68 SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

GÂNDIRE MITICÃ / GÂNDIRE MAGICÃ

Elena AbrudanElena AbrudanElena AbrudanElena AbrudanElena Abrudan

Parafrazându-l pe Mircea Eliade, am sa mã oprescasupra unui „amãnunt“ din Luntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui Caron. Este vorbadespre întâmplarea aproape fantasticã petrecutã într-onoapte geroasã de iarnã. Circumstanþele stranii ale apa-riþiei ciudatului personaj care pretinde trecerea a douãmii de oi cu brodul peste Mureº în toiul nopþii sunt între-cute doar de episodul transformãrii oilor în lupi ºi micºo-rarea lor printr-un salt peste mâna ciobanului-diavol. Po-vestitã de popa Vasile, dupã ce bãuse câteva cãni de vinsi dupã oboseala unei nopþi de muncã la brod, întâmplareaar putea trece drept o fantasmagorie dacã nu ar fi oarecumîntãritã de insistenþa eroului cu privire la ochii fosforescenþiai ciobanului ºi la zborul cuminte ºi aºezarea de la sine agalbenilor în fiºic, pe masã.

Episodul sporeºte misterul ºi tensiunea relatãrii, pre-gãteºte ºi justificã parþial deznodãmântul tragic al aceleinopþi. Dispariþia neelucidatã a doamnei Olteanu poateprimi o explicaþie raþionalã – sinucidere prin înec în scopulevitãrii trimiterii la canal – sau magicã, admiþând apro-pierea ºi influenþa nefastã a unei forþe necurate. Aceeaºiforþã este consideratã a fi responsabilã de miraculoasatransformare a unor oi care nu fac nici un zgomot în niºtelupi care nu lasã nici o urmã pe malul Mureºului. Îndoielilereferitoare la veridicitatea întâmplãrii sunt însoþite de variimotivãri, dar nu se recurge niciodatã la interpretarea careneagã însãºi posibilitatea vrãjii respective, a actuluimagic. Aceastã atitudine faþã de magie este specificãdoar celor care trãiesc într-o culturã care demonstreazãabundenþa ideii magicului, cum este cultura folcloricã.Pe urmele lui Lucian Blaga, putem spune cã spiritualitatearomâneascã este exprimatã în structurile esenþiale aleculturii folclorice româneºti, magia ºi mitul.

În studiul sãu, Despre gândirea magicãDespre gândirea magicãDespre gândirea magicãDespre gândirea magicãDespre gândirea magicã (apãrut în1941 la Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã), Blagaface o distincþie netã între gândirea miticã ºi cea magicã,admiþând totuºi cã modul de gândire mitic ºi cel magicapar cel mai adesea în formã mixtã. Elementele magiceintrã în componenþa imaginilor mitice în proporþii variabile,putând fi reduse la zero sau, dimpotrivã, pot sã fie prepon-derente.

Blaga aratã cã, prin însuºirile sale, mitul este în acelaºitimp enunþare ºi argument, fãrã a avea nevoie de dovezi.Mitul e încercarea de a revela un mister cu mijloaceleimaginaþiei. Gândirea magicã implicã ideea unei substanþesau a unei puteri magice, elemente deopotrivã misteri-oase. De aceea gândirea magicã nu poate fi consideratão încercare revelatorie deplinã a misterului, ci o prelungirea lui.

Coordonatele filosofice care susþin aceste formulãriblagiene se manifestã prin douã moduri existenþiale ºicategoriile corespunzãtoare lor, ca funcþii organizatoareale spiritului uman. Conform acestora, fiinþa umanã existã

în lumea datã, concretã, sensibilã, în vederea autoconser-vãrii sale, dar ºi în orizontul misterului, cu scopul de a-ºirevela acest mister. Existenþa omului nu poate fi conce-putã în afara orizontului misterului care este un dat fun-damental al fiinþei omeneºti ºi fãrã de care nu s-ar fi pututface saltul calitativ de la fiinþa biologicã la omul deplin.Existând în orizontul misterului, omul încearcã sã ºi-lreveleze prin creaþii de naturã miticã, metafizicã, religioasãsau ºtiinþificã. Aceste creaþii culturale ale omului pot fireduse la structuri ºi funcþii modelatoare, adicã la aceleaºicategorii amintite mai sus. Categoriile prin care omul re-cepteazã lumea fenomenalã aparþin conºtientului, iar celeprin care se reveleazã misterul aparþin inconºtientului ºisunt numite de Blaga „categorii stilistice abisale“. Acesteadirijeazã capacitatea revelatorie a omului, imprimându-seîn toate construcþiile culturale ale omului, deci au rolul dea stimula spiritul creator.

Creaþia miticã precede celelalte creaþii ale spirituluiuman ºi reprezintã încercarea de a revela misterele exis-tenþei folosind elemente ale imaginarului ºi fãrã a aveanevoie de construcþii abstracte, intuiþie sau viziuni (cametafizica, religia, ºtiinþa). Deci mitul, ca ºi istoria, suntdeterminate deopotrivã de matricea stilisticã a unui omsau a unui popor, care variazã considerabil în funcþie dezona geograficã, neam, individ. Blaga aratã cã mituriledespre originea munþilor ºi vãilor reprezintã consacrareadivinã, din perspectivã cosmogonicã, a orizontului spe-cific românesc, în timp ce mitul lui Faust este specificspiritualitãþii germane, înclinãrii spre trãiri individuale, caren-ar fi posibilã la noi. Mitologia ºi istoria se dovedescprofund structurate de categoriile stilistice ale spirituluiuman.

Faþã de aceastã situare a creaþiei mitice, gândireamagicã se dovedeºte a fi doar o gândire care uzeazã deideea magicului sub forma puterii sau substanþei magice.Blaga crede cã acesta este un concept iraþional deoarecepresupune fiinþarea în obiect sau doar într-o parte a lui ºiforþa de a se transmite ºi a influenþa alte obiecte saupersoane chiar ºi la mari depãrtãri sau în timp îndelungat.Prin urmare, ideea magicului este o idee misterioasã însine, iar încercarea de revelare a misterului este doar osemirevelare. Ideea magicului nu are o configuraþievizionarã ca mitul, nici particularitãþile unei construcþiiºtiinþifice sau intuiþia proprie creaþiei artistice. Ea doarparticipã la menþinerea orizontului misterului. Fiind oconstantã stereotipã a spiritului uman de pretutindeni, eavariazã doar sub raportul dozajului sau a prezenþei /absenþei în mentalitatea indivizilor sau popoarelor. Prinurmare, ideea magicului nu suferã înrâurirea modelatoarea categoriilor stilistice ale spiritului uman dintr-o anumitãregiune. Dacã revelarea misterelor existenþei prin creaþiamiticã depinde atât de matricea stilisticã a spiritului uman

eseueseueseueseueseu

69SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

cât ºi de natura particularã a misterului, gândirea magicãeste doar o revelare stereotipã a misterelor existenþei.

Înþelegem cã în ciuda lipsei influenþei factorilor stilistici,magicul contribuie la caracterul unei culturi prin amploareaºi frecvenþa sa, participã la alcãtuirea unei culturi exclusivca substanþã, alãturi de alte creaþii. Fãrã a converti miste-rele, ea ajutã la organizarea unor necunoscute servinddrept explicaþie provizorie (spre exemplu în cazul hipnozeicare poate fi interpretatã ca vrajã, magie), aºa cum amsugerat referitor la întregul episod al apariþiei ciobanului,care precede dispariþia Octaviei. Vederea lumii în perspec-tivã magicã este totodatã un mijloc de creare a unui mediuintim, familiar, bazat pe reguli cunoscute, regulile analo-giei, contiguitãþii ºi ale contrastului prin care magicul semanifestã ca putere misterioasã, paradoxalã. O lumestructuratã magic este prielnicã omului deoarece, re-curgând la gândirea magicã, el îºi creeazã mediul ºi punepremisele înþelegerii lui conform unor reguli strãvechi. Prinurmare, gândirea magicã are prestigiu ºi vechime arhaicã,dar primordialitatea ei nu înseamnã inactualitate ºi peri-mare. Dimpotrivã, ea continuã sã influenþeze comporta-mentul omului datoritã caracterului sãu polivalent.

Magicul are ºi funcþie religioasã, ideea magiculuiregãsindu-se ºi în ideea de sacru. Blaga afirmã cã potexista religii fãrã divinitate, dar nu ºi fãrã un loc sacru. Laînceput sacrul este un atribut al substanþei sau puteriimagice sau al fiinþelor ºi obiectelor purtãtoare de sarcinimagice. Apoi sacrul a fost transferat ºi altor existenþereale sau imaginare, sau chiar unor entitãþi abstracte.Aºa cum ºtim, existã un loc ºi un timp sacru, care potprimi valorizare pozitivã sau negativã: existã locuri ºitimpuri faste sau nefaste, prielnice sau neprielnice, cumsunt Noaptea de Sânziene sau bãlþile. Aceste timpuri ºilocuri sunt susceptibile de a deveni receptacolul ºiposibilitatea de manifestare a unor forþe ce se deosebescradical, fiind cu totul altceva decât lumea obiºnuitã.

În episodul amintit din Luntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui Caron, apariþiaforþei necurate ºi dispariþia femeii au loc lângã un râu, locde trecere prin excelenþã. Potrivit gândirii magice, trecereaoilor-lupi peste Mureº precedã ºi poate influenþa trecereafemeii dincolo de viaþã. Incertitudinea care planeazãasupra trecerii oilor se rãsfrânge asupra dispariþiei femeii,cãci ideea magicului implicã ºi conºtiinþa misterului. Felulîn care este perceputã aceastã dispariþie, incapacitateade a accepta faptul într-o luminã crudã converteºte episo-dul într-o demonstraþie a actualitãþii gândirii mitice ºimagice. Ea se manifestã ºi în plãcerea românilor de afabula pe seama celor mai banale întâmplãri, de a leinvesti cu fantastic, de a adãuga faptelor o aurã de mis-ter, de mit ºi magie.

Ca structuri esenþiale ale cugetãrii folclorice, mitul,magia, legenda structureazã faptele într-o anumitã linieritmicã de vastã continuitate, pe care Blaga o numeºte„spaþiu mioritic“. Orice om sau neam trãieºte profesândun anumit stil, ca expresie a îmbinãrii dintre raþional ºiiraþional, fapt ce conferã unicitate fiecãruia. Stilul româ-nesc s-a configurat din tensiunea dintre vecinãtatea naturiiºi înclinaþia spre mister, din oscilaþia între mister ºiluciditate, fapt demonstrat cu prisosinþã în romanul luiLucian Blaga. Iatã zbaterea launtricã a poetului, martoral acestei tragedii, pendularea între rãceala raþiunii ºiatracþia misterului, tentaþia paradoxului magic:

„…Va sã zicã: podul de la Partoº n-a fost dus de ape!De ce-a minþit ciobanul? Dacã oile lui ar fi fost oi, i-ar fifost, desigur, la îndemânã sã treacã peste podul de laPartoº! Drumul prin Alba nu i-ar fi luat mai mult de-unceas. El a preferat trecerea cu brodul, ceea ce-i rupeadin vremea lui Ciobãneascã – patru ceasuri. De ce apreferat brodul? Ei, de ce! Nu e limpede ca ziua? Maivrei explicaþii? Putea ciobanul sã treacã prin oraº, lamiezul nopþii, cu douã mii de lupi? – ªi astfel ajungemiarãºi la lupi. ªi cu lupii la diavol. Parcã aº fi umblat ºi eupe fãgaºele lãsate prin vãzduh de delirul popii.

...ªi iarãºi încerc sã-mi lãmuresc fapta Octaviei. Ostare de panicã, negânditã, trebuie sã se fi produs în eala auzul zvonului despre o iminentã ridicare de noi volun-tari pentru canal. Pe cine nu l-ar speria de moarte vesteacã se gãseºte pe lista lotului ce urmeazã sã fie ridicat?…Sau ºi-a pierdut oare Octavia cumpãtul când a auzitdetunãtura de pistol nebun chiar în pridvor?… Sau achemat-o pãcurarul? Dacã pãcurarul nu era pãcurar – cialtceva, atunci el ºtia de unde o cheamã! – dar poate cãOctavia a pornit spre apã ca o lunaticã, mânatã de-unîndemn mai tulbure decât o somnolenþã! Nu, nu, nu!…Sã fi fost bãnuiala cã în ciuda dragostei ºi a patimii ce-miarãta, ea rãmânea interzisã în pragul fiinþei mele. Imagi-naþia ºi gândul meu îºi deapãnã motivele, toate, câte arfi putut sã fie invocate în vederea unei inutile explicaþii.În fond, fapta ei rãmâne inaccesibilã unei lãmuriri,sâmbure negru în miezul unei enigme.1 “

1 Lucian Blaga, Luntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui CaronLuntrea lui Caron, Ediþie îngrijitã ºi stabiliretext: Dorli Blaga ºi Mircea Vasilescu. Notã asupra ediþiei DorliBlaga. Postfaþã Mircea Vasilescu. Editura „Humanitas“,Bucureºti, 1990, p. 335-336

Claude Monet – Water Lilies Water Lilies Water Lilies Water Lilies Water Lilies

eseueseueseueseueseu