am dezmoştenit pe noi înşine,ă ă ă în curajul de a tr i dezastrul pân la cap t? N-am avută ă ă îndr zneala pr buşirilor şi a ruinelor noastre? Ne-amă ă lichidat via a pentru ca o dezmoştenire atât de mare sţ ă ne dea avântul propriilor cuceriri, s putem, dup oă ă atât de mare pierdere, s ne cre m via a. Şi toate dez-ă ă ţn dejdile pe ruinele noastre n-au fost decât speran eă ţ ale unei alte vie i, început din nou şi creat în farme-ţ ă ăcul altor str luciri.ă Fa de încordarea, de vibra ia şi de pornirea noas-ţă ţtr de a cuceri lumi nesfârşite, tot ceea ce oamenii nu-ămesc voin , tendin , ambi ie şi aspira ie s apar caţă ţă ţ ţ ă ă palide expresii ale vie ii, ca forme aproximative şi ate-ţnuate. În infinitul nostru de sim ire, acestea nici trepteţ s nu fie. În salturi mortale s ne m sur m via a. Şiă ă ă ă ţ fiecare salt s fie nu numai un avânt, ci şi o cucerire.ă Cu setea noastr dup nimic, am înv at prea bine ce eă ă ăţ nesfârşirea pentru ca s nu dorim o nesfârşire a fiin eiă ţ şi am cucerit prea mult în întuneric pentru ca s nu ar-ă

67

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

dem dup lumin . Nu tremur m cu to ii ă ă ă ţ în presim ireaţ acestei lumini şi nu ne dogoreşte, ca un foc nesfârşit, nesfârşirea fiin ei? Cunoaştem prea bine otr vurile ni-ţ ămicului şi dezgustului de fiin ; dar otr vurile lui n-auţă ă putut s ne stâmpere setea de fiin , ci doar s ne tre-ă ţă ăzeasc dorin a de cucerire şi de recucerire. Am pustiită ţ prea mult firea în deşerturi f r margini şi am r t cită ă ă ă prea mult deşerturile acestea şi în deşerturile noastre, ca, seca i ţ într-o lume secat ,s nu dorim a deveni iz-ă ăvoare într-un izvor al fiin ei.ţ Extazul s fie m sura vibra iei noastre, şi culmile luiă ă ţ s ne fie patria. Ondula ii de culmi s ne alinte pri-vireaă ţ ă şi perspective de în l imi s ne mângâie sufletul. Oă ţ ă vibra ie în infinit s ne fie toat fiin a. Şi ce este alt-ţ ă ă ţceva extazul, dac nu o vibra ie în infinit? În purit i deă ţ ăţ elanuri s ne topim via a, s-o ridic m la ultime vibra ii,ă ţ ă ţ s-o în l m în muzici de sfere. Privirea s ne fie un fluxă ţă ă de raze, şi-n corpul nostru s r sune lumi de armonii;ă ă nesfârşite spirale sonore s -l inunde, învârtindu-se-nă ascensiuni ciudate. Strig te de dezn dejde şi scrâşniriă ă de ur s dea doar adâncime acestor vibra ii, şi toateă ă ţ tânguirile, transfigurate s fie în elanul lor. Pân ce de-ă ăvine muzic s ne adâncim în durere,şi boala în imnuriă ă s -şi cânte renun area.ă ţ Şi aceast muzic s ne descopere ascunse presim-ă ă ăiri de senin t i, şi prin ea s -nv m adâncimea seni-ţ ă ăţ ă ăţă

n t ilor. ă ăţ Uitat-am s privim dep rt rile lor şi pierdut-ă ă ăam m sura m rimilor lor. Vibra ie în infinit s ne fieă ă ţ ă extazul şi adâncimea senin t ilor s ne-o descopereă ăţ ă muzica lui. În setea de absolut, înv at-am ce este o alt viaăţ ă ţă şi-n ce fel a tr i este a nu te opri niciodat . ă ă Numai în cucerire setea noastr de absolut se poate stâmp ra;ă ă retragerea şi oboseala ne m resc doar setea.S -ă ănghi im absolut e singura activitate ce-n infinit ne maiţ poate în-c lzi, şi-n avântul nostru, s uit m a mai faceă ă ă

68

Em

il

C

io

ra

nun po-pas. În sete nesfârşit , înfl c ra i, s -nghi imă ă ă ţ ă ţ totul, şi cuprinderea noastr s fie o pierdere-n nimiculă ă nostru. În existen s irup elanul, şi bucuria sţă ă ă ă semene ma-rilor extaze. Şi dorul nostru de a fi, universal s fie ca triste ea de a fi. În lupt cu ea, dorulă ţ ă de fiin în înfl -c r ri s cuprind întunecimileţă ă ă ă ă ă triste ilor, şi setea noastr de absolut cu întuneric s -şiţ ă ă astâmpere infini-tul ei.

— Când suferi i de prea mult elan, când v doare a-ţ ăvântul vie ii şi teme i sinuciderea în explozia dezordo-ţ ţnat a vie ii voastre, transforma i în profe ie durerileă ţ ţ ţ preaplinului vostru, consuma i în extaze de via valu-ţ ţările debordante ale energiei voastre. C uta i în drameă ţ prilejuri de sublimare, folosi i tragediile ca drumuri în-ţspre puritate, tortura i-v pentru a înfrânge putregaiulţ ă din voi. Nu sim i i, fra ilor, cum atâtea dureri îşiţ ţ ţ caută însenin rile lor şi nu sim i i cum r nile noastre de câtă ţ ţ ă ă otrav ne-au sc pat? O ran a fost toat fiin a noastr ;ă ă ă ă ţ ă c ci o otrav a fost sâmburele nostru. Şi nu v apuc ,ă ă ă ă fra ilor, dorin e de prim veri şi melancolii deţ ţ ă senin t i, nu v apas în dulci volupt i nostalgii deă ăţ ă ă ăţ lumi mai pure, cu vaste ceruri deschise,cu armonii necunoscute? Nu tresare gândul vostru, în presim ireaţ unor fericiri în alte lumi, şi nu v ilumineaz viziuneaă ă unor dureri su-blimate în cântece pure? Nu vre iţ schimbarea cea mare, schimbarea în sâmburele vostru? Nu vre i o lume în care a i suge fericiri dinţ ţ dureri, extaze din nega ii, pro-fe ii din disper ri, şi nuţ ţ ă v încânt o lume-n care prea-plinul vostru înă ă mângâietoare valuri ar inunda deşertu-rile ascunse ale z d rniciilor voastre? Şi oare, fra ilor, nu v atrageă ă ţ ă chemarea senin t ilor, cu nesfârşiri mai calde şi maiă ăţ dulci, nu v apuc nostalgii de dep rt ri vaste caă ă ă ă durerile, şi preaplinului vostru, nu prin dorin e deţ puritate-i pute i g si o albie? ţ ă

69

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

PROFE IA ŞI DRAMA TIMPULUI — Pe toate planu-rileŢ vie ii, ardoarea noastr s îmbr işeze con inuturile deţ ă ă ăţ ţ existen , într-o participare originar , pân la extaz sţă ă ă ă tr im totul. Via a social s ne fie câmpul de verifi-careă ţ ă ă a inflamabilei noastre sensibilit i, şi în tot ce areăţ exterior via a s ne rev rs m infinitul l untric. Dincoloţ ă ă ă ă de cultur s ne spulber m energiile, şi intensitateaă ă ă energiei ca-ntr-un vârtej s creasc . S tr im totul cuă ă ă ă atâta pasiune, încât destinul ca un tr snet s despiceă ă obscurit ile lumii şi ale noastre. S devenim altceva,ăţ ă s fie elul nostru şi s accept m via a numai pentruă ţ ă ă ţ mari nega ii şi mari afirma ii. Dac nu ne va arde con-ţ ţ ăştiin a misiunii, nu ne vom merita nici via a şi niciţ ţ moartea. Nu în eleg cum pot exista oameni indiferen iţ ţ în aceast lume, cum pot exista suflete care nu se chi-ănuiesc, inimi care nu ard, sim iri care nu vibreaz , la-ţ ăcrimi care nu plâng. Ar trebui s fie interzişi spectatoriiă şi to i acei care din distan fac o virtute. ţ ţă Numai un su-flet ce se fr mânt şi care niciodat n-a uitat că ă ă ă tr ieşte trebuie s ne trezeasc entuziasmul. False să ă ă ă le decla-r m pe toate acele adev ruri care nu dor şiă ă nule, toate principiile care nu ne ard. Viziuni s devină ă adev rurile noastre şi principiile, profe ii. Vorbele s fieă ţ ă fl c ri, şi fulgere s fie argumentele. Mai avem noiă ă ă timp de pier-dut în dovezi, în argumente şi convingeri? Nu iubim profe ia fiindc ea înghite timpul?ţ ă Cu conştiin a timpului, un salt deasupra lui esteţ profe ia noastr , şi viitorul tr it în actual, con inutul ei.ţ ă ă ţ Prezen e şi realit i vii devin în ea dorin ele noastre şiţ ăţ ţ viziunile str lucesc în preaplinul actualit ii. Nu încear-ă ăţc profe ia s suprime inevitabilul distan elor timp şiă ţ ă ţ nu încerc m în ea s tr im totul în form absolut ? To iă ă ă ă ă ţ ceilal i, care nu cunosc v p ile consumatoare aleţ ă ă spiritului profetic, primesc succesiunea clipelor în rela-tivitatea lor, sunt sceptici şi accept totul. Numai înă

70

Em

il

C

io

ra

nprofe ie, s ltând deasupra timpului, tr im clipa în di-ţ ă ărec ia ei absolut , în ceea ce ea ar trebui s inteasc .ţ ă ă ţ ă Ultimele finalit i, profe ia ni le face accesibile înăţ ţ tr irea exasperat a momentului. Trebuie s neă ă ă încânt m de tot ceea ce-i profetic, pentru pasiunea deă absolut din orice profe ie, pentru prezen a marilorţ ţ sfârşituri în ma-rile începuturi. Şi n-au crescut ardorile profetice din presim irile sfârşitului în tot ceea ce amţ tr it? Cu o por-nire bestial s înghi im timpul, pentruă ă ă ţ ca în fiecare cli-p via a s fie un început, o culme şiă ţ ă un amurg.Ca-ntr-un elan mistic, viziunile s neă invadeze de str luciri, s ne orbeasc în paroxismul loră ă ă luminos, şi indetermina-tul lui s rezulte din seteaă noastr de absolut. De nu vom avea dorin a nesfârşită ţ ă de absolut, de realizare in-tegral , de infinit posesie,ă ă timpul ne va înghi i ireme-diabil şi via a pierdut ne vaţ ţ ă fi în tot atâtea clipe câte laşit i ne-au diminuat fiin a.ăţ ţ Cu un bici imens ar trebui lovi i to i acei care aş-ţ ţteapt s tr iasc şi care nu se consum dramatic înă ă ă ă ă demonia timpului, tortura i şi chinui i — to i acei careţ ţ ţ aşteapt ca timpul s le risipeasc f râma lor de exis-ă ă ă ăten . Şi aproape to i oamenii sunt f râme de existenţă ţ ă ţă ce-şi aşteapt propria lor lichidare. Valoarea ethosuluiă profetic consist în voin a de a te lichida tu însu i,într-oă ţ ţ tr ire intens ca un extaz. O concep ie dramatic aă ă ţ ă vie- uirii în timp este la baza oric rei profe ii. O luptţ ă ţ ă groaznic , împotriva timpului şi a iner iei vie uirii tem-ă ţ ţporale. Sentimentul normal şi mediocru al temporalit -ăii nu te poate duce decât la aşteptarea vie ii, laţ ţ

concep- ia comod a complacerii în surprizeleţ ă diverselor mo-mente. Oamenii aşteapt totul de laă timp, aşteapt ca idealurile s se împlineasc în viitor,ă ă ă speran ele s se realizeze şi moartea s vin laţ ă ă ă „timpul" ei. Împotriva acestei atitudini, frenezia noastr profetic s nu cu-noasc margini. Conştiin aă ă ă ă ţ misiunii s creasc dintr-o cuprindere infinit în clip ,ă ă ă ă

71

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

dintr-o furie exaltat a vie ii ce se vrea plin , în ciudaă ţ ă neantului temporal. Mesianis-mul nostru s fie ca ună incendiu în care to i indiferen ii acestei lumi s fieţ ţ ă mistui i, din care sc pare s nu fie pentru acei care nuţ ă ă sufer de dorin a transfigur rilor ultime. Focul l untrică ţ ă ă s ne fie obsesia şi pe el s ne în l m, ca pe aripi.ă ă ă ţă Marile misiuni s ne apere de can-grena timpului şiă clipele s treac în eternit i, şi eter-nit ile în clipe.ă ă ăţ ăţ Astfel de culmi s atingem în viziunile noastre, caă grandoarea lor s -i înm rmureasc pe cei-lal i şi,ă ă ă ţ scuturându-i dintr-o mare contemplare, de pa-siunea celor absolute s nu mai poat fi indiferen i. C ciă ă ţ ă indiferen a este adev rata crim contra vie ii şi aţ ă ă ţ suferin ei.ţ Şi elanul nostru profetic s fie un tremur contagiosă ca boala sau ca focul, în el s prindem aceast lume,ă ă ad postit în linişte şi umbre, şi-ntr-o cruciad univer-ă ă ăsal , s cucerim şi s dezrobim luminile ascunse de în-ă ă ătunericul lumii şi al nostru!

— Şi oare, fra ilor, nu v-a i întrebat de ce bucuriileţ ţ noastre sunt atât de rare şi atât de mari? Nu v-a i în-ţtrebat de ce respir m în atâtea suspine şi de ce tremu-ărul de bucurie atât de rar ne cuprinde? Nu v-a i gânditţ niciodat c pre ul bucuriei este durerea, c marile bu-ă ă ţ ăcurii sunt dureri transfigurate? N-a i aşteptat, în atâteaţ clipe de durere,clipa de mare bucurie şi n-a i aşteptat-ţo ca o r scump rare a nesfârşitelor înfrângeri? Şi oare,ă ă fra ilor, nu iubim noi suferin a pentru acel moment,ţ ţ acel singur moment de bucurie, adânc şi nesfârşit , înă ă care durerile devin pure şi dezn dejdile sublime? Ah,ă fra ilor, mult trebuie s fi suferit, pentru ca s ne bucu-ţ ă ăre un moment de bucurie! V zut-am noi în suferin o crim în contra vie ii.ă ţă ă ţ Dar nu v-a i întrebat de ce o ţ altă via este pentru noiţă via aţ noastr ? Nu ne-au ucis durerile cealalt via ? Şiă ă ţă

72

Em

il

C

io

ra

nde ce ast zi durerile ne sunt atât de fecunde, pe cât deă nefaste ne-au fost alt dat ? Nu este oare pentru c ne-ă ă ăam cl dit o alt via , cu îndelungate dureri, pentruă ă ţă rare şi mari bucurii?

A MURI DE ELAN — De elan s moar sufletul nos-ă ătru, de elan s murim to i. Irezistibile s fie avânturileă ţ ă vie ii şi disperarea s ne ard avântul nostru. Încheiatţ ă ă ă s ne fie misiunea în ultima zvâcnire, în mareaă zvâcnire a elanului nostru. N-am tr it nici unul, dac deă ă elan nu vom muri. Intensit i muzicale şi îmbr iş ri deăţ ăţ ă veşnicii în clip s ne fie acel elan, şi-un infinit deă ă sim ire s fie infinitul lumii. Şi elanul nostru s fie atâtţ ă ă de mare,încât s ne sim im goi în fa a noastr : să ţ ţ ă ă plângem c am pu-tut aştepta atât o asemenea clip .ă ă Tot ce vom tr i s fie preg tiri şi trepte ale elanuluiă ă ă suprem. De multe ori va trebui s murim de elanurile şiă în elanurile noastre, ca un ultim avânt s nege via a înă ţ culmile ei. A intite în nesfârşire s ne fie privirile, şi grele deţ ă veşnicii s ne fie gândurile; corpul s vibreze ca o coar-ă ăd şi toate organele, ca prize ale ascunselor armonii,ă s ne îmbine cu marile taine. Şi de atât elan s murim,ă ă c moartea noastr s fie moartea lumii.ă ă ă Atât de mare s ne fie avântul, c de irup ia lui să ă ţ ă nu mai putem gândi. Vertiginos s ne str bat şi s neă ă ă ă domine furia lui vulcanic , pentru ca zvâcnirile lui să ă umple golurile în care se desfat gândurile. C ci goluriă ă de via cresc gândurile şi un minus de avânt este con-ţădi ia libert ii lor. Dar elanul nostru s fie atât de ire-ţ ăţ ăzistibil, c în vârtejurile lui gândirea s nu mai fie posi-ă ăbil . Izbucnirile vie ii ne dor prea mult, ca ele s nuă ţ ă calce peste atâtea idei clare şi sterile. Iar când gândurile r sar la periferia avântului nos-ătru, în febr s le d m via şi, tumultuoase, s le to-ă ă ă ţă ăpim în vârtejurile de foc ale avântului.

73

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Şi dac nu vre i ca-n avântul vostru s vede i singu-ă ţ ă ţrul vostru avut, atunci înv a i a gândi în febr , a faceăţ ţ ă gândurile arz toare, a scoate aburi din idei. Febra să ă fie condi ia natural a gândurilor voastre. Avântulţ ă vostru niciodat nu va scoborî pân la cunoaştere şiă ă extazurile voastre v vor opri s prinde i din afar ceeaă ă ţ ă ce pute i câştiga în untru. Oboselile elanului v facţ ă ă doar obiec-tivi. Şi-n drumul spre extaz, gândurile simple r t ciri s v fie.ă ă ă ă Lumi s înghit avântul vostru şi, ca-ntr-un s rut, să ă ă ă îmbr işa i fiin a şi nesfârşirea. Dorin e ascunse săţ ţ ţ ţ ă r bufneasc în îmbr iş ri totale şi o lume s fecunde-ă ă ăţ ă ăze dorin aţ voastr . Demiurgice s fie pornirile, şi pasiu-ă ănea voastr sexualitate cosmic . Îns mân are v -ncu-ă ă ă ţ ănune gestul şi rodiri de lumi noi s -nfloreasc din in-ă ăstinctul vostru. Şi, bucuroşi în dorin ele voastre frene-ţtice, s uita i ă ţ marele dezgust, tenta ia detaş rilor închi-ţ ăse, a dezlipirilor f r ieşire. Feri i-v de mareleă ă ţ ă dezgust, de momentele putrede, fugi i de momenteleţ ce v închid drumurile fiin ei. C ci marele dezgust esteă ţ ă am r ciu-nea ce ne în buş extazul firii, ce ne opreşteă ă ă ă s ne pier-dem în toate şi toate s se piard în noi. Înă ă ă fecund ri s irupe i, fra ilor; gândurile îns mân ate să ă ţ ţ ă ţ ă v fie, ca, în rodnicia lor, s uita i tenta iile mareluiă ă ţ ţ dezgust. Avân-tul vostru o continu rodire s fieă ă şi,generând lumi noi, peste ispitirile abisului vostru, îmbr işa i întreaga fire pentr-un s rut sau pentru tot.ăţ ţ ă N-au devenit m ri de lacrimi atâtea triste i ce ast ziă ţ ă ne sunt bucurii? Nu str lucesc în noi tristele clarit i deă ăţ alt dat ? Şi nu ne invadeaz m ri de lacrimi, ă ă ă ă acope-rind în fluxurile lor dezgustul amar, seceta fiin ei noas-ţtre? Vr ji i suntem de atâtea lacrimi ce cresc în noi şiă ţ se întind ca vaste senin t i, fermeca i suntem de atâ-ă ăţ ţtea amurguri ce devin aurore. Nu avem lacrimi pentru orice, nu ne îmb t m în atâtea irezistibile clarit i ceă ă ăţ gâlgâie în noi şi ne picur , în fluidit i transparente,ă ăţ

74

Em

il

C

io

ra

natâtea triste i ce-au devenit bucurii, nu sunt extazeleţ noastre pline de lacrimi şi nu ne inund acest revers ală focului? M ri de lacrimi se ridic în noi şi noi înşineă ă suntem o mare de lacrimi. Într-un flux nem rginit, neă picur m triste i sublimate şi înspre originile bucuriiloră ţ noastre ne cad lacrimile. Şi câte lacrimi cad, atâtea bu-curii pierdute.

— Dac mai este nebunie şi elan în lume, atunci oă alt via s ne fie obsesia şi viziunea noastr . S creş-ă ţă ă ă ătem pân acolo, încât paroxismul nostru s -nsemne oă ă nou via , s -nsemne ă ţă ă via aţ pe care o doreşte elanul nostru. În r d cini s atac m via a, pentru ca, într-oă ă ă ă ţ crea ie absolut , o alt lume s se ofere extazurilorţ ă ă ă noastre. Mai bine s distrugem r d cinile vie ii,decâtă ă ă ţ s primim mai departe sev din r d cini putrede. În noiă ă ă ă va fi atâta putere, încât dezr d cinând via a din mediulă ă ţ ei murdar şi putred o alt sev îi va înc lzi pulsa iile. Înă ă ă ţ soare s înr d cin m via a şi lumin s fie seva vie iiă ă ă ă ţ ă ă ţ noastre. Cu r d cinile în lumin s creştem, din vasteă ă ă ă clarit i s porneasc noua noastr via şi fecundita-ăţ ă ă ă ţătea într-un extaz luminos s se desfete.Doar dup ce-ă ăam schimbat via a în r d cinile ei, viziunea unui alt omţ ă ă poate fi altceva decât un vis. Alt sev în via şi apoiă ă ţă un alt om! De nu vor plesni resorturile acestei vie i mediocre şiţ liniştite, închis ne va fi drumul spre absolutele noastre tr iri. Şi resorturile altei vie i,atât de întinse date s fie,ă ţ ă c în libertatea lor fiece mişcare un absolut s -ă ănsemne!

— Întristat este sufletul meu în lumea în care oame-nii tr iesc spre a se face neferici i unii pe al ii.ă ţ ţ Cum de exist oameni care mai pot respira dup ceă ă au f cut pe al ii neferici i?ă ţ ţ

75

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Ar trebui ca fiecare om s doreasc a fi nefericit,ă ă pentru a cru a pe altul de nefericire. Este de o mie deţ ori mai suportabil a fi f cut nefericit, decât a neferici.ă Şi când te gândeşti c -n lumea asta sunt oameni careă pot dormi, când al ii sufer din cauza lor! Ar trebui sţ ă ă dis-trugem întreaga cultur , care-şi îng duie să ă ă vorbeasc de ideal, lume-n care curg lacrimi. Şi s nuă ă avem regre-tul purit ii în lumea în care nu po i fiăţ ţ esen ialţ decât în nefericire? Cu to ii am ţ întâlnit atâtea zâmbete dulci, mângâie-toare şi tandre. De ce dup ele n-am jurat a fi altfel, cuă totul altfel? Un singur zâmbet de femeie ar face mai mult decât trei sferturi din gândirea uman , dac îă ă n acel zâmbet am vedea un zâmbet al vie ii. Dar câ i din-ţ ţtre noi au conceput atunci o fericire din extaze recipro-ce, câ i am jurat în numele altei vie i!ţ ţ

— De ce atac omul? (De ce trebuie s ne atac m cuă ă to ii?) Fiindc aceast fiin nu toarn foc în demoniaţ ă ă ţă ă vie ii, nu tr ieşte în fl c ri naşterea şi distrugerea lu-ţ ă ă ăcrurilor. Fiindc nu arde în dorin e de puritate, nu moareă ţ dup un înec de lumin , dup ultime transparen e.ă ă ă ţ Aş vrea ca-n om via a s curg pur ca muzica luiţ ă ă ă Mozart. Dar omul n-a dus tragedia pân la cap t, pen-ă ătru ca s -l ard dorin e de puritate, şi nici nefericireaă ă ţ sau durerea pân la înnebunire, pentru a se gândi la oă fericire ce ar putea fi şi adânc . ă Şi-n istoria omenirii, doar în Mozart fericirea a atins o adâncime. Când omul va trage toate consecin ele condi iei lui, numai atunciţ ţ uitarea în armonii transcendente va fi visul lui. Şi omul va fi sincer cu sine însusi. Omul trebuie s moar ; tre-ă ăbuie s moar omul din noi. Şi din aceast agonie, oă ă ă via nou ar putea izvorî, cu elanuri pure şi cu ferme-ţă ăc toare extazuri.ă

76

Em

il

C

io

ra

n Nu puterea trebuie s defineasc pulsa iile acesteiă ă ţ vie i, ci extaze reciproce s apropie fiin e, în vibra iiţ ă ţ ţ imateriale. Ca-ntr-un cult, gesturile lor s aib o marc simbo-ă ă ălic , privirile s descrie curbe imateriale şi apropieriă ă subtile s confunde, ca-ntr-o baie de raze, seva pur aă ă atâtor vie i ce se cern ca tonurile într-o melodie. Totulţ s aib caracter de extaz, fiecare act de via s fieă ă ţă ă par-ticipare la esen , priz direct pe ritmul total alţă ă ă firii. Întâiul în spa iu, acesta a fost idealul cuceririi înţ întindere. Dar atât de adânc s fie viziunea unei alteă ă vie i, c fiin a ce ar creşte-n extaze, spa iul ca obstacolţ ă ţ ţ nici s nu-l cunoasc , ci, îmbr işând sursele vie ii, înă ă ăţ ţ fiecare clip s poat ajunge acolo de unde via a a ple-ă ă ă ţcat, în formele prime când voin a, spiritul, cultura n-auţ tulburat izvoarele pure. A fi tare, a fi bestie s-a visat omul în forma lui idea-l . Şi astfel n-a reuşit s tr iasc decât la periferia vie-ă ă ă ăii. Dar a venit timpul când forma omeneasc de exis-ţ ă

ten trebuie lichidat pentru a atinge adâncimileţă ă vie ii, acoperite de iluziile omului. ţ

— Şi dac absolutul îl cer dorin ele voastre, s -nv -ă ţ ă ăa i a risca marile desp r iri; desp r irile de atâtea lu-ţ ţ ă ţ ă ţ

cruri ce nu pot fi uitate, desp r irile de ceea ce iubi i şiă ţ ţ de ceea ce ar trebui s iubi i. De nu ve i sim i în voi do-ă ţ ţ ţrin a marilor desp r iri, cine o s v insufle melancoliaţ ă ţ ă ă clipelor de singur tate, f r de care c ile ultimeloră ă ă ă reve-la ii sunt închise? Renun a i la idealurile voastreţ ţ ţ dac melancolia nu v dizolv în suflet aromeă ă ă îmb t toare şi dac prin ea gustul renun rilor nu v-aă ă ă ţă otr vit fiin a. ă ţ T ria singur t ii se manifest prin desp r irea deă ă ăţ ă ă ţ ceea ce iubim. N-a i sim it cum, pentru a v o eli în mi-ţ ţ ă ţsiunea şi destinul vostru, renun area la un prieten, la oţ

77

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

iubit sau la muzic a ap rut st ruitoare în voi? N-a iă ă ă ă ţ c utat niciodat contacte cu durerea pe cele mai dure-ă ăroase drumuri? De nu ve i fi omorât niciodat o mareţ ă iubire pentru o mare suferin , pierdu i sunte i pentruţă ţ ţ încerc rile din care r sare un destin; pierdu i sunte iă ă ţ ţ pentru destinul vostru. Gândi i-v la un cer infinit de var şi la toate melan-ţ ă ăcoliile ce înv luie o imensitate albastr . În astfel de cli-ă ăpe, când ceilal i oameni uit totul şi de toate, sunte iţ ă ţ voi capabili s pierde i tot ce a i iubit, ca-ntr-o mareă ţ ţ desp r ire s v câştiga i pe voi?ă ţ ă ă ţ Uita i ştiin a, care nu vorbeşte niciodat de durere,ţ ţ ă şi sc lda i-v în propriile voastre revela ii. Uita i tot ceă ţ ă ţ ţ v înstr ineaz de voi, uita i tot ce v îndulceşte inutilă ă ă ţ ă durerile. Înv a i curajul propriilor voastre dureri şi c -ăţ ţ ăuta i suferin ele, ca prilejuri de verificare neîncetat . ţ ţ ă Trebuie s urâm cu to ii o lume de dureri aproxima-ă ţtive. C ci cu to ii n-avem de ales decât între absoluteleă ţ nesfârşitele dureri şi între elanurile pure de via . Dacţă ă otrava atâtor dureri ne va arde pân acolo, încât s îm-ă ăplinim saltul vertiginos în puritate, recunosc tori s fimă ă durerilor. Iar dac nu, s nu întindem un balsam înc l-ă ă ăzitor durerilor, ci sufletul nostru arz tor s soarb c l-ă ă ă ădura din virulen a atâtor otr vuri. S iubi i şi s urâ iţ ă ă ţ ă ţ suferin ele; dar niciodat s nu fugi i de ele. S v tâ-ţ ă ă ţ ă ărâ i în dureri, dar s nu v târasc durerile.ţ ă ă ă — Fra ilor, atât de intens s fie via a în voi, c sţ ă ă ţ ă ă muri i şi s v distruge i de ea. S muri i de via ! Sţ ă ă ţ ă ţ ţă ă v distruge i via a! S urla i de urletele vie ii din voi, să ţ ţ ă ţ ţ ă v cânta i, în ultime cântece, ultimele vârtejuri ale vie-ă ţii. Şi ca-ntr-un cutremur de p mânt s vâjâie adânci-ţ ă ă

mile voastre, şi amenin ri necunoscute s v satureţă ă ă setea de nelinişte. Tot ceea ce tr i i, unui cutremur să ţ ă semene, şi pr buşirea vie ii s plece din dorin a noas-ă ţ ă ţtr de în l are. Nu sim i i în voi cum via a trosneşte înă ă ţ ţ ţ ţ

78

Em

il

C

io

ra

nîncheieturile ei; nu sparge i, în pr buşirile şi în l rileţ ă ă ţă voastre, marginile existen ei? Cum de poate cineva tr iţ ă numai ca s nu moar ? Şi cum de sunt oameni care nuă ă pot muri de atâta via ?ţă

— S lupta i cu conştiin a fatalit ii, c ci numai a-ă ţ ţ ăţ ătunci orice tr i i poate fi o pr buşire sau o transfigura-ă ţ ăre. S sim i i inevitabilul în fiecare pas, ca fiecare pasă ţ ţ s devin o presim ire de tragedie. Dispre ui i sfin ii,ă ă ţ ţ ţ ţ care, în progresul spre lumin , nu tem niciodat ros-ă ătogolirea în întuneric; dispre ui i sfin ii, c ci nici unţ ţ ţ ă sfânt n-a înnebunit. Şi n-a înnebunit nici unul nici m -ăcar de lumina din el. Tragedie sau dispre ul pentruţ sfin enie...ţ Nici un sfânt n-a c zut şi cred c nici un sfânt n-aă ă murit. Fericirea de a nu fi sfânt sau despre marea nefe-ricire... Începutul sfin eniei: de când sim i i c via a nu maiţ ţ ţ ă ţ poate pierde prin moarte, şi moartea prin via .ţă Tragedia: via a ca limit a mor ii.ţ ă ţ Sfin enia este ca o floare f r parfum, o frumuse eţ ă ă ţ f r str lucire.ă ă ă Singura adâncime fad : sfin enia.ă ţ Sfin enia sau lipsa de destin.ţ Un sfânt nu poate muri, fiindc ă nu tr ieşte. Un sfântă nu sfârşeşte niciodat , precum nu începe niciodat . Peă ă un geniu îl poate omorî opera sa. Care sfânt a murit de iubirea din el? Fiecare clip ca expresie a unui destin, ca lupt din-ă ătre via şi moarte, este tragedia. Îţă n ea, moartea şi via a sunt absoluturi. Dar absolutul pe care-l atingeţ sfântul sacrific atât via a, cât şi moartea. ă ţ Un absolut inutil şi o adâncime fad sau de ce temem sfin enia cuă ţ pre ul fiin ei noastre.ţ ţ

79

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

rIV

S renun a i la conştiin v invit eu, fra ilor, s re-ă ţ ţ ţă ă ţ ănun a i la tot ce poate fi obstacol orgiei voastre l untri-ţ ţ ăce, al nesfârşitei şi exaltatei be ii. Pân la dans s vţ ă ă ă le-gene dulcele haos al sim irii şi gest de dans sţ ă devin cumplitele voastre fioruri. S sim i i clipele înă ă ţ ţ care dra-ma voastr devine inutil ca un joc! S ave iă ă ă ţ clipe de gra ie în tragedia voastr şi s nu uita i a vţ ă ă ţ ă savura pr buşirea, topind-o ca-ntr-o lunecare de dans!ă Ah! ra-rele clipe când durerile devin inutile, gratuite şi ondu-late pân la gra ie; când durerile, de prea multă ţ ă

80

Em

il

C

io

ra

nvibra- ie, se destram şi se topesc în dans! N-a i sim itţ ă ţ ţ nicio-dat în gesturile spontane ale mâinilor cumă durerile pot deveni pure, cum într-un dans intern durerile salt şi s ltând se uit pe ele însele? Mişc rileă ă ă ă ondulate ale cor-pului nu le-a i sim it n scute-n voi înţ ţ ă ceasurile în care suferin a devine inutil , disperareaţ ă gratuit , zâmbitoare fatalitatea, imbietor ireparabilul şiă gra ioase întuneci-mile? Şi nu v-a cucerit niciodat ,înţ ă clipe pân la absur-ditate de rare, cum întunecimileă joac în voi, n-a i ful-gerat de bucurie la invita ia de jocă ţ ţ a durerilor, la rarele invita ii când îşi uit de ele?ţ ă Renun a i la conştiin şi c uta i orgia, aceastţ ţ ţă ă ţ ă autonegare a durerii!

— De când eşti om? De când Erosul se neag peă sine în spirit. Atâtea drame nem rturisite: c utarea de sine a Ero-ă ăsului în regiunile spiritului; dorin a lui de a se retrageţ din spirit, dorin a vie ii de a se men ine pur de spirit.ţ ţ ţ ă Tremurul subtil al Erosului în toat fiin a noastr ,ă ţ ă senza ia dulce şi ciudat în care sperma circul în sân-ţ ă ăgele nostru! Nu este aci voin a Erosului de a fi pur de aţ creşte într-o via pur ?ţă ă Iubirea ca stare pur , iubirea disociat de valori —ă ă sau de ce pace între via şi spirit nu va fi.ţă Salvarea de la spirit prin femei sau plictiseala b r-ăbatului de propria lui condi ie.ţ Triumful Erosului, ca expresie suprem a vie ii, sauă ţ de ce spiritul este numai un accident în lume.

— Moarte, via , spirit sau drumul de la veşnicie laţă timp. Ce este spiritul fa de via , ce este via a faţă ţă ţ ţă de moarte? Via a, fa de spirit, e originar ; în golurile de viaţ ţă ă ţă a ap rut spiritul; în dauna Erosului a crescut conşti-ăin a. În Logos, o form de existen a câştigat în gran-ţ ă ţă

81

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

doare şi a pierdut în veşnicie. Via a este etern pentruţ ă spirit şi vremelnic fa de moarte. C ci moartea ă ţă ă pre-cede şi supravie uieşte via aţ ţ . Corelatul mor ii: nimicul; al vie ii: erosul; al spi-ţ ţritului: conştiin a.ţ Progresul în veşnicie sau progresul înspre nimic. Existentul, concretul, viul sunt numai în vremelnicie. Veşnicia indic un minus de via ; vremelnicia consu-ă ţăm pe rând preaplinuri de fiin .ă ţă Primordial este nimicul (de aceea, în fond, totul este nimic); crescut este Erosul; derivat e conştiin a.ă ţ Şi pe om, z p cit între nimic, Eros şi conştiin ,ă ă ţă adâncirea în creşterea Erosului îl mai poate mângâia de oscila iile între veşnicia mor ii şi vremelniciaţ ţ spiritului. Spiritul poate viza veşnicia; ca durată, el este inferior ira ionalului vie ii. Multe flori vor zâmbiţ ţ soarelui, când nici urm din ideiIe noastre nu se va maiă g si.ă Domina i de tremurul iubirii, adânci i într-o orgieţ ţ erotic în eleas ca zbucium substan ial al firii, s cul-ă ţ ă ţ ătiv m tot ce e originar, tot ce palpit originar. În fluidi-ă ăt ile ultime ale vie ii s înot m şi s plutim de ondu-ăţ ţ ă ă ăla iile atâtor m ri ale sim irii noastre. Cu frenezie sţ ă ţ ă r spundem chem rilor adânci ale Erosului şi s p -ă ă ă ătrundem pân la întâile lic riri ale lui. Atât de departeă ă s fi ajuns în pulsa iile firii, c sufletul nostru s seă ţ ă ă deschid ca la întâile şi neb nuitele chem ri ale luiă ă ă Eros. Şi setea noastr de lucruri ultime, într-un cult, să ă divinizeze primele începuturi de via !ţă

— Dac sunt greu de atins st rile de mare tensiune,ă ă cu mult mai greu este de suportat dezgustul, deprima-rea şi oboseala ce le succed. Pu ini pot b nui cât costţ ă ă o revela ie, o exaltare profetic sau un paroxism muzi-ţ ăcal. O bucurie mare se pl teşte în mii de triste i şi o vi-ă ţziune, cu nesfârşite oboseli. Câ i pot rezista încerc rilorţ ă

82

Em

il

C

io

ra

nmarelui dezgust şi câ i pot suporta r spândirea pe în-ţ ătreaga sfer a persoanei a unei otrave arz toare şiă ă dizol-vante? Acea încleştare a f lcilor, înso it de oă ţ ă presiune pe creier,pe toate membrele, şi intensificată de senza ia nel murit a unei împleticeli în clarobscur,ţ ă ă ne cuprinde în marele dezgust ca nişte cleşti de foc ce ne-ar strânge spre a ne pecetlui cu urme în veci neuitate. Se cere un adev rat salt deasupra noastră ă pentru a învinge marele dezgust şi este un adev rată eroism în a-l suporta. C ci aşa suntem de otr vi i înă ă ţ acele clipe negre, încât avem impresia c noi nuă suntem decât secre iile unei fiin e de otrav . Ca oţ ţ ă floare înveninat , transform m totul într-o sevă ă ă virulent şi creştem spre a fi un principiu de distrugere.ă Şi via a din noi este atunci cu atât mai pu-ternic , cuţ ă cât acest principiu este mai mare. Privirea noastră omoar ; zâmbetul crispeaz ; vorba cutremur . Înă ă ă marele dezgust, tr im tot ce este pornire de distru-ăgere şi de autodistrugere în via . Nu este de mirareţă pentru ce atunci pornirile erotice apar sadice, bestiale, cu volupt i de sânge şi de distrugere, de consumareăţ definitiv . Un Eros înveninat se înst pâneşte şi ne des-ă ăcoper dungi negre, unde am dori via a pur . Ameste-ă ţ ăc m iubirea în convulsiuni de groaz , într-o zvârcolireă ă infernal , în oboseli subomeneşti, subterane, şi otr vimă ă sursele vie ii, încât elanurile noastre spre puritateţ devin tot atâtea prilejuri de tragedie. Un Eros pur, realizându-se în curgeri spontane de via , s ne scape de tenta iile şi chinurile marelui dez-ţă ă ţgust şi avânt ri în senin t i s ne salveze de singur -ă ă ăţ ă ăt i, de ultimele noastre singur t i şi de timpul în careăţ ă ăţ murim şi care ne moare. — Motto la o autobiografie: sunt un Raskolnikov f ră ă scuza crimei.

83

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Eros: împlinirea în sursele vie ii;ţ Muzica: imposibilitatea de a te împlini în via .ţă Numai muzica este o „tenta ie’’: fiindc numai eaţ ă ne poate înstr ina de finalit ile vie ii. Un sentimentă ăţ ţ adânc muzical rezult din imposibilitatea omului de aă se reali-za în via . Muzica ne „scap ’’ de via , prinţă ă ţă aceea c ne face s-o ă uit mă . Dac nu, orice muzic esteă ă un atentat... De ce omul cânt , în iubire? Fiindc iubirea lui nu eă ă sigur de împlinire. În muzic , o iubire adânc îşi des-ă ă ăcoper propriile sale timidit i. Este ca şi cum iubireaă ăţ ar vrea s scape de sine îns şi.ă ă Muzica erotic sau laşitatea Erosului.ă De unde vagul erotic, din moment ce iubirea se în-r d cineaz în instinct? Instinctivul are o direc ie de-ă ă ă ţterminat şi o mare capacitate de a absorbi obiectul vi-ăzat. Atunci, de unde nel muritul iubirii,aspira iile inde-ă ţfinite şi nostalgiile erotice? Rev rsarea Erosului pe în-ătreaga sfer a fiin ei amestec elanurile erotice înă ţ ă toate planurile de existen , pân la cele care n-au niciţă ă o afi-nitate cu ceea ce e specific în Eros.Iubim atunci cu toa-te membrele corpului şi cu toate elementele spiritului. Iubim în mers, în întristare, în somn, în visare, în amintiri etc. ... Într-o astfel de r spândire total , e fi-ă ăresc ca iubirea s nu ia conştiin precis de ea îns şi,ă ţă ă ă ci s se r t ceasc , de prea mult plenitudine, ca într-ă ă ă ă ăo inunda ie. Vagul erotic rezult din aceast inunda ieţ ă ă ţ a instinctului, care de prea mult intensitate, vrând să ă îmbr işeze tot, scap esen ialul şi individualul.ăţ ă ţ Farmecul iubirii consist chiar în aceast coexisten-ă ă

ciudat a unui fond instinctiv cu un vag erotic. ţă ă

MOZART SAU ÎNTALNIREA MEA CU FERICIREA — Omul nu poate fi esen ialţ decât în nefericire. Oare Mozart ne atrage numai ca excep ie?ţ

84

Em

il

C

io

ra

n — Oare numai de la Mozart am înv at adâncimeaăţ senin t ilor?ă ăţ — De câte ori ascult aceast muzic , îmi cresc aripiă ă de înger. — Nu vreau s mor, fiindc nu pot concepe că ă ă odat îmi vor fi definitiv str ine aceste armonii.ă ă — Muzica oficial a paradisului. ă — De ce nu m-am pr buşit? M-a salvat ceea ce esteă mozartian în mine. — Mozart? Golurile în nefericirea mea. — De ce iubesc pe Mozart? Fiindc el mi-aă descoperit ce puteam fi, dac nu eram opera durerii.ă — Simbolurile fericirii: ondula ia, transparen a, pu-ţ ţritatea, senin tatea... ă — Ondula iaţ : Schem formal a fericirii. (Revela ieă ă ţ mozartian .)ă

— Cheia muzicii lui Bach: dorin a de evadare dinţ timp. Umanitatea n-a cunoscut un alt geniu care s fiă prezentat cu mai mult patos drama c derii în timp ă şi nostalgia paradisului pierdut. Evolu iile muzicii sale î iţ ţ dau o senza ie grandioas de ascensiune, în spiral ,ţ ă ă spre ceruri. Cu Bach, ne sim im la poarta paradisului;ţ niciodat în el. Presiunea timpului şi suferin a omuluiă ţ c zut în timp amplific nostalgia dup lumi pure, dară ă ă nu ne transpun în ele. Regretul dup paradis este atâtă de esen ial acestei muzici, încât te întrebi dac Bach aţ ă cunoscut alt amintire decât cea paradiziac . O imensă ă ă şi irezistibil chemare r sun profetic în ea, şi careă ă ă este sensul acestei chem ri, dac nu s ne scoat dină ă ă ă lumea aceasta? Cu Bach ne în l m dramatic înspreă ţă în l imi. Cine în extazul acestei muzici n-a sim ită ţ ţ trec toare con-di ia sa natural şi n-a tr it seria deă ţ ă ă lumi posibile ce se interpun între noi şi paradis, acela nu va în elege de ce tonurile ei sunt tot atâtea s rut riţ ă ă de îngeri.

85

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Transcendentul are la Bach o functie atât de impor-tant , încât tot ceea ce îi este dat omului s tr iască ă ă ă are un sens numai prin rela ia la o condi ie de dincolo.ţ ţ Nu este nimic natural în aceast muzic transcenden-ă ăt , fiindc nu accept niciodat aparen ele şi timpul.ă ă ă ă ţ Bach ne invit la o cruciad , pentru a descoperi înă ă sufletul omului, dincolo de aparen e, amintirea uneiţ lumi divine. Dar oare a în eles ţ omul, de a crezut c -lă poate mângâia cu astfel de r scoliri? Nu se adresează ă chem rile şi mângâierile lui unei lumi de îngeri c zu i,ă ă ţ c rora doar tenta ia astral a p catului le-a frânt aripi-ă ţ ă ăle şi i-a aruncat de acolo aici, unde lucrurile se nasc şi mor? O tragedie angelică este toat muzica lui Bach.ă Exi-lul terestru al îngerilor este motivul şi sensul ei ascuns. De aceea, pe Bach îl putem în elege numaiţ când sun-tem departe de omenescul nostru, când tr im în întâia noastr amintire. Îndurerat de c dereaă ă ă în timp, el n-a v zut decât veşnicia. Patosul acesteiă viziuni consist în a reprezenta procesul de ascensiuneă în veşnicie, iar nu veşnicia în sine. O muzic în care nuă suntem veşnici, ci vom deveni. Veşnicia este înfrângerea complet a tim-pului şi intrarea, nu în altă ă ordine de existen ,ci într-o lume substan ial diferit .ţă ţ ă Viziunii creştine a discrepan- ei absolute între timp şiţ veşnicie, Bach i-a dat contur sonor. Veşnicia nu este conceput ca o infinitate de clipe ă — exist o veşnicie înă timp, o totalitate imanent a devenirii ă —, ci ca o clipă f r centru şi f r limit . Pa-radisul este clipa absolut ,ă ă ă ă ă ă un moment rotunjit în sine, în care totul este actual. Tensiunea şi dinamismul aces-tei muzici sunt determinate de faptul c noi avem s cucerimă ă paradisul; nu vrem s ni se dea. Interven ia divin nuă ţ ă joac aproape nici un rol. Bach îl roag pe Dumnezeuă ă mai mult s ne primeasc , decât s ne mân-tuiasc .ă ă ă ă Momentul dramatic este la poarta paradisului, în pragul veşniciei. Cruciada pentru paradis, aici îşi atinge

86

Em

il

C

io

ra

npunctul culminant în creştinismul profund al lui Bach. Calea cealalt , a r zvr tirii şi a abisului uman, aă ă ă închipuit o cruciad spre a dezrobi paradisul de domi-ăna ia divin ...ţ ă Ce armonie auzim la poarta paradisului? Ce se poa-te auzi numai acolo? Dac cu Bach sim im regretul du-ă ţp paradis, cu Mozart suntem ă în paradis. Aceast mu-ăzic este cu adev rat paradiziac . Armoniile ei sunt ună ă ă dans de lumin în veşnicie. De la Mozart, putem înv aă ăţ ceea ce înseamn conceptul gra ios al veşniciei. Oă ţ lume f r timp, f r durere, f r p cat... Bach neă ă ă ă ă ă ă vorbea de o tragedie a îngerilor; Mozart, de o melancolie a îngerilor. Melancolia angelic , esut dină ţ ă senin t i, transparen- e, joc de culori.ă ăţ ţ Evolu ia în spiral a muzicii lui Bach, prin îns şiţ ă ă aceast schem , indic o nemul umire de lume, deă ă ă ţ ceea ce e dat, o sete de a cuceri purit i pierdute.ăţ Spirala nu poate fi o schem a muzicii paradiziace,ă fiindc paradi-sul este limita final a ascensiunii; mai înă ă sus nu se poate atinge nimic. Cel mult în jos, înspre p mânt. S existe şi acolo un regret dup p mânt? Dară ă ă ă aceasta este demonie... La Mozart, ondula ia înseamn deschiderea recep-ţ ătiv a sufletului pentru splendoarea paradiziac . Ondu-ă ăla ia este geometria paradisului, precum spirala esteţ geometria lumilor interpuse între p mânt şi paradis. ă

MOZART SAU MELANCOLIA ÎNGERILOR — Ceea ce Maurice Barrès scria odat despre întâile compozi ii aleă ţ lui Mozart, despre întâile menuete de la vârsta de şase ani, îmi st ruie în minte ca o remuşcare, ca un regret şiă o obsesie: faptul c un copil a putut s întrevad astfelă ă ă de armonii este o dovad a existen ei paradisului prină ţ dorinţă. Barrès are dreptate: toat muzica lui Mozart,ă pur şi aerian , ne transpune în alt lume sau poateă ă ă într-o amintire. Nu este ciudat c , purifica i prin ea,ă ţ

87

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

tr im toate lucrurile ca amintiri, care niciodat nu de-ă ăvin regrete? Şi pentru ce nu devin regrete? Fiindc lu-ămea ce ne-o ofer Mozart este din calitatea îns şi aă ă amintirilor: e imaterial . Iubeşti pe Mozart în clipeleă când suprimi vie ii direc ia, când converteşti elanul înţ ţ zbor, când aripile poart soarta, iar nu fatalit ile. Cineă ăţ ar putea spune unde înceteaz aici gra ia şi unde înce-ă ţpe visul? Muzica aceasta pentru îngeri ne-a relevat ca-tegoria planantului. Şi la Haydn întâlnim gra ie şi puri-ţtate, şi la el absen a metafizicului are un farmec atâtţ de intim. Dar spre deosebire de Mozart, el se adreseaz prea mult oamenilor, visul s u e pastoral,ă ă gra ia sa, mai mult terestr decât aerian . Farmeculţ ă ă planant este tulburat de atrac ia lumii noastre. Pentruţ Mozart şi pentru orice muzic îngereasc , privirea înă ă jos, înspre noi, este o tr dare. Dac nu este cea maiă ă mare tr dare a te sim i om...ă ţ R mas-a Mozart pân la sfârşitul vie ii fidel viziuniiă ă ţ sale, fidel lumii descoperite de ondula iile unei melan-ţcolii de vis, paradisului s u interior şi paradisului do-ărin ei sau al amintirii? Nu suntem uneori înclina i aţ ţ crede c Mozart n-a fost niciodat murd rit de gândulă ă ă mor ii, c n-a fost niciodat infectat de triste i otr vi-ţ ă ă ţ ătoare? Deşi într-o scrisoare, câ iva ani înainte de moar-ţte, m rturiseşte intimitatea sa perfect cu gândul mor-ă ăii, totuşi, în afar de oboseal şi de un elan compri-ţ ă ă

mat, greu ar fi s g sim, în acest timp, caracterul uneiă ă reflexii triste, ce ar întinde arcuri negre peste lumi. S-a observat de mult c ă Requiem-ul lui Mozart, deşi exprim dorin a de salvare din lume, nu p streaz maiă ţ ă ă pu in un suflu de puritate sau nu ştiu ce aluzieţ mângâietoare la o lume de culori trandafirii, ce voaleaz suferin ele c -derii în lume.ă ţ ă Şi cu toate acestea, Mozart n-a r mas consecventă vi-sului ini ial. Dac a scris o muzic pentru îngeri,ţ ă ă aripile nu i-au c zut mai pu in de câte ori nu era înă ţ

88

Em

il

C

io

ra

nmuzica sa, adic în muzica ă lor. Astfel, ce a creat în anul mor ii sale este o tr dare. Revenirea la propria luiţ ă condi ie, reg sirea umanit ii sale, trezirea din visulţ ă ăţ vie ii sale substituie acelei melancolii transcendente oţ triste e sumbr , material , o atmosfer deţ ă ă ă descompunere, de ireparabil şi de funebru, care,mai târziu, în crea iile din urm ale lui Schubert, se vorţ ă încorona atât de dureros. Pân aproape de moarte, Mozart a p strat continui-ă ătatea visului s u de tinere e. Dovada existen ei paradi-ă ţ ţsului prin dorin , de care vorbea Barrès, este reînnoitţă ă pân înainte de tr dare. Deodat , este ca şi cum ar fiă ă ă fost eliminat pe vecie din paradis. Şi c derea lui ne-oă face sensibil nesfârşita triste e şi intimitate cu moar-ă ţtea din ultimele lui crea ii. ţ Un adev rat salt s-a realizat,ă o discontinuitate semnificativ , o ruptur simbolic .ă ă ă Adagio din ultimul s u concert pentru clarinet şi or-ăchestr ne reveleaz un Mozart schimbat; nu,ă ă convertit, ci c zut; nu transfigurat, ci înfrânt. O muzic ,ă ă în care o melancolie subtil şi eteric refuza triste eaă ă ţ material şi avântul gra ios excludea cealalt parte aă ţ ă vie ii, lunec deodat pe panta opus , în care nu poateţ ă ă ă s fie decât înfrânt . Este pr buşirea visului unei vie iă ă ă ţ întregi. Dac , formal, s-ar mai putea recunoaşte acelă Mozart de alt dat , atmosfera şi reflexele afective suntă ă o surpriz din cele mai ciudate. Triste ea ultimeloră ţ crea ii ale lui Mozart, şi în special atmosfera sumbr aţ ă concertului pentru clarinet şi orchestr , d senza iaă ă ţ unei degrad ri a nivelului sufletesc, a unei scoborâriă înspre zero vital şi psihic. Fiecare ton marcheaz oă treapt în disolu ia, în lichidarea ierarhiei noastreă ţ sufleteşti. Arunc m v l dup v l de pe sufletul nostru,ă ă ă ă rarefiem iluziile, conver-tindu-le transparen a în vid.ţ Triste ea muzical a aces-tui final mozartian este ca unţ ă murmur subteran;în bu-şit şi, nu ştiu de ce, jenat .ă ă ă Când te gândeşti la gran-doarea patetic a triste iiă ţ

89

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

muzicale în Simfonia a III-a, a lui Beethoven, unde triste ea creşte în dimensiuni atât de mari, încât leagţ ă lumile, construind deasupra lor o bolt sonor , un altă ă cer — atunci finalul trist al operei lui Mozart nu dep şeşte dimensiunile unei inimi, nu înfrânge cadreleă unui suflet. În triste e şi în moarte nu se poateţ transfigura un suflet a c rui inspira ie i-a f -cută ţ ă „carier ’’ în paradis.ă Dac se va spune c visul de senin tate, de adân-ă ă ăcime în senin tate, de gra ie şi de zbor imaterial, c în-ă ţ ătreaga melancolie subtil şi transcendent , ce se dega-ă ăjeaz din opera sa, de natur a ne face s credem c elă ă ă ă a surprins melodiile unei alte lumi şi c le-a redat ace-ăleia, c toate acestea ar exprima mai mult dorin a, de-ă ţcât realitatea sufleteasc a lui Mozart?ă Aceast problem , de atâtea ori pus , este fals . Îşiă ă ă ă poate închipui cineva c un om n-a tr it în lumea peă ă care el a realizat-o, o existen întreag ? Nimic nu neţă ă face s credem c , înainte de c derea sa, Mozart n-aă ă ă tr it într-o lume de vibra ii pure, într-o alt lume. Ni-ă ţ ămeni nu cânt paradisul fiindc nu-l are, ci fiindc nuă ă ă vrea s -l piard .ă ă Iubesc pasionat, pân la un adev rată ă „complex’’,mu-zica de paradis a lui Mozart, acei ce tr iesc în st rile ce-lui de-al doilea Mozart,al scurteiă ă perioade în care moar-tea a întunecat luminile şi amintirile paradisului s u interior. Şi-l iubesc fiindcă ă p streaz , acoperit de atâ-tea decep ii şi înfrângeriă ă ă ţ din via , lumea paradisului lor interior, a lumilor ce liţă se descoper în dilat rile in-finite ale extazului. C ci nuă ă ă se poate iubi lumea lui Mozart, dac în adâncimileă sufletului t u n-o reg seşti. Tot secretul dezn dejdii seă ă ă dezv luie în antinomia cre-at între un fond mozartiană ă şi imensit ile negre, n s-cute în via pentru a în buşiăţ ă ţă ă acest fond. Atâtea suflete tr iesc cu sfârşiturile altora,ă neştiind unde s -şi caute începuturile, aurorele.ă

90

Em

il

C

io

ra

n C Mozart n-a tr it în lumea noastr , c n-a în elesă ă ă ă ţ de la început c derea şi moartea, este stupid s se ex-ă ăplice prin atmosfera rococo-ului. Trebuie spus, dimpo-triv , c exist fiin e pentru care individua ia nu esteă ă ă ţ ţ un blestem, fiindc lor li se dezv luie târziu fatalit ileă ă ăţ acestei condi ii. Cei conştien i şi nenoroci i în conştiin-ţ ţ ţa individua iei, în contactul lor cu durerea şi moartea,ţ ţ

se transfigureaz , accept luminile demoniei. Mozart aă ă tr it prea mult în armonii serafice, ca s mai poat ex-ă ă ăploata aceste lumini.

— „Misterul’’ ondula iei: împlinirea în în l are sauţ ă ţ forma în elan. A iubi linia ondulat , a te topi şi a te ml dia pe ea.ă ă Dac exist o conştiin dansant ...ă ă ţă ă Iubeşti ondula ia, întrucât te ţ realizează, te des vâr-ăşeşte în aspira ie...ţ O conştiin ondulat , dansant , gra ioas : o laşita-ţă ă ă ţ ăte pentru triste e; o tr dare pentru dezgust, iar pentruţ ă fericire o floare. În locul „ideilor’’: forma obsesional de a gândi.Aşă iubi obsesiile care s-ar ondula în fiin a mea, în loc s-oţ sfredeleasc ...ă — Aud în mine toate lucrurile care nu vreau să moar . M asurzeşte tot ceea ce în mine strig după ă ă ă via .ţă — Când toat existen a devine muzic şi toat fiin aă ţ ă ă ţ ta un tremur, iat unde înceteaz regretele!ă ă — Disperarea: vibra ie în nimic.ţ — Mistic , muzic şi erotic sau limitele în care seă ă ă realizeaz dorin a noastr de nesfârşit.ă ţ ă — Gustul c rnii: o senza ie material a muzicii.ă ţ ă — Întrebare în muzic : dac nu exist în om o voin-ă ă ă

inconştient înspre nefericire... frica omului de a fiţă ă superficial în fericire. — Dorin în melancolie: o moarte sub senin t i.ţă ă ăţ

91

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— De ce în melancolie ne revin melodii uitate? Oare numai ca s m sur m prin ele cât a murit din noi? Nuă ă ă ne trezesc melancoliile în amintire locurile unde au fost fericirile sau presim irile de fericire? Otrava delicioasţ ă a melancoliei... — Cine n-a dorit niciodat distrugerea muzicii, acelaă n-a iubit niciodat muzica...ă — Dezn dejdea: forma ă negativă a entuziasmului. — S -nv a i a pre ui atitudinile nemotivate, gestu-ă ăţ ţ ţrile inexplicabile, ac iunile f r temei, elanul absurd...ţ ă ă Nu c uta i începutul unui lucru, cauza, motivul. Aban-ă ţdonarea s r sar dintr-un sacrificiu spontan, dincoloă ă ă de bucurie şi dincolo de durere. Cu cât ave i motiveţ mai pu ine pentru a justifica un act, cu atât acel act eţ mai generos şi mai pur. Actul absurd este expresia celei mai mari libert i. Dac absurdul nu este la limitaăţ ă libert - ii...ă ţ Aproape to i oamenii lucreaz pentru ceva plecândţ ă de la altceva, aproape to i oamenii îşi consum via a înţ ă ţ timp. Gestul absurd n-are un început, fiindc n-areă motive, şi n-are un sfârşit, fiindc nu vizeaz nimic.ă ă Nu salveaz absurdul libertatea în aceast lume?ă ă De mii de ani, spiritul uman lucreaz împotriva ab-ăsurdului, de mii de ani omul îşi ascunde frica de liber-tate în cultul legilor. Dac toat cultura nu este, înă ă fond, decât o laşitate...

— Necesitatea de a plânge pentru tot ce n-ai tr it;ă Dorin a de a v rsa lacrimi la gândul tuturor zâmbe-ţ ătelor ce nu le-ai r spândit;ă Pornirea de a te distruge pentru atâtea senin t iă ăţ pierdute; Entuziasmul pentru o fiin şi regretul de a nu fiţă disp rut în ea;ă

92

Em

il

C

io

ra

n Pierderea tuturor clipelor când nu te-a copleşit o generozitate de dumnezeu; Un dumnezeu care moare în lacrimi de iubire... În ceasurile când eşti începutul şi sfârşitul. Ah! cum se rostogolesc veşniciile în lacrimi nesfâr-şite... Picuri de eternit i...ăţ M rginireaă extazului: a te crede numai Dumnezeu... O divinitate în lacrimi... — S ne tr im fiecare ca un dumnezeu, s ne tr imă ă ă ă fiecare în mitul propriei divinit i. Nu este infinitul ca-ăţdrul nostru şi nu este muzica temperatura noastr ? Nuă m sur m totul în raze şi-n sunete? Nu ne sugrumă ă ă propriile vibra ii, cântecele noastre ascunse şiţ melodiile noastre definitive şi ultime? Ce altceva decât dumnezei ne pot face clipele de in-vazie luminoas , acele clipe unice şi neuitate când tre-ăcem pe lâng timp cu dispre ul şi în l imea veşniciei?ă ţ ă ţ Nu v-a i tr it, fra ilor, niciodat ultimi, definitivi, înche-ţ ă ţ ăia i? Nu vi s-au deschis niciodat ochii spre cerurileţ ă voastre interioare? Sau n-a i tr it niciodat extazulţ ă ă în l imilor voastre? Nicicând nu v-a cucerit auzul vos-ă ţtru, de nu v-a i înecat în senin t ile voastre? Nu v-aţ ă ăţ furat niciodat infinitul vostru, nu v-a îmb tat nicioda-ă ăt nesfârşirea voastr , ca s v sim i i atât de plini, că ă ă ă ţ ţ ă de atâta plin tate s fi i totul în toate? Ce existenă ă ţ ţă este aceea care nu e o încoronare? Refuzul ierarhiei divine sau treptele diviniz rii noastre...ă

— Clipa absolut a existen eiă ţ … începe atunci când umbrele au fost înfrânte de luminile din noi. Dezechili-brul în clarobscur este condi ia saltului în absolut.ţ Clarobscurul este mediul respira iei zilnice. Dar cândţ umbrele fug şi se tem de lumin , când jocul fantomală al clarobscurului este învins în absorb ia noastr lumi-ţ ănoas , când ardem întunericul în baia de raze, momen-ă

93

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

tul marii lumini ne încoroneaz într-o aureol divin .ă ă ă Tr im atunci o lume de lumin şi o lume de uitare. Şiă ă ochii t i sunt atunci dou deschiz turi spre lumin , înă ă ă ă care umbrele mor... De ce numai frica de umbre, când ne chinuie şi frica de lumin ? Tot ceea ce în clarobscurul nostru este um-ăbr , este team , este fug de lumin . Tensiunea înă ă ă ă clar-obscur este condi ia natural a tragediei. C neţ ă ă pr bu-şim sau ne transfigur m, aceasta dovedeşte că ă ă sfârşitul nostru nu poate fi decât un absolut. Pentru a te transfigura în mitul absolutei existen e,ţ las -te copleşit de cele mai ciudate senza ii. Nuă ţ regreta când te sim i ca ultimul reprezentant al uneiţ specii în dispari ie, ca un mare asasin, ca un cavaler alţ sfârşitu-lui şi al nimicului sau ca un dumnezeu dezmoştenit... C ci nu trebuie s fie scopul t u ultim:ă ă ă s devii un dumnezeu f r lume?ă ă ă Unei m şti mortuare s semene fa a ta, atât deă ă ţ esen- ial s fii în orice clip .ţ ă ă — N-a i prins imaginea de puritate în ţ privirea f ră ă percep ieţ , în privirea care oglindeşte şi r sfrânge, în pri-ăvirea pură de obiecte? N-a i privit niciodat privirea pu-ţ ăilor de ra , ca s vede i ochi în care cerul este cer,ţă ă ţ apa ap , frunza frunz ? Şi n-a i iubit aceşti ochi care n-ă ă ţau furat obiectele, care n-au r pit lumea ca s-oă topeasc în ei? Scoborâtu-s-a cerul în ochii unui pui deă ra ; c ci ochii omului sunt prea întuneca i pentruţă ă ţ senin t i şi în l imi. Imagine de puritate: o privireă ăţ ă ţ înainte de per-cep ie; o privire în lume şi dinainte deţ lume; o privire care nu vede, ci în care vezi. O zi de prim var , cu calm nesfârşit şi cu o întinsă ă ă verdea , şi pe o ap liniştit un pui de ra , cu ochiţă ă ă ţă gra ioşi şi nevinova i, în care lumea îşi caut paradisulţ ţ ă pierdut, iar omul îşi înfrânge regretele şi invidia...

94

Em

il

C

io

ra

n — Ochi cereşti: în fa a c rora te întrebi dac au fostţ ă ă cândva pâng ri i de vederea vreunui obiect.ă ţ — Senza ii cereşti: ca şi cum fiece clip s-ar des-ţ ăprinde din curgerea timpului ca s -mi aduc un s rut.ă ă ă

— N-a i cunoscut retragerile de lung durat , sub i-ţ ă ă ţa i pân la moarte de gânduri, în asceza cerut de în l-ţ ă ă ăimi, când sim urile şi-au uitat de ele însele în extaze?ţ ţ

N-a i vegheat în singur t i de mun i, sim indu-v preaţ ă ăţ ţ ţ ă jos, c a i dorit saltul în lumin , lunecarea în sus pe ra-ă ţ ăze, traiectoria imaterial în absolut? Şi nu v-a i prelun-ă ţgit în fiorul vostru pân la limita extrem a în l imilor?ă ă ă ţ Şi nu a i uitat atunci via a, în preaplinul vostru? N-a iţ ţ ţ uitat via a de prea mult via ?ţ ă ţă De n-a i fost bolnavi de preaplinul vostru, nu v-a iţ ţ atins niciodat marginile; de n-a i fost bolnavi de abso-ă ţlutul vostru şi de absolutul lumii, pierdu i sunte i pen-ţ ţtru voi şi pentru aceast lume. De nu v ve i tr i înă ă ţ ă dumnezeirea voastr , cine se va opri pe lângă ă trec toa-rea voastr umbr ? Şi umbre sunt to i cei ceă ă ă ţ nu vor s fie dumnezei.ă Spre o lume de umbre se-ndreapt glasul singur -ă ăt ii mele, r guşit de chem ri în vid, de tristele ecouriăţ ă ă în gol. În ceasurile de veghe total , o lumin tremur -ă ă ătoare se naşte în noapte, desprins din noaptea meaă spre noaptea lumii, şi un proces de umbre se furişează incert spre cine ştie ce întuneric îndep rtat.ă ...Şi acestui întuneric, pierdu i doar într-o luminţ ă absolut , îi vom sc pa în acea clip intens şi infinit ,ă ă ă ă ă când în noi se creeaz şi se distruge totul... Acea clipă ă de divin fericire, dup care toate durerile pot fi îndu-ă ărate şi dup care existen a mai departe a acestei lumiă ţ devine superflu ...ă

95

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Pierderea conştiin ei creaturaleţ : urâm tot ceea ce e fiin ; şi ne desolidariz m de toate f pturile, cu care o-ţă ă ădat împodobeam paradisul.ă Când urâm animalele, ne urâm baza vie ii noastre.ţ Ne vrem sc pa i total din seria creaturilor.De ce,atunci,ă ţ când ne p r seşte sentimentul creatural, vedem toateă ă animalele ca reptile? De ce ne cuprinde o scârb şi oă team de ceva rece, subteran şi târâtor? De ce-nă scârba de creatur un şarpe imens ni se-n-covoaie pe-ăntreg corpul, într-o spiral sinistr şi, într-o senza ieă ă ţ rece de groaz , sim im cum creşte-n noi un venin amară ţ şi dis-trug tor?ă Obsesia şarpelui? Frica apropiatelor c deri, a uneiă absolute c deri. ă A doua ispitire a şarpelui: a pierde amintirea paradisului. Pierdem mângâierea de a fi fost cândva, mai mult decât o clip , ferici i…ă ţ Marea ispit : n-a i v zut niciodat lumea prin ochiă ţ ă ă de şarpe?

— Ora când amintirile m n p desc ca fl c rile, cândă ă ă ă ă m arde tot trecutul, tot ce ă în mine a fost zâmbet, tris-te e, regret, când tot ce e ţ în mine nu poate t cea. Stri-ăg tul propriilor adâncimi... Durerea de a avea un timp,ă triste ea istoriei proprii... O lume f r amintiri şi spe-ţ ă ăran e... A tr i absolut, f r paradis. O conştiin ce nuţ ă ă ă ţă va întinde o curb ă între începutul şi sfârşitul lumii, un curcubeu imens şi etern ce nu se va încovoia pe întrea-ga lume, nu se va mângâia niciodat de pierdereaă para-disului. N scu i în umbra divinit ii; s-o ă ţ ăţ umbrim, să ne fie idealul. — Ziduri negre într-un oraş de nord, ziduri afumate şi înalte. Cea , ploaie şi triste e. În dezacorduri sinis-ţă ţtre şi uluitoare, evolueaz melodii vechi ă într-o flaşnet .ă Şi sunetele parc se desprind din zidurile afumate şiă înalte, spre a se întâlni, ca-ntr-un focar sonor, în pro-priul t u suflet. Şi ă în prada acestor dezacorduri de flaş-

96

Em

il

C

io

ra

nnet ruginit , î i intonezi discursul funebru la propria taă ă ţ înmormântare. — Numai disperarea schimb cursul unei vie i, c ciă ţ ă disperarea este aureola durerii. Transfigurarea este un salt din durere, un salt de la marginile durerii, adic dină disperare. Dezn dejdea este sentimentul cel mai fe-ăcund; de la ea începe totul. Şi ce este totul? Pasiune pentru durere. — Nu se poate şti dac omul iubeşte ă sincer suferin-a.ţ

— Nu exist ă destin f r sentimentul ascuns al uneiă ă condamn ri şi al unui blestem.ă — Timpul ca o scar a durerilor...ă — Acela ce ar fi putut deveni sfânt, dac ar fi voit...ă — Gând în noapte: dac omul nu trebuie s sufereă ă pân când Dumnezeu ă însuşi îşi va cere scuze... — Întâia oar , paradisul a fost corupt prin cunoaş-ătere; a doua oar îl va corupe triste ea. Atunci voi re-ă ţnaşte în form de şarpe...ă — Diferen a ţ între mine şi Dumnezeu: el poate ceea ce eu simt. Puterea ne desparte: o diferen de nuanţă ţă metafizic . Nu tr irea în dumnezeire, ci ă ă în dumnezeirea noastră. — Suspendarea total a timpului: lumea se ă creează în noi. — Extaz divin: în noi începe timpul. Senza ia ţ întâii clipe... Apoi, clipele ce cad în timp ca lacrimile în suflet. — S m r sfrâng ă ă ă în lacrima ta şi tu într-a mea. Fiecare s se r sfrâng ă ă ă în lacrimile celuilalt. To i s seţ ă oglindeasc în lacrimile tuturora. Ca icoane vechi, înă smerenie s st m apleca i pe tulburile noastre trans-ă ă ţparen e, clare ţ în str lucire, dar nu în adâncime. Lacri-ăma s ne fie oglinda noastr , adev rata noastr oglin-ă ă ă ăd . În ea se vor imbina durerile şi extazele noastre. Ceă altceva decât lacrima poate fi oglinda celui ce a pierdut paradisul? Numai în lacrimi ne vom reg si ă figura. Şi

97

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

cum se desprind ele din adâncurile omului, sunt parcă chem ri ale altui paradis, ă în care am intra dup ultimaă clip , dup ultima lacrim . ă ă ă — Între acei care refuz via a şi n-o pot iubi, nuă ţ exist nici unul care n-a iubit-o sau care n-ar ă vrea s-o iubeasc . ă

JUR MÂNT VIE II: Niciodat nu te voi tr da de Ă Ţ ă ă tot; deşi te-am tr dat şi te voi tr da la fiecare pas;ă ă Când te-am urât, nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca s te suport;ă Te-am refuzat, ca s te schimbi;ă Te-am chemat şi n-ai venit; am urlat şi nu mi-ai zâmbit; am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rug min iloră ţ mele, mormânt glasului meu. T cere fost-ai chinuriloră şi pustiu singur t ilor mele. Ucis-am în gând întâiaă ăţ clip a vie ii şi fulgerat-am începuturile tale. Vrut-amă ţ otrava r d cinilor tale, secet în fructe, usc ciune înă ă ă ă flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunosc tor î i este sufletul meu pentru zâm-ă ţbetul ce l-a v zut doar el ă şi nimeni altul; recunosc toră pentru acea întâlnire, de nimeni aflat ; acea întâlnireă nu se uit , ci cu credin ascuns în tine r sun înă ţă ă ă ă t cere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseni-ăneaz singur t i.ă ă ăţ Î i jur c niciodat nu vei cunoaşte marea mea tr -ţ ă ă ădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul t u, că ă nu m voi desp r i de tine. ă ă ţ

— N-a i sim it niciodat cum timpul se adun ţ ţ ă ă în voi, creşte şi v inund , când tot ce a devenit şi s-a scursă ă pân acum se concentreaz deodat ă ă ă într-o fluiditate abstract şi se ridic în voi, spre un pisc necunoscut?ă ă Nu v-a durut niciodat aceast creştere a timpului, nuă ă

98

Em

il

C

io

ra

nv-a încleştat niciodat aceast exasperare a temporali-ă ăt ii? Nu v-a i încovoiat nicicând pe spirala intern aăţ ţ ă timpului, cu sinuozit ile şi evolu iile ei arz toare? De-ăţ ţ ăvenirea se r zbun în contra clipelor noastre absolute?ă ă S nu avem dreptul nici m car la un contact disconti-ă ănuu cu absolutul? Se pare c timpul ar vrea s ne a-ă ăminteasc de uit rile noastre ă ă în lumin , c-ar vrea să ă distrug unde-am vrea s ne pierdem.ă ă — Timpul a ros bazele paradisului. Şarpele n-a fost numai instrumentul cunoaşterii, ci şi al timpului. — Viitorul este o concesie pe care eternitatea o face timpului.

ŞOAPTE SINGUR T II: Nu mi-ai sim it t ria în ne-Ă ĂŢ ţ ăga ii? Nu te-a cutremurat ţ încordarea din încheieturile fiin ei? Nu te-au ars r nile mele de mi-ai prevestit sfâr-ţ ăşitul? Oare n-ai ştiut c prin tine am fost tare, c tu mi-ă ăai fost piedica în avântul spre nimic? De ce-mi şop-teşti de desp r iri, când m-am legat prin t riile tale deă ţ ă aparen ele firii? ţ Nu i-am cerut ţ îndurare, ci for ţă în blestem şi fulgere în dezn dejde.ă Şi nu m-ai înv at tu ca dispre ul meu s aib întin-ăţ ţ ă ăderea iubirii? Dispre din dep rt ri este legea ta, singu-ţ ă ăr tate, dispre ul culmilor, al culmilor ridicate de iubireaă ţ ta. C ci o lume trebuie s fi cl dit cu iubirea, ca s po iă ă ă ă ţ privi de sus spre ea. Şi nu m-ai sf tuit tu s privesc de sus spre ea caă ă durerilor s le iau numele şi ă înfrângerilor întunericul? Nu mi-ai pip it ă şi nu mi-ai s rutat tu r nile, singu-ă ăr tate, acele r ni care vorbesc de ă ă învieri? Sim it-am mângâierile tale, când glasul meu spart,ţ amar şi trist, şoptitu- i-a: ţ sunt un univers de regrete. De ce tu, care nu ier i nimic, mi-ai ţ îng duit sl biciuneaă ă unei atari m rturisiri? Oasele s mi le fi sf râmat, lim-ă ă ăba mi-o fi intuit, privirea s mi-o fi r pit.C ci nu vreauţ ă ă ă

99

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

s fiu în ă fiinţă ceea ce nu sunt în gând. Şi de câte ori gândurile m-au p r sit, de atâtea ori ă ă n-am fost în gând. Inspir gândurilor mele tov r şia vie ii şi adu-le amin-ă ă ă ţte de mine în marile ceasuri. Dar nu m mângâia cândă sunt slab şi obosit şi trist. Atunci te vreau sever , rea şiă necru toare. Arde-mi t lpile când vreau s -mi ţă ă ă îngrop sufletul şi str punge-mi inima când e dulceag . Sfâşie-ă ămi carnea când ea se leag n ă ă în uit ri şi f lacrimileă ă arz toare ca otrava. ie- i ă Ţ ţ încredin ez sufletul meu, sin-ţgur tate, şi-n t riile tale aş vrea s -l ă ă ă îngrop.

RUG CIUNE ÎN VÂNT: Fereşte-m , Doamne, de uraĂ ă cea mare, de ura din care izvor sc lumi. ă Domoleşte-mi tremurul agresiv al corpului şi desc tuşeaz -m dină ă ă încleştarea f lcilor mele. F s dispar acel punctă ă ă ă negru ce se aprinde în mine şi se întinde în toate membrele, n scând în arderea nesfârşitului negru ală urii o flac r ucig toare.ă ă ă Scap -m de lumile n scute din ur , elibereaz -mă ă ă ă ă ă de nesfârşirea neagr sub care mor cerurile mele. Des-ăchide o raz în aceast noapte şi f s r sar steleleă ă ă ă ă ă pierdute în cea a deas a sufletului meu. Arat -mi ca-ţ ă ălea spre mine, deschide-mi poteca în desişul meu. Sco-boar -te cu soarele în mine şi ă începe lumea mea.

P CAT Ă ŞI TRANSFIGURARE —Exist mult bucu-rieă ă în nelinişte şi mult voluptate în suferin . F r acestă ţă ă ă compromis superior, cine ştie dac s-ar mai fi g sită ă oameni care s -şi caute fericirea în nefericire şiă salvarea pe drumuri de întuneric, şi dac ar mai fi posi-ăbil o mântuire prin ocolurile r ului. ă ă Iubirea infernalu-lui nu este posibil f r reflexele de paradis ale bucu-ă ă ăriei şi ale volupt ii pure. Dar când conştiin a noastr ,ăţ ţ ă pe calea mântuirii inverse, r mâne la un moment dată pur de bucurie şi de voluptate, când neliniştea şi su-ăferin a se ţ închid în ele însele pentru a-şi medita abisuI?

100

Em

il

C

io

ra

nAtunci ne mai putem noi crede pe drumul mântuirii? Sau mai vrem noi s ne mântuim? Nu se poate şti dacă ă omul vrea sau nu s se mântuiasc , fiindc nu se poateă ă ă şti dac momentul ultim al mântuirii — transfigurareaă — este altceva decât o înfund tur sublim .ă ă ă Refuzul mântuirii pleac dintr-o iubire secret a tra-ă ăgediei. Este ca şi cum, odat mântui i, ne-ar fi fric să ţ ă ă nu fim arunca i la coş de divinitate şi am prefera o r -ţ ăt cire pentru a ne ă împlini un orgoliu absolut. Cu toate acestea, nu exist , nimeni care s nu priveasc pierde-ă ă ărea mântuirii ca pe cea mai mare ocazie pierdut , pre-ăcum nu exist nimeni care s nu se ă ă îmbujoreze în visul alb al transfigur rii. Şi aceast situa ie e atât de dra-ă ă ţmatic , ă încât te întrebi dac Dumnezeu nu ne-a exilată pe p mânt pe fiecare în parte.ă Dar omul nu poate tr i numai în nelinişte şi numaiă în durere. Existen a exclusiv în gama st rilorţ ă ă negative, f r întoarcere la naivitate şi f r înaintare înă ă ă ă transfi-gurare, împov reaz în aşa m sur conştiin aă ă ă ă ţ noastr , încât presiunea unei ă vini adaug un atribută dureros acesteia. Naşterea conştiin ei vinovateţ indic ună moment primejdios şi fatal. Ne sim im treptat ap sa iţ ă ţ de temeri ascunse şi responsabili, f r s ştim fa deă ă ă ţă cine. N-am comis nici o crim şi n-am ofensat nici ceaă mai neîn-semnat fiin ; dar conştiin a este tulburată ţă ţ ă ca dup o crim şi ca dup cea mai grozav ofens .ă ă ă ă ă Ne-am ascun-de în zone de întuneric de frica luminii. O team de cla-ritate ne st pâneşte, o team de lucruriă ă ă transparente, de tot ceea ce exist , f r s aib nevoieă ă ă ă ă de justificare. Neliniştea creşte cu atât mai mult, cu cât noi nu putem g si un determinant concret şi imediat. Oă vin f r obi-ect, o nelinişte f r o cauz exterioar .ă ă ă ă ă ă ă Am vrea atunci mai bine s fi f cut o crim , s fiă ă ă ă distrus un prieten, s fi ruinat o familie, s fi fostă ă murdari, triviali şi bestiali. Mai repede am accepta să fim recunosc tori unei victi-me, decât s ne scufund mă ă ă

101

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

în indefinitul neliniştii noastre. Pierdu i în obscurit ileţ ăţ unei mine şi condam-na i f r sc pare, ne-am sim iţ ă ă ă ţ mai luminoşi decât în mrejele unei vini ce n-o putem în elege. Conştiin a vi-novat ne ofer exemplul celuiţ ţ ă ă mai mare naufragiu mo-ral. F r ea, n-am în elegeă ă ţ nimic din toat drama p ca-tului, n-am presim i nimică ă ţ din procesul prin care, f r s fim vinova i fa de ă ă ă ţ ţă ceva, putem fi vinova i fa de ţ ţă tot. Când ne sim imţ responsabili fa de sursele prime ale vie ii, atunciţă ţ curajul gândirii noastre a devenit primej-die pentru existen a noastr .ţ ă Naşterea conştiin ei vinovate nu se poate concepeţ în afar de o existen care sufer . Drumul spre p cată ţă ă ă pleac din suferin şi este suferin . Dar o suferină ţă ţă ţă infinit . Presiunea conştiin ei vinovate n-o cunosc aceiă ţ la care suferin a înceteaz , pentru care ea este oţ ă simpl potec , îngust ca şi dorin a lor de fericire sauă ă ă ţ de nefe-ricire. Ce se întâmpl îns cu acei care n-au deă ă ales de-cât între suferin şi paradis? (Este oareţă admisibil alt alternativ ?) Şi ce se întâmpl cu aceiă ă ă ă care, de frica de a pierde suferin a prin câştigareaţ paradisului, nu pot renun a niciodat la ea? În ce lumeţ ă s se aşeze acei ce se simt tari numai în contradic ie,ă ţ ce sunt victorioşi doar între dou t işuri? Nu esteă ă existen a cea mai pli-n , aceea în care mugurii surâdţ ă putregaiului? Într-o mare existen , contradic ia este oţă ţ suprem unitate. Reflexul divinit ii în om esteă ăţ sesizabil în rezisten a în antinomii. Suntem pe caleaţ dumnezeirii, de câte ori în noi dialectica nu mai este în proces, de câte ori antino-miile se rotunjesc în bolta fiin ei noastre, imitând curba de azur a cerului, iar peţ calea noastră (a celor c zu i ire-mediabil în timp), deă ţ câte ori tr im în orice proces ca o durere. Şi tr imă ă durerea ca o dialectic cu un singur termen. Durereaă se afirm ; se neag tot în durere şi se îmbin înă ă ă durere. Este ceva monoton în toat drama suferin ei... ă ţ

102

Em

il

C

io

ra

n Vrând sau nevrând, fiecare om înclin s considereă ă durerea ca un drum spre puritate, ca un simplu mo-ment în evolu ia sa, fiindc pân acum nimeni n-aţ ă ă putut-o accepta ca o stare natural . Neputând-o învin-ăge şi dep şi, ea se sistematizeaz în existen a noastr ,ă ă ţ ă cerând o dispozi ie exact opus purit ii. Ce isp şimţ ă ăţ ă prin suferin a noastr ? Este întâia întrebare a conştiin-ţ ăei vinovate. Ce isp şim când n-am ţ ă f cută nimic? O vină

f r obiect ne tiranizeaz , şi povara pe conştiină ă ă ţă creşte cu progresul durerii. Un criminal are o scuză pentru ne-liniştea lui: victima; un om religios: un gest imoral; un p c tos obişnuit: o abatere de la lege.ă ă Aceşti oameni sunt scoşi din comunitate; atât ei, cât şi comunitatea, ştiu de ce sunt blestema i. Neliniştea lorţ are un sprijin în certitudinea motivului exterior. Fiecare din ei poate spune liniştit: sunt vinovat, fiindc ... Dară acela care nu poate spune nici m car ă fiindcă? Sau când, mai târziu, în torturile conştiin ei vinovate acestţ fiindcă va fi urmat de o scuză ce acoper totul şi acestă tot nu va putea mângâia, cu imensitatea lui, dorin aţ noastr dureroas dup un p cat imediat, concret şiă ă ă ă viu? N-am vrea oare s fim vinova i fa de ceva ă ţ ţă vizibil? S ştim c suferim din cauza cut rui şi cut rui lucru, să ă ă ă ă ne sim im vino-va i fa de o prezen , de o fiinţ ţ ţă ţă ţă determinat , s pu-tem aduce durerea noastr f ră ă ă ă ă nume în leg tur cu un ă ă nume... N-am p c tuit fa de nimeni şi fa de nimic; dară ă ţă ţă am p c tuit fa de tot, fa de o ultim ra iune.ă ă ţă ţă ă ţ Aceas-ta este calea p catului metafizic. Precumă formele multi-ple ale temerii — în loc s se nască ă individual şi dispa-rat, pentru ca s culmineze în fricaă de moarte — se nasc la unii dintr-o fric ini ial în fa aă ţ ă ţ mor ii, tot aşa, în cazul p catului metafizic, o vinţ ă ă esen ial în fa a existen ei iradiaz de la centru toateţ ă ţ ţ ă elementele poverii noastre l untrice. ă

103

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Conştiin a noastr vinovat , încercuit de coroanaţ ă ă ă neagr a p catului, îşi d în cele din urm seama de ună ă ă ă atentat comis de existen a noastr împotriva surselorţ ă vie ii şi ale existen ei. Întâiul şi ultimul p cat.ţ ţ ă Dintr-o nesfârşit suferin se naşte conştiin a p -ă ţă ţ ăcatului; la rândul lui, el este o pedeaps a acestei sufe-ărin e. Sau poate mai mult: p catul este oţ ă autopedeaps a suferin ei. Isp şim prin el vina de a nuă ţ ă fi devenit puri prin durere; de a nu fi f cut saltul,ă transfigurarea, ci continu m a suferi mai departe f ră ă ă margine; isp şim mai cu seam de a nu fi ă ă voit să devenim puri. C ci nu se poate spune c n-am avută ă fiecare, la un moment dat, cheia paradisului... Dintr-o mare reflexie asupra sa îns şi, conştiin a vi-ă ţnovat începe s descopere ra iunile ultime ale neliniş-ă ă ţtii sale. Decât, acestea niciodat nu vor putea echivalaă motivul precis şi cauza exterioar , ci, dimpotriv , am-ă ăplific problemele existen ei proprii.ă ţ C ci toat drama p catului metafizic consist în tr -ă ă ă ă ădarea ra iunilor ultime ale existen ei. Aceastaţ ţ înseamn a fi vinovat fa de tot, iar nu fa de ceva.ă ţă ţă Ştiind aceas-ta, ne-am uşurat sarcina şi blestemul? Nu, fiindc nu putem înl tura „cauza’’ neliniştii noastreă ă f r s ne în-l tur m şi pe noi. ă ă ă ă ă Deja p c tuindă ă ne-am înl turat din existen , câştigând ă ţă în schimb o deconcertant ă constiin-ţă a acestei existen e.ţ To i acei ce au tr dat geniul pur al vie ii şi au tulbu-ţ ă ţrat sursele vitale în elanul demiurgic al conştiin ei auţ atentat la ra iunile prime ale existen ei, la existen caţ ţ ţă atare. Ei au violat misterele ultime ale vie ii şi au ridi-ţcat toate v lurile ce acopereau taine, adâncimi şi iluzii.ă Conştiin a vinovat rezult din atentatul cu voie sauţ ă ă f r voie împotriva vie ii. Toate clipele care n-au fostă ă ţ cli-pe de extaz în fa a vie ii s-au totalizat în vina infinitţ ţ ă a conştiin ei. Via a ne-a fost dat ca s murim înţ ţ ă ă extazul ei. Datoria omului era s-o iubeasc pân laă ă

104

Em

il

C

io

ra

norgasm. Oamenii trebuiau s lucreze la construireaă celui de-al doilea paradis. Dar la aceast construc ie n-ă ţa fost de-pus pân acum nici o piatr ; doar lacrimi. Seă ă ă poate oare construi un paradis cu lacrimi? P catul metafizic este devierea de la suprema res-ăponsabilitate în fa a vie ii. De aceea, ne sim im extremţ ţ ţ de responsabili în fa a ei. Suntem vinova i de a fi con-ţ ţspirat, în nesfârşita noastr durere, împotriva purit iiă ăţ ini iale a vie ii. (Dar oare ţ ţ via aţ n-a conspirat şi ea împo-triva noastr ?)ă Un om care iubeşte via a şi a conspirat împotriva eiţ este asemenea unui creştin fanatic care a renegat pe Dumnezeu. P catul teologic este tot aşa de grav ca şiă p catul metafizic. O diferen exist totuşi: Dumnezeuă ţă ă poate ierta dac vrea; via a îns , fiind obosit şi oarbă ţ ă ă ă de fulgerele noastre, ne poate reprimi numai dacă vrem noi. Ceea ce înseamn : renun area la caleaă ţ diviniz rii proprii şi pierderea în anonimatul surseloră vitale (recâş-tigarea naivit ii paradiziace, când omulăţ nu cunoştea durerea şi pasiunea pentru durere). Înc oă dat , mân-tuirea este o chestiune de ă voinţă. A ucide un om şi a ucide via a? În primul caz teţ condamn semenii, în al doilea destinul t u devine oă ă condamnare. Tr ieşti ca şi cum ai fi condamnat de ul-ătimul principiu (de natur , de via , de existen , deă ţă ţă Dumnezeu etc.). Poate numai atunci începi s ă ştii ce e via a şi s în elegi lucruri inaccesibile filozofiei; s dis-ţ ă ţ ăpre uieşti legile naturii; s fii ţ ă altcum trist; s iubeştiă absurdul... De aici, un drum prin întuneric ar putea s ne des-ăcopere o lumin secret . Dar dac aceast lumin ar fiă ă ă ă ă un moment final? C ci din lumin nu mai putem c deaă ă ă în întuneric, atunci când lumina ne primeşte ca sfârşi-tul istoriei noastre. Transfigurarea este o mare tenta ieţ dup povara p catului metafizic, care ne-a scos dină ă rândurile oamenilor şi ale vie ii mai mult decât o crimţ ă

105

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

ordinar . Nimeni, pe c ile durerii şi ale p catului, aleă ă ă nebuniei şi ale mor ii, nu scap din vedere fascinareaţ ă înv luitoare a unei lumini finale. Dar tot aşa, nici unulă din acei care au tr it amarnic dialectica demonic aă ă vie ii nu poate accepta beatitudinea final , atunci cândţ ă mai are înc de tr it. Din frica de sfârşitul ă ă lui. C ciă transfigurarea este o înfrângere a dialecticii, o tran-scendere esen ial a oric rui proces. Sfin enia este oţ ă ă ţ stare de continu transfigurare, deoarece sfin eniaă ţ este o dep şire definitiv a dialecticii. Un sfânt n-areă ă nici un fel de istorie; el merge în linie dreapt spre cer.ă Cine a acceptat marile poveri ale vie ii iubeşte maiţ mult tragedia, decât transfigurarea. Teama de monoto-nia clipelor sublime este mai mare decât teama de pr -ăbuşire. Ce poate fi pentru acela transfigurarea, decât uit rileă propriei tragedii, sublimele lui laşit i? Existăţ ă mult bucurie în nelinişte şi mult voluptate în sufe-ă ărin , din moment ce omului îi poate fi team de oriceţă ă mântuire ca de o mântuire înainte de vreme. Este ca şi cum, odat efortul transfigurator realizat,ne-ar fi teamă ă c ne-am pierdut pe noi înşine. De câte ori pân acumă ă omul nu s-ar fi putut mântui, dac ar fi voit? Dar seă vede c suferin a descoper lumi ce pot în buşi amin-ă ţ ă ătirea şi regretul paradisului...

— Via aţ : un pseudonim al lui Dumnezeu? — De ce atunci când ni se îngusteaz conştiin a pâ-ă ţn la a pierde orice con inut actual, pentru a se scoborîă ţ la marginea inferioar a noastr şi a se concentra într-ă ăun punct de limit , ne apas ă ă p catulă , ca o crim peă care am f cut-o, f r s ştim? Şi de ce progresul înă ă ă ă conştiin- a p catului ni-l fixeaz ca o ţ ă ă amintire, ca şi cum am fi de vin undeva departe, în trecut? De ceă conştiin a p ca-tului, care ne apare la un moment datţ ă al vie ii, depla-seaz sursa p catului în imemorialulţ ă ă istoriei noastre? De ce tr im p catul f r ă ă ă ă începutul lui?

106

Em

il

C

io

ra

nNu oare fiindc , odat p catul intrat în noi, devineă ă ă esen ialţ existen ei noastre, pe care o str bate şi oţ ă cuprinde în aşa m sur , încât nu ne putem concepeă ă cândva, atât în trecut, cât şi în prezent sau viitor, excluşi din prizonieratul p ca-tului? P catul seă ă încuibeaz în sursele existen ei noas-tre, fiindc nu seă ţ ă poate p c tui cu adev rat decât împo-triva acestoră ă ă surse. P catul nu este un tovar ş, ci o se-v . Şi deşi seă ă ă naşte în timp, el d senza ia veşniciei (a fi condamnată ţ pentru eternitate). Conştiin a p catului ne scoboar spre limita noas-ţ ă ătr inferioar şi ne duce atât de departe, încât fatală ă cre-dem c ne amintim vag de o vin imemorial . Şiă ă ă p ca-tul se adânceşte atât de agresiv şi de criminal, că ă des-coperim cândva, într-un nesfârşit trecut, p catulă înce-putului nostru (de aceea, nu putem spune începutul p -catului), p catul de a fi, de a fi fost. ă ă A fi ca întâia vin ; greşeala de a ă fi fost cândva. Din acest motiv ideea p ca-tului originar îşi are r d cini atât deă ă ă adânci în sufletul omului. Nu cunoaşte p catul acel ceă nu simte o mare vin care s-a comis ă cândva şi cu care el se simte, f r voia lui, solidar,precum nu cunoaşteă ă p catul cel ce nu-l tr ieşte,chiar atunci când nu ă ă crede, în pragul p catului teologic.Forma tipic şi originar aă ă ă p catului este aceea împotriva lui Dumnezeu: p catulă ă personal al omului îm-potriva persoanei divine. (P catul indic totdeauna un raport existen ial.) Cine-ă ă ţar putea spune dac Dum-nezeu însuşi este scutit deă p cat!? C ci oare n-a p c -tuit el alegând, dintreă ă ă ă nesfârşitele posibilit i de a fi ale lumii, pe cea maiăţ pu in divin ? Şi nu este acesta p ca-tul absolut?ţ ă ă Oamenii au p c tuit fa de Dumnezeu; dar el, fa deă ă ţă ţă oameni!? — Diferen a dintre p cat şi durere: p catul îl putemţ ă ă accepta ca o condi ie natural , pe când durerea nu.Darţ ă

107

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

oare n-ar trebui s se vorbeasc de ă ă durerea originară, iar nu de p catul originar? ă

— A nu iubi via a este cea mai mare crim . Şi cineţ ă sunt responsabili de aceast crim ?ă ă To i cei care n-au ţ gustul aparen elor şi separ lumeaţ ă în esen e şi fenomene. Aceştia iubesc marea, dar nu-iţ iubesc valurile; To i cei care nu tr iesc aparen ele ca esen e abso-ţ ă ţ ţlute. Acestora, lumea le începe dincolo de o floare, de un zâmbet, de un s rut;ă To i cei care în individua ie nu v d o realitate auto-ţ ţ ănom ,ci ondula iile unei substan e inaccesibile. Aceştiaă ţ ţ nu iubesc via a, fiindc moartea unei fiin e nu este oţ ă ţ pierdere în fiinţă. Cine nu iubeşte via a deschide sub el un gol pe careţ nu-l poate umple cu nimic. C via a n-ar fi ă ţ demnă de a fi iubit ? Dar iubirea ce o p str m vie ii este cu atâtă ă ă ţ mai sublim , cu cât noi nu putem şti dac via a esteă ă ţ demn sau nu de a fi iubit . ă ă Orb s fii în lume: nu seă poate s nu-i tragi cu ochiul vie ii. — Ce p cat c via aă ţ ă ă ţ nu este un înger, ca s-o ador, sau un monstru, ca s-o ur sc! Nimeni nu poate şti cât de mult iubeşte via a...ă ţ Dac pot cunoaşte dezn dejdea acei ce n-au iubită ă via a... ţ

SPOVEDANIA LUCRURILOR: Mi-e fric de muzicaă secret a lucrurilor, de tonurile ei subterane, ce r zbată ă în ceasuriIe de triste e solemn , ca m rturisiri tainiceţ ă ă dintr-o alt lume. O mare ispit e spovedania lucru-ă ărilor: Fii duhovnicul nostru şi ascult -ne ruga! F r con-ă ă ăinut este firea noastr şi s rmane sunt contururileţ ă ă

noastre. Jocul nostru fugar îmbat oamenii, îi leag deă ă noi, îi copleşeşte şi-i distruge. Adorat este am gireaă ă noastr şi în cultul nostru scoboar oamenii trepteleă ă

108

Em

il

C

io

ra

nvie ii lor. Iubirea lor nou le este coborâş, credin a înţ ă ţ noi, pacoste; extazul, decep ie. Aproape de noi, cenuşţ ă devine focul lor; aparen ,firea. Plini vor intra în dansulţă nostru şi goi vor ieşi.Umbre suntem, şi jocul nostru su-prema am gire este. Din timp purcedem; în el ne miş-ăc m şi lui ne închin m. Dansul umbrelor este extazulă ă timpului. Tot ce cade în timp este victima farmecului nostru. Slujim timpul atr gând prin joc pe închin toriiă ă fiin ei. Cerşesc fiin a cei ce au r spuns chem rii noas-ţ ţ ă ătre. Şi-n zadar striga-vor gloria altor lumi cei r puşi deă timp!

ISPITA UMBRELOR: Mare este ispita voastr , um-ăbrelor, mare este ispita timpului. Fermec toare şi tristă ă e muzica voastr . Ca tonuri ale lucrurilor mi-a i înv -ă ţ ăluit fiin a, ca s-o dezv lui i în muzic de umbre. Mareţ ă ţ ă este ispita voastr , cuprinz tor e farmecul vostru, de-nă ă sunetele voastre uitat-am gustul fiin ei.În voi,gol s fiu,ţ ă s rman şi cerşetor, farmecelor voastre fugare jertfi-voiă avu ia singur t ilor mele. Preaplini ne-nva veşniciaţ ă ăţ ţă a fi,ca s nu dorim a fi prad în timp şi prad aă ă ă timpului. Şi oare poate tr i f r timp cel atins deă ă ă veşnicie? Bol-nav de clipele care stau, spre voi, umbre trec toare-mi întind bra ele, obosi i-m în dansulă ţ ţ ă vostru, r pi i-mi regretul nemuririi, usca i-mi vinele înă ţ ţ haosul vostru, destr ma i miresmele pure ale sufletuluiă ţ meu.Şi timpul s -mi sug sângele, ca veşnicia s mă ă ă ă aib întreg.ă

— Iar voi, cei speria i de o lume de umbre, scârbi iţ ţ de a lupta în aparen e şi pentru ele, uitat-a i c lumi-ţ ţ ănile nu sunt mai pu in trec toare? De ce refuzul de aţ ă lupta într-o lume de umbre? Tr im în ele, s murimă ă pentru ele! Din moment ce via a n-are nici o valoare,ţ de ce s n-o jertfim pentru un nimic? Nu g sesc o vrajă ă ă mai minunat decât s - i ascunzi pasiunea într-o astfelă ă ţ

109

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

de lume, s atingi libertatea în cultul absurdului, s teă ă consumi cu foc f r un scop. Pasiunea într-o lume deă ă umbre! S ne întindem coardele l untrice ca s ne dez-ă ă ăl n uim în jocul luminilor şi al umbrelor, atraşi de tai-ă ţnele acestora şi de lic ririle acelora. Iar tremurul lic ri-ă ărilor, în ceasul din urm , s fie neliniştea de prezen aă ă ţ tainelor. Veşnicia nu ne înghite înainte de a fi fost pose-da i numai de umbre. Ele ne vor îmbiba sufletulţ cu muzici de regrete dup lic riri ce nu mai tremur înă ă ă lu-mina alb şi monoton de dincolo. ă ă

CEASUL BLESTEMELOR: Când ai scoborât atât de mult în fiin a ta, încât nici un reziduu de existen nu- iţ ţă ţ mai poate aduce aminte c ai ă fost cândva, atingi punctul în care nimicul nu s-a decis înc s fie. Minu-ă ăsul vital absolut corespunde acestei indeciziuni, care ne poart înainte de tot ce este. Scoborând spre limitaă noastr inferioar , lichid m succesiv cu orice alc tuireă ă ă ă de existen . Progresul în a nu fi este o lunecare inver-ţăs pe dimensiunea metafizic a existen ei. Pierdem dină ă ţ noi tot şi pierdem şi totul. Ajunşi în nimic, nehot râreaă între fiin şi nefiin ne d o senza ie halucinant . Şiţă ţă ă ţ ă în aceast halucina ie, în care ni se descoper firea deă ţ ă la începutul ei la sfârşitul ei şi de la sfârşit spre înce-put, gândurile ne sunt blesteme ce se desprind cu limbi de foc. Iar acolo, înfrica i de nefiin , jur mântul ce îlţ ţă ă facem firii este o întoarcere spre ce am fost, un urcuş spre limita noastr de sus.ă — Numai mila fugar şi de fiecare zi situeaz pe celă ă milostiv la un nivel de superioritate şi-i confer o dis-ătan dispre uitoare. Blestemat s fie mila care seţă ţ ă ă naş-te numai în prezen a nenoroci ilor, care e activţ ţ ă numai legat de obiect. Nu e permis s - i fie mil deă ă ţ ă altul, fiindc nu eşti în starea lui, nu este permis s - iă ă ţ relie-fezi fericirea în actul de mil . A fi apucat deă mil ,numai fiindc altul sufer în fa a ta,este tot ceeaă ă ă ţ

110

Em

il

C

io

ra

nce poate exis-ta mai vulgar şi mai simplu, este un act de iubire ordi-nar . Dar mila care se naşte f ră ă ă suferin obiectiv , acea presiune a milei înţă ă singur tate! Mila f r determi-nante din afar , dorin aă ă ă ă ţ nesfârşit de a te milostivi, de a te pierde într-un actă de caritate, vibra ia aceea în bu-şit a sufletului... Deţ ă ă unde pleac dorin a de a muri în suferin a altuia? Ce seă ţ ţ ascunde în misterul acelei mile adânci, care invadează pe unii oameni pân la autoani-hilare, pentru careă vederea unui nefericit este ocazie de a consuma un proces de mult început în ei? Care sunt r d cinileă ă ultime ale milei? În mila de fiecare zi, omul se ap r de viitoarele luiă ă suferin e şi îşi asigur conştiin a, gândind la o recom-ţ ă ţpens viitoare. O laşitate explicabil , dar scuzabil . Înă ă ă astfel de cazuri, el n-are nici o rela ie interioar cu mi-ţ ălostivul şi mila lui este inutil şi ineficace. ă (S-ar putea ca orice mil s fie inutil şi ineficace.) Dar mila orga-ă ă ănic poate pleca din teama de suferin ele noastreă ţ viitoa-re? Nu este ea o stare de prezen , c reiaţă ă obiectul îi d mai mult actualitate, dar nu mai multă ă ă intensitate? O astfel de mil poate ea pleca dină b nuiala, numai, a su-ferin ei? Ar deriva ea numai dină ţ presim irea unei trage-dii, a unei pr buşiri, dinţ ă aşteptarea vag a unei catas-trofe viitoare? Oare ne eă mil de un nefericit fiindc nu suntem atât de neferici iă ă ţ ca el? Nu; fiindc nu exist o nefericire mai mare decâtă ă aceea din care pleac mila. A fi invadat de milă ă înseamn a fi pierdut totul, a nu mai avea nimic.ă Nefericirea nu poate atinge un punct mai sc zut şi, caă atare, nu poate exista nici un nefericit care ne-ar putea-o lua înainte. În mil ne iubim suferin a noastr înă ţ ă suferin a altoraţ . Invazia milei pleac din cen-trul nostruă înspre periferia noastr . Cum tensiunea nefericiriiă poate s ating punctul ei culminant, adânci-rea ă ă în nefericirea altuia este o deplasare, al c rei grad deă

111

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

iluzie nu intereseaz . Un fenomen de deplasare deă aceast natur este mila. O deplasare, care este ă ă în fond o salvare. De obicei ne înşel m pe noi ă înşine în mil . Ne ă închipuim c ne e mil de cineva mai nefericită ă ca noi şi ne excludem aparent din zona ciumat . Înă realitate, nu putem fi afecta i de mil , decât dac amţ ă ă atins un grad de ireparabil mai mare decât persoana ce o comp ti-mim. Forma suprem şi veritabil a mileiă ă ă îşi g seşte ex-presia ă în teama de suferin ele ceţ aşteapt persoana res-pectiv . Nu mi-e mil fiindcă ă ă ă cineva e nefericit, ci mi-e mil de cât ar mai putea să ă sufere. Infinitul şi posibilul în aceast ordine ne umpluă de groaz şi de nelinişte. În mila suprem , ne plas mă ă ă pe un punct extrem şi abso-lut. Tr im atunci ă în convingerea c nimeni nu poate merge mai departe, că ă pentru ceilal i suferin a este un cerc, a c ruiţ ţ ă circumferin numai pe noi ne las afar .ţă ă ă Dac ă în astfel de momente suntem poseda i deţ mil , când noi inşine ar trebui s inspir m mil tuturor,ă ă ă ă cum putem s nu iubim suferin a noastr , ă ţ ă înainte de a o iu-bi pe a altora!Este posibil o mil pentru al ii, f ră ă ţ ă ă mila pentru noi înşine? Mila pleac dintr-o ascuns , dar profund ,mil pen-ă ă ă ătru noi înşine. Obiectiv, nu putem vorbi decât de mila pentru al ii, fiindc numai aceasta ni se arat şi fiindcţ ă ă ă numai pe aceasta o ar t m. Dar nu exist decât milă ă ă ă pentru noi înşine.R d cinile ultime ale milei sunt ă ă înfip-te în sentimentul ciudat al milei pentru sine însuşi. Îmbr işezi atunci nefericirea altuia poate din m rini-ăţ ămie, poate din laşitate... Dac nu cumva acolo, departe, unde e mai tare maiă singur, omul nu aşteapt o comp timire ce nu vine deă ă la nimeni... — Din dep rtate vremi, oamenii sunt de acord că ă sfin enia este suprema valoare, ţ în l imea ultim ce oă ţ ă poate atinge o fiin uman . Eliberarea de p cat, puri-ţă ă ă

112

Em

il

C

io

ra

nficarea în iubire şi abandonarea în mil , zâmbetut re-ăceptiv pentru orice act de via sunt expresii ale sfin-ţăeniei, c rora oamenii nu le-au refuzat niciodat , admi-ţ ă ă

ra ia. Cu toate acestea, aproape nimeni nu doreşte sţ ă devin sfânt, iar ă în fondul lor to i oamenii refuz sfin e-ţ ă ţnia ca o pacoste. Înşişi sfin ii au avut un regret ascunsţ dup lumea r pit de sfin enia lor, ei ă ă ă ţ înşişi s-au îndu-rerat de sublima lor catastrof . ă Nu cred s fi existată cândva vreun sfânt care s nu fi considerat, în ceasuriă amare lucide, sfin enia ca o c dere. ţ ă Omul iubeşte mai durabil şi mai persistent vulgaritatea decât sublimul. Numai idealul îi d senza ia de anomalie.ă ţ Femeia n-a atins culmi decât în sfin enie. Oameniiţ ador sfintele. Întreba i îns pe oricine, în clipa lui deă ţ ă sinceritate absolut , pe cine prefer , dac ar trebui să ă ă ă aleag ă între o curv şi o sfânt ?ă ă De ce via a unei sfinte ne face impresia unei abso-ţlute pierderi, pe când a unei femei pierdute nu? S fiă priceput aceasta din urm lucruri pe care sfin enia nuă ţ le-a b nuit? Ceea ce e sigur e c nici o curv n-aă ă ă scobo-rât cu sine o iluzie în mormânt… Sau de ce între Isus şi Don Quijote inima noastră înclin pentru ultimul? Ce ne poate lega sufletul maiă mult de cavalerul tristei figuri, decât de cavalerul cru-cii? Isus şi-a sacrificat doar via a pentru noi to i, peţ ţ când Don Quijote şi-a risipit-o pentru o iubire imagina-r ... Cu toate acestea, ce ne face în adâncurile sufletu-ălui nostru s vedem în Don Quijote o experien dusă ţă ă mai departe decât a lui Isus, un risc mai definitiv şi mai total? În Isus, realitatea şi iluzia şi-au distribuit rolurile într-o m sur egal . Noi ştim cât s-a ă ă ă înşelat Isus, câtă parte de iluzie este în existen a sa;dar ştim şi cât aţ jert-fit în mod real pentru noi. Atâ ia oameni ne afirm ,ţ ă doar, c f r el ar fi c zut prad dezn dejdii, boala deă ă ă ă ă ă care oamenii se tem mai mult. Unora, chiar, istoria f ră ă Isus le-ar fi p rut goal de sens. Isus ă ă trebuia s existe.ă

113

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Atâta lume l-a cerut. Dar cine l-a cerut pe Don Quijote? El nu trebuia s se nasc . Şi fiindc nu trebuia, nimeniă ă ă nu l-a în eles şi nu-l va ţ în elege. S - i risipeşti via aţ ă ţ ţ pentru nimic, s atingi sublimul în inutilul absolut! Maiă departe nu se poate merge, mai departe nu mai ai ce atinge. În toat via a lui, Don Quijote este mai singură ţ decât Isus pe Ghetsimani; mai singur pentru noi. Noi, care suntem conştien i de tragedia pe care el nu şi-aţ b nuit-o, noi, discipoli dep rta i ai lui, dar f r darulă ă ţ ă ă iluziei. La Don Quijote, iluzia este un dar divin, o gra ie.ţ Şi acest dar a fost atât de mare, încât nou nu ne-aă mai r mas nimic. Aş vrea pe Don Quijote pe cruce şi euă s fiu omul f r de lege de la dreapta lui, c ruia s -iă ă ă ă ă spun : „înc ast zi vei fi cu mine în paradis’’. În para-ă ă ădisul iluziei.

114

Em

il

C

io

ra

n

V

— Sim it-a i vreodat începutul mişc rii,chinuitu-v-aţ ţ ă ă întâia plecare a lumii din ea îns şi? A i atins vreodată ţ ă fiorul pur al mişc rii, extazul prim al devenirii, vârtejulă ini ial al timpului? N-a i sim it niciodat , acel momentţ ţ ţ ă al primei confuzii, în febra iradiant a corpului şi a su-ăfletului vostru? Este ca şi cum, într-o uitare şi o veşni-cie, o scânteie r s rit din nimic aprinde focuri spa iuă ă ă ţ şi proiecteaz lumini pe imensitatea întunecoas a lu-ă ămii, descrie profiluri ciudate pe fondul cenuşiu al spa-iului. Senza ia întâii mişc ri! Nu ne tr im atunci caţ ţ ă ă

surs a mişc rii, ca întâiul bobârnac al lumii? Şi nu esteă ă în febra noastr acea concentrare a mişc rii, cen-ă ătrarea devenirii în elanul nostru? Cine n-a sim it cum înţ el s-a adunat în vârtej mişcarea lumii, cum în cloco-tul s u se mişc lumile nesfârşite şi neb nuite, acela nuă ă ă va în elege nicicând de ce, dup astfel de clipe, omulţ ă devine esen ial altul, o fiin scoas dintre fiin e, pre-ţ ţă ă ţcum nu va în elege de ce o singur zi de asemenea ful-ţ ăger ri neîntrerupte ar fi destul pentru a-i consuma de-ăfinitiv fiin a.ţ

— Numai îngerii m mai pot mângâia. Aceste ă ne-fiin e, ce „tr iesc’’ pierzându-se fiecare în extazul ce-ţ ăleilalte. O lume de extaze reciproce... Amintirile mele, cu imagini de Botticelli şi armonii de Mozart, m -ntorcă undeva departe, când lacrimile erau închin ri soare-ă

115

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

lui... Toate melancoliile îmi trezesc locurile îngereşti ale trecutului, peisajele singuratice şi t cute, peisajele ma-ărilor reculegeri şi ale marilor uit ri; toate melancoliileă apropie dep rt rile, îmi r scolesc în afunzimi toate pri-ă ă ăm verile copil riei şi-mi scot la lumin b nuiala uneiă ă ă ă amintiri mai îndep rtate sau regretul unei lumi, cu la-ăcrimi ca oglinzi ale sufletului. Dest inuirile melancoliei,ă singura prob a paradisului pierdut.ă — Precum atunci când în zi închidem ochii pentru a ne adânci în întunericul subit descoperim puncte de lu-min şi fâşii de culori ce ne amintesc de cealalt parteă ă a lumii, tot aşa când scoborâm în vastele şi întunecate-le adâncimi ale sufletului, ni se descoper , la marginiă de întuneric, reflexele neb nuite ale unei lumi aurii. Să ă fie sufletului nostru, aceste reflexe, o chemare sau un regret? — Deşi spa iul ne opune o rezisten mai mare, maiţ ţă direct şi mai fatal , el ne este totuşi o problem maiă ă ă pu in esen ial decât timpul. Spa iul nu devine nicioda-ţ ţ ă ţt o problem de existen şi de raport personal. Dină ă ţă ce ne adâncim mai mult în eul nostru, din aceea spa iulţ pierde în realitate, pentru c timpul st ruie în conşti-ă ăin a noastr , iar când am devenit esen iali, ne îndep r-ţ ă ţ ăt m de timp cum ne-am îndep rtat de spa iu.ă ă ţ Spa iul nu ne d o senza ie intim de relativitate; elţ ă ţ ă ne face reflexivi doar exterior. Sunt oameni şi chiar cul-turi (cea egiptean ) care concep veşnicia legat deă ă spa- iu, care nu simt timpul şi rela ia lui cu eternitatea.ţ ţ Ne-mişcarea şi nesfârşirea spa iului epuizeaz înţ ă conştiin- a lor con inutul esen ial al lumii. Întinderileţ ţ ţ lumii îi subjug şi îi anuleaz din afar .ă ă ă Spa iul ne copleşeşte; dar nu trece ţ prin noi, deşi suntem apropia i de el mai direct decât de timp. Numaiţ timpul trece prin noi, numai timpul ne inund , numaiă pe el îl sim im ca al nostru. ţ Timpul ne revelează muzica şi muzica timpul întocmai cum spa iul,ţ

116

Em

il

C

io

ra

nplasticul. Dar între plastic şi muzical, ce suflet înclină pentru întâiul? Ceea ce este mai esen ial în noi se lupt cu timpul.ţ ă Nu se poate s nu accep i spa iul; este o eviden preaă ţ ţ ţă mare. Dar exist un moment, de la care nu vrei să ă accep i timpul. Momentul dramatic al existen ei indivi-ţ ţduale culmineaz întotdeauna în lupta cu timpul. Luptaă aceasta este ins f r ieşire, fiindc fiin a atins deă ă ă ă ţ ă temporalitate, cucerind odat veşnicia, regret inevi-ă ătabil timpul. Fuga din timp se întâlneşte la fiin e bolnaveţ de timp,strânse prea puternic de chinga clipelor fugare. Mântuirea este o aspira ie atât de inconsistentţ ă din ca-uza regretului ce-l au fiin ele dup bucuriile,ţ ă surprizele şi tragediile ce le ofer lumea ce tr ieşte şiă ă moare în timp. Dac exist o presiune temporal , nuă ă ă exist , mai pu in, o presiune a veşniciei.ă ţ Omul aspir la veşnicie, dar iubeşte mai mult tim-ăpul. Cum via a aceasta pe care o tr im şi care se con-ţ ăsum în timp este singura valoare ce ne e dat , neă ă este imposibil s nu concepem eternitatea ca oă pierdere, pe care n-o stim m îns mai pu in. Singurulă ă ţ lucru ce se poate iubi este via a, pe care o detest. Esteţ absolut im-posibil s te debarasezi de timp, f r s teă ă ă ă debarasezi de via . În orice punct ai fi situat, timpulţă este marea tenta ie: o tenta ie mai mare decât via a,ţ ţ ţ fiindc dac moartea nu este în el, el este ă ă prilejul mor ii. De aceea extazul pur al timpului ne dezv luieţ ă mistere atât de ciudate şi ne introduce în tainele ce leag dou lumi.ă ă Când omul n-ar cunoaşte accesul eternit ii prinăţ vie uirea absolut în moment, când el n-ar putea sţ ă ă fac salturi în veşnicie deja tr ind în vârtejul temporală ă şi ar fi silit s aleag pentru una din dou pe veci, oareă ă ă ar sta el în îndoial s prefere timpul? Sau când, tot peă ă veci, ar trebui s se decid între Cleopatra şi Sfântaă ă Tereza, şi-ar ascunde el înclinarea pentru întâia?

117

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Pentru cine via a este o suprem realitate, f rţ ă ă ă s fie o ă evidenţă, ce întrebare-l poate fr mânta maiă mult decât aceea dac via a se poate sau nu se poateă ţ s-o iubim? Este tulbure şi delicioas nesiguran aă ţ aceasta; dar nu mai pu in, ea îşi vrea un r spuns. Esteţ ă încân-t tor amar s nu ştii dac iubeşti sau nu iubeştiă ă ă via a. Ai vrea s nu spui un ţ ă da sau un nu, numai pentru a nu limpezi o nelinişte pl cut . Un ă ă da înseamnă renun are de a concepe şi a sim i o ţ ţ altă via ; un ţă nu este o team de iluzia altor lumi.— Nietzsche s-aă înşelat când, prins în revela ia vie ii, a descoperit înţ ţ voin a de putere pro-blema central şi modalitateaţ ă esen ial de a fi. Omul pus în fa a vie ii vrea s ştieţ ă ţ ţ ă dac -i acord ultimul lui asentiment. Voin a de putereă ă ţ nu este problema esen i-al a omului; el poate fi tare şiţ ă neavând nimic. Voin a de putere se naşte de atâtea oriţ la oameni care nu iu-besc via a. Cine ştie dac voin aţ ă ţ de putere nu este o necesitate fa de via ! Întâiaţă ţă întrebare în fa a vie ii coincide cu un apel laţ ţ sinceritatea noastr . C dup aceea vrem sau nu vremă ă ă putere, nu este deloc revela-tor. Lumea caut putereaă ca s joace ultima carte a vie ii.ă ţ Nimeni nu e sincer în iubirea lui pentru via , pre-ţăcum nimeni nu e sincer în iubirea lui pentru moarte. Ceea ce e sigur este c via a are o consim ire maiă ţ ţ adânc din partea noastr : nimeni nu poate urî via a;ă ă ţ dar sunt atâ ia care au o ur bestial pentru moarte.ţ ă ă Cu to ii suntem mai sinceri şi mai categorici cu moar-ţtea, pentru ca în îndoielile ce ni le trezeşte via a s neţ ă permitem întrez riri şi presim iri neb nuite.ă ţ ă Este iar şi ciudat c omului care a v zut moarteaă ă ă fa îi este ruşine s spun c iubeşte via a şi esteţă ă ă ă ţ condamnat pe tot restul vie ii s -i dea numai ocoluri.ţ ă Cum exist în momentele finale o explozie de sinceri-ătate în existen a fiec ruia, putea-va acela s -şiţ ă ă înfrâng atunci n vala lacrimilor de recunoştin ,ă ă ţă

118

Em

il

C

io

ra

nnecunoscute pân atunci vie ii? Nu st nic ieri scris că ţ ă ă ă lacrimile ul-time sunt cele mai amare, dar st scris peă toate por ile şi pe toate zidurile vizibile şi invizibile aleţ universului c regretul cel mai intim şi mai ascuns esteă de a nu fi iubit via a.ţ — To i filozofii ar trebui s sfârşeasc la picioareleţ ă ă Pitiei. Nu exist decât o filozofie a momentelor unice.ă — Dorin a de a îmbr işa stelele! De ce sunt atât deţ ăţ reci adev rurile? ă Când s-a n scut ra iunea, soareleă ţ lucea de mult. Şi ra iunea nu e rupt din soare.ţ ă — A suferi este modul suprem de a lua lumea seri-os. Cu cât creşte îns suferin a, cu atât ă ţ înv m maiăţă mult c lumea nu merit s-o lu m în serios. Astfel seă ă ă naşte conflictul între senza iile de suferin , care atri-ţ ţăbuie cauzelor din afar şi lumii o valoare absolut , şiă ă perspectiva teoretic , r s rit din suferin , pentruă ă ă ă ţă care lumea nu este nimic. Din acest paradox al suferin-ei nu este ieşire.ţ

— Exist o regiune de ultime alternative, care sfâr-ăşeşte în tenta iile simultane ale sfin eniei şi ale crimei.ţ ţ De ce omenirea a produs nesfârşit mai mul i criminaliţ decât sfin i? Dac omul ar c uta atât de insistent feri-ţ ă ăcirea pe cât se spune, pentru ce alege atunci c ile pr -ă ăbuşirii şi ale c derii, cu o atât de violent pasiune?ă ă Omul stimează mai mult fericirea şi binele, dar este mai atras de r u şi de nefericire. Trei sferturi din omenireă ar fi putut deveni sfinte, dac ar fi vrut. Nu se poate ştiă îns cine le-a revelat oamenilor c nu exist viaă ă ă ţă decât în iad... — Sfin enia este lupta victorioas cu timpul. ţ ă Cum sfântul a reuşit s omoare ă în el timpul, el este în afară şi dincolo de orice. A fi în timp înseamn a tr i absolută ă în acest orice. Timpul este cadrul lui orice, lui a tot ce. Sfin enia: a fi dincolo de orice,cu iubire îns . Monotonţ ă ă e via a sfin ilor, fiindc ei nu pot fi decât ţ ţ ă numai sfin i.ţ Sfin enia: existen a tr it singur dimensiune absolut .ţ ţ ă ă ă ă

119

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Şi sfin ii aud glasurile lumii; dar ele le vorbesc numaiţ de durerile ce-au devenit iubire; sunt glasurile unei singure lumi. Întoarce-m -voi spre muzica în care-miă vorbesc lumile, celelalte lumi... — A câta singur tate este aceea în care şarpele neă mângâie şi ne linge obrajii şi buzele?La ce dep rtareă am ajuns de fiin , când numai şarpele poate ţă fi al turiă de noi? — Dou lucruri de neîn eles: nostalgia la un omă ţ prost şi moartea unui om ridicol. — To i oamenii trebuie s -şi distrug via a. Şi dupţ ă ă ţ ă modul în care şi-o distrug, se numesc triumf tori sauă rata i.ţ — Muzica e mijlocul prin care ne vorbeşte timpul. Ea ne face s -i sim im trecerea şi ea ni-l descoper , ă ţ ă cadru a tot ce-i trec tor.ă Sunt momente muzicale în care pip imă timpul. Când muzica ne vorbeşte de veşnicie, o face ca organ al tim-pului. Dorin a de veşnicie din muzic este o fug deţ ă ă timp. Nu e nici eternul prezent, actualitatea continu ,ă şi nici eternitatea de dincolo de timp. Greu e timpul uneori; ce grea trebuie s fie veşnicia!ă — Un corp descompus în nesfârşitele lui celule; fie-care celul concentrând o sum de vibra ii; toate celu-ă ă ţlele învârtindu-se într-un vârtej; desprinderea tuturor organelor, în tremurul individua iei; întoarcerea vie ii laţ ţ elementele ei prime, la întâile ei amintiri... — Iubesc numai pe acela ce merge mai încolo decât este; care-şi simte începuturile şi lucrurile ce le preced; ce-şi aminteşte de vremurile când n-a fost el, ce sare în anticip rile individua iei. Nimic n-a în eles din lumeaă ţ ţ asta acel ce nu s-a cutremurat la sensul adânc al indi-vidua iei, fiindc acela nu va b nui niciodat regiuneaţ ă ă ă începuturilor lui şi nu va presim i niciodat momentulţ ă sfârşitului s u. Individua ia ne reveleaz naşterea ca oă ţ ă izolare şi moartea, ca o reîntoarcere. Nu iubeşte via aţ

120

Em

il

C

io

ra

nacel ce nu cultiv aceast izolare, precum n-o iubeşteă ă acel ce nu se teme de reîntoarcere. C aproape nimeniă nu iubeşte reîntoarcerea, ce dovedeşte altceva, decât c acesta e drumul spre lumea în care n-am avută nume. Individua ia a dat vie ii un nume. To i purt m unţ ţ ţ ă nu-me; lumea ce precede individua ia este via a f rţ ţ ă ă nume, este via a f rţ ă ă figură. Numai individua ia a datţ figură vie ii. De aceea este pr buşirea individua iei înţ ă ţ moarte o desfigurare. Omul nu-şi iubeşte fa aţ , care e un acci-dent, ci figura, care e un semn metafizic. Tremurul in-dividua iei este un antecedent alţ desfigur rii, este b -nuiala pierderii lumii noastre.ă ă Omul este o lume în lume. — Calea reîntoarcerii trece prin moarte sau cine ştie? — reîntoarcerea sfârşeşte moarte. Leg tura noastr cu ceea ce a precedată ă individua ia o facem prin scoborârea pe scara firiiţ noastre r mânând în noi, învingându-ne izolarea figuriiă noastre, trans-figurându-ne spre începu-turile noastre, iar nu transfigurându-ne, pierzând sen-sul figural al individua iei, în moarte. Via a, care a fost înainte de aţ ţ fi noi, o iubim prin întoarcere; ochii ni se întorc spre începuturi, spre anonimatul ini ial. Ne în-toarcem undeţ n-am fost, dar unde totul a fost, spre po-ten ialitateaţ infinit a vie ii, din care ne-au scos actu-alitatea şiă ţ m rginirea inerente individua iei.Ne ă ţ întoarcem de câte ori iubim via a cu pasiune nesfârşit şi suntemţ ă nesatisf cu i de barierele individua iei;de câte ori des-ă ţ ţcoperim, elanului nostru, r d cinile dincolo de finitulă ă nostru figural. Întoarcerea este o transfigurare vital ;ă reîntoarcerea, o desfigurare metafizic . Întoarcereaă este o mistic a surselor vitale; reîntoarcerea este oă groaz a pierderilor ultime.ă Via aţ este înapoia noastr , fiindc din ea am purces;ă ă via a este suprema ţ amintire. Individua ia ne-a scos dinţ lumea începuturilor, adic din poten ialitate, din veşni-ă ţcia devenirii,dintr-o lume în care r d cinile sunt arbori,ă ă

121

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

iar nu izvoare trec toare ale arborilor iluzorii,aleă fiin ei..ţ — În ce grani e s închid sufletul meu şi ce ziduriţ ă s -mi ridic, spre a nu m pierde? ă ă Visurile m poartă ă prea departe, prea departe m poart muzica şi lacri-ă ămile. Nu m mai cuprind şi nu m mai încap în mine;ă ă cum s mai cuprind şi cum s mai încap al ii? Iubimă ă ă ţ din preaplin sau din prea-pu in? Când nu mai încap înţ mine, putea-va altul s se apropie de centrul meu?ă Iubi-va oare sufletul care moare de via a lui? Sufletul,ţ plin de goluri, le umple prin iubire; caut pe al ii dină ţ prea-pu in. Iubirea este o cerşetorie, este spaima deţ propriile micimi. Cât dispre şi generozitate e în iubireaţ din preaplin! Iubeşti atunci ca s te scapi de tine,ă azvârli iubirea! Te inchini Erosului ca s te scape deă tine de surplusurile şi de excesele tale: adori eliberarea de furtuna ta. Nimeni nu va putea intra în mine, nimeni nu m vaă asedia. Dispre , ur şi m rinimie voi turna într-o iubireţ ă ă de care am nevoie, nu de care au nevoie. De ce n-ar fi iubirea o arm , un instrument, un pretext? ă Convinşi în iubire, fi-vor sufletele goale, cerşetoare, crescute în um-br . Cine n-a urât niciodat iubirea n-a urâtă ă niciodat . Orice fel de iubire, de oameni şi de femei,ă are ceva no-roios, murdar şi târâtor. Nu i-e scârbţ ă atunci de a şti c exist un ă ă altul, c este un ă tu,c maiă sunt fiin e, dup ce în expansiunea ta ai fost ţ ă fiin aţ ? Eu nu mai încap în mine. — Muzica ne transpune oricând într-o prim var sauă ă o toamn . Ca o prim var sau ca o toamn ne des-ă ă ă ătram ea sufletul şi corpul. Nu exist muzic nici de va-ă ă ăr , nici de iarn . Sau de ce orice muzic este o boal …ă ă ă ă — R ul absolută : o fiin setoas de a p r gini firea arţă ă ă ă smulge în prim var to i arborii din r d cini, le-ară ă ţ ă ă mânca mugurii, ar otr vi izvoarele, ca s moar viet -ă ă ă ăile, ar astupa fântânile, ca s aud glasul r guşit alţ ă ă ă

122

Em

il

C

io

ra

np s rilor, şi-ar acoperi florile ca s le vad uscându-se,ă ă ă ă îndoindu-se triste spre p mânt. Pe femeile gravide le-ăar lovi în pântece spre a omorî începuturile de via ,ţă fruc-tul, tot ce e fruct, iar zâmbetul fecioarelor l-ar înghe a grimas . Aman ilor le-ar arunca, în spasmulţ ă ţ sexual, un cadavru, iar sugacilor, înainte de a face ochi, le-ar fixa ochelari negri. Cu o tabl neagr ,ă ă dorindu-i m rimea lumii, ar s ri spre soare, spre a-iă ă opri razele, spre a râ-de într-o noapte veşnic , f ră ă ă stele, cu un soare în do-liu, pentru vecie îmbr cat înă negru. Şi aceast fiin s treac ironic pe lângă ţă ă ă ă ă omenirea care în agonie aşteap revenirea razelor, să ă zâmbeasc rece rugilor, în l ate spre astrul voalat.ă ă ţ — R ulă este ura împotriva a tot ce e fruct. — Istoria nu trebuie s însemne pentru tine decâtă istoria omenirii în tine. Dac tot ce a fost mare până ă acum ş dac tot ce va fi mare în viitor nu este, în tine,ă amintire sau fruct, istoria ai pierdut-o, şi tu eşti nimic. Ce om este acela care nu reface şi nu anticipeaz isto-ăria pe cont propriu? Sau, mai bine zis: de ce nu e om acela care reface şi anticipeaz istoria pe cont propriu?ă Astfel s tr ieşti, ca indiferente s - i fie formeleă ă ă ţ care s-a îmbr cat şi se va îmbr ca lumea, indiferenteă ă epoci-le, stilurile şi cotiturile istoriei. Tr ieşte ca şi cumă înainte de tine n-ar fi fost nimic şi ca şi cum nimic nu i-ţar urma. Scârb s - i fie de a fi verig într-un lan , aă ă ţ ă ţ des vârşi sau a strica o moştenire. Nu exist nici înain-ă ătaşi şi nici urmaşi gândurilor absolute. Doar noi murim sub ele. — De ce nu vrem s acord m sfin ilor privilegiul ne-ă ă ţbuniei? Nu oare fiindc nebunia lor sfârşeşte lumin , înă ă loc de întuneric? — Toate concesiile pe care le facem lui Eros sunt go-luri în dorin a noastr de absolut.ţ ă

123

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Nostalgia, mai mult decât orice, ne d fiorurile im-ăperfec iunii noastre. Iat de ce cu Chopin ne sim imţ ă ţ atât de pu in dumnezei.ţ — Întâiul şi ultimul capitol al unei antropodicee: despre lacrimi. — Numai ura înt reşte via a; ura distructiv men-ă ţ ăine via a constructiv . În ea ne sim im tari, r sturn -ţ ţ ă ţ ă ă

tori, în ea ne ard toate membrele, ea ne cheam la oă ac iune, ne îndeamn la gest şi la fapt . Nu ura intere-ţ ă ăsat , provocat de cauze meschine şi orientat spre oă ă ă r zbunare imediat , ci marea ur pasionat , sub careă ă ă ă se cutremur totul. Ura este resortul profe iei; ura-lă ţ face pe orice profet s vorbeasc pasionat deă ă iubire.Pro-fe ia este o ur distructiv şi creatoare. Deţ ă ă mult ar fi disp rut evreii, dac n-ar fi avut darul ă ă divin al urii. Po-porului ales i-a asigurat Dumnezeu veşnicia prin ur . Nou , creştinilor, ne-a dat o existenă ă ţă vremelnic prin blestemul iubirii. Pentru evrei a venită Isus, nu pentru noi. Dumnezeul lor ne-a trimis pe marele Corup tor. Inspira i de Dumnezeu fost-auă ţ evreii, când l-au refuzat ca Mântuitor. — Gândirea ce nu exprim lupta unei existen e esteă ţ pur teorie. A gândi f r destin, iat destinul omuluiă ă ă ă teoretic. Teorie fac to i cei ce nu vor s se schimbe peţ ă ei şi s schimbe lumea asta, care nu refac tot ce s-aă f cut nu presimt tot ce va fi. Nule sunt gândurile ce nuă cresc pe un suflet şi pe un corp, nule sunt ideile pure, zadar-nice cunoaşterile gratuite. Din gânduri s r sară ă ă aburi; din idei scântei; din cunoaşteri fl c ri. Alteă ă dimensiuni s dea lucrurilor febra acestei gândiri.ă Dintr-o voin de reform a lumii s plece ea, dinţă ă ă pasiunea de r sturnare a ordinilor vizibile şi invizibile.ă În legile naturii s iz-beasc vijelia acestei gândiri,ă ă bazelor cosmice s le dea o alt adâncime şi o altă ă ă în l ime, coloanelor lumii. Pe noi s se rezeme lumea;ă ţ ă mai mult decât Atlas s însem-ne rezisten a noastr .ă ţ ă

124

Em

il

C

io

ra

nGândurile noastre s fie umerii pe care se reazemă ă nesfârşitele lumi. Cutremure pleca-vor s -mpartă ă nelinişte în nesfârşire fl c ri purta-vor, ca nimburi,ă ă nesfârşitele lumi. Dac tot ce este-n timp şi spa iu nuă ţ va lua dimensiunile noastre, pentru ce s mai gândimă atunci asupra spa iului şi a timpului? Dac tot ceţ ă tr ieşte şi moare nu tr ieşte şi moare în noi, pentru ceă ă s mai gândim asupra vie ii şi a mor ii?ă ţ ţ — Zilele acelea de prim var , când materia seă ă pierde în raze şi sufletul în amintiri... Atunci renasc în noi toa-te visurile de pân acum, toate visele nop iloră ţ noastre, întreg materialul absurd şi imaginar, esut înţ inconşti-ent de frica, voluptatea şi durerea noastră ascuns . Crezut-am c visurile murit-au în noi cuă ă fiecare zi şi cu fiecare noapte. Dar descompunerea voluptuoas a su-fletului, sub cerul vast ală prim verilor, este chemarea amintirilor. Cu cât sufletulă se f râm mai mult, cu atât se apropie de loculă ă uit rilor. Spre tot ce am uitat, iat pelerinajul interior laă ă care ne îndeamn acea prezen etern a prim verii.ă ţă ă ă Destr marea sufletului ne arat doar ce am fost. De ceă ă nu putem întotdeauna trezi tre-cutul nostru? Dormim în noi înşine, iar eul este un v l ce ne acoper somnul.ă ă — În catedrala aceea, în care erai singur şi-n care intrat-ai s ui i de lume şi de tine, s sim i nemişcareaă ţ ă ţ şi s ui i aşteptarea, crescut-ai solemn în coloane şi înă ţ arcuri, risipitu-te-ai în violetul înv luitor şi curbată maiestuos de ondula iile templului, luat-ai m rimileţ ă boltelor ei şi pierdut ai fost în geometria transcendentă a catedralei. Coloan a devenit sufletul t u, şi arc şiă ă bolt . Deasupra lumii, ă în formele ei s-au împletit forme-le tale şi bloc de piatr devenit-a nemişcarea firii tale.ă Şi-n arcuirile tale, f r sim ire privit-ai spre p mânt. Ceă ă ţ ă era sufletul t u, dac nu piatra ce nu zace pe p mânt?ă ă ă Jos erai în în l imile tale, slab în duritatea ta, greu înă ţ zborul t u, piatr ă ă în drum spre cer...

125

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Dar deodat , minunea glasului de org , minune ca-ă ătedrala-n care te credeai numai tu. Mişcatu-s-au arcu-rile, coloanele şi bol ile, în vibra ie s-a dilatat materiaţ ţ ta, crescut-a catedrala în dimensiunile lumii. În sune-tele orgii, unde vei mai c uta grani e, în muzica ce vineă ţ de dincolo de margini, de dincolo de marginile lumii şi ale sufletului? ...Şi atunci pe sufletul t u se rezemau cerurile. ă

— Atomii care dorm în oameni şi care n-au dormit niciodat în mine.ă Trezirea continu din somnul materiei...ă Materia ca leag n al uit rilor...ă ă Via a, sufletul, spirituI, care ne arat urmele noas-ţ ătre... Materia, care nu las ă urme; de aceea este ea leag -ănul uit rilor.ă Toate urmele, tot ce nu e materie în noi, ne urm -ăresc... Dar scoborând în materie, ne pierdem urmele... Nu spiritul, ci muzica este antipodul materiei... Scormonind cel mai îndep rtat trecut, muzica neă trezeşte neîncetat din somnul materiei... Dar muzica e etern ca şi materia.ă Formarea lumilor a r spândit întâile armonii în spa-ăiu.ţ

Muzica exprim tot ce e haos în cosmos: de aceeaă nu exist decât o muzic a ă ă începuturilor şi o muzic aă sfârşiturilor... Gând absurd în muzic : o fizic în care s-ar pleca deă ă la lacrimi, în loc de atomi. Dac ne-am rostogoli cu întreaga lume avalanşă ă nebun , ca s învingem pe vecie somnul materiei şi caă ă atomii s nu mai doarm în nimeni. Trebuia s fi tr ită ă ă ă pe când p mântul respira prin vulcani sau când s-aă

126

Em

il

C

io

ra

nrupt din soare. Despre temperaturile solare ale sufle-tului. Totul este în fiecare moment: acum se naşte lumea şi acum moare: razele şi întunericul; transfigurarea şi pr buşirea; melancolia şi oroarea. Lumea o putem faceă absolut ă în noi.

— C voin a de putere este ultima carte jucată ţ ă vie ii, o dovedeşte accesul suprem al puterii la aceiţ care nu mai au nimic de pierdut sau la acei c roraă via a nu le-a oferit nimic. ţ Isus: cel mai slab om — a fost cel mai tare (c ci nu s-a epuizat plutind peste două ă milenii). Nu exist t rie sufleteasc decât în deficien aă ă ă ţ biologic . Golurile vitale, în spiritele ambi ioase şiă ţ vizionare, au r sturnat şi r scolit istoria. Individulă ă merge cu istoria înainte de câte ori via a îl las înapoi.ţ ă Creştinii au drep-tate când explic istoria prin c dere.ă ă P catul lui Adam este întâiul act istoric, adic întâiulă ă act împotriva firii sau al turi de ea. ă În fire, în legea firii nu exist istorie. Istoria este o lunecare din sânul vie ii,ă ţ un salt din el; ea este o tr dare, f r de care am fiă ă ă r mas sclavii anonimi ai vie ii. ă ţ Libertatea prin istorie, adic ă istoria fiec rei nefericiri, istoria ă fiec ruiaă . Am devenit fiecare de când am fugit din sânul vie ii.ţ Via a, care avea un ţ nume, a luat, în indivizi, nenum ra-ăte, retr gându-se anonim din ei. De când fenomenulă ă individua iei a luat un caracter ţ nominal, de atunci înce-pe istoria. C ci de atunci indivizii au încetat a se credeă fii ai vie ii, de atunci s-au înstr inat de Alma Mater.ţ ă — Cine-mi va putea scoate din cap ideea c lumeaă aceasta putea fi f cut pe alte baze şi cine-mi va puteaă ă da iluzia c o putem construi pe altele? De câte ori pu-ătea fi aceast lume ă altfel? De câte ori ea nu trebuia să fie aşa? Oare s aib ea nenum rate fe e ascunse peă ă ă ţ care le-am putea scoate la iveal ? Atunci n-am faceă decât o reformă a lumii; dar noi vrem o alt lume. Noiă

127

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

vrem s ă începem lumea noastr , c ci aceea creat deă ă ă Dumnezeu e pe sfârşite... Lumea lui n-a fost aparen şi nici iluzie, ci reali-ţătate. Ea a fost. Şi de aceea trebuie s moar . ă ă El trebuie s trag concluzia ă ă începutului s u.ă — Ultimul şi cel mai dec zut om se simte superioră lui Socrate. Chiar în fa a mormântului lui Napoleon nu-ţi po i st pâni un zâmbet de dispre . ţ ţ ă ţ Pentru orice om

care moare, sim im mai mult dispre decât mil .Este caţ ţ ă şi cum oamenii s-ar „compromite’’ murind. Nu conside-r m uneori moartea altora ca o laşitate? Îmi amintescă de acel schelet în fa a c ruia am exclamat:ţ ă „tâmpitule!’’ — Dac ne-am ă începe activitatea de fiecare zi pe un marş funebru, ce dimensiuni ar lua actele noastre! O via ce s-ar scurge în stil solemn, în care am „oficia’’ţă şi în cel din urm act...ă — Iubesc pe Rembrandt acei ce sufer de atrac iaă ţ marilor apusuri. La Rembrandt, lumina nu vine nici din afar şi nici din logica unui tablou ca atare. Soareleă apune în fiecare om şi fiecare lucru. Portretul r sfrângeă din interior raze ce nu sunt ale lui.Lumina apune în om,şi în acest apus îmbrac sufletul în umbre.La Rembrandt,ă soarele moare în fiecare zi în om şi portretul pare a re-prezenta ultimele lic riri, stadiul final al acesteiă traiectorii. O lumin din razele împr ştiate şi palide aleă ă unui apus. Aici oamenii vin din umbr , şi misterulă rembrandtian nu e decât aşteptarea întunericului. A în-tunericului ce vrea eliberarea de el însuşi prin lumin ;ă a întunericului ce aşteapt înfrângerea propriului s uă ă principiu. În Rembrandt, totul e b trâne e sau totulă ţ tinde spre b trâne e. Rembrandt este oboseala de um-ă ţbr şi oboseala de soare, nehot rârea fiin elor întreă ă ţ moarte şi via . Venite din umbr şi crescând în ea,ţă ă unde s se mai întoarc ; spre ce lumin s se când soa-ă ă ă ărele le ofer doar agonia lui…ă

128

Em

il

C

io

ra

n — Botticelli: simbolul lumii — o floare; devenirea ca gra ie; autoextazul vie ii; fiecare gest, o minune; v lu-ţ ţ ările care îmbrac materia; elanul mai greu ca materia;ă acolo unde lucrurile nu se cânt resc; aurora ca finali-ătate universal ; razele dansând în spa iu; vibra ia pie-ă ţ ţtrelor; glasul dep rt rilor apropiindu-se în leg n ri...ă ă ă ă — Cu cât se sub iaz sângele mai mult, cu atâtţ ă omul este mai aproape de eternitate. Toat veşniciaă este o chestiune de globule roşii... — Ne domin timpul de câte ori circula ia sângelui,ă ţ rezisten a c rnii, ritmul organic sunt dominantele exis-ţ ăten ei noastre! Dar când sângele devine un fluid impal-ţpabil, carnea un fior imaterial, ritmuI organic o cadenţă abstract , suntem departe de timp pe cât suntem deă departe de fiin .ţă Vocea sângelui este vocea timpului, a lucrurilor care încep şi a celor ce sfârşesc. De ce în gândire sângele îi pierde vocea? Nu oare fiindc gândurile sug sângele?ă Aşa se nasc pasiunile abstracte. Veşnicia? O anemie a firii. — Pasiunile abstracte sau despre: mâini diafane; mâini palide care ard; mâini transparente care tre-mur ; —ă fa îngereasc şi suav , sub care se ascunde porni-ţă ă ărea spre crim ; expresie intemporal , care acoper vii-ă ă ătoare r sturn ri şi viitoare pr buşiri;ă ă ă ochi pleca i, ochi r t ci i, cu obiectivul în ţ ă ă ţ tot, pier-zând obiectele. Dep rtarea, mod al iubirii; vagul, ca form ; non-via-ă ăa, apoteoz .ţ ă

Ideile curg în sânge (defini ia pasiunilor abstracte).ţ Ideile ce pun st pânire pe sânge — sau când se nască pasiunile f r obiect. Pasiunile ce nu sunt legate de ni-ă ămic şi care nu ne leag de nimic. Adic , a muri pentruă ă ceea ce este mai departe de noi. Dep rt rile, singuraă ă noastr prezen .ă ţă

129

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Pasiunile neutre. Se pot explica, se pot în elege?ţ Pasi-unile ce nu se nasc sub soare, fiindc soarele eă prea aproape... Neutre fa de tot ce e ţă aici, dar nu faţă de in-finit. Muzica şi metafizica izvor sc din pasiuniă neutre fa de lumea noastr . Pentru ele nu existţă ă ă decât o lu-me a dep rt rilor ultime; ă ă aici este totul prea pu in prea aproape. Triste ea sau bucuria luiţ ţ Beethoven încep acolo unde pentru ceilal i sfârşesc.ţ Ele sunt atât de adânci, încât n-au o cauz . Tot ce esteă profund în noi n-are cauz : adâncimile noastre nu vină din afar . Si de aceea, nici nu privesc lucrurile de aici.ă Despre dimensi-unile absolute ale sufletului... şi despre mâinile diafane îmbr işând dep rt rile.ăţ ă ă — De ce ne apare gândul veşniciei atât de complex? Fiindc nimeni nu ştie hot rât dac veşniciaă ă ă este pleni-tudine sau vid. Cele trei mari c i spre absolut: mistica, muzica şiă erotica se implinesc în oscila ia dintre plenitudine şiţ vid. Extazul, fie el mistic, muzical sau erotic, ce face altceva decât s ne pun în prezen a unei infinit i,ă ă ţ ăţ care este de atâtea ori goal , pe cât este alt dat deă ă ă plin . Niciodat plenitudinea extatic nu este atât deă ă ă redus , încât s nu ne dizolve, iar vidul atât de limitat,ă ă încât s nu ne umple. Veşnicia este inseparabil deă ă neant. — Cu cât suntem mai aproape de eternitate, cu atât suntem mai departe de via . Sim ul pentru eternitateţă ţ este o piedic şi un blestem în calea recuceririi vie ii.ă ţ Eternitatea ne paralizeaz mai tare decât cea mai gro-ăzav boal . Bolnav, po i face orice f r s vii în contra-ă ă ţ ă ă ădic ie cu boala. Dar ce po i ţ ţ face ca s nu- i fie ruşine înă ţ fa a eternit ii?ţ ăţ — Florile ce nu sunt culese de mâini palide înflorit-au în zadar. Paloarea singur se apropie natural de via-ăa delicat a florilor. Numai o fa f r culoare câştigţ ă ţă ă ă ă

130

Em

il

C

io

ra

nprin culorile florilor şi numai mâini f r via pot luaă ă ţă florilor via a lor iluzorie.ţ — Întâia condi ie a libert ii noastre: eliberarea deţ ăţ Dumnezeu; nu putem crea nimic fiind creaturi. Până acum, n-am f cut decât s compromitem operaă ă crea iei. Ah!dac-am putea-o distruge! Şi pe ruineleţ ei,s -n l m, ca creatori, paradisul terestru, al doileaă ă ţă paradis, înfrân-gând p catul ă şi durerea şi moartea. Lumea care s-ar naşte şi care ar exista numai prin noi înşine… — Nu exist gând mai criminal decât cel al p catu-ă ălui. Şi nu exist nici o ă scuză pentru acest gând. Nu ştii pe cine s ur şti mai mult: pe lumea asta, care dă ă ă prilej la astfel de gânduri, sau pe tine, care po i gândiţ şi sim i astfel de crime.Trebuie distrus din conştiin aţ ţ oamenilor orice gând de p cat şi trebuie distruse toateă religiile şi filozofiile care propag un astfel de gând,ă revelând via a ca p cat. A vorbi despre p cat, f rţ ă ă ă ă regretul c ai ajuns la ideea lui, este întâia treapt înă ă scara gândurilor cri-minale. Se mai poate suporta doar o umanitate care nu cunoaşte p catul, care tr ieşteă ă toate actele vie ii ca vir-tu i. Pân în r d cini trebuieţ ţ ă ă ă atacat omenirea, şi dis-trugerea conştiin ei de p cată ţ ă s fie întâiul atac. S se schimbe odat totul!ă ă ă — Reac ia împotriva propriilor tale gânduri împru-ţmut , singur , via gândirii. Cum se naşte această ă ţă ă reac ie este greu de descris, fiindc ea se identific cuţ ă ă atât de rarele tragedii intelectuale. — Tensiunea, gradul şi nivelul unei gândiri purced din antinomiile ei interne, care, la rândul lor, deriv din contradic iile irezolă ţ vabile ale unui suflet. Gândirea nu poate rezolva contradic iileţ sufletului. Cât despre gândirea linear , acolo gă ândurile se oglindesc în alte gânduri, în loc s ă oglindeasc ună destin. — Toate fr mă ânt rile tale la ce se reduc, dac nu laă ă regretul de a nu fi Dumnezeu... Dar dup acest regretă

131

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

se mai poate gândi altcum decât în elegii şi blesteme? Sunt ca un spânzurat ce nu ştie de ce atârn . Poate deă constiin a saţ ... Aş vrea s scriu imnurile scârbei.ă

Va trebui repetat de mii şi de ori c numai via a poateă ţ fi iubit , via a pur , actul pur de via , c de conştiin ă ţ ă ţă ă ţă a-târn m, spânzura i în nimic.ă ţ — Defectul meu este de a şti totdeauna ceea ce e mai esen ial şi mai necesar, de a avea prejudecata eterţ -nit ii. Soarele ăţ însuşi pare trec tor, ă în aceast isterie aă eternit ii. Şi atunci, cum s ăţ ă începi ceva, cum s deviiă istorie şi pulsa ia ta, ac iune! A şti ceea ce e mai neceţ ţ -sar e un blestem de care numai Dumnezeu ne-ar putea sc -pa, sau diavolul. Înc nu m pot decide dac de laă ă ă ă Dumnezeu sau de la diavol ne vine cunoaşterea, fiindcă nu ştiu dac r ul vine numai de la diavol.ă ă — Scârboase sunt cadavrele, scârboas este moar-ătea scârbos este felul de a muri al oamenilor. Din atâtea feluri de a muri, de ce a ales via a forma cea mai dezţ -gust toare? De ce ea ă înceteaz la ă rece? Concep o moarte rezultat ă în tinere e, ţ într-un mediu de iluzii şi de aştep-t ri, ă în care ne-am dizolva în spa iu, sub presiunea uneiţ febre infinite, şi am pluti risipi i ţ în eter, ca aburi ai fiin ei.ţ Moartea ca dizolvare imaterial ă în infinit, ca un salt ete-ric, moartea ca vis şi ca poezie a materiei! Dar nu moar-tea ca verificare a materiei, ca ilustrare a legilor fireşti, ca fatalitate a naturii. Nu mă revolt contra mor ii, ţ ci contra felului de a muri. Aşa cum murim noi to i,ţ oameni, ani-male, flori, constituie o conspira ie a materieiţ împotriva noastr . Murind aşa cum natura ne-a prescris,ă tr d m toate privirile noastre ă ă în sus, toate dorin ele de ţ a ne di-zolva undeva dincolo de noi, de a ne frânge aripile într-o t cere f r materie. C dem dincoace de noi,ă ă ă ă murind. Şi de aceea, fiecare moarte este o ruşine. Cu adev rat, mi-e ruşine s mor! De ce nu ă ă încearc fiecareă atom s-o ia razna în spa iu ţ şi s m dizolv, fericit de ă ă a nu m mai reg si...ă ă

132

Em

il

C

io

ra

n — Într-o lume de oameni în dispari ie, cine ar fiţ Dumnezeu? De in torul ultimei speran e.ţ ă ţ — Nu o dat , toat problema etic îmi apare miă ă ă ra-culos de simpl . Tot ce se cl deşte pe speran apară ă ţă ineţ binelui; restul, principiului satanic. Un criminal, care purcede dintr-o speran , este mai aproape de ţă lumea binelui decât un disperat pasiv. În definitiv, nu există decât un criminal: acela care n-are nici m car o ă minimă iubire pentru via . Cine iubeşte mai mult via a: ţă ţ acel pen-tru care ea este singura problem . Sunt mai multe fe-ăluri de a iubi, dar din p cate nu exist decât unul de aă ă muri. Despre acel fream t de iubire, ce se naşte după ă ultimele triste i...ţ — Un regret de nimeni în eles: regretul de a fi pesiţ -mist. Nu este uşor lucru a te pune r uă cu via a.ţ — Aşa de pu ini ştiu c eroismul se epuizeaz , laţ ă ă acele tot aşa de pu ine fiin e, în rezisten a şi curajulţ ţ ţ fiec rei clipe. Că ând existen a ta se defineşte ţ în atributele neliniştii şi ale fricii, faptul pur de a tr i este supremulă curaj, este un act eroic. Îndep rtarea de Eros devineă fa-tal , deoarece tot ce e în tine se concentreaz penă ă -tru men inerea ta ca atare; pl cerile ţ ă în acest eroism de rezis-ten ar p rea grave laşit i. Cţă ă ăţ ând toat fiin a taă ţ nu cu-noaşte alt problem decă ă ât amânarea sau înlă-turarea distrugerii, atunci cu adev rat nu mai ai timpă pentru iubire. Autonomia de Eros presupune subiectivitatea ca un absolut, iar chinurile acesteia fac din Eros un lux fatal. — Zilele acelea, în care v zul suplineşte gândirea,ăcând te apropii de lucruri ca obiect. Cu floarea floare,cu apa ap , cu cerul cer, cu apusul apus. Lucru în lu-ămea lucrurilor, omul vizual este în toate şi în nici unul. — Iubesc numai moartea din plenitudine, din ex-ces, numai moartea care adaug vie ii infinitul ce nuă ţ1-a avut, de a trebuit s moar .ă ă

Moartea muzical : singurul mijloc de a sfin i via a.ă ţ ţ

133

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— De ce atunci când privim st ruitor cerul aştep-ăt m parc un r spuns? S fie numai o prejudecată ă ă ă ăcreştin ? Ah! de s-ar deschide odat cerurile!ă ă — Singura mea „virtute’’ este de a nu fi p c tuită ăniciodat împotriva veşniciei. Mintea naiv aă ă oamenilor pre uieşte aceast virtute, f r s ştie c deţ ă ă ă ă ă la ea înce-pe catastrofa. — Omul trebuie pus în fa a unui nou început alţistoriei. Un Adam f r p cat trebuie s însemne omulă ă ă ă nou şi o istorie f r p cat s desf şoare activitatea lui.ă ă ă ă ăNumai astfel se poate concepe o nou via , o viaă ţă ţăschimbat în r d cini. Omenirea nu mai aşteapt decâtă ă ă ă un profet: acela al vie ii f r de p cat. Dac moarteaţ ă ă ă ă nu poate fi învins sau distrus , p catul trebuie învinsă ă ă sau distrus. Cum individual acest efort este iluzoriu, un ca-taclism al istoriei şi o revolu ie antropologic , înţ ă care va s ri în aer moştenirea veacurilor, vor însemnaă aurora unei alte lumi. Omul va face atunci concurenţă atâtor dumnezei ai veacurilor învinse, şi fiecare fiinţă va deve-ni o auror . Multe lumi muri-vor. Dar maiă multe se vor naşte. Şi vom cunoaşte atunci r spântiileă firii, iar nu numai ale omului. — Nu în eleg cum oamenii pot crede în Dumne-ţzeu, deşi m gândesc zilnic la el.ă — Frica de propriile tale singur t i, de ă ăţ întinderea şi infinitul lor... Remuşcarea este vocea singur t ii. ă ăţ Şi ce şopteşte în aceast voce? Tot ce în noi nu mai esteă om. — Sufletele în care setea de via cu cţă ât este mai mare, cu atât sunt înghi ite mai mult de singur tate...ţ ă — V l dup v l se ridic din sufletul t u, v l după ă ă ă ă ă ă v l se rotunjesc impalpabil ă în aer. De câte v luri a fostă acoperit sufletul t u, că âte taine îngropat-au ele? De ce i-ai ascuns adţ âncimile de lumina, de aer şi de întinderi? i-ai zis: Ţ totul este de nespus. Şi luat-ai clopotul din turn, şi astupat-ai ferestrele, şi sub bol iţ

134

Em

il

C

io

ra

nde întuneric zidit-ai templul tau.

V luri ce acopereau taine şi taine ce ascundeauă triste i. Misterul ţ înv luirilor ni se descoper ă ă în dan-sul aerian al v lurilor, taina a tot ce e de nespus.ă V l dup v l se ridic de pe suflet; tainele seă ă ă ă apropie de lume, de lumin , de aer şi deă întinderi.Înv luite fost-au ă tainele şi piatr deă mormânt fiecare. Atâ i mor i z ceau sub ele, cţ ţ ă âte triste i erau în tine.ţ — Teama de secretul celui mai mic lucru, teama că toate lucrurile indiferente ce ne înconjoar ar prin-ăde pentru o clip via şi ne-ar şopti vorbe de neuitat,ă ţă primejdioase şi fatale, c ne-ar ă încredin a secrete peţ care nu be vrem şi dest inuiri ce nu le aştept m, că ă ă lucrurile mute ne-ar da o misiune grea, irealizabil ,ă chinuitoare, c ne-ar face interpretul lor, cuvă ânt to-ărul lor... Teama de lucrurile care tac, de apropierea lor misterioas , de ă veşnicia lor solemn , sau teama că ă nemişcarea lor ar fi o iluzie, teama nesfârşit că ă toate aceste lucruri ne vor spune odat ă tot, dar ab-solut tot, şi dorin a arzţ ătoare ca totul s fie de ne-ăspus.

— Imposibilitatea de a separa infinitul de moarte, moartea de muzic şi muzica de melancolie!...ă — Departe de mine şi aproape de dep rt ri...ă ă Veni i, col uri neauzite şi neb nuite ale lumii, veni iţ ţ ă ţ furioase şi r pi i-m pe veci în izolarea voastr ,c ci subă ţ ă ă ă melodiile lumii sucomba-va sufletul meu, asurzit în acest univers sonor! Şoapte ale p mântului şi imn ală stelelor, ce mai pute i ad uga fream tului muzical alţ ă ă sufletului? Spre a câta dizolvare m poart acest uni-ă ăvers sonor? De câte ori am fost victima chem rilor mu-ăzicale şi a câta tenta ie mi-a oferit o moarte melodic ?ţ ă Totul este de nespus şi toate lucrurile vor să vorbea-sc . Apocalips sonor.ă

135

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Dup ce cuvântul nu mai atinge lucrurile ă şi lucru-rile nu mai r spund cuvintelor, muzica firii este punteaă care mai leag sufletul de tot. ă Pe ea trecem spre o mare desp r ire, cu teama în suflet de toate lucrurileă ţ ce sfâr-şesc. Numai prin auz lucrurile neb nuite devin clare înă suflet. Nu-l are pe Dumnezeu acel ce nu l-a auzit. F ră ă glasurile de dincolo nu exist mistic , precum nu există ă ă un extaz final,f r ecourile unor melodii mai departeă ă de dincolo. Auzim totul în glasurile care preced pe Dumne-zeu. Atunci, vibra ii unice, n scute înainteaţ ă timpului, ne aduc nehot rârea între fiin şi nefiin .ă ţă ţă Neliniştea primordial , hr nit din indecizia dintreă ă ă nimic şi tot, ne îmbrac într-un veşmânt sonor, caă pentru a ne duce spre t râmuri de nimeni v zute şi deă ă nimeni auzite. Şi dup acest vis cosmic, ce nostalgii seă mai pot înfiripa în suflet? Îngropa i-m , dep rt rilor, înv lui i-mi triste ea înţ ă ă ă ă ţ ţ senin t ile voastre şi sufletul în nimbul vostru inacce-ă ăţsibil. Fura i-m atâtor visuri şi salva i-m din pierzaniaţ ă ţ ă şi chinul nostalgiilor. Duce i-m spre locurile visurilor şiţ ă pe întinderea nostalgiilor.

ÎN CE FEL VIA A DEVINE SUPREMA VALOARE:Ţ venera ia pentru femei: reabilitarea lui Eros ca divinita-ţte; s n tate natural , transfigurat de delicate e; elană ă ă ă ţ dansant în toate actele vie ii; gra ie în loc de regret;ţ ţ zâmbet în loc de gând; avânt în loc de pasiune; dep r-ătarea ca finit; via a, ca singurul Dumnezeu, singura re-ţalitate şi singurul cult; p catul ca o crim şi moartea caă ă o ruşine. ...Restul este filozofie, creştinism şi alte forme de c dere. ă

— Numai st rile de exaltare, de be ie l untric şi deă ţ ă ă tensiune ultim ne dau excelen a tragic , voluptateaă ţ ă

136

Em

il

C

io

ra

nde a ne distruge inutil sau de a ne jertfi incomensurabil. Depresiunile sunt atentate la via ,ţă sunt ochiri de dia-vol, s ge i otr vite care r nescă ţ ă ă mortal avântul şi iubirea de via . ţă F r ele ă ă ştim puţin, dar cu ele nu putem tr i. Cine nu ştie s le exploateze,ă ă s le fecundeze şi apoi s le ocoleasc nu va puteaă ă ă sc pa pr buşirii. Idealul ar fi ă ă învingerea total aă depresiunilor; lupt de moarte ar trebui declarată ă acestor instrumente ale mor ii; anihi-larea lor definitivţ ă cu tot convoiul cunoaşterii, bazat pe lucidităţi ironice. Dac extazul n-ar r zbuna lumea si-nistr aă ă ă depresiunilor, nu le-am putea g si nici o scuz .ă ă Ar trebui s cre m o lume, în noi, care s nu cu-ă ă ănoasc nimic din otrava depresiunilor. Nu pot acceptaă decât o lume în care lacrimile curg din exces şi exube-ran , din plenitudine şi voluptate. Fiorii vitali s înlo-ţă ăcuiasc gândurile şi via a s moar în propriul ei extaz.ă ţ ă ă

— De dou mii de ani, crucea s-a întins în cele pa-ătru direc iuni ale lumii şi pe toate dimensiunile sufletu-ţlui. De dou mii de ani, moartea sfin eşte via a. Simbo-ă ţ ţlul crucii este universalitatea mor ii, iar predominareaţ verticalei, încoronarea vie ii prin moarte. Deschis spreţ ă cele patru direc ii cosmice, crucea ne reveleazţ ă infinitul ca leag n al mor ii.ă ţ Dar crucea a devenit strâmb , şi pr buşirea ei vaă ă costa multe suflete. Multe vie i vor fi ţ în buşite,ă ap sate şi sf râmate. Dar celelalte, care în umbra ei auă ă suspi-nat dup lumin , îşi vor g si eliberarea, pe careă ă ă crucea n-o mai acord decât ă învinşilotr. În locul ei, vom introduce ondula ia, ca joc şi gra ieţ ţ a tuturor formelor de via . Şi via a s -şi cânte toateţă ţ ă am girile, str lucire s le dea şi reflexe de veşnicie. E-ă ă ăternitatea vie ii s devin din iluzie credin , iar farme-ţ ă ă ţăcul superficial al atâtor ondula ii vitale s fie ţ ă încununat

137

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

solemn cu amintiri de paradis. Extazul vie ii s fie sin-ţ ăgura cunoaştere, iar moartea, ura împotriva vie ii.ţ — Nimeni nu trebuie s uite:ă Eros singur poate s umple via a; cunoaşterea, nici-ă ţodat . Numai Eros d un con inut; cunoaşterea este in-ă ă ţfinitate goal ; — pentru gânduri, oricând este timp;ă via- a ţ îşi are timpul ei; nici un gând nu vine prea târziu; orice dorin poate deveni un regret.ţă

— Imposibilitatea de a crede în substitutele vie ii:ţ Dumnezeu, spirit, cultur , moral , de a acorda cel maiă ă mic credit istoriei. Dorin a arz toare de singur tate şi frica de singur -ţ ă ă ătate, dorin a absolut de a fi unic şi iubirea pasionat aţ ă ă vie ii. Actul cel mai neţ însemnat în mijlocul vie ii pareţ uneori mai important decât cea mai mare misiune în singur tate. Laşitate sau venera ie? Imposibilitatea deă ţ a nu acorda un credit am girilor vie ii.ă ţ — Toat via a mea este un botez de umbre. S rutulă ţ ă lor m-a f cut matur pentru intuneric şi pentru triste e. ă ţ — Se poate ca via a s fi fost nemuritoare, ţ ă înainte de a fi acordat atâtea privilegii spiritului. Acesta şi-a asumat rezervele de veşnicie ale vie ii, pentru caţ aceas-t r pire s-o pl teasc scump mai târziu.ă ă ă ă Pedepsirea spiritului este o pedepsire a omului. Prometeu singur s-a înl n uit, ca în poc in s ob ină ţ ă ţă ă ţ ă iertarea vie ii. ţ

— M sfâşie tot ce este şi tot ce nu este. Ceră lucrurile mângâierea mea sau cer eu de la toate s fiuă mângâiat?

— A rezista la orice adev r... ă

138

Em

il

C

io

ra

n

— Acea team care naşte gânduri şi frica de gân-ăduri...

— De la Rembrandt am înv at ce pu in luminăţ ţ ă ă exist în om. Portretul rembrandtian epuizeaz toateă ă resursele de lumin din el; mai mult nu exist . Şi eaă ă ă îns şi pare reflexul interior al unei lumini ce moare un-ădeva, departe. Clarobscurul lui Rembrandt nu derivă din aproxima ia clarit ii şi a întunericului, ci din iluziaţ ăţ luminii şi infinitul umbrei. De la Rembrandt am înv atăţ c lumea se naşte din umbr ... ă ă

— A te detaşa elegant de lume; a da contur şi gra ieţ triste ii; o singur tate în stil; un mers ce caden eazţ ă ţ ă amintiri;cu pasul spre impalpabil; cu respira ia în mar-ţginile tremur toare ale lucrurilor; trecutul ren scută ă inunda ia de miresme; mirosul, prin care învingem tim-ţpul; conturul lucrurilor invizibile; formele imaterialului; a te adânci în intangibil; a pip i lumea purtat de mi-ă ăros; dialog aerian, şi disolu ie planant ; a te sc lda înţ ă ă propria ta r sfrângere... ă

— Detaşarea de lume ca ataşare de eu... Cine poate realiza detaşarea în care eşti tot atât de departe de tine, pe cât eşti de lume? A deplasa centrul din natură în in-divid şi din individ în Dumnezeu. Iat finalul mariiă detaş ri... ă

— Teama c ne-am putea întâlni cu noi… (Sursaă temerilor.)

— Sunt frumuse i pentru care nu suntem n scu i,ţ ă ţ care sunt prea pline şi definitive pentru oscila iile sufle-ţtului, sunt frumuse i care ne r nesc. Atâtea t ceri, înţ ă ă nop i pe care nu le merit m, şi ceruri de a c ror dep r-ţ ă ă ă

139

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

tare nu suntem demni şi profiluri de arbori pe albastrul fantomal al înser rilor, când ne c ut m umbra ca oă ă ă prezen şi ca o mângâiere...ţă

— Senza iile de miros ne scot din spa iu. Parfumulţ ţ subtilizeaz spa iul în timp. Trandafirii au aceeaşi in-ă ţfluen asupra noastr ca şi muzica. Senza iile de mi-ţă ă ţros ne aduc mai aproape de timpul nostru decât toate celelalte. Ele dezgroap uit rile şi dau via amintirilor.ă ă ţă Şi astfel înving ele şi timpul.

— Nu mor decât gândurile n scute ocazional. Cele-ălalte le purt m în noi f r s le ştim. Ele s-au abando-ă ă ă ănat uit rii, pentru a ne înso i întotdeauna.ă ţ

— Când omul va putea vorbi de am giri ca de reali-ăt i, atunci el va fi mântuit. Când totul îi va fi egal deăţ esen ial şi el va fi egal totului, atunci nu va maiţ în elege mitul lui Prometeu. ţ

REGULI PENTRU A ÎNVINGE PESIMISMUL, DAR NU SUFERIN A: Ţ

a înso i fream tul celţ ă mai delicat al sufletului de o încordare voit ; ăa fi lucid în disolu iile intime; ţa supraveghea fascinarea muzical ; ăa fi trist cu metod ; ăa citi Biblia cu interes politic, iar pe poe i pentru veri-ţ ficarea rezisten ei proprii; ţa folosi nostalgiile pentru gânduri sau fapte; a le r piă sufletului; a- i crea un centru exterioţ r: o ar , un peisaj, a- i legaţ ă ţ gândurile de spa iu; ţa între ine artificial ura împotriva nu import cui: unuiţ ă popor, unui oraş, unui individ, unei amintiri;

140

Em

il

C

io

ra

na iubi for a dup fiecareţ ă vis: a fi brutal dup tot ce eă pur şi sublim; a înv a o tactic a sufletului; a cuceri st rile sufleteşti;ăţ ă ă a nu inv a nimic dăţ e la oameni; numai natura e st pâ-ă n pe îndoieli;ăa- i anula teama de mişcare; în ţ fug ; de câte ori st m,ă ă lucrurile tac şi nimicul ne cheam ; ăa face din am giri un sistem. ă

ARTA DE A EVITA SFIN ENIA: Ţ

Înva s consideri: ţă ă am girile ca virtu i; triste ea ca elegan ; teama caă ţ ţ ţă pretext; iubirea ca uitare; detaşarea ca lux; omul ca amintire; via a ca leg nare; suferin a caţ ă ţ exerci iu;moar-tea din plenitudine, ca scop; existen a,ţ ţ ca „floare la ure-che’’.

REGULI PENTRU A NU C DEA PRADĂ Ă MELANCOLIEI:

a gândi lumea politic (putere şi dominare);

a diviniza ritmul: marşul militar înaintea unei simfonii;

a urî toate culorile: ele trezesc st ri sufleteşti care sfâră - şesc fatal în melancolie. Pân şi roşul e dizolvant,ă absorbi i mult timp ţ în el. A ne pierde în ultima de-gradare a albului, a ne pierde în absen a de culoare; ţ

a nu c uta nuan e în să ţ entimente; fiecare din ele exerci- t o sugestie şi atr gându-ne, rând pe rând, lune-ă ă c m în noi ca în necunoscut; ă

141

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

totul este sfâşietor, ne spune melancolia. Îi vom r s-ă punde: a muri obiectiv;

a- i fi margine ie; ţ ţ

a da expresie de dans tuturor sentimentelor; a ne c u-ă ta în afar ; a ne scoate din noi în lumea semneloră exterioare;

totul este a trece peste senza ia de sl biciune care diţ ă - zolv corpul şi sufletul. Şi pentru a o învinge, niciă un mijloc nu e prea delicat sau prea vulgar. A gândi politic în muzic ; ă

a naşte for a prin gânduri şi a sili sentimentele s-o serţ - veasc ; ă

a te sfâşia în form . ă O metodologie a destr m rii;a teă ă li- chida cu gust şi cu st pânire; a muri,adic a- i pier-ă ă ţ de linia.

A dezlega teama de propriul t u destin. ă

— Dezacordurile unei muzici vulgare ne trezesc mai multe triste i şi mai multe amintiri decât elanul uneiţ muzici sublime, fiindc ele, eliminând visul, se apropieă de ceea ce e discontinuu, sf râmat şi pr p stios în noi,ă ă ă evocându-ne toate golurile c rora n-avem curajul s neă ă m rturisim. Suntem trişti de a vedea ap rând la supra-ă ăfa toate dezacordurile subterane, de a c rorţă ă în buşire ne asigur zadarnic amintiri pure şi triste iă ă ţ sublimate. M atac trecutul la fiecare pas, m asediaz amin-ă ă ă ătirile, r pindu-m lumii lor, pe care n-o iubesc. Curgeă ă timpul înspre izvorul s u, sfâşiindu-m în drama lui re-ă ă

142

Em

il

C

io

ra

nversibil . De ce n-a i murit, voi locuri, unde de n-aş fiă ţ fost, nimic nu mi-ar putea aminti de câte ori m-am l -ăsat în urm ! M caut timpul sau m caut în timp? Deă ă ă ă câte ori mi-a r nit orgoliul de a m reclama? Trecutul eă ă al lui şi de câte ori tr it-am pân acum, de atâtea oriă ă bate la poarta înm rmuririi mele. În el, fost-am. Şiă acum, nu poate decât s -mi trezeasc umbrele uneiă ă vie i ce nu se mai poate lega de alta, n scut în apu-ţ ă ăsuri. Aud prefacerile lumii în sim uri, rezonan e triste deţ ţ vârtej cosmic, murmurul timpului şi toate lucrurile ce trec pe valea fiin ei mele, spre a se v rsa undevaţ ă depar-te, în suflet.

— Toate triste ile oamenilor sunt ocazionale. Ca şiţ temerile lor, ele au o cauz , a c rei dispari ie le supri-ă ă ţm implicit. Ocazionale sunt nevoile lor de consolare;ă au pierdut ceva şi ei aşteapt recompensa mângâierii.ă Dar exist o nevoie de consolare ce nu se naşte dup oă ă mare înfrângere sau nefericire, care nu se naşte nici m car intr-un moment dureros. De câte ori se apropieă fericirile f r a fi preg ti i pentru ele, ne inund o do-ă ă ă ţ ărin de a fi consola i. Dar de câte ori dorimţă ţ consolarea, am fi nemângâia i de ne-ar veni. De aceeaţ este ea mis-terioas , c fugim de ea de câte ori oă ă aştept m. Am primi-o dac nu ne-ar vedea nimeni; înă ă primul rând, dac nu ă ne-am vedea. Şi am primi-o de am şti c exist vorbe de consolare, de am şti c existâă ă ă vorbe ca aripi de a c ror atingere s dea corpuluiă ă calitatea sufletului.

— Ce sunt, decât o şans in infinitele probabilit iă ăţ de a nu fi fost!

— Sexualitatea n-are alt sens decât s înving infi-ă ănitul din Eros.

143

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Iubesc acele vibra ii care se nasc dup o mareţ ă triste e; o alt lume începe atunci, în care nu mai cau iţ ă ţ sentimente, deşi sunt, şi nici pasiuni, deşi au n scut-o.ă Şi aceast lume, izvorât din triumful asupra triste ii,ă ă ţ este cea mai îndep rtat de oameni. În ea respir atâtă ă ă de des muzica şi totdeauna întemeietorii de religii; arareori poe ii şi niciodat oamenii. ţ ă

— M întreb: când vor înceta oamenii s se întrebe?ă ă Când vor renun a definitiv la teorie şi la mister? Ceeaţ ce este îmi pare a fi neutru aparen ei şiţ esen ei.ţ Neesen- ialul a fost totdeauna definit înţ opozi ie cu moartea. ţ To i gânditorii, cu voia sau f rţ ă ă voia lor, au asimilat esen a mor ii. Aparen ele auţ ţ ţ constituit în ochii lor tot ceea ce vrea s se facă ă independent de moarte. Ultimul gând al fiec rui omă desfigureaz via a în iluzie.ă ţ De câte ori separi lumea în aparen e şi esen e, teţ ţ de-clari implicit împotriva vie ii. Din orice gen deţ gândire, ea n-are decât ce pierde. Prejudecata esen ialului este cultul mor ii. Când vom distrugeţ ţ categoriile gândirii şi ne vom ataşa lumii printr-un mod cu totul altul, numai atunci vom putea sf râma acestă cult şi aceast preju-decat . Aparen e — esen e este oă ă ţ ţ dualitate catastrofal . Întâia diferen iere f cut în lumeă ţ ă ă a fost un atentat de care nu trebuie f cut numaiă spiritul responsabil. Îmi pare c tot procesul viitor ală umanit ii nu va fi decât o recâştigare a am girilor. ăţ ă

— Am început lupta aşa: ori eu, ori existen a. Şi amţ ieşit amândoi învinişi diminua i. ţ

— Ah! de m-aş putea odat închina lucrurilor trec -ă ătoare, s risipesc adierile amintirilor în ale vânturiloră gândurile s devin adieri! Aşa de pu in prind gându-ă ă ţ

144

Em

il

C

io

ra

nrile, din lucruri şi din lume, c mai bine le-ar atinge şiă le-ar mângâia, decât s r mân , str ine, cu ele! ă ă ă ă C ciă gândurile sunt adânci în ele însele; nu în adâncimea lucrurilor şi a lumii!

— De ce sub cerul senin se nasc aşa de greu? Nu exist decât gânduri în noapte. Şi ele au o preci-ăzie misterioas , un laconism tulbur tor; gândurile înă ă noapte sunt gânduri f r apel.ă ă

VI

DESP R IREA DE MOARTE — De atâtea ori omulĂ Ţ devine altul, de câte ori în via l-a chinuit gândul mor-ţăii. Dac ani de zile i-a fost unicul gând, ani de zile aiţ ă ţ

asistat la metamorfoza ta, conştient sau inconştient .ă ă Ai visat: moartea a trecut prin vis. Şi altcum i-a deve-ţnit visul. Ai iubit: şi în iubire te-a traversat moartea. Şi altcum a devenit iubirea. Altcum au devenit dorin ele,ţ altcum sim irile, în fiecare gând ai devenit altul; te-aiţ pierdut în ele şi cu ele, şi ele s-au pierdut în tine. Nu în nuan e, ci în abisuri, peste abisuri te-a s ltat gândulţ ă mor ii.ţ

Nimeni n-a înfrânt obsesia mor ii prin luciditate cu-ţnoaştere. Nu exista nici un argument împotriva ei. Nu are de partea ei veşnicia? Numai via a trebuie s seţ ă

145

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

apere încontinuu; moartea s-a n scut biruitoare. Şiă cum s nu fie biruitoare, dac nimicul îi este tat groa-ă ă ăza mam ?ă

Nu se învinge moartea decât prin uzare. Obsesia ei prea tare sfredelit ne uzeaz şi seă ă uzeaz .Îmb trâneşte moartea în noi de prea multă ă ă prezen . Dup ce ne-a spus totul, n-o mai putemţă ă întrebuin a. Simbioza înde-lungat cu moartea neţ ă înva totul; prin ea, ştim totul. De aceea nici oţă cunoaştere nu poate nimic împotriva ei. În sine, moartea este etern . Dar în mine ea s-a în-ăvechit şi nu mai e de folos. În elege cineva acest lucru:ţ a nu mai avea ce s faci cu moartea? Cum adic : seă ă poate epuiza nu numai via a, dar şi moartea?ţ

Nu ştiu dac numai uneori sau totdeauna îmi pareă c nu voi muri niciodat . A muri, a m stinge cândvaă ă ă nu mai are nici o semnifica ie. Voi muri. Atât. Şi aceas-ţt ciudat detaşare de moarte nu pleac decât dintr-ună ă ă sentiment retrospectiv al mor ii. Mi-e fric de moarteaţ ă care a fost în mine. Nu m tem de aceea care m aş-ă ăteapt , ci de aceea care m-a umplut,ani de zile, deă nim-bul sinistru al tinere ii. Este teama de propriulţ trecut şi de stigmatele lui, imprimate de moarte. Oamenii aş-teapt moartea şi o pun în leg tur cuă ă ă viitorul lor. De ce se tem, decât de intersec ia viitoruluiţ cu moartea, de înfricoş toarea înfund tur a timpului? ă ă ă

Dar a avea moartea în urma ta? A privi înapoi spre moarte! Am înviat sau mi-am ocolit sfârşitul? Moartea închide orice istorie, este momentul final a tot ce nu e ea. Dar ce s spun de acea moarte care seă plaseaz la mijlocul unei istorii, egal de dep rtat deă ă ă

146

Em

il

C

io

ra

nînceputul şi de sfârşitul ei, ca o încoronare şi ca o cul-me, un moment în seria unei istorii?

A sim i moartea retrospectiv înseamn a te teme deţ ă propriul trecut. Ai fost cândva mort pentru tine, dacă nu pentru oameni. La r spântia vie ii tale ă ţ n-ai fost, te-ai încoronat de nimic. Oamenii te-au v zut şi te-au pi-ăp it, şi n-au ştiut c i-ai fost fantom . ă ă ţ ă

A cunoaşte ultima dată moartea este a şti sigur că vei muri şi a nu voi s mori. Ceea ce e unic în fiin a o-ă ţmului nici nu crede c s-ar putea muri, încât, viziuniiă lucide şi definitive a mor ii, i se opune rezisten aţ ţ dezes-perant a unicit ii şi a afectivit ii. Cu câtă ăţ ăţ sim im mai mult moartea, cu atât sim ireaţ ţ reac ioneaz mai puter-nic împotriva ei, aşa încât oţ ă iluzie conştient las omu-lui o poart înşel toare deă ă ă ă sc pare din siguran a mor ii. Sentimentul comun ală ţ ţ mor ii s-ar putea defini ca o ţ probabilitate sigură.

Când voi muri aşa cum se cere, îmi voi aminti. Voi re-tr i cu o intensitate diminuat şi o imagine fad acelă ă ă atunci îngrozitor al trecutului. Şi m voi bucura pentruă ultima dat c amintirile nu sunt fidele lumii risipite ă ă de timp în timp.

Odat obosi i de moarte şi învingând-o prin uzare,ă ţ restul vie ii p streaz o marc ciudat , compus dinţ ă ă ă ă ă detaşare, mirare şi dezinteres. Ca dup o mare desp r-ă ăire, în elegem prea pu in pentru a fi trişti. Şi într-ade-ţ ţ ţ

v r, desp r irea de moarte nu ne face trişti, ci ne men-ă ă ţine într-o superioritate f r dispre , fa de tot şi maiţ ă ă ţ ţă

cu seam fa de noi inşine. Conştiin a c s-a întâm-ă ţă ţ ăplat ceva, c poate s-a rupt sau s-a împlinit ceva, neă transpune într-o indeciziune de un farmec grav, pe care nu-l vom defini nici în sim ire şi nici în gând. Ştimţ

147

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

nu-mai c am devenit, într-o lume de aceeaşi esen ,ă ţă esen- ial al ii. (Dac pluralul poate avea un sens înţ ţ ă definirea unei condi ii unice.) O iubire cu totulţ purificat a vie ii înlocuieşte distan a catastrofal deă ţ ţ ă via din obsesia mor ii. Dar ţă ţ după moarte, iubirea nu p streaz mai pu- in o distan , care este îns umplută ă ţ ţă ă ă de o dibuire aeri-an şi de o adiere plin de chem ri.ă ă ă Dup experien a mor ii, este aproape imposibil să ţ ţ ă înl turi un zâmbet dezabuzat, ce împreun c derile şiă ă ă triumfurile. Dup acest triumf al vie ii eşti timid — dac nu i-eă ţ ă ţ ruşine — s vorbeşti de orice triumf. Ne sim im maiă ţ aproape de noi în c deri, suntem mai mândri în infrân-ăgeri, mai siguri în pr v liri. Ascensiunile ne par mai in-ă ăconştiente, transfigur rile mai şubrede, elanurile maiă întâmpl toare. Dimpotriv , c derile, înfrângerile şi pr -ă ă ă ăv lirile se îmbrac în forme, cap t contur şi se înca-ă ă ă ădreaz în stil. Tot ceea ce e negativ câştig oă ă excelen formal şi haosul se învinge pe sine însuşi.ţă ă Din toat aceast confuzie st pânit se isc un regret,ă ă ă ă ă la început timid şi apoi persistent: regretul de a nu putea iubi via- a f r rezerv , regretul de a mai ine laţ ă ă ă ţ nişte adev ruri asupra vie ii, ca la nişte prejudec i.ă ţ ăţ

Detaşarea de moarte ne duce spre sensul profund al detaş rii. C ci numai când avem şi moartea în urmaă ă noastr putem vorbi de detaşare f r emfaz .ă ă ă ă Atunci am în eles c detaşarea nu înseamn pierde-ţ ă ărea dureroas a totului, ci apropierea de tot f r să ă ă ă avem nevoie de el. Recâştig m o lume care, f r s fie o lume deă ă ă ă valori, este deocamdat singura. A te putea ataşa de oă lume, indiferent de valori în genere şi de valorile ei în special. Sau a face din am giri „valori’’. C ci marileă ă detaş ri, care nu duc spre moarte, ci vin din moarte, seă

148

Em

il

C

io

ra

nîndreap-t fatal spre am giri, vrând s le salveze,ă ă ă neavând ce salva altceva.

— Ca şi cum n-aş mai fi carne, sânge, respira ie,ţ dezr d cinat din timp şi înr d cinat într-un albastruă ă ă ă îndep rtat, m-aş învârti dematerializare serafic a spa-ă ăiului; într-un gol vibrant, traversat de foc şi de culoriţ

supralumeşti, ca şi cum m-aş începe în gol, f r amin-ă ătirea materiei, neştiind dac am trecut cândva prin ea,ă presim ind doar o trecere pe lâng ea! ţ ă Şi sentimente vaste ca un azur îngeresc, tres riri deă suflet nelegate de nimic, pure de mine! Am omorât în mine seva mor ii şi, dezr d cinat din ea, nu ştiu dacţ ă ă ă via a rezist prin propriile r d cini. Din adieri îşi sorbţ ă ă ă r d cinile mele seva, o aluzie la izvoare este pulsa ia,ă ă ţ suspine m sus in ca nişte coloane şi tremurul esteă ţ temelia mea.

— Acea sfâşiere pe care o sim i în sânge ca unţ negru sclipitor, ce dilat vinele şi se incuib în creier,ă ă fulge-rând prin nervi şi risipindu-te pe distan e maiţ mari de-cât ale visului, destr mându-te în neb nuit şiă ă turnând peste lucruri un dizolvant subtil, ca în disolu iile lor sfâşierea s se verifice necontenit... ţ ă

— Sunt locuri în natur unde şi şarpele se simteă singur. Şi sunt singur t i în suflet pe lâng care treceă ăţ ă sufletul însuşi. S-a adunat undeva, în noi, singur tateaă speciei...

— Teama c s-ar ă întâmpla ceva? Dar ce s-ar mai pu-tea întâmpla?

Teama îşi are o scuz ă în ra iunea ultim a fiin ei. ţ ă ţ Nu ne este team de ceva, ci de acel altceva care esteă nimicul. Nu avem nici un motiv de a nu avea totdeauna

149

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

team . ă C ci ea este ă înaintea tuturor con inuturilor peţ care le adopt pentru a avea o actualitate ă în conştiin aţ noastr . Când mi-e team de ceva, teama precede acelă ă ceva, care este o proiec ie a raportului cauzal şi a altorţ raporturi inutile. Vrem cu to ii s ştim de ce şi de undeţ ă ne vine teama, când ea nu este decât eviden a fiec ruiţ ă act de via .ţă — N-are rost s gândeşti asupra mor ii, decât pen-ă ţtru a o seca, pentru a o face exterioar . Atât deă departe s te fi afundat în ea, c misterul ei s - iă ă ă ţ devin o sem-nifica ie indiferent , infinitul eiă ţ ă inexpresiv, veşnicia ei fad . ă F din scârba de moarte oă diminuare a mor ii şi din frica de ea, un avânt absurd.ţ Fugi de în elepciune; c ci nu exist decât oţ ă ă în elepciune a mor ii. Şi cu cât cineva este maiţ ţ în elept, cu atât priveşte via a mai mult prin prismaţ ţ mor ii.Arunc moartea la marginile tale, ca s mori cuţ ă ă acestea, şi nu cu tine.Ador via a pentru in-finitulă ţ motivelor care n-o sus in şi dezgust te de moarte pânţ ă ă la nemurire.

— Ochi plânşi, ce n-au v rsat lacrimi;ă privire fix , ce a v zut toate;ă ă zâmbet resemnat durerilor; mândrie dureroas în triste i;ă ţ fa a, ca masc a decep iilor;ţ ă ţ gur abstract , de o senzualitate învins ;ă ă ă aer de chemare şi de oboseal ;ă mâini diafane, care cern lucrurile; paloare deschis spre alte taineă şi tremur de pribeag al amintirilor.

— Fa de team , tremurul este mai pur de condi ii-ţă ă ţle din afar şi mai independent de lumea obiectiv . În-ă ăs şi întrebarea: de ce tremuri? vizeaz un determinantă ă

150

Em

il

C

io

ra

ninterior sau un motiv indeterminabil. Dac teama ne eă greu s-o suport m f r prezen a unor motive, mai multă ă ă ţ fictive decât reale, tremurul (acel tremur al tuturor or-ganelor...) îl suport m cu cât este mai inexplicabil. În elă nu domin spaima, ci mirarea,mirarea de liniştea noas-ătr dinainte. Tremurul este o ini iere nedes vârşit înă ţ ă ă misterul nostru, el pune pe individ în fa a temeliei luiţ individuale, nu în fa a unui mister ultim. Tremur m înţ ă r d cina ultimâ a formei noastre individuale de via . ă ă ţăNu exist , ă în fond, decât tremurul individua iei, pre-ţcum nu exist decât teama de neantul în care ne arun-ăc moartea.ă De ce tremuri? De mine, din cauza mea însumi. Este singurul r spuns valabil pentru ra iunile tremu-rului,ă ţ este singura expresie a tremurului individua iei.ţ Barierele individua iei sunt şubrede; individul nu esteţ firesc. De câte ori este, de atâtea ori putea s nu fie.ă Individul tremur tor...ă Via a a r mas singur prin individualizare; de atâ-ţ ă ătea ori singur , câ i indivizi sunt. Şi individul a îndr gită ţ ă condi ia lui unic şi amar , ce în tremur îi aduce amin-ţ ă ăte de provizoratul lui… — Când sim i c nu exist mort c ruia privirea şiţ ă ă ă încrederea ta s nu-i dea via , şi boal pe care s n-oă ţă ă ă po i converti în s n tate; ţ ă ăcând în fulgere şi în febra ta nu exist lege care s nuă ă fie un capriciu şi fatalitate care s nu fie un acci-ădent;când te r sfe i ă ţ în dep rt ri ca-n propriul t u c min şi- iă ă ă ă ţ faci din nesfârşit un egoism;când te aduni în haos şi spulberi formele, luând form ;ă când sim i împ r ia cerurilor vacant , şi în tine dis-ţ ă ăţ ă pre ul atâtor coroane, str lucitoare sub soare;ţ ăcând moare în focul t u oă rice rezisten şi totul se poa-ţă te, totul se prea poate;

151

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

atunci ai atins t ria, ă în care for ele lumii dispar ca um-ţ bre;umbre absorbite de tremurul t u nebun şi divin.ă

— O piatr , o floare şi un vierme ă sunt mai mult de-cât întreaga gândire omeneasc . Ideile n-au n scut şiă ă nu vor naşte nici m car un atom. Gândirea n-a adusă nimic nou în lume, decât pe ea îns şi; care este o altă ă lume. Ar fi trebuit ca ideile s fie gravide, fatale şi vi-ăbrante; s nasc , s amenin e şi s tremure. C ci eleă ă ă ţ ă ă nu sunt ale noastre, dac nu le purt m în noi ca femeiaă ă copilul. Şi în adev r, obiec ia definitiv împotrivaă ţ ă ideilor este c nu sunt ale ă noastre. Nu exist idei unice;ă nu le-am împrumutat nici unul fa aţ noastr . Şi cum o să ă ne semene ideile, când de atâtea ori nu ne sem n m?ă ă Cine ne va reg si figura în gânduri? Veşnicia lor sterilă ă n-o câştig m cu jertfa ei?ă Ideile nu genereaz nimic şi astfel ele nuă completea-z efectiv lumea în care suntem. ă De ce să gândim lu-mea, dac gândirea nu devine destin pentruă lume? Nici o lege a naturii nu s-a schimbat din cauza gândirii şi nici o idee n-a impus naturii o lege. Ideile nu sunt nici cosmice şi nici demiurgice şi astfel s-au n scut con-damnate.ă — Omul nu este personal decât în ur . În ea se scotă la lumin tr s turile fe ei şi contururile umbrite cap tă ă ă ţ ă ă o proeminen zdrobitoare. F r un tremur agresiv, ori-ţă ă ăce fizionomie şi orice atitudine au un caracter idiotic. Este caracteristic expresia idiotic la to i oamenii bu-ă ă ţni. Sunt acte de bun tate de o mie de ori mai josniceă decât nu ştiu care gest bestial.Este ca şi cum omul n-ar fi devenit persoan decât prin ur . Distrugerea uriiă ă este falimentul individua iei.ţ Nu exist fapt f r ur . Iubirea justific faptele,dară ă ă ă ă ă ea nu este mobilul lor. De câte ori se micşoreaz ura înă mine, am impresia c sunt pierdut pentru aceast lu-ă ă

152

Em

il

C

io

ra

nme, iremediabil pierdut. Numai în ur m , simt crea-ă ătur , numai în ur fac parte din turma de dobitoace aă ă lui Dumnezeu. Şi numai când ura m n p deşte din-ă ă ăcolo de margini, în Creator v d creatura. Ar trebui să ă lase orice speran acei care nu iubesc ura, ura ceaţă mare. Nu exist portret f r ur , oamenii buni n-au fa .ă ă ă ă ţă Ura cea mare ne face în fiecare clip un autoportret. ă Uneori, iubirea îmi pare un atentat la edificiul de veacuri al urii; iubirea sap sistematic bazele istoriei.ă Dac salvarea n-ar fi o salvare ă din lume, ci în lume, a-tunci drumul ei ar trece prin ur . Iubirea este prină esen pesimist . Optimiştilor nu le mai r mâne decâtţă ă ă s fac cerc în jurul urii.ă ă

— Sunt gânditori pe care nu-i po i citi cu voce tare.ţ Pascal e unul dintre aceştia. Adev rurile lui ar trebuiă şoptite; şoptite ar trebui toate neadev rurile vie ii.ă ţ Fa de ţă Pensées, Also sprach Zarathustra este un sis-tem de am giri. Nietzsche trebuie strigat; strigat tre-ăbuie orice toboşar al am girilor.ă

— Ajungi la un moment în via când orice carte pe-ţăsimist te irit şi te revolt . Este prea mult indiscre ieă ă ă ă ţ în ele; dezv luie prea multe intimit i, menajeaz preaă ăţ ă pu in pudoarea vie ii şi violeaz prea multe virginit iţ ţ ă ăţ ale firii. Ar trebui arse toate c r ile de c p tâi ale omenirii.ă ţ ă ă Numai atunci vom avea curajul nimicniciilor şi al lu-crurilor trec toare. ă

Orice s-ar spune: gânditorii r mân la suprafa a vie-ă ţii. Nef când altceva decât s cearn am girile de ade-ţ ă ă ă ă

v ruri, ei r mân suspenda i între am giri şi adev ruri.ă ă ţ ă ă Substan a istoriei — sunt pasiunile. Nu exist pânţ ă ă acum romanul unui în elept. Pentru orgoliul în eleptu-ţ ţ

153

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

lui, totul trece; dar ei au fost vreodat ? Cezar şi Napo-ăleon trebuie ap ra i în fa a veşniciei; au de partea loră ţ ţ m rturia tuturor am girilor.ă ă

Când m gândesc c de dou mii de ani tr im înă ă ă ă umbra mor ii lui Isus, în eleg de ce oamenii au dorit înţ ţ r stimp o alt via , chiar şi ă ă ţă cealaltă via . ţă

DESP R IREA DE FILOZOFIE — N-am în eles bineĂ Ţ ţ niciodat pentru ce filozofia se bucur de oă ă considera ie plin de team şi n-am în eles niciodatţ ă ă ţ ă respectul reli-gios al oamenilor pentru ea. De atâtea ori ştiin a — şi cu drept cuvânt — a fost dispre uit ,ţ ţ ă neglijat ; rareori entuziasmul a luat un caracter mistic.ă Este chiar o lip-s de gust a înv lui ştiinta cu un nimb.ă ă Filozofia dim-potriv , din veacul veacurilor, se bucură ă de o favoare pe care n-o merit , a c rei legitimitateă ă avem datoria s-o punem la îndoial . Va trebui s neă ă convingem odat c adev rurile filozofiei sunt inutileă ă ă sau c ea nu are nici un adev r. Cu adev rat, filozofiaă ă ă nu dispune de nici un adev r. Dar nimeni nu va intra înă lumea adev rurilor dac n-a trecut prin filozofie.ă ă Înc n-am putut afla ce vrea filozofia şi ce vor filozo-ăfii. Unii spun c demnitatea filozofiei consist în a nuă ă şti ce vrea. Nu c filozofia n-ar avea temele ei, dar cuă ele ea nu poate începe nimic. N-am pomenit un dome-niu mai steril şi mai inutil, atunci când îl cultivi pentru el însuşi. A studia pe filozofi, pentru a r mâne via a în-ă ţtreag în societatea lor, este a te compromite în fa aă ţ tu-turor acelora ce au în eles c filozofia nu poate fiţ ă decât un capitol al biografiei lor, iar a muri filozof este o ruşi-ne pe care moartea n-o poate şterge. Nu a i observat cum to i filozofii sfârşesc ţ ţ bine? Acest lucru trebuie s ne dea de gândit. Totuşi, pu iniă ţ vor fi acei ce vor în elege aceast mirare. Acel ce aţ ă în eles-o poate privi spre filozofi, ca spre amintiri.ţ

154

Em

il

C

io

ra

n Mândria filozofilor a fost de mult aceea de a privi ideile, de a fi în afar de ele, de a se detaşa de o lumeă ideal , considerat nu mai pu in ca o suprem valoare.ă ă ţ ă Existen a lor a imitat sterilitatea şi fadoarea ideilor.ţ Filozofii nu tr iesc în idei, ci pentru ele. Îşi pierd via aă ţ încercând zadarnic s dea via ideilor. Ei nu ştiu —ă ţă ceea ce ştie ultimul poet — c ideile nu primesc via a. ă ţŞi de atâtea ori îmi pare c ultimul poet ştie mai multă decât cel mai mare filozof. Filozofii au început s -mi fie indiferen i în momentulă ţ când mi-am dat seama c nu se poate face filozofie de-ăcât indiferen psihic , adic într-o independen inad-ţă ă ă ţămisibil fa de orice stare sufleteasc . Neutralitateaă ţă ă psihic este caracterul esen ial al filozofului. Kant n-aă ţ fost niciodat trist. Nu pot iubi oamenii care nu ames-ătec gândurile cu regretele. Ca şi ideile, filozofii n-auă destin. Ce comod este a fi filozof! Cum o s primim înv tura filozofilor, când ei suntă ăţă neutri fa de tot ce este şi ce nu este? Nici un filozofţă n-are nume. Oricât l-am striga, el nu ne va auzi. Şi dac ne-ar auzi, n-ar putea s ne r spund . Ce-ară ă ă ă putea s ne r spund un filozof? Este ciudat şiă ă ă inexplicabil pen-tru ce oamenii frecventeaz filozofiiă când simt nevoia consol rii. De ce s-or fi gândind laă filozofi, în nevoia cea mai tulbur toare?ă Nu exist nimic mai profund şi mai misterios decâtă nevoia consol rii. Ea nu poate fi definit teoretic, fiind-ă ăc nimic din ea nu p str m în gând, f r s fie suspin.ă ă ă ă ă ă Lumea gândurilor este o iluzie fa de lumea suspine-ţălor.Nici un filozof nu poate consola, c ci nici unul n-areă atât destin încât s în eleag un om. Şi cu toate aces-ă ţ ătea, oamenii îi caut , deoarece, printr-o am gire sus-ă ăpect , ei îşi închipuie a fi mângâia i prin cunoaştere. Aă ţ şti şi a te mângâia nu se întâlnesc nicicând. Pentru ceea ce le trebuie lor,filozofii nu ştiu nimic. O dat pen-truă totdeauna: orice filozofie este o aşteptare înşelat .ă

155

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Un poet de mare viziune (Baudelaire, Rilke,de exem-plu) afirm în dou versuri mai mult decât ună ă filozof în toat opera sa. Probitatea filozofic este pură ă ă timiditate. Încercând s demonstreze ceea ce nu seă poate demon-stra, s dovedeasc lucruri eterogeneă ă gândirii şi s fac valabil ireductibilul sau absurdul,ă ă filozofia satisface un gust mediocru al absolutului. Uneori, îmi pare c toat filozofia se reduce la legeaă ă cauzalit ii şi o mare scârb m apuc . Din moment ceăţ ă ă ă nu se poate face filozofie f r legea cauzalit ii, totulă ă ăţ îmi pare a se afla dincolo de filo-zofie. Sunt oameni care şi-au petrecut tinere ea citind nu-ţmai filozofi. De ce li se pare amintirea acestor ani un vid, pe care nu-l regret ? Fiindc nimic nu-i poate opri de laă ă consi-dera ia c filozofia este un stadiu, a c ruiţ ă ă dep şire nu înseamn , mai pu in, o stratificare. Cine nuă ă ţ învinge fi-lozofia îmi pare un învins. A r mâne întreagaă via mij-locul filozofilor este a r mâne pe veci laţă ă mijloc, a te în-funda în mediocritate ca într-un destin. Nu exist decât o singur defini ie a filozofiei: neli-ă ă ţniştea oamenilor impersonali. Este ca şi cum am pune la zid pe to i filozofii.ţ Îmi aduc aminte cu o emo ie nest pânit deţ ă ă extraor-dinarul efect ce l-au avut asupra mea cuvintele lui Georg Simmel, un filozof pe care l-am iubit infinit: „Este îngrozitor s te gândeşti ce pu in din suferin eleă ţ ţ umani-t ii au trecut ăţ în filozofia ei.’’ Este drept c le-aă scris înaintea teribilei lui mor i. Oamenii nu vor s -i deaţ ă cre-zare, ci încearc s -l scuze. Ca şi cum din parteaă ă unui filozof ar fi o indecen s spun lucrurilor peţă ă ă nume... Nu se poate reveni de la poezie, muzic şi mistic laă ă filozofie. Este evident c ele sunt mult mai mult decâtă filozofia. Un poet, un compozitor sau un mistic filozo-feaz numai în momente de oboseal , atunci când suntă ă

156

Em

il

C

io

ra

nsili i s revin înspre o condi ie minor . Ei singuri îşiţ ă ă ţ ă dau seama c nu este o mândrie a fi filozof, ei singuriă în eleg ce pu in ştie filozofia, ca s nu mai vorbim deţ ţ ă ştiin . Ce este gândirea, fa de vibra ia extatic , faţă ţă ţ ă ţă de cultul metafizic al nuan elor ce defineşte orice poe-ţzie? Şi cât de departe este filozofia de contopirea cu rea-lit i care palidific definitiv lumea ideilor în fa aăţ ă ţ muzi-cii şi a misticii! Nu exist filozofie creatoare. Filozofia nu creeaz ni-ă ămic. Vreau s spun c ea ne poate prezenta o nou lu-ă ă ăme, dar n-o naşte, n-o fecundeaz . Tot ceea ce spună filozofii este ca şi cum ar fi fost demult; nici o oper deă art n-ar fi trebuit s fie, fiindc orice oper de artă ă ă ă ă este o lume în lume şi ca atare nu-şi are ra iune în lu-ţmea noastr . Nici un sistem de filozofie nu mi-a dată sentimentul unei lumi independente de tot ce nu e ea. Este dureros, dar aşa e: pute i citi câ i filozofi ve i vrea,ţ ţ ţ nu ve i sim i niciodat c deveni i un alt om. Naturalţ ţ ă ă ţ dintre filozofi exclud pe un Nietzsche, care este mult mai mult decât un filozof. Activitatea reflexiv ă în sine n-are nici o excelenţă care s -mi inspire admira ia. ă ţ Ideile care nu oglindesc un destin, ci alte idei, n-au nici o valoare. Nu este deloc adev rat c filozofii sunt mai aproape de realit ileă ă ăţ esen iale decât ceilal i. În realitate, ei servesc numaiţ ţ aparen e şi se închin la tot ce n-a fost şi nu va fi (sin-ţ ăgurul lucru care mi-i face dragi). Mândria filozofiei a constat în a considera ideile în sine. Orgoliul acesta e aproape o ruşine. Din moment ce tot ceea ce este nu poate fi considerat în sine, a face din reflexele schematice ale aparen elor structuriţ înche-gate, cu finalitatea în sine, este o abera ie careţ nu poa-te fi iertat . Omul nu poate atinge decât ună extaz al aparen elor. Aceasta e singura realitate.ţ Poezia, muzica şi mistica servesc aceste aparen eţ supreme. Lumea în sine? O sum de aparen eă ţ

157

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

supreme, dac acest dans de umbre are o margine şiă constituie o lume. Filozofia s explice, dac poate. ă ă

— Şi pentru a avea amintiri, atâtor nop i trebuie sţ ă le împrumu i din fl c rile sufletului t u, c nici un ţ ă ă ă ăochi nu te va descoperi în noaptea ta. C ci numai cuă pre ul v zului t u vei vedea în nop i.ţ ă ă ţ Ca s - i aduci aminte de tine, multe neguri dină ţ mun i trebuie s fi urm rit, dispari ia atâtor lucruri înţ ă ă ţ cea şi revenirea lor, ca dup o moarte trec toare. Iarţă ă ă lumina ta, în multe neguri s fi fost înv luit , de multeă ă ă acoperit şi-n multe pierdut . Şi din multe s fi revenit,ă ă ă din multe neguri s fi reinviat în învior ri.ă ă Şi de pe în l imi, ceruri s fi privit şi nuan ele fiec -ă ţ ă ţ ărui cer s - i fi fost atâtea ceruri. Câte albastruri por i înă ţ ţ suflet, în farmecul câtor albastruri te-ai n ucit ceasuri,ă atâtea mângâieri inimii, dornic de cer, dar nerupt dină ă el. S fi trecut prin locuri pe unde nimeni n-a fost, caă urmele tale s fie drum. Şi via a ta s fie un drum peă ţ ă locurile neumblate ale sufletului. P rtaş multor apusuri s fi fost; cu soarele s fi sco-ă ă ăborât. În soare şi în apus s te fi r t cit. Şi cu noapteaă ă ă ta s fi acoperit soarele.ă Tulbur tor de lumin , cu bra ele-ntinse spre ea, spreă ă ţ tremurul luminii! De multe ori s fi ghicit tremurul lu-ăminii, pe care,invocându-l, s -l fi f cut mai mare. Multeă ă suspine din nop i s le fi îm-p rt şit lui. Şi s fi tremu-ţ ă ă ă ărat în lumin .ă Şi te vor înso i amintirile, de câte ori un cer, o negu-ţr , un apus sau cine ştie ce str lucire sau nestr lucireă ă ă ai iubit, ca şi cum ele i-ar fi tr it via a ta.ţ ă ţ

— Aşa în eleg un suflet mare: nu el d , un sens per-ţ ăsonal lumii, ci lumea tinde spre el, ca înspre centrul ei. Este ca şi curn apele, mun ii, oamenii ar evolua într-oţ

158

Em

il

C

io

ra

nconvergen spre el. Ochiul lui este oglinda întinderilor;ţă auzul s u, inta final a tuturor sonorit ilor; inima sa,ă ţ ă ăţ refugiul tuturor sim urilor şi al presim irilor lumii. Acelţ ţ om odat bolnav, mediul se îmboln veşte din frica deă ă contrast, din teama inferiorit ii prin s n tate.Vibra iileăţ ă ă ţ unui suflet mare tulbur toate singur t ile din jurul lui.ă ă ăţ Sau, un astfel de suflet nu poate exista decât din teama de singur tate a celorlal i. A avea un stil interioră ţ înseamn a- i fi întreag lumea interioar ; întreaga lu-ă ţ ă ăme, un flux. Neputându-se naşte în tine, este ca şi cum ar dori s moar în tine. Dup tine, s nu mai poată ă ă ă ă muri nimic! Atâta via s fi dat lumii, încât ea s sfâr-ţă ă ăşeasc în tine, cu tine!ă Aşa de mult s te r zboieşti în fiin , încât s nuă ă ţă ă po i concepe c dup tine ar mai fi ceva. Acestaţ ă ă trebuie s fie sentimentul, dac nu convingerea,ă ă oric rui om cu dimensiunile sufletului în cele ale lumii.ă Dac acel om ar avea şi convingerea, atunci nu s-ară putea şti dac e Dumnezeu sau nebun. Sufletele umileă şi umilite n-au acest sentiment, c ci ele, mai multă decât toate celelalte, se simt şi se recunosc creaturi, nu le e ruşine de a fi creaturi. În antropologie se va deschide un nou capitol numai când sentimentul creatural va fi o eviden inad-misibil , când omul nuţă ă se va mai admite pe el însuşi.

— Când m gândesc ce pu in am de înv at de laă ţ ăţ marii filozofi! Niciodat n-am avut nevoie de Kant, deă Descartes sau de Aristot, care n-au gândit decât pentru orele noastre sigure, pentru îndoielile noastre permise. Dar m-am oprit la Iov cu pietatea unui str nepot. ă

— A i v zut pe acei oameni r puşi de boal ? Învinşiţ ă ă ă îndobitoci i resemnare vulgar , cu spaima dilatându-leţ ă fa a şi cu mirarea animalic în ochi, aten i la neantulţ ă ţ lor, sunt dezgust tori în dorin a lor de a tr i, care n-aă ţ ă

159

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

fost totuşi atât de mare încât s -şi maschezeă falimentuI şi s -şi ilumineze pierderea. Boala este oă înfund tur ce trebuie transformat în etap . Şi to iă ă ă ă ţ acei care n-au f cut acest salt paradoxal r mân cuă ă expresia cretin şi s lbatic , speria i de dimensiunileă ă ă ţ nimicului lor. Acele tr s turi chinuite şi adâncite,ă ă pustiind ca prezen a ime-diat şi fatal a uneiţ ă ă pr p stii, acele tr s turi în fa a c rora trebuia s te daiă ă ă ă ţ ă ă înapoi, s închizi ochii sau s le evi i în concentrareaă ă ţ unei amintiri! Şi când m gândesc la atâtea şi atâteaă lucruri triste, la atâtea spaime subite în nop i şi laţ atâtea sfâşieri epuizante, nimic nu-mi pa-re mai demn de uitat, nimic n-aş vrea s îndep rtez în nu ştiu ceă ă col ferecat al memoriei, ca t cerile în s lile deţ ă ă aşteptare ale medicilor. Acea t cere în care pacien ii îşiă ţ arunc priviri de ur , sim ind fiecare în cel lalt, înă ă ţ ă ceilal i, indiscre i care ştiu ce e cu el şi care ar vrea sţ ţ ă ştie mai mult, pentru a avea, în gradul de iremediabil al respectivului, o consolare sau o mâhnire. Şi ura creşte cu atât mai mult, cu cât sunt solidari printr-o soart pe care n-au dorit-o şi n-au aşteptat-o. T cereaă ă se m reşte şi devine mai ap s toare cu atât mai mult,ă ă ă cu cât fieca-re ar avea mult de povestit, infinit de povestit. C ni-meni nu rupe t cerea, este din frica deă ă a nu fi cel mai condamnat, din frica de a nu satisface orgoliul vecinu-lui, de a nu se sim i cel mai pierdutţ între pierdu i. În t cerea acestor s li de aşteptare,ţ ă ă acelaşi destin îi sepa-r pe oameni cu ireductibilulă speciilor, fiindc în ele oamenii ştiu unii de al iiă ţ esen ialul, f r atenuarea nu-melui, a profesiei, aţ ă ă vârstei. Si când m gândesc la i-nuta voit sau nevoită ţ reflexiv , la frun ile gânditoare, sub care se macină ţ ă spovedania bolii, spus , de nesfâr-şite ori spus ,ă ă crezut unic , atunci îmi trece pe dina-intea ochilor,ă ă prin nervi şi prin sânge, înc lcând amin-tirile şiă gândurile, un convoi de fe e crispate, o sumţ ă

160

Em

il

C

io

ra

ndeconcertant de riduri, voind s se îngroape în mine,ă ă s -mi sape trupul, pentru a se aşeza ca leag ne aleă ă unui infinit amar. Şi mi-e scârb de acest convoi de ri-ăduri, de aerul lor saltimbanc, grotesc şi funebru, de apropierea lor inoportun , şi mi-e scârb de neputin aă ă ţ mea de a însenina o singur fa , de a sta singur în fa-ă ţăa tot atâtor oameni singuri, m cina i de boal , învinşiţ ă ţ ă

de ea şi doborâ i de lumea în care i-a introdus boala.ţ C ci boala este o revela ie prea mare pentru atâ i şiă ţ ţ atâ i oameni, care au aşteptat prea pu in de la via caţ ţ ţă din boal s în eleag şi altceva decât o catastrof .ă ă ţ ă ă Aşa de pu ini oameni merit s fie bolnavi, încât esteţ ă ă un nonsens absolut s sufere atâ i. Pentru boal ,ă ţ ă trebuie s fii preg tit ca pentru via . Ira ionalul eiă ă ţă ţ consist în a ne surprinde când nu ne-am f cută ă educa ia, când nu suntem destul de cop i pentru a fiţ ţ mari în boal .ă Spaima animalic a atâtor fiin e bolnave rezult dină ţ ă faptul c ele interpreteaz boala ca un mister al mate-ă ăriei şi numai al ei, când în realitate noi suferim în ma-terie cu sufletul; cu sufletul c ruia-i va supravie uiă ţ materia. Un om bolnav este superior unuia s n tos; dar oriceă ă om s n tos se simte superior unuia bolnav. De când eă ă lumea, un om s n tos simte boala altuia ca o flatare.ă ă Este un fel de garan ie secret pe care i-o d natura deţ ă ă care e mândru f r s spun . Cele mai ordinare senti-ă ă ă ămente se nasc din contactul oamenilor bolnavi cu cei s n toşi. A face psihologia acestor rela ii ar însemna aă ă ţ scrie justificarea definitiv a dezgustului, a mareluiă dezgust. — Oare cum s-a putut ca dup Iov s mai existeă ă disperare; dup Alexandru, fapt , dup Platon, gândire,ă ă ă dup Cristos, oameni?ă Noi to i n-am f cut decât s ad -ţ ă ă ăug m ă şi s facem istoria inutil .ă ă

161

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

Numai f când abstrac ie de istorie ne mai putemă ţ am gi; dar istoria ne va dezam gi f când abstrac ie deă ă ă ţ noi. — Trebuie s ne fie scârb de to i oamenii careă ă ţ iubesc trecutul. Aceştia nu pot avea un destin fiindc ,ă b tând urmele înaintaşilor, vor trebui s se oprească ă ă odat la ă urma urmelor. Şi în fa a lui Dumnezeu nu vorţ mai avea curajul nici celui mai mic orgoliu. Avem predecesori prea mari pentru a ne mai putea uita înapoi. Şi chiar cu ochii închişi, este imposibil s , nu teă împiedici de marele nostru Predecesor. Orice om care iubeşte pân la ultima consecină ţă trecutul trebuie s fac teologie. De-aceea oameniiă ă profund religioşi sunt reac ionari. Ei nu pot iubi peţ Dumnezeu decât cu fa a întoars , el fiind iremediabilţ ă înapoia noastr . Dac pe Dumnezeu l-am fi închipuit caă ă o încoronare final a istoriei, ca suprema rotunjire aă viitorului, n-ar fi fost om care s nu cread în el, careă ă s nu-l aştepte. ă Aşa, el s-a consumat; dac nu ă în sine, în noi.

— Acea dilatare a aerului, a celei mai mici p rticeleă de aer... Este ca şi cum fiecare atom s-ar umfla ca un balon, s-ar dilata în dimensiuni fantastice şi n-ai aştep-ta decât s plesneasc , s explodeze cu to i şi cu tine.ă ă ă ţ O tensiune se comunic şi se întinde ca un explozibilă aerian, o vibra ie se concentreaz în p r i de aer, seţ ă ă ţ ra-mific şi se împreun pe întreaga suprafa . Se vaă ă ţă în-tâmpla ceva? Ce po i aştepta? Tu ştii c nu se poateţ ă întâmpla decât ceva esen ial, c nu i se poateţ ă ţ întâmpla nimic, decât totul; o revela ie, în cazul cel maiţ bun. Te apuc vertijuri? Se dilat celulele creierului t uă ă ă pe m -sura aerului, se-ntinde în tine nespusul acesteiă neli-nişti aeriene? Sau se revolt tot ce n-are leag n înă ă spa- iu, tot ceea ce în tine n-are ţ loc? Zâmbete care n-au fost pentru nimeni şi nic ieri; gânduri f r aderen e,ă ă ă ţ

162

Em

il

C

io

ra

nemo ii vane, nop i închipuite de dragoste; taineţ ţ îngropate în a-mintiri f r imagini,tot ce-ai tr it f r să ă ă ă ă ă ştii şi f r voie îşi strig inutilitatea sau vrea s -şiă ă ă ă salveze superfluul? Sau este spaima, acea spaim ce se-ncuib în ultimulă ă atom şi-l dilat pe m sura inexplicabilului ei, spaimaă ă care circul ca un fluid subtil de la tine spre vibra iileă ţ aerului şi-şi exercit expansiunea ei irezistibil , con-ă ătagiunea ei alarmant , farmecul ei distructiv?ă — Spaima face spa iul aerian şi vibrant. ţ De aceea nu cunoaşte ea nici o limit şi nici o rezisten . Nu a iă ţă ţ remarcat absen a spa iului în pictura lui Goya?ţ ţ

— Istoria a rezolvat multe conflicte dintre oameni; ea n-a rezolvat îns nici un conflict dintre om şi lume.ă Dac utopiile sunt conceptibile în via a oamenilor, eleă ţ sunt inadmisibile în via a ţ omului. Ar putea exista o ar-monie final a omului cu el însuşi. Istoria nu e sânul luiă Avram.

— Şi m gândesc c din începuturi şi pân ast zi n-ă ă ă ăa existat un singur gând vesel…

— Donchişotism: a crede c se mai poate face cevaă şi c am putea fi consola i de am giri.ă ţ ă

— Detaşarea: a putea vorbi de lucruri dureroase ca de eviden e, senin ţ şi f r patos. ă ă Poate c oriceă detaşare este o terapeutic şi ca atare, o nesinceritate.ă

— În elepciunea: a te realiza neutru ţ în via şiţă moarte.

163

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Sunt chinuit de a nu fi f cut decât afirma ii evi-ă ţdente şi valabile despre via ; de a nu-i fi f cut nici unţă ă imn. — Şi când m gândesc la toate adev rurile ce voră ă veni dup mine, şi când m gândesc c n-am pierdut ă ă ănimic... Atâtea adev ruri nu ne-au spus nimic şi n-auă avut cui spune, c a mai crede în ele este mai mult oă minciun decât o eroare. Dar oare am tr it cu adev -ă ă ăruri şi erori? N-am fost al meu însumi decât dincolo de adev r şi eroare, la intersec ia c rora se afl acest p -ă ţ ă ă ământ, condamnat la adev ruri zadarnice şi la eroriă mediocre.

— Acea revela ie subit a tot ceea ce n-am tr it, aţ ă ă tot ceea ce poate nu voi tr i niciodat ! În elege cinevaă ă ţ setea nebun de a tr i, care zguduie uneori corpul pâ-ă ăn la strig t sau îl în buş de prea mult clocot nem r-ă ă ă ă ăturisit? În topirea tremurând a întregii fiin e un regretă ţ se ridic şi sugrum orice respira ie, ar tându-ne cuă ă ţ ă iu eala tr snetului toat lumea dorin elor, ce am aco-ţ ă ă ţperit-o cu gândul. Un tremur senzual d un con inută ţ arz tor acestei revela ii, iar jur minte şi blesteme, oă ţ ă amploare de destin. Oare nu se va putea, într-un exces suprauman şi într-o ardoare titanic , s epuiz m via aă ă ă ţ şi s ne epuiz m? Ah! cum vom r sturna odat într-ună ă ă ă universal fior acest univers!

— Cunoaşte i invazia nest pânit a unei for e nebu-ţ ă ă ţne, în care arbori, mun i, m ri par simple capricii? Oţ ă nelinişte agresiv , de durata efemer a unei scântei,ă ă învinge rezisten a tuturor formelor materiei şi întreceţ afirmarea oric rei energii. Nu exist atunci arbore, nuă ă exist p duri pe care nu le-ai putea dezr d cina; mun-ă ă ă ăi, s nu-i r storni; m ri, s nu le linişteşti sau s leţ ă ă ă ă ă

seci. Şi nu exist mişcare s nu devin stânc şi stân-ă ă ă ă

164

Em

il

C

io

ra

nc s nu devin fluviu. Întreg materialul de imposibi-ă ă ălit i al lumii se converteşte în past , în aceast forăţ ă ă ţă nebun şi neverificabil . Rezisten a materiei se anu-ă ă ţleaz în calit ile visului şi for a aceea pare un simpluă ăţ ţ vis. O memorie divin ar mai putea-o reaminti. Atunciă când pune st pânire pe suflet şi pe corp, nu mai suntă eu însumi, ca s-o pot în elege; iar dup aceea, ţ ă îmi pare şi mai neîn eleas . ţ ă Ar putea exista un tr snet divin, înă care o fiin suprem sau energia lumii ne descoperţă ă ă într-o clipit o stare permanent de absolut. ă ă Sau ar pu-tea fi concentrarea a tot ce nu e lege şi nu încape în le-ge, reac ia neaşteptat şi prevestitoare a haosului?ţ ă Sau slabiciunea lui Dumnezeu, concesii de frica detron rii... ă — De-ar trebui s aleg, din atâtea şi atâtea fiin eă ţ concrescute cu nefericirea, pe cea mai drag inimii, m-ăaş opri f r rezerv la femeile nefericite în dragoste şiă ă ă care au dat expresie nefericirii. Decep ia în dragosteţ are la aceste femei un patetic rar şi con inut, un misterţ dulce, un nedefinit savuros, Sappho, Gaspara Stampa, Julie de Lespinasse evoc o lume aparte, de melancoliiă şi decep ii, un univers de sfâşieri feminine, de inimi ne-ţconsolate. Şi dac aş încerca s definesc farmecul unică ă al nefericirilor, atunci n-aş putea trece peste delicate ea care voaleaz atât de ciudat aceastţ ă ă nefericire. Un b r-bat p r sit sau înşelat în dragosteă ă ă ofer o imagine mai pu in dureroas şi în tot cazul maiă ţ ă pu in ciudat , fiind-c posibilitatea b rbatului de a fiţ ă ă ă fericit ine de el în-suşi, de b rb ia lui, în nici un cazţ ă ăţ de valori comple-mentare ei. Fie el chiar poet, condi iaţ masculin îl obli-g s p streze o distan deă ă ă ă ţă nefericirea lui şi de iubita care ar fi trebuit s -lă iubeasc . În tot cazul, el are con-solarea dispre uluiă ţ natural al b rbatului pentru femeie. Este inestetic şiă ă laş decep ia b rbatului;de aceea, to i marii neferici iă ţ ă ţ ţ în dragoste au scos din decep ia lor ra i-uni deţ ţ

165

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

superioritate, de mândrie,ca şi cum faptul de a fi fost p r si i sau de a nu li se fi r spuns dragostei le-ar fiă ă ţ ă flatat orgoliul. ine de esen a b rbatului de a fi fericitŢ ţ ă sau nefericit în mod imanent; propria lor condi ie esteţ definit mai pu in de relativitatea sexelor decât a fe-ă ţmeii. Se poate vorbi despre b rbată , când n-ar fi fost şi n-ar fi nici o femeie: acelaşi caz nu e valabil pentru femeie. F r b rbat, femeia este o contradic ie în sine.ă ă ă ţ Este problematic dac o decep ie în dragoste adân-ă ţceşte prea mult un b rbat; dar este de o covârşitoareă eviden transformarea consecutiv unei decep ii deţă ă ţ aceast natur , la femei. Atunci, farmecului senzual,ă ă privirii indirecte, dar interesate, alurii cuceritoare, m -ărit de impertinen ele involuntare ale instinctului, li seă ţ substituie o paloare reflexiv , priviri detaşate, oă gravita-te inaccesibil şi un indefinit în inut , ună ţ ă indefinit por-nit din contrarierea şi triste ea sim urilor,ţ ţ din interiori-zarea senzualit ii. O decep ie în dragosteăţ ţ apropie pe femeie mai mult de sfin enie decât nu ştiuţ câte înfrân-geri şi salturi peste înfrângeri ale b rbatului.ă Între o femeie mediocr şi un b rbat mediocru, fe-ă ămeia este sufleteşte superioar . Între o femeie superi-ăoar şi un b rbat superior, b rbatul este infinit maiă ă ă nuan at, mai profund şi mai diferen iat.ţ ţ Un b rbat mediocru este totdeauna neutru, lipsit deă accent personal, de reac ii specifice, pe când o femeie,ţ oricât de inferioar ar fi ea, îşi scoate din deficien eleă ţ sexului reac ii interesante, un joc f r semnifica ieţ ă ă ţ inte-rioar , dar extrem de diferen iat exterior.ă ţ Tuturor femeilor inzestrate, nefericirea în dragoste le-a fost o zestre divin . ă Dup o astfel de transformare,ă ele au devenit incomensurabile celorlalte. O renun areţ gra ioas şi o pasiune ce s-ar nutri din focul imaginar alţ ă stelelor le scuteşte de impreca iile fatale p r sirii.ţ ă ă Toate aceste femei abandonate au folosit versul sau

166

Em

il

C

io

ra

nscrisoarea pentru a se consola în celelalte iubiri, ale iu-bi ilor lor. Mariana Alcoforado sau Julie de Lespinasseţ îşi doreau moartea pentru ca prezen a lor s nu fie oţ ă remuşcare aman ilor lor nestatornici. Astfel de genero-ţzit i patologice se nasc în sufletele în lichidare. Şi înăţ lichidare este orice suflet care, f cându-şi din pasiuneă un destin, nu se poate împlini în pasiune. Sufletele arz toare ale acestor femei au fostă predes-tinate decep iei, fiindc pu ini sunt b rba iiţ ă ţ ă ţ care ar pu-tea ajunge la o febr atât de mistuitoare. Ună b rbat nu se epuizeaz în iubire; ceea ce e esen ială ă ţ trece, numai, prin iubire. Esen ialulţ dep şeşte undevaă lumea senti-mentelor şi a pasiunilor. Numai femeile au o concep ie catastrofic a iubirii.ţ ă O iubire care întrece infinit în intensitate exigen eIeţ şi finalit ile biologice predestineaz la nefericire maiăţ ă mult decât o boal . A fi ă aleasa pasiunii este pentru fe-meie un dezastru, pe care nu-l întrez reşte clar, dină cauza acelor sfâşieri ce la început sunt extaze. Fa deţă nivelul unei asemenea pasiuni, orice realizare este o decep ie şi o compromitere a iubirii. To i marii amore-ţ ţza i au vorbit de moarte, nu fiindc iubirea ar fi înrudi-ţ ăt cu moartea, ci din cauz c m rginirea vie ii nu poa-ă ă ă ă ţte prezenta negativ infinitul mor ii. O mare iubire sfâr-ţşeşte în extazul mor ii fiindc , de prea mult extaz, aţ ă sfârşit via a. Extazul e coroziv şi distrug tor, fiindcţ ă ă afecteaz centruI a tot ce este; el e supremaă indiscre ie din iubire. Dup el, nu mai poate fi nimic,ţ ă fiindc el sfârşeşte totul. Extazul sfârşeşte şiă nesfârşitul mor ii. Iubirea mistic este cel mai zdrobitorţ ă exemplu. De ce elanurilor mistice le succed ună sentiment penibil de neant, o ariditate a conştiin ei?ţ Indiscre iile ultime ale extazului, imposibilitatea caţ extazului s -i mai succea-d ceva în afar de nebunie.ă ă ă Nu este la Sfânta Tereza, patroana Spaniei şi a mea, o decep ie divin în dragoste sau o decep ie înţ ă ţ

167

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

dragos-tea divin ? Nu ni se pare uneori, ă în iubirea mistic a Sfintei Tereza, cerul prea mic şi infinitulă accesibil? Si mi se pare uneori c aceast Sfânt , careă ă ă las ă în urm pe to i sfin ii, a devastat cerurile... ă ţ ţ Renun area, în sufletul unei femei, este cu totul altaţ decât la b rba i. Înfrângerile inimii sunt pentru un b r-ă ţ ăbat prilejuri de medita ie; ţ în femeie, ele îi infrâng exis-ten a,ţ încât orice femeie pe inima ei piere. Ilogicul feminin este „logica inimii’’. Dup cealalt logic (a ra iunii, aă ă ă ţ bunului-sim , a b rba ilor mediocri), o decep ie în dra-ţ ă ţ ţgoste poate s ă însemne o renun are la dragoste; dupţ ă logica inimii, o decep ie ţ în dragoste, o mare decep ieţ dragoste este o renun are la lume. ţ Pe plan sentimental, femeile trag mai repede ultimele concluzii decât b rba- ii. Nefericitele în dragoste de careă ţ vorbesc au tr it via a la o tensiune care compromiteă ţ nivelul medita iilor şi al gândirii. Este de o mie de oriţ mai uşor s - i meditezi şi s - i gândeşti o nefericire,ă ţ ă ţ decât s-o tr ieşti cu toate ris-curile ei. Înc o dat ,ă ă ă gânditorii nu pot fi salva i. ţ

— Dac pân şi Buddha a g sit un subterfugiu pen-ă ă ătru a justifica starea de nesinucidere, atunci nu trebuie s se mai fac pe aceast chestiune nim nui nici o obi-ă ă ă ăec ie. Este chiar de mirat cum de la Buddha şi pân as-ţ ăt zi problema sinuciderii n-a fost declarat ă ă chestiune închisă. Ce e drept, gandirea oficial n-a deschis-o nici-ăodat ; dar acei câ iva poe i şi unu-doi filozofi de ce auă ţ ţ mai discutat-o sau amintit-o? Şi acei sinucigaşi f ră ă num r şi f r nume, cum de-au îndr znit s fac deă ă ă ă ă ă ruşine numele celui mai mare în elept?ţ

— Nici un om n-ar trebui s p seasc în via înain-ă ă ă ţăte de a avea sentimentul unei for e infinite. Prin aceas-ţta, nu în eleg nici for a fizic şi nici afirmarea brutal ,ţ ţ ă ă direct , ci o acumulare de energie l untric , în fa a c -ă ă ă ţ ă

168

Em

il

C

io

ra

nreia s p leasc toate for ele fizice organizate sauă ă ă ţ neor-ganizate. Fiecare moment din via ar trebuiţă folosit ca prilej al unei asemenea acumul ri. În oriceă înfrângere şi dup orice înfrângere, trebuie luat oă ă atitudine de fixi-tate încordat , cu ochi agresivi şiă sfid tori, mâini adu-nate pân la crispare, cu sângeleă ă într-un vulcanism calculat. Orice înfrângere trebuie utilizat ca o verifica-re a for ei şi a dispre ului. Ară ţ ţ trebui fixate regulile şi exerci iile necesare pentruţ cultivarea unei încrederi ab-solute în sine, pentru învingerea şi în buşirea oric rei îndoieli. Scepticismulă ă nu poate fi dep şit decât printr-o gimnastic al c reiă ă ă ritm ar izvorî direct din iluziile şi dilat rileă megalomaniei. Orice fel de ritm este o arm împotrivaă scepticismului,a disper rii şi a pesimismului. Ritmul, caă reac ie voit , ar trebui s nu lipseasc nici-odat înţ ă ă ă ă tratamentul bolilor f r leac, din care fac în primul rândă ă parte scepticismul, disperarea şi pesimis-mul. Respira iei s i se dea o gravitate ampl şi concen-ţ ă ătrat , ca şi cum intervalele ei ar fixa intervale cosmice;ă nervii, arcuri încordate pân la plesnire; tuturor orga-ănelor s le creasc activitatea la m sura niveluluiă ă ă gene-ral; ceea ce numim spirit s vibreze şi în ultimaă celul , iar sufletul s fi dat de mult c rnii t ria pierdută ă ă ă ă în somnul materiei. Zilnic câteva minute de astfel de exerci ii dezvoltţ ă un sentiment de for infinit şi acumuleaz o energieţă ă ă inte-rioar , prin care ne putem ridica deasupraă punctelor sc zute ale vitalit ii. Încordarea fantastică ăţ ă la care ne supunem organismul dizolv spiritul în corpă şi ridic depresiunea organic la un nivel pe careă ă corpul nu l-ar putea atinge prin sine însuşi. În această confuzie, omul este mai unitar şi mai centrat decât în armonia superfi-cial de care se bucur înă ă iresponsabilitatea s n t ii. To i oamenii s n toşi suntă ă ăţ ţ ă ă

169

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

iresponsabili, fiindc n-au întreb rile bolii, la care să ă ă r spund în fiecare clip .ă ă ă

— Dac m-aş fi ocupat cu istoria, de mult aş fi murită de triste e. ţ Este îngrozitor s - i dai seama cât s-a cheltuit înă ţ fapte şi ce mic pre au ele. O fapt în ea îns şi este to-ţ ă ătul, este un absolut; în gândul nostru, un nimic, o în-chipuire. Iar în fapt , gândul este reflexul nimicului,ă umbra închipuirii.

— S auzi de retragerea subit a cuiva, dar nu deă ă lenta lui decaden . Oameni care întrerup deodatţă ă acti-vitatea în plin succes şi, f r s lase scrisori,ă ă ă pleac undeva, spre a nu mai continua nimic, spre aă începe în sfârşitul lor ceva neauzit, neb nuit, tari şiă mândri într-o catastrof . Sunt numai câteva mariă pr buşiri care vorbesc de viitorul genului uman. Aceiă oameni care au v zut o alt lume, atunci când au avută ă totul de câştigat în aceasta! Voin a de a face cevaţ definitiv, independent de timp, de tine, de orice categorie, dincolo de în elege-re, de mişcare şi cumvaţ dincolo de veşnicie! Dac s-ar putea împietri un fulger,ă s r mân nestr mutat o co-loan de foc, cu temeliaă ă ă ă ă ă în cer! S avem o prob f r de seam n a unei rela iiă ă ă ă ă ţ de atâtea ori dorit , dar niciodat împlinit , s ştim şiă ă ă ă noi odat c nu mai st m ă ă ă jos, c -şi are şi p mântulă ă în l imile lui!ă ţ Sau s devin odat lumina grea, s-o pip im, s neă ă ă ă ă mângâie rezisten a ei, s-o sim im în carne,ca s ştimţ ţ ă c şi carnea ar putea veni de undeva de sus! C ciă ă vrem, împotriva tuturor probelor şi eviden elor, s ştimţ ă dac nu exist pentru noi şi o alt condi ie, dac soartaă ă ă ţ ă nu e o înşel ciune şi dac , n-am putea s ne urc m peă ă ă ă o scar a condi iilor, pe treptele altor sor i, în alteă ţ ţ forme de destin, în alt destin.

170

Em

il

C

io

ra

n Viziunea interioar a imposibilului este o realitateă atât de v dit şi de zdrobitoare, c ea descoper totă ă ă ă atâ-tea lumi posibile pe cât noi am vrea s fim al ii, înă ţ alte condi ii şi în alte sor i.ţ ţ Şi eu simt cum se încep lumile, cum renasc cu firea şi cum mor în toate!

— Pe regretul de a nu fi Dumnezeu a c zut Adam. Şiă dac nu este adev rat c p catele noastre deriv dină ă ă ă ă p catul originar, pare evident c toate regretele pleacă ă ă din acel regret. — C utarea gloriei izvor şte din frica de a muri sin-ă ăgur, din dorin a de a te distruge în public. Numai ceiţ ferici i în glorie au degradat-o în vanitate absurd . Nuţ ă sunt gelos decât pe o form de glorie; s fi fost celebruă ă în ochii înaintaşilor, dar nu ai contemporanilor sau ai posterit ii. Nimic nu m poate mângâia c Isus n-aăţ ă ă auzit de mine. — Sunt clipe când îmi vine s îmbr işez p mântulă ăţ ă şi ultimei viet i s -i ar t recunoştin . Cine ştie ce colăţ ă ă ţă ţ uitat al sufletului inspir astfel de dorin e, care nu ro-ă ţdesc în gânduri!

VII

Oare se poate ca atâtea triste i f r nume s fi dis-ţ ă ă ăp rut f r urm , ca aburii, ca praful şi ca fumul? Oareă ă ă ă

171

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

nu s-au n scut oameni care s dea de urma atâtor şiă ă atâtor triste i apuse, s dea expresie şi s r scumpereţ ă ă ă amarul infinit al existen elor anonime? S-ar putea sţ ă existe astfel de oameni, din moment ce sunt atâtea tris-te i. — Oare s nu fie nimeni care s adune în sineţ ă ă t -cerea atâtor locuri din mun i, care s fie scafandruă ţ ă în sutele şi miile de ani ale acestor t ceri, acumulate şiă crescute pân la a deveni materie, nimeni care s pi-ă ăp ie pulsul acelor t ceri şi s le sf râme jugul milenar,ă ă ă ă nimeni care s -şi ia r spunderea pentru tot ce n-aă ă vorbit înc ?ă Trebuie s fie cineva care s rup t cerile naturii caă ă ă ă s le îngroape în el.ă Oare au tr it fiin e care s se fi împlinit în posibili-ă ţ ăt ile lor şi ale vie ii în aşa m sur , ca s fi r zbunatăţ ţ ă ă ă ă dorin ele neîmplinite ale atâtor? Fost-au fiin e care n-ţ ţau îngropat nici un regret şi nici un vis, precum au fost nenum rate care şi-au îngropat nemângâieri, maiă repe-de decât bra e, ochi sau zâmbet?ţ Şi atâtor suflete, şi atâtor trupuri lipsite de conso-larea nop ilor de dragoste, câ i vor opune o lips de de-ţ ţ ăcep ie în iubire sau câ i vor putea învinge regretul înţ ţ amintirea dragostei? Trebuie s fi fost cineva care, prin iubire, s nu fiă ă cunoscut regrete şi nevoia de consolare n scut dină ă ele. Şi oare se poate ca întreaga cultur s se bazeze peă ă probleme false? Atâtea veacuri în urm , şi se mai vor-ăbeşte de fericire, atâtea conflicte, şi se mai discut deă individ-societate, atâtea înfund turi ale istoriei, şi seă crede în progres, în valori şi atâtea eviden e ale uneiţ drame irezolvabile, înv luite şi falsificate în teorii şiă cre-din e? C oamenii cred în cultur , nu e de mirat,ţ ă ă dar e de mirat c sunt mândri de eaă Şi oare nu se va g si nimeni care s spun astfelă ă ă de lucruri f r dispre şi s fi dep şit cultura în aşaă ă ţ ă ă

172

Em

il

C

io

ra

nm su-r , încât s -i fie egal destinul ei? Nu se va g siă ă ă ă oare ni-meni în stare s fac un bilan valabil,s ştimă ă ţ ă odat to i cum st m, dac mai poate fi salvat ceva sauă ţ ă ă dac sun-tem în prag, în început? C ci este natural să ă ă nu mai accept m a fi h r ui i de teama atâtor rezultateă ă ţ ţ impro-babile. Trebuie s existe cineva care s ne arate ă ă unde am ajuns cu cultura, dar, mai cu seam , unde am ajuns ă în ea. C ci dac putem tr i f r s ştim unde suntem, nuă ă ă ă ă ă putem muri f r s ştim unde am fost.ă ă ă

— Orice sfâşiere ne poart la marginile eului, la ca-ăp tul nostru. ă C ci orice sfâşiere se naşte dintr-o sfâr-ăşeal , în care ne uit m la noi ca pentru a ne aduna ul-ă ătima oar .ă Cine ar mai avea curajul s vorbeasc în sfâşiereă ă despre „personalitate’’, „caracter’’ şi alte eviden e aleţ culturii? Dar este o laşitate a nu vorbi despre triste e,ţ nimicnicie şi alte eviden e ale vie ii.ţ ţ Despre eviden ele din urm , ce-au spus filozofii?ţ ă Nici cât un acord din simfonia neîmplinit a luiă Schubert. — Oare de ce omul se teme atât de mult de viitor, când trecutul justific o team şi mai mare? Atâtea şi ă ăatâtea milioane de ani în care universul s-a dispensat de noi nu provoac o senza ie de vid şi de neîn elesă ţ ţ mai zguduitoare decât aceea a dispari iei proprii? De laţ ne-începutul neantului şi pân la întâiul om,conştiin aă ţ n-a fost sim it ca un gol şi astfel, nici omul ca oţ ă necesi-tate. Absolut nimic n-a preg tit apari ia omului.ă ţ Uni-versul ar fi putut s dispar f r s fi ştiut ceva deă ă ă ă ă el însuşi. Omul a ap rut ă prea târziu. În sine, acesta nu e un fapt atât de grav. Pentru iluziile la care în mod natural avem dreptul, este îns o catastrof . Şi catastrofa ar fiă ă

173

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

putut fi numit dezam gire dac , pân la apari ia omu-ă ă ă ă ţlui, anteceden e ar fi preg tit aceast apari ie. Omulţ ă ă ţ nu este natur şi nu se simte ca atare. Nici unul dintreă noi n-are tradi ie în natur ; ne-am n scut prea recent.ţ ă ă N-avem nici o leg tur cu tot ce a fost.ă ă Omul nu se poate dispensa de nimic; omul se poate dispensa de tot. Contradic ia se va rezolva când el seţ va dispensa de sine însuşi. — Vreau s mor, numai fiindc nu sunt nemuritor.ă ă Şi dac mi s-ar oferi, printr-o excep ie absolut , nemu-ă ţ ărirea, n-aş primi-o, fiindc veşnicia ce mi-ar sta în faă ţă nu m-ar putea mângâia de absen a celei ce m-a pre-ţcedat. Nemurirea creştin nu satisface o sete infinită ă de existen . Toate religiile n-au f cut decât sţă ă ă astâmpere o sete ale c rei dimensiuni suntă comparabile doar di-mensiunilor existen ei. Dostoievskiţ are dreptate: dac nu exist nemurire, totul e permis.ă ă Dar cum aceast nemurire nu m exclude mai pu ină ă ţ din tot ce m-a pre-cedat, existen a nemuririi limitateţ permite şi ea tot, ca orice teorie a muririi.

În eleg foarte bine c oamenii nu mai pot crede înţ ă nemurire, dar nu în eleg cum de-au putut-o abandonaţ aşa de uşor. Nemurirea trebuia f cut un ă ă tabu pentru ra iune, iar „to i oamenii sunt muritori’’, interzis caţ ţ ă premis de silogism. Este o aşa de mare sete de exis-ăten în nemurire, încât sunt infinit mai aproape de pe-ţăsimism acei care nu cred în ea, decât acei care ar crede. Nemurirea este suprema afirmare a vie ii. Cţ ă gândurile n-au f cut vie ii concesia nemuririi, leă ţ compromite pe veci. Iar şi nu în eleg, cum de-auă ţ disp rut de pe supra-fa a p mântului popoarele careă ţ ă au crezut în nemurire. Gândul nemuririi ar trebui s fieă atât de vitalizant,încât din el s r sar un extază ă ă continuu, care s înfrâng , la rândul s u, fatalit ileă ă ă ăţ

174

Em

il

C

io

ra

nbiologiei. Creştinismul a conce-put c nu se poateă deveni etern decât prin moarte. Astfel, în creştinism nemurirea a fost interpretat nega-tiv. În loc ca dină nemurire s fi f cut un resort al vie ii, creştinismul aă ă ţ îngustat via a aceasta şi a r pit nemuri-rii oriceţ ă verificare direct . În creştinism, omul nu se ă naşte nemuritor, ci moare nemuritor. Numai în ultima suflare începe a fi. Singurul prilej de a deveni nemuri-tor este moartea. Aici consist — dup existen a lui Isus ală ă ţ doilea indescifrabil al creştinismului. Creştinii au ratat nemurirea. A nu muri creştin sau despre o alt nemurire...ă

— Nu exist , în fond, decât muzic religioas . Înă ă ă sensul ei ultim, muzica nu poate fi un organ de expre-sie al acestei lumi. Şi tot aşa: nu exist , în fond, decâtă muzic trist . Bucuriile nu-şi m rturisesc niciodată ă ă ă ultimul cuvânt. Ce-ar avea atunci s spun în glas şi înă ă tonuri?

— Dac Dumnezeu ar fi f cut lumea noastr atât deă ă ă perfect pe cât Bach lumea de divin ! ă ă — De s-ar fi n scut omul nemuritor, ce form ar fiă ă luat dorin a de moarte? S-ar fi vorbit atunci de frica deţ a nu muri. Şi moartea n-ar fi fost mai pu in o oroare.ţ — Cum de nu eşti gelos, Doamne, pe fl c rile mis-ă ătuitoare din om, pe tremurul din focul creaturii tale, pe halucina iile umbrelor tale terestre? De ce nu i-e fricţ ţ ă de izbânda temerilor creaturale, de imperiul n scut peă ruinele p catului nostru? Fiii t i vor avea odat curajulă ă ă c derii lor şi se vor r zbuna de o dezmoştenire nemeri-ă ătat ! De ce n-ai îndr zneala de a- i copleşi în întunerică ă ţ odraslele, de a le opri r zvr tirea şi a- i amânaă ă ţ detrona-rea? Va bate ceasul pentru laşitatea ta divină şi atunci febra noastr sublunar se va m ri deă ă ă

175

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

apropierea soa-relui, cucerit de închin rile noastre!ă Doamne,nu te spe-rie incendiul din noi, nu i-au atinsţ fl c rile noastre fi-rele b rbii? Aproape eşti de noi,ă ă ă Doamne, şi aproape î i e şi sfârşitul, şi vesel şiţ înfricoşat m simt privindu- i divina agonie. N-am fostă ţ f cu i unii pentru al ii; tu nu ne-ai fost tat şi noi nu i-ă ţ ţ ă ţam fost fii. Din începuturi, luptat-am împotriva tiraniei tale; c ci rugile noastre, f r r spuns le-ai l sat şi, înă ă ă ă ă loc s ne înal i, a trebuit s ne în l m. Un r spuns de-ă ţ ă ă ţă ăal t u ne-ar fi l sat jos şi departe, şi n-ar fi trebuit să ă ă ne în l m ca s te cuce-rim. T cerea ta a fost strig tulă ţă ă ă ă nostru şi nemişcarea ta, victoria noastr .ă Cruciade dezrobitu- i-au mormântul fiului t u; înţ ă cruciade ne-am dezrobit şi ne vom dezrobi de tine! De mult se zguduie zidurile cet ii tale şi ultima piatr vaăţ ă însemna doar izbânda noastr .ă Intra-vei în istorie, Doamne, şi puterea ta va deveni amintire. Şi amintirile vor sl bi, şi se vor naşte pesteă vremuri al ii, care uitând de istorie îşi vor spune: pânţ ă acum n-a existat nici un Dumnezeu. Şi atunci, oamenii se vor fi eliberat de întreg trecutul lor. Şi ca ultimul om vei fi disp rut.ă

— La sfârşitul sfârşiturilor, din toate idealurile omu-lui nu va r mâne decât el însuşi, va r mâne omul gol.ă ă De mult el va fi lichidat absolutul, f r s se fi lichidată ă ă pe sine însuşi. Toate idealurile vor fi epuizate şi de-abia atunci omul va r mâne cu sine însuşi, fa în fa .ă ţă ţă

— Cineva va trebui s ias odat sub soare şi strigeă ă ă str lucirii lui şi întunecimii oamenilor: „lumea trebuieă reînceput , lumea trebuie reînceput !’’ă ă Va trebui s se g seasc un sol al unei noi lumi,careă ă ă s ia asupra sa toate riscurile marii vestiri, care s seă ă epuizeze strigând în toate direc iile firii mesajulţ reînnoi-rii cosmice şi umane. În febr şi în frenezie să ă

176

Em

il

C

io

ra

naştept m solia mântuitoare. Parc v d cum lumile seă ă ă vor rostogo-li într-un elan de început şi cum ne vom reîncepe f r p cat, schimba i la fa , într-o lumeă ă ă ţ ţă schimbat ea în-s şi la fa !ă ă ţă Multe fe e avem de l sat în urm ; multe am avut,ţ ă ă n scute din schimbarea noastr şi a timpului. Ca nişteă ă pece i ni le-a imprimat z d rnicia. Câte fe e a avut o-ţ ă ă ţmul? Câte umbre i-au acoperit dorul s u divin. Omulă totdeauna a fost gelos pe Dumnezeu. Schimbarea la fa- este o suprem lichidare a omului; atunci s-aţă ă atins el pe sine însuşi, s-a lichidat în dumnezeire. Schimba-rea la fa este o lep dare de sine însuşi; esteţă ă eliberarea omului de tot ce a fost şi de semnele lui trecute, care sunt succesivele sale fe e. A intra înţ extazul t u interior şi a- i vedea întâia şi ultima ta fa !ă ţ ţă

GUSTUL AM GIRILOR — Esen ele sunt o supersti- ieĂ ţ ţ a spiritului filozofic. Nu te po i lipsi de ele f r s teţ ă ă ă compromi i, deşi în fond câ i n-ar vrea s scape de tira-ţ ţ ănia lor. Nimeni nu ştie ceea ce e esen ialul, dar aceastaţ nu este o piedic în transformarea unei presim iri în ti-ă ţranie. Presupunând totuşi c s-ar şti ceea ce este esen-ăial, nu se va şti îns ceea ce este mai esen ial. Numaiţ ă ţ

pentru acesta din urm se poate face un sacrificiu, ună gest definitiv, o absurditate. Exist , dup cum se vede,ă ă o ierarhie şi între esen e; în am giri, ea este natural ,ţ ă ă cu avantajul de a fi am gitoare.ă Lumea esen elor nu mi-ar p rea aşa de înfricoş -ţ ă ătoare dac esen ele ar r mâne în sâmburele vie ii sauă ţ ă ţ dac , prin esen e, am r mâne în sâmburele ei. Progre-ă ţ ăsul în esen ial este un regres în via . Mergem înapoiţ ţă nu adâncindu-ne în ea, ci ieşind, p r sind-o. Orice s-ară ă spune: plenitudine de via nu exist decât în am giri,ţă ă ă fiindc în fond totul este am gire. Omul iubeşte am gi-ă ă ările, deşi prin gândire n-a f cut decât un efort van de aă se desc tuşa de ele. El ştie c de-ar trebui s aleagă ă ă ă

177

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

odat , definitiv, între am giri şi esen e, ar alege cuă ă ţ regretul ultimelor. Con inutul disparent al am girilorţ ă este mai mult hran vie ii decât iluzia substan ial aă ă ţ ţ ă esen elor.ţ Se crede de mult vreme, de foarte mult vreme,ă ă c am girile sunt reflexe trec toare ale esen elor.ă ă ă ţ Aceast condi ionare este greu de crezut, imposibil deă ţ ştiut. Esen ele nu ne-au ajutat s în elegem mai mult şiţ ă ţ nici s tr im mai bine (vreau s spun mai ă ă ă esen ialţ ). Din infinitatea am girilor o sum oarecare s-a cris-ă ătalizat, şi-a creat o autonomie de celelalte, şi-a determi-nat un centru substan ial. Odat consolidat şiţ ă ă purifi-cat de zvâcnirea inerent am girii individuale,ă ă ă saltul substan ial din lumea celorlalte o situeaz afarţ ă ă de lu-mea noastr . Procesul de formare cantitativ aă ă esen- elor este cel mai simplu şi mai comun, întrucat,ţ rezul-tând dintr-o grupare exterioar de elemente,ă spiritului nu-i revine decât o activitate de substan ializare. Nu e nevoie a fi filozof pentru aţ „realiza’’ astfel de esen e şi pentru a avea accesul lor.ţ Exist o cale prin care ne apropiem mai viu deă esen- e şi care este calea religioas şi a obseda ilor. Aţ ă ţ vedea pân în fundul am girilor, adâncire calitativ ,ă ă ă înseam-n a epuiza con inutul dat al lumii şi a neă ţ lichida cali-tatea noastr în lume. Nu este atunciă nevoie de totali-z ri de am giri, de compara iiă ă ţ exterioare, de ordini can-titative. Nu este vorba nici de o consumare, fiindc adâncirea se consum pe oă ă singur dimensiune a unei singure am giri. Dup ce-aiă ă ă p truns în adâncimea unei am giri, este suficient ca să ă ă nu te mai intereseze şi s nu te mai satisfac nici o altă ă ă adâncime accesibil . Este destul s fi epuizată ă con inutul uneia, pentru ca celelalte s urmeze de laţ ă sine. Şi atunci, pentru a nu te banaliza în repetarea aceluiaşi procedeu, saltul în esen devine inevitabil.ţă Dup ce am str b tut calea am girii, o ipos-taziemă ă ă ă

178

Em

il

C

io

ra

nsau, în form atenuant , o deplas m. ă ă ă Cine a v -zută pân ă în fundul am girilor ajunge fatal la esen e. ă ţ Orice precau ii ar lua, de esen e nu scap . A viola am -girileţ ţ ă ă însearm a fi condamnat la esen e.ă ţ Nu am girile sunt reflexele esen elor. Este oă ţ nerecu-noştin a noastr fa de aparen ele care neţă ă ţă ţ alimen-teaz zilnic, în aceast degradare a lor. Că ă ă esen ele ne încalec , nu putem avea decât regrete şiţ ă va trebui s protest m în numele tuturor am girilor,ă ă ă care ne sunt scumpe f r a face esen ele odioase.ă ă ţ Tenta ia esen ia-lului trebuie folosit numai ca oţ ţ ă supap a dezgustului de lume. În dezgustul de via neă ţă poate mângâia lumea esen elor, fiindc esen ele nuţ ă ţ numai c sunt scoase din via , dar ne scot din ea. Dină ţă perspectiva aparen elor, aceasta este obiec iaţ ţ fundamental împotriva esen elor: c nu apar in vie ii.ă ţ ă ţ ţ Între esen şi via , opozi ia este f r sfârşit atât câtţă ţă ţ ă ă va exista omul. El se va pr buşi odat sub presiuneaă ă esen elor suprapuse vie ii. Dez-gustul de via ne dţ ţ ţă ă gustul esen elor şi dezgustul de esen e, gustulţ ţ am girilor.ă Am girile sunt originare; esen ele derivate. Lumea,ă ţ întrucât prezint un proces continuu, se dispensează ă de esen e deoarece ele nu pot participa niciodat laţ ă pro-cesul însuşi şi nu pot fi înregistrate în univers. Doar omul le înregistreaz , pe contul lui propriu...ă Ce bine ar fi dac am girile ar luneca în esen e şiă ă ţ esen ele în am giri, dac s-ar prelungi şi, într-o trecereţ ă ă insensibil , s împreune lumi pentru care atât de greuă ă ne putem decide! Aşa, esen ialul nu apar ine lumiiţ ţ noastre. Prin ceea ce suntem esen iali, nici noi nu-iţ apar inem.ţ Orice eveniment din via gândit pân în esen a luiţă ă ţ ne scoate afar din via . O dragoste, o suferin , ună ţă ţă triumf chiar, tr ite şi gândite pân la marginea lor, în-ă ăving rezisten a individual a am girii. Când ajungi ca înţ ă ă

179

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

loc de dragoste s vezi dragostea, în loc de suferin ,ă ţă suferin a, în loc de triumf, triumful, substan ializareaţ ţ experien elor individuale r peşte vie ii eventualul eiţ ă ţ far-mec direct. Pacostea esen ei este de a te furaţ unicului, de a te r pi imediatului.ă Dup opozi ia dintre conştiin şi via , esen —ă ţ ţă ţă ţă am gire este al doilea capitol tragic al antropologiei.ă (Ceea ce înseamn c nu e decât o antropologie tragi-ă ăc .) Esen ele nu sunt de când e lumea, decât numaiă ţ poten ial; omul a trezit am girile din visul lor irespon-ţ ăsabil la lumina nedorit a esen elor.ă ţ Conflictul dintre am giri şi esen e îşi pierde tragiculă ţ în sfin enie. Totul fiind sfânt, nu exist nici interior şiţ ă nici exterior. O transparen general a firii, care nuţă ă elimin un mister difuz, se îmbin cu o comuniune aă ă sufletului deschis la toate. Un sfânt vede totdeauna pâ-n în fundul am girilor, f r ca s le declare înşel toa-ă ă ă ă ă ăre. Esen ele nu prelungesc am girile, ci în fiecare esen-ţ ă

este atâta am gire cât am gire este în fiecareţă ă ă ă esen- . Dualismul devine atât de labil şi de fluid, încâtţă orice tranzi ie este insesizabil . Sfin ii ocup punctulţ ă ţ ă care se întâlnesc lumile, noi ceilal i, punctul unde seţ despart. Sfin ii n-au nici o în elegere pentru tragedie,ţ ţ de care sunt la o distan infinit , deşi inima le esteţă ă mai mare decât lumea. Sfântul nu este neutru fa de am giri şi esen e,ţă ă ţ fiindc pentru el totul este ă actual. Substan a e tot aşaţ de activ în aparen e ca şi în ea îns şi. De aceeaă ţ ă sfin e-nia elimin aprioric orice conflict. Şi de aceeaţ ă nimeni n-ar vrea s fie sfânt.ă Omul îşi iubeşte existen a lui încurcat . Şi, dac el aţ ă ă dat naştere la dezbinarea catastrofal între am giri şiă ă esen e, el va suporta nu f r o oarecare voluptate dez-ţ ă ănod mântul. Dac omul ar iubi calmul, echilibrul şi si-ă ăguran a, ar fi g sit el o solu ie ca s se debaraseze deţ ă ţ ă una din dou . Ar fi preferat desigur am girile, fiindcă ă ă

180

Em

il

C

io

ra

nsunt mai îmb t toare şi mai trec toare. Eternizareaă ă ă conflictului ine îns de natura omului şi de iubirea luiţ ă secret pentru fatalitate.ă Omenirea refuz sfin enia. Şi cum s n-o refuze,cândă ţ ă ea învinge toate conflictele pentru care ne-am luptat cu to ii ca s le naştem şi s le m rim? Istoria, cu careţ ă ă ă ne mândrim atât, n-ar avea nici un con inut şi poateţ nici un sens,dac n-am fi încercat cu toat energia să ă ă exas-per m conflicte, s prelungim drame, s evit mă ă ă ă solu ii. Este drept c sunt foarte pu ine solu ii înţ ă ţ ţ univers: dar este şi mai drept c le refuz m şi pe celeă ă pe care le avem. Istoria nu-şi vrea solu ionat şiţ ă rezolvat nici una din anomaliile ei. Orbec iala omuluiă ă îmi place şi m impresioneaz mai mult decâtă ă sfin enia.ţ Dac esen ele pe care oamenii le stimeaz atât deă ţ ă mult, f r s le iubeasc , n-au putut salva nimic, atunciă ă ă ă nu ne mai r mâne decât curajuI am girilor. Să ă ă r mânemă adic aici pe p mânt, s ne compromitem şiă ă ă s ne lichid m ca am giri între am giri. Esen ele neă ă ă ă ţ distrug dincolo de lume: este o distrugere mai intere-sant , dar nu mai dureroas . A te distruge cu to i am -ă ă ţ ărâ ii acestui p mânt este o renun are mai mare, maiţ ă ţ trist , mai nemiloas . S ştii c lup i numai pentruă ă ă ă ţ am giri şi c pentru esen e n-are rost s faci sacrificiiă ă ţ ă presupune atâtea lucidit i, atâtea rostogoliri şi atâteaăţ victorii, încât nimic nu te mai poate opri de la un su-prem orgoliu şi de la o suprem umilin . ă ţă Niciodat nuă l-am putut iubi pe Buddha. L-am urât de câte ori i-am dat dreptate. — Suferin a ţ învingând plictiseala, nu poate s ă în-ving plictiseala de ea îns şi. Când suferim, nu neă ă plictiseşte nimic din afar , fiindc nimic din ceea ceă ă apar ine lumii nu poate constitui o iluzie sau o decep-ţie. Suferin a converteşte totul ţ ţ într-o sum de semni-ă

fica ii indiferente, şi lumii obiective îi substituie lumeaţ

181

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

ei. Întreg procesul durerii nu este decât o continu sub-ăstitu ie; suferin a ţ ţ înlocuieşte rând pe rând obiectele şi semnifica iile din centrul sau de la periferia interesuluiţ nostru, încât ea sfârşeşte prin a-şi desf şura ă întinderile şi intensit ile pe toate laturile vie ii.ăţ ţ Plictiseala de a suferi face parte din plictiseala de lu-crurile nesfârşite. Ea este mai mult o uitare; c ciă plicti-seala ordinar ne sup r limitarea obiectului,ă ă ă uzarea rapid , inconsisten a interesului, pe când aiciă ţ ne umple de nelinişte inepuizabilul. A te s tura deă inepuizabil, iat sensul plictiselii de suferin . Şi cumă ţă pentru a te plicti-si de durere trebuie s nu mai fiă cunoscut altceva în afar de ea, plictiseala este aă suferin ei de ea îns şi. Neg sindu-şi marginile, n-are înţ ă ă cine s se mai reg -seasc . Gustul pentru lucruriă ă ă nesfârşite poart în sine dezgustul pentru ele. Oameniiă care, ani şi ani, poart moartea în ei şi dup ei cunoscă ă plictiseala intermitent de moarte, cunosc goluri înă frica de ea, deoarece, ghif-tui i şi imbuiba i de infinitulţ ţ mor ii, nu pot s nu-şi caute o consolare în aspecteţ ă disparente şi înşel toare. Câ i mistici n-au cunoscut ceă ţ înseamn a fi s tul de Dumnezeu şi câ i n-au vorbit deă ă ţ o ariditate interioar , consecutiv setei lor cereşti?ă ă Vidul interior, care alc -tuieşte un capitol straniu înă mistic , nu rezult din absen a divinit ii — împotrivaă ă ţ ăţ afirm rii misticilor —, ci din epuizarea sufletului înă divinitate. Odat satisf cut o poft divin , ce poft s-ă ă ă ă ă ăar mai putea naşte în suflet şi în trup? Cred în suferin . Dar nu ştiu de câte ori n-aş sf râ-ţă ăma templul pe care i l-am ridicat, templu ridicat pe blesteme. Cultul suferin ei este echivoc. Numai sfin iiţ ţ — sau mai bine zis acei care au acceptat sfin enia —ţ cunosc ce înseamn a creşte în durere, f r a te pierdeă ă ă prin ea. Deoarece ei privesc suferin a ca oţ recompens , nu se poate spune c sufer . F cându-şiă ă ă ă

182

Em

il

C

io

ra

ndin suferin o voca ie, au ocolit de la început tragedia,ţă ţ încât sfin ii nu pot fi numi i decât mari şi mediocri.ţ ţ Progresul suferin ei este singurul progres al sfin i-ţ ţlor. C oamenii cad mai repede prin durere decât prină orice alt fenomen, n-au priceput sfin ii niciodat . Acce-ţ ăsul absolutului prin credin nu este numai o credinţă ţă neîntemeiat ; prin credin — cine ştie — s-ar puteaă ţă atinge poate şi mai mult. Adev rul este de partea luiă Luther: sola fide (numai prin credin ). Dar ţă solo dolore (numai prin durere), s fie oare de partea sfin ilor?ă ţ Numai sfin ii ating prin durere împ r ia cerurilor,ţ ă ăţ fiindc ei nu cunosc decât ceea ce e ă pozitiv în durere. Solo dolore este, pentru noi ceilal i, calea sfâşierilor.ţ Solo dolore nu este numai modalitatea sfin ilor. Parteaţ nega-tiv a durerii nu ne-au cedat-o sfin ii, ci amă ţ cucerit-o; iar pe cea pozitiv , de n-am cunoaşte-oă decât din lupta cu sfin ii! ţ Solo dolore este drumul mântuirii şi al pierzaniei. Da-c unii se mântuie, iar al ii se distrug, sunt al ii careă ţ ţ r mân la r scruce, între mântuire şi pierzanie. Pentruă ă aceştia, solo dolore este un sens ultim; niciodat nu voră sc pa de o alternativ tragic , condamna i a se sfâşiaă ă ă ţ între polul negativ şi cel pozitiv al durerii. Cred în sfâşieri. Deşi toate st rile de limit cunosc sfâşierea, ca ună ă început sau ca o etap , exist o stare de sfâşiere pur ,ă ă ă autonom de orice fel de realizare sufleteasc , o sfâşi-ă ăere f r obiect şi f r int , f r determinante şi f ră ă ă ă ţ ă ă ă ă ă înfund turi. Dintr-un punct nedeterminabil al trupului şiă dintr-un punct ideal al inimii, se naşte un fream t deă destr mare şi voluptate, esut din presim iri dulci şiă ţ ţ amare, din presim iri ce nu se vor verifica niciodat ; unţ ă imperiu de tulbur ri delicate, vagi şi triste se întinde înă regiunile sufletului, iar sufletul asist la avalanşa deă emo ii nem rturisite pierdut în sine, victim ascunzişu-ţ ă ărilor sale. Lipsa unui centru spiritual creeaz sfâşierii oă

183

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

independen de orice form posibil , rezervând-o dis-ţă ă ăponibil pentru toate salturile spiritului. Nu avem im-ăpresia, în toate sfâşierile, c în noi se prepar o r stur-ă ă ănare, o explozie cum n-a mai fost, c se începe cevaă pentru întâia oar , c vorba noastr va fi fapt , iar ges-ă ă ă ătul, demiurgic, f r s ne putem da seama de con inu-ă ă ă ţtul acestor acte şi de realizarea lor? Nu ştim nimic în nici o sfâşiere; dar sim im c , f r ea, nu vom fi nimic.ţ ă ă ă O certitudine ciudat , amestecându-se în fream tul şiă ă în tremurul subtil al fiin ei, împrumut sfâşierii o vo-ţ ăluptate indefinibil , de o prezen fermec toare şiă ţă ă dureroas , de un echivoc rar.ă De câte ori, prinşi în nesiguran a unei fericiri bana-ţle, sau de câte ori, îndoindu-ne vag de neutralitatea noastr psihic , ne apuc subit o sfâşiere a inimii şiă ă ă suntem poseda i de o triste e rar ? Înseamn oare in-ţ ţ ă ăvazia triste ii şi subtilul sfâşierii apari ii din senin? Nu s-ţ ţau preg tit ele continuu şi subteran f r s ştim? Iz-ă ă ă ăbucnirea sfâşierilor şi a triste ilor d o dovad de o pre-ţ ă ăzen ascuns a unui principiu impur care activeaz înţă ă ă umbra fiin elor, sfâşiate de triste i şi triste în sfâşieri.ţ ţ Interven ia acestui principiu corespunde unei eroziuniţ continue şi unei n vale intermitente. Cine a c zut pra-ă ăd sfâşierilor e sfâşiat în fiece clip . Cu cât acela îşi dă ă ă mai rar seama de acest lucru, cu atât izbucnirile sunt mai puternice. Nu este un om întreg acel ce nu cunoaşte sfâşierile. Pentru a fi om dintr-o bucat , trebuie s te fi risipit înă ă buc i. În aceasta consist opera sfâşierilor: în risipireăţ ă şi în verificare prin risipire. Dup ce ai pierdut ultimulă element şi i-ai lichidat sufletul, s - i refaci din neantulţ ă ţ consecutiv sfâşierii rezisten a şi s triumfi pe d râm -ţ ă ă ăturile tale. Tot ceea ce-i profund în iubire se manifest într-oă sfâşiere vecin cu distrugerea. Voluptatea îi imprumută ă

184

Em

il

C

io

ra

ntotuşi un caracter pozitiv sfâşierii; încât tremurul erotic îşi pre uieşte sl biciunile ca tot atâtea renaşteri.ţ ă

— Nu se poate iubi decât imperfec ia. Tot ce atingeţ perfec iunea sau ne-o inspir paralizeaz afec iuneaţ ă ă ţ noastr . Oamenii doresc negreşit o for infinit , dar înă ţă ă nici un caz perfec iunea. Numai în imperfec iune existţ ţ ă ur , suferin sau iubire şi numai prin imperfec iuneă ţă ţ exist indivizi. Oamenii au în eles atât de bine insufici-ă ţen ele perfec iunii, încât au vorbit de un Dumnezeuţ ţ care sufer şi l-au salvat construind o întreag teologieă ă a imperfec iunii divine.ţ

Între a fi perfect şi a fi ciumat, aş prefera totdeauna pe cel din urm . S ne mângâiem c istoria nu face ni-ă ă ămic pentru a atinge perfec ia. Refuzul practic şi în gândţ al perfec iunii m leag mai mult de p mânt decât pro-ţ ă ă ăpria-mi materie. Omul va trebui s fac un lucru mare şi unic, dară ă care s nu-l fereasc de imperfec ie, de sfâşierile im-ă ă ţperfec iei.ţ Dac adev rul, binele, frumosul ar face opozi ie sfâ-ă ă ţşierilor, aş lupta pe via şi pe moarte pentru drepturileţă şi triumful sfâşierilor.

— Imposibilitatea de a nu concepe eliberarea de timp ca o eliberare de via ... Veşnicia nu ofer nici oţă ă garan ie c nu e nimic, încât dezm ul timpului exer-ţ ă ăţcit o atrac ie unic . Dac timpul şi via a p lesc în fa aă ţ ă ă ţ ă ţ valorilor absolute, acestea nu par mai pu in palide înţ fa a timpului şi a vie ii. Nu ne putem salva de am giriţ ţ ă f r s ne dezam gim. Dar ne putem salva de valorileă ă ă ă eterne, f r s ne doar acest univers de am giri. Ce-iă ă ă ă ă mai r mâne omului? S accepte pe veci am girile. Esteă ă ă aceasta resemnare? Dimpotriv , curaj suprem. Nu esteă resemnare, fiindc am girile sunt un ireparabil ce l-amă ă

185

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

putea evita, retr gând tulburele asentiment dat vie ii.ă ţ Şi apoi, te resemnezi la ce nu iubeşti. Dar nu cred c nu iubesc am girile. ă ă

— Religiile şi-au f cut un titlu de glorie din a fi re-ăcomandat învingerea orgoliului, f r s se întrebeă ă ă dac , f r orgoliu, omul mai are vreun rost în via .ă ă ă ţă F r or-goliu nu exist ac iune,fiindc nu există ă ă ţ ă ă individualitate. Cine este împotriva orgoliului s-a declarat duşman de moarte al vie ii. Religiile trebuiauţ s ne spun clar şi definitiv: nu suntem pentru moarte.ă ă Religiile au distrus toate am girile. Adâncimea lor esteă o pr pastie. A privi veşnic în afar de timp! Dară ă vremelnicia are ceva mân-gâietor, pe când veşnicia n-o putem iubi f r fric . ă ă ă În veşnicie nu se pierde nimic. Dar m simt legat deă acest p mânt, fiindc e ă ă pierdut... Şi dac mi s-ar oferiă ceruri peste ceruri şi mi s-ar întinde în fa farmeculţă atâtor vise întruchipate, pierzania în am giri p mân-ă ăteşti m-ar fura în vidul ei mai mult decât nimicul veş-niciei. În elege cineva? Evadarea din veşnicie... ţ

— Cine a gândit mult veşnicia, moartea, via a, tim-ţpul şi suferin a este imposibil s aib un sentiment de-ţ ă ăfinit, o viziune precis şi o convingere determinat des-ă ăpre ele. Nu exist un sentiment definit al mor ii decâtă ţ la cei ce au gândit-o şi sim it-o pe jum tate; nu po iţ ă ţ avea o viziune precis a suferin ei; şi este imposibil aă ţ avea o convingere determinat despre via . Atunciă ţă când te-ai lichidat în ele şi ai fost, deodat sau rând peă rând, veşnicie, moarte, via , timp şi suferin , nu seţă ţă poate s le iubeşti f r s le ur şti. O mânieă ă ă ă ă admirativ , un dez-gust extatic şi o plictiseală ă fermec toare te apropie şi te îndep rteaz de ele.ă ă ă Ambivalen a şi echivocul in de realit ile ultime. ţ ţ ăţ A fi cu adev rul împotriva luiă nu este o formul paradoxal ,ă ă

186

Em

il

C

io

ra

nfiindc oricine în elege riscurile şi revela iile lui nu seă ţ ţ poate s nu iubeasc şi s nu uras-c adev rul. Cineă ă ă ă ă crede în acest adev r este naiv; cine nu crede, stupid.ă Singurul drum drept este pe o muchie de cu it.ţ Cu datele ultime, nu putem fi decât z p ci i, de oă ă ţ z p ceal divin şi diabolic . Şi în aceast z p ceală ă ă ă ă ă ă ă ă se naşte un surâs cosmic în locul surâsului direct, ochii îi apropie ordini nev zute sau pleoapele se-nchid spreă a le ascunde, sim urile se deschid spre taine şiţ gândurile cu eviden e acoper tainele.ţ ă

— În numele frumuse ii, ne-am putea dispensa deţ profunzime. Este necesar s distrugem aspectele, z -ă ărind dincolo de ele? De atâtea ori, aspectele sunt un reazem, pe care atât de rar ne sprijinim când suntem departe de ele. Cu cât l s m mai în urm aparen ele,ă ă ă ţ cu atât reazemului îi pierdem mai mult urma. Toată mişcarea pare un dans al aparen elor şi toat muzica,ţ ă o chemare a lor. Nu poate fi salvat decât o adâncime:ă aceea care vede în adâncul aparen elor, în fundul am -ţ ăgirilor. Numai o astfel de adâncime ne poate da gustul aparen elor şi al am girilor.ţ ă Nu se poate iubi via a f r gustul amâgirilor. Cândţ ă ă m vor îmbr işa toate lucrurile care trec?ă ăţ — Cât via ai pus ă ţă în gânduri, atâta moarte este în tine. — S te sim i viu ă ţ în halucina ia ultimei buc i dinţ ăţ tine, în vârtejul l untric al lacrimilor, s fii delicat ca oă ă iluzie în n vala unei for e obscure, s te sugrume visulă ţ ă cel mai inocent, s te r stoarne o presim ire şi s te iz-ă ă ţ ăbeasc imaterialul! Acele vibra ii halucinante, care a-ă ţrunc triste ile ă ţ în aer, care sar peste înfrângeri, peste regrete, peste materie şi form şi ă întind pun i spre nuţ

187

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

ştiu ce lumi, pe care am dori s le pierdem spre a neă pierde în altele! Ce lume nu este prea îngust pentru excesul uneiă inimi? Nu pot fi întreg decât în sfâşieri.

— Pentru ca s nu te faci de râs în istorie, trebuie să ă fii poetic şi cinic. Dac nu po i c lca peste prejude-ă ţ ăc ile pe care le iubeşti, pentru ca apoi s le iubeşti şiăţ ă mai tare, te va c lca istoria. ă A da lovitura în timp — este singura salvare dup eşecul în veşnicie. Omul nu poateă inti decât s devin sau Dumnezeu, sau om politic. ţ ă ă

— Poate c omul ar suporta cu un curaj neînfrânată durerile, dac n-ar fi singur t ile care le înso esc. ă ă ăţ ţAcestea sunt înfricoş toare şi amenin toare. Omul su-ă ţăport mai uşor moartea decât singur tatea. Nu există ă ă decât o laşitate: în fa a singur t ii. Şi aceast laşitateţ ă ăţ ă este cu atât mai grav , cu cât omul este singur, ă în esen a sa. ţ Teama de singur tate este o autotr dare.ă ă — Libertatea este un jug prea mare pe capul omu-lui. În teroarea cea mai feroce, el este mai sigur decât pe c ile libert ii. Deşi a fost conceput ca supremaă ăţ ă po-zitivitate, libertatea n-a încetat niciodat a-şiă descoperi reversul ei negativ. Drumul sigur al pr buşiriiă este li-bertatea. Omul este prea slab şi prea mic pentru infini-tul libert ii, încât acest infinit devine un infinităţ nega-tiv. În fa a lipsei de margini, omul îşi pierdeţ propria lui margine. Libertatea este un principiu etic de esen demo-nicţă ă. Paradoxul este irezolvabil. Libertatea este prea mare şi noi suntem prea mici. Câ i dintre oameni au meritat-o? Omul iubeşte liberta-ţtea; dar îi e fric de ea.ă

— Nu cunosc decât dou sfâşieri: iudaic şi rus .ă ă ă (Iov şi Dostoievski.) Popoarele celelalte au putut suferi nesfârşit; dar n-au avut pasiunea suferin ei. N-au misi-ţ

188

Em

il

C

io

ra

nune decât popoarele care s-au c lcat pe ele însele înă pi-cioare, care au reeditat pe Adam. Un popor care nu în-dur în existen a lui istoric întreaga tragedie aă ţ ă istoriei nu se poate ridica la mesianism şi la universalism. Un popor care nu crede c are monopolulă adev rului nu va l sa urm în istorie. ă ă ă

— În gândurile cele mai banale şi în actele cele mai neînsemnate, te surprinde uneori suspendarea subit aă timpului. Un fior rar te duce undeva departe şi, în loc s te lase progresul timpului în urm , i-o iei tu înainte.ă ă Nu ştii dac este veşnicia care te-a furat sau un viciu înă conştiin a temporalit ii.Suspendarea subit a timpuluiţ ăţ ă dovedeşte cât eşti de str in în sânul însuşi al vie ii şiă ţ cât de preg tit ai fi de o evadare, dac ai dori-o.ă ă Lumea ar fi putut foarte bine fi altceva decât via şi,ţă mai cu seam , moarte! Nemurire, bun oar .ă ă ă — Doamne, nu i-e team c spaima noastr va r s-ţ ă ă ă ăturna legile naturii, natura şi pe tine? Sau tu nu cu-noşti spaima creaturii? Cine ne va vindeca de spaim ,ă Doamne, odat ce fiul t u ne-a m rit-o?ă ă ă — Cum s ai curajul s tragi ultimele consecin e,ă ă ţ când ele te duc totdeauna în afar de lume?ă Pentru a îmbr işa p mântul, nu trebuie s tragi niciăţ ă ă o consecin : iubirea s fie iubire; gândul, gând; fapta,ţă ă fapt . Cum se vor amesteca, ai apucat pe caleaă consecin elor, pe calea pierzaniei.ţ Renun area este un alt cuvânt pentru ultimele con-ţsecin e. Dar eu vreau s m distrug în lume... ţ ă ă

— Ca oamenii s fă ie singuri, în eleg; dar ca adev ru-ţ ările?! Şi totuşi, adev rurile sunt singure, mai singureă decât b nuim. Toate adev rurile particulare, care ară ă constitui coloanele unui adev r universal, reprezint înă ă

189

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

fond individua ii logice, izolate în limitarea lor. Care-iţ acel adev r universal care s le încoroneze şi s le jus-ă ă ătifice? Îl ştie cineva? Se pare c unii l-au ştiut şi chiar niă l-au spus. Dar nu ştiu de ce l-am uitat. N-avem me-moria divinit ii. Oare Dumnezeu s fie atât de depar-ăţ ăte? Adev rurile n-ar mai fi aşa singure dac pe ele s-ară ă rezema Dumnezeu. Aşa, ele pe cine sus in? ţ Ideea de adev r, Binele, Frumosul? Acestea nu dau via şi seă ţă ştie doar c adev rurile nu sunt ă ă vii… Acum în eleg de ce omul nu poate fi mângâiat. Ceţ sprijin s -i dea adev rurile? Ele au supt omului toată ă ă via a. Şi n-au reuşit s fie mai pline ca el. ţ ă Singur între adev ruri singureă , iat un adev r despre om, care-iă ă poate servi de defini ie. ţ

— Din ce fugi mai mult de problema omului, din aceea ea apare mai st ruitoare şi mai irezolvabil . Cuă ă cât te pasionezi de probleme mai neomeneşti, cu atât omenescul î i creşte în obsesie. Nu s-ar putea gândiţ eternitatea f r ă ă noi? Numai aşa ar trebui gândit . Dară te gândeşti cu un nesfârşit regret c to i cei ce au me-ă ţditat veşnicia s-au preocupat de om mai mult decât to iţ istoricii laolalt .ă Eliberarea de omenesc nu e posibil , fiindc nu seă ă gândeşte viu decât pe om. O reflexie continu şi tortu-ărat , sco ându-te din rândul oamenilor, nu te obligă ţ ă mai pu in la o definire neîncetat fa de fenomenulţ ă ţă uman. De om nu se poate sc pa. Încotro ai lua-o, î iă ţ iese în cale.El însuşi a inut calea divinit ii. Dumnezeuţ ăţ l-a f cut dup chipul şi asem narea sa; omul s-a r z-ă ă ă ăbunat, şi a acoperit figura lui Dumnezeu cu masca sa. Nimeni şi nimic nu-i scap acestui sc p tat al naturii.ă ă ă De ce surs s-a îndep rtat, de înseteaz cu câtă ă ă cucereş-te mai mult? În loc s se înst pâneasc înă ă ă natur , a sc p tat. Şi ce avere a pierdut? Extazul vie ii,ă ă ă ţ

190

Em

il

C

io

ra

nînlocuit de conştiin aţ vie ii. Ce i-a tulburat extazul? Deţ ce a vrut s ă ştie c tr ieşte? Via a tr it anonim şiă ă ţ ă ă universal, în anticip rile individua iei, nu d ea fioriă ţ ă absolu i? Insufi-cien e originare ale vie ii au datţ ţ ţ naştere conştiin ei, go-luri ini iale i-au preg tit apari ia.ţ ţ ă ţ În om, s-au v rsat toate golurile vie ii şi ca atare toateă ţ disponibilit ile spre conştiin . Nou ne datoreazăţ ţă ă ă via a men inerea ei: am salvat, în tragedia noastr ,ţ ţ ă natura de la vid.

— Cât de mare ar trebui s fie cunoaşterea ca să ă sc p m de triste e, este tot aşa de greu de spus, peă ă ţ cât e de uşor a stabili cât trebuie s fie de mic pentruă ă a nu o avea. Exist , ce e drept, o triste e care n-are leg -ă ţ ătur cu cunoaşterea: o triste e mineral , nici m cară ţ ă ă biologic . La demen i şi la popoarele primitive, seă ţ sfâşie materia în sine; o triste e oarb , pornit dinţ ă ă obscurita-tea materiei; din nediferen ierea şi greutateaţ ei.Îi apas materia, şi triste ea lor este chinul materiei.ă ţ Triste ea consecutiv cunoaşterii m soarţ ă ă ă greutatea materiei în nesfârşire şi izoleaz , de acestă infinit gravi-ta ional, conştiin a. Este o triste e careţ ţ ţ vede ce uşor ar fi putut s nu ne apar in lumea. Cândă ţ ă cunoaşterea s-ar întinde pe toat sfera lumii, n-ar maiă fi nici un motiv pentru a fi trist şi cunoaşterea ne-ar scoate din lume pentru a ne face trişti altundeva. La un moment dat ar trebui s se opreasc cunoaşterea şiă ă triste ea. Dup ce am termina de cunoscut, am c deaţ ă ă în extaz. În fa a cui? Eu nu pot s r spund. Dac aşţ ă ă ă r spunde, ce rost aş mai avea ă aici!

— Trosnesc în tine epoci geologice? Dac nu, de ceă vorbeşti de timp? Fost-ai marea, în care s-au v rsată fluviile timpului? Dac nu, de ce te mândreşti cu isto-ăria? Adunat-ai toate lacrimile ce nu s-au uscat şi le-ai

191

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

replâns pentru a le reda p mântului şi a mângâia ochiiă şi inima? Sau nu ştii ce e durere şi alinare şi uitare? De câte ori sc pat-ai oamenii de la ruşinea unei mor i co-ă ţrecte? La câ i le-ai murit moartea, ca s ai dreptul laţ ă nemurire? Cunoşti dorin a de a cere iertare şi ultimului vier-ţme? Sau nu cunoşti r zvr tirea îngereasc împotrivaă ă ă p catului?ă N-ai fost nicicând melodie venind de undeva spre p mânt? Sau nu ştii ce e c derea, regretul şiă ă pierderea? Te-a durut cândva risipa am girilor,ă încovoiat sub bles-temul esen elor? Sau nu ştii ce eţ ispita am girilor şi spaima de înm rmurire? ă ă C nu este decât tot ce trece — nu te-a prins ca ună adev r şi acest adev r nu te-a împins împotriva gându-ă ălui? C tot ce r mâne şi tot ce dureaz r mâne şi durea-ă ă ă ăz pe d râm turile vie ii — nu te-a r zvr tit acest ade-ă ă ă ţ ă ăv r împotriva adev rurilor? N-ai iubit cu dragoste arz -ă ă ătoare vremelnicul, din teama de veşnicie? Şi n-ai încer-cat înveşnicirea clipei, ca s scapi atât de timp, cât şiă de veşnicie? De câte ori fuga de p mânt i-a fost regret şi deă ţ câte ori mâhnirea te-a reînfiat p mântului? N-ai b nuită ă c dac via a ne îndep rteaz de p mânt, prin moarteă ă ţ ă ă ă suntem fiii lui; c de p mânt suntem lega i prin cevaă ă ţ ultim? Cunoşti tu spaima f r leac sub care se zguduie le-ă ăgile trupului şi ale inimii şi care m reşte clipa pe con i-ă ţnutul lumii? De nu, în zadar vei c uta pornirea rosto-ăgolirilor; str ine î i vor r mâne coloanele şi d râm tu-ă ţ ă ă ările lumii, f r spaima fiec rei clipe...ă ă ă

— Tot mai mult m conving c ă ă în melancolie presim-imţ totul şi c ă în sfâşiere ştim totul. Nu exist decât sfâ-ă

192

Em

il

C

io

ra

nşieri ale inimii: şi inima nu cunoaşte spa iul... De aceeaţ îmbr iş m totul ăţ ă în sfâşieri... — S-ar putea încerca o întreag teorie a sfâşierilor.ă Dar ce rost are s explici lucrurile dureroase? Explica-ăia este fecund şi util numai când e vorba de cevaţ ă ă

re-versibil şi reparabil. Explic m, când avem ceva deă în-dreptat. Dar dup sfâşieri nu mai putem îndrepta ni-ămic, fiindc nu mai putem sta drep i în fa a lumii şi niciă ţ ţ lumea în fa a noastr . ţ ă Sfâşierile compromit geome-tria ascuns a firii. Sau îi dovedesc ele fic iunea?! Ceă ţ ordine invizibil rezist sfâşierii? La ă ă început n-au fost formele; legile nu sunt eterne; în substan a ei, firea nuţ e ordine; lumea s-ar putea întoarce oricând în haos, dac ar vrea; crea ia nu precede distrugerea; ă ţ în lume nu înseamn ă în lege; omul caut libertatea cu furie şiă fuge de ea de câte ori o are; nimeni nu accept lumea,ă dar to i tr iesc ca şi cum ea ar fi suprema valoare;ţ ă dac s-ar putea substitui lumile; p mântul nu se vaă ă mai în-vârti regulat, ci se va sf râma, ca inima; soareleă n-are decât de pierdut, ne spune c ldura sufletului.ă (Revela ii ale sfâşierilor.) ţ

Nu este greu de suportat acea groaz care- i pro-ă ţvoac o vibra ie activ şi un tremur exploziv, fiindcă ţ ă ă manifestându-se în febr îşi consum prin acest faptă ă intensitatea, groaza atenuându-se în team sau ă în ne-siguran . Dar este insuportabil groaza n scut ţă ă ă ă în stupoare, într-un calm obscur, într-o înm rmurire sub-ăteran . Niciodat ă ă în via nu sim i mai mult nevoia deţă ţ a striga: ajutor! sau de a scoate, mai puternic, un strig t ininteligibil. ă În acel calm care te aseam n celeiă ă mai mul umite şi mai echilibrate fiin e, o catastrof i-ţ ţ ă ţar p rea o eviden , o pr buşire fireasc , o moarteă ţă ă ă accep-tabil . ă Groaza converteşte în eviden tot ce eţă sinistru, şi tot ce e divin devine monstruos, începând cu surâ-sul. Nici un om care nu simte groaza, acea

193

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

groaz f r motiv, nu va în elege nici un act „f ră ă ă ţ ă ă motiv’’. Trebuie s faci ceva împotriva groazei. Şi ceeaă ce faci nu va pu-tea fi în eles de nimeni, fiindc n-areţ ă un sens decât pentru groaza ta. De ce sunt adev rurileă atât de sin-gure? Cu cât strigi adev rurilor mai tare:ă ajutor!, cu atât ele se ascund mai mult. Poate chiar fug. Sunt adev ruri prea mediocre, sau nu sunt f cuteă ă pentru aceast lume?ă Numai religia ne mai mângâie de groaz , f r s oă ă ă ă anuleze. Groaza este o groaz de lume. Religia, sco-ăându-ne temporar din lume, ne elibereaz de „obiec-ţ ă

tivul’’ groazei. Nu numai prin ur , dar şi prin groaz sunt fiulă ă acestui p mânt! Dar groaza va r sturna odat acestă ă ă p mânt; o groaz prea mare îi va da foc, sau p mântulă ă ă se va aprinde din groaza cea mare a unui suflet. Va trebui redat soarelui acest p mânt, c ci lacrimile deă ă mult au fost redate sufletului…

— Nu exist nici un motiv de a nu fi trist. Aşa esteă triste ea de legat de fire, încât preced omul. Nu ştiuţ ă ă dac la început era triste ea, şi triste ea era de laă ţ ţ Dum-nezeu, dar ştiu c au trebuit s apar întâile zileă ă ă ale crea iunii, înaintea creaturilor. Omul nu mai puteaţ evi-ta triste ea, şi de aceea de-a lungul vremilor n-aţ g sit el nici un mod de a nu fi trist. ă

— Ce muzic e aceea care nu se naşte şi nu neă poart în triste e? Şi nu este în triste ea muzical deza-ă ţ ţ ăm girea de lumea aceasta apropiat , ci de ă ă dep rtareaă celei divine. Muzica este de esen religioas . Nu în za-ţă ădar ea este singurul r spuns pe care l-a putut da omulă glasurilor cereşti. — Surâsul adâncit şi sub iat pânţ la extaz; priviriă spre tot ce nu va fi; mângâind planarea f r de nume,ă ă lipsit de substan şi neapar inând nici unei lumiă ţă ţ

194

Em

il

C

io

ra

natinse de timp sau de absen a lui; veghind în am giriţ ă divine şi p zind liniştea uit rilor; cu aduceri-aminte dină ă viitor şi pierdut în aşteptarea trecutului;r corindu-te înă inima soarelui şi înc lzindu-te în umbra lui Dumnezeu.ă Cred c în eleg îngerii... ă ţ

— Senza ia aceea de rupere interioar , de plesnireţ ă a esuturilor, de câte ori suntem sili i s alegem întreţ ţ ă timp şi eternitate... Se dizolv timpul în noi, sau neă apas veşnicia? Uneori, dualismul timp — eternitate ăpare o pur fic iune. Totul ia atunci culoarea unui timpă ţ în care ne târâm şi care ne arde. Plenitudinea tempo-ral ă împrumut vie ii un ritm de exasperare fecund ,ă ţ ă care se m reşte pân la o rostogolire în eternitate. ă ă În febra timpului îşi atinge via a maximul s u. Culmileţ ă vie ii se ţ înal pe exasperarea temporalit ii. Via a esteţă ăţ ţ ne-eternitate, adic tot timpul, plus câtimea aceea deă veşnicie, rezultat din nega ia ă ţ îns şi a veşniciei. Omulă nu poate tr i decât cu sferturi de eternitate.ă

— Şi v d n scându-se o epoc ă ă ă în care se vor sf râ-ăma toate liniile, se vor sf râma de prea mult tremur, şiă formele, de prea mult ondula ie, ă ţ îşi vor pierde contu-rul. Nu numai în art , dar şi ă în natur sunt epoci cla-ăsice. Şi acestea vor deveni simple amintiri, în primeni-rea naturii, care îşi va schimba legile din groaza de per-manen . Exasperat de banalitatea cosmic , omulţă ă va saluta haosul ca o apropiere a transfigur riiă cosmice. Când se vor ar ta semne de primenire aă naturii? Când omul, îmb tat de o alt ordine, de unaă ă divin sau de una diabolic , va c lca peste legileă ă ă naturii f r s sufe-re nici o ă ă ă înfrângere şi nici o c dere.ă

— De câte ori furia şi pasiunea m arunc dincoloă ă de lume, de atâtea ori descop r, în str funduri, rugi şiă ă

195

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

chem ri ale p mântului. Nici o cale nu duce spreă ă p mânt, dar toate pleac din el.ă ă

— În muzica lui Beethoven nu se ating culmi divine, fiindc omul este un dumnezeu; dar un dumnezeu careă sufer şi se bucur ă ă omeneşte. Lipsindu-i aspira ia şiţ intui ia paradiziac , tragedia uman este condi ia luiţ ă ă ţ divin . Deoarece umanul ia propor iile divinului, tran-ă ţscendentul joac un rol extrem de redus. O muzic de-ă ămiurgic anuleaz pe Dumnezeu, fiindc el este singu-ă ă ăra ei piedic . Un creator ca Beethoven nu poate credeă Dumnezeu decât prin analogie. Extazul crea iei propriiţ îi poate trezi admira ie pentru Dumnezeu, în nici unţ caz umilin . ţă Creatorul nu se poate sim i decât dimi-ţnuat de creatori. Câte atribute nu i-a r pit Beethoven?ă Această lume este lumea, în muzica beethovenian .ă Tragicul în imanent este nota ce o separ de sublimulă transcendent al lui Bach, la care culmile divine sunt în l imea sa natural . Sfâşierea uman şi frenezia cos-ă ţ ă ămic sunt pentru Beethoven un drum în sine, pe cândă pentru Bach, întrez riri ale unui vis, de atâtea ori pal-ăpabil în elanul ceresc al sufletului. Prezen a paradisuluiţ la Bach corespunde unei absen e totale la Beethoven.ţ Înseamn c acesta e nereligios? Beethoven e religiosă ă prin tensiunea infinit de creator, întocmai caă Nietzsche, al c rui titanism este de esen religioas .ă ţă ă Cum la Beethoven nu este nimic „psihologic’’, fiindcă totul se înr d cineaz în cosmic (triste e cosmic , bu-ă ă ă ţ ăcurie cosmic ), acesta substituie atâtea caractere divi-ăne, f r s înlocuiasc divinitatea. Extazul cosmic nu l-ă ă ă ăa dus la panteism, fiindc în cosmic reg seaă ă elementele divine ale tragicului s u uman. Nu cunoscă creator mai pu in creştin ca Beethoven. ţ Admira iaţ pentru divinitate este cel mai mare act de revolt de laă Prometeu încoace. — Tristetea cosmogonică a acestei

196

Em

il

C

io

ra

nmuzici, triste e care naşte o lume şi nu care sf râm oţ ă ă inim . ă

— Viziunea pur a ne-semnifica iilor... Adic a des-ă ţ ăpuia de orice con inut esen e, am giri, intui ii, a le opriţ ţ ă ţ pulsa ia şi a le vida consisten a. Actele vitale devin de-ţ ţşarte în privirea ce nu cunoaşte rezisten a substan ei.ţ ţ Viziunea substan ial solidific şi centreaz fluiditateaţ ă ă ă am girilor, iar semnifica iilor le d o baz şi o rezisten-ă ţ ă ă

vital . ţă ă Totul are un gust, fiindc totul are o r d cin .ă ă ă ă A vedea îns pân ă ă în fundul semnifica iilor ţ înseamn aă le nega în ele însele. Devitalizarea semnifica iilor leţ des-poaie într-o transparen echivalent nimicului.ţă ă Viziu-nea definitiv a unei semnifica ii o transform ă ţ ă în ne-semnifica ie. ţ Atunci se naşte dezgustul pentru tot ce ar mai putea însemna ceva. Luciditatea ultim esteă ecua- ia: sens — nonsens.ţ Dezgustul din cunoaşterea din dezgust, deoarece condi ionarea lor nu presupune neap rat anterioritateaţ ă cunoaşterii — reprezint un proces de devastare a vie-ăii. Este doar atât de ştiut c via a nu rezist la temelii,ţ ă ţ ă

c numai spuma ei are consisten .ă ţă

— Acesta este drumul triste ii: din esuturi la cer.ţ ţ — Ochii ce se închid de câte ori ne deschidem lucru-rilor netrec toare... Pleoapele sunt por i masive care a-ă ţp r cetatea luminii. De ce sunt pleoapele atât deă ă grele, de câte ori nu ne ispitesc am girile? Cu câtă lumina l -untric e mai mare, cu atât sunt mai greleă ă pleoapele. De câte ori orbirea interioar de lumin n-aă ă refuzat soarele ca o pâng rire... Cum apas uneoriă ă pleoapele şi se închid ferecate, fugind de lumin şiă ap rând o co-moar n scut din focul întunecimilor...ă ă ă ă Dar ochii nu trebuiau s se închid niciodat . Eiă ă ă aveau s se r sfe e în zâmbetul aparen elor. Numaiă ă ţ ţ

197

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

spi-ritul ne-a înv at c a sta cu ochii deschişi esteăţ ă conce-siunea maxim ce o putem face lumii...ă Sunt lumini l untrice care pot face soarele gelos. Deă ce n-am renun a la ele pentru o str lucire unic şi deţ ă ă ce nu ne-am pleca în fa a întâiet ii soarelui? Ce esteţ ăţ impur în lumin ? Sau teama de îndoielile care ar r ciă ă c ldura soarelui? ă

— Voi striga: ajutor! îngerilor. Ei r spund: dac nuă ă to i, cel pu in cei c zu i. Înfrângerile cereşti m mai potţ ţ ă ţ ă consola. — O gam a temerii? O ierarhie a spaimelor? ă Se poate stabili care e spaima cea mai mare şi spaima cea mai mic ? Din moment ce „obiectul’’ spaimei o declan-ăşeaz , ea existând totdeauna poten ial, nu putem sta-ă ţbili nici o ierarhie din afar . Singurul lucru care s-ară putea face ar fi o constatare a inegalit ilor de poten-ăţial, care îns nu poate duce la construirea unei ierarhiiţ ă

valabile.A te teme de: Dumnezeu, moarte, boal , deă tine însu i nu l mureşte cu nimic fenomenul temerii.ţ ă Teama fiind primordial , ea poate fi prezent şi f ră ă ă ă aceste „obiecte’’. Neantul este o cauz a spaimei?ă Dimpotriv , este mult mai adev rat c spaima este oă ă ă cauz a nean-tului. Spaima este generatoareaă „obiectelor’’ sale, spai-ma d naştere „cauzelor’’ sale.ă De aceea, în sine, spai-ma n-are motiv. Fric , team , spaim şi groaz prezint o grada ieă ă ă ă ă ţ în intensitate, în nici un caz determinat de naturaă feno-menului. De moarte îmi poate fi, rând pe rând, fric , team , spaim sau groaz . Nuan ele abisale suntă ă ă ă ţ influ-en ate de dispozi ia în momentul respectiv şi deţ ţ mobili-tatea sufleteasc . Ierarhizarea este nevalabil şiă ă din motivul c nu ni se reveleaz , într-o form deă ă ă team , mult mai mult decât în alta. Dac ă ă sim imţ mai mult în groaz , ă în elegemţ mai mult în fric . În groaz nuă ă

198

Em

il

C

io

ra

nse poa-te gândi, pe când frica permite o frenezie lucid , un ne-astâmp r al gândului.ă ă — Umilin a exprim un paroxism al sentimentuluiţ ă creatural. Aşa este omul de dec zut în umilin , încâtă ţă se consider ultima creatur , şi aşa este de în l at, în-ă ă ă ţcât nu se adreseaz decât divinit ii. Umilin a esteă ăţ ţ dezgust toare şi sublim …ă ă

— Dezgustul de tot ceea ce-i „în l tor’’, de „bine’’,ă ţă de „adev r’’ şi de „frumos’’... Şi când te gândeşti c înă ă numele acestor valori sau fic iuni s-au f cut r zboaie,ţ ă ă s-au creat sisteme de gândire şi c prin ele se justifică ă istoria! F r ele, cultura este inconceptibil , iar spiritulă ă ă o iluzie. Ce n-au f cut oamenii pentru a le salva! Proto-ătipuri, categorii ideale, forme transcendente, numai şi numai s fie cât mai inaccesibile, mai pure, mai inviola-ăbile. Fiecare dintre ele are ca atribute pe celelalte. „Binele’’ nu este el în l tor, frumos, adev rat? Ceă ţă ă dezgust de aceste cuvinte: tot ceea ce-i în l toră ţă . Examina i, într-o clip în care singur tatea v-a înv -ţ ă ă ăluit total, aceste „categorii eterne’’ şi cere i ajutorul u-ţneia, nu ca s v scape de singur tate, ci ca s v spri-ă ă ă ă ăjine, şi ve i vedea ce reazem iluzoriu prezintţ ă categoriile eterne. V vor fi, dimpotriv , de un folosă ă incalculabil or-goliul, tensiunea ca atare, dorin a deţ glorie, de r zbu-nare, scrâşnirile, nu numai ale din ilor,ă ţ dar şi ale ini-mii, v vor ajuta nesfârşit toate „bunurileă trec toare’’. Echilibrul mediocru a inventat „categoriileă eterne’’, pasiunea disperat a descoperit eternitateaă lucrurilor trec toare. Eternitatea nu se în elege cuă ţ categorii eter-ne, ci cu fl c rile disparente aleă ă sufletului.

199

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

— Bach, Shakespeare, Beethoven, Dostoievski şi Nietzsche sunt singurul argument împotriva monoteis-mului.

— N-aş avea decât o mândrie: s pot deveni un omă de la care poe ii ar putea înv a ceva.ţ ăţ

— Bach este un alt cuvânt pentru sublim şi cuvân-tul propriu pentru consolare. Muzica divin ne închideă singur pleoapele. Ochii nu pot vedea decât p mântul.ă ă

— Fiorurile c rnii ne leag de p mânt. Dar de cineă ă ă ne leag strig tele în buşite ale c rnii, expansiuneaă ă ă ă du-reroas a esuturilor, convulsiunile nem rturisite aleă ţ ă organelor? Temperatura c rnii evaporeaz spiritul şi neă ă îmbat într-o avalanş de aburi.Ne mai poate lega furiaă ă carnal de p mânt? Numai în echilibrul c rnii ne g simă ă ă ă o form în lume; furia ei nu ne satisface decât în r s-ă ăturn ri care substituie p mântului halucina ia atâtoră ă ţ lumi posibile. Tragedia c rnii sunt regretele deveniteă fl c ri, senzualitatea aprins de propria ei tensiune,ă ă ă tremurul celulelor, gata de a se risipi în haos. Insatis-fac ia c rnii ne scoate din lume mai repede decât deta-ţ ăşarea spiritului. Pân şi carnea strig dup o alt lume.ă ă ă ă Nu în zadar religiile s-au ocupat — sau s-au mirat — de problema c rnii. Ele n-au rezolvat-o, dar ne-au convinsă c tragedia c rnii este o tragedie religioas . Lupta din-ă ă ătre ascez şi voluptate nu se va termina niciodat , deşiă ă omenirea, în genere, s-a decis pentru ultima. Prin aceasta, acuitatea conflictului individual n-a fost anu-lat . Asceza îşi are volupt iile ei, care o vor men ineă ăţ ţ totdeauna şi îi vor crea ap r tori fanatici. Sfin enia n-aă ă ţ rezistat prin ceea ce în ea este renun are, ci prin volup-ţt ile pe care noi nu le putem b nui! Sfin ii trebuie s fiăţ ă ţ ă cunoscut momente care ar putea trezi invidia celui mai mare închin tor al sim urilor. Voluptatea, o voluptateă ţ

200

Em

il

C

io

ra

ntransfigurat şi pur , este un element pozitiv al sfin e-ă ă ţniei, prin care ea se leag ă direct de o lume transcenden-t . Precum voluptatea senzual ataşează ă ă imediat omul de lumea de aici, aşa voluptatea sfântă — de o lume de dincolo. Prin voluptatea transfigurat ,ă sfin ii tr iesc în ţ ă imediatul lumii celeilalte. Tr ind înă imediatul de dincolo, ei pot avea distan a de imediatulţ de aici în care tr iesc oamenii. Sfin ii tr iesc ă ţ ă indirect între noi şi direct dincolo de noi. Aceasta nu înseamnă c sfântul tr ieşte într-o ierarhie a lumilor (pentru elă ă totul fiind egal; am gire — esen , interior — exterior),ă ţă ci într-una a volupt ilorăţ . Nici unul dintre sfin i n-aţ dispre uit lumea noastr ; to i au încercat s-oţ ă ţ sfin easc . Numai c oamenii au refuzat voluptateaţ ă ă rarefiat a paradisului, deoarece în ea n-au putută descoperi decât un vid divin, c ruia i-au preferată volupt ile dense, dar trec toare, ale c rnii. Sfin ii auăţ ă ă ţ învins tragedia c rnii. Acest fapt ni-i face atât de str -ă ăini. Sfâşierile c rnii sunt o mângâiere dureroas la careă ă nu putem renun a. Nu putem pl ti atât de scump sur-ţ ăprizele cereşti.

— Dac omul ar fi avut aripi, de mult ar fi zburat deă pe p mânt, iar raiul i-ar fi sc pat f r c derea în p cat.ă ă ă ă ă ă Omul este un paradox al naturii, fiindc nici o condi ieă ţ nu-i pare natural . ă

— Totul în mine cere o alt lume. De nu s-ar naşteă acest p mânt din concesiile imperfec iunii mele, pier-ă ţdut aş fi într-un refuz religios. Tot ce e religios se naşte din refuzul acestei lumi, iar triste ea religioas esteţ ă fructul acestui refuz, ce nu s-a putut izb vi în revela iaă ţ alteia. Refuzul divin al p mântului pleac dintr-o ne-ă ămângâiere sfâşietoare, pe care o putem îndulci cu o acceptare disperat a lumii. Din moment ce-mi esteă

201

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

interzis gloria cereasc , trebuie s -mi fie indiferent că ă ă ă aici, jos, voi ajunge ministru sau paznic de bordel.

ÎN UMBRA SFINTELOR - Cu to ii tr im ţ ă în adev ruriă locale. Tot ce gândim este de circumstan . Pretextulţă defineşte nu numai calitatea gândului, ci şi a lumii; poate în primul rând a lumii. C ci s nu uit m c tr imă ă ă ă ă lume de circumstanţă. De câte ori nu ne apuc o dorină ţă s lbatic de a sc pa de ă ă ă accidentul acestei lumi, de câte ori nu se reduce la iluzie pasiunea noastr pentruă vremelnicie? Şi atunci, la cine s apel m? La oameni?ă ă Fereasc Dumnezeu! Numai la sfin i. Despre aceleă ţ clipe în care societatea sfin ilor ne dispenseaz deţ ă oameni, de orice fel de oameni; chiar de poe i... ţ Lectura sfin ilor este sim it ca o necesitate atunciţ ţ ă când lumea aceasta nu mai poate constitui nici m cară o amintire, fiindc acel reziduu de existen care o ca-ă ţăracteriza, ca pretext, circumstan sau accident, s-aţă subtilizat în nimic. Sfin ii nu cunosc ce înseamn aici.ţ ă Ei n-au no iunea de spa iu. De aceea ţ ţ se transpun şi ne transpun atât de uşor în alte lumi. Nu mergem spre sfin i pentru mângâieri, ci pentru aţ ne suplini decep ia p mânteasc şi uman cu senza iiţ ă ă ă ţ de ne-umanitate. Cine în societatea sfin ilor se maiţ sim-te om, acela mai are mult de înv at în lume,ăţ pentru a se putea dezv a de ea. Sfin enia este unăţ ţ dezv de lu-me. Târziu am ajuns s în eleg cuvinteleăţ ă ţ din revela ia Sfintei Tereza: Tu nu trebuie s mai staiţ ă de vorb cu oamenii, ci cu îngerii.ă Sfânta Tereza de Avila — femeia care reabilitează un întreg sex condamnat — m-a înv at în cele p mân-ăţ ăteşti, dar mai cu seam în cele cereşti, mai mult decâtă nu ştiu câ i mari filozofi. M-ar stingheri s fiu numitţ ă discipol al lui Schopenhauer sau al lui Nietzsche; dar oare mi-aş putea st pâni bucuria, când m-ar chemaă discipolul sfintelor?

202

Em

il

C

io

ra

n Cartea cel mai greu de scris, dar şi cea mai fermec -toare, mi se pare a fi aceea care ar trataă despre proce-sul prin care o femeie devine sfânt sauă este. Cine va prinde odat sensul ultim al sfin eniei şiă ţ procesul prin care atâtea femei şi-au lichidat condi ia?ţ Hildegarda de Bingen,Rosa de Lima, Mechtilda de Magdeburg,Lidwina de Schiedam, Angela de Foligno, Caterina Emmerich şi atâtea altele, ni le va restabili cineva p mântului? Sau mai bine zis: ne vor restabiliă ele cerului? De ce vor fi nivelat oamenii atât de mult diferen eleţ dintre sfin i şi sfinte? Este drept c sfin enia n-are sex,ţ ă ţ dar se uit c unui b rbat îi e mai uşor s apuce peă ă ă ă c ile sfin eniei decât unei femei. Între mediocritate şiă ţ sfin enie, exist în elepciunea, care nu este o cale nefi-ţ ă ţreasc b rbatului, ci numai femeii. N-a existat până ă ă acum nici o femeie în eleapt . Atunci, cum ating femei-ţ ăle sfin enia? O voca ie divin s explice acel salt? Peţ ţ ă ă când la b rba i accesul sfin eniei este gradat, acel ală ţ ţ femeilor nu poate fi decât vertiginos, printr-un salt pes-te în elepciune sau, într-un fel nu atât de rar, printr-unţ ocol f cut în elepciunii. Este o mai mare renun are înă ţ ţ sfin enia feminin decât în cea masculin . Singura for-ţ ă ăm în care femeile şi-au dep şit condi ia lor mediocră ă ţ ă este sfin enia. Numai ca sfinte au produs ele ceva. Înţ iubire n-au adus nimic nou în afar de prezen a lor.ă ţ Şi dac aş încerca s desprind din trecută ă momentele cele mai greu de definit ale vie ii mele, m-ţaş opri neap -rat la acele petrecute în lectura Sfinteiă Tereza. Ardoarea delicat din setea ei cereasc ; oă ă pasiune languroas du-p desp mântenire; eroticaă ă ă divin , transfigurat în pro-fetism şi caritate. F r s fiă ă ă ă ă studiat opera acestei sfinte spaniole, n-aş fi în elesţ niciodat lumea pe care ne-o dezv luie extazul, dară ă mai cu seam senza iile consecu-tive lui. Gustuluiă ţ mor ii pân la pasiune, rezultat din plenitudineaţ ă

203

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

extatic , din acel fior ceresc care epuizea-z vitalul,ă ă cine i-a dat un farmec sfâşietor, o savoare dramatic şiă o atrac ie dureroas , cu o intensitate mai mare decâtţ ă Sfânta Tereza? Excesul interior duce la as-pira iaţ mistic spre moarte. Decât, Sfânta Tereza a fost preaă mult creştin pentru ca s nu vad ă ă ă în moarte dru-mul unei mari împliniri. Când nu mai po i suferi ideile, cu sfin ii şi cu sfin-ţ ţtele se poate tr i lume dincolo de gânduri. Deşi mi-ar fiă mai fric s fiu sfânt decât lepros, le recunosc sfin iloră ă ţ avantajul fa de celelalte forme de realizare, avantajţă care consist în distan a infinit de idei. Sfin enia nuă ţ ă ţ cunoaşte dialectica. Este primeaz totdeauna gândului;ă sau, mai bine zis, gândul nu adaug nimic existen ei.ă ţ Ceea ce m face s nu ur sc sfin ii este atitudinea loră ă ă ţ antifilozofic . Pân când va trebui s tot afirm m că ă ă ă ă ideile nu sunt un reazem? Sfin enia este o ţ genialitate a inimii. Din inim seă naşte o nou lume; elanul demiurgic al inimiiă superpune lumi. Inspira ia creatoare a inimii este cheiaţ pentru în- elegerea sfin ilor. Capitolul principal al uneiţ ţ cardiotici, care s-ar ocupa cu sensul şi cu logica inimii, ar trebui s trateze despre sfin i şi despre infinitulă ţ inimii lor. Uneori, am o impresie pân la precizie că ă inima Sfintei Tereza întrece dimensiunile lumii şi atunci m-aş vrea leg nat într-o inim de sfânt . În limbajă ă ă mistic, am-ploarea inimii n-are termeni de compara ieţ în lumea noastr . Şi cum o s aib , când lumea ă ă ă noastră nu este a sfin ilor?ţ Care poate fi o suprem mândrie pentru om? S nuă ă verifice legile naturii. Mul imea le verific şi le ilustrea-ţ ăz totdeauna; ceilal i, la fel... Eroii, geniile, rar de tot;ă ţ sfin ii, niciodat . Ei nu mai sunt în lupt cu natura,ţ ă ă fiindc ei nu mai sunt deloc ă natură. De aceea este aşa de pu in natural s fii sfânt... ţ ă Verific şi ilustreaz le-ă ăgile naturii acel ce tr ieşte în fluxul anonim al firii.ă

204

Em

il

C

io

ra

nExist pentru sfin i o regiune în care ă ţ îşi pierd şi ei nu-mele. Este vorba de divinitate. Sfin ii ţ îşi pierd numele numai în fa a divinit ii, fiindc numai în fa a ei ţ ăţ ă ţ per-soana este o eroare. Cine ştie dac anonimatul ă în Dumnezeu nu este singura prezen ...ţă A privit cineva st ruitor un portret de sfânt? I-a pri-ăvit îndelung privirea? Îmi plac acei ochi neataşa i deţ obiecte, iubesc ochii ce nu privesc spre p mânt, priviri-ăle îndreptate în sus.Când m gândesc la portretul sfân-ătului Francisc din Assisi, al lui Zurbarán, încep s în e-ă ţleg de ce lumina l untric orbeşte şi face ochiul insen-ă ăsibil la lumina din afar .Cu adev rat: ce s mai priveştiă ă ă în afar , când spectacolul l untric este un tumult şi ună ă deliciu divin? Fizionomia sfin ilor exprim o dezertareţ ă din lume. Detaşarea extrem de individual, de imedia-ătul trec tor, de sugestiile clipei împrumut fe ei o pa-ă ă ţloare transcendent . Sângele nu mai poate pulsa înă eternitate. Decaden a noastr , a tuturor, se exprim în timidi-ţ ă ătatea de a privi cerul. Câ i se simt deprinşi a privi sus?ţ Cred c toti am p c tuit împotriva ă ă ă înăl imilor. ţ Omul modern, mai mult decât omul de totdeauna, priveşte cu linişte numai în jos. Fa de cer toate idealurileţă noastre sunt tr d ri. Vagul din privirea sfin ilor nu esteă ă ţ o reac- ie adecvat la clarobscurul lumii exterioare,ţ ă aşa cum ne-a obişnuit un anumit romantism, ci dezinteresul de jocul fugar de lumini şi de umbre în care tr im noi.ă Oricât ar însemna sfin enia o pietate fa de lucruri,ţ ţă ea nu le salveaz cu nimic, fiindc , din perspectiva lu-ă ămii noastre, orice privire în sus este o tr dare. Cerulă anuleaz lucrurile şi, oricât ar vrea sfin enia s sfin-ă ţ ăeasc tot, ea nu reuşeşte decât s le palidifice în fa aţ ă ă ţ

str lucirii transcendente. P mântul n-a câştigat nimică ă prin sfin i, a c ror glorie n-a reuşit s -l salveze decâtţ ă ă prin ceea ce nu e el. Orice ar fi, în fa a sfin eniei, p -ţ ţ ă

205

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

mântul îşi pierde culoarea. Eforturile sfin ilor nu vorţ reuşi s ne duc mai departe de o zon intermediară ă ă ă între cer şi p mânt.ă Huysmans, care în secolul trecut a în eles mai bineţ decât oricine sfin ii şi sfintele, s-a oprit într-un volum laţ via a extraordinar a Sfintei Lidwina de Schiedam.ţ ă Suferin ele infinite ale acestei sfinte, fantasticul şi ire-ţprezentabilul existen ei ei n-au un sens decât pentruţ acel care vrea s -şi atenueze amarul condi iei proprii,ă ţ în compara ie cu nesfârşitul suferin ei ei. O lecturţ ţ ă obiectiv şi indiferent converteşte monumentalulă ă acestei drame, mai mult divin decât uman , într-oă ă monstruozitate. Cu adev rat: ce sens poate s aibă ă ă pentru un oarecare c Sfânta Lidwina a stat în pată aproape patruzeci de ani, c în acest timp ea n-aă mâncat mai mult decât un om normal în patru zile? Sau c -i c zuse carnea şi devenise un cimitir, dar ună ă cimitir al perfec iunii în bun tate? Un accident la pa-ţ ătinaj, la vârsta de şaisprezece ani, a fixat-o via aţ întrea-g pe calea suferin ei, vreau s spun, aă ţ ă sfin eniei. Şi din cea mai frumoas fat din Schiedam,ţ ă ă a ajuns cea mai urât . Ajuns numai nervi şi oase, eaă ă oferea un spectacol hâd de perfec iune. Toat via a aţ ă ţ plâns f r întrerupere — c ci Lidwina n-a cunoscută ă ă somnul —, nu pentru a se lamenta de soart , ci pentruă a implora pe Dumnezeu s-o învredniceasc de toateă suferin ele celor-lal i oameni, pentru a îndura şi aţ ţ prelua mizeria muri-torilor. Obrajii ei erau dou şan uriă ţ adâncite mereu de cursul neîntrerupt al lacrimilor. Şi te întrebi: dintr-o iluzie de corp, cum s-au putut naşte atâtea lacrimi, şi î i vine s r spunzi c lacrimile au oţ ă ă ă surs cereasc şi c putea s plâng altcineva prin ele.ă ă ă ă ă Sfânta Rosa de Lima spunea c lacrimile sunt darul celă mai mare al omului. Eu cred c le-a cunoscut şiă paradisul...

206

Em

il

C

io

ra

n Pe patul de moarte s-a consumat îns minunea.ă Lidwina şi-a recâştigat frumuse ea anterioar acciden-ţ ătului care a condamnat-o la perfec iune şi sfin enie.ţ ţ Tr s turile fe ei s-au îmbujorat în prospe ime virginal ,ă ă ţ ţ ă iar din corpul ei emanau mirosuri vr jite, ca într-o in-ăcanta ie olfactiv .ţ ă În sfin enie, orice este posibil; dar nimic nu e expli-ţcabil. Acesta este farmecul echivoc al sfin eniei. Indefi-ţnibilul îi m reşte atrac ia, dar adânceşte indecizia şiă ţ tulbur siguran a atitudinii noastre. Nimeni nu poateă ţ crede ceva precis despre sfin i şi nimeni nu poate fi si-ţgur de sentimentul lui fa de ei. Nimeni n-ar vrea sţă ă fie sfânt; dar lumea f r sfin enie ar fi un imens gol,ă ă ţ aşa încât trebuie s isp şeasc cineva în sfin enie ne-ă ă ă ţantul nostru de fiecare zi. Diferen a între un sfânt şi un geniu consist în fap-ţ ătul c la întâiul orice pas în via este un progres înă ţă sfin enie, aşa încât maturitatea indic totdeauna unţ ă apogeu, pe când la geniu progresul în vârst de celeă mai multe ori este o deficien a genialit ii. Un geniuţă ăţ este o explozie şi un dinamism care nu trebuie s seă cultive în perfec iune, deoarece crea iile geniale nu seţ ţ condi ioneaz , nu se însumeaz şi, calitativ, nu suntţ ă ă progresive. Sfin enia, care presupune acea genialitate a inimiiţ de care vorbeam, este lipsit de spontaneitatea unică ă din care se nasc operele geniale, în schimb are vibra ia, continu şi ascensional , care determin oriceţ ă ă ă via de sfânt ca o încoronare. Sfin ii, în deosebire deţă ţ eroi, nu cad, fiindc pentru ei ultima clip din via esteă ă ţă culmea cea mai înalt , rezultat din însumareaă ă treptat a tutu-ror celor de dinainte, iar distan a lor deă ţ lume elimin conflictul şi suprim tensiunea unuiă ă dualism, care ge-nereaz pr buşirea tragic a eroului.ă ă ă Sfin ii, fa de eroi şi de genii, au o cale sigur şiţ ţă ă direct , deşi ei pot suferi şi sufer mai mult decâtă ă

207

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

aceştia. Sfin ii sunt sin-gurele fiin e care trag profitţ ţ dup suferin . Nu în zadar ea le este singuraă ţă recompens , dup cum spunea Pascal.ă ă Ce sânge se vars în sfâşierile inimii? Despre acelă sânge ce nu-l poate absorbi p mântul... Sângele, n s-ă ăcut pentru a ne îmbina cu timpul şi cu p mântul, şiă care ne scoate în afar de ele... Ce sânge e acel ce dă ă c rnii acel fream t ceresc şi-i împrumut o abstrac ieă ă ă ţ pe care n-a dorit-o? Ce este sfin enia, dac nu elanul sângelui spre cer?ţ ă Dac sfin ii încep a se detaşa prin spirit de p mânt, nuă ţ ă este direc ia schimbat a sângelui care-i ţ ă împinge spre în l imi? Pe luciul inimii sfin ilor, lunec m spre cer.ă ţ ţ ă Sfin enia este infirmarea suprem a biologiei. Deţ ă aceea sângele sfin ilor nu mai apar ine vie ii...ţ ţ ţ Ah, cum aş vrea s s rut toate r niIe vie ii, s mă ă ă ţ ă ă scald în însânger rile acestei boli...ă — Teama n-are cuvinte; oroarea nu este inspira ie;ţ sfâşierea nu duce în mângâiere; îngerii nu salveaz p -ă ământul; doar inima apar ine cerului...ţ — Dac ă într-o clipit ai ă în elege totul şi în acest actţ de în elegere ai vedea contemporan ţ ă întreaga devenire şi toate aspecteIe lumii le-ai diferen ia subit,ţ îmbr i-şându-le, oare nu te-ai opri pe veci, incapabilăţ de a mai continua într-o lume epuizat ? ă Sunt într-adev r mo-mente de viziune m rit pân la demen ,ă ă ă ă ţă care suspen-d timpul, mişcarea, respira ia. Ce se maiă ţ poate ad uga acestora? Extazul cuprinzând totul, neă arunc prad fream tului şi nimicului. O ur cosmică ă ă ă ă naşte un neant universal. S - i sf râmi fruntea deă ţ ă stânci!

— M gândesc la Dürer, reprezentând în autoportretă pe Isus, sau la Rembrandt, ridicând, în tabloul p timi-ării, crucea Mântuitorului, dup ce i s-au aplicat piroa-ă

208

Em

il

C

io

ra

nnele. Mai mult chiar decât sfin ii, ei sunt contemporaniţ ai lui Cristos.

— De ce nu-mi este inima o mare de sânge f ră ă fund, ca s-o rev rs asupra lumii şi s -i ascund peteleă ă într-o str lucire roşie şi universal ? Atunci, lumea ară ă merita jertfa sângelui şi un pumnal introdus în inim ară rezolva problema mântuirii. — Muzica m face contemporan inimii. ă Golurile vie ii sunt pauze ale inimii. Dar muzica esteţ oroare de vid şi plin al inimii. Şi se infirip în sufletă acorduri care m fac contemporan îngerilor...ă

— Aud timpul. Lunecând pe zgomotul lui înapoi, epuizând retrospectiv percep ia l untric a timpului,ţ ă ă undeva, în infinitul amintirii, t cerea m scoate dină ă clipe. Dup acel gol se tânguie fiin a? Religia începe deă ţ la aceast t cere. Dar noi nu putem percepe decât is-ă ătoria — vibra ia timpului.ţ

— Caut omul, care de-ar fi fost Adam, şi ast zi eramă în paradis...

— În fiecare epoc , oamenii au ă privit altcumva. Lu-mea nu s-a schimbat, şi nici ochii. Dar vizibilul a variat continuu, dup m rimile inimii. Noi vedem ast zi ă ă ă obiec-te şi de aceea privirea are o direc ie, un definit compro-ţmi tor, o interesare în lume. Absen de infinit (spreţă ţă care priveşte omul Renaşterii) şi triumf al imanen ei.ţ Cultura modern este un impresionism, ale c rui nu-ă ăan e nu deriv din varia ii de intensitate, ci din multi-ţ ă ţplicitatea aparen elor.ţ De ce în elegem atât de greu arta medieval , dacţ ă ă nu din cauza inaccesibilului privirii?! Trebuie s faciă abstrac ie de amintirea oric rui obiect, pentru ca s teţ ă ă

209

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

po i apropia de ea. Defini ia Madonei? ţ ţ Absen aţ percep ieiţ . Cred, într-adev r, c madonele n-au ă ă v zută nimic, ca orice fiin e care tr iesc în ţ ă viziune. Poate că oamenii lui Giotto, vreau s spun sfin ii lui, nici n-auă ţ înregistrat p mântul. Mirarea continu din ochii tuturoră ă fiin elor medievale deriv din ceva ce noi numaiţ ă b nuim. Impre-sia stranie de ă idio ie divinţ ă din înf işarea, gestul şi mai ales privirea lor... Atât deăţ mult au stat ele cu fa a spre Dumnezeu, încât leşinulţ ceresc le-a r pit lumina ochi-lor... ă

— Cristofor Columb s fi spus oare Isabelei: „d -mi,ă ă Mare Doamn , cor biile şi i le voi reînapoia cu o lumeă ă ţ la remorc ’’? Atunci, el a f cut o expedi ieă ă ţ religioas ,de-oarece sentimentul geografic al unei lumiă este un sen-timent religios. Imperialismul geografic rezult dintr-o incapacitate de respira ie în spatiu,ă ţ fiindc orice spa iu e prea mic. C utarea nem rginiriiă ţ ă ă este o dep şire a spa iului ă ţ prin spa iuţ . Infinitul dep şeşte întinderea, fiind el însuşi întindere. — Sfin iiă ţ nu cunosc spa iul, şi nu-l cunosc fiindc sfin enia este oţ ă ţ stare religioas ă împlinită, o dorin religioasţă ă satisf cut . Columb a fost atât de avid de spa iuă ă ţ fiindc era un neîmplinit religios. El ă sim- eaţ ceea ce noi ştim; nu po i deveni un intim al cerului înainte de a fiţ lichidat cu întinderile. Pentru spanioli, descoperirea Americii a fost un izvor de belşug, pentru Columb, o poart spre cer.ă

— Uneori, senza ia cea mai mic şi mai indivizibilţ ă ă ne apropie de absolut, ca o revela ie. O atingereţ delicat a pielii ne umple de un fior mistic; amintireaă unei sen-za ii, de nelinişte nep mântean . Culorileţ ă ă cap t str -lucire transcendent , iar sunetele accentă ă ă ă apocaliptic. Totul este religios. O p rticic de aer pare aă ă degaja ace-eaşi participare la în elesul extatic al lumiiţ

210

Em

il

C

io

ra

nca spectaco-lul unei nop i de var . A prinde tactilţ ă misterul şi orice atingere ar fi o uimire sau o înm rmurire... Când ulti-ma senza ie m apropie deă ţ ă Dumnezeu ca o cantat de Bach... Oare mai există ă p mânt? ă — Este ştears o gândire ce se dispenseaz deă ă ideea paradisului şi goal o sim ire ce nu este oă ţ implorare a lui. Îmi pare uneori c toate gândurile şiă toate regretele ar trebui s fac o cunun în jurul lui şiă ă ă c toate for ele nem rturisite ale fiin ei ar trebui s neă ţ ă ţ ă împing în exta-zul s u. Paradisul este materializareaă ă extazului şi locul echivalen elor. Flori, fl c ri, ape nuţ ă ă sunt decât adieri şi toat firea nu este decât o adiere.ă Echivalen e în impal-pabil şi materialitate de fulg...Aşţ vrea s -mi in umbr visele, şi stâncile s nu fie maiă ţ ă ă ă grele ca lumina... Sub-stituirea lumilor în ritm de adieri... adic a le pierde printre degete ca nisipul şi aă te mângâia în trecerea lor ca în atingeri de boare... Sunt degete ce pip ie margini de lumi şi priviri neutreă timpului, actuale în începuturi. Mai exist altceva în afara delirului ceresc şi a pre-ăzen ei cosmogonice? C ci delirul ceresc este sfârşitulţ ă gândirii, iar prezen a cosmogonic sfârşitul omului.ţ ă

— Începutul lumii este un delir cosmic. De aceea, orice delir este un apel la începuturi. Numai pierzân-du-ne conştiin a, ne reamintim de paradis şi uit m deţ ă spa iu. C ci paradisul este ţ ă spa iulţ delirului ceresc.

— Iubesc fe ele încoronate care au suferit deţ obsesia mor ii. Teama n scut în confort, groazaţ ă ă m rit de pu-tere şi obsesiile alimentate de îmbuibareă ă împrumut medita iei mor ii o elegan chinuit şi oă ţ ţ ţă ă tortur som-ptuoas . S r cia şi cu Moartea seam nă ă ă ă ă ă ca dou flori într-un buchet veştejit, încât s racii moră ă precum boga- ii respir . Oare Filip al II-lea, la Escurial,ţ ă

211

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

şi Carol Quintul, la Yuste, nu s-au retras pentru a gândi limita puterii şi a domina iei lor, moartea?! Aceştia auţ vrut s domine moartea prin medita ie, pentru caă ţ ridicându-se deasupra ei, s nu vad o iluzie în putere.ă ă Au în eles îns la sfârşit c descoperirea mor ii nu teţ ă ă ţ mai poate face st până pe nimic. Acel ce descoperă moartea e egal cerşetorului, care se deosebeşte de ceilal i oameni prin aceea c moartea nu-i mai poateţ ă descoperi nimic, acoperit fiind de ea. Filip al II-lea, chemând pe patul de moarte pe fiul s u, moştenitorul tronului, şi spunându-i: „Te-am che-ămat ca s vezi unde sfârşeşte totul şi monarhia’’ sauă Carol Quintul, asistând la înmormântarea proprie, f cut mult timp înainte de a muri, pentru ca intimi-ă ătatea cu deznod mântul s -i atenueze teama, — nu seă ă transform sub imperiul fricii în cerşetori în ă imperiul lor? Sau împ r teasa Elisabeta de Bavaria, ascunzân-du-şiă ă dup evantai, la recep ii imperiale, expresia deă ţ resemnare şi de groaz şi abandonându-se mor ii,ă ţ care, dup propriul cuvânt, „gr din reşte’’ în ea!ă ă ă Viziunea st ruitoare a mor ii nu te poate face decâtă ţ cerşetor. Dac totuşi atâ i regi singuratici şi atâ i al iă ţ ţ ţ singuratici neîncorona i n-au putut trage aceast con-ţ ăsecin , atât de îngrozitoare pentru muritori şi atât deţă banal pentru sfin i, nu se poate explica decât prin ab-ă ţsen a acelui gr unte de demen , care, în limbajţ ă ţă ceresc, se cheam sfin enie.ă ţ Cine a gândit totul, f r s devin cerşetor, se nu-ă ă ă ămeşte, în limbaj p mântesc, filozof. C ci dac filozofiiă ă ă se gândesc la o alt lume, ei sunt totuşi ă inap iţ pentru ea.

— Când ascult sfârşitul lui Matthäuspassion de Bach, în eleg pe acei oameni care s-au sinucis dinţ ner bdarea paradisului...ă

212

Em

il

C

io

ra

n Un orgoliu ceresc m leag de paradis, mai multă ă decât îi îndep rteaz pe creştini umilin a de p mânt.ă ă ţ ă Distan a mea de creştinism: imposibilitatea de a con-ţcepe ieşirea din lume în afar de orgoliu...ă — M ri şi ri descoperitu-mi-au p mântul. Dară ţă ă inima e deşart de el..ă — Femeia nu- i iart nici o inocen , precum via aţ ă ţă ţ nici o luciditate. — Gândul trebuie s fie virulent asemenea unei pi-ăc turi de otrav sau mângâietor ca o lacrim de înger.ă ă ă — Nu este clip care, de-aş umple-o de mine, nu m-ăar scoate din timp. De m-aş l sa prad mie, pe veci m-ă ăaş târî la intr rile altor lumi. ă

— Numai fiind nedrept cu sfin ii, po i reţ ţ cunoaşte un drept acestei lumi.

— Toat via a voi fugi spre lumea în care oameniloră ţ li se pare c ă sunt, ca lumea cealalt s m îmbr işezeă ă ă ăţ mai mult, tot mai mult. H r uiala între cele dou lumiă ţ ă sau între nenum ratele care se interpun are o savoareă cereasc şi un tragic p mântesc. Zâmbetul îngeriloră ă umbreşte cunoaşterea;dar de câte ori singuri în nemân-gâiere r mas-am în cunoaştere,lipsi i de adieriă ţ cereşti... Coloanele lumii sunt regrete ce au devenit blesteme. Oare mângâierea noastr s fie pr buşireaă ă ă lumii? Dar îngerii ne vor s ri în ajutor.ă

— Cine a în eles c lumea asta nu întrece condi iaţ ă ţ am girilor n-are decât dou c i: s devin religios, sal-ă ă ă ă ăvându-se din lume, sau s salveze lumea, distrugân-ădu-se. Concesia pe care o facem p mântului este jertfaă vie ii noastre. Şi am girile au altar. Umbrele seţ ă hr nesc cu sângele şi cu renun area noastr .ă ţ ă Capitul rile şi la-şit ile în fa a veşniciei constituieă ăţ ţ osatura lumii, c reia ne pred m — sau r spundemă ă ă

213

Ca

rt

ea

a

ma

gi

ri

lo

r

numai unei tenta ii? M vor avea am girile întreg?ţ ă ă Putea-voi s -mi pun nemân-gâierea în serviciulă exclusiv al aparen elor? De m voi am gi, salvatu-le-ţ ă ăam, ca am gire între am giri. ă ă — O presim ire de extaz echivaleaz o via . Deţ ă ţă câte ori marginile inimii întrec pe ale lumii, de atâtea ori in-tr m în moarte de prea mult via . Cuprinsulă ă ţă inimii, în care se r t ceşte universul. Inima deschisă ă ă totului sau despre sfâşierile inimii... Şi despre sângele inimii care nu p teaz decât cerul. Doamne, roşii voră ă deveni t riile de sfâşierile noastre!ă Oare inima s m fi dezlegat de p mânt? S -l fi în-ă ă ă ăghi it ea? În ce col s -l caut, pe ce fund s m reg -ţ ţ ă ă ă ăsesc? Doamne, m-am pr buşit în inima mea! ă

CUPRINS

I Extaz muzical 5 Despre fericirea de a nu fi sfânt 10 Asupra celui mai mare regret 12 Pentru cei mai singuri 28

II[S izbucnim cu toat ardoarea]ă ă 39

III[Nega iile care nu duc la extaz...]ţ 57 Profe ia şi drama timpuluiţ 67 A muri de elan 70

IV[S renun a i la conştiin .]ă ţ ţ ţă 78 Mozart sau intâlnirea mea cu fericirea 82 Mozart sau melancolia ingerilor 85 Jur mânt vie iiă ţ 95 Şoapte singur t iiă ăţ 96 Rug ciune in vântă 97 P cat şi transfigurareă 97

214

Em

il

C

io

ra

nSpovedania lucrurilor 105 Ispita umbrelor 106 Ceasul blestemelor 107

V [Sim it-a i vreodatţ ţ ă.] 112În ce fel via a devine suprema valoareţ 133 Reguli pentru a invinge pesimismul, dar nu suferin aţ 140 Arta de a evita sfin eniaţ 141Reguli pentru a nu c dea prad melancolieiă ă 141 VI Desp r irea de moarteă ţ 142Desp r irea de filozofieă ţ 150

VII [Oare se poate…] 168Gustul am giriloră 173În umbra sfintelor 197

215