ELENAFERRANTE

Iubireamară

Titluloriginal:L’amoremolesto

Autor:ElenaFerrante

Copyright©1992byEdizionie/o

Copyright©PandoraM,2018pentruprezentaediţie

ISBN:978–606–978–160–9

PandoraMfacepartedinGrupulEditorialTREI

mameimele

1.

Mamamea s-a înecat de ziua mea de naştere, în noaptea de 23 mai, înmare, în dreptul localităţii numite Spaccavento, la câţiva kilometri deMinturno. Exact acolo, la sfârşitul anilor ’50, când tata încă locuia cu noi,închiriam vara o cameră într-o casă ţărănească şi petreceam luna iuliedormind toţi cinci în câţiva metri pătraţi încinşi. În fiecare dimineaţă, noi,fetele, beam câte un ou proaspăt, scurtam drumul spre mare printre trestiiînalte pe cărări de pământ şi nisip şi ne duceam să facem baie. În noaptea

cândamuritmamamea,proprietaraaceleicase,pecareochemaRoşaşicareavea de-acum mai mult de şaptezeci de ani, a auzit bătăi în uşă, dar n-adeschis,defricahoţilorşiacriminalilor.

MamaluasetrenulspreRomacudouăzileînainte,pe21mai,darn-amaiajunsacolo.Înultimavreme,celpuţinodatăpelună,veneasăstealaminecâtevazile.Număbucurams-oştiuprincasă.Setrezeacunoaptea-ncapşi,conform obiceiurilor ei, făcea curat lună, de sus până jos, în bucătărie şisufragerie, încercam să adorm la loc, dar nu reuşeam: încremenită înaşternuturi,aveamimpresiacă,trebăluindprincasă,îmitransformăcorpulîncelaluneifetiţezbârcite.Cândveneacucafeaua,măghemuiampeopartesănumăatingăaşezându-sepemargineapatului.Amabilitateaeimăirita:ieşeala cumpărături şi se împrietenea cu vânzători cu care, în zece ani, eu nuschimbasemmaimultdedouăvorbe;seplimbaprinoraşcuniştecunoştinţede-ale ei ocazionale; devenea prietena prietenilor mei, cărora le povesteaîntâmplări din viaţa ei, întotdeauna aceleaşi. Cu ea nu ştiam să fiu decâtreţinutăşinesinceră.

Se întorcea la Napoli la primul meu semn subtil de nemulţumire. Îşistrângealucrurile,făceaoultimăcurăţenieşipromiteac-osărevinăcurând.Eumăînvârteamprincamere, rearanjânddupăgustulmeutotceschimbaseea. Solniţa revenea în compartimentul unde o ţineam de ani de zile,detergentul îşi recăpăta locul care mi se păruse întotdeauna convenabil,stricamordineapecaremi-opuneaînsertare,redămhaosuluicameraîncarelucram.Chiarşimirosulprezenţeiei–unparfumcarelăsaîncasăosenzaţiedenelinişte–dupăoscurtăvremenusemaisimţea, la felca izuluneiploiscurtevara.

Seîntâmplaadeseasăpiardătrenul.Deobicei,soseacuurmătorulsauchiara doua zi, dar nu mă puteam obişnui cu asta şi mă îngrijoram oricum. Îitelefonam neliniştită. Când, în sfârşit, îi auzeam vocea, o dojeneam cu oanume asprime: cum de nu plecase, de ce numă anunţase? Ea se justificapasivă, întrebându-se amuzată ce-mi imaginam că i se putea întâmpla lavârstaei:„Orice”,răspundeam.Îmiînchipuisemmereuuncomplotîncareseţeseaucapcanetocmaipentruaofacesădisparădinaceastălume.Cânderammică,îmipetreceamtimpulcâtealipseaaşteptând-oînbucătărie,lafereastră.Eramnerăbdătoare să apară din nou în capătul străzii, ca o imagine într-unglobdecristal.Abureamgeamulcu răsuflareameacasănuvădstrada fărăea.Dacăîntârzia,nelinişteadeveneaatâtdeincontrolabilă,încâtsemanifestaprintremurăturialeîntreguluicorp.Atuncifugeamîntr-odebarafărăfereastrăşifărăluminăelectrică,aflatăchiarlângăcameraeişiatatii.Închideamuşaşistăteamînîntuneric,plângândîntăcere.Cămăruţaeraunantidoteficient.Îmi

provocaogroazăcareţineasubcontrolanxietateastârnitădesoartamamei.Înbezna aceea sufocantă din cauza mirosului de insecticid, eram atacată deforme colorate care-mi atingeau uşor pupilele câteva secunde, lăsându-măfărăsuflare.„Cândteîntorci,osăteomor”,măgândeam,caşicumeam-arfilăsatînchisă,acolo,înăuntru.Darapoi,imediatcumîiauzeamvoceapehol,mă furişamafară în grabă şimăduceam să-i dau târcoale indiferentă.Mi-arevenit înmintedebarauaaceeacândmi-amdatseamacăplecasedeacasă,conformobiceiului,darnusemaiîntorsese.

Peseară,amprimitprimultelefon.Mamami-aspus,peuntonliniştit,cănu-miputeapovestinimic:cueaeraunbărbatcare-i interziceaasta.Apoiaînceputsărâdăşiaînchis.Pemomentamrămasstupefiată.M-amgânditcăvreasăglumeascăşiamaşteptatresemnatăaldoileatelefon.Înrealitate,amlăsatorelesă treacăfăcândsupoziţii,stândînzadar lângăaparat.Abiadupămiezulnopţiiamvorbitcuunprietenpoliţist,careafostfoarteamabil:mi-azissănumăagit.

Osăseocupeel.Darnoapteaatrecutfărăsăseaflecevadespremama.Înmodsigurplecase:văduvadeRiso,ofemeiesingurădeaceeaşivârstăcuea,alături de care, de cincisprezece ani, trăia perioade de bună vecinătatealternatecuperioadededuşmănie, îmi spusese la telefoncăocondusese lagară.Întimpcestătealacoadăpentrubilet,văduvaîicumpăraseosticlădeapămineralăşiorevistă.Trenuleraaglomerat,darmamagăsiseoricumloclafereastrăîntr-uncompartimentticsitcumilitariînpermisie.Îşiluaserărămas-bun,spunându-şiunaalteiasăaibăgrijă.Cumeraîmbrăcată?Cadeobicei,cuhainepecare leaveadeanidezile: fustăşi sacoubleu,ogentuţădinpieleneagră,pantofivechicutocmediu,ovalijoarăuzată.

Laoraşaptedimineaţamamaatelefonatdinnou.Oricâtambombardat-ocuîntrebări(„Undeeşti?Deundesuni?Cucineeşti?”),s-alimitatsăturuiecuovocefoarteridicată,silabisindcuplăcere,oseriedeexpresiiobsceneîndialect.Apoiaînchis.Obscenităţileaceleami-aucauzatoregresieexcesivă.I-am telefonat din nou prietenuluimeu, uluindu-l cu un amestec confuz deitalianăşideexpresiidialectale.Voiasăştiedacămamaerafoartedeprimatăîn ultima vreme.Nu ştiam.Am admis că numai era ca altă dată, liniştită,netulburată, distrată. Râdea fărămotiv, vorbea preamult; dar persoanele învârstă deseori fac aşa. Chiar şi prietenul meu a fost de acord cu asta: seîntâmplatottimpulcabătrânii,cândîncepeacăldura,săsecomportestraniu;nu trebuiasămă îngrijorez.Eu, înschimb,eram încontinuare îngrijoratăşiambătutoraşul înlungşi-nlat,căutândmaialesînlocurileundeştiamcă-iplăceasăseplimbe.

Amprimitaltreileatelefonlaorazeceseara.Mamaavorbitconfuzdespreunbărbatcareourmăreacas-oiacuelînfăşuratăîntr-uncovor.Mi-acerutsădaufugacas-oajut.Amimplorat-osă-mispunăundeseafla.Şi-aschimbattonul,arăspunscăeramaibinesănu.

—Închide-teîncasă,nurăspundenimănui,m-asfătuit.

Bărbatulacelavoiasă-mifacăşimierău.Apoiaadăugat:

—Du-tesăteculci.Acumfacbaie.

Nus-amaiauzitnimic.

Adouazi,doitinerii-auvăzutcorpulplutindlacâţivametridemal.Aveapeeadoarsutienul.Valizanus-agăsit.Nus-agăsit taiorulbleu.N-augăsitnici măcar chiloţii, ciorapii, pantofii, geanta cu actele. Dar avea pe degetineluldelogodnăşiverigheta.Laurechipurtacerceiipecarei-idăruisetatacuojumătatedesecolînurmă.

I-amvăzutcorpulşi înfaţaacelui truplividamsimţitcăpoate trebuiasămăagăţdeelcasănusfârşesccineştieunde.Nufuseseviolat.Prezentadoarcâtevavânătăidatoratevalurilor,dealtfel,slabe,careoloviserătoatănoapteadeniştestânciieşitedinapă.Mis-apărutcăînjurulochilorareurmeleunuimachiajcarefusese,probabil,foartestrident.I-amprivitîndelung,stânjenită,picioarelemăslinii,nemaipomenitdetinerepentruofemeiedeşaizecişitreideani.Cuaceeaşistânjenealămi-amdatseamacăsutienulerafoartediferitdeceleuzatepecare lepurtadeobicei.Cupeleeraudindantelăfin lucrată,princaresevedeausfârcurile.ErauuniteîntreeledetreiV-uribrodate,marcaunuimagazinnapolitandelenjeriescumpăpentrudoamne,alsurorilorVossi.Cândmi l-audat, împreunăcucerceii şi inelele, l-amadulmecatmult timp.Aveaparfumulînţepătordematerialnou.

2.

Laînmormântarem-amsurprinsgândindu-măcă,însfârşit,numaiaveamobligaţiasă-mifacgrijipentruea.Dupăcarem-acopleşitunvaldecăldurăşim-amsimţitumedăîntrepicioare.

Eramînfrunteaunuilungcortegiuderude,prieteni,cunoştinţe.Celedouă

surorialemelese înghesuiau înminedeoparteşidealta.Osprijineampeunadebraţdeteamăsănuleşine.Cealaltăseagăţademinecaşicumochiipreaumflaţioîmpiedicausăvadă.Aceadizolvareinvoluntarăacorpuluim-asperiatcaameninţareauneipedepse.Nuputusemsăvărsniciolacrimă:număpodidise plânsul sau poate că nu-mi dorisem să mă podidească. În plus,fusesemsinguracarerostisecâtevacuvintecaresă-ldisculpepetata,carenutrimiseseflorişinuveniselaînmormântare.Surorilemelenu-miascunseserădezaprobarea lor şi acum păreau ocupate să demonstreze, public, că aveaulacrimiîndeajunspentrualeplângeşipecelepecarenicieu,nicitatălmeunulevărsăm.Măsimţeampusălazid.Cândcortegiulafostîntregit,obucatăde drum, de un bărbat de culoare care ducea pe umăr nişte pânze pictate,montate pe un şasiu, dintre care prima (aceea vizibilă pe spatele lui)reprezenta grosier o ţigancă neîngrijită, am sperat ca nici ele, nici celelalterudesănubagedeseamă.Autorulacelortablourieratatălmeu.Poatecăşiînacelmomentlucralapicturileluilipsitedevaloare.Cuţigancaaceeaodioasă,vândutăpestrăzişipelatârgurideprovinciedezecideani,pictaseşipictaîncontinuarecopiipestecopii,supunându-sepentrucâtevalire,caîntotdeauna,cererii de tablouaşe urâte pentru sufrageriile mic-burgheze. Ironiaconfiguraţiilor astrale care hotărăsc ore pentru întâlniri, despărţiri, vechiresentimente nu-l trimisese la înmormântarea mamei mele pe el, ci aceapicturăbanalăasa,pecarenoi,fiicele,odetestammaimultdecâtîldetestampeautorulei.

Măsimţeamsătulădetot.Decândajunsesemînoraş,nustătusemoclipălocului. Zile în şir îl însoţisem pe unchiul meu, Filippo, fratele mamei,mergândhaoticdinbirou înbirou,printremicimijlocitoricaresăgrăbeascăformalităţilebirocratice,sautestândnoiînşine,dupăcozilungipelaghişee,disponibilitatea funcţionarilor de a depăşi obstacole imposibile în schimbulunorbacşişurigeneroase.Încâtevarânduri,unchiulmeureuşiseoarecumsă-iimpresionezeetalândostentativmânecagoalăa sacoului. Îşipierdusebraţuldreptlaovârstăînaintată,lacincizecişişasedeani,muncindlastrungulunuiatelierdelaperiferieşideatuncifoloseaaceainvaliditatecândpentruacerefavoruri,cândpentruauracuii lerefuzasăaibăpartedeonenorocire.Darcelemai bune rezultate le obţinuserăm scoţând din buzunaremulţi bani pecaren-arfitrebuitsă-iplătim.Astfelfăcuserămrostrapiddeactelenecesare,autorizaţii de la un ştiu câte instituţii competente reale sau inventate,asigurându-ne o înmormântare de cea mai bună calitate şi, lucrul cel maidificil,unlocdeveci.

Între timp, corpul defunct alAmaliei,mamamea,măcelărit de autopsie,devenise din ce în cemai apăsător lot târându-l cu nume şi prenume, data

naşterii şi data morţii prin faţa unor funcţionari când nepoliticoşi, cândlinguşitori.Simţeamnevoiaurgentădeamădescotorosideeaşitotuşi,încănuîndeajunsdestoarsădeputeri,îmidorisemsăduccoşciugulpeumăr.Miseîngăduiseacestlucrucumultăreticenţă:femeilenucarăcoşciugepeumăr.Fusese o idee foarte proastă. Întrucât cei care transportau sicriul alături demine (un văr şi cei doi cumnaţi ai mei) erau mai înalţi, mă temusem totdrumulcălemnulosă-miintreîntreclaviculăşigât,odatăcutrupulpecare-lconţinea.Cândcoşciugulfusesedepusîndricşiacestapornise,fuseserăde-ajuns câţivapaşi şi o senzaţievinovatăde eliberarepentru ca încordarea săcoboarerapidînfluxulacelasecretalpântecelui.

Lichidulcaldcareieşeadinminefărăsă-midorescmi-adatimpresiaunuisemnal convenit între străini în trupul meu. Cortegiul funebru înainta sprePiaţa Carol al III-lea. Faţada gălbuie a azilului săracilor mi se părea cătemperează cu greu presiunea pronunţată a cartierului Rione Incis. Străzilememoriei topografice îmipăreau instabile caobăuturăgazoasăcare, atuncicândo agiţi, se revarsă ca o spumă.Simţeamoraşul topit în căldură, suboluminăgrişiprăfoasă,şiparcurgeamdinnoumentalpovesteacopilărieişiaadolescenţeimele,caremăîndemnasăhoinărescdinstradaVeterinariapânălaGrădinaBotanicăsaupedalelemereuumede,acoperitedelegumestricate,din Piaţa Sant’ Antonio Abate. Aveam impresia că mama lua cu ea atâtlocurile, cât şi numele străzilor. Ţintuiam cu privirea imaginea mea şi asurorilor mele reflectate în geam, între coroanele de flori, ca o fotografiefăcută cu lumină puţină, inutilă memoriei în viitor. Îmi ancoram tălpilepantofilor în pavajul pieţei, izolam mirosul florilor aranjate în dric, careajungealaminedejaputred.Launmomentdat,m-amtemutcăsângeleosăînceapăsă-micurgăpeglezneşiamîncercatsămădesprinddesurorilemele.Afostimposibil.Atrebuitsăaşteptcolţulstrăziipeundeoluacortegiul,dupăcareurcapestradaDonBoscoşisetopea,înceledinurmă,într-unblocajdemaşini şi mulţime. Unchi, fraţi ai bunicilor, cumnaţi, veri au început să seîmbrăţişeze pe rând: oameni vag cunoscuţi, transformaţi de trecerea anilor,întâlniţi doar în copilărie, pe care poate nu-i văzusem niciodată. Puţinelepersoanepecaremileaminteamcuclaritatenu-şifăcuserăapariţia.Saupoatecăerauacolo,darnu le-amrecunoscut,pentrucădespreele îmi rămăseserănumaidetaliidinvremeacopilăriei:oprivirecrucişă,unpiciorşchiopătând,culoareamăslinieapielii.Înschimb,persoanedesprecarenuştiamnicicumlecheamăm-autrasdeoparteşimi-auvorbitdesprevechinedreptăţipecarelile făcuse tatăl meu. Tinerei necunoscuţi, dar foarte afectuoşi, pricepuţi laconversaţiiconvenţionale,m-au întrebatcummăsimţeam,cumîmimergea,cucemăocupam.Amrăspuns:bine,îmimergeabine,făceambenzidesenate,şi lor cum le mergea? Multe femei zbârcite, în negru complet, mai puţin

paloarea chipului, au lăudat extraordinara frumuseţe şi bunătate a Amaliei.Uniim-auîmbrăţişatatâtdestrâns,vărsândlacrimiatâtdeabundente,căamşovăit întresufocareşio insuportabilăsenzaţiedeumedde la transpiraţiaşilacrimilelor,careseîntindeapeminepânăînzonainghinală, laîntretăiereacoapselor.M-am bucurat pentru prima oară de rochia închisă la culoare pecareopurtam.MăpregăteamsămăîndepărtezcândunchiulFilippoafăcutunade-a lui. Înmintea lui de septuagenar care adesea confunda trecutul cuprezentul, probabil că un amănunt doborâse nişte bariere deja şubrezite. Aînceput să înjure în dialect, cu voce foarte ridicată, spre uimirea tuturor,agitându-şifreneticsingurulbraţpecare-lavea.

—L-aţivăzutpeCaserta?aîntrebatîntorscătremineşisurorilemele,curăsuflareatăiată.

Şi a repetat de mai multe ori numele acela, un sunet ameninţător dincopilărie,caremi-acreatostarederău.Apoiaadăugat,vineţiulafaţă:

—Fărăruşine.LaînmormântareaAmaliei.Dacăeratatăltăuaici,îlomora.

Nuvoiamsăaudvorbindu-sedespreCaserta,purăacumularedezbuciumsufletescalcopilăriei.M-amprefăcutcănuse-ntâmplasenimicşiamîncercatsă-l liniştesc, dar el nici măcar nu m-a auzit. Din contră, m-a îmbrăţişatnervoscusingurulluibraţ,voindparcăsămăconsolezepentruafrontulaceluinume.Atuncim-amdesprinsnepoliticos,le-ampromissurorilormelec-osăajung lacimitir la timppentruceremonia îngropării şim-amîntors înpiaţă.Amcăutatcupasgrăbitunbar.Amîntrebatde toaletă şim-amstrecurat înpartea din spate, într-o odăiţă urât mirositoare, cu closetul murdar şi ochiuvetăîngălbenită.

Fluxuldesângeeraabundent.M-aucuprinsosenzaţiedegreaţăşiouşoarăameţeală. Am văzut-o în penumbră pe mama, cu picioarele desfăcute,desprinzând un ac de siguranţă şi scoţându-şi din sex, ca şi cum ar fi fostîncleiate,nişterufedeinplinedesânge,dupăcares-aîntorsdelocsurprinsăşimi-aspuscalm:„Ieşi,cefaciaici?”Amizbucnitînplâns,pentruprimaoarădupămulţi ani.Amplâns lovind cumâna în chiuvetă la intervale regulate,impunându-miparcăunritmlacrimilor.Cândmi-amdatseama,m-amoprit,m-amcurăţatcâtmaibinecuşerveţeleşiamieşitîncăutareauneifarmacii.

Atuncil-amvăzutpentruprimaoară.

— Pot să vă ajut cu ceva?m-a întrebat cândm-am izbit de el – câtevasecunde, cât să simt pe obraz materialul cămăşii lui, să observ căpăcelulalbastru al pixului care-i ieşeadinbuzunarul de la sacou şi, între timp, să-isurprindtonulnesiguralvocii,unmirosplăcut,gâtuldezgolit,părulalbşides

înperfectăordine.

—Ştiţiundeeofarmacie?amîntrebat,darnicimăcarnum-amuitatlael,concentratăsă-locolescrapiddindorinţadeaînlăturaatingereafizică.

—PebulevardulGaribaldi,mi-arăspunsîntimpcerestabileamominimădistanţăîntremineşipatadeculoarecompactăatrupuluisăuosos.

Acumpărealipit,cucămaşaluialbăşisacoulînchislaculoare,defaţadaaziluluisăracilor.L-amvăzutpalid,binebărbierit,fărăuimireînprivirealuicarenumi-aplăcut.Ammulţumitdinvârfulbuzelorşiamşters-olarepezealăîndirecţiaindicată.

M-aurmăritcuvocealui,carenumaierapoliticoasă,cideveniseunşuieratsâcâitorşidinceîncemaideşănţat.Unvaldeobscenităţirostiteîndialect.

O revărsaremorbidă de sunete în care ne amesteca pemine, pe surorilemeleşipemamaîntr-uncocteildespermă,salivă,excremente,urină,întoateorificiileposibile.

M-amîntorsbrusc,cuatâtmaiuluităcucâtjignirileeraunemotivate.Darbărbatulnumaiera.Poatecă traversasestradaşisepierduseprintremaşini,poate cotise spre Sant’ Antonio Abate. Încet, am lăsat ca bătăile inimii sărevină la normal şi să dispară un neplăcut impuls criminal. Am intrat înfarmacie,amcumpăratunpachetdeabsorbanteşim-amîntorslabar.

3.

Am ajuns cu taxiul la cimitir, cât să apuc să văd sicriul coborând într-ocuvădepiatrăgri,careafostapoiumplutăcupământ.Surorilemeleauplecatcu maşina, imediat după îngropare, cu soţii şi fiii lor. Abia aşteptau să seîntoarcă acasă şi să uite.Ne-am îmbrăţişat şi ne-am promis să ne revedemcurând, dar ştiamcă asta n-o să se întâmple.Urma, celmult, să vorbimdecâteva ori la telefon ca să măsurăm, când şi când, procentul crescând deînstrăinare reciprocă. Locuiam toate trei, de ani de zile, în oraşe diferite,fiecare cu viaţa ei şi cu un trecut comun care nu ne era pe plac. În rareleocazii în care ne vedeam preferam să ţinem sub tăcere tot ce aveam să nespunem.

Odatărămasăsingură,m-amgânditcăunchiulFilippoosămăinviteacasălael,undefusesemoaspeteînzileleprecedente.Darn-afăcut-o.Îlanunţasem

dimineaţacă trebuiasămergacasă lamamamea, săstrângpuţineleobiectedragi,săanulezcontractuldeînchiriere,delumină,degaz,detelefon;iarel,probabil, se gândise că era inutil să mă invite. S-a îndepărtat fără să-şi iarămas-bun,adusdespate,cumersultârşâit,consumatdearterosclerozăşideacel neaşteptat vârtej de vechi resentimente care-l făceau să scuipe jigniribizare.

Astfel că am fost uitată pe stradă. Rudele numeroase se retrăseseră spreperiferiiledeundeveniseră.

Nişte ciocli neciopliţi o îngropaseră pemama într-un cavou caremiroseaurâtacandeleşiafloriputrezite.Peminemădureaurinichiişiaveamcrampela burtă.M-am hotărât fără tragere de inimă: m-am târât în lungul ziduluiincandescent al Grădinii Botanice până în Piaţa Cavour, în aerul tot maiîmbâcsitdelagazeleţevilordeeşapamentaleautomobilelorşidelazumzetuldesunetedialectalepecareledesciframfărăsăvreau.

Era limba vorbită demama, pe care încercasem inutil s-o uit, alături demulte alte lucruri care-i aparţineau. Când ne vedeam acasă la mine sauveneameulaNapoliînvizitefoartescurtedejumătatedezi,eaAiceaeforturisăfoloseascăoitalianăchinuită,iareualunecamculehamite,doarcas-oajut,în dialect.Nu un dialect vesel sau nostalgic: un dialect lipsit de naturaleţe,folosit fără pricepere, pronunţat cu greu ca o limbă străină prost ştiută. Însunetele pe care le articulam stânjenită se regăsea ecoul certurilor violenteîntreAmaliaşitatălmeu,întretatălmeuşirudeleei,întreeaşirudeletatăluimeu.Nu-lmai suportam. Reveneam repede la italianamea şi ea se instalacomod în dialectul ei. Acum, când ea murise şi l-aş fi putut şterge pentrutotdeaunadinminte,împreunăcuamintireapecaremi-otrezea,îmiprovocaostaredeneliniştesă-laud.L-amfolositcasăcumpărogogoaşăcuricotta.Am mâncat cu plăcere, după câteva zile în care aproape că postisem,plimbându-mă prin grădinile neîngrijite cu leandri plăpânzi şi scotocind cuprivirea printre numeroasele grupuri de bătrâni. După tot acel du-te-vinoobositor de oameni şimaşini din apropierea grădinilorm-amhotărât să urcacasălamama.

Apartamentul Amaliei era situat la al treilea etaj al unei vechi clădiriconsolidatecuschelărie.Bloculaparţineaacelorconstrucţiidincentrulistoricpe jumătate pustii noaptea şi locuite ziua de funcţionari care reînnoiescpermise,emitcertificatedenaşteresaudeşedere,consultăcomputerulpentrurezervărisaubiletedeavioanetrenurişivapoare,încheiepoliţedeasigurarepentru furturi, incendii, boli, moarte, scriu declaraţii de venit elaborate.Chiriaşiiobişnuiţieraupuţini,darcândtatălmeu,cumaimultdedouăzecide

aniînurmă–înmomentulîncareAmaliaîispusesecăvoiasăsedespartădeelşinoi, fiicele, îisprijiniserămcufermitatedecizia–,nealungasepe toatepatru din casă, găsiserăm acolo, din fericire, un apartament de închiriat.Clădirea nu-mi plăcuse niciodată. Îmi dădea o senzaţie de nelinişte, ca oînchisoare,untribunalsauunspital.Mamamea,înschimb,eramulţumitădeea:ogăseaimpunătoare.Înrealitate,eraurâtăşimizeră,începândcuimensauşăde la intrare, înmodregulat forţatădefiecaredatăcândadministratorulpunea să fie reparată broasca.Uşile batante erau pline de praf, negre de lagazeleţevilordeeşapament,cumâneremarişirotunde,dinalamă,niciodatăcurăţate de la începuturile secolului. În timpul zilei era mereu cineva carestătea în pasajul lung şi cavernos ce dădea într-o curte interioară: studenţi,trecătoriînaşteptareaautobuzuluicareopreatreimetrimaiîncolo,vânzătoridebrichete,debatistedehârtie,deporumbprăjit saucastanecoapte, turişticopleşiţidecăldurăsaucareseadăposteaudeploaie,bărbaţiameninţătoridetoate rasele într-o continuă contemplare a vitrinelor care se întindeau de-alungul celor două ziduri. Aceştia din urmă de obicei păcăleau aşteptareaţintuindcuprivireafotografiileartisticealeunuifotografînvârstăcareaveaatelierul în bloc: miri costumaţi de nuntă, tinere zâmbitoare şi luminoase,flăcăi înuniformăcuunaerneobrăzat.Cuani înurmă, timpdecâtevazilefusese expusă şi o fotografie-tip aAmaliei.Eu îl obligasempe fotograf s-oscoată înainteca tatălmeu, trecândpeacolo, sădea înclocotde furie şi săfacăvitrinabucăţele.

Amtraversatcurteainterioarăcuochiiînpământşiamurcatpuţineletreptecare dădeau spre uşa cu geamuri de la scara B. Portarul lipsea şi m-ambucurat.Am intratdegrabă în lift.Era singurul locdinbloculacelacare-miplăcea. Îngeneral,nu-miplăceau sarcofageleaceleademetal careurcaucuvitezăsaupicauîngolimediatceapăsaibutonul,făcându-tesăsimţiunnodînstomac.Daracelaaveapereţidelemn,uşicugeamurişiarabescuricenuşiipemargini,mânereprelucratedinalamă,douăbancheteelegantefaţăînfaţă,ooglindă,oluminăslabă;şisehâţânacuunconcertdescârţâituri,controlatde o încetineală liniştitoare.Un aparat cu jetoane din anii ’50, burtos şi cuorificiularcuitîndreptatspretavan,gatasăînghitămonede,scoteaunsughiţmetaliclafiecareetaj.Cabinaporneademultdoarapăsândpeunbuton,aşacă rămăsese inutil fixat pe peretele din dreapta.Dar, chiar dacă aparatul cujetoane strica vechimea calmă a acelui spaţiu, mie nu-mi displăcea, cuabstinentaluiburtăgoalăcutot.

M-am aşezat pe o banchetă şi am făcut ce făceam când eram mică, defiecare dată când aveam nevoie să mă liniştesc: în loc să apăs butonul cunumărultrei,m-amlăsatpurtatăînsuspânălaetajulcinci.Loculacelafusese

pustiu şi întunecos încă de când, cumulţi ani în urmă, avocatul, care aveabiroulacolo,plecaseluândcuelşibeculcareluminapalierul.Cândliftuls-aoprit,mi-amlăsatrespiraţiasă-mialuneceînburtăşisărevină,încet,pânăîngât.Ca întotdeauna,dupăcâtevasecunde, s-a stins şi luminadin lift.M-amgânditsăîntindmânaspremâneruluneiuşi:erade-ajunssătragşiluminas-ar fi reaprins. Dar nu m-am mişcat şi am respirat în continuare până înadânculcorpului.Seauzeaudoarcariidevorândlemnulliftului.

Doar cu puţine luni în urmă (cinci, şase?), dintr-un impuls neaşteptat, îidezvăluisem mamei mele, în timpul uneia dintre scurtele mele vizite, că,adolescentă fiind,mă refugiam în loculacela secret şio târâsemdupămineacolo, sus. Poate că-mi doream să stabilesc între noi o intimitate care nuexistase niciodată, poate că-mi doream, înmod confuz, să afle că fusesemîntotdeaunanefericită.Dareamisepărusedoarfoarteamuzatădefaptulcăstătusemsuspendatăîngol,într-unliftdescleiat.

—Aiavutvreodatăunbărbatîntoţiaceştiani?amîntrebat-oatunci,brusc.

Voiamdefaptsăspun:avusesevreodatăunamant,dupăce l-apărăsitpetatălmeu? Era o întrebare foarte neobişnuită, în limita întrebărilor posibileîntrenoiîncădecânderammică.Darcorpulei,aşezatlacâţivacentimetride-al meu pe bancheta de lemn, nu exprimase niciun fel de stânjeneală. Nicimăcarvoceaei,carefusesesigurăşiclară:nu.Niciunsingurindiciucaresămă determine să cred că minţea. De aceea nu avusesem nicio îndoială.Minţea.

—Aiunamant,îispusesemrece.

Reacţia fuseseexagerată încomparaţiecucomportamentulei întotdeaunafoarte stăpânit. Îşi ridicase rochiapână în talie, dând la ivealăoperechedechiloţi roz înalţi şi lărgiţi. Se hlizise şi spusese ceva confuz despre carneamoale,burta flască, repetând:„Punemânaaici”şi încercândsă-mi iapalmacas-oaşezepeburtaalbăşiumflată.

Mă retrăsesem şi-mi aşezasem mâna pe inimă ca să-mi calmez bătăilefoarterapide.Eadădusedrumulmarginiirochiei,careînsăîilăsasepicioareledescoperite, galbene în lumina liftului. Regretasem c-o dusesem sus, larefugiulmeu.Îmidoreammaialessăseacopere.

—Ieşi,îispusesem.

Chiarofăcuse:nu-mispuneaniciodatănu.Fusesede-ajunsunsingurpasdincolo de uşile deschise şi dispăruse în întuneric. Singură în cabină, amsimţit o anumită plăcere netulburată.Cu un gest automat, încinsesemuşile.Dupăcâtevasecunde,luminaliftuluisestinsese.

—Delia,murmurasemamamea,fărăsăsealarmeze.

Nusealarmaniciodatăînprezenţamea.Misepăruseşiatuncică,dintr-ovecheobişnuinţă,încercasămăliniştească,înlocsăcauteîncurajare.

Rămăsesempuţin timpsă-mi savureznumelecapeunecoualmemoriei,ceva abstract care răsună mut în minte.Mi se păruse că e vocea, de multimaterială,pecareoaveacândmăcăutaprincasăşinumăgăsea.

Acumeramacoloşiîncercamsăştergîngrabăamintirileaceluiecou.Darmi-arămasimpresiacănusuntsingură.Eramspionată,nudeaceaAmaliadinurmăcucâtevalunicareacumeramoartă,cidemineînsămi,ieşităpepaliercasămăprivescstândacolo.M-amdetestatpentruasta.Amsimţitunpicderuşinecândm-amobservatmută,încabinaînvechită,suspendatăîntregolşiîntuneric, ascunsă ca într-un cuib pe ramura unui copac, cu coada lungă acablurilor de oţel care atârnau plictisite din corpul ascensorului. Am întinsmânaspreuşăşiambâjbâitunpicînaintesăgăsescmânerul.Întunericuls-aretrasdincolodegeamurilecuarabescuri.

O ştiam dintotdeauna. Era o linie peste care nu puteam trece când măgândeam la Amalia. Poate că mă aflam acolo ca să reuşesc s-o depăşesc.Chestia asta m-a speriat, am apăsat butonul cu numărul trei şi liftul s-azgâlţâit zgomotos.A început să coboare scârţâind spre apartamentulmameimele.

4.

Amcerut cheile de la vecină, văduva deRiso.Mi le-a dat, dar a refuzatcategoric să intrecumine.Era rotofeie şi suspicioasă,aveaunnegmarepeobrazuldrept, locuitdedouăfire lungigri,şipărulcucărarestrâns laceafaîntr-unarabescdecoziîmpletite.Eraîmbrăcatăînnegru,poatecadeobicei,poate fiindcă avea încă pe ea rochia de la înmormântare.A rămas în prag,uitându-se lamine cumalegeamcheile potrivite.Dar uşanu era încuiată şisus, şi jos. Contrar obiceiului, Amalia folosise doar o broască, pe aceea încarecheiaserăsuceadedouăori.Pecealaltă,încarecheiaserăsuceadecinciori,n-oîncuiase.

—Cumoare?amîntrebat-opevecină,deschizânduşalarg.

DeRisoaezitat.

—Erapuţin aeriană, a spus,dar a consideratprobabil expresia lipsităderespect,pentrucăaadăugat:Erafericită.

Apoiaezitatdinnou:sevedeac-arfistatbucuroasălabârfă,darsetemeadestafiamameimelecarepluteapecasascării,înapartament,cusiguranţăşiîncasaei.Aminvitat-odinnousăintre,sperândcăosă-miţinăcompaniecuflecărealaei.Arefuzatînmodcategoric, traversatădeunfiorşiochii is-auînroşit.

—Deceerafericită?amîntrebat.

Aşovăitiarăşişiapoiavorbitcuhotărâre.

—Decevatimpveneaînvizitălaeaundomnînalt,foartecumsecade…

Am ţintuit-o cu o privire ostilă. Mi-am dat seama că nu aveam chef săcontinue.

—Erafrateleei,amspus.

DeRisoamijitochii, jignită:eaşimamameaerauprietenedemulttimpşi-lcunoşteafoartebinepeFilippo.Nueraniciînalt,nicipreacumsecade.

—Frateleei,asilabisit,consimţindprefăcută.

—Nu?amîntrebatînfuriatădetonulacela.

Şi-aluatrămas-buncurăcealăşiaînchisuşa.

Când intri în casa unei persoane moarte recent, e greu s-o crezi pustie.Caselenuaustafii,cipăstreazăefecteleultimelorgesturideviaţă.Maiîntâiam auzit zgomotul apei care venea din bucătărie şi, pentru o fracţiune desecundă,cuoinversarebruscăalucruriloradevărateşifalse,m-amgânditcămamameanumurise,cămoarteaeinu fusesedecât rezultatulunei lungişiangoasanteînchipuiristârnitecineştiecând.Amfostsigurăcăeraîncasă,înviaţă, stând în picioare în faţa chiuvetei, spălând farfuriile şi vorbind înşoaptă,pentrusine.Darobloaneleerauînchise,apartamentuleracufundatînîntuneric.Am aprins lumina şi am văzut vechiul robinet de alamă din caregâlgâiaabundentapăînchiuvetagoală.

L-am închis. Mama mea aparţinea unei culturi apuse, care nu concepearisipa.Nuaruncapâineauscată,foloseaşicrustabrânzeipunând-oînsupăcasă-i dea gust, nu cumpăra aproape niciodată carne, darmăcelarului îi cereaoasede aruncat ca să facă din ele supă şi le sugea ca şi cumar fi conţinutsubstanţemiraculoase.N-ar fi uitat niciodată robinetul deschis.Folosea apacuozgârceniecarese transformaseînreflexalgestului,alurechii,alvocii.

Dacăatuncicânderammicălăsamşinumaiuntăcutfiriceldeapăîntinssprefundul chiuvetei, ca o croşetă, o clipă mai târziu urla la mine fără reproş:„Delia, robinetul”. M-a cuprins neliniştea: irosise mai multă apă cu aceaneatenţie a ultimelor ore de viaţă decât în toată existenţa ei. Am văzut-oplutindcufaţaînsus,suspendatăînmijloculbucătăriei,pefundalulAlianţeialbastre.

M-amdusrapidînaltăîncăpere.M-amînvârtitprindormitor,adunândîntr-opungădeplasticpuţinele lucruri lacare ţinuse:albumulcu fotografiiledefamilie, o brăţară, o veche rochie de iarnă care data din anii ’50 şi care-miplăceaşimie. În rest,erau lucruripecarenu le-ar fivrutnicinegustoriidehaine vechi. Puţinamobilă era veche şi urâtă, patul ei era format doar dinstructurămetalicăşisaltea,aşternuturileşicuverturileeraupeticitecuogrijăpe care, dată fiind vârsta lor, nu omeritau.M-a impresionat, în schimb, căsertarul undede obicei îşi ţinea lenjeria intimă era gol.Amcăutat coşul curufe murdare şi m-am uitat înăuntru. Nu era nimic altceva în afară de ocămaşăbărbăteascădebunăcalitate.

Amexaminat-ocuatenţie.Eraocămaşăalbastră,detaliemedie,cumpăratărecentşialeasădeunbărbattânărsaucugusturitinereşti.Guleruleramurdar,dar mirosul ţesăturii nu era neplăcut: transpiraţia se contopise cu o marcăbunădedeodorant.Amîmpăturit-ocugrijăşiampus-oînpungadeplastic,împreunăcucelelaltelucruri.NueraunobiectvestimentarasemănătorcelorpurtatedeunchiulFilippo.

Amtrecut înbaie.N-amgăsitniciperiuţădedinţi,nicipastă.Deuşăeraatârnatvechiuleihalatalbastru.Hârtiaigienicăerapeterminate.Lângăclosetseaflaunsacdeplasticpejumătateplin,darînelnueragunoi;sesimţea,înschimb,damfulaceladecorpistovitpecare-lpăstreazăhainelemurdaresauconfecţionatedinmaterial învechit, cu fiecare fibră îmbibată cu tot felul desecreţii timp de decenii întregi. Am început să scot, piesă cu piesă, uşorscârbită,toatălenjeriaintimăamameimele:chiloţivechialbişiroz,cumultepeticelişielasticeanticecareseiveauicişicolodinmaterialuldescusut,canişte şine între două tuneluri; sutiene deformate şi uzate; maiouri găurite;porţi ardere,dinacelea folositecupatruzecideani înurmăşipecareea lepăstradegeaba; dresuri într-o stare jalnică; furouri demodate şi carenumaieraupepiaţădemultăvreme,decolorate,cudanteleîngălbenite.

Amalia,careseîmbrăcaseîntotdeaunacujerpelituridincauzasărăciei,darşidinobişnuinţadeanusefaceplăcută,dobândităcumultedeceniiînurmăpentru a potoli gelozia tatălui meu, parcă hotărâse pe neaşteptate să sedescotorosească de toată garderoba ei. Mi-am amintit de singura piesă

vestimentarăpecareoaveapeeacândoscoseserădinapă: rafinatulsutiennou-nouţ,cuceletreiV-uricareuneaucupele.Imagineasâniloreicuprinşiînacea dantelă mi-a sporit neliniştea. Am lăsat îmbrăcămintea împrăştiată pepodea,fărăsămaiamputereadeaoatingedinnou,amînchisuşaşim-amsprijinitdeea.

În zadar: toată baia a venit peste mine şi s-a recompus în faţa mea, pecoridor.Amaliastăteaacumpeclosetşimăpriveacuatenţie în timpcemăepilam. Îmi acopeream gleznele cu o crustă de ceară fierbinte după care,gemând,mi-osmulgeamcuhotărâredepepiele,întretimp,eaîmipovesteacă-şităiasepufulnegrudepegleznecufoarfecele.Darpăruldepeglezneîicrescuse imediat la loc, aspru, ca buclele unei sârme ghimpate. Şi lamare,înaintesă-şipunăcostumul,îşitundeacufoarfecelepăruldepepubis.

Amobligat-osăfoloseascăcearamea,deşiseferea.I-amîntins-ocugrijăpe glezne, pe partea interioară a coapselor subţiri şi tari, în zona inghinală,dojenind-oîntretimp,cuoduritateexagerată,pentrujuponulpeticit.Apoiamsmulsceara,iareamăpriveafărăsăclipească.Amfăcut-ofărăniciunfeldegrijă,caşicumaş fivoits-osupununeiprobeadurerii şieami-adatvoiefără să răsufle, ca şi cum ar fi acceptat-o fără să se opună. Dar pielea n-arezistat.Adevenitmaiîntâiroşiecafoculşiimediatviolet,dândlaivealăunţesutdevasecapilarerupte.„Nufacenimic”,aspus,„osătreacă”,întimpcepe mine mă încerca un uşor regret pentru starea în care o adusesem. Oregretammai mult acum, făceam un efort de voinţă încercând să izgonescimagineabăiidincolodecanatuldecaremăsprijineamcuspatele.Pentruastam-amdesprinsdeuşă,amlăsatsăseestompezepecoridorformapicioarelorei livide şim-am dus să-mi iau geanta din bucătărie. Cândm-am întors înbaie,amalescugrijădintrechiloţiicarezăceaupepodeapeceicaremisepăreaumai puţin distruşi.M-am spălat şimi-am schimbat tamponul intern.Mi-amlăsatslipulpe jos,printreaceiaaiAmaliei.Cândamtrecutprin faţaoglinzii,fărăsăvreaumi-amzâmbitcasămăliniştesc.

Ampetrecutnuştiucâttimplângăfereastrabucătăriei,ascultândvociledepestrăduţă,traficulmotoretelor,zgomotulpaşilorpepavaj.Stradarăspândeaunmirosdeapăstătutăcaresecăţărapeschelărie.Eramfoarteobosită,darnuvoiam sămă întind pe patulAmaliei, nici să-i cer ajutor unchiului Filippo,nicisă-itelefoneztatăluimeu,nicis-ocautdinnoupedeRiso.Simţeammilăpentru lumea aceea de bătrâni confuzi, rătăciţi printre imagini de sine caredataudinvremuriapuse,cândînţelegându-se,cândînvrăjbiţicuumbreleunorobiecte şi persoane din trecut. Totuşi, mă chinuiam să rămân pe margine.Eramtentatăsăunescîntreeletoatevocile,toatelucrurile,toateîntâmplările.AcumdejaosimţeampeAmaliarevenind,vrândsăseuitelaminecândmă

dădeamcucremă,cândmămachiamşimădemachiam.Dejaîncepeamsă-miimaginez cu invidie bătrâneţea ei secretă, în care se juca întreaga zi cupropriultrup,cumarfifăcutpoatecânderatânără,dacătatălmeun-arficititînacelejocuriodorinţădeaplăceaaltora,oaplecarespreinfidelitate.

5.

Amdormitcâtevaore,fărăsăvisez.Cândamdeschisochii, încamerăsefăcuseîntunericşipefereastradeschisăintranumailuminaceţoasăastâlpilordeiluminat,careacopereaoporţiunedintavan.Amaliaeraacolosus,caunfluturedenoapte,tânără,avândpoatedouăzecideani,înfăşuratăîntr-uncapotverde,cuburta lagură.Deşisenină lachip,se târapespate,zvârcolindu-sedin cauza unui spasm dureros. Am închis ochii ca să-i dau timp să sedesprindădetavanşisătreacăînmoarte;apoii-amredeschisşim-amuitatlaceas.Eraoradouăşizece.Amadormitdinnou,doarcâtevaminute.Apoim-acuprinsostarede toropeală, înţesatăde imaginicucaream început, fără săvreau,să-mipovestescdespremamamea.

Amalia, înstareameadeveghe,eraofemeiebrunetăşipăroasă.Chiarşiacum,cânderabătrână,chiarşiacum,cândsareamăriii-lveştejise,părulîistrăluceacapieleauneipantereşierades,fărăsăserăsfireînvânt.Miroseaasăpunderufe,darnudinceluscat,careaveaimprimatăpeeloscară.Miroseaasăpunullichid,deculoaremaro,caresecumpăradintr-unsubsol–încăîmiaminteammâncărimeadinnărişidingâtpricinuitădeprafuldinăuntru.

Săpunul acela îl vindea un bărbat gras şi smead. Îl lua cu o lopăţică şi-llipeapeohârtiegalbenăşigroasă,lăsândpeea,totodată,unstratdesudoareşideDDT.EualergamlaAmaliagâfâind,cusufletullagură,ţinândpachetulşisuflândpesteelcuobrajiiumflaţicasăalungmirosurilepivniţeişipealeaceluibărbat;alerglafelşiacum,cuobrazulpepernapecareadormitmamamea, chiar dacă a trecutmultă vreme.Şi ea, cândmăvede venind, deja îşidesfacepărul,careiserăsfirăcaşicândarfisculptatînspiralepefrunte,iarcoafuradeabanosşi-arschimbastructuramolecularăsubatingereaei.

Părulera lung.Amalianu terminaniciodatăcudesfăcutulşinu-iajungeasăpunul să-l spele, era nevoie de tot recipientul bărbatului care-l vindea lasubsol, la capătul scărilor albe de cenuşă ori de leşie. Suspectam că uneorimama, scăpând atenţiei mele, se ducea să şi-l afunde direct în bidon, cu

acordulpatronuluiprăvăliei.Apoise întorceaveselăspremine,cu faţaudă,cuapade larobinetscurgându-i-sepeceafa,cugeneleşipupilelenegre,cusprânceneleconturatecucărbune,uşorgridelaspumacare,arcuităpefrunte,se frângea în picături de apă şi de săpun. Picăturile îi curgeau pe nas, spregură,pânăcândealeprindeaculimbaeiroşieşimisepăreacăspune:„Cebunesunt!”

Nuştiamcumreuşeştesăfieînacelaşitimpîndouălocuri,săintretoatăînbidonul cu săpun, acolo în pivniţă, în furoul albastru, cu bretelele care-icădeaudepeumeriînjospebraţe,şi,înacelaşitimpsăselaseînvoiaapeidinbucătărianoastră,carecontinuasă-iacoperepărulcuopatinălichidă.Înmodsigurovisasemaşacuochiideschişi,cumfăceamacumpentruanuştiucâtaoarăşipentruanuştiucâtaoarăsimţeamostânjenealădureroasă.

Bărbatulgras,înrealitate,nusemulţumeasăsteaşisăprivească.Vara,îşiţârabidonulînaerliber.Eralabustulgol,arsdesoareşiaveaobatistăalbălegată în jurul frunţii. Amesteca în recipient cu un băţ lung şi răsucea,asudând,masalucioasăapăruluiAmaliei.Întretimp,compresorultrosneaunpicmaiîncoloşiînaintalent,cucilindrulluimaredepiatrăgri.Îlconduceaunaltbărbat,vânjosşimusculos,şiel labustulgol,cupărulde lasubsuoriîncreţit de transpiraţie. Purta nişte pantaloni coloniali cu nasturii descheiaţi,astfel că, atunci când se aşeza, se vedea, la înălţimea burţii, o cavitateînspăimântătoare. Bine instalat în scaunul maşinăriei, controla cum, dinbidonul înclinat, curgea gudronul dens şi lucios al părului Amaliei care,întinzându-sepepietriş, scoteaaburişivălureaaerul.Părulmameimeleerasmoalăşiserăreaînfireşipufvigurosceseîndeseaapoiînlocurileinterziseale corpului. Interzise mie: nu-mi permitea s-o ating. Îşi ascundea faţa,acoperindu-şi-ocupodoabaeicapilarăcaoperdeaşi-şiofereaceafasoarelui,cas-ousuce.

Când a ţârâit telefonul, ea a ridicat brusc capul, astfel că părul ud de pepodeaazburatprinaer,aatinstavanulşii-acăzutpespatecuunpocnetcarem-a trezit complet. Am aprins lumina. Nu-mi aminteam unde era aparatulcareţârâiaîncontinuare.L-amgăsitpecoridor,untelefonvechidinanii’60care-mi era foarte cunoscut, fixat pe perete. Când am zis „alo”, o vocemasculinăarostitnumeleAmalia.

—NusuntAmalia,amspus,cinee?

Amavutimpresiacăbărbatuldelatelefonîşireprimăcugreurâsul.

—NusuntAmalia,arepetatînfalset,şiapoiareluatîntr-undialectfoartecurat:Lasă-milaultimuletajsacoşacurufelemurdare.Mi-opromiseseşi.Şi

uită-tebine:osăgăseştivalizaculucruriletale.Ţi-ampus-oacolo.

—Amaliaamurit,amspuspeuntonliniştit.Cineeşti?

—Caserta,aspusbărbatul.

NumeleasunataşacumsunănumeleBalauruluiînbasme.

—PeminemăcheamăDelia,amrăspuns.Ceelaultimuletaj?Ceaide-alei?

— Eu nimic. Tu ai ceva ce-mi aparţine, a spus din nou omul în falset,stâlcindafectatitalianamea.

—Vinoaici,i-amzispeuntonpersuasiv,vorbimşiieice-ţitrebuie.

A urmat o lungă tăcere. Am aşteptat răspunsul, dar n-a venit niciunul.Bărbatulnuînchisese:purşisimpluabandonasereceptorulşiplecase.

M-amdusînbucătărieşiambăutunpaharcuapă,oapădensă,cuungustoribil.Apoim-amîntorslatelefonşiamformatnumărulunchiuluiFilippo.Arăspuns după cinci ţârâituri şi nici n-am reuşit să spun alo, cămi-a urlat latelefontotfeluldejigniri.

—SuntDelia,amspusdur.

Amsimţitcăfăceaeforturienormecasă-şideaseamacinesunt.Cândşi-aamintitdemine,aînceputsăbolboroseascăscuzespunându-mi„fiicamea”şiîntrebându-mă în mod repetat dacă mă simţeam bine, unde eram, ce seîntâmplase.

—Mi-atelefonatCaserta,amspus.

Apoi, înainte să înceapă din nou cu rafala de înjurături, i-am zis cufermitate:

—Calmează-te!

6.

Pe urmăm-am întors în baie. Am împins cu piciorul în spatele bideuluichilotulmeumurdar, am strâns lenjeriaAmaliei pe care o împrăştiasem pepodeaşiampus-odinnouînsaculdeplastic.Apoiamieşitpepalier.Numaieram nici deprimată, nici neliniştită.Am închis cu grijă uşa casei, folosind

ambeleîncuietori,şiamchematliftul.

Odată intrată încabină,amapăsatbutonulnumărulcinci.Laultimuletaj,am lăsat deschise uşile liftului, astfel încât spaţiul întunecos să fie măcarparţialluminat.Amdescoperitcăbărbatulminţise:valijoaramameimelenueraacolo.M-amgânditsămăîntorcjos,darm-amrăzgândit.Amaşezatsaculîndreptunghiuldeluminăşiapoiamînchisuşile.Peîntuneric,m-aminstalatîncolţulpalieruluicasăvădbinepeoricineieşeadinliftsauveneapescări.M-amaşezatpepodea.

De zeci de ani, Caserta era pentru mine un oraş al grabei, un spaţiu alneliniştii,undetotulsedeplaseazămairepededecâtînaltelocuri.NuoraşulrealînalcăruiparcdesecolXVIII,bogatînapeîncascadă,mădusesemcânderammică,luni,dupăPaşti,laolaltăcumulţimeadeexcursionişti,pierdutăînclanulnesfârşitderude,sămănâncsalamdeSecondiglianoşiouăcoapte încoajă, într-o pastă grasă şi picantă.Despre acel oraş şi acel parc totalitatealiterelor păstra numai apa care cade cuviteză şi plăcerea terifiantăde amăpierde printre strigătele care mă chemau înapoi, tot mai îndepărtate. Înschimb,emoţiilemelemaipuţinverbalizateadăposteausubtermenulCasertamaialesgreaţapecareocapeţi laohorădecopii,ameţealaşi lipsadeaer.Uneori locul acela, care aparţineauneimemorii în carenupreaputeai aveaîncredere,eraalcătuitdintr-oscarăslabluminatăşiobalustradădinfierforjat.Alteorieraopatăde lumină tăiatădebareşiacoperitădeoplasădeasă,pecareoobservampitităsubpământ,încompaniaunuicopilpenumeAntonio,caremăţineastrânsdemână.Sunetelecare-lînsoţeau,precumcoloanasonorăa unui film, erau pură învălmăşeală, neaşteptat zgomot strident, ca de niştelucruriaflatemaiîntâiînordine,caredintr-odatăsenăruie.Mirosuleraacelade la ora prânzului sau a cinei, când pe casa scării, de la toate uşile, seamestecă miresmele celor mai diferite bucătării, alterate de un damf demucegaiurişipânzedepăianjen.Casertaeraunlocundenutrebuiasămerg,unbarcuo firmă,o femeiebrunetă,niştepalmieri, lei,cămile.Aveagustuldulciurilordinbomboniere,darerainterzissăintriacolo.Dacăfetiţelefăceauasta,numaiieşeau.Nicimamameanutrebuiasăintreacolo,altfeltatălmeuoucidea.Casertaeraunbărbat,osiluetădestofaînchisălaculoare.Siluetaseroteaatârnatădeunfir,maiîntâiîntr-oparte,apoiîncealaltă.Nueraîngăduitsăvorbeştidespreel.Amaliaeraadeseaurmărităprincasă,ajunsădinurmă,lovităpeste faţămai întâicudosulpalmei,apoi,cupalma,numaipentrucăpronunţase:„Caserta”.

Asta,înamintirilemelemaigreudeplasatîntimp.ÎnaceleamaiclareeraAmalia însăşi, care vorbea în secret despre el, despre acel om-oraş compusdincascadeşidinhăţişurişidinstatuidepiatrăşidinpicturicupalmierişi

cămile. Nu mie îmi vorbea despre el, care poate mă jucam sub masă cusurorilemele.Levorbeaaltora, femeilorcareconfecţionau, împreunăcuea,mănuşi la domiciliu. Aveam pe undeva, prin cap, ecouri de fraze. Îmirămăseseunaînminte,foarteclară.Nicimăcarnueraucuvinte,numaierau;erau sunete compactematerializate în imagine.AcelCaserta, spuneamamamea într-un susur, o împinsese într-un ungher şi încercase s-o sărute. Eu,auzind-o,vedeamguradeschisăaaceluibărbat,cudinţifoartealbişiolimbălungă şi roşie. Limba ieşea dintre buze şi intra la loc cu o viteză care măhipnotiza.Înaniiadolescenţeiînchideamochiiînadinspentruareproduceînsineamea,dupăplac,scenaaceeaşipentruaocontemplaîntr-unamestecdeatracţieşi repulsie.Darofăceamsimţindu-măvinovată,caşicumarfi fostcevainterzis.Ştiamdejaatuncicăînaceaimagineafantezieiseaflaunsecretcarenuputeafidezvăluit,nupentrucăopartedinminenuştiacumsăaibăacces la el, ci pentru că, dacă aş fi făcut-o, cealaltă parte ar fi refuzat să-laccepteşim-arfirenegat.

Latelefon,puţinmaidevreme,unchiulFilippoîmispuseseunelelucruripecare deja le ştiam într-un fel confuz: el vorbea despre ele şi eu le ştiam.Puteau fi rezumate astfel: Caserta era un bărbat josnic. În tinereţe, fuseseprietenul lui şi al tatăluimeu. Împreună cu tatălmeu, în perioada de dupărăzboi,reuşiserăsăfacăafaceridesuccesîmpreună–păreaunomsincer.

Darpuseseochiipemama.Şinudoarpeea:eradejacăsătorit,aveaunfiu,dar le aborda pe toate femeile din cartier. Când s-a întâmplat să-ntreacămăsura,unchiulmeuşi tatălmeuîidăduserăolecţie.IarCasertacusoţiaşifiul plecaseră să locuiască în altă parte. Conchisese într-un dialectameninţător:„Nuvoiasăşi-oscoatădinminte.Atuncil-amfăcutsă-itreacăpentrutotdeaunadorinţa”.

Linişte.Văzusemsângeprintreurlete şi jigniri.Fantasmepeste fantasme.Antonio,copilulcaremăţineademână,picaseînfundulcelmaiîntunecosalsubsolului.Simţisempentruosecundăcumviolenţadomesticădincopilăriaşiadolescenţameaîmirevineînochişiînurechi,caşicumarfifostfiltratăde-alungulunuifircarenelega.Darîmidădusemseamapentruprimaoarăcăacum,dupămulţiani,astaeraceeace-midoream.

—Vinacolo,propuseseunchiulFilippo.

—Cecrezică-mipoatefaceunmoşdeşaptezecideani?

Sezăpăcise.Înaintesăînchidtelefonul,promisesemcăosă-lsundinnoudacămaidăCasertavreunsemn.

Acumstăteampepalieraşteptând.Atrecutmaibinedeooră.Pecasascării

străluceau luminile de la celelalte etaje care, odată ce mă obişnuisem cuîntunericul, îmi îngăduiau să controlez tot spaţiul. Nu s-a întâmplat nimic.Abiaspreorapatrudimineaţaliftuls-azgâlţâitbruscşibutonuls-afăcutdinverderoşu.Cabinaapornitînjos.

Dintr-o săriturăamajuns lângăbalustradă:amvăzut-oalunecânddincolodealpatruleanivelşioprindu-selaaltreilea.Uşiles-audeschisşis-auînchis.Apoidinnoulinişte.Aîncetatşiecoulvibraţiiloremisedecabluriledeoţel.

Am aşteptat un pic, poate cinciminute; apoi am coborât cu prudenţă unetaj. Acolo era o lumină gălbuie: cele trei uşi de pe palier erau ale unorcompanii de asigurări. Am mai coborât o rampă, furişându-mă pe lângăcabinaoprităşiîntunecoasă.Voiamsămăuitînăuntru,daramrămasuluităşin-ammaifăcut-o.Uşadelacasamameimeleeralargdeschisă,luminileerauaprinse.ChiarpepragseaflavalijoaraAmalieişi,alături,geantaeidinpieleneagră.Instinctivamdatsămăîndreptspreaceleobiecte,darînspatelemeuamauzitarculuşiicugeamurialiftului.Luminas-aaprinsîncabinăşimi-adezvăluit privirii un bărbat în vârstă, îngrijit, frumos în felul lui, cu faţanegricioasă şi slabă sub claia de păr alb. Stătea pe una dintre cele douăbanchetedelemnatâtdenemişcat,încâtpăreaofotografievechemărită.S-auitatfixlaminetimpdeosecundăcuoprivireprietenoasă,uşormelancolică.Apoicabinaşi-aluatavântînsus,zgomotos.

N-am avut îndoieli. Bărbatul era acelaşi care îmi înşirase obscenităţi întimpul înmormântării Amaliei. Dar am ezitat să-l urmăresc pe scări: m-amgânditcătrebuies-ofac,darm-amsimţitînfiptăînpodea,caostatuie.M-amuitatlacabluripânăcândliftuls-aopritînzgomotuluşilorcaresedeschideauşiseînchideauîngrabă.Câtevasecundemaitârziu,cabinaaalunecatdinnouprin faţa mea. Înainte să dispară spre parter, bărbatul mi-a arătat zâmbindpungadegunoiîncaresegăsealenjeriamameimele.

7.

Eramputernică,atletică,rapidăşihotărâtă;maimultdecâtatât:îmiplăceasă fiu sigură că sunt aşa. Dar în acea împrejurare nu ştiu ce s-a întâmplat.Poatec-afostoboseala,poatec-afostemoţiadeagăsilargdeschisăaceauşăpe care o închisesem conştiincios. Poate cămă zăpăciseră casa cu luminile

aprinse,valijoaraşigeantamameimeleexpusefrumospeprag.Saupoatec-afost altceva. Repulsia pe care am simţit-o înţelegând că imaginea aceluibărbatînvârstă,dincolodegeamurilecuarabescurialeliftului,misepăruse,pentruoclipă,deofrumuseţeambiguă.Astfel,înlocsămăiaudupăel,amrămas nemişcată, făcând eforturi să-mi întipăresc în minte aceste detalii şidupăceliftuldispăruseîncasascării.

Cândamconştientizat lucrulăsta,m-amsimţit fărăenergie,deprimatădesentimentulcăm-amumilit în faţaaceleipărţidinminecarevegheaasupraposibilei prăbuşiri a celeilalte.Am ajuns la fereastră la timp ca să-l văd pebărbat îndepărtându-sepestrăduţă, în luminastâlpilorde iluminat,drept,cupaşimăsuraţi,darnu forţaţi, ţinândpunga înmânadreaptă, cubraţul foarteîncordat şi depărtat de şold, al cărei fund de plastic negru atingea uşorpavajul.M-amîntorslauşăşiamdats-oiaulafugăpescăriînjos.Darmi-amdatseamacăvecina,doamnadeRiso,apăruseînfâşiaverticalădeluminăprudentdeschisăîntreuşăşitoc.

Eraîntr-ocămaşălungădenoaptedinbumbacrozşimăpriveacuostilitate,cu chipul fragmentat de lanţul care trebuia să-i împiedice pe răufăcători săintre. Înmod sigur stătea acolo demult, să se uite pe vizor şi să tragă cuurechea.

—Ceseîntâmplă?aîntrebatpeuntonţâfnos.Toatănoapteate-aifoit.

Măpregăteamsă-irăspundlafeldeţâfnos,darmi-amamintitcăeravorbadespreunbărbatcucaremamameaseîntâlneaşiamreuşitsă-midauseamala timp că trebuia să mă controlez dacă voiam să aflu mai multe. Aluziabârfitoare din după-amiaza aceea, care mă enervase, mă făcea acum să-midorescsăse transformeîntr-opălăvrăgealădetaliată,discurs, răsplatăpentruaceabătrânăsingurăcarenuştiacumsă-şipetreacănopţile.

—Nimic,amspus,încercândsă-miliniştescrespiraţia,nupotdormi.

Eaabombănitcevadespremorţiicaresechinuiesăsedesprindădelumeaasta.

—Înprimanoaptenutelasădelocsădormi,azis.

—Aţiauzitzgomote?V-amderanjat?amîntrebatcufalsăpoliteţe.

—Dormpuţinşiprost,dupăoanumităoră.Lacares-aadăugatşibroascadelauşă:n-aifăcutdecâts-odeschizişis-oînchizi.

—E adevărat, i-am răspuns, sunt un pic nervoasă.Amvisat că bărbatulaceladecaremi-aţivorbiteraaici,pepalier.

Bătrânaa înţelescăschimbasemtonulşieramdispusăsă-iascultbârfele,darvoiasăfiesigurăcăn-ams-orespingdinnou.

—Cebărbat?aîntrebat.

— Acela de care mi-aţi zis dumneavoastră… acela care venea aici, s-ovizitezepemama.Amadormitgândindu-mălael…

— Era un om cumsecade, care o bine dispunea pe Amalia. Îi duceaprăjituri, flori. Când venea, îi auzeam vorbind şi râzând încontinuu. Râdeamaialesea,atâtdetare,căseauzeadelapaner.

—Ce-şispuneau?

—Nuştiu,nustăteamsăascult.Îmivădde-alemele.

Amgesticulatnerăbdătoare.

—DarAmalianuvorbeaniciodatădespreel?

—Bada,arecunoscutdeRiso,odatăcândîivăzusemîmpreunăieşinddincasă.Mi-a spuscăeracinevapecare-l cunoşteadecincizecideani, cinevacareeraaproapecaorudă.Şidacăeaşa, îlcunoştişi tu.Era înalt,slab,cupărulalb.Mamataîltrataaproapecapeunfrate.Foarteapropiaţi.

—Cumîlchema?

—Nuştiu.Numi-a spusniciodată.AmaliaAiceanumaicumaveachef.Într-oziîmipovesteadespretreburileei,chiardacănuvoiamsăleaud,şiadouazinicimăcarnumăsaluta.Despreprăjituriştiupentrucănulemâncaupetoateşieamiledădeamie.Îmidădeaşiflorile,fiindcăoapucadurereadecapdelaparfumullor:odureamereucapul,înultimeleluni.Darsămăinviteşisămi-lprezinte,niciodată.

—Poatecăsetemeasănuvăpunăîntr-osituaţiestânjenitoare.

— Nu-i aşa, voia să-şi vadă de-ale ei. Eu am înţeles asta şi am statdeoparte.Darvreausă-ţispuncăînmamatanuputeaiaveaîncredere.

—Încesens?

—Nusecomportaaşacumtrebuie.Eupedomnulacestal-amzăritnumaicuaceaocazie.Eraunbătrânfrumos,îmbrăcatbineşicândm-amintersectatcuei,aschiţatoplecăciune.Ea,înschimb,aîntorscapulînaltăparteşimi-azisuncuvânturât.

—Poatecăaţiînţelesgreşit.

—Amînţelesfoartebine.Oapucasemaniadeavorbifoarteurât,cuvoce

tare,chiarşicânderasingură.Şiapoisepuneaperâs.Oauzeamdeaici,dinbucătăriamea.

—Mamamean-avorbitniciodatăurât.

—Vorbea,vorbea…Laoanumităvârstă,artrebuiunpicdereţinere.

—Eadevărat,amspus.

Şimi-amamintitdevalijoaraşigeantadinpraguluşii.Le-amsimţitcapenişte obiecte care, prin traseul pe care probabil îl făcuseră, îşi pierduserădemnitatea lucrurilorAmaliei.Voiam să încerc să le-o restitui.Dar bătrâna,încurajatădetonulmeurăbdător,ascoslanţuldelauşăşiaieşitînprag.

—Oricumlaoraastanumaidorm,aspus.

M-am temut că vrea să intre în casă şi m-am grăbit să mă retrag spreapartamentulmameimele.

—Eu,înschimb,încercsădormunpic,amspus.

De Riso s-a încruntat şi nu m-a urmat. A pus din nou lanţul la uşă cudispreţ.

—ŞiAmaliavoiamereusăintrelamineîncasăşilaeanumălăsasăintruniciodată,abombănit.

Apoimi-aînchisuşaînnas.

8.

M-am aşezat pe podea şi am început cu valiza. Am deschis-o, dar n-amrecunoscutnimicdince-arfipututaparţinemameimele.Toatelucrurileeraunoi-nouţe:operechedepapuciroz,uncapotdeatlazroz-pudră,douărochiinepurtate–unadeunroşuruginiu,preastrâmtăpentrueaşipreatinerească,altamaisobră,albastră,darscurtă–,cinciperechidechiloţidebunăcalitate,o geantă pentru cosmetice din piele maro plină cu parfum un, deodorante,creme, truse demachiaj, demachiante: ea, care nu semachiase niciodată înviaţaei.

Am trecut la geantă. Primul lucru extras au fost nişte chiloţei albi dedantelă.DupăceletreiV-urifoartevizibilepeparteadreaptăşidupădesenul

fin am fost imediat convinsă că erau tovarăşii sutienului pe careAmalia îlpurtacândseînecase.I-amstudiatcuatenţie:aveauomicărupturăpeparteastângă, ca şi cum ar fi fost purtaţi, deşi erau vizibil cu omăsurămaimicădecâtceacaretrebuia.Amsimţitungolînstomacşimi-amţinutrăsuflarea.Apoiamscotocitdinnouîngeantă, încăutareacheilorcasei.Bineînţelescănule-amgăsit.Amdat,înschimb,pesteochelariieidepersoanăcaresuferădeprezbitism,nouăfisedetelefonşiportofelulei.Înportofelaveadouăsutedouăzecidemiidelire(osumămarepentruea,caretrăiacupuţiniibanipecare noi, cele trei surori, i-i dădeam lunar), chitanţa unei facturi de lumină,carteaeideidentitateîntr-ofoliedeplastic,ovechefotografiecumineşicusurorile mele în compania tatălui nostru. Fotografia era distrusă. Aceleimagini ale noastre, din urmă cu mult timp, erau îngălbenite, brăzdate decrăpături,aşacumlauneleicoanedelaaltarfiguriledemonilorînaripaţisuntzgâriatedecredincioşicuobiecteascuţite.

Amlăsatfotografiapepodeaşim-amridicat,luptându-măcuogreaţătotmai mare. Am căutat prin casă o carte de telefon şi, când am găsit-o, amdeschis rapid la Caserta. Nu voiam să-i telefonez: voiam adresa. Când amvăzutcănumeleCasertaumpleatreipagini,mi-amdatseamacănuştiamceprenume are: nimeni, în copilăria mea, nu-i spusese niciodată altfel decâtCaserta.Atunciamaruncatîntr-uncolţcarteadetelefonşim-amduslabaie.Acolon-ammaireuşitsă-mireţinsenzaţiadevomăşi,preţdecâtevasecunde,mi-a fost teamă că tot corpul o să se întoarcă împotriva mea, cu o furieautodistructivă de care mă temusem mereu când eram mică şi pe careîncercasems-ostăpânescpemăsurăcecrescusem.Apoim-amliniştit.Mi-amclătitguraşim-amspălatcugrijăpefaţă.Cândamvăzutînoglindăcâtedepalidăşi răvăşită,aplecatăpestechiuvetă,amhotărât,peneaşteptate, sămămachiez.

Era o reacţie neobişnuită. Nu mă machiam nici prea des, nici cu mareplăcere.Ofăcusemcânderamadolescentă,însădelaovremenumaifăceamasta:numisepăreacămachiajulmăfăceasăarătmaibine.Daratuncimis-apărut că am nevoie de el. Am luat geanta de cosmetice din valiza mameimele,m-am întors în baie, am deschis-o, am scos o cutiuţă plină cu cremăhidratantă,peacăreisuprafaţărămăseseamprentatimidăadegetuluiAmaliei.Amştersurmaeicuameaşiamfolositcremadinabundenţă.Mi-amdatpefaţă cu ea – întinzându-mi obrajii –, apoi am recurs la pudră, pe care amfolosit-ocumeticulozitate.

—Eştionălucă,i-amspusfemeiidinoglindă.

Avea faţa unei persoane în jur de patruzeci de ani, închideamai întâi un

ochi,apoipecelălalt,şipestefiecaretreceaminaunuicreionnegru.Eraslabă,ascuţită,cupomeţipronunţaţi,înmodmiraculosfărăriduri.Purtapărultunsfoarte scurt pentru a etala cât mai puţin posibil culoarea neagră ca panacorbului,caredealtfel,dându-iunsentimentdeuşurare,însfârşitîncepeasăarategrizonantşisepregăteasădisparăcutotulsubfireleargintii.Amtrecutlarimei.

—Nu-ţisemăn,i-amşoptitîntimpce-midădeamcupuţinfard.

Şi,casănufiucontrazisă,amîncercatsăn-oprivesc.Astfel,înoglindă,amvăzut bideul.M-am răsucit ca să înţeleg ce-i lipsea acelui obiect vechi, curobinete sofisticat încrustate şi, când mi-am dat seama, mi-a venit să râd:Casertaluaseşichiloţiiplinidesângepecare-ilăsasempepodea.

9.

Cafeaua era aproape gata când am ajuns acasă la unchiul Filippo.Cu unsingur braţ reuşea, în mod misterios, să facă de toate. Era în posesia uneivechi cafetiere, din acelea folosite înainte ca aparatul să devină popular întoate casele. Un cilindru de metal cu cioc care, demontat, era alcătuit dinpatrupiese:unrecipientpentrufierbereaapei,uncompartimentpentrucafea,parteagăurităcorespunzătoarededeasupracareseînşurubacompact,unvaspentrucafea.Cândm-ainvitatsăintruînbucătărie,apacaldăsefiltradejaînvasşimirosulintensdecafeaserăspândeaprintotapartamentul.

—Cebinearăţi!mi-azis,darnucredcăsereferealamachiaj.

Nu mi se păruse niciodată în stare să facă deosebirea între o femeiemachiată şi una nemachiată.Voia să spună doar că arătam înmoddeosebitbine în dimineaţa aceea. Într-adevăr, în timp ce sorbea cafeaua fierbinte, aadăugat:

—Dintrevoitrei,tusemenicelmaimultcuAmalia.

Am schiţat un zâmbet. Nu voiam să-l alarmez povestindu-i ce mi seîntâmplase în timpulnopţii.Şinuvoiamnici să începsădiscutasemănareameacuAmalia.Eraoraşaptedimineaţaşieramobosită.Cuojumătatedeorămaidevremetraversasemostradă

Foriapejumătatepustie,compusădinsunete încăatâtdeslabe,căputeaiauzi păsările ciripind. Era un aer proaspăt, în aparenţă curat, şi o luminăceţoasă indecisă între vremea frumoasă şi cea urâtă. Dar deja pe stradaDuomosuneteleoraşuluiseintensificaseră,lafelşivocilefemeilordincase;şiaeruldevenisemaicenuşiuşimaiapăsător.Cuomarepungădeplasticîncare vârâsem conţinutul valijoarei şi geanta mamei mele, apărusem peneaşteptate la el acasă, surprinzându-l în nişte nădragi uzaţi şi lăsaţi, cu unmaiou tras peste toracele osos şi braţul schilod neacoperit. Deschisese largferestrele şi se aranjase imediat. Apoi începuse sămă agaseze oferindu-midiversefeluridehrană.Voiampâineproaspătă,voiamlaptecasăînmoicevaînel,voiambiscuiţi?

Num-amlăsat rugatăşiamînceputsă ronţăiuna-alta.Eravăduvdeşaseani, trăiasingurca toţibătrânii fărăcopii,dormeapuţin.Erabucurossămăaibăacolo, înciudaoreimatinale, lafelcumeramşieu.Îmidoreamcâtevaminutederăgaz,bagajulpecare-l lăsasemlaelzilele trecute,să-mischimbrochia.PlănuiamsămăducimediatlamagazinulsurorilorVossi.DarunchiulFilippoeraaviddecompanieşidepălăvrăgeală.L-aameninţatcuomoarteoribilăpeCaserta.I-auratsăfimuritdejaîntr-unfelurâtîntimpulnopţii.Aregretat că nu-l ucisese mai demult. Şi apoi, prin nişte legături greu deidentificat,aînceputsăsarădelaopovestedefamilielaalta,într-undialectneîntrerupt.Nus-aopritnicimăcarsă-şitragăsufletul.

Dupăcâtevaîncercări,amrenunţatsă-lmaiîntrerup.Bombănea,seenerva,iseumezeauochii,îşitrăgeanasul.CânddiscuţiaaajunslaAmalia,încâtevaminute a trecut de la o apologie plină de suspine a surorii sale la criticinecruţătoare pentru că-l părăsise pe tatălmeu. În plus, a uitat să vorbeascădespreealatrecutşiaînceputs-ocertecaşicumarfifostîncăînviaţăşidefaţă sau, în orice caz, gata să apară brusc din cealaltă cameră. Amalia – aînceput el să strige – nu se gândeşte niciodată dinainte la consecinţe:dintotdeaunaafostaşa,arfitrebuitsăsteaşisăsegândeascăşisăaştepte;înschimb,s-atrezit într-odimineaţăşiaplecatde-acasăîmpreunăcuvoi,celetreifiice.

Nutrebuiasăfacăasta,dupăunchiulFilippo.Mi-amdatseamaimediatcăşi-arfidoritcamamasăfihotărâtsăseînecedincauzadespărţiriidinurmăcudouăzecişitreideani.

Un lucruaberant.M-amenervat,dar l-am lăsat săvorbească,cuatâtmaimult că, din când în când, se întrerupea şi, schimbând tonul ostil cu unulafectuos, alerga să aducă din cămară alte borcane: bomboane cu mentă,biscuiţiexpiraţi,odulceaţădedudealbitădemucegai,dar,dupăel,încăbună

demâncat.

În timp ce eu îi refuzamofertele şi apoi ronţăiam resemnată, o lua de lacapăt,confundânddateşifapte.Era’46sau’47–sechinuiasă-şiamintească.Apoiserăzgândeaşiconchidea:dupărăzboi.Dupărăzboi,Casertaînţelesesecăseputeafolosidetalentultatăluimeupentruuntraiunpicmaibun.FărăCaserta, trebuia recunoscut, din onestitate, că tatăl meu ar fi continuat săpicteze aproape gratis munţi, luni, palmieri şi cămile în magazinele dincartier.Înschimb,Caserta,careeraşiret,negru-negrucaunmaur,darcuochidedracîmpieliţat,începusesămuncească,încoaceşiîncolo,pentrumarinariiamericani.Nucasăvândăfemeisaualtămarfa.Casertaîilucraînspecialpemarinarii consumaţi de dor. Şi, în loc să le arate poze cu domnişoare devânzare,îiîntorceapedegeteîndemnându-isăscoatădinportofelfotografiilecu femeilepecare le lăsaseră înpatrie.Odatăce-i transforma înniştecopiipărăsiţi şi anxioşi, negocia preţul şi îi ducea tatălui meu fotografiile ca săscoatădineleportreteînulei.

Îmiaminteamşieuaceleimagini.TatălmeucontinuasesămunceascăaniîntregişifărăCaserta.Păreacămarinarii,totsuspinând,lăsaserăpehârtieşialtcevadecâtimagineafemeilorlor.Eraufotografiicumame,cusurorişiculogodnice, toate blonde, toate zâmbitoare, toate fotografiate cu părulpermanent, fără un fir nelalocul lui, cu bijuterii la gât şi la urechi. Păreauîmbălsămate.Şi,înplus,caînfotografiacunoipăstratădeAmalia,caînoricepozăroasădeabsenţă,patinadevelopăriisedusese,iarimagineaeradeseoriîndoită la colţuri sau străbătută de găurele albe care retezau feţe, haine,coliere, coafuri. Erau chipuri pe moarte chiar în imaginaţia celor care lepăstraucudorinţăşivinovăţie.TatălmeuleluadinmâinileluiCasertaşileprindeadeşevaletcuopiuneză.Apoi,într-oclipită,făceasăaparăpepânzăofemeiecarepăreaadevărată,omamă-soră-soţiecareparcăoftachiar ea,nudoarstârneaoftatulbărbatuluidrag.Crăpăturiledispăreau,alb-negruldeveneaculoare, întrupat.Şi transformareaacelui suportalamintiriieradus lacapătcu suficientădibăciepentrua-imulţumipenişteoamenidebusolaţi şi trişti.Casertatreceasăpreiamarfa,lăsacâţivabanişiplecă.

Astfel – povestea unchiul meu – în scurt timp viaţa se schimbase. Cufemeilemarinarilor americanimâneam în fiecare zi. La fel şi el, pentru căatunci n-avea loc demuncă.Mamamea îi dădea nişte bani, dar cu acordultatii. Sau poate pe ascuns. În fine, după ani întregi de privaţiuni, totul seîmbunătăţea.DacăAmaliaarfifostmaiatentălaconsecinţe,dacănus-arfibăgatlamijloc,cineştieundearfiajunscutoţii.Foartedeparte,dupăunchiulmeu.

M-am gândit la banii aceia şi la mama mea aşa cum apărea, şi ea, înfotografiiledinalbumuldefamilie:optsprezeceani,cupânteceledejaarcuitdeprezenţameaînăuntrulei,stândînpicioare,afară,peunbalcon;pefundalsevedeamereuoparteamaşiniieidecusutSinger.Probabilcăseoprisesădeadinpedalănumaicasăselasefotografiată;apoi,dupăacelmoment,eramsigură că-şi reluase munca aplecată, fără nicio fotografie care s-o fixezevreodatăînmizeriatrudeiobişnuite,nezâmbind,fărăstrălucireînprivire,fărăpăr aranjat ca să arate frumoasă. Cred că unchiul Filippo nu se gândiseniciodată la contribuţiamuncii Amaliei. Nicimăcar eu numă gândisem laasta.Amclătinatdincap,nemulţumitădemine:detestamsăvorbescdespretrecut.Deaceea,câttimplocuisemîmpreunăcuAmalia,nu-mivăzusemtatălmaimult de zece ori cu totul, şi asta obligată de ea. Iar de când trăiam laRoma,doardedouă sau trei ori.El încă locuia în casaundemănăscusem,careaveadouăcamereşiobucătărie.Îşipetreceatoatăziuapescaun,pictândpanorame urâte ale golfului sau caraghioase învolburări de valuri pentrutârgurile locale. Dintotdeauna îşi câştigase traiul aşa, luând doi bani de laintermediari ca acel Caserta, şi nu-mi plăcuse niciodată să-l văd subjugat,repetândaceleaşigesturi,aceleaşiculori,aceleaşiforme,aceleaşimirosuripecare le cunoşteam din copilărie. În special, nu suportam să-mi expunăargumenteleluiconfuze,iarîntretimps-oînecepeAmaliaînjigniri,fărăsă-irecunoascămeritele.

Nu, nu-mimai plăcea nimic din trecut. Tăiasemdintr-odată legăturile cutoaterudelepentruaevitaca,lafiecareîntâlnire,sădeplângă,îndialectullor,ghinionul teribil al mamei mele şi să arunce vulgarităţi ameninţătoare laadresa tatii. Rămăsese numai el, unchiul Filippo. Îl întâlnisem de-a lungulanilor,nupentrucăaşfivoit,cinumaifiindcăpicapeneaşteptateacasăşiselualaceartăcusoralui.Ofăceacuvehemenţă,vorbindfoartetare,dupăcarese împăcau.Amalia era foarte ataşată de unicul ei frate încurcă-lume, fiindîncădintinereţesubpapuculsoţuluişialluiCaserta.Şi,cumva,erafericităcăel îl vizita în continuare pe tatălmeu şi venea să-i spună cum se simte, ceface,lacelucrează.Eu,înschimb,caredeşisimţeamofoartevechesimpatiepentrucorpulluiconsumatşipentruagresivitatealuidecamoristfanfaronpecare,dacăvoiam,îlputeamdoborîcuunpumn,aşfipreferatsădisparăşiel,la felcumse întâmplasecuatâţiaunchişiatâteamătuşi.Făceameforturisăacceptcă-idădreptate tatiişieinu.Erafrate-său,ovăzusede-osutădeoritumefiată de palme, de pumni, de şuturi; şi totuşi, numişcase niciodată undeget s-o ajute.Decincizeci de aninu înceta să-şi reafirme solidaritatea cucumnatul,fărăsădeaînapoi.Numaidecâţivaanireuşeamsă-lascultfărăsămăenervez.Dar,cânderammică,nuputeamsuportacăsepoziţionează

Înfelulacela.Dupăovreme, îmibăgămdouădegete înurechisănumaiaud.Poatecănusuportamcaparteaceamaisecretădinminesăsefoloseascăde solidaritatea lui ca să întărească o ipoteză cultivată la fel de tainic: cămama mea avea întipărită în trup o vinovăţie naturală, gata să apară, lanevoie,înoricegest,înoricesuspin,independentădevoinţaşidegesturileei.

—Cămaşaastaea ta?l-amîntrebatcasăschimbvorba,scoţânddinunadintrepungiledeplasticcămaşaalbastrăpecareogăsisemîncasaAmaliei.

L-am întrerupt, astfel, cu vorba în gură şi el a rămas pentru o clipădezorientat,cuochiiholbaţişibuzeleîntredeschise.Apoi,încruntat,astudiatcămaşaîndelung.Darnuvedeamainimicfărăochelari:afăcut-odoarcasăselinişteascădupăcrizadenervişisă-şirecapetedemnitatea.

—Nu,aspus,n-amavutniciodatăoastfeldecămaşă.

I-ampovestitc-ogăsisemîncasaAmalieiprintrerufelemurdare,darafostogreşeală.

—Acui e?m-a întrebat, începânddinnou să se agite, ca şi cumn-aş fiîncercatsăafluastachiardelael.

Amîncercatsă-iexpliccănuştiam,darafostzadarnic.Mi-adatcămaşaînapoicaşicumarficonsiderat-oinfectăşiaînceputdinnou,implacabil,să-şicriticesora.

— Întotdeauna a făcut aşa, s-a înfuriat din nou, vorbind în dialect. Îţiaminteştipovesteacu fructelecareajungeau laeaacasă în fiecarezigratis?Era ca picată din cer: nu ştia nici cum, nici când. Şi cartea de poezii cudedicaţie?Şiflorile?Şiprăjituriledefoiînfiecarezi,laoraoptfix?Şirochiaţi-o aminteşti? Cum e posibil să nu-ţi aminteşti nimic? Cine i-a cumpăratrochiaaia,chiarmărimeaei?Eaziceacănuştienimic.Dars-aîmbrăcatcueacasăiasă,peascuns,fărăsă-ispunătatăluitău.Explică-mitudeceafăcut-o.

Mi-amdatseamacăoconsideraîncontinuare,înmodnesănătos,ambiguă,cumştiasăfieAmaliachiarşicândtatălmeuîi înfipsesemâinileîngâtşi-ilăsaseurmelevinetealedegetelorpepiele.Nespunea,nouă,fiicelor:„Aşaeel. El nu ştie ce face şi eu nu ştiu ce să-i spun”. Dar noi ne gândeam, înschimb, că tatăl nostru, pentru tot ce-i făcea, trebuia să iasă din casă într-odimineaţăşisămoarăarssauzdrobit,sauînecat.Noigândeamastaşiouram,pentrucăeaeraresortulacelorgânduri.Nuaveamdubiilegatedeastaşinicinuuitasem.

Nuuitasemnimic,darnicinuvoiamsă-miamintesc.Lanevoie,aşfipututsă-mipovestesctotul,de-afirapăr;dardeces-ofac?îmipovesteamdoarce

era folositor, când era cazul, hotărând, când şi când, condusă de necesitate.Acum, de exemplu, vedeam piersicile strivite pe podea, trandafirii izbiţi dezece,douăzecideoridemasadebucătărie,cupetaleleroşiizburândprinaerşiîmprăştiindu-seapoitoateînjurşitulpinilecughimpiîncăprinseînhârtiaargintie, prăjiturile aruncate pe fereastră, rochia arsă pe focul din bucătărie.Simţeammirosulgreţospecare-lemanăostofacândlaşidinneatenţiepeeafieruldecălcatîncinsşimi-erateamă.

—Nu,nuvăamintiţişinuştiţinimic,aspusunchiulmeu,caşicumle-aşfireprezentatacolo,înacelmoment,şipeceledouăsurorialemele.

Şi voia sămă oblige el să-mi amintesc: ştiam că tatălmeu a început s-obată numai dinmomentul în care voia să renunţe laCaserta şi la portretelepentruamericani, iarea s-aopus?Nueraceva încareAmalia trebuia să seamestece.Dareaaveaviciuldeasebăgapestetot,aiurea.Tatălmeudesenaseo ţigancă dansând dezbrăcată. O arătase unuia care conducea o reţea devânzători ambulanţi ce băteau străzile oraşului şi pe-ale provinciei vânzândtablouricuscenecâmpeneştişicumăriagitate.Tipul,carepretindeasă isespună Migliaro şi care ţâra mereu după el un fiu cu toţi dinţii strâmbi, oconsiderase potrivită pentru a o vinde în cabinetele demedici şi dentişti. Îizisese căpentru acele ţigănci eradispus să-i deaunprocentmultmaimaredecâtacelapecarei-ldădeaCaserta.DarAmaliaafostîmpotrivă,nuvoiasă-l abandoneze peCaserta, nu voia ca tata să facă acele ţigănci, nu voia nicimăcarsăilearateluiMigliaro.

— Nu vă amintiţi şi nu ştiţi, a repetat unchiul Filippo, ranchiunos cătrecuseră vremurile acelea care i se păruseră frumoase şi se prefăcuseră înscrumfărăsădearoadelepecarelepromiteau.

Atunci l-am întrebat ce i se întâmplase luiCaserta după ce o rupsese cutata.Amvăzut înochii luimaimulteposibile răspunsuri furibunde.Apoi adecissărenunţelacelemaiviolenteşiasubliniatcuorgoliucăluiCasertaîidăduserăcemerita.

—Tui-aizistatăluităutot.Elm-achematşine-amdussă-lomorâm.Dac-arfiîncercatsăriposteze,chiarl-amfiomorât.

Totul.Eu.Numi-aplăcutaceaaluzieşin-amvrutsăştiudesprecare„tu”vorbea.Amalungatoricesunetcarearfiînlocuitnumelemeu,caşicumn-arfi fostposibil înniciun fel săse refere lamine.Elm-aprivit interogativşi,cândm-avăzutimpasibilă,aclătinatdinnoudezaprobatordincap.

—Nu-ţiaminteştinimic,arepetatdescurajat.

Şiaînceputsă-mipovesteascădespreCaserta.Dupăceîncasasebătaia,se

speriaseşiînţelesese.Vânduseocofetărieaproapeintratăînfaliment,careeraatatăluisău,şipărăsisecartierul,împreunăcusoţiaşicufiul.Înscurtăvremese răspândise zvonul că tăinuia medicamente furate. Apoi se spusese căinvestisebaniiscoşidinaceltraficîntr-otipografie.Lucruciudat,fiindcănueratipograf.SupoziţiaunchiuluiFilippoeracătipăreacopertepentrudiscuricontrafăcute.Oricum, launmomentdat,un incendiudistrusese tipografiaşiCasertastătuseovremeînspitaldincauzaarsurilorlapicioare.Deatuncinumai aflase nimic despre el. Cineva credea că se îmbogăţise cu banii de peasigurare,aşacăplecasesălocuiascăînaltoraş.Alţiispuneaucădupăacelearsuriumblasepelamulţimedicişinumaifuseseexternat:nudincauzarăniide lapicioare, ci a rotulelordeplasate.Fusese întotdeaunaunomciudat: sespuneacă,îmbătrânind,devenisetotmaiciudat.Atâtatot.UnchiulFilipponumaiştianimicdespreCaserta.

L-am întrebat ce nume are: căutasem în cartea de telefon, dar erau preamulţiCaserta.

—Nutehazardasă-lcauţi,mi-aspus,dinnouaspru.

—Nu-lcautpeCaserta,amminţit.Vreausă-lvădpeAntonio,fiullui.Nejucamîmpreunăcânderammici.

—Nu-iadevărat.Tuvreisă-lvezipeCaserta.

—Osă-lîntrebpetata,mi-avenitatunciînmintesă-irăspund.

M-aprivituluit,caşicumaşfifostAmalia.

—Ofaciintenţionat,abombănit.

Şiaspuscuvocescăzută:

— Nicola. Îl chema Nicola. Dar e inutil să cauţi în cartea de telefon:Casertaeoporeclă.Numeleadevăratîlamaiciîncap,darnumi-lamintesc.Păreasăseconcentrezecuadevărat,casă-mifacăpeplac,darapoiacedat,posomorât:

— Gata, întoarce-te la Roma. Dacă într-adevăr intenţionezi să-l vezi petatăltău,celpuţinnu-ispunedecămaşaasta.Pentruaşacevachiarşiînziuadeaziaromorî-opemamata.

—Nu-imaipoatefacenimic,i-amamintit.

Darelm-aîntrebatcaşicumn-arfiauzit:

—Maivreiunpicdecafea?

10.

Nu m-am mai schimbat. Am rămas cu rochia mea închisă la culoare,şifonată şi prăfuită. Cu greu am reuşit să găsesc un răgaz ca să-mi schimbtamponul.UnchiulFilipponum-alăsatunminutfărăpoliteţurileşiieşirileluifurioase.Când i-am spus că trebuia sămerg la surorileVossi să-mi cumpărlenjerie, s-a zăpăcit, a tăcut câteva secunde.Apoi s-a oferit sămă conducăpânălaautobuz.

Ziuaeratotmaimohorâtă,sufocantă,iarautobuzuleraaglomerat.UnchiulFilippo a cântărit din ochi înghesuiala, apoi a decis să urce şi el ca sămăprotejeze–aspus–dehoţişideticăloşi.Noroculafăcutsăseeliberezeunloc:i-amzissăseaşeze,darelarefuzatferm.M-amaşezateuşiaînceputocălătorie extenuantă, printr-un oraş fără culori, strangulat de blocaje. Înautobuzeraunmirosputernicdeamoniacşizburătăceaunpufcareintrasepeferestrecineştiecând.Îţigâdilanasul.Unchiulmeuareuşitsăseialaharţămai întâi cu unul care nu se dăduse suficient de prompt într-o parte ca săajung la locul care se eliberase, apoi cu un tinerel care fuma, în ciudainterdicţiei.Amândoil-autratatcuundispreţameninţătorcarenuţineacontdelocdeceişaptezecideaniailuişidebraţulamputat.L-amauzitinsultândşi ameninţând, în timp ce aglomeraţia îl împingea departe de mine, spremijloculmaşinii.

Amînceputsătranspir.Stăteamînghesuităîntredouăbătrânedoamnecarepriveau fix în faţa lor, cuo rigiditatenefirească.Una îşi ţineageanta foartestrâns la subsuoară; cealaltă şi-o apăsa pe stomac, cumâna pe deschidere,ţinând degetulmare într-un inel agăţat de cheiţa fermoarului. Pasagerii dinpicioare se aplecau peste noi, respirându-ne în ceafă. Femeile se sufocauprintre trupurilebărbaţilor,pufninddincauzaaceleiapropieri întâmplătoare,enervantă, deşi în aparenţănevinovată.Bărbaţii, în aglomeraţie, se foloseaudefemeicasăsejoace,întăcere,însinealor.Unulseuitafixlaofatăbrunetăcuochi ironicicasăvadădacă-şi lăsaprivirea în jos.Altulgăseaunpicdedantelăîntredoinasturidelaocămaşăsauprindeacuprivireaobretea.Alţiipăcăleau timpul trăgând cu ochiul de la geam în maşini ca să surprindăporţiuni de picioare descoperite, jocul muşchilor în timp ce tălpile apăsaufrâna şi ambreiajul, un gest distrat, cum ar fi o scărpinătură pe partea dininterioracoapsei.Unbărbatmicşi slab,presatdeceidinspatele lui, căuta

contactescurtecugenunchiimeişi,dincândîncând,îmirespiraînpăr.

*

M-amîntorssprefereastraceamaiapropiată,căutândogurădeaer.Cânderam mică, parcurgeam acelaşi traseu cu tramvaiul, împreună cu mama.Vagonul se căţăra pe colină cu un fel de răget chinuit ca demăgar, printreclădiri vechi şi cenuşii, până când apărea o fâşie de mare peste care-miimaginamcănavigheazătramvaiul.Geamurileferestrelorvibrauînramelelordelemn.Vibraşipodeauaşitransmiteacorpuluimeuotrepidaţieplăcută,pecareolăsamsăseextindăpânăladinţi,cumaxilarelefoarteuşorîndepărtateunuldealtul,careîncepeauşielesătremure.

Era o călătorie care-mi plăcea, la dus în tramvai, la întors în funicular:aceleaşi vehicule lente, fără grabă, numai eu şi ea. În partea de sus sebălăngăneau,prinsedebarăcunoduridepiele,niştemâneremasive.Cândteprindeai de ele, greutatea corpului făcea să apară în panoul metalic dedeasupra pumnului inscripţii şi desene colorate, litere şi imagini diferite lafiecare smucitură. Mânerele făceau publicitate la cremă de ghete, pantofi,diversemărfurialeunorprăvăliidelaoraş.Dacăvagonulnueraaglomerat,Amaliaîşilăsapescauncâtevadintrepacheteleeiambalateînhârtieşimăluaînbraţe,casămăjoccumânerele.

Dar, dacă vagonul era aglomerat, orice plăcere era exclusă. Atunci măapucadorinţanestăvilitădeaoapărapemamadecontactulcubărbaţii,cumvăzusemcăfăceaîntotdeaunatatălmeuînaceaîmprejurare.Măaşezamcaunscutînspateleei,stându-ilipitădepicioare,cufrunteaîndreptulfeselor,cubraţeleîntinse,omânăstrânsăpespătaruldinfontăalscaunuluidindreapta,cealaltăpeceldinstânga.

Eraunefortinutil,corpulAmalieinuselăsaînfrânat.Şoldurileiselărgeau,pe culoar, spre şoldurile bărbaţilor pe care-i avea într-o parte; picioarele,pânteceleiseumflauspregenunchiulsauumărulcuistăteaînfaţă.Saupoatecăseîntâmplainvers.Bărbaţiiselipeaudeeacamuşteledehârtiileadeziveşigălbejitecareatârnau înmăcelării sauperpendicularpe tejghelelebăcanilor,pline până la refuz de insecte moarte. Se dovedea greu să-i ţii departe culovituridepiciorsaudecoate.Îmimângâiauceafaveselşi-ispuneaumameimele:„Oameniiostrivescpefataastafrumoasă”.Câteunulvoiasămăiaînbraţe,dar refuzam.Mama râdeaşi spunea:„Fă-te încoace,vino”.Rezistam,plinădenelinişte.Simţeamcă,dac-aşficedat,arfiluat-ocueişiaşfirămassingurăcutatălmeufuribund.

Eloapăradeceilalţibărbaţicuoasemeneaviolenţă,cănuştiamniciodată

dacă aceasta o să-i zdrobească doar pe rivali sau o să ricoşeze şi spre el,omorându-l. Era un bărbat nemulţumit. Poate că nu fusese întotdeaunanemulţumit. Însă devenise aşa de când nu mai hălăduia prin cartier,aranjându-şi să decoreze tejghele de magazine sau căruţe în schimbulmâncării, şi ajunsese să picteze, pe pânze nefixate încă pe rame, peisajebucolice,marine,naturimoarte,peisajeexoticeşiarmateîntregideţigănci.Îşiimaginacineştiecedestinşiseînfuriapentrucăviaţanuseschimba,pentrucăAmalia nu credea că s-ar fi schimbat, pentru că lumea nu-l respecta aşacumtrebuia.Repetaîncontinuu,casăseconvingădeastaşis-oconvingăşipeea,cămamaavuseseunmarenoroccăsătorindu-secuel.Ea,atâtdeneagrăla piele, că nu se ştia din ce sânge provenea.El, în schimb, care era alb şiblond,credeacă-icurgeprinvenecineştiecesânge.Deşi înţepenitpână lagreaţăînaceleaşiculori,aceleaşisubiecte,aceleaşicâmpiişiaceleaşimări,selăsapradăfărăreţinerefanteziilorînprivinţacapacităţilorlui.Nouă,fiicelor,neeraruşinecuelşicredeamc-arputeasănefacărău,aşacumameninţacă-ifaceoricuioatingeapemamanoastră.Întramvai,cânderaşiel,neerateamă.Îiţineasubobservaţiemaialespebărbaţiiscunzişicupieleaînchisă,creţi,cubuzele groase. Atribuia acelui tip antropologic tendinţa de a răpi corpulAmaliei;saupoatesegândeacămamaeraceaatrasădeaceletrupurivioaie,pătrăţoase, puternice.O dată a fost convins că, în aglomeraţie, un bărbat oatinsese.Apălmuit-o sub ochii tuturor: sub ochii noştri.Eu, cu tristeţe, amrămasuluită.Eramsigurăc-osă-lomoarepebărbatulacelaşinuînţelegeamdece,înschimb,oluasepeealapalme.Niciacumnuştiamcumdefăcuseasta.Poatecas-opedepseascăpentrucă tolerasepepânza rochiei,pepiele,călduratrupuluiceluilalt.

11.

Opriţi în haosul de pe stradaSalvatorRoşa,mi-amdat seama că numaisimţeam nicio simpatie pentru oraşul Amaliei, pentru limba în care-mivorbise,pentrustrăzilepecareleparcursesemcânderamadolescentă,pentruoameni. Când, la un moment dat, a apărut în perspectivă marea (aceeaşiporţiunecaremăentuziasmacânderamfetiţă),mis-apărutohârtievelinădeculoarevioletlipităpeunperetecucrăpături.Amştiutc-opierdeampemamadefinitivşicăeraexactce-midoream.

Surorile Vossi îşi aveau magazinul în Piaţa Vanvitelli. Când eramadolescentă, mă oprisem deseori în faţa vitrinelor lor, care erau sobre, cugeamurigroaseînchiseînramedemahon.Intrareaaveaovecheuşă,cugeampejumătate,şipeboităeraugravateceletreiV-urişianulinaugurării:1948.Dincolodegeamulopacnuştiamcee:nuavusesemniciodatănicinevoiadeamergesăvăd,nicibaniipentruafaceasta.Măoprisemdemulteoriafară,mai ales pentru că-mi plăcea vitrina de pe colţ, unde îmbrăcămintea pentrudoamneeraneglijentaşezatăsubopicturăpecaren-oputeamdata, înmodsigur făcută de o mână expertă. Două femei, ale căror profiluri mai că sesuprapuneau,atâteraudeapropiateşisincronizateînmişcărilelor,alergaucuguralargdeschisă,deladreaptalastângatabloului.Nuştiamdacăurmăreaupecinevasauerauurmărite.Imagineapăreadecupatădintr-unscenariumultmai amplu, astfel că nu se vedea piciorul stâng, iar braţele lor întinse erautrunchiatelaîncheieturi.Chiarşitatăluimeu,careaveamereudeobiectatînlegătură cu tot ce fusese pictat de-a lungul secolelor, îi plăcea. Îşi inventaatribuiri caraghioase, dându-se expert, ca şi cum n-am fi ştiut toate că nufăcusenicioşcoală,cădespreartănuştiamainimic,căeracapabilsăfacăzişinoaptenumaiţigăncilelui.Cânderabinedispusşiaveachef,cunoi,fiicelelui,săfacăpefanfaronulmaimultdecâtdeobicei,chiarîşiatribuiatabloulcupricina.

Erau cel puţin douăzeci de ani de când nu avusesem prilejul să urc pecolină, loc pe care mi-l aminteam diferit de restul oraşului, proaspăt şiordonat,lacâţivapaşideSanMartino.M-aenervatimediat.Piaţamis-apăruttransformată,cuplataniiei rari şi strâmbi,devoratădecaroseriilemaşinilor,dominatădeuntrapezdingrinzidefiervopsitecugalben.Îmiaminteamîncentrulpieţeideodinioarăpalmiericaremisepăruserăfoarteînalţi.Acumeraunulsingur,pitic,bolnav,asediatdebarajelelucrărilorîncursdedesfăşurare.În plus, n-am găsit magazinul când mi-am rotit prima oară privirea. Cuunchiul meu după mine, care continua să se certe în sinea lui cu indiviziidubioşidinautobuz,deşiepisodulavuseselocînurmăcuooră,m-amînvârtitîncercprinspaţiulacelaplindepraf,zgomotos,bombardatdepicamereşideclaxoane, sub norii unui cer din care ploaia părea că vrea să cadă şi nureuşeşte.Înceledinurmă,m-amopritînfaţaunormanechinechele,închiloţişi sutien, dispuse studiat în atitudini îndrăzneţe, adesea vulgare. Printreoglinzi,metaleauriteşimaterialeînculorielectrice,m-amchinuitsărecunoscceletreiV-uripeboltă,singurullucrucarerămăseseidentic.Nicitabloulcare-miplăceanumaiera.

M-amuitatlaceas:eraorazeceşiunsfert.Eraunasemeneadu-te-vino,cătoată piaţa – cu blocurile, porticurile gri-violet, norii de sunete şi de praf –

păreaunturnir.UnchiulFilippoaaruncatoprivireînsprevitrineşiimediataîntors capul stânjenit în altăparte:preamultepicioaredepărtate, preamulţisâniprovocatori,îlapucaugândurilenecurate.Aziscămăaşteptalacolţ:sămăgrăbesc.M-amgânditcănu-lrugasemeusămăurmezepânăacoloşiamintrat.

Îmi imaginasem mereu că interiorul magazinului Vossi se află însemiîntunericşicăelocuitdetreibătrâneamabile,curochiilungi,cucâtevaşiragurideperlelagâtşicupărulstrânsîncocprinscuacedinaltevremuri.În schimb, am găsit un spaţiu luminat somptuos, cu clienţi gălăgioşi, altemanechine în halate de atlaz, topuri multicolore, pantalonaşi de mătase,tejghele şi tejgheluţe care supraîncărcau spaţiul cumarfa, vânzătoare foartetinere, machiate strident, toate într-o uniformă de culoarea fisticului foartemulatăşicuceletreiV-uribrodatepepiept.

—AcestaemagazinulsurorilorVossi?amîntrebat-opeunadintreele,otipăcuînfăţişaremaiamabilă,unpicstingherăînuniformaei.

—Da.Doriţiceva?

—N-aşputeavorbicuunadintredoamneleVossi?

Tânăram-aprivitperplexă.

—Numaisunt,aspus.

—Aumurit?

—Nu,nucred.Auieşitlapensie.

—Aurenunţatlamagazin?

—Eraubătrâne,auvânduttot.Acumsuntadministratorinoi,darmarcaeaceeaşi.Sunteţiovecheclientă?

—Mamamea,amspus.

Şi am început să scot, încet, dinpungadeplastic pe care o adusesemcumine chiloţii, capotul, cele două rochii, cele cinci perechi de slipi găsiţi învalijoaraAmaliei,aşezândfiecarelucrupetejghea.

—Credcăle-acumpăratpetoatedeaici.

Tânăras-auitatlaelecuoprivirecompetentă.

—Marfaeanoastră,da,aziscuunaerinterogativ.

Ampriceputcă,pebazavârsteiarătatedemine,încercas-oghiceascăpeamameimele.

—Împlineşteşaizecişitreiîniulie,amspus.

Apoimi-avenitsămint.

— Nu erau pentru ea. Erau cadouri pentru mine, pentru ziua mea denaştere.Amîmplinitpatruzecişicincideanipe23mai.

—Arătaţicucelpuţincincisprezecemaipuţin,azistânăra,străduindu-sesă-şifacămeseria.

Amexplicatpeuntonseducător:

—Suntlucrurifrumoase,pegustulmeu.Doarrochiaaceeamăstrângeunpicşichiloţiisuntstrâmţi.

—Vreţisăleschimbaţi?Arfinevoiedebon.

—Nuambonul.Daraufostcumpăratedeaici.Nuvi-oamintiţipemama?

—N-aşştisăvăspun.Vinemultălume.

Amaruncatoprivirelapersoaneledesprecarevorbisevânzătoarea:femeicare flecăreau într-un dialect plin de veselie forţată, râdeau zgomotos, erauacoperitecubijuteriifoartescumpe,ieşeaudincabineînchiloţişisutiensauînsumarecostumedebaiecuimprimeudepieledeleopard,aurii,argintii,îşiafişau ostentativ straturile de grăsime abundente, brăzdate de vergeturi şiafectate de celulită, îşi contemplau pubisul şi fesele, îşi ridicau sânii cumâinile în formă de cupă, le ignorau pe vânzătoare şi se adresau în aceleposturiunuifeldepaznicîmbrăcatbineşidejabronzat,pusacolointenţionatsălecanalizezebaniiundetrebuieşisăleameninţedinpriviripevânzătoareleineficiente.

Nueraclientelapecaremi-oînchipuiam.Păreaufemeicareaveaubărbaţiîmbogăţiţi pe neaşteptate şi facil, împingându-le într-un lux provizoriu, decareerauobligatesăsebucurecuinculturalordedemisolumedşiînghesuit,de benzi desenate semiporno, de obscenităţi repetate până la obsesie. Eraufemei condamnate într-un oraş-închisoare, mai întâi corupte de sărăcie şiacum de bani. Mi-am dat seama că deveneam intolerantă, văzându-le şiauzindu-le.Secomportaucubărbatulacelaaşacumîşiimaginasetatălmeucăsecomportăfemeile,cumîşiimaginasecăsecomportasoţialuiimediatcumseîntorceaelcuspatele,cumşiAmalia,toatăviaţa,visasesăsecomporte:odoamnă de lume care se apleacă fără a fi obligată să-şi aşeze două degetepestemijloculdecolteului,stăpiciorpestepiciorfărăsă-ipesedefustă,râdevulgar, se acoperă cu obiecte scumpe şi-şi revarsă întregul corp în avansurisexuale continue şi nediscriminate, întrecându-se, de la egal la egal, cubărbaţiiînarenalipseidepudoare.

Amfăcutogrimasănecontrolatăşiţâfnoasă.

—E câtmine de înaltă, doar câteva fire albe, am zis.Dar are o coafurădemodată,nimeninusemaipiaptănăaşa.Avenitîncompaniaunuibărbatdevreoşaptezecideani,daragreabil,slab,cuunpărfoartedesşicompletalb.Operechefrumoasă,cândîivezi…Artrebuisăvi-iamintiţi,aucumpărattoatelucrurileastea.

Vânzătoareaaclătinatdincap,nu-şiamintea.

—Vinemultălume,azis.

Apoiaaruncatopriviresprepaznic,preocupatădetimpulpecare-lpierdeaşimi-asugerat:

—Probaţi-le.Miemiseparchiarmărimeadumneavoastră.Dacărochiavăstrânge…

—Aşvreasăvorbesccudomnulacela…amîndrăznit.

Vânzătoaream-a împins spre o cabină, neliniştită din cauza cereriimeleabiaarticulate.

—Dacănuvăconvingchiloţii,osă luaţialtăpereche…osăvăfacemoreducere,apropus.

Şim-amtrezitîntr-ochichineaţătoatănumaidinoglinzidreptunghiulare.

Amoftat,mi-amscos,fărăvlagă,rochiadelaînmormântare.Suportamtotmaigreupălăvrăgealafreneticăaclientelor,care,acoloînăuntru,înlocsăfiscăzut, părea amplificată. După o clipă de ezitare, mi-am scos şi chiloţiimameimelepecare-iîmbrăcasemcuosearăînurmăşii-ampuspeceidindantelă,găsiţiîngeantaei.Erauexactmărimeamea.Mi-amtrecutuimităundeget în lungul rupturii dintr-o parte – făcută de Amalia probabil când îipusese pe ea –, după care am tras rochia de culoare ruginie peste cap. Îmiajungea cu cinci centimetri deasupra genunchilor şi avea un decolteu prealarg.Darnumăstrângeadeloc,dimpotrivă,îmifăceacorpulslab,încordatşimusculos,săaratemaimlădios.Amieşitdincabinătrăgândderochieîntr-oparte,ţintuindu-micuprivireaopulpăşispunândcuvocetare:

—Iată,dupăcumvedeţi, rochiamăstrângeaici, într-oparte…Şiapoi,epreascurtă.

Dar lângă tânăravânzătoare acumstăteabărbatul acela,un tip lavreodepatruzeci de ani, cu mustaţă neagră, mai înalt cu cel puţin douăzeci decentimetridecâtmine,latînspateşitorace.Erabuhăitşiumflat,ameninţător;doarprivireanu-ieraantipatică,civioaie,familiară.Aspusîntr-oitalianăde

televizor, dar fără amabilitate, fără nici măcar o urmă de complicitateaprobatoarepecareoarătafaţădecelelaltecliente,dimpotrivă,străduindu-sevizibilsă-mivorbeascăpoliticos:

—Văstăfoartebine,nuestrâmtă.Aşaemodelul.

—Tocmaimodelulnumăconvinge.L-aalesmamameafărămineşi…

—Aalesfoartebine.Păstraţirochiaşibucuraţi-vădeea.

L-amţintuitcuprivireaoclipă,întăcere.Amsimţitcăvoiamsăfaccevaori împotriva lui, ori împotriva mea. Am aruncat o privire spre celelaltecliente. Mi-am ridicat rochia pe şolduri şi m-am răsucit spre una dintreoglinzi.

—Uitaţi-văunpiclaslip,i-amarătatînoglindă,mi-estrâmt.

Bărbatulnuşi-aschimbatniciexpresiafeţei,nicitonul.

—Ascultaţi,nuştiucesăvăspun,nuaveţinicimăcarbonul,azis.

M-amvăzut înoglindăcupicioareleslabeşigoale:amtras în jos rochia,stingherită.Am luat rochia veche şi chiloţii, ambăgat totul în pungă şi amcăutatpefundanvelopadeplasticcucarteadeidentitateaAmaliei.

—Artrebuisăvi-oamintiţipemama,amîncercatdinnou,scoţândactulşideschizându-lsubochiilui.

Bărbatul i-a aruncat o privire rapidă şi a părut că-şi pierde răbdarea. Atrecutladialect.

—Doamnădragă, aicinuputempierde timpul, a spus şimi-adat înapoiactuldeidentitate.

—Văcerdoarsă…

—Marfavândutănuseschimbă.

—Văcerdoarsă…

Mi-aatinsuşorumărul.

—Aichefdeglume?Deastaaivenit?

—Sănuîndrăzniţisămăatingeţi…

— Nu, tu chiar ai chef de glume… Hai, ia-ţi lucrurile şi actul ăla deidentitate.Cine te-a trimis?Cevrei?Spune-i cui te-a trimis săvină să-şi iarevanşapersonal.Apoimaivedem!Adică,uite,astaecarteameadevizită:PolledroAntonio, nume, adresă şi număr de telefon.Orimă găsiţi aici, ori

acasă.Bine?

Eraun tonpe care-l cunoşteam foartebine. Imediat urma sămă împingămai tare şi apoi sămă lovească fără nicio reţinere, fie că eram femeie saubărbat.I-amsmulsactuldinmânăcuundispreţcalculatşi,casăînţelegce-lfăcuse să se enerveze aşa de tare, am aruncat o privire la fotografia-tip amamei mele. Părul lung, cu un desen baroc pe frunte şi în jurul chipului,fuseserăzuitcugrijă.Albulivitînjurulcapuluifuseseacoperitcuuncreion,transformându-se într-un gri întunecos. Cu acelaşi creion cineva înăspriseuşortrăsăturilechipului.FemeiadinfotografienueraAmalia:erameu.

12.

Amieşit înstradă, târândbagajuldupămine.Mi-amdatseamacăaveamîncă înmână carteade identitate şi ampus-o la loc, în anvelopadeplastic,aşezând alături de ea,mecanic, cartea de vizită a lui Polledro.Am lăsat săalunecetotulîngeantameaşiamprivitînjuruluită,darbucuroasăcăunchiulFilipporămăseseîntr-adevărsămăaşteptelacolţ.

Amregretatimediat.Şi-aholbatochiişiadeschisguralarg,dezvelindu-şipuţiniidinţi lungişi îngălbeniţidenicotină.Erastupefiat,de-adreptululuit.N-amreuşitimediatsăînţelegdece.Apoimi-amdatseamacăeradincauzarochieipecareoaveampemine.M-amforţatsă-izâmbesc,înmodsigurcasă-l îmbunez, dar şi ca să alung impresia că pierdusem controlul asuprapropriuluichip,căaveamînlocoadaptareachipuluiAmaliei.

—Nu-mistăbine?amîntrebat.

—Bada,azisîncruntat,minţindînmodevident.

—Şiatunci?

—Amîngropat-opemaică-taieri,s-avăicăritcuovocepreapiţigăiată.

M-amgânditsă-ifacînciudăşisă-idezvăluicărochiaerachiaraAmaliei,darmi-amdat seamacăasta s-ar fi întors împotrivamea:cu siguranţăar fiînceputdinnousă-şiocărascăsora.I-amzis:

—Erampreadeprimatăşivoiamsă-mifacuncadou.

—Voi, femeile, vă deprimaţi prea uşor, a izbucnit el, uitând imediat, cuacel„preauşor”,ceeacetocmaiîmiamintise:cătrecusepuţintimpdecândo

îngropasempemamameaşicăaveamniştemotivebunesăfiudeprimată.

Pede altă parte, deprimatănu eramdeloc.Mă simţeam, în schimb, ca şicumm-aşfilăsatîntr-unlocşin-aşmaififostcapabilăsămăregăsesc:eramagitată, adică, mămişcam prea repezit şi numă coordonam prea bine, eragrabacuivacarescotoceştepestetotşinuaretimpdepierdut.M-amgânditcăun ceai demuşeţelmi-ar fi prins bine şi l-am împins pe unchiul Filippo înprimulbarcarene-aieşitîncalepestradaScarlatti,întimpceelîncepusesăvorbeascădespresoţiecare,tocmai,eramereutristă:dură,muncitoare,atentă,ordonată, dar tristă.Locul închis, în schimb, a avut efectul unui tampondevată îndesat în gură. Mirosul intens de cafea şi vocile prea ridicate aleclienţilorşibarmanilorm-augonitînapoispreieşire,întimpceunchiulmeuzbiera,cumânabăgatăînbuzunarulinterioralsacoului:„Plătesceu!”M-amaşezatlaomasăpetrotuar,întrescrâşnetedefrână,mirosdeploaieiminentăşi de benzină, autobuze arhipline înaintând cu vitezamelcului şi lume caretrecea, lovindu-se de măsuţă. „Plătesc eu”, a repetat unchiul Filippo maidomol,chiardacănicimăcarnucomandaserăm,nicimăcarnuapărusevreunospătar.Apois-ainstalatcomodpescaunşiaînceputsăselaude:

—Euîntotdeaunaamfostuncaracterenergic.Fărăbani?Fărăbani.Fărăbraţ? Fără braţ. Fără femei? Fără femei. Esenţialul îl reprezintă gura şipicioarele: să vorbeşti când ai chef şi sămergi unde ai chef.Am sau n-amdreptate?

—Da.

—Şimama taeaşa.Rasanoastrănusedescurajează.Cânderamică, serănea încontinuu,darnuplângea:mamanoastrăne învăţasesăsuflămpesteranăşisăspunemrepetat:osă-mitreacă.Chiarşicândlucraşiseînţepacuacul,rămăsesecuobiceiulăstadeaspune:osă-mitreacă.Odată,aculmaşiniiSinger i-agăuritunghiaarătătorului,a ieşitpecealaltăparte,s-a ridicatşiaintrat din nou, de trei sau patru ori. Ei bine, a blocat pedala, apoi i-a datdrumuluşordetotcasăscoatăacul,şi-abandajatdegetulşiareluatmunca.Eun-amvăzut-oniciodatătristă.

A fost tot ce am auzit.Mi se părea cămă afund cu ceafa în vitrina dinspatelemeu. Iar zidul de culoare roşie almagazinuluiUpim din faţă păreaproaspătvopsit.AmlăsatcazgomoteledepestradaScarlattisădevinăatâtdeputernice, încât să-i acopere vocea. I-am văzut buzele care se mişcau, dinprofil,fărăsăscoatăniciunsunet:mis-aupărutdecauciuc,mişcatecudouădegetedin interior.Aveaşaptezecideanişiniciunmotivsăfiemulţumitdesine,darsestrăduiasăfieşipoatecăîntr-adevărera,cândîncepeatrăncănealaaia fără oprire, pe care mişcările imperceptibile ale buzelor o articulau cu

viteză.Oclipăm-amgânditcugroazălabărbaţişifemeicaorganismeviişimi-am imaginat o muncă făcută cu dăltiţa care ne-ar transforma în niştesiluetedinfildeş,restrângându-ne,fărăorificiişiexcrescenţe,petoţiidenticişilipsiţideidentitate,fărăniciunjocdetrăsăturisomatice,fărăniciocalibrateamicilordiferenţe.

Cunoşteamdegetulacelarănitalmameimele,găuritdeacpecândnuaveanicimăcarzeceani,maibinedecâtpe-alemele,tocmaigraţieaceluidetaliu.Eravioletşiparteaalbăaunghieipăreasăseadâncească.Îmidorisemmulttimpsă-llingşisă-lsug,maimultdecâtvoisemsă-isugsfârcurile.Poatecămă lăsase s-o fac cânderam încă foartemică, fără să se retragă.Peburiculdegetului era o cicatrice albă: rana se infectase, îi făcuseră o incizie. Eusimţeam în jurul eimirosulvechiimaşiniSinger, cu formaaceeadeanimalelegant jumătatecâine, jumătatepisică,cumirosulcureleidepielescorojităcaretransmiteamişcareapedaleidelaroatamarelaceamică;cuaculcaresemişcaînsusşi-njosdinbot,cuaţacarealergaprinnărişiurechi,cumosorulcare se rotea pe tija înfiptă în spinare. Simţeam aroma uleiului folosit laungereaei,pastaneagrăagrăsimiiamestecatăcuprafpecareo răzuiamcuunghiaşiomâneampeascuns.Plănuiamsă-migăurescşieuunghia,cas-ofacsăînţeleagăcăerariscantsănu-miofereceeacenuaveam.

Eraupreamultepoveştileinfinitelorşiminusculeloreiparticularităţi,astfelcăerafoartedificilsăteapropiideea,şitoateîmpreunăofăceausădevinăofiinţă dorită, în lumea exterioară, cel puţin înmăsura în care o doream eu.Fuseseovremeîncareîmiimaginasemc-osă-ismulgaceldegetexcepţionalcuomuşcătură,pentrucăeunu-migăseamcurajuldea-loferipealmeuguriimaşinii Singer.Voiam să anulez din corpul ei tot ce nu-mi fusese îngăduit.Astfelnimicde-atunciîncolonus-armaifipierdut,nus-armaifiîmprăştiatdepartedemine,pentrucă,însfârşit,totulfusesedejapierdut.

Acum,căeramoartă,cinevaîirăzuisepărulşiîideformasechipulcasă-ideaformacorpuluimeu.De-alungulanilor,s-aîntâmplatapoica,dinură,deteamă,să-midorescsăpierdtoaterădăcinilepecareleaveamînea,pânălacelemaiprofunde:gesturileei,inflexiunilevocii,cumluaunpaharsaucumbea dintr-o ceaşcă, cum se îmbrăca într-o fustă, cum într-o rochie, care eraordineaobiectelor înbucătărie, în sertare, cumse spăla în locurile celemaiintime, preferinţele culinare, repulsiile, exaltările şi apoi limba, oraşul,ritmurilerespiraţiei.Totulrefăcut,casădevineuşisămădesprinddeea.

Pedealtăparte,nu-midorisemsaunureuşisemsăfacpenimenisăprindărădăciniînmine.Înscurtăvremeurmasăpierdşicapacitateadeaaveacopii.Niciofiinţăumanănus-ar fidesprinsniciodatădeminecuangoasacucare

mădesprinsesemeudemamamea,doarpentrucănureuşisemniciodatăsămă agăţ de ea definitiv. Între mine şi altul făcut din mine n-ar fi existatniciodatăniciunmaimult şiniciunmaipuţin.Aş fi rămaseupână la final,nefericită,nemulţumitădeceeacescosesem,cuviclenie,dincorpulAmaliei.Mică, preamică, era prada pe care o putusem smulge pe furiş din sângele,pântecele şi pe măsura răsuflării ei, ca s-o ascund în corp, în materiacapricioasă a creierului. Insuficient. Ce cosmetizare ingenuă şi nesocotităfuseseîncercareadeanumi„eu”aceastăfugăimpusădintr-uncorpdefemeie,deşinuluasemcumineaproapenimic!Nueramdeloceu.Şieramperplexă:nu ştiamdacă tot ceea cedescopeream şi-mipovesteamde când eanumaitrăiaşinumaiputeadareplicimaidegrabăîmirepugnasauîmierapeplac.

13.

M-amtrezitdintoropeală,poatedincauzaploiicare-micădeapefaţă.SaupoatepentrucăunchiulFilippo,stândînpicioarelângămine,măscuturadebraţ cu singuramânăpecareoavea.Cert e căamsimţit ca şi cumm-ar ficurentatcevaşimi-amdatseamacăadormisem.

—Plouă,ambolborosit în timpceunchiulmeumăsmuceaîncontinuarefurios.

Zbieracuprinsdeocrizădeapoplexie,darnureuşeamsăînţelegcespune.Măsimţeamvlăguită şi speriată,nu reuşeamsămă ridic.Lumeanăvălea înfugă,căutândunadăpost.Bărbaţiiurlausaurâdeaubatjocoritorşi,înalergare,seizbeaupericulosdemăsuţă.M-amtemutc-orsămăiapesus.UnulafăcutsăzboarecuunmetrumaiîncoloscaunulocupatpânăcupuţintimpînaintedeunchiulFilippo.„Ceanotimpfrumos”,azisşiaintratînbar.

Am încercat să mă ridic, crezând că unchiul meumă va trage-n sus. Înschimb,elmi-adatdrumullabraţ,s-aclătinatprintreoamenişiaalergatsăurleinsultesurprinzătoaredepemargineatrotuarului,arătândcubraţulîntinssprecealaltăparteastrăzii,dincolodeambuteiajuldemaşinişiautobuzepecarerăpăiaploaia.

M-amridicat, târânddupăminepungaşigeanta.Voiamsăvădcucinesecerta, dar traficul crea un zid compact de caroserii şi ploaia cădea tot maidens.

Atunci m-am strecurat pe lângă zidul clădirii ca să nu mă ud şi ca săgăsesc,întretimp,obreşăîntreautobuzeşimaşiniblocate.Cândamreuşit,l-am văzut peCaserta în dreptul petei de culoare roşie amagazinuluiUpim.Mergeaaproapeîndoit,darcuviteză, întorcândmereucapuldeparcăs-arfitemut că e urmărit. Se lovea de trecători, dar nu părea să bage de seamă:încovoiat,cubraţelebălăbănindu-i-sepe lângăcorp,defiecaredatăcândseizbeadecinevafăceaopiruetăfărăsăseoprească,deparc-arfifostosiluetăînfiptăpeoaxăcare,graţieunuimecanismsecret, treceaînvitezăînlungulpavajului. De departe părea că dansează şi cântă, dar poate că doar înjura,gesticulând.

Amgrăbitpasulcasănu-lpierddinvedere,dar,pentrucătoţitrecătoriiseînghesuiserăînfaţauşilordeintrare, înholurilemagazinelor,pesubcornişesaubalcoane, ca sămămişcmai iute am fost imediat obligată să renunţ laoriceîncercaredeamăadăpostişisăiesdesubacoperişuri,înploaie.L-amvăzutpeCasertaţopăindcasăeviteplanteşivazecufloriexpusepetrotuarde un florar.N-a reuşit, s-a împiedicat, a ajuns să se izbească de trunchiulunuicopac.S-aopritoclipă,caşicums-arfilipitdescoarţă,apois-asmulsdeacoloşiaînceputdinnousăalerge.Setemeanuştiudeceanume.Mi-amimaginatcă-lvăzusepeunchiulmeuşisepusesepefugă.Poatecăaceştidoibătrânireproduceau,parcăînjoacă,oscenădejatrăităcânderautineri:unulurmărea, celălalt fugea. M-am gândit c-or să se încaiere pe pavajul ud,rostogolindu-seîncoloşiîncoace.Nuştiambinecumaşfireacţionat,ceaşfifăcut.

La intersecţia străzii Scarlatti cu Luca Giordano, mi-am dat seama că-lpierdusem.L-amcăutatcuprivireapeunchiulFilippo,darnul-amvăzutnicimăcarpeel.AtunciamtraversatstradaScarlatti,caredeveniseunlungsemndeîntrebareformatdinvehiculeopritepeloc,pânălaPiaţaVantivelli,şiamînceputsăurcpecelălalttrotuarînfugă,pânălaprimastradăperpendiculară.Tuna fără fulgere, iar tunetele răsunau ca nişte sfâşieri seci de stofa. L-amvăzut pe Caserta în capătul străzii Merliani, biciuit de ploaie sub metalulalbastruşiroşualuneifirme,lângăzidulalbalvileiFloridiana.Amalergatînurmalui,daruntinerela ieşitbruscdesubadăpostulunei intrări,m-aprinsrâzânddeunbraţşimi-azisîndialect:„Undealergi?Vinosăteusuci!”M-asmucit atât de puternic, că m-a durut clavicula şi am alunecat pe piciorulstâng. N-am căzut doar pentru că m-am izbit de un coş de gunoi. Mi-amrecăpătat echilibrul şi m-am zbătut cu putere, urlând spre stupoarea mea,înjurături în dialect. Când am ajuns şi eu la zidul de incintă al parcului,Casertaeraaproapeînvârfulstrăzii,lacâţivametridegarafunicularuluiaflatîncursdereparaţii.

M-amopritcuinimaîngât.Şielînaintaacum,fărăsăalerge,de-alungulşiruluideplatani,printremaşinileparcatepedreapta.Şchiopătatotaplecatînfaţă,cugreu,cuorezistenţăînpicioarepecaren-aifibănuit-olaunomdevârstalui.Cândapărutcănumaipoate,s-asprijinitgâfâinddegardulunuişantier.L-amvăzutcumîşirăsuceştecorpulîntr-opoziţieîncareparcă-iieşeadin capul albit ţeava pe care era fixat indicatorul: „Lucrări de demolare şireconstrucţiealegăriidinPiaţa

Vanvitelli–FunicularuldinChiaia”.Eramsigurăcăn-osămaiaibăputeresăsemiştedeacolo,cândceval-aalarmatdinnou.Atuncialovitcuumărulpereteleîmprejmuiriicaşicumarfivoits-ospargăşisăfugăpringaură.M-amuitatlastânga,casăvădcine-lsperia:speramsăfieunchiulmeu.Nuerael.Înploaie,veninddepestradaBernini,alergaînschimbPolledro,bărbatuldinmagazinulVossi.Urlaînspreelcevaşibaîifăceasemnsăseoprească,baîiarătaameninţătorpalma.

Casertaasăritdepeunpiciorpealtul,privindînjurulluişicăutândocaledescăpare.Apărutcăs-ahotărâtsăseîntoarcăpestradaCimarosa,darm-avăzut.Atuncis-aliniştit,şi-aaranjatpărulfoartealbşiapărut,peneaşteptate,gatasă-lînfrunteatâtpePolledro,câtşipemine.S-afrecatcuspinareade-alungulgarduluideîmprejmuirealşantierului,apoideomaşinăoprită.Şieuamînceputdinnousăalerg,tocmailatimpsă-lvădpePolledromişcându-seca şi cum ar fi patinat pe griulmetalic al pavajului, figurămasivă şi totuşiagilălaintrareaînPiaţaVanvitelli.Darexactînacelmomentaapărutdinnouunchiulmeu.S-aivitdintr-unbirtundeprobabilcăseadăpostise.Măvăzusevenind şi acum alerga înspremine cu pieptul ieşit în afară, cu paşimici şirepezisubploaie.S-atrezitbruscînfaţăcubărbatuldelaVossişi,inevitabil,s-au ciocnit. După izbitură s-au îmbrăţişat, încercând să se ajute unul pecelălaltsărămânăînpicioareşiînfelulacelas-aurotitîmpreună,căutândunpunctdeechilibru.CasertaaprofitatdeastacasăsearunceînluminaalbădepestradaSanfelice,suboploaiesclipitoare,înmulţimeacarecăutaadăpostlaintrareafunicularului.

Eumi-amadunatcugreupuţineleforţerămaseşiamalergatdupăel,într-unspaţiuînţesatdesuflete,devenitnoroiosdelaploaieşicenuşiudelavar.Funicularulerapepunctuldeapleca,iarpasageriiseîmpingeauunulpealtulspre aparatele de validare. Caserta trecuse deja de ele şi cobora treptele,oprindu-se adesea, întinzând gâtul să se uite în spate şi apoi apropiindu-şibrusc faţacongestionatădepersoanacaremergeape lângăel, ca să-i şuiereceva. Sau poate vorbea cu el însuşi, dar cu o voce pe care se chinuia s-opăstreze scăzută, fluturându-şimâna dreaptă în sus şi în jos, cu trei degeteîntinse şi cel mare şi arătătorul unite. Câteva secunde aştepta, inutil, un

răspuns.Înceledinurmă,începeadinnousăcoboare.

Amvalidatbiletulşim-amgrăbitşieuspreceledouăvagoane,galbeneşiluminoase.Nureuşisemsăvădîncaredintreeleintrase.Amcoborâtpânălajumătateaceluide-adoilea,fărăareuşisă-ldibuiesc,şiapoim-amhotărâtsăintru,încercândsă-mifaclocprinmulţimeadepasageri.Înaerulapăsătorsesimţeaamesteculmirosuluidetranspiraţiecuceldehaineude.M-amuitatdejur-împrejur dupăCaserta.L-amvăzut, în schimb, pePolledro, care coborascăriledouăcâtedouă,urmatdeunchiulmeucare-istriganuştiuce.Abiaauavut timpsă intre înprimulvagonşi imediat s-au închisuşile.Dupăcâtevasecunde, au apărut la geamul dreptunghiular care dădea spre vagonulmeu:bărbatuldelamagazinulVossipriveafuribundînjurullui,iarunchiulmeuîltrăgeadeunbraţ.Funicularuls-apusînmişcare.

14.

Vagoanele eraunoi, foartediferite de cele aflate în funcţiune în copilăriamea.Maipăstraudoarformaparalelipipedică,părândîndoitedeoputernicăizbiturăfrontală.Darcândfunicularulaînceputsăcoboareînpuţuloblicpecare-laveaînfaţă,i-amregăsitscârţâiturile,vibraţiileşizvâcniturile.Totuşi,vagoaneleatârnatedecabluriledeoţelalunecaupepantăcuovitezăcarenuprea avea legătură cu lentoarea odihnitoare, punctată de zvâcnituri şi debufnituri,cucareavansauodinioară.Dinsondadomoalăcareînaintaaltădatăpesubpieleacolinei,vehicululmis-apăruttransformatîntr-oinjecţieînvenă,brutală.Şimi-adisplăcutsăsimtcăamintireacălătoriilorplăcutecuAmaliapălea,cândeanumaifăceade-acummănuşişimăluacueacasălepredeaclientelor înstăritedepeVomero rochiileconfecţionatepentruele.Segătisecu grijă, ca să arate bine şi să nu pară mai prejos decât doamnele aceleapentrucarelucra.Eu,înschimb,eramslabăşimurdarăsaucelpuţinaşamăsimţeam. Stăteam lângă ea pe bancheta din lemn şi ţineam cum trebuiearanjată pe genunchi, ca să nu se şifoneze, rochia la care lucra sau pe caretocmai o terminase, ambalată în hârtie prinsă la capete cu ace de gămălie.Pachetul stătea pe picioarele mele şi pe burta mea ca o cutie în care erauînchisemirosulşicălduramameimele.Simţeamastaînfiecaremilimetrualpielii atinse de hârtie. Şi contactul acela, atunci, îmi dădea o senzaţie desfârşeală melancolică întreruptă, la intervale regulate, de zvâcniturile

vagonului.

Acum însă aveam doar impresia că pierd altitudine, precum o Aliceîmbătrânită pe urmele iepurelui alb.Aşa căm-amdesprins de uşă şim-amchinuit să ajung înmijlocul vagonului. Eram în partea de sus, în al doileacompartiment.Amîncercatsă-mifacloc,darpasageriimămăsurausâcâiţicuprivirea, de parcă aspectulmeu avea ceva dezgustător, şimă împingeau cuostilitate.Amavansatcugreu,apoiamrenunţatsămămişcşil-amcăutatdinpriviri pe Caserta. L-am identificat în capăt, în ultimul compartiment,asemănător cu o platformă întinsă. Stătea în spatele unei tinere în jur dedouăzecideani,cuoînfăţişarefoartemodestă.Îlvedeamdinprofil,cumşipetânărăovedeamtotdinprofil.Păreaundomnliniştitdeonobilăsenectute,concentrat pe citirea ziarului cenuşiu de la ploaie. Îl ţinea înmâna stângă,împăturitînpatru,şicudreaptaseţineadebaradinmetalinoxidabil.Darmi-amdat seama repede că urmărea legănările vagonului şi se apropia totmaimult de corpul tinerei femei.Acumavea spinarea arcuită, picioarele un picdepărtate, pântecele lipit de fesele ei.Nu exista nimic care să justifice acelcontact. În ciuda înghesuielii, în spatele lui era suficient spaţiu să stea ladistanţacuvenită.Darbătrânuln-arenunţatnicicândtânăras-arăsucitcuomânieprostcontrolatăşiapois-adatpuţinmai înfaţă,casăscapedeel.Aaşteptat câteva secunde înainte să câştige centimetrii pierduţi, apoi şi-a lipitdinnoupantaloniialbaştridejeanşiiei.Aprimituncottimidîncoaste,darîncontinuare s-a prefăcut impasibil că citeşte, ba s-a împins şimai hotărât cuburtaînea.

M-am răsucit în căutarea unchiului meu. L-am văzut în celălalt vagon,concentrat, cuguradeschisă.Polledro, lângăel, înmulţime, lovea îngeam.Poatecăîncercasă-iatragăatenţialuiCaserta.Saumie.Numaiaveaexpresiaenervantăpecareovăzusemînmagazin.Păreaun tânărumilit şi îngrijorat,constrâns să asiste din spatele unei ferestre la un spectacol care-l făcea săsufere.AmtrecutcuprivireadelaellaCaserta,dezorientată.Mis-apărutcăau aceeaşi gură, dintr-unplastic roşu, rigidădin cauza încordării.Darn-amreuşitsăfixezaceaimpresie.Funicularuls-aoprit legănându-se,amvăzut-opetânărăîndreptându-sespreieşireaproapeînfugă.Caserta,caşicumarfifost lipit de ea, a urmat-o cu şalele arcuite şi cu picioarele depărtate, înstupoarea şi râsetele câtorva dintre tovarăşii de călătorie.Tânăra a sărit dinvagon.Bătrânulaezitatoclipă,s-aadunatşişi-aridicatprivirea.Amcrezutc-ofaceatenţionatdeloviturilede-acumfreneticealeluiPolledro.Înschimb,ca şi cum ar fi ştiut de la bun început locul precis în care mă aflam, m-aidentificat imediat înmulţimea care deja îl arăta cu degetul, într-un zumzetdezaprobator,şis-auitatlaminecuoveseliealuzivă,casă-mideadeînţelescăspectacolulpecare-ldăduseavealegăturăcumine.Apoi,brusc,aieşitdin

vagon,caunactorrebelcareadecissănumairespectescenariul.

Mi-amdatseamacăşiPolledroîncercasăcoboare.Amîncercat,larândulmeu,săajunglauşă,dareramdepartedeieşireşiblocatădefluxulcelorcareurcau.Funicularuls-apusdinnouînmişcare.M-amuitatînsusşimi-amdatseamacănicibărbatuldinmagazinulVossinureuşisesăcoboare.DarunchiulFilippo,da.

15.

Egreusăgăseştipefeţelebătrânilorurmatrăsăturilordintinereţe.Uneori,nicinu reuşimsăconcepemcăau fostvreodată tineri.Mi-amdatseama, întimpcefunicularulîşicontinuacoborârea,căpuţinmaidevreme,mutându-miprivireadelaPolledrolaCasertaşiinvers,compusesemunaltreileaom,carenueraCasertaşiniciPolledro.Eravorbadespreunbărbattânăr,măsliniu,cupărulnegru,purtândunpaltoncamei.Ectoplasmaaceea,imediatrisipită,erarezultatul unei deviaţii a trăsăturilor somatice, ca şi cum privireamea ar fiprovocat o confuzie accidentală între pomeţii lui Caserta şi aceia aigardianuluidinmagazinulVossi,întreguraunuiaşiaceluilalt.M-amdojenit.Făcusem prea multe lucruri pe care nu trebuia să le fac: alergasem, mălăsasemînvoianeliniştii,măpurtasemhaotic.Amîncercatsămăcalmez.

Dupăcâtevaminute,amajuns îngaraChiaia,unbuncărdinciment, slabluminat.M-ampregătitsăcobor,darîncănumăsimţeamliniştită.Amalia,înminteamea,defineaacumlarânduleiaceabizarăalcătuiresomaticăpecareoobţinusemmai devreme.M-am resemnat. Stătea acolo nemişcată, exigentă,într-uncolţalvechiigăridinurmăcupatruzecideani.Amfixat-omaibinepefundal, ca şi cum aş fi lucrat la un puzzle imposibil încă de identificat îndetalii:doarpăruldespletit,osiluetăîntunecatăînfaţacelortreipanouridinlemncolorat,carepoatecăfuseserăacolocumaipuţindejumătatedesecolînurmăpentruafacereclamelahaine.Întretimp,amieşitdinvagon,aproapeîmpinsă pe trepte de pasagerii nerăbdători.Mă simţeam îngheţată, în ciudaaeruluiînăbuşitor,caîntr-oserăsaucaîntr-ocatacombă.

Acum, Amalia apăruse în mod definitiv pe toată suprafaţa, tânără şimlădioasă, în holul unei gări care, la fel ca ea, numai exista.M-am opritpentruaolăsasăprivească,fascinată,panourile:poateuncupluelegantcuun

câine-lup în lesă. Da. Erau din carton şi lemn, înalte de doi metri, fără sădepăşeascăuncentimetrugrosime,sprijinitepeniştescânduri.Amrecurs ladetaliialesede-avalmacasăcolorezsilueteleşisăleîmbrac.Bărbatulmis-apărutcăeînsacouşipantalonistrânşipepicior,paltoncamei,cuomănuşăpeomânăîncarestrângeaperecheaei,cupălăriedefetruîndesatăbinepecap.Femeiapoate căpurtaun taior închis la culoare, cuun lung şal albastrupecareeraaplicatăobroderiedelicatcolorată:aveaopălăriecupenepecapşiochiadânciînspatelevoaletei.Câinele-luperaaşezatpelabeledinspate,cuurechileciulite,lipitdepicioarelestăpânului.Toţitreipoposeau,cuoexpresiesănătoasăşiveselă,înholulgării,carelavremeaaceeaeragrişiplinădepraf,tăiatăîndouădeobalustradăneagră.Lacâţivapaşideei,razemarideluminăcădeauîntretrepteşifăceausăstrăluceascăverdele(sauroşul?)funicularuluicândieşealentdintunelulcolinei.

Am început să cobor treptele spre barele porţii automate. Restul s-aîntâmplat într-un interval de timp foarte scurt, dar extraordinar de dilatat.Polledro m-a prins de o mână, într-un fel caraghios, puţin mai sus deîncheietură.Am fost sigură că e el înainte să întorc capul.Amsimţit că-micereasămăopresc.N-amfăcut-o.Mi-aziscănecunoşteambine,căelerafiul luiNicolaPolledro.Apoiaadăugat, încazul încareacea informaţienuerasuficientăsărămânpeloc:„FiulluiCaserta”.

M-amoprit.Amlăsat-oşipeAmaliasăseopreascăcuguraîntredeschisăîn faţa acelor panouri, cu dinţii albi uşor mânjiţi de ruj, ezitând între uncomentariuironicşiofrazăplinădeuimire.Cupluldinlemnşidincartons-alăsatadmiratcudetaşare,încapătultreptelor,lastânga.Eu,caremăsimţeamprezentălângăeachiardacănureuşeamsămăvăd,amcrezutcăacelesiluetesuntimaginilepatronilorfunicularului.Oameniveniţidedeparte:erauatâtdeneobişnuiţi, atât de nepotriviţi, atât de diferiţi în asortarea lormagică, încâtpăreaudealtănaţie.Îiconsiderasem,probabil,cupatruzecideaniînurmă,oşansă de a fugi, dovada că existau alte locuri unde ne puteam duce, eu şiAmalia,cândamfidorit.Cusiguranţămi-atrecutprincapcăşimamamea,atât de concentrată, analizează variantele de a fugi împreună cumine. Darapoimă apucase bănuiala că se oprise acolo din altemotive: poate doar săcerceteze îmbrăcămintea şi atitudinea femeii. Îşi dorea, probabil, să lereproducăînhainelepecarelecroia.Sausăînveţesăseîmbraceeaînsăşiînfelulacelaşi tot înfelulacelasăsteadezinvoltă, înaşteptareafunicularului.Amsimţitcudurere,dupămultezecideanideatunci,căacolo,înacelcolţdinaceagară,eunureuşisemnicicumsă-igândescgândurileeilăuntrice,dininteriorulrăsuflăriiei.Dejaînaceaperioadăvoceaeiîmiputeaspunedoar:faasta,faailaltă;darnuputeamsămaifiuparteacavităţiicareconcepeaacele

suneteşistabileacaretrebuiausăseaudăînlumeadinafarăşicaresărămânăsunetefărăsunet.Mi-apărutrău.

Vocea lui Polledro a sosit ca o îmbrânceală dată acelei dureri.Holul dinurmă cu patruzeci de ani s-a zguduit. Panourile s-au dovedit din pulberecoloratăşis-aurisipit.Dupămulţiani,îmbrăcăminteaşiatitudiniledeatuncidispăruserădepe lume.Cuplulfusese îndepărtat, împreunăcucâinele,caşicum,dupăceaşteptaseînzadar,devenisenerăbdătorşihotărâsesăseîntoarcăîn castelul lui, de cine ştie unde. M-am chinuit s-o păstrez pe Amalianemişcatăînfaţaneantului.Înplus,cuoclipăînaintecaPolledrosăîncetezecuvorbitul, îmi dădusem seama că făcusemo confuzie, că taiorul închis laculoare al femeii de carton şi şalul nu fuseseră ale ei, ci ale mamei mele.Amalia fusese cea care se îmbrăcase în felul acela elegant, cumult timp înurmă,capentruoîntâlnirelacareţineamult.Acum,cuguraîntredeschisă,cudinţiiuşormânjiţideruj,nuţintuiapanourile,cipeel,pebărbatulcupaltonulcamei.Şibărbatulîivorbea,şieaîirăspundea,şielvorbeadinnou,dareunuînţelegeamce-şispun.

Polledro mi se adresa fermecător, ca să mă oblige să fiu atentă la el. Îlobservamvrăjită,darnureuşeamsă-iacordatenţie.Subtrăsăturilerotofeieseobserva chipul tatălui lui când era tânăr şi mă ajuta, fără să vrea, să-miimaginez întâlnireadintreCaserta şimama în spaţiuldistrusalgăriiChiaia.AmclătinatdincapşiPolledros-agândit,probabil,cănu-lcred.Înrealitate,număcredeampemine.Arepetat:

—Sunteu,Antonio,fiulluiCaserta.

Tocmai îmi dădeam seama că despre acele personaje din lemn şi cartonpăstram, de fapt, numai o impresie de pământuri străine şi de promisiunineîndeplinite.StrăluceaucaniştepantofilustruiţicucremăBrill,darfărăaltedetalii.Puteausăfiefotografiilepublicitareadoibărbaţisauadouafemei,nuconta;puteasănufifostniciuncâine;puteausăfiavutopajiştesubpicioaresauunpavaj;şinu-miaminteamnicimăcarlaceanumefăceaureclamă.Numaiştiam.Detaliilepecareledezgropasem–acumeramsigurădeasta–nuleaparţineau lor: eraudoar rezultatulunei îmbinăridezordonatedehaine şigesturi. Clar acum era doar chipul acela frumos tânăr, măsliniu, cu părulnegru, o surpare a trăsăturilor lui Polledro-fiul peste o umbră care fusesePolledro-tatăl.CasertaîivorbeacuamabilitateAmaliei,ţinându-ldemânăpefiullui,Antonio,careerachiardevârstamea;şimamamăţineapeminedemână,înmodsigurfărăsăbagedeseamăcăfăceaasta.RecunoşteamguraluiCasertacaresemişcarapidşi-ivedeamlimbaroşie,cufrenulcareoancora,împiedicând-o să ţâşnească spreAmaliamaimult decât se chinuia deja s-o

facă.Mi-am dat seama că, înminteamea, bărbatul de carton din funicularintrase în pielea luiCaserta şi că prietena lui intrase în pieleamameimele.Pălăria cupene şivoaletă călătorisemult timp,provenindde la cine ştie cepetreceredenuntă,înaintedeapoposiacolo.Nucunoşteamdestinulşalului,darştiamcărămăseseanidezileînjurulgâtuluimameişipesteunumărde-alei.Câtpriveştetaiorul,el–cusut,descusut,întorspedos–eraacelaşipecareAmalia îl purta când luase trenul să vină lamine laRoma şi să sărbătorimziuameade naştere.Câte lucruri traversează timpul desprinzându-se, pradăsorţii,dintrupurileşidinvocileoamenilor.Mamameacunoşteaartadeafacecahainelesărezisteoveşnicie.

I-amzis,însfârşit,luiPolledro,surprinzându-lcutonulsociabillacarenuseaştepta,dupăatâtareticenţămută:

— Îmi amintesc foarte bine. Eşti Antonio. Cum de nu te-am recunoscutimediat?Aiaceiaşiochideatunci.

I-amzâmbitcasăarătcănu-ieramostilă,darşicasăînţelegdacăelsimţeaostilitatefaţădemine.S-auitatlamineperplex.L-amvăzutgatasăseaplecesămăpupepeobraji,darapoiarenunţat,caşicumceval-arfidezgustat.

—Cee?Nu-ţimaiplacerochiamea?l-amîntrebatpebărbatuldelaVossicareacum,odatăeliminată tensiuneaprimei întâlniri,măpriveacuouşoarăironie.

Polledro,dupăoclipădeincertitudine,s-ahotărât.Arâsşimi-azis:

—Încehalarăţi!Te-aiuitatînoglindă?Vino,nupoţiumblaaşapestradă.

16.

M-aîmpinsspreieşireşiapoi,înfugă,sprestaţiadetaxiuri.Subacoperişulstaţiei demetrou se înghesuia lumea luatăprin surprinderedeploaie.Ceruleranegru,iarvântulsuflacuputere,făcândperdeauadeapăsubţireşideasăsă cadă oblic. Polledrom-a ajutat să urc într-un taxi care puţea a fum.Erasprinten şi sigur la vorbă, fără să-mi dea şi mie posibilitatea să intervin,convinsc-artrebuisămăinteresezemultcespunea.Dareuascultampuţinşineatent,nureuşeamsămăconcentrez.Aveamimpresiacăseexprimăfărăunplan precis, cu o dezinvoltură etalată frenetic, care-i folosea doar ca să-şistăpâneascăanxietatea.Nuvoiamsămăcontaminezeşipemine.

Cuoanumităsolemnitate,mi-acerutscuzeînnumeletatăluisău.Aziscă,pur şi simplu, nu ştia cum să procedeze: bătrâneţea îi distrusesemintea înmoddefinitiv.Darm-aasiguratimediatcăbătrânulnuerapericulosşicănicimăcar nu avea gânduri ascunse. Era incontrolabil, asta da: avea un corpsănătos şi rezistent, hălăduia mereu prin oraş, era imposibil să-l ţii pe loc.Cândreuşeasă-işterpeleascădestuibani,dispăreaculunile.Aînceput,brusc,să-mi înşire toate casierele pe care a fost nevoit să le concedieze, fiindcăfuseserăcoruptesautrasepesfoarădetatăllui.

ÎntimpcePolledrovorbea,amsimţitmirosul:numirosulreal,dominatdecelde transpiraţie şide tutundin taxi;unmiros închipuit,pornindde laceldin prăvălia cu prăjituri şi mirodenii unde ne jucaserăm deseori împreună.Prăvălia îi aparţinea bunicului lui şi se găsea la câteva străzi distanţă declădireaundelocuiaupărinţiimei.Firmaeradinlemn,albastră,iarde-oparteşidealtaainscripţieiColonialiseaflauunpalmierşionegresăcubuzefoarteroşii. Tatăl meu pictase firma aceea când avea douăzeci de ani. Pictase şitejgheauaprăvăliei,cuonuanţăcaresenumeapământarsdeSiennaşicarefolosiselacolorareadeşertului.Îndeşertpusesemulţipalmieri,douăcămile,unbărbatcusaharianăşicizme,cascadedecafea,dansatoareafricane,unceralbastruultramarinşiosemilună.Nu-ţiluamultsăajungiînfaţaaceluipeisaj.Copiii trăiau pe stradă, nesupravegheaţi: mă îndepărtam de curtea casei,coteam,împingeamuşa–careeradinlemn,darcugeamînparteasuperioarăşi o bară de metal în diagonală – şi imediat se auzea un clopoţel. Atunciintram, iar uşa se închidea în spatelemeu.Cantul era umplut cu pânză saupoate acoperit cu cauciuc, ca uşa să nu se trântească zgomotos, în aer sesimţeamirosdescorţişoarăşidesmântână.Peprageraudoisacicumarginilerăsucite, plini cu cafea. Sus, pe marmura tejghelei, în unele recipiente dinsticlă artizanală, cu desene în relief, se vedeau bomboane glazurate albe,albastreşiroz,carameleculapte,niştemărgeluţemulticoloredinzahărcaresetopeauîngurădacăturnaipelimbăunlichiddulce,lemn-dulcesubformaunorbatoanenegre,panglicidesfăcutesaurăsucite,înformedepeştesaudebărcuţă.Întimpcetaxiulseluptacuvântul,cuploaia,custrăzileinundate,cutraficul, nu reuşeam să suprapun dezgustul provocat de limba roşie a luiCaserta,dejocurilecusufletullagurăîmpreunăcuAntoniocopil,deviolenţaşi sângele care decurseseră din asta peste mirosul acela dulceag pe carePolledroîlpăstraseînrăsuflarealui.

Acumîncercasă-şiscuzetatăl.Uneori–îmispunea–îienervaunpicpeoameni,darerade-ajunssăairăbdare:fărărăbdare,deveneadificilsătrăieştiînaceloraş.Cuatâtmaimultcucâtbătrânulnufăceamaripagube.Pagubaceamaimarenui-oprovocaomuluidelângăel;oprovocamagazinuluiVossi

cândleagasapecliente.Atuncivedearoşuînfaţaochilor, iar,dac-arfipusmânapeel,nui-arfi luatmultsăuitecăeratatăllui.M-aîntrebatdacămăsupărase.Eraposibilsănu-şifidatseamacăeramfiicaAmaliei?Elavusesenevoie de câteva minute, cât să-şi adune gândurile: nici nu ştiam eu câtăplăcere îi făcusesămă revadă.Alergasedupămine,dardispărusemdeja. Îlvăzuse pe tatăl lui, în schimb, şi asta îl făcuse să-şi piardă calmul.Nu, nuputeam înţelege. Risca prezentul şi viitorul magazinului Vossi. Îl credeamdacă-mi spunea că nu avea nicio clipă de răgaz? Dar tatăl lui nu-şi dădeaseamadeinvestiţiaeconomicăşisentimentalăfăcutăînaceaafacere.Nu,nu-şi dădea seama. Îl chinuia, cerându-i în permanenţă bani, îl ameninţa zi şinoapteprintelefonşiîişicanaclienteleintenţionat.Pedealtăparte,nutrebuiasă cred că eramereu aşa acum îl văzusem în funicular.Lanevoie, bătrânulştiasăfiemanierat,unadevăratdomn,aşacăfemeileîiacordauatenţie.Apoi,dacă însă schimba registrul, începeau necazurile. Pierdea bani din cauzatatăluilui,darceputeasă-ifacă?Să-lomoare?

Îispuneamcudetaşare:da,sigur,nu,nicivorbă.Număsimţeamînlargulmeu.Aveamrochiaudăleoarcă.Măzărisemînoglindaretrovizoareataxiuluişi-mi dădusem seama că ploaia îmi întinsese rimelul. Pielea părea un ţesutdescojitşidecolorat,traversatdeşiroaielenegre-albastrealerimelului.Eramînfrigurată.Aş fipreferat sămă întorcacasă launchiulmeu, săafluce i seîntâmplase,sămăliniştesc,săfacobaiecaldă,sămăîntind.Darcorpulacelamasivdelângămine–îndesatcumâncare,băuturi,îngrijorărişiresentimente,carepurtaîngropatînsinealuiuncopilcaremiroseaacuişoare,aesenţeşianucşoară şi cu care, în secret,mă jucasemcând erammică–mă făceamaicurioasădecâtcuvintelepecare le rostea.Nu luam încalculcămi-arputeapovestilucruripecaresănumilefipovestitdejaeuînsămi.Număbazampeasta.Dar,cândîivedeamacelemâinienorme,lateşidurduliişi-miaminteamdemâinilepecareleaveacânderacopil,simţindcăerauaceleaşi,chiardacănu păstrau niciun semn de atunci, mă abţineam chiar şi să-l întreb undemergeam.Lângăelmă simţeamminiaturizată, cuoprivire şio statură carenu-mi mai aparţineau de mult timp. Mergeam pe lângă deşertul pictat petejgheauabaruluiColoniali,dădeamlaoparteoperdeaneagrăşiintramîntr-un alt spaţiu unde cuvintele lui Polledro nu ajungeau.Aici era bunicul lui,tatăl luiCaserta, cu pielea arămie, chel, dar cu ţeasta închisă la culoare, cualbulochilor înţesatdevinişoare roşii, cu faţaprelungă şi cupuţinidinţi îngură. În jurul lui se îngrămădeau diverse aparate misterioase. Cu unul, deformă alungită, albastră, prin care trecea o bară lucitoare, fabrica îngheţată.Cualtulbăteacremăgalbenăîntr-uncastronîncareseroteaunbraţmecanic.În spate era un cuptor electric cu trei compartimente, nişte ferestruiciîntunecoase când era stins şi butoane negre. Iar în spatele unei tejghele de

marmură,buniculluiAntonio,ursuz,tăcut,mânuiacumareabilitateopâlniedinpânzăprinacăreigurăzimţatăieşeacremă.Cremaseîntindeapeprăjiturişipeconturultorturilor,lăsândofrumoasădârăondulată.Munceaignorându-mă.Eumăsimţeamînmodplăcutinvizibilă.Muiamdegetulîncastronulcucremă, mâneam o prăjitură, luam un fruct zaharisit, şterpeleam bomboaneargintii.Elnicinuclipea.PânăcândapăreaAntoniocare-mifăceasemnşi-mideschidea,prinspatelebunicului,uşiţadelasubsol.Deacolo,dinacellocalpăienjenişuluişialmucegaiurilor,apăreauadesea,deosutădeorilarând,înnumai câteva secunde, Caserta în palton camei şiAmalia în taior închis laculoare,uneoricupălărieşivoaletă,alteorifără.Euîivedeamşiîncercamsăînchidochii.

—Tatălmeus-asimţitbinedoarînacestultiman,aspusPolledro,petonulcuivacare sepregăteşte săexagerezeca săobţinăunpicdebunăvoinţădinparteaascultătorului.Amalias-apurtatcuatâtaamabilitateşiatâtaînţelegerecuel,cumnum-aşfiaşteptatniciodată.

Adevărulera–acontinuatschimbândtonul–căbătrânulîişterpelisefoartemulţibanicasăseîmbracecaunmanechinşisă-ifacăimpresiebunămamei.DarPolledronusevăitadeaceibani.Tatălluiîifăcusecutotulaltenecazuri.Şi se temea că în curând se va vârî în unele şi mai mari. Nu, fusese unadevăratghinion:Amalian-arfitrebuitsăfacăcefăcuse.Săseînece.Dece?Cepăcat,cepăcat!Moarteaeifuseseoadevăratănenorocire.

ÎnmomentulacelaPolledroapărutcopleşitdeamintireamameimeleşiaînceput să se scuze că nu venise la înmormântare, că nu-mi transmisesecondoleanţe.

— Era o femeie excepţională, a repetat demaimulte ori, chiar dacă nuvorbiserăprobabilniciodată.

Şiapoim-aîntrebat:

—Tuştiaicăeaşitatălmeuseîntâlneau?

I-amrăspunscăda,privindpefereastră.Seîntâlneau.Şim-amvăzutstândpepatulmameimele, în timpce-mi studiamuluităvaginul cuooglinjoară.Uită-telatine:Amaliamăprivise,nesigură,şiapoiînchisese,fărăgrabă,uşadormitorului.

Acumtaxiulînaintapeşoseauaceşerpuiapecoastamăriicenuşii,cumulttraficdensşirapid,bătutdeploaieşidevânt.Mareaînălţavalurimari.Cânderam mică, văzusem rareori marea agitată atât de impunătoare în golf.Semănacu inocenteleexagerăripicturaleale tatăluimeu.Valurilese înălţaunegre,cucreastaalbă,şi treceaufărăefortpestebarieradestânci,ajungând

uneori să stropească pavajul. Spectacolul strânsese un grup de curioşi care,subpădurideumbrele,urlauarătândsprecrestelecelemaiînaltealevalurilorînmomentulîncaresearuncauînmiidestropimicisprestânci.

—Da,ştiam,i-amrepetatcumaimultăconvingere.

A tăcutoclipă,uimit.Apoia reluatdivagaţiile în legăturăcuviaţa lui:oexistenţăurâtă,căsniciafărâmiţată,treicopiipecarenu-ivăzusedeunan,oviaţădură.Abiaacumîşireveneadinaceasituaţiegrea.

Şi îi reuşeabine.Eu?Măcăsătorisem?Aveamcopii?Cumaşa?Preferamsă trăiesc liberăşi independentă?Fericedemine.Acumosămăaranjezunpicşiosăluămprânzulîmpreună.Trebuiasăsevadăcunişteprietenide-ailui,dar,dacănumăderanja,puteamsă-lînsoţesc.Doarcăaveatimpullimitat,aşa era cumagazinele.Dacă aveam răbdare, pe urmăputeam sta un pic devorbă.

—Aichef?şi-aamintit,însfârşit,sămăîntrebe.

I-amzâmbit,uitândfaţapecareoaveam,şil-amurmatcândacoborâtdintaxi,orbitădeapăşidevântşiobligatăsămergrapid,prinsădemânaluicemăstrângeadebraţ.Aîmpinsouşăşim-abăgatînfaţaluicapeunostatic,fără să slăbească strânsoarea. M-am trezit în holul unui hotel de un luxneglijat,deoopulenţăprăfuităşiroasădemolii.Înciudalemnuluipreţiosşiacatifelelor roşii, loculmi s-a părutmizerabil: lumini prea slabe pentru o ziplumburie,ozumzăialăintensădeglasuridialectale,zgomotedefarfuriişidetacâmuri provenind dintr-o sală mare din stânga mea, o intersectare deospătaricareschimbaumojiciiîntreei,unmirosapăsătordebucătărie.

—Moffae?l-aîntrebatPolledroîndialectpeuntipdelarecepţie.

Acelai-arăspunscuunsemnplictisitcareînsemna:bineînţeles,cumsănufie; a venit de ceva timp. Polledro m-a lăsat şi s-a dus grăbit la intrareasalonuluiundeavealocopetrecere.Bărbatuldelarecepţieaprofitatdeastacasă-miarunceoprivirescârbită.M-amvăzut într-ooglindămareverticalăcu o ramă aurie. Rochia lejeră stătea lipită de mine. Păream mai slabă şitotodatămaimusculoasă.Părulîmieraatâtdelipitdeţeastă,căpăreapictat.Faţa arăta descompusă de o boală urâtă de piele, vânătă de rimel în jurulochilorşidescuamatăsaupătatăpepomeţişipeobraji.Căram,atârnatăfărăchef într-omână, punga de plastic în care băgasem toate lucrurile găsite învalijoaramameimele.

Polledros-aîntorsenervat.Amînţelescăîntârziasedincauzatatăluiluişi,poate,dinvinamea.

—Cumfacacum?i-azisceluidelarecepţie.

—Ialoc,mănâncăşi,cândseterminăprânzul,vorbeşticuel.

—Nupoţisă-migăseştiunloclamasalui?

—Eştiprost,aspusbărbatul.

Şiaexplicatironic,cuaerulcuivacarespunelucrurirăs-ştiuteunoroamenigrei de cap, că la masa acelui Moffa erau profesori, rectorul, primarul,consilierulpeproblemedeculturăşiconsoartelelor.Eradeneconceputunloclamasaaceea.

M-amuitatlaprietenulmeudincopilărie:şielerauddeploaieşirăvăşit.Amvăzutcăseuitaşiellaminestânjenit.Eraagitat,îiapăreauşi-idispăreaudepefaţătrăsăturilecopiluluipecaremi-laminteam.Mi-afostmilădeelşinum-ambucuratdeasta.M-amîndreptatspresalademesecasă-ipermitsăsecertecubărbatuldelarecepţiefărăsăsesimtăstânjenitdeprezenţamea.

M-amsprijinitdepereteledinsticlăcaredădeasprerestaurant,atentăsănumătârascădupăeiospătariicareintrauşiieşeau.Vocileridicateşizăngănitulde tacâmuri mi s-au părut a avea un volum insuportabil. Era în plinădesfăşurareunfeldeprânzinauguralsaupoatefinalalcineştiecăruicongressau colocviu. Erau cel puţin două sute de persoane. M-a izbit diferenţaevidentă dintre comeseni. Unii erau aranjaţi, concentraţi, stingheriţi, uneoriironici, alteori docili, în general eleganţi la modul sobru. Alţii eraucongestionaţi,cuprinşideagitaţieîntremâncareşipălăvrăgeli.Îşiîncărcaserăcorpulcutotceputeaarătacă-şipermitsăcheltuiebaniînneştire.Înspecialfemeile erau cele care sintetizau diferenţele între bărbaţii lor. Supleţeatrupurilorînrochiidecreaţierafinată,hrănitecumultăparcimonieşiluminatevagdezâmbetepoliticoase,stăteaulângătrupuridebordante,strânseînrochiipecâtdescumpe,peatâtdeţipătoare,colorateşisclipinddeaurşibijuterii,irascibildemutesau,dimpotrivă,guraliveşivesele.

De unde stăteam era greu să înţeleg ce avantaje, ce complicităţi, ceingenuităţiarfiadusoameniatâtdeevidentdiferiţilaaceeaşimasă.Dar,pede altă parte, nici numă interesa să aflu.M-a izbit doar că sala părea unuldintrelocurileîncareîmiimaginam,cânderamcopil,căfugemamaimediatcumiesedincasă.DacăînmomentulacelaAmalia,întaioruleialbastrudinurmăcuzecideani,cuşaluldelicatcoloratşicupălăriacuvoaletă,arfiintratla braţul lui Caserta în palton camei, cu siguranţă şi-ar fi pus picior pestepiciorşiochiii-arfistrălucitîndreaptaşi-nstânga,cuveselie.Eraupetrecericumâncare şi voioşie, ca aceea la care o făceam sămeargă cândpleca de-acasăfărămineşieramsigurăcăn-osăsemaiîntoarcă.Mi-oimaginamplină

deaur şi argint,mâncând fără reţinere.Eramsigurăcă şi ea, cum ieşeadincasă,scoteadingurăolimbăroşie,lungă.Plângeamînadăpostulmeu,lângădormitor.

—Acum el îţi dă cheia,mi-a zis Polledro vorbind din spatelemeu, fărăamabilitatea de mai devreme, ba chiar nepoliticos. Te aranjezi puţin şi viidupămine,lamasaaiade-acolo.

L-am văzut traversând sala, atingând razant o masă lungă, adresând unsalutdeferentunuibărbatînvârstăcare-ivorbeacuvocefoarteridicatăuneidoamneîngrijite,sobre,cupărulturcoazşiocoafurădemodată.Salutulafostignorat. Polledro s-a uitat în altă parte furibund şi s-a dus să se aşeze,întorcându-mi spatele, la o masă unde un bărbat gras, cu mustaţă foarteneagră,şiofemeiefoartemachiată,cuorochiestrâmtăcareiseridicasemultdeasupra genunchilor când s-a aşezat, îşi devorau mâncarea în tăcere,stingheriţi.

Nu mi-a plăcut că mi-a vorbit în felul acela. Era un ton care dădeadispoziţii şi nu admitea replici.M-am gândit să traversez sala şi să-i spunfostuluimeu tovarăş de joacă că plecam.Darm-a oprit înfăţişarea pe careştiamc-oamşiexpresiaaceea:tovarăşdejoacă.Cejocuri?Fuseserăjocuripecarelejucasemîmpreunăcuelnumaicasăvăddacăştiusălejoc,cumîmiimaginamcăface,însecret,Amalia.MamameapedalatoatăziualaSângerulei, caunbiciclist caregoneşte. În casă trăiaumilă şi sfioasă, ascunzându-şipărul,şalurilecolorate,rochiile.Darbănuiam,exactcatatălmeu,căafarădincasărâdediferit,respirădiferit,îşiconducemişcărilecorpuluipentrua-ilăsape toţi cu ochii ieşiţi din orbite. Cotea şi intra în prăvălia bunicului luiAntonio. Aluneca în jurul tejghelei, mânca prăjituri şi bomboane argintii,făcea slalom printre tejghele şi tăvi fără să se murdărească. Apoi soseaCaserta, deschidea uşiţa din fier şi coborau împreună la subsol.Aicimamameaîşidespleteapărulnegru,foartelung,şimişcareaaceeabruscăumpleacuscântei aerul întunecos care mirosea a pământ şi a mucegai. Pe urmă seîntindeau amândoi pe burtă şi se târau hlizindu-se. Subsolul, într-adevăr, sedesfăşurăcaun tunel lung,dardemică înălţime.Seputeaavansadoarde-abuşilea, printre gioarse din lemn şi din fier, cutii după cutii pline de sticlevechipentrusostomat,fâlfâirideliliacşifoşnetedeşoareci.Casertaşimamamea se târau, urmărind cu privirea ferestrele albe de lumină care sedeschideauladistanţefixeînstângalor.Eraunouăorificiicugrilajeacoperitecu plasă pentru a împiedica şoarecii să intre. Copiii, de afară, priveau fixîntunericulşibălţiledelumină,imprimându-li-sepenasşipefruntemodelulplasei,înschimbei,dininterior,îiurmăreau,casăfiesiguricănusuntvăzuţi.Învăluiţideîntunericpeporţiunilerespective,seatingeauunulpealtul între

picioare. În tot timpul ăsta eramatentă la altceva ca să nuplâng şi, fiindcăbunicul lui Antonio nu dădea semne să-mi interzică, ba chiar spera să serăzbunepeAmaliafăcându-măsămordeindigestie,măumflamdecaramele,de lemn-dulce, de cremă răzuită de pe fundul castronului în care fusesefăcută.

—208,laetajulaldoilea,mi-azisunomdeserviciu.

Am luat cheia şi am renunţat la lift.Ampornit cu paşi înceţi pe o scarăamplă,de-alungulcăreiaseîntindeauncovorroşufixatcustinghiiaurii.

17.

Camera208erasordidăcaunadintr-unhoteldetreistele.Seaflaîncapătulunuicoridororbşiprost luminat, lângăocămăruţăacăreiuşăfusese lăsatăneglijentdeschisăşiplinădemăturoaie,măsuţe,aspiratoare,lenjeriemurdară.Pereţii aveau o culoare gălbuie şi deasupra patului matrimonial era oreproducerecuMadonadiPompeicuocrenguţăuscatădemăslinîntrecuişitriunghiulmetalic care susţinea imaginea din ramă.Obiectele sanitare, caredatefiindpretenţiilehoteluluiarfitrebuitsăfiesigilate,eraumurdare,caşicumarfi fostfolositedecurând.Coşuldegunoinufusesegolit. Întrepatulmatrimonial şi perete era un spaţiu îngust care-ţi permitea să ajungi lafereastră. Am deschis-o cu speranţa că dă spre mare: bineînţeles că aveavederespreocurteinterioară.Mi-amdatseamacănumaiploua.

Înprimulrândamîncercatsătelefonez.M-amaşezatpepat,evitândsămăprivescînoglindapecareoaveamînfaţă.Amlăsattelefonulsăţârâiemulttimp,darunchiulFilippon-a răspuns.Atunci amcăutat înpungadeplasticundevârâsemlucrurilepecaremamaleaveaînvalijoaraei,amscoscapotuldinatlaz rozpudrăşi rochiaalbastră, foartescurtă.Rochia,băgată înpungăfără grijă, era toatămototolită. Am aşezat-o pe pat, netezind-o cumâinile.Apoiamluatcapotulşim-amduslabaie.

M-am dezbrăcat şi mi-am scos tamponul intern: menstruaţia părea că seterminasebrusc.Amînfăşurat tamponul înhârtie igienicăşi l-amaruncat încoş.Amcontrolatcuvaduşului:aveaperiscurţişinegri,scârboşi,împrăştiaţipemarginileporţelanate.Amlăsatsăcurgămulttimpapaînaintesăintrusubjet.Mi-am dat seama, mulţumită, că reuşeam să controlez nevoia de a mă

grăbi. Mă separasem de mine: femeia care voia să fie privită cu ochii câtcepeleeraobservatăimparţialdefemeiadeladuş.Măsăpuneamcugrijăşifăceamastfelîncâtfiecaregestsăaparţinăuneilumiexterioarefărăscadenţe.Nu eram pe urmele nimănui şi nimeni nu era pe urmele mele. Nu eramaşteptatăşinuaşteptamvizite.Surorilemeleplecaserăpentrutotdeauna.Tatălmeustăteaînvechealuicasă,înfaţaşevaletului,şipictaţigănci.Mamamea,caredeanidezileexistadoarcaoobligaţiesâcâitoare,uneoricaoobsesie,murise.Dar,întimpce-mifrecamfaţaviguros,înspecialînjurulochilor,mi-amdat seamacuduioşieneaşteptatăcă, în schimb,oaveampeAmalia subpiele,caunlichidcaldcare-mifuseseinjectatcineştiecând.

Mi-amstorsseriospăruludpânăcândaproapecăl-amuscatşiamverificatînoglindăsănu-mifirămasrimeiprintregene.Amvăzut-opemamameaaşacumapăreaeaîncarteadeidentitateşii-amzâmbit.Apoimi-ampuscapotuldinatlazpemineşi,pentruprimadatăînviaţamea,înciudaaceluidetestabilmaterialdeculoareapudrei, amavut impresiacă sunt frumoasă.Amsimţit,aparent fărămotiv, aceeaşi uimire plăcută dinmomentul în care găseam, înlocuri nebănuite, darurile pe care Amalia le ascundea prefăcându-se, întretimp,căuitasedinneatenţiedate şi aniversări.Ne ţineacapeghimpi,pânăcând cadoul se ivea pe neaşteptate din colţuri ale vieţii cotidiene care nuaveaude-afacedeloccuexcepţionalitateadarului.Eramaifericitădecâtnoidacănevedeafericite.

Am înţeles brusc că tot ce conţinea valiza nu-i era destinat ei, ci mie.Minciunapecarei-ospusesemvânzătoareidelamagazinulVossiera,defapt,adevărul.Şirochiaalbastrăcaremăaşteptapepatera,cusiguranţă,mărimeamea.Mi-amdat seamade acest lucru dintr-odată, ca şi cumcapotul însuşi,directpepiele,îmipovesteaasta.Ambăgatmâinileînbuzunare,convinsăc-osăgăsescacolobiletulcuurări. Într-adevăreraacolo,pregătit intenţionatsămă ia prin surprindere. Am deschis plicul şi am citit scrisul elementar alAmaliei,cuacelelitereornatepecarenimeninumaiştiesălefacă:„Lamulţiani, Delia! Mama ta”. Imediat mi-am dat seama că aveam degetele uşormurdaredenisip.Ambăgatdinnoumâinileînbuzunarşiamdescoperitcăpefundulacestuiaeraunstratsubţiredenisip.Mamameapurtasecapotulacelaînaintesăseînece.

18.

Numi-amdatseamacăsedeschideauşa.Amauzit,înschimb,căcinevaoînchidealaloccucheia.Polledroşi-ascossacoulşil-aaruncatpeunscaun.Azisîndialect:

—N-orsă-mideaoliră.

M-amuitatlaelperplexă.Nuînţelegeamdesprecevorbea:poatecădespreunîmprumutbancar,poatecădesprebanicucamătă,poatecădespreocotă-parte.Păreaunsoţobositcarecredeacă-mipoatepovestinecazurilelui,caşicumaşfifostsoţialui.Fărăsacou,isevedeacămaşaumflatăpestecureauapantalonilor, toracelecumamelelemari şigrele.M-ampregătit să-i spunsăiasădincameră.

—Înschimb,vorînapoibaniipecaremii-audatcaavans,acontinuatsăvorbeascăsingurdinbaieşivoceaaajunslamineprinuşadeschisăîmpreunăcu jetulurinei învasulde toaletă.Tatălmeus-adus laMoffa săcearăbanifără sămă anunţe. La vârsta lui vrea să-şi ia înapoi cofetăria de pe stradaGianturcoşisăfacăacolonuseştiece.Aspusbraşoave,cadeobicei.AşacăacumMoffanumaiareîncredereînmine.Zicecănuştiusă-lţinînfrâupebătrân.Orsă-miiamagazinul.

—Nutrebuiasăluămprânzulîmpreună?amîntrebat.

Atrecutprinfaţameacaşicumn-arfiauzit.S-aduslafereastrăşialăsatjaluzeaua.Arămasnumailuminaslabăcareveneadinbaiacuuşadeschisă.

—Nu te-aigrăbitdeloc,mi-a reproşat înceledinurmă. Înseamnăcăveisăripesteprânz:magazinulmeusedeschidedinnoulaorapatru,nuammulttimp.

M-amuitatmecaniclaacelefosforescentealeceasului:eratreifărăzece.

—Lasă-măsămăîmbrac,amspus.

—Arăţibineaşa,arăspuns.Darpregăteşte-tesă-midaiînapoitotul:rochii,capotşichiloţi.

Am început să-mi simt inima bătându-mi în piept. Suportam cu greudialectulluişiostilitateapecareoemana.Înplus,nu-imaivedeamexpresiadepechip,lucrucaremăîmpiedicasăînţelegpânăîncepunctpuneaînscenăun model propriu elementar de virilitate şi până în ce punct, în schimb,modelulconcretizarealeintenţiiviolente.Îivedeamdoarsiluetaîntunecoasăcare-şidesfăceacravata.

—Suntlucrurilemele,amobiectatrostindcugrijăcuvintele.Mile-adăruit

mamadeziuamea.

—Suntlucruriluatedetatălmeudinmagazin.Aşacămiledaiînapoi,arăspunscuoalterareuşorinfantilăînvoce.

Eraexclussămintă.Mi l-amimaginatpeCasertacarealegeaacelehainepentrumine:culori,talie,modele.Amavutosenzaţiederepulsie.

—Iaunumairochiaşi-ţilastotrestul,amhotărât.

Apoiamîntinsmânasprepatcasăînşfacrochiaşis-otulescînbaie,dargestularetezataerulcuvitezăexcesivăşiatrasdupăelperetelecuMadonadiPompei fi creangauscatădemăslin.Trebuia sămămişcmai încet. I-amimpusbraţuluiomişcarereţinutăpentruaevitaca,dincauzaneliniştiimele,toată camera să se anime şi fiecare lucru să înceapă să se mute din loc.Detestammomenteleîncaremăcomportamhaotic.

Polledroaobservatezitareameaşim-aprinsdeîncheieturamâinii.N-amreacţionat, mai ales pentru a evita ca, omorând în faşă orice indiciu derezistenţă,sămătragăspreelcuforţă.Ştiamcăpotţinesubcontrolsenzaţiadeviolenţăiminentănumaidacămisepăreacăeualegeamvitezamişcărilor.

M-asărutatfărăsămăîmbrăţişeze,darcontinuândsămăstrângăcuputeredeîncheietură.Şi-apusmaiîntâibuzelepestebuzelemeleşiapoiaîncercatsămi le deschidă cu limba.A făcut-o în aşa fel încâtm-am liniştit: da, secomportadoarcumcredeac-artrebuisăsecomporteînaceleîmprejurăriunbărbat,darfărăagresivitaterealăşi,poate,fărăconvingere.Lăsasejaluzeauaprobabil ca să profite de întuneric şi să-şi schimbe privirea pe furiş, să-şirelaxezemuşchiifeţei.

Amdeschispuţinbuzele.CupatruzecideaniînurmăîmiimaginasemcugroazăfermecatăcălimbaluiAntonio-copilseamănăcualuiCaserta,darnuavusesem niciodată dovada. Pe Antonio, când era mic, nu-l interesaserăsăruturile: prefera să-mi exploreze vaginul cu degetele luimurdare şi, întretimp,să-mitragămânasprepantaloniiluiscurţi.Apoi,cutimpul,amînţelescă limba lui Caserta aparţinea fanteziei. Niciodată, cândmă sărutase vreunbărbat,numisepărusecăecaatuncicând,înimaginaţiamea,elosărutapeAmalia. Chiar şiAntonio-adult îmi confirma că nu este la înălţimea acelorfantezii. Num-a sărutat prea convins. Cum şi-a dat seama că acceptam sădeschidgura,şi-aîmpinscupreamultpatoslimbaîntredinţiimeişiimediat,continuând să mă ţină de încheietură, mi-a dus mâna peste pantaloni. Amsimţitcăn-arfitrebuitsăîntredeschidbuzele.

—Decepeîntuneric?l-amîntrebatcuvocejoasă,cuguralipitădealui.

Voiamsă-laudvorbindcasăfiupedeplinsigurăcăn-osă încercesă-mifacă rău. Dar nu mi-a răspuns. Cu respiraţia întretăiată, m-a sărutat pe unobraz,m-a lins pe gât. Între timp, nu înceta să-mi apese puternicmâna pestofapantalonilor.Ofăceacuinsistenţă,casăînţelegcănutrebuiasărămâninertă,cupalmadeschisă. I-amstrânssexul.Abiaatuncimi-adatdrumul laîncheieturăşim-aîmbrăţişatcuputere.Amurmuratcevacen-amînţelesşis-a aplecat uşor ca să-mi caute sfârcurile, împingându-mi în spate bustul,degustândţesăturadeatlazşiudându-midesalivăcapotul.

Amştiut atuncicăn-o să se întâmplenimicnou. Începeaun ritual foartecunoscut la caremă supusesem deseori când eram tânără, sperând ca, prinschimbarea frecventă a bărbaţilor, corpul meu să inventeze, odată şi-odată,răspunsuri adecvate.Răspunsul, în schimb, fusesemereu acelaşi, identic cucel pe care-l articulam acum. Polledro îmi desfăcuse capotul ca să-mi sugăsâniişieuîncepeamsăsimtoplăcereuşoară,nelocalizată,caşicummi-arficursapăcaldăpestecorpulînţepenitdefrig.Întretimp,cuomână,atentsăn-oderanjezepeameacareîistrângeamembrulsubstofa, îmimângâiasexulcuînsufleţireexagerată,excitatsă-şideaseamacănupurtamchiloţi.Dareunu percepeam nimic altceva decât acea plăcere difuză, agreabilă şi totuşinenecesară.

Eram sigură de mult că n-o să depăşesc niciodată pragul acela. Trebuiadoarsăaşteptcaelsăejaculeze.Pedealtăparte,caîntotdeauna,nusimţeamniciun impuls să-lajut,dimpotrivă,măchinuiamsămămişc. Intuiamcăseaştepta să-i desfac fermoarul, să-i scot penisul, să nu mă limitez la a i-lstrânge în mână. Simţeam că-şi mişca repede bazinul, încercând să-mitransmităindicaţiifrenetice.Nureuşeamsărăspund.Mătemeamcărespiraţiadejalentăosămiseopreascădetot.Înplus,măparalizaostânjenealătotmaimare,dincauzalichidelorabundentecareieşeaudinmine.

Se întâmpla la fel şi când încercam să mămasturbez, adolescentă fiind.Plăcereaserăspândeacălduţ,fărăniciuncrescendo,şipieleaîncepeaimediatsă se umezească. Oricât mă mângâiam, rezultatul era doar că secreţiilecorpuluidebordau:gura,înlocsăseusuce,seumpleadeosalivăcaremisepărea glacială; transpiraţia îmi curgea de pe frunte, din nas, de pe obraji,subsuorile deveneau nişte fântâni; niciun centimetru de piele nu rămâneauscat;sexulseumezeaatâtdemult,cădegetelealunecaupedeasupraluifărăfrecareşinumaiştiamdacămăatingeamcuadevăratsaudoarîmiimaginamc-o fac.Tensiunea organismului nu reuşea să crească: rămâneam stoarsă deenergieşinesatisfăcută.

Polledronupăreadeocamdatăsă-şideaseamadetoateastea.M-aîmpins

sprepatulpecare,casănucădemamândoicuvitezaimprimatădegreutatealui,maiîntâim-amaşezatprudentşiapoim-amîntinsresemnată.I-amvăzutumbra care a întârziat câteva secunde, indecisă. Apoi şi-a scos pantofii,pantalonii, chiloţii. Pe urmă s-a suit în pat în genunchi şi a încălecat pestemine,sprijinindu-sepeburtameauşor,fărăsămăapese.

—Deci?amurmurat.

—Vino,i-amspusrămânândnemişcată.

A gemut, cu bustul foarte drept: spera ca în sfârşit sexul lui, gros înpenumbră, să-şi amestece dorinţele cu cele pe care le atribuia sexuluimeu.Pentrucănus-aîntâmplatnimic,dupăcearespiratîndelung,aîntinsomânăşiaînceputdinnousă-miscotoceascăîntrepicioare.Acrezutprobabilcăaşaosămăfacă,însfârşit,săreacţionez:dinpasiune,dinmilămaternă,izvorulreacţieinuisepăreaimportant;căutadoarstimulentul.Darconsimţireameafără participare a început să-l dezorienteze.M-amgândit, ca întotdeauna înacele împrejurări, c-ar fi trebuit să simulez o pasiune plină de gemete,necontrolată,sausă-lresping.Darn-amîndrăznitsăfacniciuna,nicialta:mătemeamcătrebuiesădaufugasăvomitdincauzavalurilorseismicecarearfirezultat. Era de ajuns să aştept. De altfel, deja nu-i mai simţeam degetele:poate că se retrăsese dezgustat, poate că încă mă atingea, dar eu îmipierdusemoricesensibilitate.

Dezamăgit, Polledromi-a luatmâinile şi le-a dus în jurul sexului lui. Înmomentulacelaamînţelescăn-osăpătrundă învaginulmeudacănuva ficonvins că-l doresc. Mi-am dat seama, de altfel, că erecţia lui începea săcedezecaunneondefect.Şi-adatseamaşielşis-amutatmaiînfaţă,casăseapropiecupânteceledeguramea.Amsimţitovagăsimpatiepentruel,caşicumarfifostcuadevăratAntoniocopilulpecare-lcunoscusem;şivoiamsă-ispunasta,darcuvintelen-auieşit:sefrecaîncetdebuzelemeleşimi-afostteamăcăouşoarămişcare imperceptibilăaguriiosăsedovedeascăatâtdeincontrolabilă,încâtosă-isfâşiesexul.

—Deceaivenitlamagazin?azisatuncisupărat,alunecânddinnouînapoipestecorpulmeuacoperitdesudoare.Nueute-amcăutat.

—Nicinuştiamcineeşti,i-amrăspuns.

—Şitoatepoveştilealea?Rochia,chiloţii…Cevoiai?

—Nuvenisemsă tevădpetine, i-amzis,darneagresiv.Voiamdoarsă-lîntâlnescpetatăltău.Voiamsăştiuceiseîntâmplasemameimeleînaintesăseînece.

Mi-am dat seama că nu se lăsa convins şi că încerca din nou să mămângâie. Am clătinat din cap ca să-l fac să înţeleagă: ajunge. S-a prăbuşitpestemine,darnumaipentruoclipă.S-aretrasimediatcuungestderepulsiecândm-asimţitumedă.

—Nutesimţibine,azisnesigur.

—Măsimtbine.Darşidacăaşfibolnavă,arfipreatârziusămăvindec.

Polledro s-a răsturnat lângămine, resemnat.Amvăzut înpenumbră că-şiştergea cu aşternutul degetele, faţa, picioarele; apoi a aprins lumina de penoptieră.

— Pari o nălucă, mi-a zis uitându-se la mine lipsit de ironie şi, cu omargineacămăşiicarerămăsesepeel,aînceputsă-mişteargăfaţa.

—Nuevinata,l-amliniştitşil-amrugatsăstingădinnoulumina.

Nu voiam să fiu văzută şi nu voiam să-l văd. Astfel, debusolat şidezamăgit, semăna prea mult cu Caserta aşa cum mi-l imaginasem sau îlvăzusem cu adevărat, în urmă cu patruzeci de ani. Impresia a fost atât deintensă, încâtm-am gândit chiar să-i povestesc imediat, pe întuneric, ce seînghesuiaînjurulchipuluiluiatâtdediferitdecelumflatşicamoristpecaremi-l arătase toată dimineaţa. Îmi doream ca, vorbind, sămă anulez atât pemine, cât şi pe el, în patul acela, diferiţi de copiii de altă dată. Aveam încomundoarviolenţelelacareasistaserăm.

CândtatălmeuaaflatcăAmaliaşiCasertaseîntâlneauînsecretînsubsol–m-amgânditsă-ipovestescîncet-încet–,n-apierduttimpul.Întâidetoate,aalergatdupăAmaliapehol,apoipescări,apoipestradă.Amsimţitmirosulculorilor în ulei, cândmi-a trecut prin faţă şimi s-a părut că el însuşi estefoartecolorat.

Mama a fugit pe sub podul căii ferate, a alunecat într-o băltoacă, a fostajunsă din urmă şi a încasat pumni, palme, un şut în şold. Odată ce el apedepsit-o cum se cuvenea, a însoţit-o din nou acasă, plină de sânge.Cumîncerca ea să vorbească, o lovea iarăşi. Am privit-o mult timp, învineţită,murdară, şi ea m-a privit mult timp, în timp ce tatăl meu îi explicaîntâmplarea unchiului Filippo. Amalia avea o privire uimită: se uita fix lamineşinuînţelegea.Atunci,supărată,m-amdussă-ispionezpeceidoi.

Tatăl meu şi unchiul Filippo se retrăseseră şi-i puteam observa de lafereastră: eraunişte soldăţei de cositor care luaudecizii grave în curte.Saumilitari,dedecupatşilipitîntr-unalbumcuabţibilduri,unullângăaltulcasă-şi poată vorbi în şoaptă. Tatăl meu îşi pusese cizme şi o jachetă în stil

saharian.UnchiulFilippoîmbrăcaseouniformăverde-olivsaupoatealbă,sauneagră.Maimult:luaseunpistol.

Sau a rămas în civil, chiar dacă în penumbra camerei 208 o voce încăspunea:„Ovaucide,aluatpistolul”.Poatecăacelesunetemăfăceausă-lvădpetatălmeucucizme,peunchiulFilippoînuniformă,cuamândouăbraţelesprijinitedebrâuşipistolulînmânadreaptă,împreunăîlurmăreaupeCasertatânăr,negriciosînpaltonulcamei,însus,pescărilecaseilui.Înspatelelor,ladepărtarecasănufiedinnoumasacrată,saupentrucăeravlăguităşinuputeasăalerge,eraAmaliacutaioruleialbastruşipălăriacupene,carespuneacuvocescăzută,totmaiuluită:„Nu-lomorâţi,n-afăcutnimic”.

Caserta locuia la ultimul etaj, dar prima oară l-au ajuns din urmă la aldoilea. Acolo cei trei bărbaţi se opriseră ca pentru o reuniune secretă. Înrealitate,emanaulaunisonohărmălaiedeinsulteîndialect,olungălistădecuvinteterminateînconsoană,caşicumvocalafinalăarficăzutîntr-unabisşirestulcuvântuluimormăindsurd,înciudat.

Odatăepuizatălista,Casertafuseseîmpinspescăriînjosşiserostogolisepânălaprimuletaj.Seridicaselabazarampeişialergaseînsusdinnou:nuseştiedacăpentruamergecurajosspreceidoirăzbunătorisaupentruaîncercasăajungălaelacasă,lafamilialuidelaetajulalpatrulea.Certecăreuşisesătreacă de ei şi, cu omână care aluneca lejeră peste balustradă, dar apoi seîncleştacuputerecândcorpulseîncovoiafărăcapicioarelesăseopreascădinurcattrepteletreicâtetrei,ajunsesecaunvârtejpânălauşacaseilui,urmăritîndeaproapedeşuturicare-lratauşidescuipăturicareuneoriîlnimereaucaniştemeteoriţi.

Tatălmeuîlajunseseprimuldinurmă,doborându-llapământ.Îltrăsesedepăr, izbindu-i capul de balustradă. Loviturile se prelungiseră într-un ecouinterminabil.Înceledinurmă,îllăsaseleşinat,într-obaltădesângepepodea,mai ales la sfatul cumnatului care poate că avea pistolul cu el, dar eramaiînţelept.Filippo îl ţineape tatălmeudeunbraţ şi-l trăgeadeacolo înmoddemn:făceaastapentrucăaltfeltatălmeul-arfilăsatpeCasertaacolopejosmort.ŞisoţialuiCasertaîl trăgeadeacolopetata:stăteaagăţatădecelălaltbraţallui.DinAmaliarămăsesedoarvoceacarespunea:„Nu-lomorâţi,n-afăcutnimic”.Antonio,carefusesetovarăşulmeudejoacă,plângea,cucapulplecat,suspendatîncasascăriicaşicumarfizburat.

L-amsimţitpePolledrocarerespiraaproapedemineîntăcereşimi-afostmilădecopilulcarefusese.

—Plec,i-amzis.

M-amridicatşimi-ampus imediat rochiaalbastrăcasă-ievitprivireapeumbracorpuluimeu.Amsimţitcărochiaîmiveneaperfect.Atunciamcăutatîn punga de plastic o pereche de chiloţi albi şi mi i-am pus şi pe aceia,făcându-isăalunecepesubrochie.Apoiamaprins lumina.Polledroaveaoprivire absentă. L-am privit şi n-am mai reuşit să mă gândesc că fuseseAntonio,căsemănacuCaserta.Corpulluigreoizăceapepat,goldelabrâuînjos.Eraalunuistrăin,fărălegăturievidentecuviaţameatrecutăsaucuceaprezentă,dacăexcludeamurmaumedăpecarei-olăsasempeşold.Dari-amfost oricum recunoscătoare pentru dozaminimă de umilire şi de durere pecaremi-ooferise.Amînconjuratpatul,m-amaşezatpemarginepepartealuişi l-ammasturbat.M-a lăsat să fac asta, cuochii închişi.A ejaculat fără săscoatăungeamăt,caşicumn-arfisimţitnicioplăcere.

19.

Marea devenise o pastă violet. Sunetele valurilor învolburate şi cele aleoraşului secombinau într-unamestec furibund.Amtraversat strada,evitândmaşini şi băltoace. Mai mult sau mai puţin ferită, m-am oprit să privescfaţadele marilor hoteluri aliniate de-a lungul fluxului interminabil almaşinilor. Toate intrările în clădiri erau în mod dispreţuitor închisezgomotuluitraficuluişialmării.

Am mers cu autobuzul până la Piaţa Plebiscito. După un pelerinaj princabinedevastateşibaruricuaparatestricate,amgăsit,însfârşit,untelefonşiam format numărul unchiului Filippo. N-a răspuns nimeni. Am pornit pestrada Toledo când se ridicau storurile magazinelor şi fluxul trecătorilordevenisedejaintens.Oameniistaţionauciorchinedoarlaintrărilepestrăduţe,drepţi şi negri, sub fâşiile de cer mohorât. În dreptul Pieţei Dante amcumpăratunpicdeciocolată,daramfăcut-odoarcasărespiraerulcuaromedelichioralemagazinului.Înrealitate,nuaveamchefdenimic:eramatâtdedistrată,căuitamsăbagciocolataîngurăşiolăsamsămisetopeascăîntredegete.Nueramatentălaprivirileinsistentealebărbaţilor.

EracaldşipelaPortAlbanueraniciaer,nicilumină.Înfaţacaseimameim-au atras nişte cireşe rotunde şi lucioase. Am cumpărat jumătate dekilogram,amintratfărăplăcereînliftşim-amdussăciocănlauşavăduveide

Riso.

Femeia mi-a deschis în acelaşi fel circumspect. I-am arătat cireşele, amspuscălecumpărasempentruea.Afăcutochiimari.Ascoslanţuldelauşăşim-arugatsăintru,vizibilbucuroasăpentruaceldardenesperatăamabilitate.

—Nu,amspus,veniţidumneavoastrălamine.Aşteptuntelefon.Apoiamadăugatcevadespre fantome:eramsigură–am liniştit-o–că încâtevaoredeveneaudinceîncemaipuţinautonome.Dupăoscurtăvremeeleîncepsăfacă şi să spună numai ce le poruncim noi.Dacă vrem să tacă, în cele dinurmătac.

Verbul „a tăcea” i-a insuflat doamnei de Riso un fel de inferioritatelingvistică.Casăaccepteinvitaţia,aîncercatsăvorbeascăîntr-oitalianăegalăitalieneimele;apoiaîncuiatcucheiauşacaseiei,întimpceeuodescuiampeamameimele.

Înapartamenterasufocant.M-amgrăbitsădeschidlargferestreleşiampuscireşeleîntr-unrecipientdeplastic.Amlăsatapasăcurgă,întimpcebătrânadoamnă,dupăoprivirepanoramicăfoarteneîncrezătoare,s-adussăseaşezeaproapemecanic lamasadinbucătărie.Mi-azis,casăseexplice,cămamameaoinvitamereusăseaşezeacolo.

I-ampusînfaţăcireşele.Aaşteptats-oinvitsăiaşi,cândamfăcut-o,adusunalagurăcuungestinfantilcaremi-aplăcut:aluat-odecodiţăşiabăgat-oîngură,rotindfructulîntrelimbăşicerulguriifărăsămuştedinel,cucodiţaverde care-i dansa în lungul buzelor palide; apoi a prins din nou codiţa cudegeteleşiadesprins-ocuunzgomotuşor:pleosc.

— Bună, a spus şi, mai relaxată, a început să laude rochia de pe mine.Zisesemeucăalbastrul ăstao să-ţivinămaibinedecâtcealaltă, a subliniatapoi.

Mi-am privit rochia şi apoi am privit-o pe vecină, ca să fiu sigură căvorbeşte chiar despre acel lucru. Nu avea îndoieli, a continuat: îmi veneafoarte bine. Când îi arătaseAmalia darurile pentru ziuamea, ea îşi dăduseimediatseamacăaceeaerarochiapotrivităpentrumine.Şimamameapăreaconvinsă. De Riso mi-a povestit că era de-a dreptul euforică. Acolo înbucătărie,înfaţaaceleiaşimese,ridicabalenjeria,barochiile,repetând:„Orsă-ivinăbine”.Şierafoartemulţumitădecumfăcuserostdelucrurileacelea.

—Cum?amîntrebat.

—Prietenulacelaalei,aspusvăduvadeRiso.

Îi propusese un schimb: voia toată lenjeria ei veche în schimbul acelor

lucrurinoi.N-ocostaaproapenimictrocul.Eraproprietarulunuimagazindemare lux la Vomero. Amalia, care-l cunoştea încă de tânără şi-l ştia foartetalentatînafaceri,bănuiacăvoiasăporneascădelaaceivechichiloţişiacelevechi furouripeticiteca să-şi inventezecine ştiecenounegoţ.DardeRisoaveasuficientăexperienţădeviaţă.Îispusesecă,detreabăsaunu,bătrânsautânăr, bogat sau sărac, cu bărbaţii era întotdeaunabine să fii într-o stare dealertă.Mamameaerapreafericităcas-oasculte.

Am perceput tonalitatea intenţionat echivocă a văduvei de Riso şi mi-avenit să râd, dar m-am abţinut. I-am văzut pe Caserta şi pe Amalia care,pornindde la zdrenţele ei celemaivechi, plănuiau împreună în casa aceea,seară după seară, o relansare în stil mare a lenjeriei intime pentru femeiaanilor ’50. Mi-am imaginat un Caserta persuasiv, o Amalia impresionată,bătrânişisinguri,amândoifărăunchior,înbucătăriaaiadezolantă,lacâţivametri de urechea receptivă a văduvei, la fel de bătrână, la fel de singură.Scenamis-apărutplauzibilă.Daramspus:

—Poatecănuerauntrocreal.Poatecăprietenuleivoiasă-ifacăofavoareşi-atât.Nucredeţi?

Văduvaamaimâncatocireaşă.Nuştiaundesăpunăsâmburii:îiscuipaînpalmăşiîilăsaacolo.

— Posibil, a admis, dar foarte puţin convinsă. El era foarte cumsecade.Veneaaproapeînfiecaresearăşiuneoriieşeaulacinăînoraş,alteorimergeaula cinema, alteori la plimbare. Când îi auzeam pe palier, el trăncăneaîncontinuuşimamatarâdeamereu.

—Nu-inimicrău.frumossărâzi.

Bătrânaaşovăitmestecândcireşe.

—Tatăltăumăfăcusesădevinsuspicioasă,aspus.

—Tatălmeu?

Tatălmeu.Amrespinssenzaţiacăseafladejaacoloînbucătărie,cineştiedecând.DeRisomi-aexplicatcăvenisepeascuns,cerându-isă-lavertizezedacă băga de seamă că Amalia făcea lucruri nesăbuite. Nu era prima oarăcândapăreapeneaşteptatecuastfelderugăminţi.Daratuncifusesedeosebitdeinsistent.

M-amîntrebatcareera,pentrutatălmeu,diferenţadintreceeaceenesăbuitşiceeacenue.DeRisoapărutcă-şidăseamadeastaşi,înfelulei,aîncercatsă-mi explice. Nesăbuit însemna a te expune cu uşurinţă la riscuri aleexistenţei.Tatălmeuîşifăceagrijipentrusoţialui,chiardacăeraudespărţiţi

dedouăzecişitreideani.Bietulomţineaîncontinuarelaea.Fuseseatâtdeamabil,atâtde…DoamnadeRisoacăutatcuatenţiecuvântulitalianpotrivit.Dezolat,aspus.

Ştiamasta. Încercase,cadeobicei, să facă impresiebunăfaţădevăduvă.Fuseseafectuos,sedeclarase îngrijorat.Dar în realitate–m-amgândit–nuexistaniciobarierăurbană întreeicare să-l împiedicesăaudăecoul râsuluiAmaliei.Tatălmeunusuportas-oaudărâzând.Consideracărâsetuleiaveaosonoritate de ocazie, în mod evident falsă. De fiecare dată când era vreunstrăinprincasă(deexemplu,indiviziicareapăreauladatefixesă-icomandeştrengari,ţigăncisauVezuviicupini)osfătuia:„Nurâde”.Râsetulacelaisepărea îndulcit la culme cu scopul de a-l umili. În realitate, Amalia încercadoar sădeaglas femeilor aparent fericite, fotografiate saudesenatepe afişesau în revistele anilor ’40:gurămare rujată, toate cudinţi sclipitori, privirevioaie.Aşaîşi imaginaeacăesteşiadoptaserâsetulpotrivit. Îi fusesegreu,probabil,săaleagărâsul,vocile,gesturilepecaresoţulsălepoatăsuporta.Nuseştianiciodatăceerabine,cenu.Unulcaretrecepestradăşiseuitălatine.O frază spusă înglumă.Unconsensautomat. Iată, sunăcineva lauşă. Iată:cineva îi oferă trandafiri. Iată: ea nu-i refuza.Râdea, în schimb, şi după cealegeaovazădesticlăalbastră,oumpleacuapăşiaşezabuchetuldesfăcutînea.Înperioadaîncarelatermenefixesoseauaceledarurimisterioase,aceleomagii anonime (dar ştiam toţi că erau de la Caserta: Amalia ştia), ea eratânărăşipăreasăsejoaceînsineaei,fărărăutate.Îşilăsacârlionţulnegrupefrunte,clipeades,dădeabacşişurivânzătorilorambulanţi, îngăduiacamărfiisă rămână un pic la noi în casă, ca şi cum şederea acesteia ar fi putut fipermanentă.Apoitatălmeuîşidădeaseamaşidistrugeafiecarelucru.Încercas-o distrugă şi pe ea, dar reuşea să se oprească întotdeauna la un pas denimicire.Oricum, sângele depuneamărturie că intenţia existase. În timp cedoamna de Riso îmi vorbea, eu îmi povesteam despre sânge. În chiuvetă.CurgeaabundentdinnasulAmalieişimaiîntâieraroşu,apoisedecoloralacontactulcuapadelarobinet.Aveasângeşipebraţ,pânălacot.Încercasăsetamponezecuomână,darcurgeaoricumdinpalmăşilăsadâreroşiicaniştezgârieturi. Nu era sânge nevinovat. Tatălui meu nimic din Amalia nu i sepăruse vreodată inocent.El, atât de furibund, atât de ranchiunos şi totodatăatâtde aviddeplăcere, atâtde recalcitrant şi atâtde îndrăgostit de sine,nuputeaacceptacaeasăaibăculumeaorelaţieprietenească,uneoriveselă.Nudoar trădareasexuală:numaicredeam,de-acum,căse temeadoarsănufieînşelatînprivinţasexului.Măconvinsesem,înschimb,căsetemeamaialesdeabandon,trecereaîntabărainamică,înţelegereamotivelor,avocabularului,a gusturilor unor oameni precum Caserta: traficanţi în care nu puteai aveaîncredere,lipsiţidereguli,seducătoriscârboşicăroraeltrebuiasălisesupună

de nevoie. Încerca atunci să-i impună un cod al bunelor maniere care săcomunice distanţa, poate chiar duşmănia. Dar imediat izbucnea în jigniri.Amalia,dupăel,aveaovocealcăreitimbrueraprealesneconvingător;gestulmâiniipreamolaticlanguros;privireavioaiepânălaneruşinare.Reuşea,maiales,săplacăfărăefortulşifărăambiţiadea-ificuivapeplac.Iseîntâmpla,chiardacănuvoiaasta.O,da:pentrumoduleideafiagreabilăelopedepseacupalmeşipumni. Interpretagesturileei,privirileei,capenişte indiciialeunorafaceriobscure,aleunorîntâlnirisecrete,aleunorînţelegeridingesturidoar ca să-l marginalizeze. Mă chinuiam să mi-l şterg din privire, atât desuferind, atât de violent. Forţa. Mă împietrea. Imaginea tatălui meu caredistrugea trandafiri smulgându-le bobocii urla de zeci de ani încontinuu înminteamea.Acum îi ardea rochia nouăpe care ea n-o returnase, pe care oîmbrăcase în secret. Nu puteam suporta mirosul de stofa arsă. Chiar dacădeschisesemlargfereastra.

—S-aîntorsşiabătut-o?amîntrebat.

Femeiaarecunoscutfărăsăvrea:

—Aapărutaici într-odimineaţădevreme,numai târziudeoraşase,şiaameninţatc-oomoară.I-aspuslucruricuadevăraturâte.

—Cânds-aîntâmplat?

—Lajumătatealuimai:cuosăptămânăînaintecamamatasăplece.

—ŞiAmaliaprimisedejarochiileşilenjerianouă?

—Da.

—Şierafericită?

—Da.

—Cumareacţionat?

—Cumreacţionaeaîntotdeauna.Auitatimediatceelaplecat.L-amvăzutieşind: era alb ca varul. Ea, în schimb, nimic.A spus: aşa e el; nicimăcarbătrâneţeanul-aschimbat.Dareuamînţelescănueratotulclar.Pânăcândaplecat,până la tren, i-am tot spus:Amalia, fii atentă.Nimic.Părea liniştită.Darpedrumfăceaeforturisămeargănormal.Încetineaintenţionat.

În compartiment s-apuspe râs fărămotiv şi a început să-şi facăvânt cutivulfustei.

—Ceeciudat?amîntrebat-o.

—Nuseface,arăspunsvăduva.

Am luat două cireşe cu codiţele împreunate şi mi le-am atârnat dearătătorul întins, făcându-le să se legene ladreapta şi la stânga.Probabil căde-a lungul vieţii,Amalia renunţase să facămulte lucruri pe care, la fel caoricefiinţăumană,arfipututînmodlegitimşiilegitimsălefacă.Darpoatecădoars-aprefăcutcănule-afăcut.Saupoatecă-şiasumasecăsepreface,pentrucatatălmeusăcreadăînoriceclipăcăeimposibilsăaibăîncredereîneaşisăsuferedincauzaasta.Poatecăacelafusesemoduleideareacţiona.Dar nu luase în considerare că asta o să credem şi noi, fiicele, pentrutotdeauna: eumai ales.Nu reuşeamsămi-o închipuidinnou ingenuă.Niciacum. Era posibil ca acest Caserta, căutându-i compania, să fie doar peurmeleunuifragmentaltinereţiiei.DareramsigurăcăAmaliaîncăsejucaînsinea ei, deschizându-i uşa cu maliţiozitatea unei fetişcane, aducându-şicârlionţulpeste sprânceană şi clipinddesdingene.Eraposibil caprin aceapovestecuomuldeafaceriplindeidei,bătrânulsă-şifidoritsă-icomunice,discret, fetişismul lui. Dar ea nu dăduse înapoi. Răsese imediat, în modconştient, de trocul acela şi susţinuse impulsurile senile ale amândurorafolosindu-se de mine şi ziua mea de naştere. Nu, da.Mi-am dat seama căexhumamo femeie imprudentăşi lipsitădevirtuteaspaimei. Îmiaminteam.Chiarşicândtatălmeuridicapumniişioloveacas-omodelezecapeopiatrăsaupeunbutuc,einuisedilataupupileledefrică,cidestupoare.Probabilcăholbase ochii în acelaşi fel când Caserta îi propusese trocul. Cu stupoareamuzată.Amsimţit şieustupoare,ca în faţaunuispectacolalviolenţei,unjocîndoicompusdinconvenţii:sperietoareacarenusperie,victimacarenueanihilată.Mi-avenitînmintecăAmaliasegândise,probabil,încădemicălamâini ca la niştemănuşi, formemai întâi de hârtie şi apoi de piele. Le totconfecţionase. Apoi începuse să transforme văduve de generali, soţii dedentişti, surori de magistraţi în măsuri ale bustului şi ale şoldurilor. Acelemăsuri, luate îmbrăţişând discret cu metrul galben de croitoreasă corpurifemininedetoatevârstele,deveneautiparedehârtiecare,aplicatepestofacuacedegămălie,desenaupematerialumbredesânişideşolduri.Acumtăiaconcentrată,încordată,stofa,urmărindtraseulimpusdetipare.Întoatezilelevieţiieitransformasestingherealatrupurilorînhârtieşiţesăturişipoatecă-şifăcuseunobiceidininteriorulcăruia,înmodtacit,regândealipsademăsurăconformmăsurii.Număgândisemniciodatălaastaşiacum,cândofăceam,n-oputeamîntrebadacăfuseseîntr-adevăraşa.Totulerapierdut.DarînfaţaluideRoşacaremâncacireşe,găseamcăeunfeldeîmplinireironicăaceljocfinal compus din stofe între ea şi Caserta, acea transformare a relaţiei lorsubteraneîntr-unschimbconvenţionaldehainevechicuhainenoi.Dispoziţiamis-aschimbatbrusc.M-amsimţitdintr-odatăbucuroasăsăcredcăfusesedeo frivolitatemeditativă.Mi-a plăcut, nesperat, cu uimire, acea femeie care,

cumva,îşiinventasepânălasfârşitpovesteaei,jucându-sedeunasingurăcustofegoale.Mi-amimaginatcănumurisenemulţumităşiamoftatneaşteptatdesatisfăcută.Mi-amaranjatpeourechecireşelecucaremăjucasempânăînacelmomentşiamrâs.

—Cumarăt?amîntrebat-opebătrânăcare,întretimp,strânseseînpalmafăcutăcăuşcelpuţinzecesâmburi.

Afăcutogrimasănesigură.

—Bine,azispuţinconvinsădeciudăţeniaaiaamea.

Şiamalesaltedouăcireşecucodiţeleîmpreunate.

Amdatsălearanjezpecealaltăureche,apoim-amrăzgânditşile-amîntinsspredeRiso.

—Nu,s-aeschivatea,trăgându-seînspate.

M-amridicat,m-amdusînspateleeişi,întimpceclătinadincaphlizindu-secongestionată,i-amdatpărullaopartedepeurecheadreaptăşii-amaşezatcireşelepestelob.Apoim-amdatînapoicasăadmirspectacolul.

—Superbă!amexclamat.

—Darnu,amurmuratvăduvastingherită.

Am ales altă pereche de cireşe şi m-am întors în spatele ei să-i ornezcealaltăureche.Apoimi-amunit braţelepeste sânii eimari şi amstrâns cuputere.

—Mămică,i-amspus,tui-aizistatiitotul,nu-iaşa?

Apoiamsărutat-opegâtul ridat,pecareeaşi-l încordacurapiditate.S-azbătut în braţelemele, nu ştiu dacă din stânjeneală sau ca să scape. Nega,spuneacăn-arfifăcut-oniciodată:cumîmitrecuseprinminte?

Darofăcuse–m-amgândit:făcusepespioanacasă-laudăurlând,trântinduşi, spărgând farfurii, savurând totul, cu neastâmpăr, în bârlogulapartamentuluiei.

Aţârâittelefonul.Amsărutat-oîncăodată,apăsat,pepărulalb,înaintesămăducsărăspund:eradejalaaltreileaţârâit.

—Alo,amspus.

Tăcere.

—Alo,amrepetatcucalmîntimpceoobservampedoamnadeRisocaremăţintuiacuprivireanesigurăşi,întretimp,seridicaanevoiosdepescaun.

Amînchis.

—Maistaţiunpic,aminvitat-orevenindla„dumneavoastră”.Vreţisă-midaţisâmburii?Mâncaţişicelelaltecireşe.Încăunamăcar.Sauluaţi-le.

Daramsimţitcănureuşeamsăamuntonliniştitor.Bătrânadoamnăeraînpicioaredejaşiseîndreptaspreuşă,cucireşelelaurechi.

—Sunteţisupăratăpemine?amîntrebat-oconciliantă.

M-a privit stupefiată. Se gândise probabil brusc la ceva ce o oprise lajumătateadrumului.

—Rochiaaceea,mi-azisperplexă,cumdee la tine?N-ar trebui.Era învalizăîmpreunăcucelelaltelucruri.Şivalizanus-agăsit.Deundeailuat-o?Cineţi-adat-o?

În timp ce vorbea, mi-am dat seama că pupilele ei treceau rapid de lastupoarelateamă.Num-ambucurat,nuintenţionams-osperii,nu-miplăceasăprovocteamă.Mi-amnetezitrochiacupalmele,voindparcăs-olungesc,şim-am simţit stingherită aşa înfăşurată în rochia aceea scurtă, dichisită, preaelegantă,nepotrivităpentruvârstamea.

—E doar o stofa fărămemorie, ammurmurat. Voiam să spun că nu neputeafacerăunicimie,niciei.

DarvăduvadeRisoaşuieratprintredinţi:

—Ecevamurdar.

Adeschisuşaşia închis-o îngrabăînurmaei. Înacelmomenta începutdinnousăţârâietelefonul.

20.

Am lăsat ca aparatul să scoată două sau trei triluri. Apoi am ridicatreceptorul: zumzete, voci îndepărtate, zgomote indescifrabile. Am repetat„alo”fărăsperanţă,doarcasă-lfacpeCasertasăaudăcăeramacolo,cănueramsperiată.Înceledinurmă,amînchis.M-amaşezatlamasadinbucătărie,mi-am luat cireşele de la ureche şi le-ammâncat. De-acum ştiam că toatetelefoanele care ar fi urmat ar fi fost o pură chemare, un fel de fluierat caacelea pe care bărbaţii le scoteau odinioară, anunţând din stradă că se

întorceauacasăşifemeileputeausă-nceapăsăfacădemâncare.

Amverificatora:eraoptsprezeceşizece.PentruanumăsimţiobligatădeCasertasă-iascultdinnoutăcerea,amridicatreceptorulşiamformatnumărulunchiuluiFilippo.Amfăcut-o,pregătităsăaudsunetullungallinieilibere.Înschimb,Filippomi-a răspuns fărăentuziasm,aproapeenervat că sunt eu.Aspuscătocmaiintraseîncasă,căeraobositşiînfrigurat,căvoiasăsebageînpat.Atuşitartificial.S-areferitlaCasertadoarcândamîntrebateu,iritat.Aziscăauvorbitmult,darfărăsăsecerte.Bruscîşidăduserăseamacănumaiexistaniciunmotiv.Amaliamurise,viaţatrecuse.

Atăcutoclipăcasămălasesăvorbesc:aşteptaoreacţiedelamine.N-amavutniciuna.Atuncia începutdinnousăbombănedesprebătrâneţe,despresingurătate. Mi-a zis că pe Caserta îl alungase fiul lui din casă şi, astfel,rămăsese singur, fărăun acoperiş deasupra capului,mai răudecât un câine.Băiatulîifurasemaiîntâitoţibaniipecare-ipusesedeoparteşiapoiîldăduseafară.SingurulluinorocfuseseamabilitateaAmaliei.Casertaîimărturisisecăsereîntâlniserădupămulţiani:eaîlajutase,îşiţinuserăpuţinăcompanie,însădiscret,dândreciprocdovadădepoliteţe.Acumtrăiacaunvagabond,peundeapuca.Eraulucruripecarenicimăcarunulcăelnulemerita.

—Unomdeispravă,amcomentat.

Filippoadevenitşimairece.

—Vineunmomentîncaretrebuiesăteîmpacicuaproapeletău.

—Şifatadelafunicular?amîntrebat.

Peunchiulmeul-acuprinsstânjeneala.

—Uneoriseîntâmplă,azis.

Nuştiamîncă,darurmasăexperimentezşieucăbătrâneţeaeobestieurâtăşinemiloasă.

—Suntporcăriimaimaridecâtalea,aadăugat.

Înceledinurmă,areluatcuoranchiunăpecarenuşi-amaiţinut-oînfrâu.

—ÎntreelşiAmalian-afostniciodatănimic.

—Poatecăeadevărat,amadmis.

Aridicatvocea:

—Decene-aipovestitacelelucruri,atunci?

Amreplicat:

—Şivoidecem-aţicrezut?

—Aveaicinciani.

—Exact.

Unchiulmeuşi-atrasnasul.Amurmurat:

—Pleacă!Lasă-lînpace.

—Aigrijădetine,l-amsfătuitşiamînchis.

Am ţintuit cu privirea telefonul câteva secunde. Ştiam că urma să ţârâie:Casertaaşteptapeundevasăseeliberezelinia.Primultriln-aîntârziatsăsefacăauzit.M-amhotărâtşiamieşitîngrabă,fărăsăîncuiuşa.

Numai eraunori, numai băteavântul.O luminăpalidădădeaun aer deimaterialitate faţadei Confreriei de la Santa Maria delle Grazie, minusculăîntre acelea transparente ale blocurilor vulgare, acoperite cu panouripublicitare.M-amîndreptatspretaxiuri,apoim-amrăzgânditşiamintrat înclădireagălbuieametroului.Mulţimeaafoşnitpelângămine,caşicumaşfifost din hârtie tăiată cu măiestrie, spre distracţia copiilor. Obscenităţile îndialect– singureleobscenităţi careuneau înminteamea sunet şi sensca săconcretizezesenzaţiaunuisexabuzivprinrealismulluiagresiv,petrecăreţşivâscos:oricealtăformulăînafaraaceluidialectmisepăreanesemnificativă,deseoriveselă,caresepoateexprimafărăscârbă–auîndulcitsunetelelorînmodneaşteptat,devenindunfeldefâşâitextremdeputernicpetamburuluneivechimaşinidescris.ÎntimpcecoboramînabisulPieţeiCavour,traversatdeunvântcaldcarevălureapereţiimetalicişiamestecaroşulşialbastrulscăriirulante, mi-am imaginat că sunt un personaj din cărţile de joc napolitane:optaruldepică,femeialiniştităşiînarmatăcareînaintapejos,gatasăintreînjoc în timpul unei partidedebriscola.Mi-am strâns buzele între dinţi pânăcândamsimţitdurere.

Totdrumulm-amuitat încontinuupesteumăr.Nu l-amvăzutpeCaserta.Casăcontrolezmaibinezonelepe jumătatepustii aleperonuluidintreceledouă găuri negre ale tunelului, m-am amestecat în grupul cel mai dens decălători în aşteptare. Trenul a venit ticsit, dar s-a golit în scurt timp, înpenumbraneonuluigăriidinPiaţaGaribaldi.Amcoborâtlacapătullinieişi,dupăcâteva trepte,m-am trezit lângăvecheaFabricădeTutun, lamargineacartieruluiundecrescusem.

Aerulprovincialpecare-laveaodinioară,cuaceleclădirideunalbpalidcupatru niveluri, construite înmijlocul câmpiei prăfuite, devenise de-a lungulanilor acela al unei periferii icterice năpădite de zgârie-nori, sugrumate de

trafic şi de trenurile şerpuitoare care treceau pe lângă case, încetinind.Amcotitimediatlastânga,spreunpodcutreituneluri,celcentralfiindblocatdelucrări de reparare. Îmi aminteam un singur pasaj interminabil, pustiu şizgâlţâitîncontinuudetrenuriletriajuluicare-mitreceaupedeasupracapului.Înschimb,amfăcutnumaimultdeosutădepaşiîntr-openumbrăcarepuţeaaurină,încet,înghesuităîntreunperetepecareşiroiaubalemarideumezealăşiunparapetprăfuit,caremăapăradetrecereacontinuăaautomobilelor.

Podul rămăseseacolodecândaveaAmaliaşaisprezeceani.Ea trebuiasăparcurgăaceletunelurirecişiumbroasecândmergeasălivrezemănuşile.Îmiimaginasemmereucă leduce în loculpecare-l lăsamînurmă, într-ovechefabricăcuacoperişdeţiglepecareacumsevedeafirmaPeugeot.Darînmodsigurnueraaşa.Dealtfel,ceeraaşa?Numaiexistagestsaupascare,rămasîntre pietre şi umbră, aceleaşi de atunci, să mă poată ajuta. Pe sub pod,Amalia fusese urmărită de tot felul de pierde-vară, vânzători ambulanţi,feroviari,zidaricaremuşcaudinpâiniumplutecubroccolişicârnaţisaucarebeauvindindamigene.Povestea,cândaveachefdepoveşti,căselipeaudeşoldulei,adesearăsuflându-i înureche. Încercausă-iatingăpărul,unumăr,unbraţ.Câteunulîncercas-oprindădemânăîntimpce-ispuneaobscenităţiîndialect.Ea ţineaochii înpământ şigrăbeapasul.Uneori izbucnea în râs,fără să se mai poată abţine. Apoi începea să alerge mai repede decâturmăritorul.Cumalerga:păreacăsejoacă.Alergaînminteamea.Eraposibilcaeusă trecpeacolopurtând-o încorpulmeuîmbătrânit,atâtdenepotrivitîmbrăcat?Eraposibilcatrupuleideadolescentădeşaisprezeceani,îmbrăcatcuorochieînfloratăfăcutăîncasă,sătreacăprinpenumbrăfolosindu-sedealmeu,atentsăeviteagilbăltoacele,alergândsprearculde luminăgalbenăşianacronicăprincaresevedeafirmauneipompedebenzinăMobil?

Poate că, în cele din urmă, din acele zile fără răgaz conta numaitransplantulpovestiriidintr-uncapînaltul,caunorgansănătospecaremamameami-lcedasediniubire.Şitatălmeuourmăriseinsistentpeaceaporţiunededrum,cândaveapuţinpestedouăzecideani.Amaliapovesteacă,auzindu-l în spatele ei, se speriase. Nu era ca ceilalţi, care-i vorbeau despre eaîncercând s-o flateze. El i-a vorbit despre sine: s-a lăudat cu lucrurileextraordinaredecareeraînstare;aziscăvoiasă-ifacăunportret,poatecasă-idovedeascăastfelcâteraeadefrumoasăşicâteraeldepriceput.Avorbitdespre culorile pe care le vedea pe ea. Câte cuvinte purtate cine ştie unde.Mama mea, care nu se uita niciodată drept la niciunul dintre cei care-osâcâiau şi care se chinuia să nu râdă în timp ce-i vorbeau, ne spunea că-lprivisepiezişosingurădatăşiînţeleseseimediat.Noi,fetele,nuînţelegeam.Nu înţelegeam de ce-i plăcuse. Tatăl nostru nu ne părea deloc excepţional,

distrus cum era, gras, chel, nespălat, cu pantalonii largimânjiţi de vopsele,mereubombăninddincauzamizeriilorcotidiene,abanilorpecareelîicâştigaşiAmalia–urlalanoi–îiaruncapefereastră.Oricum,tocmaiaceluibărbatfărămeseriemamanoastrăîispusesesăvinăacasădacăvoiasă-ivorbească:eanufăceadragostepeascuns;nufăcuseniciodatăastacunimenişi,întimpce rostea„a facedragoste”, euoascultamcuguradeschisă, atât îmiplăceapovestea acelui moment, fără urmare, blocată în acel punct înainte săcontinue, risipindu-se. Păstram sunete şi imagini. Poate că acum eram subacelpodpentrucasuneteleşi imaginilesăseînchegedinnouîntrepietreşiumbrăşi,dinnou,mamamea,înaintesădevinămamamea,săfieurmăritădebărbatulcucareurmasăfacădragoste,careurmas-oacoperecunumeleluidefamilie,careurmas-oanulezecualfabetullui.

Amgrăbit pasul, după cem-am asigurat încă o dată că număurmăreşteCaserta.Cartierul,înciudadispariţieiunordetalii(pelaculdeunverde-putredlângăcaremăduceamsămăjocseînălţaseoclădirecuoptniveluri),mis-apărutîncăuşorderecunoscut.Copiiischelălăiaupestrăziledesfundatelafelcaaltădată,lafiecareînceputdevară.Seauzeauaceleaşiţipeteîndialectdincasele cu ferestrele larg deschise. Dispoziţia clădirilor respecta aceeaşigeometriefărăimaginaţie.

Rezistaseră, în timp, chiar şi câteva biete afaceri comerciale din urmă cuzecideani:deexemplu,magazinulîngropatînpământ,undemădusesemsăcumpărsăpunşileşiepentrumamamea,îşideschideaîncăuşiţaluiînaceeaşiclădirecoşcovitădinurmăcumulţiani.Acumetalapepragtoatetipuriledemături,recipientedeplasticşimicicutiicudetergenţi.Ambăgatunpiccapul,doarcrezândcăregăsescînloculacelacavernaamplăamemorieimele.Ea,înschimb,s-aînchispesteminecaoumbrelăruptă.

Bloculîncarelocuiatatălmeueralacâţivametridistanţă.Mănăscusemîncasaaceea.Amtrecutdepoartadeintrareşiamfăcutslalom,sigurăpemine,printre clădiri joase şi sărace.Am intrat pe o uşă plină de praf, cu pietrelepavajuluidinholsparte,fărălift,cutreptedinmarmurăciobităşiîngălbenită.Apartamentuleralaetajulaldoileaşinumaiintrasemacolodecelpuţinzeceani.Întimpceurcam,amîncercatsă-iredesenezharta,astfelîncâtimpactulcu spaţiul acela să nu mă tulbure prea mult. Casa avea două camere şi obucătărie.Uşasedeschideaspreunholfărăferestre.Încapăt, lastânga,erasufrageria, neregulată, cu o vitrină pentru o argintărie pe care n-am avut-oniciodată,omasăuzatăpentrucâteunprânzfestivşiunpatmatrimonialundedormeameuşisurorilemele,dupăcerturiledinfiecaresearăîncarestabileamcaredintrenoitreitrebuiasăsesacrificeşisădoarmălamijloc.Lângăaceacameră se deschidea baia, lungă, cu o ferestruică îngustă, echipată doar cu

vasul de toaletă şi cu un bideu mobil, din metal emailat. Pe urmă veneabucătăria:chiuvetaîncarenespălamperânddimineaţa,ovatrădinplăcideceramicăalbăcarefoartecurândn-amaifostfolosită,unlocplincuoaledealamă pe care Amalia le curăţa cu grijă. În cele din urmă, dormitorulpărinţilormeişi,lângă,odebaraneluminată,sufocantă,plinăochicuobiecteinutile.

În camera tatălui meu şi a mamei mele era interzis să intri: spaţiul erafoartemic.Înfaţapatuluimatrimonialsegăseaundulapcuoglindăpeuşadinmijloc. Pe peretele din dreapta era o masă de toaletă cu oglindădreptunghiulară.Încapătulopus,întretăbliapatuluişifereastră,tatălmeuîşiinstalaseşevaletul,unobiectmasiv, înalt,cupicioaregroase,găuritdecare,decareatârnaucârpemurdarepentruştersulpensulelor.Lacâţivacentimetridetăbliapatului,eraocutieundefuseserăaruncatepânălarefuztuburiledeculoare: albul era celmaimare şi celmai uşor de identificat, chiar şi cândfusese stors şi rulat până la gâtul înfiletat; dar şi multe alte tuburi erauremarcabile, ba pentru numele vreunui prinţ din basme, ca Albastrul dePrusia,bapentruauradeincendiudevastator,caPământdeSienaarsă.Cutiaera acoperită cu un o bucată de placaj,mobilă, pe care stăteau o carafă cupensulele, alta cu terebentină şi nişte valuri de culori pe care pensulele leamestecauîntr-omarepestriţă.Înaceazonălameleleoctogonalealepodeleidispăruseră sub o crustă gri formată, în decursul anilor, de pensulelepicurânde.Împrejurerausuluridepânzedejapictate,furnizatetatăluimeudecomanditariilui;aceiaşicareapoi,dupăce-idăduserăcâtevalire,segândeausă distribuie produsul finit vânzătorilor ambulanţi, aceia care îşi expuneaumarfapetrotuareledinoraş,înpieţeledecartier,latârgurilelocale.Casaeraimpregnatăcumirosulculorilordeuleişialrăşinii,darniciunuldintrenoinu-şi mai dădea seama de asta. Amalia dormise cu tatăl meu aproape douădeceniifărăsăseplângăvreodată.

S-a plâns, în schimb, când el n-a mai făcut portrete de femei pentrumarinariiamericanisaupanoramecugolfulşiaînceputsălucrezelaţigancapejumătategoalăcaredansa.Păstramoamintireconfuzădinaceeaperioadă,insuflată mai mult de povestirile Amaliei decât din experienţe directe: nuaveam mai mult de patru ani. Pereţii dormitorului s-au umplut cu femeiexotice în culori vii, alternate cu schiţe de nuduri haşurate cu un pastelsângeriu.Deseoriatitudinileţigănciierauprostcopiatedinunelefotografiicufemei,pecaretatălmeuleţineaascunseîntr-ocutieîndulapşilacareeumăduceamsămăuitpefuriş.Alteoriuneleschiţeînuleiluauformelenudurilorînnuanţasângerie.

Nu aveam îndoieli că schiţele în pastel reproduceau corpulmameimele.

Îmiimaginamcăseara,cândînchideauuşadormitoruluilor,Amaliaîşiscoteahainele, poza ca femeile nude din fotografiile din dulap şi spunea:„Desenează”.Elluaunsuldehârtiegalbenă,rupeaobucatăşidesena.Părulîiieşeacelmaibine.Lăsafemeileaceleafărăfaţă,darînjurulovaluluisimplual chipului haşura cu eficacitate o construcţie maiestuoasă, în mod sigurasemănătoarecufrumoasacoafurăpecareAmaliaştiasăofacădinpăruleilung.Măfoiamînpatfărăsăpotdormi.

Când tataa terminat-ope ţiganca lui, euamfost sigură, şiAmalia la fel:ţigancaeraea–maipuţinfrumoasă,disproporţionată, înculoriconfuze;dareraea.

Caserta a văzut-o şi i-a zis că nu era bine, nu s-ar fi vândut. Păreacontrariat.Amaliaaintervenit,aziscăeradeacord.S-anăscutoceartă.EaşiCaserta s-au unit împotriva tatăluimeu. Le auzeam vocile care răsunau pescări. Când Caserta a plecat, tatăl meu, fără să spună nimic, a lovit-o peAmaliadedouăoripestefaţăcumânadreaptă,maiîntâicupalmaşiapoicudosul,îmiaminteamprecisgestulacela,cumişcarealuivălurităcaremaiîntâiseretrage,apoiînaintează:îlvedeamfăcându-lpentruprimaoară.Eaafugitîncapătulcoridorului, îndebara, şia încercat să se închidă înăuntru.A fostscoasăînşuturi.Unulalovit-oînşoldşiaproiectat-oîndulapuldindormitor.Apoi tataaajuns lângăea,aapucat-odepăr şiadat-ocucapuldeoglindadulapului,cares-aspart.

Ţiganca a plăcut mult, mai ales în târgurile de provincie. Trecuserăpatruzecideanişi tatălmeucontinuas-opicteze.Cutimpuldevenisefoarterapid.Fixapânzaalbădeşevaletşischiţacontururilecuomânăexpertă.Apoicorpul devenea arămiu cu sclipiri roşietice. Pântecele se arcuia, sânii seumflau,sfârcurileseridicau.Întretimpseiveauochistrălucitori,buzeroşii,multpărnegrucapanacorbuluişipieptănatînfelulacelaalAmaliei,carecutimpuldevenisedemodat,darsugestiv.Încâtevaorepânzaeraterminată.Elscoteapiunezelecareoţineau,ofixadeunperetecas-olasesăseusuceşiaranjapeşevaletunanouă,albă.Apoioluadelacapăt.

În adolescenţă vedeam acele figuri de femeie ieşind din casă în mâinilestrăinilorcareadeseanufăceaueconomiedecomentariivulgareîndialect.Nuînţelegeamşipoatecănueranimicdeînţeles.Cumeraposibilcatatălmeusăofereînformeîndrăzneţeşiseducătoare,unorbărbaţivulgari,corpulacelapecarelanevoieîlapăracumânieasasină?Cumde-icereapozedeşănţatecândpentruunzâmbetsauopriviresemeaţăeragatasăsepoartecuocruzimedeanimal,fărămilă?Dece-labandonapestrăzisauîncasestrăineînzecişisutede copii, când era atât de gelos pe original?Mă uitam la Amalia aplecată

pestemaşinaeidecusutpânănoapteatârziu.Credeamcă,întimpcemunceaaşa,mutăşifrământată,îşipuneaşieaaceleîntrebări.

21.

Uşa apartamentului era întredeschisă.Am simţit că şovăi şi de aceea amintrat foartehotărâtă, astfel căuşa s-a lovit zgomotosdeperete.N-aexistatnicio reacţie.M-a izbit doar unmiros intens de culori şi fum.Am intrat îndormitorcu senzaţiacăaniidistruseseră restulapartamentului.Eramsigură,în schimb, că în camera aceea totul rămăsese la fel: patul matrimonial,dulapul,masadetoaletăcuoglindadreptunghiulară,şevaletullângăfereastră,pânzele făcute sul în toate colţurile, mările agitate, ţigăncile şi peisajelecâmpeneştiidilice.Tatălmeueracuspatele,masivşiadusdespate,înmaiou.Ţeastaascuţităeracheală,cupeteînchiselaculoare.Aveaceafaacoperităcuochicăalbă.

M-ammutatuşorspredreaptacasăvădîn luminapotrivităpânzalacarelucra.Pictacuguradeschisă,cuoperechedeochelarideomcaresuferădeprezbitismpevârfulnasului.Înmânadreaptăaveapensulacare,dupăuşoareatingeri între culori, se mişca sigură pe pânză; între arătătorul şi mijlociulmâiniistângiţineaoţigarăaprinsă,pejumătatefăcutădejascrumgatasăcadăpe podea.După câteva tuşe se retrăgea şi rămânea nemişcat secunde lungi;apoi scotea un fel de „ah”, o uşoară tresărire sonoră, şi relua amestecatulculorilor,trăgânddinţigară.Tabloulnueraîntr-unpunctbun:golfullâncezeaîntr-opatăalbastră;maiavansateraVezuviulsubuncerroşucafocul.

—Mareanupoatefialbastrădacăceruleroşucafocul,amspus.

Tatălmeuaîntorscapulşim-aprivitpesteochelari.

—Cineeşti?aîntrebatîndialect,cuoexpresieostilăpechipşiînvoce.

Aveacearcănemarişivineţiisubochi.Amintireaceamairecentăpecareoaveam cu el s-a chinuit să intre în armonie cu acel chip gălbejit, înecat înumorinescurseîncă.

—Delia,amspus.

Alăsatpensulaîntr-unadintrecarafe.S-aridicatdinscauncuunlungvaiet

gutural şi s-a întors spre mine cu picioarele crăcănate, cu toracele curbat,frecându-şimâinilemurdaredevopseapenădragii lăbărţaţi.M-aprivitcuoperplexitatecrescândă.Apoiaspus,sinceruimit:

—Aiîmbătrânit.

Mi-amdat seamacănu ştiadacă sămă îmbrăţişeze, sămă sărute, sămăinvite să iau loc sau să înceapă să urle şi să mă dea afară din casă. Erasurprins,darnuplăcut:măsimţeaoprezenţăabsurdă,poatecănicimăcarnuerasigurcăsuntfiicaluiceamare.Înrareledăţiîncarenevăzuserăm,dupădespărţirea lui de Amalia, ne certaserăm. În mintea lui, fiica adevăratărămăseseprobabilînţepenităîntr-oadolescenţăîmpietrită,mutăşiconciliantă.

—Plecrepede,l-amliniştit.Amtrecutdoarcasăafludemama.

—Amurit,azis.Mătotgândeamcăamuritînainteamea.

—S-aomorât,ampronunţatclar,darfărăemfază.

Tatălmeus-astrâmbatşimi-amdatseamacă-ilipseauincisiviidesus.Ceidejosselungiserăşiîngălbeniseră.

—SedusesesăînoatelaSpaccavento,abodogănit,noaptea,caofetişcană.

—Decen-aivenitlaînmormântare?

—Cândcinevamoare,moare.

—Trebuiasăvii.

—Tuosăviilaamea?

M-amgânditoclipăşii-amrăspuns:

—Nu.

Imenselecearcănedesubochiis-aufăcutvineţii.

—N-osăviipentrucăosămordupătine,abodogănit.

Apoi,fărăsămăaştept,mi-atrasunpumn.

Amîncasatlovituraînumăruldreptşim-amchinuitsăcontrolezparteadinmine anihilată de gestul acela. Durerea fizică, în schimb, mi s-a părut unfleac.

—Eştiocurvălafelcamă-ta!aspuscurăsuflareatăiată,timpîncares-aţinutdescauncasănucadă.M-aţilăsataicicapeunanimal.

Mi-amcăutatvoceaîngâtlejşi,doarcândamfostsigurăcăamdatdeea,amîntrebat:

—Decete-aiduslaeaacasă?Aichinuit-opânăînultimaclipă.

A încercat din nou sămă lovească, dar de data asta eram pregătită:m-aratatşiadevenitşimaifurios.

—Cecredeadespremine?aînceputsăurle.Nuştiamniciodatăcecredea.Eramincinoasă.Eraţitoatemincinoase.

—Decete-aiduslaeaacasă?amrepetatcucalm.

— Ca s-o omor, a spus. Pentru că se gândea să se bucure de bătrâneţelăsându-măsăputrezescîncameraasta.Uiteceamaicidedesubt.Uite.

Aridicatbraţuldreptşimi-aarătatsubsuoara.Aveaniştebubevineţiiîntrefireledepărîncreţitedetranspiraţie.

—N-osămoridinasta,amspus.

Alăsatbraţulînjos,epuizatdeîncordare.Aîncercatsă-şiîndreptebustul,darcoloanavertebralăn-avrutsăseîndreptedecâtcâţivacentimetri.Arămascupicioareledepărtate,cuomânăîncleştatădescaun,unşuieratcadeguturaicare-iieşeadinpiept.Poatecăsegândeaşielcăpelume,înmomentulacela,rămăsesedoarpodeauaaceea,doarscaunuldecareseţinea.

— I-am urmărit o săptămână întreagă, a murmurat. El venea în fiecaresearălaoraşase,îmbrăcatbine,cusacouşicravată:păreaunmanechin.Dupăo jumătate de oră ieşeau. Ea avea întotdeauna cele patru zdrenţe ale eiobişnuite,darşilepotriveaastfelîncâtsăparătânără.Mamataeraofemeiemincinoasă, insensibilă.Mergea alături de el şi vorbeau. Apoi se strecurauîntr-unrestaurantsauîntr-uncinematograf.Ieşeaude-acoloţinându-sedebraţşieafăceamutrelecareoapucaucumapăreaunbărbatînpreajmă:voceaaşa,mânaaşa,capulaşa,şoldurileaşa.

În timp ce vorbea, flutura omânămoleşită la înălţimea pieptului, clătinacapul şi clipea din gene, îşi ţuguia buzele, dădea din şolduri cu dispreţ. Îşischimbase strategia. Mai devreme voia să mă sperie, acum voia să mădistreze, ridiculizând-o pe Amalia. Dar nu avea nimic din ea, din niciunadintreAmaliilepecarenileinventaserăm,nicidintrecelemairele.Şinueradeloc distractiv. Era doar un boşorog pe care nemulţumirea şi cruzimea îllăsaserăfărăpicdeumanitate.Poatecăseaştepta lapuţinăcomplicitate,unzâmbetschiţat.Amrefuzat. Înschimb,mi-amadunat toatăenergiacasă-mireprimdezgustul.Elşi-adatseamaşis-asimţitstânjenit.Stătealângăpânzalacare lucra şimi-amdat seamabrusccă încerca săpicteze, cucerul acelaroşucafocul,oerupţie.

—Aiumilit-ocadeobicei,i-amspus.

Tatălmeuaclătinatdincaptulburatşis-aaşezatdinnou,oftândprelung.

—M-amdussă-ispuncănumaivoiamsătrăiescsingur,abodogănitşis-auitatţintăcudispreţlapatulpecare-laveaîntr-oparte.

—Voiaisăseîntoarcăsătrăiascăîmpreunăcutine?

N-arăspuns.Pefereastrăintraoluminăportocaliecareseizbeadegeam,ajungea înoglindadulapuluişise răspândeaprincameră, făcândsăsevadălimpededezordineaşiaspectulsordid.

—Ammulţibanipuşideoparte,aspus.I-amzis-oşiei:ammulţibani.

Aadăugatşialtelucruripecarenule-amauzit.Întimpcevorbea,amvăzutpieziş, sub fereastră, tabloulpe care-l admirasemcânderammică învitrinasurorilor Vossi. Cele două femei care urlau, cu profilurile aproape unite –elansatedeladreaptalastângaîntr-omişcarecumâini,picioareşioparteacapetelormutilate,caşicumtabloulnuleputusecuprindesaufuseseînmodneclartăiat–,ajunseserăacolo,încameraaceea,întremărileagitate,ţigăncişipeisajebucolice.Amscosunlungoftatdeepuizare.

—Ţil-adatCaserta,amspusarătândpictura.

Şi mi-am dat seama că greşisem: nu de Riso îi zisese despre Caserta şiAmalia.FuseseCasertaînsuşi.Veniseacolo,îifăcuseacelcadoulacareţineadedecenii, îi vorbise despre el, îi spusese căbătrâneţea era urâtă, că fiul îlaruncasepedrumuri,căîntreelşiAmaliafusesemereuoprieteniedevotatăşirespectuoasă.Şielîlcrezuse.Şipoatecă-ipovestisedespresine.Şi,înmodsigur, înţeleseseră că suntdezolaţi şi solidari înnenorocire.M-amsimţit unobiect,aflatînmodmisteriosînechilibruînmijloculcamerei.

Tatălmeus-aagitatpescaun.

—Amaliaafostomincinoasă!aizbucnit.Numi-azisniciodatăcătunicinuvăzuseşişinicinuauziseşinimic.

—Mureaidedorinţadea-lomorîpeCasertaînbătaie.Voiaisăscapideelcrezândc-osăfaci,însfârşit,banicuţigăncile.BănuiaicăAmaliaîlplăcea.Când am venit să-ţi spun că-i văzusem împreună în subsolul cofetăriei, îţiimaginaseşidejamaimultelucruridecâtcelepecareţilespuneameu.Celespusedemineţi-aufolositnumaicasătejustifici.

M-aţintuitcuprivirea,surprins.

—Îţiaminteşti?Eunu-mimaiamintescnimic.

— Îmi amintesc totul sau aproape totul. Îmi lipsesc numai cuvintele deatunci.Dar păstrez groaza şi o simt din nou de fiecare dată când în oraşul

acestacinevadeschideguracasăspunăceva.

—Credeamcănu-ţiaminteşti,abodogănit.

—Îmiaminteam,darnureuşeamsă-mipovestesc.

—Eraimică.Cumîmiputeamimagina…

—Îţi puteai imagina.Ai ştiut întotdeauna să-ţi imaginezi când eravorbasă-i faci rău. Te-ai dus la Amalia ca s-o vezi suferind. I-ai spus că veniseCasertaintenţionatlatine,casă-ţipovesteascădespreeidoi.I-aispuscămăpomenisepemine,cumminţisem,cupatruzecideaniînurmă.Aiaruncatpeumeriieitoatăvina.Şiaiacuzat-ocăm-afăcutbolnavăşimincinoasă.

Tatălmeuaîncercatsăseridicedinnoudepescaun.

—Eraiodioasăîncădemică!aurlat.Tuaiîndemnat-opemamatasămăpărăsească.V-aţifolositdemineşiapoimi-aţidatcupiciorul.

—I-aidistrusviaţa,amreplicat.N-aiajutat-oniciodatăsăfiefericită.

—Fericită?Nicieun-amfostniciodatăfericit.

—Ştiu.

—Casertaisepăreamaibundecâtmine.Îţiaminteşticadourilepecareleprimea?Ştiabinecăeliletrimiteacalculat,casăserăzbune:astăzifructele;mâineocarte;apoiorochie;apoiflorile.Ştiacăelofăceapentrucaeus-obănuiescşis-osnopesccubătaia.Arfifostde-ajunssărefuzeacelecadouri.Darn-ofăcea.Luaflorileşilepuneaîntr-ovază.Citeacarteafărămăcarsăseascundă. Îşi punea rochia şi ieşea. Apoi se lăsa bătută până la sânge. Nuputeamaveaîncredere.Nuînţelegeamceascundeaminteaei.Nuînţelegeamcegândea.

Ammurmurat,arătândspretablouldinspatelelui:

—NicitunuştiisărezişticadourilorluiCaserta.

S-arăsucitsăpriveascătabloul,stingherit.

—Eul-amfăcut,aspus.Nueuncadou.Ealmeu.

—N-aififostniciodatăcapabil,ammurmurat.

—L-amfăcutcânderamtânăr,ainsistatşiamavutimpresiacămăimplorăsă-lcred.L-amvândutsurorilorVossiîn1948.

M-amaşezatpepatfărăsămăinvite,lângăscaun.I-amspuscublândeţe:

—Plec.

Atresărit.

—Aşteaptă.

—Nu,amspus.

—N-osătederanjez.Putemconvieţuibine.Cuceteocupi?

—Cubenziledesenate.

—Erentabil?

—Nusuntpreapretenţioasă.

—Euambanipuşideoparte,arepetat.

—Suntînvăţatăsătrăiesccupuţin,amspus.

Şim-amgândit să-l alungdinmemoriameadecopil îmbrăţişându-l aici,acum,casă-lfacsădevinăumanaşacum,poatecă,înrealitatechiarera,înciuda tuturor lucrurilor.N-amavut timp.M-a lovitdinnou, înpiept.M-amprefăcutcăn-amsimţitdurerea.L-amîmpins,m-amridicatşiamieşitfărăsăaruncnicimăcaroprivireîncelălaltcapătalcoridorului.

— Eşti bătrână şi tu! mi-a strigat în spate. Scoate-ţi rochia aia. Eştidezgustătoare.

Întimpcemergeamspreuşă,m-amsimţitcaîntr-unechilibruprecarpeoaşchiedinpodeauacaseidinurmăcupatruzecideani:reuşeaîncăsă-lsusţinăpetatălmeu,şevaletullui,dormitorul,darm-amtemutc-osăsescufundesubgreutateamea.Amieşit îngrabăpepalierşim-amlipitcuprudenţădeuşă.Odatăieşităînaerliber,mi-amstudiatrochia.Ambăgatdeseamăabiaatunci,cudezgust,căîndreptulpubisuluiaveamopatămare,cumargineaalburie.Înlocul acela materialul era mai închis la culoare şi, când îl atingeam, păreascrobit.

22.

Am traversat strada. După ce am cotit, am recunoscut uşor magazinulColoniali, care-i aparţinuse tatălui luiCaserta.Era ferecat cudouă scânduridin lemn încrucişate peste un stor încreţit într-o parte, precum colţul uneipaginidintr-ocarte.Suseraofirmămâloasă,pecareseciteacugreu:salade

jocuri.Printriunghiulnegru,deschisînstoruljerpelit,aieşitunmotancuochigalbenişicoadaunuişoarececareiseiveaprintrebuze:m-aprivitalarmatşiapoi a şters-o prudent printre scânduri şi stor, îndepărtându-se.Am înaintatde-alungulziduluiclădirii.Amgăsitaerisirilepivniţelorblocului.Erauexactaşacummileaminteam:deschideridreptunghiulare, laojumătatedemetrude caldarâm, traversate de nouă grilaje şi acoperite cu o plasă deasă.Răzbăteaupeacolounaerreceşiunmirosdeumezealăşidepraf.M-amuitatînăuntruferindu-miochiişiîncercândsămăobişnuiesccuîntunericul.N-amvăzutnimic.

M-amîntorslaintrareamagazinului,atunci,şiamobservatstrada.Seauzeaohărmălaie liniştitoaredeglasuridecopii, într-unloccarenutefăceasă tesimţi în siguranţă, cu aspectul lui sordid de la ora crepusculului. Aerul eraîmbibatdeunputernicmirosdegaz, careproveneade la rafinării.Apadinbăltoaceera încoronatăcunoride insecte.Pe trotuaruldinfaţă,câţivacopiiîntrepatruşicincianiseîntreceaualergândpetricicletedinplastic.Păreacă-isupravegheazăvagunbărbatdevreocincizecideani,cupantaloniilegaţipeburtă sub unmaiou gălbejit foarte bombat.Avea braţemasive, bust lung şipăros,picioarescurte.Stăteasprijinitdezid,lângăorangădefiercarepăreasănu-iaparţină:era lungădevreoşaptezecidecentimetri,cuvârfulascuţit,rămăşiţaunuivechigrilaj,lăsatăacolodevreuncopilandrucareorecuperasedingunoipentru jocurile luipericuloase.Bărbatul fumaun trabucşi seuitafixlamine.

Amtraversatstradaşil-amîntrebatîndialectdacă-midăniştechibrituri.Ascos apatic din buzunar o cutie de chibrituri şi mi le-a întins, privindostentativpatadeperochie.Amluatcinci,scoţându-leunulcâteunul,caşicum privirea lui nu m-ar fi stingherit. M-a întrebat sec dacă voiam şi untrabuc.I-ammulţumit:nufumamnicitrabucuri,niciţigări.Atuncimi-aziscănufăceambinecămăplimbamdeunasingurăpeacolo.Loculnuerasigur:erau unii oameni răi care-i necăjeau chiar şi pe copii.Mi i-a arătat, luândrangaşirotind-orapidîndirecţialor.Seînjurauunulpealtulîndialect.

—Fiisaunepoţi?amîntrebat.

—Fiişinepoţi,arăspunscalm.Peprimulcareîncearcăsă-iatingăîlomor.

I-am mulţumit din nou şi am traversat înapoi strada. Am încălecat unadintrescânduri,m-amaplecat şiampătruns în triunghiul întunecos,dincolodestor.

23.

Am încercat să mă orientez, ca şi cum aş fi avut în faţă tejgheaua cuscenele exotice pictate de tatăl meu, cu mulţi ani în urmă. Am simţit-omasivă, înaltă cât să-mi treacăpeste capcucelpuţin cinci centimetri.Apoimi-am dat seama că, din vremea în care stătusem într-adevăr în faţa aceluiobiect plin de lemn-dulce şi bomboane glazurate, crescusem cu cel puţinşaptezecidecentimetri.Imediatpereteledinlemnşidinmetal,carepentruoclipă fusese înalt de aproape doimetri, a coborât şimi s-a oprit în dreptulşoldurilor. L-am ocolit cu grijă. Am ridicat chiar şi piciorul ca să urc peestrada din lemn din spatele tejghelei, dar a fost inutil: bineînţeles că nuexistau nici tejghea, nici estradă. Îmi târâm tălpile pe podea, înaintând peorbecăite,şinudădeamdenimicîncale,numaidegunoaieşicâtevacuie.

M-am hotărât să aprind un chibrit. Spaţiul era gol şi nu exista amintirecapabilăsă-lumple:numaiunscaunrăsturnatmădespărţeadedeschizăturacare ducea în locul unde tatăl lui Caserta păstrase aparatele lui de făcutprăjiturişiîngheţată.Amdatdrumulchibrituluicasănumăardşiamintratînfostacofetărie.Acolo,dacăpereteledindreaptaeraorb,aceladinstângaaveatrei deschideri dreptunghiulare la înălţime, zăbrelite şi acoperite cu plasă.Locul era suficient luminat cât să-mi permită să disting cu claritate un patpliant şi,peel,uncorp întunecat, întinscaşicumar fidormit.Mi-amdresvoceacasămăfacauzită,darnus-aîntâmplatnimic.Amaprinsaltchibrit,m-amapropiatşiamridicatomânăspreumbraîntinsăpepat.Cândamfăcutasta,m-amizbitcuşolduldeocutiedinaceleaîncareseţinfructele.Cevas-arostogolitpe jos,dar siluetanus-amişcat.Am îngenuncheat, ţinând flacăracare-mi atingea uşor buricele degetelor. Pe bâjbâite, am găsit pe podeaobiectul pe care-l auzisem căzând. Era o lanternă din metal. Chibritul s-astins.Curazalanterneiamluminatimediatsaculdinplasticnegru,abandonatpepatcauncorpadormit.Pesalteauafărăaşternuterauîmprăştiateunfurouşicâţivachiloţivechide-aiAmaliei.

—Eştiaici?amîntrebatcuovocerăguşită,proststăpânită.

N-avenitniciunrăspuns.Atunciamrotitprincamerăfascicululdeluminăallanternei.Într-uncolţfuseseîntinsăosfoară,delaunperetelacelălalt.Desfoarăatârnauumeraşedinplasticcudouăcămăşi,unsacougrişipantaloniide costum îndoiţi cu grijă, un impermeabil. Am privit cămăşile: erau deaceeaşi marcă cu cea găsită în casa mamei mele. Atunci am început săscotocesc prin buzunarele sacoului în care am găsitmărunţiş, şapte fise de

telefon,unbilet laclasaadouaNapoli-RomaviaFormia,datat21mai, treibilete de autobuz folosite, două caramele cu fructe, chitanţa unui hotel dinFormia,osingurănotădeplatăpentrudouăcameresingle,treibonuridintreibaruridiferiteşichitanţaunuirestaurantdinMinturno.BiletuldetrenfuseseeliberatînaceeaşiziîncaremamaplecasedelaNapoli.Notadelahotel,înschimb, şi chitanţa de la restaurant aveau data de 22.Cina luiCaserta şi aAmalieifusesecopioasă:2meniuri6.000delire;2antreuricufructedemare30.000delire;2găluşticuraci-de-mare20.000lire;2grătarecumixdepeşte40.000 lire; 2 garnituri 8.000 lire; 2 îngheţate 12.000 lire, 2 sticle de vin30.000lire.

Multămâncare, vinuri.Mamameamânca foartepuţin şi ogurădevinoameţea imediat.M-am gândit iarăşi la telefoanele pe caremi le dăduse, laobscenităţilepe caremi le spusese: poate cănu era înspăimântată, poate căeradoarveselă;poatecăeraveselăşiînspăimântată.Amaliaeraimprevizibilăcaoaşchie,nuputeamcădeaîncapcanaunuisinguradjectiv.Călătorisecuunbărbatcareochinuisecelpuţincât soţulcareochinuia, încontinuare,abil.Împreună cu el ieşise de pe ruta Napoli-Roma ca să alunece pieziş spre ocameră de hotel, spre o plajă noaptea. Probabil că nu fusese excesiv detulburată când fetişismul lui Caserta ieşise la suprafaţă cu mai multăfermitate.Osimţeam,acoloînpenumbră,caşicums-arfiaflatînacelsac,pepat, încordată şi uimită, dar fără să sufere, în mod sigur, îi provocase maimultă durere să afle că bărbatul acela continua s-o urmărească într-unmodperversdeconstant,aşacumfăcusecuaniînurmă,cândîitrimisesecadourileacelea,ştiindc-oexpunebrutalităţiisoţului.Mi-oimaginamdezorientatăcândaflase de vizita lui Caserta la tatăl meu să-i povestească despre ea, despretimpul pe care-l petreceau împreună.Ovedeam surprinsă că tatălmeu nu-lomorâsepepresupusulluirival,aşacumameninţaseîntotdeaunac-osăfacă,ci-lascultase,calm,pentrucaapoisăînceapăs-ospioneze,s-omaltrateze,s-oameninţe, pentru a încerca s-o oblige să-l accepte din nou în preajma ei.Plecaseînmaregrabă,sigurăprobabilcăesteurmăritădefostulsoţ.Pedrum,împreună cu de Riso, se convinsese probabil de asta. Odată urcată în tren,răsuflaseuşuratăşipoatecăaşteptasesăaparăCasertasăseexplice,s-ofacăsă-nţeleagă.Ocredeamconfuzăşi totodatăhotărâtă,ancoratădoardevalizaîn care avea cadourile pentru mine. M-am scuturat şi am pus la loc înbuzunarele lui Caserta toate acele semne ale traseului lor. Pe fund, întrecusături,eranisip.

Cândamreluatexplorarea,mis-a tăiat respiraţia.Fascicululde luminăallanternei, în rotirea lui, a trecut peste o formă feminină, aflată în picioarelângă peretele din faţa patului. Am dus din nou cercul de lumină pe acea

siluetă întrezărită.AtârnatdeunumeraşAxat înzidcuuncuistăteaaranjattaiorul albastru pe caremama îl purta când pornise la drum: sacou şi fustădintr-o stofa atât de rezistentă, încât Amalia, decenii la rând, reuşise s-oadapteze,cuuşoareintervenţii,pentrutoateîmprejurărilepecareleconsideraimportante.Ambelepiesefuseserăaşezatepeumeraş,caşicumpersoanacarelepurtasearfialunecatdinhainedoarpentruunmoment,promiţândsărevinăcurând.Subsacoueraocămaşăveche,albastră,care-mierafoartecunoscută.Ambăgat,şovăind,mânaîndecolteuşiamgăsitunuldintresutienelevechialeAmaliei prins cuun acde siguranţăde cămaşă.Amcăutat şi sub fustă:erau chiloţii ei cârpiţi. Pe podea am văzut pantofii uzaţi şi demodaţi care-iaparţinuseră, cu tocurile joase flecuite de mai multe ori, şi ciorapii carezăceaudeasupra,caunvăl.

M-amaşezatpemargineapatului.Trebuiasăîncercsăîmpiedictaiorulsăsedesprindădeperete.Voiamcatoatepieselevestimentaresărămânăacolo,nemişcate,şisăconsumerestuldeenergiepecare-lmaipăstraudelaAmalia.Am lăsat ca fiecare punct să se descoasă, ca stofa albastră să redevinămaterialnecroit,caresămiroasăanou,neatinsdeAmaliacare,tânără,într-orochie americană cu flori roşii şi albastre, încă alegea dintre sulurile demetraje,într-unmagazincuunmirosdensdeţesături.Vorbeacuveselie.Încăplănuia s-o confecţioneze pentru ea, încă-i atingeamarginea groasă, încă îiridicaun colţ ca săvadă cumcade.Darn-am fost în stare s-opăstrezmulttimp. Amalia deja lucra prompt. Întindea pe stofa hârtia care reproduceapărţile corpului.O fixa cu ace, bucată cubucată.Tăia întinzând ţesătura cudegetulmareşimijlociulmâiniistângi.Însăila.Coseacupuncterare.Măsura,descosea, cosea la loc. Căptuşea. Mă fascina arta ei de a confecţiona odublură.Vedeamcrescândrochiacaunaltcorp,untrupmaiaccesibil.Decâteoriintrasempeascunsîndulapuldindormitor,închisesemuşa,rămăsesempeîntuneric între hainele ei, sub fusta înmiresmată a acelui taior, respirândcorpulei,acoperindu-măcuele?Măîncântacădinurzealăşibătealăeaştiasă scoată o persoană, omască ce se nutrea cu căldură şimiros, care păreapersonaj, teatru, poveste. Dacă ea numi-a permis niciodată nici măcar s-oating, silueta aceea fusese în mod sigur, până în pragul adolescenţei mele,plinădesenzaţii,deimagini,deplăceri.Taioruleraviu.

ŞiCasertagândeaastaprobabil.Decostumulacelacorpulsăuseatinsesecu siguranţă când, în decursul ultimului an, se născuse între ei o bunăînţelegeresenilă,pecarenureuşeams-odesluşescîntoatăintensitateaeişicutoate implicaţiile ei. Îmbrăcată cu costumul acela ea plecase în grabă,neliniştitădupădestăinuiriletatăluimeu,suspicioasă,fiindu-iteamăcăîncăeurmărită, în costumul acela Amalia îl atinsese uşor pe Caserta când, pe

neaşteptate, seaşezase lângăea în tren.Aveauo întâlnire?Acumîivedeamîmpreună, în timpce se întâlneau în compartiment, imediat ce scăpaserădeprivirea luideRiso.Amalia încăzveltă, subţire, cucoafuraeidemodată; elînalt,uscăţiv,îngrijit–operechefrumoasădebătrâni.Darpoatecăîntreeinueranicioînţelegere:poateCasertaourmăriseîntrendinproprieiniţiativă,seaşezase lângă ea, începuse să-i vorbească fermecător, cum părea să fie înstare.Dealtfel,oricummerseseră lucrurile,măîndoiamcăAmaliacontapeapariţiaeiacasă lamine împreunăcuel:Casertaseoferise,poate,doarsă-iţină companie în timpul călătoriei, poate că pe drum ea începuse să-ipovestească despre excursiile noastre, poate, cum i se întâmpla în ultimeleluni, începusesărătăceascăsensul lucrurilor,săuitedetatălmeu,săuitecăbărbatulcarestătealângăeaeraobsedatdeea,depersoanaei,decorpulei,defeluleideafi,darşideorăzbunaretotmaiabstractă,totmaipuţinposibildeconcretizat,purăfantasmăîntremultelefantasmealebătrâneţii.

Sau nu: ea încă lua asta în considerare şi deja plănuia, cum făcea cuhainele,ceîntorsăturăsădeaevenimentelordinexistenţaei.Înoricecaz,peneaşteptatedestinaţia se schimbase,nudinvoinţa luiCaserta.Cu siguranţă,AmaliaîlîndemnasesăcoboarelaFormia.

Pe el n-avea cum să-l intereseze deloc să se întoarcă în locurile în carefăcuserăm (tatăl meu, ea, eu, surorile mele) baie în mare în anii ’50. Eraposibil, înschimb,caAmalia,convinsăcătatălmeuîiurmăreaobsesivpititcine ştie pe unde, hotărâse să târască după ea privirea aceea pe nişte traseecapabilesă-lîmpietrească.

Mâncaserăînvreunbar,băuserăceva,înmodsigurîncepuseîntreeiunjocnou,pecareAmalianu-lprevăzuse,darcareoatrăgea.Primultelefonpecaremi-ldăduseeradovadauneiconfuziicareoexcitaşi,totodată,odezorienta.Şichiardacă luaserăcamereseparate lahotel,aldoilea telefonmăfăceasămăîndoiesccăAmaliaseînchiseseîncameraei.Simţeamîncostumulacelavechi făcut pentru ocazii importante forţa care o împingea afară din casă,departe demine, şi din cauza căreia risca să nu semai întoarcă niciodată.Vedeam în stofaalbastrănoapteadindebarauade lângădormitorul ei,undemăînchideamcasăluptcugroazadeaopierdepentrutotdeauna.Nu,Amalianurămăseseîncameraei.

A doua zi, ajunseseră împreună la Minturno, poate cu trenul, poate cuautocarul.Peseară,cinaserăfărăsălepesedecheltuieli,cuveselie,pânăînpunctul încarecomandaserădouăsticledevin.Apoiseplimbaserăpeplajănoaptea. Ştiam că, pe plajă, mama mea purtase hainele pe care, iniţial,intenţionasămiledăruiască.PoatecăfuseseCasertacelcareodeterminase

săsedezbraceşi să-şipună rochiile, lenjeria,capotul sustrasepentrueadinmagazinul Vossi. Poate că o făcuse Amalia spontan, dezinhibată de vin,obsedată de vigilenţa nevrotică a fostului soţ. Trebuia exclusă ideea căexistaseviolenţă:autopsianuconfirmaseviolenţa.

O vedeam lunecând din vechiul ei taior şi aveam impresia că acestarămânea rigid şi dezolat, atârnat pe nisipul rece aşa cum atârna acum, peperete.Ovedeamîntimpcesestrăduiasăîncapăînacealenjeriedelux,înacelehaineprea tinereşti,clătinându-sede labăutură.Ovedeampânăcând,epuizată,seacoperisecucapotuldinatlaz.Simţiseprobabilcăsefărâmiţaseparcă pentru totdeauna ceva, cu tatălmeu, cuCaserta, poate că şi cumine,atunci când hotărâse să modifice itinerarul. Ea însăşi se fărâmiţase:telefoanelepecaremiledăduse,probabilîncompanialuiCaserta,cuveselalordisperare,poatevoiausă-misemnalezedoarconfuziasituaţiei încaresegăsea, dezorientarea pe care o trăia, înmod sigur când intrase în apăgoalăfusesealegereaei.Osimţeamcăseimaginaprinsăîntrepatrupupile,supusăexproprieriidedouăpriviri.Şiosimţeamdescoperindextenuatăcătatălmeunuera,căacelCasertaîşiurmăreafanteziileluidebătrâncumintearătăcită,că spectatorii erau absenţi. Îşi scosese capotul din atlaz, rămăsese doar cusutienulVossipeea.Casertaera,probabil,acolo,privindfărăsăvadă.Darnueramsigurădeasta.PoatecăplecasedejacuhaineleAmaliei.Saupoatecăeaînsăşiîiimpusesesăplece.Măîndoiamcăalesesesingursăiacuelhaineleşilenjeria.Eramsigură înschimbcăAmalia îlobligasesă-mideacadourileşică el îi promisese c-o va face: ultimul troc pentru a obţine lenjeria aceeavechelacareţinea.Vorbiserădespremineprobabil,desprecefăcusemcânderammică.Saupoatecădejafăceampartedemultdinjocullorsadicminor,condusdeCaserta. Înmodsigureramopartedominantădin fantasmele luisenileşivoiasăse răzbunepemine,caşicumaş fi fost fetiţadinurmăcupatruzeci de ani. Mi-l imaginam pe Caserta pe nisip, zăpăcit de zgomotulresaculuişideumezeală,dezorientatlafelcaAmalia,beatcaea,incapabilsăînţeleagăundeajunsesejocul.M-amtemutcănicimăcarnu-şidăduseseamacăşoarecelecucaresedistraseobunăparteavieţiiluiîiscăpaprintredegeteşiseduceasăseînece.

24.

M-amridicatdepepatcasănumaivădsiluetaalbastrăatârnatădeperetele

dinfaţă.Amdesluşittreptelecareduceaulauşadinsprecurteaclădirii.Eraucinci, îmiaminteambine:mă jucamcuAntoniosărindpesteele, în timpcebunicul lui făceaprăjituri.Le-amnumărat urcând.Odată ajunsă sus,mi-amdatseamacuuimirecăuşanueraînchisă,cidoarapropiată:încuietoareaeraruptă. Înmod evident, bătrânul intra şi ieşea pe acolo.Amdeschis-o şi amscos capul în gang: de o parte era uşa care dădea în curte, de cealaltă,porţiuneade scări în vârful căreia odată fusese apartamentul luiCaserta. Însus pe acele trepte Filippo şi tatăl meu îl urmăriseră ca să-l omoare. Elîncercasemaiîntâisăseapere;apoicedase.

M-amuitatînsus,dinjosulscării,şiamsimţitodurereînceafă.Aveamoprivirevechededeceniicarevoiasă-miaratemaimultdecâtputeamvedeaacum.Povestea,frântăînmiideimaginiincoerente,sechinuiasăseadaptezepietrelor şi fierului. În schimb, violenţa se împlinea acum, încleştată debalustradascării,şimisepăreacărămăseseaici–aicişinuacolo–timpdepatruzecideanicasăurle.Casertarenunţasesăseaperenudinpricinăcă-ilipseau puterile sau pentru că-şi recunoştea vina sau laşitatea, ci pentru căunchiulFilippo, laetajulalpatrulea, îlprinsesepeAntonioşi iată– îl ţineasuspendatdeglezneînjurândîntr-undialectostil:limbamameimele.Unchiulera tânăr,aveaambelebraţeşiameninţacă-idădrumulcopiluluisăcadă încazul încareCasertaarfischiţatdoarvreomişcare.Sarcinatatăluimeuerauşoară.

Amlăsatuşadeschisăşiam intrat înpivniţă.Cu lanternaamcăutatuşiţacare ducea la nivelul celmai de jos al subsolului.Mi-o aminteam din fiervopsit, poatemaroniu. Am dat de una din lemn, înaltă de numaimult decincizecidecentimetri:maimultouşiţădecâtouşă,întredeschisă,cuuninelpebatantşialtulpetoc:prinacestadinurmătreceaunlacătdeschis.

Când am văzut-o, a trebuit să admit imediat că imaginea cu Caserta şiAmaliaintrândşiieşinddeacolofoartedrepţişiradioşi,uneorilabraţ,alteoriţinându-sedemână,eacutaiorul,elcupaltonulcamei,eraoamintirefalsă.Atât eu, cât şi Antonio, când treceam pe acolo, trebuia să ne aplecăm.Copilăriaeofabricădeminciunicarerezistăînfaţaimperfecţiunilor:amea,celpuţin,aşafusese.Darauzeamhărmălaiacopiilorpestradăşimisepăreacănueraudiferiţidecumfusesemeu:zbierauînacelaşidialect;fiecaredintreei se simţea altcineva: erau pure invenţii, în timp ce-şi petreceau seara petrotuarul sordid, sub privirea bărbatului înmaiou.Goneau pe triciclete şi-şiaruncau unii altora insulte pe care le alternau cu ţipete ascuţite de bucurie.Insulte de inspiraţie sexuală: în argoul lor obscen se însera uneori, cuobscenităţişimaiînfocate,voceabărbatuluicuranga.

Amoftatuşor.M-amauzit repetându-i luiAntonio cuvintenudiferitedecele pe care le auzeam, în spatele acelei uşiţe, în spaţiul întunecos alsubsolului; şi el mi le repeta mie. Dar eu minţeam când le spuneam. Măprefăceamcănu sunt eu.Nuvoiamsă fiu „eu”,dacănuerameulAmaliei.ProcedamaşacumîmiimaginasemcăfaceAmaliaînsecret.Şiîiimpuneam,înlipsatraiectoriiloreidincareaşfipututfaceparte,traseelemeledeacasălamagazinulColoniali al luiCasertabătrânul. Ieşeadin casă, cotea, împingeauşadinsticlă,degustacreme,îşiaşteptatovarăşuldejoacă.Erameuşieramea.Eu-eane întâlneamcuCaserta. În realitate,nuvedeamfaţa luiAntonio,cândAntonioapăreapeuşadinsprecurte,darceeace,peacelchip,aparţineafeţeimatureatatăluisău.

Îl iubeam pe Caserta cu intensitatea cu care-mi imaginasem că-l iubeamamamea.Şi-ldetestam,pentrucăiluziaaceleiiubirisecreteeraatâtdevieşiconcretă,încâtsimţeamcăn-aşfipututfiiubităniciodatăînacelaşifel:nudeel,cideea,deAmalia.Casertaluasetotcemisecuveneamie.Întimpcedădeam ocol tejghelei pictate, mă mişcam la fel ca ea, vorbeam singurăimitându-ivocea,clipeamdes,râdeamaşacumtatălmeunuvoiasărâdăea.Apoiurcampeestradadinlemnşiintram,legănându-măcaofemeieîntoatăfirea,încofetărie.BuniculluiAntonioîntindeacremădinsaculdepânzăşiseuitalaminecuoprivireadâncă,învăluitădecălduracuptoarelor.

Am tras înapoi uşiţa şi am luminat cu lanterna. M-am ghemuit, cugenunchii la piept şi capul în jos.Astfel aplecată,m-am târât pe trei treptealunecoase.Amacceptat,parcurgândaceltraseu,să-mipovestesctotul:totceminciunilepăstraucaadevăradevărat.

EramînmodsigurAmaliacând,într-ozi,amgăsitcofetăriagoalăşiuşiţaaceeadeschisă.EramAmalia care, goală ca ţigancapictatăde tatălmeu, înjurulcăreiazburaudesăptămâniinsultele,jurămintele,ameninţările,setâraînsubsolîmpreunăcuCaserta.Eram,laimperfect.Măsimţeamea,cugândurileei,liberăşifericită,eliberatădemaşinadecusut,demănuşi,deacşiaţă,detatăl meu, de pânzele lui, de hârtia gălbuie pe care sfârşise în mâzgălelicolerice. Eram identică ei şi totuşi sufeream din cauza acelei identităţiincomplete.Noireuşeamsăfim„eu”numaiînjoacă,de-acum,şiştiamasta.

Dacă nu cumva, încovoiat, în capătul celor trei trepte dincolo de uşiţă,Caserta m-a privit pieziş şi mi-a zis: „Vino”. În timp ce-mi imaginam căvocealui,împreunăcuverbulacela,spuneaşi:„Amalia”,elaurcatuşorcuundegetnodurosşimurdardecremăînsuspepiciorulmeu,subrochiţapecaremi-oconfecţionasemamamea.Amsimţitplăcere laacel contact.Şimi-amdat seama că în mintea mea se întâmplau cu încăpăţânare obscenităţile pe

care, între timp, bărbatul le îngăima atingându-mă. Le memoram şi mi sepărea că le spune cuo limbă lungă şi roşie care vorbeanudingură, ci dinpantaloni. Rămâneam fără aer. Simţeam deopotrivă plăcere şi groază.Încercam să le controlez pe amândouă, dar îmi dădeam seama cu ciudă căjocul nu ieşea bine. Amalia simţea toată plăcerea: mie îmi rămânea numaigroaza.Pemăsurăcelucrurilesepetreceau,măînfuriammaitare,pentrucănureuşeamsăfiu„eu”înplăcereaei,şimămulţumeamsătremur.

De altfel, nici Caserta nu-mi ieşea convingător. Uneori reuşea să fieCaserta, alteori trăsăturile îi dispăreau. Asta mă alarma tot mai mult. Seîntâmpla la fel cum se întâmpla cuAntonio: în timpul jocurilor noastre, eueramAmalia înmodferm, iarelera tatăl lui înmodinstabil,poatedintr-undefectdeimaginaţie.Atunciîluram.Să-lsimtpeAntoniomăfăceasăfiuînmodmeschinDeliaacolojos,însubsol,cuomânăpesexullui;şiîntretimpAmaliase jucade-aAmaliaadevăratăcineştiepeunde,excluzându-mădinjoculei,aşacumfăceauuneorifetiţeledincurte.

Astfel,launmomentdat,atrebuitsăcedezşisărecunosccăbărbatulcare-mispunea„Vino”lacapătulcelortreitreptealesubsoluluieravânzătoruldemărfuricoloniale,bătrânulposomorâtcarefăceaîngheţatăşiprăjituri,buniculmiculuiAntonio,tatălluiCaserta.DarCasertanu:Caserta,cusiguranţă,eraîn altă parte, cumamamea.Atunci l-am respins şi am fugit plângând.Amsăritpeaşchiadinpodeapecareseaflautatălmeu,şevaletul,dormitorul.I-amcomunicat,îndialectulvulgardincurte,lucrurileobscenepecarebărbatulacelami le făcuse şi spusese.Plângeam.Aveam înminte clar chipulbătrândeformatdeînroşireapieliişideteamă.

Caserta,i-amspustatăluimeu.I-amziscă-ifăcuseşiîispuseseAmaliei,cuconsimţământulei, însubsolulcofetăriei, toatelucrurilepecare, înrealitate,buniculluiAntoniomilespuseseşipoatemilefăcusemie.Els-aopritdinlucruşiaaşteptatcamamameasăseîntoarcăacasă.Apovestiînseamnăsăînlănţui momente şi spaţii pierdute. M-am aşezat pe ultima treaptă, cucredinţacăechiaraceeadeatunci.Mi-amrepetatdinvârfulbuzelor,unacâteuna,expresiileobscenepecaretatălluiCasertamileînşirase,totmaiagitat,înurmăcupatruzecideani.Şimi-amdatseamacă,înesenţă,erauaceleaşipecaremamamea,hlizindu-se,mileuriaşeîntelefon,înaintesăseducăsăseînece. Cuvinte pentru a se pierde sau a se regăsi. Poate că voia să-micomunicecăşieamădetestapentruce-ifăcusemînurmăcupatruzecideani.Poate că-n felul acela voia să mă facă să înţeleg cine era bărbatul care segăseaacolocuea.Poatecăvoiasă-mispunăsăamgrijădemine,săfiuatentălacrizeleseniledefuriealeluiCaserta.Saupoatecăvoia,purşisimplu,să-midemonstrezecă şi acelecuvinteputeau fi rostite şi că,diferitdeceeace

crezusemtoatăviaţa,puteausănu-mifacăniciunrău.

M-amagăţatdeaceaultimăipoteză.Măaflamacolo,ghemuităpepragcufanteziile mele chinuite, ca să-l întâlnesc pe Caserta şi să-i spun că nu-midorisemniciodatăsă-ifacrău.Numămaiinteresapovesteadintreelşimamamea:îmidoreamnumaisămărturisesccuvocetarecă,atuncişipeurmă,nu-lurâsempeel,poatecănicipe tatălmeu:doarpeAmalia.Eivoiamsă-i facrău.Pentru cămă lăsasepe lume sămă joc singură cu cuvinteleminciunii,fărămăsură,fărăadevăr.

25.

Dar Caserta n-a apărut. În pivniţă erau numai cutiile goale de carton şivechi sticle de apă minerală sau de bere. M-am târât afară, plină de praf,scârbită de atingerea uşoară a pânzelor de păianjen, şim-am întors la patulpliant.Pejosamvăzutchilotulmeupătatdesângeşi l-amîmpinscuvârfulpicioruluisubpat.Acummăderanjamaimultsă-lobservînloculacelacaopartefuratădinminedecâtsă-miimaginezcumîlfolosiseCaserta.

M-amîntorslapereteleundeeraatârnatcostumulalbastrualAmaliei.Amdesprins umeraşul, am întins cu delicateţe hainele pe pat, am scos sacoul:aveacăptuşealadescusută;buzunareleeraugoale.Mil-ampuspelângătrup,voindparcăsăvădcumîmivine.Apoim-amhotărât:amlăsatlanternapepat,mi-amscosrochiaşiamlăsat-opejos;peurmăm-amîmbrăcatcugrijă,fărăgrabă.AmfolositaculdesiguranţăcucareCasertafixasesutienuldecămaşăcasă-mistrângfustaîntalie:eraprealargă.Şisacouleralarg,totuşimil-amaranjat pe mine mulţumită. Am simţit că acel costum vechi era povesteaextremăpecaremi-olăsasemamaşicareacum,cutoateartificiilederigoare,îmiveneaturnat.

Povestea putea fimai slabă saumai captivantă decât aceea pe caremi-ospusesem eu. Era de-ajuns să tragi un fir şi să-l urmezi în liniaritatea luisimplificatoare.Deexemplu,Amaliaplecaseîmpreunăcuamantuleibătrânşicuelpetrecuseoultimăvacanţăsecretă,râzândzgomotos,mâncândşibând,dezbrăcându-se pe nisip, îmbrăcând şi scoţându-şi de pe ea hainele pe careplănuiasămiledăruiască.Unjocdefemeiebătrânăcareseprefacetânărăca

să-i placă altui bătrân. În cele din urmă, hotărâse să facă baie goală. Dar,cherchelităcumera,seîndepărtasepreamultdemaişiseînecase.LuiCasertaîifusesefrică,strânsesetoatelucrurileşiplecase.Sauiat-oalergândgoalăpeţărm cu el pe urmele ei, amândoi gâfâind, amândoi îngroziţi, ea aflând dedorinţele lui,elaflândderepulsiaei.PânăcândAmaliacrezusecăpoatesăscapedeelfugindînapă.

Da, era de-ajuns să tragi un fir ca să te joci în continuare cu figuramisterioasăamameimele,cândîmbogăţind-o,cândumilind-o.Darmi-amdatseamacănumaisimţeamnevoiaastaşim-ammişcatînrazadeluminăexactaşacummisepăreacăsemişcăea.Dupăceamstinslanterna,m-amaplecatspre triunghiul albăstrui al storului şi am scos capul afară. Strada eraluminată,darîncănuselăsaseîntunericul.Copiiinicinumaialergau,nicinumai ţipau. Stăteau în jurul unui bărbat încovoiat, cu chipul la înălţimeachipurilorlor,cumâinilepegenunchi.BărbatuleraCaserta.Aveaunpărdesşi alb şi o expresie fermecătoare. Stăteau cu toţii, cei mici, cel mare, cupantofii într-o băltoacă scânteietoare. Copiii începuseră să desfacăbomboanelepecarelileîmpărţiseel.

M-amuitatlabătrânulacelauscăţiv,binebărbierit,bineîmbrăcat,cuchipulpalid şi încordat, şi n-ammai simţit nicio nevoie să-i vorbesc, să aflu, să-ispun.Amhotărâts-oştergpetrotuar,dupăcolţ,darels-aîntorsşim-avăzut.Uimireai-afostatâtdemare,cănicin-aînţelesceseîntâmplaînspatelelui.Bărbatulînmaioutocmaiîşisprijinisecugrijărangadezid,tocmaiaruncasetrabucul şi acum se apropia de el cu privirea aţintită în faţă, cu pieptul înafară,cupicioarelescurtecarefăceaupaşiînmodcalculatliniştiţi.Copiiis-auretras, ieşinddinbăltoacă.Casertaa rămas singur înoglindaapeiviolet, cuguradeschisă,cuochiineîngrijoraţifixaţiasupramea.Calmulacelaalluim-aajutat să respir. Am intrat din nou în magazinul Coloniali din urmă cupatruzeci de ani, am fost foarte atentă să nu mă izbesc de tejgheaua cupalmierişicămile,amurcatpeestradadinlemn,amtraversatcofetăriaferindabil cuptorul, aparatele, tejghelele, tăvile, am ieşit pe uşa care dădea sprecurte.Cândamfostafară,amcăutatpaşiipotriviţipentruopersoanăadultăcarenusegrăbeşte.

26.

Gazulardeaînnoapteînturnurilerafinăriilor.Amcălătoritcuuntrendirectşi lentcaoagonie,dupăceamcăutatşiamgăsituncompartiment luminat,fără pasageri cufundaţi în somn. Voiam ca, dacă nu întregul tren, măcarbanchetameasăaibăoformă,oconsistenţă.Amgăsitlocîmpreunăcuniştetineri la vreodouăzeci de ani, recruţi întorşi dintr-o scurtăpermisie, într-undialect aproape neinteligibil, etalau la fiecare frază o agresivitate îngrozită.Pierduseră trenul care i-ar fi dus la timp la cazarmă. Ştiau că urma să fiepedepsiţişileerafrică.Darnumărturiseauasta.Plănuiauînschimb,printrestrigăteşirâsetegrosolane,să-isupunăpeofiţeriicareaveausă-ipedepseascăla toate felurile de umilinţe sexuale.Le plasau într-un viitor nedefinit şi, înaşteptareaacestuia,ledescriaufărăniciocruţare.Susţineau,adresându-mi-se,daroarecumpieziş,cănuleerafricădenimeni.Defiecaredatăîmiaruncaupriviridinceîncemaineobrăzate.Unuldintreeiaînceputsă-mivorbeascădirect şi să-miofereberedin cutiadin carebăuse.Ambăut.Ceilalţi au râsgrosolan fără să reuşească să se controleze, vârându-se unii într-alţii cucorpurileîncordatederâsulreprimatşiapoiîmpingându-secuputere,vineţiilafaţă.

I-am lăsat laMinturno. Pe străzi pustii, printre vile vulgare şi goale, ammerspejospânăpestradaAppia.

Era încă întuneric când am reuşit să găsesc casa excursiilor noastre, oconstrucţiecudouăniveluri,cuacoperişulîndouăape,baricadatăşimutăsubrouădimineţii.Laprimelerazedesoareampornitpeocărarenisipoasă.Eraudoar cărăbuşi şi şopârle nemişcate, aşteptând să se încălzească. Frunzeletrestiilor, cu care făcusem pentru mine şi pentru surorile mele schelete dezmeie,îmiudautaiorulcumleatingeam.

Mi-amscospantofiişimi-amafundatpicioareledureroaseîntr-unnisipfin,rece şi murdar, printre tot felul de gunoaie. M-am dus să mă aşez pe untrunchidecopacaproapedemal,aşteptândcasoarelesămăîncălzească,darşi ca să-mi agăţ prezenţa de o fosilă bine înfiptă în nisip.Marea era acumliniştităşialbastrăsubsoare,darrazeleajungeaucugreupeţărm,lăsândplajaîntr-oumbrăgri.Oceaţăaproaperisipitămaiacopereaîncădesişul,colinele,munţii. Mă întorsesem deja în locul acela după moartea mamei mele. Nuvăzusem nici marea, nici plaja. Văzusem doar detalii: ghiocul alb al uneiscoici, dungată riguros; un rac cu abdomenul segmentat întors spre soare,plasticulverdealuneicutiidedetergent;trunchiulacelapecaremăaşezasem.Măîntrebasemdecemamameahotărâsesămoarăînloculacela.N-aveamsăafluniciodată.Eramsingurasursăposibilăapoveştii,nuputeam,şinicinuvoiam,săcautînafaramea.

Cândsoareleaînceputsămămângâieuşor,amsimţit-opeAmaliatânărăşiplinădeuimiredincauzaapariţieiprimilorcostumebikini.Spunea:„Ambelepiese încap într-o singurămână”. Ea, în schimb, purta un costum verde pecareşi-lconfecţionasesingură,închispânălagât,robust,adaptatsăsuprimetoate formele, mereu acelaşi de-a lungul anilor. Din prudenţă, avea grijăadeseacamaterialulsănuiseridicepecoapsesaupefese.Duminica,aparentpentrucăaşavoiaea, stătea înfăşurată într-unprosop, ca şi cum i-ar fi fostfrig,peşezlongsubumbrelă, lângă tatălmeu.Darnu-iera frig. Înzileledesărbătoareajungeaupeplajăgrupuridetinericupărulcârlionţat,cucostumede baie indecente, arşi de soare pe faţă, pe gât şi pe braţe, în rest albi,vorbăreţi, scandalagii, prinşi între ei, ba în joacă, ba în serios, în luptefuribundepenisipsauînapă.Tatălmeu,careîngeneralîşipetreceatimpulpeţărmmâncând scoicigăsite înnisip, când îi vedea, îşi schimbadispoziţia şicomportamentul.ÎicereaAmalieisănuseîndepărtezedeumbrelă.Seuitalaeacucoadaochiuluisăvadădacănulearuncapriviripiezişe.Cândtinerii,întimpulspectacolelor lor,murdaridenisippână-nvârfulcapului,seapropiaupreamultdeumbrelă râzând,veneadegrabă lângănoi şineobligape toatepatru să stăm lângăel. Între timp, ledeclara război tinerilor, săgetându-i cupriviriferoce.Nouă,caîntotdeauna,neerafrică.

Dar,dinacelevacanţe,ceeace-miaminteamcuşimaimultăneplăcereeracinematograful înaer liberundemergeamadesea.Tatălmeu,casăneaperede eventuali hărţuitori, o punea pe ceamaimică dintre surorilemele să seaşezepeprimulscaundinrând,celdinspreculoarulcentral.Apoiîiporunceaceleilalte să se aşeze lângă ea. Urmam eu, mama mea, apoi, în sfârşit, el.Amalia lua un aer care nu era nici amuzat, nici mirat. Eu, în schimb,interpretam acea distribuire a locurilor ca pe un semnal de pericol şideveneamdinceîncemaineliniştită.Cândtatălmeuseinstalapeloculluişipunea un braţ în jurul umerilor soţiei lui, gestul acela mi se părea ultimafortificaţie împotriva unei ameninţări ascunse, care în curând şi-ar fi arătatcolţii.

Filmulîncepea,darsimţeamcăelnueraliniştit.Asistalaspectacolagitat.Dacă,dinîntâmplare,Amaliaîntorceacapulsăseuiteînspate,imediatfăceaşielasta.Laintervalefixeoîntreba:„Cee?”Eaîlliniştea,dartatălmeunuaveaîncredere.Peminemăafectaanxietatealui.Măgândeamcă,dacămis-arfiîntâmplatceva–lucrulcelmaiîngrozitor,nuştiamcare–,i-aşfiascuns.Deduceam,nu ştiudece, că şiAmalia s-ar fi comportat înacelaşi fel.Dar,fiindconştientădeasta,eramşimaiînspăimântată.Pentrucă,dacătatălmeuarfiaflatcăeaîiascunsesecăunstrăinoarecareîncercasesăseapropiedeea, ar fi avut imediat dovada tuturor celorlalte nenumărate secrete ale

Amaliei.

Euaveamdejaaceledovezi.Cândmergeamlafilmfărăel,mamameanurespectaniciunadintreregulilepecareileimpusese:priveaînjuruleiliber,râdea cum nu trebuia să râdă şi pălăvrăgea cu necunoscuţi, de exemplu cuvânzătorul de bomboane, care, atunci când se stingeau luminile şi se zăreacerulînstelat,seaşezalângăea.Deaceea,cânderatatălmeu,nureuşeamsăurmărescpovesteafilmului.Aruncamprivirifurişe,înîntuneric,casăexercit,larândulmeu,uncontrolasupraAmaliei,săanticipezaflareasecretelorei,săîmpiedic ca şi el să-i afle vinovăţia. Între fumul de ţigări şi strălucireafasciculului de lumină care ţâşnea din proiector, îmi imaginam îngrozităcorpuri de bărbaţi în formă de broscoi care urcau agili pe sub rândul descaune,întinzându-şinulabele,cimâinileşilimbilevâscoase.Astfel,înciudacăldurii,otranspiraţiereceîmiacopereatotcorpul.

Darcânderasoţulei,Amalia,dupăoprivirefurişăîntr-oparte,curioasăşiînacelaşitimpneliniştită,îşilăsacapulpeumărultatăluimeuşipăreafericită.Acea dublă mişcare mă sfâşia. Nu ştiam unde s-o urmez pe mama maidegrabă,de-alungulaxeiaceleiprivirisaupeparaboladesenatădecoafuraeipeumărulsoţului.Eramacolo,lângăea,şitremuram.Chiarşistelele,atâtdemulte vara, mi se păreau scânteieri ale tulburării mele. Eram într-atât dehotărâtăsăfiudiferitădeea, încâtpierdeam,unulcâteunul,motiveledea-isemăna.

Soareleaînceputsămăîncălzească.Amcăutatîngeantăşiamscoscarteameadeidentitate.M-amuitatţintălapozămulttimp,încercânds-orecunoscpeAmalia în imagineaaceea.Eraofotografierecentă, făcutăspecialpentruînnoireaactuluiexpirat.Cuocariocă,întimpcegâtulîmieraarsdesoare,amdesenat în jurul trăsăturilormele coafuramamei.Mi-am lungit părul scurt,pornindde laurechişiumflânddouăbenziample,carese închideauîntr-unval foarte negru, ridicat pe frunte.Mi-am schiţat un cârlionţ rebel deasupraochiuluidrept,conturatcugreuîntreliniapăruluişisprânceană.M-amprivit,mi-amzâmbit.Coafuraaceeademodată,folosită înanii’40,dardejarară lasfârşitulanilor’50,îmiveneabine.Amaliafusese.EueramAmalia.