ELOGIUL NEBUNIEI

Date autobiografice• Erasmus (Desiderius) din

Rotterdam (n. 28 octombrie1466, 1467 sau 1469, Rotterdam/Olanda, d. 12 iulie 1536, Basel/Elveția) a fost un teolog și erudit olandez, unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii 

și  Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, "primul european conștient" (Stefan Zweig).

• Una dintre consecințele afirmării spiritului critic și autonomiei gândirii promovate de umanism a fost critica socității feudale a instituțiilor și a moravurilor ei, a teologiei și a clerului. Această consecință este ilustrată în opera principală a umanistului Erasmus din Rotterdam Elogiul nebuniei (1511) carte considerată ”preludiul tragediei teologice din secolul al XVI- lea.

• Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă – împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni- a lui Dumnezeu devenit om care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el însuși. Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și literaților, lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Această lucrare, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creștinismului, a făcut să fie considerat deschizător de drum reformei protestante, deși el a rămas tot timpul un catolic consecvent, cu toată apropierea de pozițiile teoretice reformiste.

• În același timp Elogiul nebuniei este o ”ilustrare a lipsei de înțelepciune de care suferea lumea contemporană ” evidențiind discrepanța dintre ideal și real,”dintre visul de aur al umaniștilor și dureroasele, de netăgăduit adevăruri ale vieții de toate zilele”, cartea fiind purtătoarea semnelor ”crizei în care umanismul intrare chiar în momentul apogeului său”.