Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. din 2012

Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor

Prezentele cerinţe sînt aduse în concordanţă cu prevederile Regulamentului

(CE) Nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 (JO L 268, 18.10.2003, pct.29) privind aditivii furajeri din hrana animalelor.

Capitolul I Dispoziţii generale

1. Cerinţele privind aditivii din furaje (în continuare – Cerinţe) prevăd

monitorizarea anumitor substanţe ce se conţin în hrana animalelor, precum şi stabilirea unor cerinţe stricte ce prevăd plasarea pe piaţă a aditivilor din hrana animalelor.

2. În sensul prezentului act normativ noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

aditiv furajer - noţiune specificată în H.G. 321 din 18 martie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 63-65, art. 404) „Pentru aprobarea Regulamentului privind înregistrarea produselor farmaceutice de uz veterinar, cu excepţia antibioticelor”;

materii prime pentru nutreţuri - noţiune reglementată în pct. 1. subpct. 6 a H.G. nr. 1405 din 10 decembrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 230-232, art. 1441);

furaje combinate - amestecuri de materii prime pentru furaje, cu sau fără aditivi, destinate hrănirii animalelor, sub formă de furaje complete sau complementare;

furaje complementare - amestecuri de furaje cu un conţinut ridicat de anumite substanţe, care, prin propria lor compoziţie, sunt suficiente pentru o raţie zilnică numai dacă sunt folosite în combinaţie cu alte furaje;

preamestecuri - amestecuri de unul sau mai mulţi aditivi pentru hrana animalelor cu materii prime pentru furaje sau cu apă, folosite ca materii de bază, care nu sunt destinate hrănirii directe a animalelor;

raţia zilnică - reprezintă media cantităţii totale de furaje, calculat la un conţinut de umiditate de 12%, media zilnică a unui animal dintr-o anumită specie, categorie de vîrstă şi productivitate, necesară pentru a-i satisface toate cerinţele;

furaje complete - amestecuri de furaje care datorită compoziţiei lor, sunt suficiente pentru o raţie zilnică;

auxiliar tehnologic - orice substanţă care nu se consumă ca furaj în sine, utilizată la prelucrarea furajelor sau a materiilor prime pentru furaje pentru a se realiza un anumit obiectiv tehnologic în timpul tratării sau prelucrării şi care poate avea ca rezultat prezenţa în produsul final, în mod neintenţionat însă inevitabil din punct de vedere tehnic, a reziduurilor din această substanţă sau a derivatelor acesteia, cu condiţia că aceste reziduuri să nu aibă un efect nociv asupra sănătăţii animale, a

sănatăţii oamenilor sau asupra mediului şi să nu aibă efecte tehnologice asupra furajelor în stare finită;

antimicrobieni - orice substanţă produsă pe cale sintetică sau naturală pentru a distruge sau a împiedica dezvoltarea de microorganisme, de exemplu bacteriile, viruşii sau ciupercile, precum şi paraziţii, în special protozoarele;

antibiotice - antimicrobian obţinut dintr-un microorganism sau derivat dintr-un microorganism, care poate să distrugă sau să împiedice dezvoltarea altor microorganisme;

coccidiostatice şi histomonostatice - substanţe destinate distrugerii sau inhibării protozoarelor;

limită maximă de reziduuri - conţinutul maxim de reziduuri rezultat din utilizarea unui aditiv în furaje, pe care autoritatea sanitar-veterinară competentă îl poate accepta ca fiind legal autorizat sau care este recunoscut ca acceptabil în produsele alimentare ;

microorganisme - microorganisme care formează colonii; prima plasare pe piaţă - plasarea iniţială pe piaţă a unui aditiv după fabricarea

acestuia, importarea unui aditiv sau, atunci cînd un aditiv este încorporat într-un furaj fără a fi fost plasat pe piaţă a furajului respectiv;

autoritate sanitar-veterinară competentă – Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală.

Capitolul II Autorizarea, utilizarea, controlul aditivilor din hrana animalelor

Secţiunea 1 Plasarea pe piaţă, prelucrarea şi utilizarea

3. Se interzice plasarea pe piaţă, prelucrarea sau utilizarea unui aditiv pentru

hrana animalelor atunci cînd: a) aditivul nu a fost autorizat în conformitate cu prezentul act normativ; b) nu sunt îndeplinite condiţiile de utilizare, inclusiv condiţiile generale stabilite

de pct. 65, 66, 67, 68, cu excepţia cazului în care există o prevedere contrară în autorizaţia pentru substanţa respectivă;

c) nu sunt îndeplinite condiţiile de etichetare reglementate în prezentul act normativ.

4. Autoritatea sanitar-veterinară competentă autorizează, în scopuri ştiinţifice, utilizarea ca aditivi a unor substanţe neautorizate, cu excepţia antibioticelor, cu condiţia că aceste cercetări:

a) să se efectueze în conformitate cu orientările prevăzute în prezentul act normativ;

b) să fie supravegheate de medicii veterinari oficiali. Animalele respective pot fi utilizate pentru obţinerea produselor alimentare

numai în cazul cînd acest lucru nu are un efect nociv asupra sănătăţii animale, oamenilor şi asupra mediului.

5. Aditivii menţionaţi în pct. 16 literele d) şi e) pot fi plasaţi pe piaţă pentru prima dată numai de către titularul autorizaţiei, precum şi succesorul său legal sau o persoană care acţionează cu acordul scris al acestuia.

2

6. Condiţiile generale stabilite în pct. 66, 67, 68, 69 pot fi modificate şi completate de către autoriatatea sanitar-veterinară competentă, numai în cazul progreselor tehnologice înregistrate în domeniul furajelor.

Secţiunea 2 Cerinţele faţă de autorizare

7. Orice persoană care doreşte să obţină o autorizaţie privind un aditiv pentru

hrana animalelor se conformează prevederilor art.18 alin (6) din Legea nr.221 din 19.10.2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

8. Autorizaţia este acordată, refuzată, reînnoită, modificată, suspendată sau revocată în baza motivelor, precum şi cerinţelor reglementate în legislaţia naţională.

9. Orice aditiv pentru hrana animalelor poate fi autorizat, dacă îndeplineşte cerinţele din pct. 10 şi acesta conţine cel puţin caracteristicile menţionate la pct.11.

10. Aditivul pentru hrana animalelor nu trebuie: a) să aibă efect nociv asupra sănătăţii animalelor, a sănătăţii oamenilor sau

asupra mediului; b) să fie prezentat într-o manieră care ar putea duce în eroare utilizatorul; c) să afecteze consumatorul prin modificarea caracteristicilor specifice

produselor de origine animală sau să ducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte caracteristicile produselor de origine animală.

11. Aditivul pentru hrana animalelor trebuie: a) să aibă un efect pozitiv asupra caracteristicilor furajelor; b) să aibă un efect pozitiv asupra caracteristicilor produselor de origine

animală; c) să aibă un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de ornament; d) să satisfacă cerinţele nutriţionale ale animalelor; e) să aibă un efect pozitiv asupra consecinţelor ecologice ale producţiei

animale; f) să aibă un efect pozitiv asupra producţiei, randamentului sau bunăstării

animalelor, influenţînd mai ales flora gastro-intestinală sau digestibilitatea furajelor; g) să aibă un efect coccidiostatic sau histomonostatic. 12. Antibioticele, altele decît coccidiostaticele sau histomonostaticele, nu pot fi

autorizate ca aditivi pentru hrana animalelor. 13. În termen de trei luni de la primirea avizului, autoritatea competentă

informează solicitantul privind acordarea sau refuzul autorizaţiei. În cazuri deosebit de complexe, termenul de trei luni poate fi prelungit, dar nu

mai mult de 10 zile calendaristice. În acest caz solicitantul este informat în scris, specificîndu-se motivul tergiversării.

14. Procedura de autorizare a aditivilor din categoriile d) şi e) stabilite la pct. 16 şi a aditivilor compuşi din organisme modificate genetic, care conţin asemenea organisme ori sunt fabricaţi din acestea, cuprinde numele titularului autorizaţiei şi identificatorul unic alocat organismului modificat genetic.

15. Autorizaţia sanitar-veterinară este valabilă pe o perioadă de 5 ani şi este valabilă pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi poate fi reînoită în conformitate cu secţiunea 9.

3

Aditivul autorizat pentru hrana animalelor se înscrie într-un registru, modelul căruia este stabilit de către autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară.

Secţiunea 3 Categorii de aditivi pentru hrana animalelor

16. Aditivii pentru hrana animalelor se clasifică în: a) aditivi tehnologici: toate substanţele adăugate furajelor în scop tehnologic; b) aditivi senzoriali: toate substanţele care, adăugate în hrana animalelor,

ameliorează sau modifică proprietăţile organoleptice ale furajelor sau caracteristicile vizuale ale produselor alimentare de origine animală;

c) aditivi nutriţionali; d) aditivi zootehnici: toţi aditivii utilizaţi pentru a influenţa favorabil

randamentul animalelor sănătoase sau mediul; e) coccidiostatice sau histomonostatice. 17. Potrivit categoriilor menţionate la pct. 16, aditivii pentru hrana animalelor

sunt repartizaţi, de asemenea, în una sau mai multe grupe funcţionale în conformitate cu prevederile pct. 66, 67, 68, 69.

Secţiunea 4 Cererea privind acordarea autorizaţiei

18. Cererea privind acordarea autorizaţiei se transmite autorităţii sanitar-

veterinare competente. 19. Autoritatea sanitar-veterinară competentă conform prevederilor Hotărîrii de

Guvern nr. 321 din 18 martie 2008 pentru aprobarea Regulamentului “Privind înregistrarea produselor farmaceutice de uz veterinar” (Monitorul Oficial, 2008, Nr. 63-65 art: 228) confirmă în scris solicitantului primirea cererii, inclusiv a informaţiilor şi documentelor care sunt anexate la cerere, în termen de cinci zile de la primirea acesteia, precizînd data primirii.

20. Autoritatea sanitar-veterinară competentă în domeniul sanitar-veterinar publică pe saitul acesteia orientări detaliate pentru a-l ajuta pe solicitant privind modalitatea de redactare şi solicitare a cererii.

Secţiunea 5

Avizul autorităţii sanitar-veterinare competente

21. Autoritatea sanitar-veterinară competentă solicită informaţii suplimentare de la solicitant, numai în cazul cînd cererea îndeplinită nu satisface cerinţele sanitar-veterinare în vigoare.

22. La pregătirea avizului autoritatea sanitar -veterinară competentă: a) verifică dacă informaţiile şi documentele furnizate de către solicitant sunt în

conformitate cu secţiunea 4 şi după o evaluare decide dacă aditivul pentru furaje respectă cerinţele prevăzute la secţiunea 2;

b) verifică raportul laboratorului acreditat.

4

23. În cazul în care avizul este favorabil autorizării aditivului pentru hrana animalelor, acesta obligatoriu include şi următoarele informaţii:

a) numele şi adresa solicitantului; b) denumirea aditivului pentru hrana animalelor, inclusiv clasificarea acestuia

pe categorie şi grupă funcţională în temeiul secţiunii 5, caracteristicile sale, inclusiv, criteriile de puritate şi metoda de analiză;

c) în funcţie de rezultatele evaluării, condiţile sau restricţiile specifice de manipulare, cerinţele privind utilizarea acestuia, inclusiv speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat aditivul;

d) cerinţe suplimentare specifice privind etichetarea aditivilor pentru hrana animalelor necesare în temeiul condiţiilor sau restricţiilor impuse în conformitate cu litera c);

e) o propunere de stabilire a limitei maxime ale reziduurilor (LMR) în produsele alimentare, cu excepţia cazului în care autoritatea sanitar-veterinară competentă stabileşte în avizul ei precum că stabilirea LMR nu este necesară sau că LMR nu contravine prevederilor H.G. nr. 195 din 24 martie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind „Măsurile şi procedurile de stabilire a limitelor maxime admise de rezidurile substanţelor farmacologic active în produsele alimentare de origine animală” (Monitorul Oficial 2011, nr. 46-52 art nr : 228).

24. Autoritatea sanitar-veterinară competentă transmite avizul către solicitant, inclusiv raportul privind evaluarea aditivului pentru hrana animalelor şi concluziile argumentate.

25. Autoritatea sanitar-veterinară competentă face public avizul după ce a eliminat toate informaţiile considerate confidenţiale de comun acord cu solicitantul.

Secţiunea 6 Statutul produselor existente

26. Prin derogare de la secţiunea 2, orice aditiv pentru hrana animalelor care a

fost plasat pe piaţă, precum ureea cu derivaţii acesteia şi orice aminoacid, sare de aminoacid sau substanţă identică, poate fi utilizat dacă se respectă următoarele condiţii:

a) în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ, orice persoană sau orice altă parte interesată care plasează pentru prima dată pe piaţă un aditiv pentru hrana animalelor notifică acest lucru autorităţii sanitar-veterinare competente;

b) în decurs de un an de la notificarea prevăzută la litera a), autoritatea sanitar-veterinară competentă, după ce se asigură că au fost furnizate toate informaţiile solicitate, informează solicitantul că a primit informaţiile cerute în temeiul prezentului punct.

Produsele respective se înscriu în registru. Fiecare intrare din registru menţionează data primei înscrieri şi, dacă este cazul, data la care expiră autorizaţia existentă.

27. În cazul aditivilor cu o perioadă limitată de autorizare, se prezintă o cerere cu cel tîrziu jumătate de an înainte de data expirării autorizaţiei acordate de către autoritatea sanitar veterinară competentă.

5

28. În cazul autorizaţiilor care nu sunt emise pentru un titular anume, orice persoană care importă ori produce produsele reglementate în prezentul act normativ sau orice parte interesată prezintă autorităţii sanitar-veterinare competente informaţiile prevăzute în pct. 26 sau cererea menţionată în pct. 27.

29. În cazul în care notificarea şi informaţiile aferente acesteia prevăzute la pct. 26 litera a) nu sunt furnizate în perioada stabilită sau se constată că sunt incorecte, sau în cazul în care cererea nu este depusă, conform prevederilor pct. 27, în perioada stabilită, are loc retragerea de pe piaţă a adetivilor respectivi.

30. În cazul în care, din motive independente de voinţa solicitantului, nu se ia nici o decizie de reînnoire a autorizaţiei înainte de data expirării acesteia, perioada de autorizare a produsului se prelungeşte automat pînă cînd autoritatea sanitar-veterinară competentă ia o decizie şi informează solicitantul cu privire la prelungirea autorizaţiei.

31. Prin derogare de la secţiunea 2, substanţele, microorganismele şi preparatele utilizate în Republica Moldova ca aditivi de însilozare pot fi plasate pe piaţă, cu condiţia că acestea să îndeplinească prevederile pct. 26 literele a) şi b) şi pct. 29.

Pentru aceste substanţe, termenul de prezentare a cererii este de şapte ani de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ.

Secţiunea 7 Modificarea, suspendarea şi revocarea autorizaţiilor

32. Autoritatea sanitar veterinară competentă poate suspenda o autorizaţie de

plasare pe piaţă a aditivilor furajeri, după care se emite un aviz în care se confirmă dacă autorizaţia corespunde prevederilor actului normativ invocat. Avizul se face public fiind plasat pe saitul autorităţii.

33. Autoritatea sanitar-veterinară competentă emite avizul cu luarea măsurilor corespunzătoare care constau în:

a) suspendarea plasării pe piaţă sau a utilizării alimentului respectiv; b) suspendarea plasării pe piaţă sau a utilizării hranei pentru animale respective; c) stabilirea unor condiţii speciale pentru produsele alimentare sau hrana pentru

animalele respective; d) orice altă măsură adecvată. 34. Autoritatea sanitar-veterinară competentă informează solicitantul cu privire

la decizia luată. Se modifică registrul, dacă este necesar.

Secţiunea 8 Reînnoirea autorizaţiilor

35. Autorizaţia acordătă în temeiul prezentului act normativ se poate reînnoi pe

o perioadă de cinci ani. Cererea de reînnoire se trimite autorităţii sanitar-veterinare competente cu cel mult jumătate de an înainte de data la care expiră autorizaţia.

În cazul autorizaţiilor care nu sunt emise unui titular anume, persoana care plasează aditivul pe piaţă pentru prima dată sau orice altă parte interesată poate prezenta cererea autorităţii sanitar-veterinare competente şi se consideră solicitant.

6

În cazul în care se eliberează autorizaţia unui anumit titular, acesta ori succesorul (succesorii) său (săi) legal(i) poate prezenta cererea autorităţii sanitar-veterinare competente, în acest caz, este considerat solicitant.

36. Odată cu cererea, solicitantul trimite direct autorităţii sanitar-veterinare competente următoarele informaţii şi documente:

a) o copie a autorizaţiei de plasare pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor; b) un raport privind rezultatele supravegherii după plasarea pe piaţă, dacă în

autorizaţie este prevăzută supravegherea; c) orice nouă informaţie disponibilă cu privire la evaluarea siguranţei aditivului

din punct de vedere al utilizării şi riscurile pentru animale, oameni sau mediu ale aditivului;

d) dacă este cazul, o propunere de modificare sau completare a condiţiilor din autorizaţia iniţială, printre alte lucruri, condiţiile privind viitoarele operaţiuni de control.

37. Dacă, din motive independente de voinţa solicitantului, nu se ia nici o hotărîre privind reînnoirea autorizaţiei înainte de data expirării acesteia, perioada de autorizare a produsului se prelungeşte automat pînă cînd se ia o decizie de către autoritatea sanitar-veterinară competentă.

Informaţiile referitoare la prelungirea autorizaţiei se pun la dispoziţia publicului în registrul menţionat în cap. III secţiunea 5.

Capitolul III Etichetare şi ambalare

Secţiunea 1 Etichetarea şi ambalarea aditivilor pentru

hrana animalelor şi a preamestecurilor

38. Nici un aditiv pentru hrana animalelor sau preamestec de aditivi nu poate fi plasat pe piaţă fără etichetarea ambalajului sau a containerului de către un producător, ambalator, importator, vînzător sau distribuitor.

Informaţiile aplicate trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters, cel puţin în limba naţională a statului în care este comercializat sau în limbile naţionale ale statelor în care este comercializat, pentru fiecare aditiv conţinut în produs. Acestea conţin:

a) numele aditivilor aşa cum apare pe autorizaţie, precedat de numele grupului funcţional menţionat pe autorizaţie;

b) numele sau denumirea comercială şi adresa sau sediul social al celui care este responsabil de informaţiile prevăzute în prezentul punct;

c) greutatea netă sau, în cazul aditivilor lichizi şi preamestecurilor, volumul sau greutatea netă;

d) numărul autorizaţiei atribuit unităţii producătoare sau care plasează pe piaţă aditivii pentru hrana animalelor sau preamestecul de aditivi în conformitate cu HG nr. 1405 din 10.12.2008 cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind “ Igiena nutreţurilor şi produselor nedorite în nutreţuri”;

e) modul de utilizare şi recomandările de siguranţă privind utilizarea precum şi cerinţele specifice menţionate în autorizaţie, inclusiv speciile şi categoriile de animale cărora le este destinat aditivul sau preamestecul de aditivi;

7

f) numărul de identificare; g) numărul de referinţă al lotului şi data de fabricaţie; În cazul preamestecurilor, literele b), d), e) şi g) nu se aplică aditivilor

încorporaţi pentru hrana animalelor. 39. În ceea ce priveşte compuşii aromatizanţi, lista de aditivi poate fi înlocuită

cu termenii „amestec de compuşi aromatizanţi”. Nu se aplică această formulare compuşilor aromatizanţi care fac obiectul

restricţiilor cantitative atunci cînd aceştea sunt utilizaţi în hrana animalelor şi în apa potabilă.

40. Ambalajul sau containerul unui aditiv pentru hrana animalelor care face parte dintr-un grup funcţional sau dintr-un preamestec ce conţine un aditiv aparţinînd unui grup funcţional, trebuie să conţină următoarele informaţii aplicate în mod vizibil, lizibil şi de neşters:

a) Aditivi zootehnici, coccidiostatice şi histomonostatice: - data limită de garanţie sau durata de conservare începînd cu data de fabricaţie; - modul de utilizare; - concentraţia. b) Enzime, în afară de indicaţiile menţionate anterior: - numele specific al componentului (componenţilor) activ(i) în funcţie de

activităţile enzimatice, în conformitate cu autorizaţia dată; - numărul de identificare; - în loc de concentraţie, unităţile de activitate (unităţi de activitate pe gram sau

unităţi de activitate pe mililitru). c) Microorganisme: - data limită de garanţie sau durata de conservare începînd cu data de fabricaţie; - modul de utilizare; - numărul de identificare; - numărul de unităţi care formează colonii pe gram. d) Aditivi nutriţionali: - conţinutul de substanţe active; - data limită de garanţie a conţinutului respectiv sau durata de conservare

începînd cu data de fabricaţie. e) Aditivi tehnologici şi senzoriali, cu excepţia substanţelor aromatice: - conţinutul de substanţe active. f) Substanţe aromatice: - rata de încorporare în preamestecuri. 41. În ceea ce priveşte preamestecurile, termenul „preamestec” figurează pe

etichetă. Substanţele de bază, în cazul materiilor prime pentru furaje, sunt incluse în lista materiilor prime pentru furaje din care este compus furajul, în ordinea descrescătoare a greutăţii, calculate pe baza conţinutului de umiditate a furajului combinat, intitulată „compoziţie” şi incluzînd denumirea fiecărei materii prime pentru furaje, iar, în cazurile în care apa este folosită ca suport, se declară conţinutul de umiditate al preamestecului. Se poate indica doar o perioadă minimă de valabilitate pentru fiecare preamestec considerat ca întreg. Această perioadă este determinată pe baza duratei minime de valabilitate a fiecăreia dintre componentele sale.

8

42. Aditivii şi preamestecurile se comercializează numai în ambalaje sau containere care trebuie să fie închise în aşa fel încît sistemul de închidere să se deterioreze la deschidere şi să nu poată fi refolosit.

Secţiunea 2

Registrul aditivilor utilizaţi în hrana animalelor

43. Autoritatea competentă întocmeşte şi actualizează un registru al aditivilor pentru hrana animalelor.

44. Publicul are acces la acest registru accesînd saitul autorităţii.

Secţiunea 3 Confidenţialitate

45. Solicitantul comunică autorităţii sanitar-veterinare competente informaţiile

pe care acesta le doreşte tratate cu caracter confidenţial pentru că divulgarea lor ar putea afecta considerabil poziţia sa concurenţială.

În asemenea cazuri, se prezintă motivele, care pot fi verificate. 46. După consultarea solicitantului, autoritatea sanitar-veterinară competentă

stabileşte informaţiile de comun acord, care ar trebui să rămînă confidenţiale şi informează solicitantul cu privire la decizia adoptată.

47. Următoarele informaţii nu pot fi considerate confidenţiale: a) denumirea şi compoziţia aditivului pentru hrana animalelor şi, menţiunile

privind locul de producţie; b) proprietăţile fizico-chimice şi biologice ale aditivului pentru hrana

animalelor; c) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru hrana animalelor

asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, precum şi asupra mediului; d) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru hrana animalelor

asupra caracteristicilor produselor alimentare şi a proprietăţilor nutriţionale ale acestuia;

e) metodele pentru detectarea şi identificarea aditivului pentru hrana animalelor, precum şi cerinţele de supraveghere şi un rezumat al rezultatelor supravegherii.

48. Prin derogare de la pct. 45, autoritatea sanitar-veterinară competentă prezintă un raport Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare privind aditivii furajeri utilizaţi în hrana animalelor, care include toate informaţiile, inclusiv cele cu caracter confidenţial.

49. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, precum şi autoritatea sanitar-veterinară competentă nu divulgă informaţia cu caracter confidenţial, cu excepţia cazului în care este necesar ca informaţiile respective să fie făcute publice pentru a se proteja sănătatea oamenilor, sănătatea animală sau mediul.

50. În cazul în care un solicitant îşi retrage sau şi-a retras cererea, autoritatea sanitar-veterinară competentă respectă confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale, inclusiv în materie de cercetare şi dezvoltare, precum şi a informaţiilor

9

faţă de care autoritatea sanitar-veterinară competentă şi solicitantul nu au căzut de acord în ceea ce priveşte caracterul confidenţial.

Secţiunea 4 Protecţia datelor

51. La încheierea perioadei de 5 ani, rezultatele evaluărilor sau ale unei părţi

din evaluările efectuate pe baza datelor ştiinţifice şi a informaţiilor cuprinse în dosarul de cerere pot fi utilizate de către autoritatea sanitar-veterinară competente în beneficiul altui solicitant.

Secţiunea 5 Funcţiile şi sarcinile laboratorului acreditat privind aditivii furajeri

52. Laboratorul acreditat dispune de echipament şi utilaj, necesar pentru

efectuarea examinărilor şi testelor pentru aprecieriea aditivilor furajeri. 53. Conform atribuţiilor funcţionale laboratorul acreditat trebuie să

îndeplinească următoarele sarcini: a) recepţia, depozitarea şi întreţinerea probelor de aditivi pentru furaje, trimise

de către solicitant; b) evaluarea metodei de analiză a aditivului pentru furaje, precum şi a celorlalte

metode de analiză care pot fi aplicate acestor produse, pe baza datelor furnizate în cererea de autorizare a aditivului pentru furaje cu privire la îndeplinirea condiţiilor de efectuare a controlului oficial;

c) prezentarea către autoritatea sanitar-veterinară competentă a raportului de evaluare complet privind rezultatele investigaţiilor;

d) experimentarea metodei(lor) de analiză; e) coordonarea validării metodei (metodelor) de analiză a aditivului, acesta

indică în raportul său de evaluare către autoritatea sanitar-veterinară competentă şi semnalează solicitantului următoarele demersuri:

- experimentarea metodelor de analiză; - validarea metodelor de analiză. Ulterior, Laboratorul acreditat de referinţă furnizează solicitantului un

document care descrie activitatea pe care trebuie să o desfăşoare grupul, care cuprinde un calendar şi o estimare a taxei speciale care trebuie să fie plătită de către solicitant. Acesta din urmă informează laboratorul acreditat cu privire la aprobarea documentului în cincisprezece zile de la primirea comunicării. Laboratorul acreditat completează raportul destinat autorităţii sanitar-veterinare competente, în termen de treizeci de zile de la data la care Laboratorul acreditat dispune de rezultatele lucrărilor de experimentare şi validare.

Această sarcină poate consta în prepararea produselor alimentare destinate consumului uman sau animal, care trebuie să fie testate.

f) laboratorul acreditat acordă autorităţii sanitar-veterinare competente asistenţă ştiinţifică şi tehnică, în special atunci cînd unii solicitanţii contestă rezultatele analizelor privind funcţiile şi responsabilităţile;

10

g) la cererea autorităţii sanitar-veterinare competente, laboratorul acreditat poate, de asemenea, să fie mandatat să efectueze studii analitice speciale sau alte studii conexe într-un mod asemănător cu funcţiile şi atribuţiile menţionate în prezenta secţiune;

h) laboratorul acreditat de referinţă răspunde de coordonarea generală a grupului de laboratoare naţionale şi se asigură că laboratoarele au acces la datele relevante referitoare la cereri.

Persoanele care solicită autorizaţie pentru aditivi contribuie la achitarea costurilor pentru serviciile prestate de către laboratorul acreditat.

Secţiunea 6 Grupe de aditivi

54. Aparţin categoriei de „aditivi tehnologici” următoarele grupe funcţionale: a) conservanţi: substanţe sau, microorganisme care protejează furajele faţă de

alterările cauzate de microorganisme sau de metaboliţii acestora; b) antioxidanţi: substanţe care prelungesc durata de conservare a furajelor

pentru animale şi a materiilor prime pentru furaje, protejîndu-le faţă de alterările cauzate de oxidare;

c) emulgatori: substanţe care permit formarea sau menţinerea unui amestec omogen a două sau mai multe faze imiscibile în furaje;

d) stabilizatori: substanţe care permit menţinerea stării fizico-chimice a furajului;

e) agenţi de îngroşare: substanţe care sporesc vîscozitatea furajului; f) gelifianţi: substanţe care conferă consistenţă furajului prin formarea unui gel; g) lianţi: substanţe care măresc capacitatea particulelor de a adera; h) substanţe pentru controlul contaminării cu radionucleide: substanţe care

elimină absorbţia radionucleidelor sau favorizează eliminarea acestora; i) agenţi antiaglomeranţi: substanţe care au rolul de a reduce tendinţa

particulelor de a adera; j) corectori de aciditate: substanţe care modifică pH-ul din furaj; k) aditivi de însilozare: substanţe, inclusiv enzimele sau microorganismele, care

se încorporează în furaje pentru a ameliora producţia pentru însilozare; l) agenţi denaturanţi: substanţe care, utilizate la fabricarea furajelor prelucrate,

permit determinarea originii anumitor materii prime pentru produsele alimentare sau furaje;

m) substanţe pentru reducerea contaminării furajelor cu micotoxine: substanţe care pot împiedica sau reduce absorbţia, favoriza excreţia micotoxinelor sau modifica modul de acţiune al acestora.

55. Din categoria „aditivi senzoriali” fac parte următoarele grupe funcţionale: a) coloranţi; b) substanţe care colorează furajele ori le redau culoarea; c) substanţe care, utilizate în furaje, colorează alimentele de origine animală; d) substanţe care au un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de

ornament; astfel în această categorie se pot adăuga şi unele grupe de aditivi ce intră direct în componenţa compuşilor azotaţi;

11

e) compuşi aromatizanţi: substanţe care, adăugate în furaj, îi sporesc mirosul şi palatabilitatea.

56. Din categoria „aditivi nutriţionali” fac parte următoarele grupe funcţionale: a) vitamine, provitamine şi substanţe bine definite din punct de vedere chimic,

cu efect similar; b) compuşi de oligo-elemente; c) aminoacizi, sărurile acestora şi produsele analoge; d) ureea şi derivaţii acesteia. 57. Din categoria „aditivi zootehnici” fac parte următoarele grupe funcţionale: a) promotori de digestibilitate: substanţe care, utilizate în furaje, sporesc

digestibilitatea regimului alimentar, prin acţiunea asupra unor materii prime pentru furaje;

b) stabilizatori ai florei intestinale: microorganisme sau alte substanţe definite din punct de vedere chimic care, utilizate în furaje, au un efect benefic asupra florei intestinale;

c) substanţe care au un efect pozitiv asupra mediului; d) alţi aditivi zootehnici.

Secţiunea 7

Condiţii generale de utilizare

58. Cantitatea de aditivi prezenţi în stare naturală în materiile prime furajere se calculează în aşa fel încît suma elementelor adăugate şi a elementelor prezente în stare naturală să nu depăşească nivelul maxim prevăzut de legislaţia naţională.

59. Amestecul de aditivi nu este autorizat în preamestecuri şi furaje decît dacă există o compatibilitate fizico-chimică şi biologică între elementele componente ale amestecului în raport cu efectele dorite.

60. Furajele complementare, diluate aşa cum a fost prevăzut, nu pot avea un conţinut de aditivi care să-l depăşească pe cel stabilit pentru furajele complete.

61. În ceea ce priveşte preamestecurile care conţin aditivi pentru însilozare, termenii „aditivi pentru însilozare” trebuie să fie adăugaţi clar pe etichetă după „PREAMESTEC”.

Anexa nr. 2 la Hotărîrea de Guvern nr. din 2012

Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor

Prevederile prezentului act normativ sînt armonizate cu prevederile

Regulamentului (CE) Nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/ CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei.

12

Capitolul I

Dispoziţii generale

1. Prezentul act normativ stabileşte cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor pentru animalele productive şi cele neproductive, inclusiv cerinţele de etichetare, ambalare şi distribuire.

2. Prevederile prezentului act normativ se aplică fără a aduce atingere H.G. Nr. 311 din 21.05.2012 cu privire la aprobarea Regulamentului de stabilire a condiţiilor de reglementare a preparării, plasării pe piaţă şi utilizării nutreţurilor cu adaos de medicamente (Monitorul Oficial nr. 99-102 art Nr : 351).

3. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, noţiunile utilizate semnifică următoarele:

operator din sectorul hranei pentru animale - înseamnă orice persoană fizică sau juridică răspunzătoare de garantarea respectării cerinţelor prezentei Norme sanitar-veterinare în întreprinderea din sectorul hranei pentru animalele pe care le controlează;

hrănirea animalelor pe cale orală - înseamnă introducerea furagelor pe cale bucală în tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităţilor nutriţionale ale animalului sau menţinerea productivităţii animalelor sănătoase;

animale destinate producţiei de alimente - înseamnă orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producerea de alimente pentru consumul uman, inclusiv animale care nu sunt folosite pentru consumul uman dar care aparţin unor specii care sunt în mod normal folosite pentru consumul uman;

animale nedestinate producţiei de alimente - înseamnă orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut, dar care nu este destinat consumului uman, cum ar fi animalele de blană, animalele de companie şi animalele deţinute în laboratoare, grădini zoologice sau circuri;

animale pentru blană - înseamnă orice animal care nu este destinat producţiei de alimente, care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producţia de blană, şi care nu este destinat consumului uman;

animal de companie - înseamnă orice animal care nu este destinat producţiei de alimente, aparţinînd unei specii care este hrănită, crescută sau deţinută, dar care în mod normal nu este folosit pentru consumul uman;

materii prime pentru furaje - înseamnă produse de origine vegetală sau animală, al căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriţionale ale animalelor, în starea lor naturală, proaspete sau conservate, şi produse derivate din prelucrarea lor industrială, cît şi substanţe organice şi anorganice care conţin sau nu aditivi pentru hrana animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie direct, fie după prelucrare, sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;

furaj mineral - înseamnă un furaj complementar care conţine cenuşă brută în proporţie de cel puţin 40 %;

înlocuitor de lapte - înseamnă un furaj combinat, administrat în stare uscată sau după dizolvarea într-o cantitate dată de lichid, destinat hrănirii animalelor tinere

13

ca supliment ori înlocuitor al laptelui matern postcolostral sau pentru hrănirea animalelor tinere precum viţeii, mieii sau iezii destinaţi sacrificării;

substanţă suport - înseamnă o substanţă utilizată pentru dizolvarea, diluarea, dispersarea sau modificarea fizică a unui aditiv pentru hrana animalelor în scopul de a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea acestuia fără a-i afecta funcţia tehnologică şi fără a avea, ea însăşi vreun efect tehnologic;

scop nutriţional special - înseamnă scopul satisfacerii nevoilor nutriţionale specifice ale animalelor al căror proces de asimilare, absorbţie sau metabolic este sau poate fi afectat în mod temporar sau ireversibil şi care pot beneficia, prin urmare, de ingerarea de furage adecvate stării lor;

furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale - înseamnă furaj care poate satisface un scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau metodei de fabricaţie a acestuia, prin care se distinge în mod clar de furajele normale. Furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase;

materii prime contaminate - înseamnă furaje care conţin un nivel de substanţe nedorite care depăşeşte limitele permise reglementate în legislaţia naţională;

durata minimă de valabilitate - înseamnă perioada în care, în condiţii corespunzătoare de conservare, persoana responsabilă de etichetare garantează că furajul îşi menţine proprietăţile declarate;

lot - înseamnă o cantitate identificabilă de furaje care au anumite caracteristici comune confirmate prin: originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul, expeditorul sau etichetarea, şi în cazul unui proces de producţie, o unitate de producţie provenind dintr-o singură instalaţie care utilizează parametri de producţie uniformi sau mai multe astfel de unităţi, dacă sunt produse în mod continuu şi depozitate împreună;

prezentare - înseamnă forma, aspectul sau ambalajul şi materialele de ambalaj folosite pentru furaj, cît şi modul în care acesta este aranjat şi mediul în care este expus.

Capitolul II Cerinţele privind siguranţa şi comercializarea furajelor

4. Autoritatea sanitar-veterinară competentă controlează ca furajul să fie plasat

pe piaţă şi utilizat numai dacă acesta este sigur şi nu are efect negativ direct asupra mediului înconjurător sau asupra bunăstării animale.

5. Operatorii din sectorul hranei pentru animale care plasează pe piaţă furaje, garantează că furajul este:

a) inofensiv, original, pur, adaptat utilizării prevăzute şi de calitate; b) este etichetat, ambalat şi prezentat în conformitate cu legislaţia naţională. 6. Furajul are următoarele dispoziţii tehnice privind impurităţile şi alţi compuşi

chimici stabiliţi, cum ar fi: 1) Materiile prime pentru furaje nu conţin impurităţi chimice rezultate din

procesul de producţie a acestora şi din auxiliari tehnologici, cu excepţia cazului în care un anumit conţinut maxim este stabilit în Registrul de evidenţă a materiilor prime pentru furaje (în continuare - Registru);

14

2) Puritatea materiilor prime pentru furaje va fi de minimum 95 %, cu excepţia cazului în care un nivel diferit a fost stabilit prin Registru;

3) Nivelul de fier din furajele înlocuitoare de lapte pentru viţeii cu o greutate în viu mai mică sau egală cu 70 kg este de cel puţin 30 mg/kg de furaj complet la un nivel de umiditate de 12 %;

4) În cazul în care materiile prime pentru furaje sunt utilizate pentru denaturarea sau legarea altor materii prime pentru furaje, produsul poate fi considerat în continuare ca fiind o materie primă pentru furaje.

Denumirea, natura şi cantitatea materiilor prime pentru furaje utilizate la legare sau denaturare sunt incluse pe etichetă. În cazul în care o materie primă pentru furaje este legată cu ajutorul unei alte materii prime pentru furaje, procentajul acesteia din urmă nu va depăşi 3 % din masa totală;

5) conţinutul de cenuşă insolubilă în acid clorhidric nu trebuie să depăşească 2,2 % din substanţa uscată.

Cu toate acestea, nivelul de 2,2 % poate fi depăşit în cazul: a) materiilor prime pentru furaje; b) furajelor combinate care conţin agenţi minerali de legare autorizaţi;

c) furajelor minerale; d) furajelor combinate ce conţin mai mult de 50 % subproduse din orez sau

sfeclă de zahăr; e) furajelor combinate, destinate peştilor de crescătorie, cu un conţinut de făină

de peşte de peste 15 %, cu condiţia ca nivelul respectiv să fie declarat pe etichetă. 6) în cazul în care un alt nivel este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul act

normativ sau în Registru, conţinutul de umiditate al furajului trebuie declarat în cazul în care acesta depăşeşte:

a) 5 %, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe anorganice; b) 7 %, în cazul furajelor înlocuitoare de lapte şi al altor furaje combinate cu un

conţinut de produse pe bază de lapte ce depăşeşte 40 %; c) 10 %, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe organice; d) 14 %, în cazul altor furaje.

Secţiunea 1

Responsabilităţile şi obligaţiile operatorilor din sectorul hranei pentru animale

7. Operatorii din sectorul hranei pentru animale se conformează, obligaţiilor

prevăzute la pct. 13, 14, 15 din H.G. Nr. 1405 din 10 decembrie 2008 privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, Nr. 230-232,art Nr : 1441).

8. Operatorul pune la dispoziţia autorităţilor sanitar-veterinare competente orice informaţii privind compoziţia sau proprietăţile furajelor plasate pe piaţă, permiţînd astfel verificarea exactităţii informaţiilor transmise prin etichetare, incluzînd procentajele de masă exacte pentru materiile prime pentru furaje utilizate în furajul combinat.

9. În situaţie de urgenţă legată de sănătatea publică sau animală sau de mediu, autoritatea sanitar-veterinară competentă poate furniza cumpărătorului informaţiile, cu

15

condiţia că, după ce a comparat interesele legitime ale fabricanţilor şi, respectiv, ale cumpărătorilor, să se ajungă la concluzia că furnizarea informaţiilor respective este justificată.

Secţiunea 2 Restricţii şi interdicţii

10. Furajul nu trebuie să conţină sau să fie compus din materii prime a căror

plasare pe piaţă sau utilizare pentru nutriţia animalelor este interzisă. 11. Materiile prime intrezise sunt: 1) materii fecale, urina, precum şi conţinutul izolat al aparatului digestiv care

rezultă din golirea sau îndepărtarea aparatului digestiv, indiferent de forma de tratare sau de amestecul realizat;

2) pieile crude tratate cu substanţe tanante, inclusiv deşeurile acestora; 3) seminţele sau alte materii de înmulţire a plantelor care, după recoltare, au

suferit tratamente specifice cu produse fitosanitare în funcţie de destinaţie (înmulţire), precum şi toate subprodusele derivate din acestea;

4) lemnul, inclusiv rumeguşul sau alte materii derivate din lemn, care a fost tratat cu produse de conservare a lemnului;

5) toate deşeurile rezultate din diferite etape ale procesului de tratare a apelor urbane, menajere şi industriale reziduale;

6) deşeuri urbane solide , cum ar fi deşeurile menajere; 7) ambalaje provenite din utilizarea produselor din industria agroalimentară şi

părţi din aceste ambalaje; 8) produsele proteice obţinute din drojdii de tip „Candida” cultivate pe n-

alcani. 12. Conţinutul de aditivi pentru hrana animalelor nu poate să aibă o proporţie

care să depăşească de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită pentru furaje complete sau de peste cinci ori această valoare în cazul coccidiostaticelor sau al histomonostaticelor.

Această valoare maximă stabilită pentru furajele complete poate fi depăşită, doar în cazul în care compoziţia produselor corespunde scopului nutriţional special.

Capitolul III Etichetarea, prezentarea şi ambalarea

Secţiunea 1 Cerinţe privind etichetarea şi prezentarea

13. Etichetarea şi prezentarea furajului nu trebuie să ducă în eroare utilizatorul,

în special: a) în ceea ce priveşte utilizarea preconizată sau caracteristicile furajului, în

special cu privire la natura, metoda de fabricaţie sau de producţie, proprietăţile, compoziţia, cantitatea sau durabilitatea acestuia, cît şi cu privire la speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat;

16

b) prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul nu le are, sau insinuînd că posedă anumite caracteristici speciale, în timp ce toate furajele similare au asemenea caracteristici;

c) privind etichetarea în conformitate cu Registrul şi cu Instrucţiunile de bune practici de etichetare.

14. Materiile prime pentru furaje, precum şi furajele combinate comercializate în vrac sau în ambalaje/containere nesigilate, sînt însoţite de un certificat sanitar-veterinar care conţine toate specificaţiile de etichetare obligatorii cerute de prezentul act normativ.

15. Indicarea numerică a datelor urmează ordinea zi, lună şi an, iar pe etichetă se indică formatul prin intermediul următoarei abrevieri: „ZZ/LL/AA”.

16. Instrucţiunile pentru utilizarea corespunzătoare a furajelor complementare şi a materiilor prime pentru furaje care conţin aditivi care depăşesc nivelurile maxime stabilite pentru furajele complete trebuie să includă cantitatea maximă exprimată în:

a) grame, kilograme sau unităţi de volum de furaj complementar şi materii prime pentru furaje pe animal pe zi;

b) procentaj din raţia zilnică; c) kilogram de furaj complet sau procentaj de furaj complet. 17. Fără a aduce atingere metodelor analitice, pentru hrana destinată animalelor

de companie expresia „proteină brută” poate fi înlocuită cu „proteină”, expresia „uleiuri şi grăsimi brute” poate fi înlocuită cu „conţinut de grăsimi”, iar expresia „cenuşă brută” poate fi înlocuită cu „reziduuri incinerate” sau „materie anorganică”.

Secţiunea 2 Niveluri de toleranţă permisă pentru etichetare

18. În cazul în care se constată existenţa unei deviaţii între compoziţia unei materii prime pentru furaje sau a unui furaj combinat şi valoarea inscripţionată pe etichetă a constituenţilor analitici, se acceptă următoarele toleranţe:

1) Pentru substanţă grasă brută, proteină brută şi cenuşă brută: a) ± 3 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate

mai mari decît sau egale cu 24 %; b) ± 12,5 % din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 24 %,

dar de cel puţin 8 %; c) ± 1 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate

mai mici de 8 %; 2) Pentru celuloză brută, zahăr şi amidon: a) ± 3,5 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate

mai mari decât sau egale cu 20 %; b) ± 17,5 % din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 20 %,

dar de cel puţin 10 %; c) ± 1,7 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate

mai mici de 10 %; 3) Pentru calciu, cenuşă insolubilă în acid clorhidric, fosfor total, sodiu, potasiu

şi magneziu: a) ± 1 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate

mai mari decît sau egale cu 5 %;

17

b) ± 20 % din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5 %, dar de cel puţin 1 %;

c) ± 0,2 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 1 %;

4) Pentru umiditate: a) ± 8 % din conţinutul declarat pentru conţinuturile mai mari decât sau egale

cu 12,5 %; b) ± 1 % din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate de

sub 12,5 %, dar de cel puţin 5 %; c) ± 20 % din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5 %, dar

de cel puţin 2 %; d) ± 0,4 % din masa totală sau din volumul total pentru con�inuturile declarate

mai mici de 2 %. 19. În ceea ce priveşte aditivii furajeri care figurează ca şi constituenţii

analitici, nivelurile de toleranţă sunt în dependenţă de cantitatea totală introdusă pe etichetă, ca fiind cantitatea garantată la sfîrşitul duratei minime de depozitare a furajului.

În cazul în care se constată un aditiv furajer într-o materie primă pentru furaje sau dacă un furaj combinat are un conţinut inferior conţinutului declarat, se aplică următoarele toleranţe:

a) 10 % din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este de 1000 de unităţi (1 unitate înseamnă 1 mg, 1 000 UI, 1 × 10 9 UFC sau 100 de unităţi cu activităţi enzimatice ale respectivului aditiv pentru hrana animalelor pe kg de furaj, după caz)sau mai mare;

b) 100 de unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 000 de unităţi, însă nu mai mic de 500 unităţi;

c) 20 % din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 500 de unităţi, însă nu mai mic de 1 unitate;

d) 0,2 unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 unitate, însă nu mai mic de 0,5 unităţi;

e) 40 % din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 0,5 unităţi.

20. În cazul în care un conţinut minim şi/sau maxim al unui aditiv într-un furaj este stabilit în actul care autorizează aditivul furajer respectiv, toleranţele tehnice se aplică doar peste un conţinut minim sau sub un conţinut maxim, după caz.

21. Atîta timp cît conţinutul maxim stabilit pentru fiecare aditiv nu este depăşit, deviaţia către valori superioare faţă de conţinutul declarat poate fi de pînă la trei ori mai mare decît toleranţa stabilită prin prezentul act normativ.

În cazul în care, pentru aditivii furajeri care aparţin grupului de microorganisme, este stabilit un conţinut maxim în actul de autorizare al aditivului furajer respectiv, acest conţinut maxim constituie limita superioară permisă.

18

Secţiunea 3 Responsabilităţi

22. Agentul economic garantează prezenţa şi exactitatea materială a

specificaţiilor de etichetare. 23. Persoana responsabilă de etichetare este operatorul din sectorul hranei

pentru animale care plasează pe piaţă furajul pentru prima dată sau, după caz, operatorul din sectorul hranei pentru animale sub a cărui denumire comercială se comercializează furajul.

24. Întreprinderi conforme se consideră în cazul cînd operatorii din sectorul hranei pentru animale garantează că specificaţiile de etichetare sînt transmise de-a lungul întregului lanţ alimentar pentru a permite furnizarea informaţiilor către utilizatorul final al furajului.

Secţiunea 4 Ambalarea

25. Etichetarea şi prezentarea materiilor prime pentru furaje şi furajului

combinat poate atrage în special atenţia asupra prezenţei sau absenţei unei substanţe în furaj, asupra unei caracteristici sau a unui proces nutriţional specific, cu condiţia ca indicaţia să fie obiectivă, verificabilă şi pe înţelesul utilizatorului furajului de către autoritatea sanitar-veterinară competentă.

26. Indicaţiile referitoare la optimizarea nutriţiei şi la sprijinirea sau protejarea condiţiilor fiziologice sunt permise, cu condiţia respectării indicaţiilor specificate în prezentul act normativ.

27. Etichetarea sau prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a furajului combinat nu trebuie să indice faptul că:

a) va preveni, trata o boală, cu excepţia coccidiostaticelor şi a histomonostaticelor. Prezentul punct nu se aplică indicaţiilor care privesc prevenirea dezechilibrelor nutriţionale, cu condiţia să nu fi fost stabilită vreo asociere cu simptome patologice;

b) are un scop nutriţional special, cu excepţia cazului în care satisface cerinţele menţionate în pct. 25.

28. Materiile prime pentru furaje şi furajele combinate pot fi introduse pe piaţă doar în ambalaje sau în containere sigilate.

Ambalajele sau containerele trebuie să fie sigilate astfel încît, atunci cînd acestea se deschid, sigiliul să fie deteriorat şi să nu poată fi refolosit.

Criteriile de etichetare a constituienţilor analitici ai furajelor combinate pentru animalele destinate/nedestinate producţiei de alimente sînt prezentate în anexa nr. II şi respectiv anexa nr. III la prezentul act normativ.

29. Pe piaţă în vrac sau în ambalaje ori în containere nesigilate pot fi introduse următoarele furaje:

a) materiile prime pentru furaje; b) furajele combinate obţinute exclusiv prin amestecul de grăunţe sau fructe

întregi; c) livrările între producătorii de furaje combinate;

19

d) furajele combinate livrate direct utilizatorului de către producător; e) livrările producătorilor de furaje combinate către unităţile de ambalare; f) cantităţile de furaje combinate a căror masă nu depăşeşte 50 de kilograme

destinate utilizatorului final şi care sunt luate direct dintr-un ambalaj sau dintr-un container sigilat;

g) furajele solide pentru lins.

Capitolul IV Cerinţele privind specificaţiile de etichetare

30. Specificaţiile de etichetare obligatorii sunt prezentate integral într- un loc

vizibil de pe ambalaj, container, pe o etichetă ataşată la aceasta şi în certificatul sanitar-veterinar.

Acestea sunt aplicate în mod vizibil, lizibil şi de neşters, cel puţin în limba naţională a statului în care este comercializat sau în limbile naţionale ale statelor în care este comercializat.

31. Specificaţiile de etichetare obligatorii trebuie să fie uşor identificabile şi să nu fie acoperite de nici o altă informaţie. Acestea sunt afişate într-o culoare, cu caractere şi dimensiuni care nu acoperă sau nu pun în evidenţă nici o parte a informaţiilor, cu excepţia cazului în care o asemenea variaţie este destinată să atragă atenţia asupra unor fraze de securitate.

32. O materie primă pentru furaje sau un furaj combinat se plasează pe piaţă doar dacă sunt indicate pe etichetă următoarele specificaţii:

1) tipul furajului: „materie primă pentru furaje”, „furaj complet” sau „furaj complementar”, după caz:

a) în cazul „furajului complet”, dacă este cazul, poate fi folosită denumirea „înlocuitor de lapte complet”;

b) în cazul „furajului complementar”, următoarele denumiri pot fi folosite, dacă este cazul: „furaj mineral” sau „înlocuitor de lapte complementar”;

c) în cazul animalelor de companie, altele decît cîini şi pisici, „furaj complet” sau „furaj complementar” poate fi înlocuit cu „furaj combinat”;

2) numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului din sectorul hranei pentru animale responsabil cu etichetarea;

3) numărul de autorizare a persoanei responsabile pentru etichetare, în cazul în care este disponibil;

4) numărul de referinţă al lotului; 5) cantitatea netă, exprimată în unităţi de masă, în cazul produselor solide, şi în

unităţi de masă sau volum, în cazul produselor lichide; 6) lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul „aditivi”, fără a

aduce atingere dispoziţiilor privind etichetarea stabilite în actul juridic care autorizează aditivul pentru hrana animalelor în cauză;

7) conţinutul de apă. 33. Pe lîngă cerinţele obligatorii de etichetare, etichetarea materiilor prime

pentru furaje sau a furajelor combinate poate include, de asemenea, specificaţii de etichetare voluntare, cu condiţia ca principiile generale prevăzute în prezentul act normativ să fie respectate.

20

34. Etichetarea materiilor prime pentru furaje include, de asemenea: a) denumirea materiei prime pentru furaje; b) declaraţia obligatorie corespunzătoare categoriei respective, declaraţia

obligatorie poate fi înlocuită cu indicaţiile stabilite în Registru, pentru fiecare materie primă pentru furaje din categoria respectivă.

35. La includerea aditivilor în materiile prime pentru furaje, etichetele materiilor prime respective includ următoarele informaţii:

a) speciile sau categoriile de animale cărora le este destinată materia primă pentru furaje, în cazul în care aditivii respectivi nu au fost autorizaţi pentru toate speciile de animale sau au fost autorizaţi cu limite maxime pentru anumite specii;

b) instrucţiuni privind utilizarea corectă, în cazul în care este stabilit un conţinut maxim al aditivilor respectivi;

c) durata minimă de valabilitate pentru alţi aditivi decît cei tehnologici. 36. Etichetarea furajelor combinate include, de asemenea, următoarele detalii: 1) specia sau categoriile de animale cărora le este destinat furajul combinat; 2) instrucţiunile de folosire adecvată, cu indicarea destinaţiei furajului; 3) în cazul în care producătorul nu este persoana responsabilă cu etichetarea, se

furnizează următoarele detalii: a) numele sau denumirea comercială şi adresa producătorului; b) numărul de autorizare al producătorului sau un număr de identificare în

conformitate H.G. Nr. 1405 din 10 decembrie 2008, dacă un astfel de număr nu este disponibil, se atribuie un număr de identificare la cererea producătorului sau a operatorului din sectorul hranei pentru animale care efectuează importul;

4) menţionarea duratei minime de valabilitate se confirmă prin următoarele cerinţe:

a) „a se folosi înainte de …” urmată de precizarea datei (zilei) în cazul furajelor cu un grad crescut de perisabilitate din cauza proceselor de degradare;

b) „a se folosi de preferinţă înainte de …” urmată de precizarea datei (lunii) în cazul celorlalte furaje.

Dacă data fabricaţiei este afişată pe etichetă, durata minimă de valabilitate poate fi indicată şi sub forma „ … (perioada în zile sau luni) de la data fabricaţiei”;

5) lista materiilor prime din care este compus furajul, în ordinea descrescătoare a greutăţii, calculate pe baza conţinutului de umiditate a furajului combinat, intitulată „compoziţie” şi incluzînd denumirea fiecărei materii prime pentru furaje, această listă poate include indicarea procentului din masă;

6) declaraţiile obligatorii menţionate în anexa I la prezentul act normativ, excepţie făcînd amestecurile de boabe vegetale întregi, de seminţe şi de fructe.

37.Listei materiilor prime pentru furaje se aplică următoarele condiţii de etichetare:

a) se precizează denumirea şi procentele din masă a unei materii prime pentru furaje dacă prezenţa acesteia este subliniată în cadrul etichetării prin cuvinte, imagini sau grafice;

b) dacă procentele din masă ale materiilor prime pentru furaje din compoziţia furajelor combinate pentru animale destinate producţiei de alimente nu sînt precizate pe etichetă, persoana responsabilă pentru etichetare pune la dispoziţia cumpărătorului

21

informaţii privind compoziţia cantitativă, cu o aproximaţie de +/– 15 % faţă de valoarea corespunzătoare pregătirii furajului;

c) în cazul furajelor combinate pentru animalele care nu sînt destinate producţiei de alimente, cu excepţia animalelor pentru blană, menţionarea denumirii specifice a materiei prime pentru furaje poate fi înlocuită cu denumirea categoriei din care fac parte materiile prime pentru furaje.

38. În caz de situaţie de urgenţă legată de sănătatea publică sau animală sau de mediu, autoritatea sanitar-veterinară competentă furnizază cumpărătorului informaţiile care-i sînt disponibile, cu condiţia că, după ce a comparat interesele legitime ale fabricanţilor şi respectiv ale cumpărătorilor, să se ajungă la concluzia că furnizarea informaţiilor respective este justificată.

Autoritatea sanitar-veterinară competentă furnizează acest tip de informaţii numai în condiţile semnării de către cumpărător a unei clauze de confidenţialitate.

39. Etichetarea furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale include: a) calificativul „dietetic”, în mod exclusiv în cazul furajelor destinate unor

scopuri nutriţionale speciale, menţionat lîngă denumirea furajului; b) indicarea faptului că ar trebui cerut avizul unui expert în nutriţie sau a unui

medic veterinar înaintea utilizării furajului sau înaintea prelungirii perioadei de utilizare a acestuia.

40. Pe eticheta hranei pentru animale de companie se indică un număr de telefon sau alte mijloace de comunicare adecvate pentru a-i permite cumpărătorului să obţină, pe lîngă specificaţiile obligatorii, informaţii referitoare la:

a) aditivii pentru hrana animalelor care se conţin în această hrana; b) materiile prime pentru furaje conţinute în acestea care sunt prezentate pe

categorii. 41. Etichetele furajelor care nu respectă cerinţele legale în materie de siguranţă

şi de comercializare, pe lîngă cerinţele generale de etichetare menţionate, include următoarele:

a) materiile prime contaminate sunt etichetate ca „furaje cu nivel (niveluri) excesiv(e) de … “denumirea substanţei (substanţelor) nedorite în conformitate cu anexa I a Hotărîrii Guvernului Nr. 1405 privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri din 10 decembrie 2008, destinate exclusiv utilizării ca furaj numai după detoxificare în unităţile autorizate” ;

b) în cazul în care contaminarea trebuie redusă sau eliminată prin curăţare, etichetarea pentru materiile prime contaminate conţine următoarea adăugare: „furaje cu nivel (niveluri) excesiv(e) de … “denumirea substanţei (substanţelor) nedorite în conformitate cu anexa I a Hotărîrii Guvernului Nr. 1405 privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri din 10 decembrie 2008, care pot fi utilizate ca furaj numai după o curăţare adecvată”.

Capitolul V Cerinţe obligatorii de etichetare a aditivilor şi

constituienţilor analitici pentru hrana animalelor destinate producţiei de alimente şi celor pentru animalele

nedestinate producţiei de alimente

22

42. Aditivii următori vor fi enumeraţi indicîndu-se denumirea lor specifică, definită în actul legal prin care se autorizează aditivul pentru hrana animalelor respectiv, cantitatea adăugată, numărul de identificare şi numele grupului funcţional sau categoria reieşind din următoarele specificaţii:

a) aditivi pentru care a fost stabilit un conţinut maxim pentru orice tip de specie-ţintă;

b) aditivi încadraţi în categoriile „aditivi zootehnici” şi „coccidiostatice” şi „histomonostatice”;

c) aditivi aparţinînd grupului funcţional „ureea şi derivaţii ei” din categoria „aditivi nutriţionali”.

43. Numele, astfel cum este stabilit de actul legal prin care se autorizează aditivul pentru hrana animalelor respectiv, precum şi cantitatea adăugată din aditivul respectiv, se indică în cazul în care prezenţa sa este evidenţiată pe etichetă prin cuvinte, imagini sau grafice.

44. Operatorii transmit cumpărătorului, la cererea acestuia din urmă, numele, numărul de identificare şi grupul funcţional al aditivilor pentru hrana animalelor.

45. În cazul în care un aditiv nutriţional sau senzorial pentru hrana animalelor este introdus pe etichetă în mod facultativ, se indică cantitatea care a fost adăugată.

46. În cazul în care un aditiv aparţine mai multor grupe funcţionale, se indică grupa funcţională sau categoria de care ţine principala sa funcţie în cazul furajului respectiv.

47. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele destinate producţiei de alimente se etichetează după cum urmează în anexa nr.II la prezentul act normativ.

48. Pentru aditivii din grupurile funcţionale „conservanţi”, „antioxidanţi” şi „coloranţi” se poate indica doar grupul funcţional respectiv.

49. Agenţii economici pun la dispoziţia autorităţii sanitar-veterinare competente orice informaţie privind compoziţia sau proprietăţile declarate ale furajului pe care producătorul îl plasează pe piaţă, permiţînd astfel verificarea exactităţii informaţiilor transmise prin etichetare, inclusiv a tuturor informaţiilor privind toţi aditivii utilizaţi.

50. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele care nu sunt destinate producţiei de alimente se etichetează după cum urmează în anexa nr. III la prezentul act normativ.

Capitolul VI Registrul materilor prime pentru furaje

51. Se creează Registrul cu scopul înbunătăţirii etichetării materiilor prime

pentru furaje şi a furajelor combinate. Registrul uşurează schimbul de informaţii cu privire la proprietăţile produsului

şi conţine lista materiilor prime pentru furaje. Registrul include, pentru fiecare materie primă enumerată, următoarele specificaţii:

a) denumirea; b) numărul de identificare; c) o descriere a materiilor prime pentru furaje, inclusiv informaţiile privind

procesul de producţie;

23

e) un dicţionar al definiţiilor diferitor procese şi ale expresiilor tehnice menţionate.

52. Utilizarea Registrului de către operatorii din sectorul hranei pentru animale este facultativă. Cu toate acestea, denumirea unei materii prime pentru furaje menţionată în Registru poate fi folosită cu condiţia respectării tuturor cerinţelor.

53. Agentul economic care plasează pe piaţă pentru prima oară o materie primă pentru furaje care nu este enumerată în Registrul, anunţă imediat utilizarea acesteia către autoritatea sanitar-veterinară competentă.

Autoritatea sanitar-veterinară competentă include într-un Registru aceste notificări şi-l actualizează pe saitul acestuia periodic.

Capitolul VII

Instrucţiuni de bune practici privind etichetarea

54. Operatorii din sectorul hranei pentru animale îşi înfiinţează instrucţiuni de bune practici privind etichetarea, două la număr, unul privind hrana pentru animale de companie şi unul privind furajele combinate pentru animalele destinate producţiei de alimente, care poate include o secţiune privind furajele combinate pentru animalele de blană.

55. Instrucţiunile vizează îmbunătăţirea etichetării. Acestea includ, în special, dispoziţii privind prezentarea specificaţiilor de etichetare şi etichetarea voluntară.

56. Proiectele de modificare a Registrului şi a Instrucţiunilor, sînt elaborate şi modificate de către Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală:

a) prin consultare cu alte părţi interesate, precum utilizatorii de furaje; b) luînd în considerare experienţele relevante din avizele emise de autorităţile

publice centrale interesate, precum şi dezvoltările în domeniul ştiinţific sau tehnologic.

Anexa nr. 1 la cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor

Declaraţie obligatorie pentru materiile prime pentru furaje

Denumirea furajelor Constituienţi analitici 1. Furaje, inclusiv furaje neprelucrate Proteinei brute, dacă este mai mare cu

10 % Celuloză brută.

2. Cereale boabe Amidon; Proteină brută; Celuloză brută.

3. Produse şi subproduse de cereale boabe Amidonului, dacă este mai mare cu 20%; Proteină brută, dacă este mai mare cu 10%; Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă este mai mare cu 5%;

24

Celuloză brută. 4. Seminţe sau fructe oleaginoase Proteină brută;

Grăsimilor şi uleiurilor brute; Vitamine liposolubile.

5. Produse şi subproduse de seminţe de leguminoase

Proteină brută, dacă este mai mare cu 10%; Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă este mai mare cu 5%; Celuloză brută.

6. Seminţe de leguminoase Proteină brută

7. Produse şi subproduse de seminţe de leguminoase

Proteinei brute, dacă este mai mare cu 10 %; Celulozei brute.

8. Tuberculi, rădăcini Proteinei brute; Celuloză brută; Cenuşă brută.

9. Produse şi subproduse de tuberculi şi rădăcini

Amidonul celulozei brute; Cenuşii insolubile în HCl, dacă este mai mare cu 3,5% din substanţa uscată.

10.

Produse şi subproduse provenite din industria de prelucrare a sfeclei de zahăr

Celulozei brute, dacă este mai mare cu 15%; Zahărului total calculat ca zaharoză; Cenuşii insolubile în HCl, dacă este mai mare cu 3,5 din substanţa uscată.

11. Produse şi subproduse provenite din industria de prelucrare a trestiei de zahăr

Celulozei brute, dacă este mai mare cu 15%; Zahărului total calculat ca zaharoză

12. Alte seminţe şi fructe, produsele şi subprodusele acestora, cu excepţia celor menţionate la punctul 2-7

Proteinei brute; Celulozei brute; Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă este mai mare cu10%.

13. 14.

Alte plante, produsele şi subprodusele acestora, cu excepţia celor menţionate la punctul 8-11 Produse şi subproduse lactate

Proteinei brute, dacă este mai mare cu10%; Celulozei brute; Proteinei brute; Nivelului de umiditate, dacă este mai mare cu 5%; Lactozei, dacă este mai mare cu10%.

15. Produse şi subproduse provenite de la animale terestre

Proteină brută, dacă este mai mare cu 10% ; Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă este mai mare cu 5%; Nivelului de umeditate, dacă este mai mare cu 8%.

16. Peşti, alte animale marine, produsele şi subprodusele acestora

Proteină brută, dacă este mai mare cu 10%; Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă este mai mare cu 5%; Nivelului de umeditate, dacă este mai mare cu 8%.

25

17.

Minerale Calciului; Sodiului; Fosforului; Altor minerale relevante.

18.

Diverse

Proteinei brute, dacă este mai mare cu 10%; Celulozei brute; Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă este mai mare cu 10%; Amidonului, dacă este mai mare cu 30%; Zahărului total, ca zaharoză, dacă este mai mare cu 10%; Cenuşii insolubile în HCl, dacă este mai mare cu 3,5% din substanţa uscată;

Anexa nr.2 la cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor

Criteriile de etichetare a constituienţilor analitici ai furajelor combinate pentru

animalele destinate producţiei de alimente

Furaje Constituienţi analitici şi nivelul lor Specii- ţintă Furaje complete -Proteină brută

-Fibră neprelucrată -Grăsimi şi uleiuri neprelucrate -Cenuşă brută -Lizină -Metionină -Calciu -Sodiu -Fosfor

Toate speciile Toate speciile Toate speciile Toate speciile Porci şi păsări Porci şi păsări Toate speciile Toate speciile Toate speciile

Furaje complementare

-Lizină -Metionină -Calciu -Sodiu -Fosfor -Magneziu

Porci şi păsări Porci şi păsări Toate speciile Toate speciile Toate speciile Rumegătoare

Furage complementare- altele

-Proteină brută -Fibră neprelucrată -Grăsimi şi uleiuri neprelucrate -Cenuşă brută -Lizină -Metionină -Calciu mai mare cu 5 % -Sodiu -Phospate mai mare cu 2 % -Magneziu mai mare cu 0,5%

Toate speciile Toate speciile Toate speciile Toate speciile Porci şi păsări Porci şi păsări Toate speciile Toate speciile Toate speciile Rumegătoare

Anexa nr. 3

26

la cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor

Criteriile de etichetare a constituienţilor analitici ai furajelor combinate pentru

animalele nedestinate producţiei de alimente

Furaje Constituienţi analitici Specii- ţintă Furaje complete -Proteină brută

-Celuloză brută -Grăsimi şi uleiuri brute -Cenuşă brută

Pisici, cîini şi animale pentru blană Pisici, cîini şi animale pentru blană Pisici, cîini şi animale pentru blană Pisici, cîini şi animale pentru blană

Furaje complementare- minerale

-Calciu -Sodiu -Fosfor

Toate speciile Toate speciile Toate speciile

Furage complementare- altele

-Proteină brută -Celuloză brută -Grăsimi şi uleiuri brute -Cenuşă brută

Pisici, cîini şi animale pentru blană Pisici, cîini şi animale pentru blană Pisici, cîini şi animale pentru blană Pisici, cîini şi animale pentru blană

Anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. din 2012

Cerinţele generale privind activarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale

Prevederile prezentului act normativ crează cadrul necesar aplicării Regulamentului (CE) Nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor.

Capitolul I Obiectul, definiţii, domeniul de aplicare

1. Prezentul act normativ stabileşte cerinţele generale privind activarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale. 2. În sensul prezentului act normativ noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii: unitate - orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale; autoritatea competentă - Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală.

27

Capitolul II

Activarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale 1. Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale colaborează cu unităţile care sunt autorizate de către autoritatea sanitar-veterinară competentă. Pentru aceasta unităţile din sectorul hranei pentru animale îndeplinesc următoarele condiţii:

a) fabrică şi/sau plasează pe piaţă aditivi destinaţi hranei pentru animale care sunt menţionaţi în anexa nr. 1 din prezentul act normativ şi aşa produse precum:

- proteine obţinute din microorganisme care aparţin grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci;

- coproduse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi prin fermentaţie; b) fabrică şi/sau plasează pe piaţă preamestecuri preparate cu ajutorul unor

aditivi destinaţi hranei pentru animale ca: -aditivi zootehnici; - antibiotice; - coccidiostatici şi histomonostatici; - factori de creştere; - aditivi nutriţionali; - vitamine, provitamine şi substanţe cu efect analog bine definite din punct de

vedere chimic :A şi D; -compuşi de oligoelemente: Cu şi Se ; c) fabrică pentru plasarea pe piaţă sau pentru producţie furaje combinate, prin

utilizarea aditivilor destinaţi hranei pentru animale sau de preamestecuri care conţin aditivi destinaţi hranei pentru animale ca:

- aditivi zootehnici; - antibiotice; - coccidiostatici şi histomonostatici; - factori de creştere. 2. Autoritatea sanitar-veterinară competentă autorizează unităţile doar după

efectuarea unui control în teren de către o echipă din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare raionale/municipale şi aceasta demonstrează că această unitate respectă cerinţele prevăzute în art. 18 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

3. Autoritatea sanitar-veterinară competentă eliberează autorizaţia sanitar-veterinară provizorie, cînd controlul efectuat pe teren demonstrează că unitatea dată respectă toate cerinţele în ceea ce priveşte infrastructura şi echipamentele, reglementate în Hotărîrea de Guvern 1405 din 10 decembrie 2008 cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind „igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri”.

4. Autoritatea sanitar-veterinară competentă acordă o autorizaţie sanitar-veterinară definitivă doar după efectuarea unui control repetat după trei luni de la data acordării autorizaţiei provizorii şi unitatea demonstrează că sînt respectate cerinţele menţionate în Hotărîrea de Guvern 1405 din 10 decembrie 2008 cu privire la

28

aprobarea Normei sanitar-veterinare privind „igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri”.

5. Dacă s-au realizat progrese dar unitatea respectivă nu s-a conformat tuturor cerinţelor reglementate în Hotărîrea de Guvern 1405 din 10 decembrie 2008, autoritatea sanitar-veterinară competentă poate prelungi autorizaţia provizorie, însă nu mai mult de şase luni.

Secţiunea 1

Suspendarea, modificarea, precum şi anularea autorizaţiei 6. Autoritatea sanitar-veterinară competentă suspendă temporar înregistrarea

sau autorizaţia unei unităţi din sectorul hranei pentru animale pentru una, mai multe sau toate activităţile acesteia, atunci cînd se demonstrează că această unitate nu îndeplineşte condiţiile aplicabile activităţilor respective.

Această suspendare rămîne în vigoare pînă cînd unitatea din sectorul hranei pentru animale se conformează cernţelor în vigoare reglementate în legislaţia naţională.

7. Autoritatea sanitar-veterinară competentă anulează înregistrarea sau autorizaţia unei unităţi din sectorul hranei pentru animale, pentru una sau mai multe activităţi, dacă:

a) unitatea îşi încetează una sau multe din activităţile sale; b) se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit cerinţele inpuse de legislaţia

naţională în cursul unei perioade de un an; c) descoperă nereguli grave sau a fost obligată să înceteze producţia; d) dacă fabricantul din sectorul hranei pentru animale nu oferă garanţii adecvate

cu privire la producţia viitoare.

Secţiunea 2 Lista unităţilor înregistrate şi autorizate

8. Unităţile autorizate de autoritatea sanitar-veterinară competentă se înscriu

într-o listă naţională cu un număr de identificare individual. 9. Lista menţionată la pct. 9 se stabileşte în conformitate cu modelul prevăzut în

anexă. Numărul de identificare prevăzut în anexa prezentului act normativ se prezintă

astfel: a) semnul „α” dacă întreprinderea este autorizată; b) codul ISO unde se găseşte întreprinderea; c) numărul de referinţă naţional, care cuprinde maxim opt semne alfanumerice.

Capitolul III Elaborarea, difuzarea şi utilizarea ghidurilor naţionale

10. Autoritatea sanitar-veterinară competentă elaborează, difuzează şi utilizează

ghiduri de bune practici în domeniul hranei pentru animale.

29

Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale sînt obligaţi să îndeplinească prevederile reglementate în aceste ghiduri.

11. După stabilirea conţinutului, ghidurile naţionale de bune practici se elaborează şi se distribuie ramurilor sectorului hranei pentru animale după consultarea cu autorităţile competente implicate în domeniul de reglementare.

Secţiunea 1

Recomandări referitoare la ghidurile de bune practice 12. La elaborarea ghidurilor naţionale, acestea trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de control al riscurilor în stadiul producţiei primare a furajelor. 13. Ghidurile de bune practici cuprind informaţii privind riscurile care apar în stadiul producţiei primare a furajelor şi măsurile de control al acestor riscuri, inclusive măsurile relevante, precum: a) controlul contaminării de exemplu cu micotoxine, metale grele şi substanţe radioactive; b) utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a îngrăşămintelor; c) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor fitosanitare şi a biocidelor, precum şi trasabilitatea acestora; d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar şi a aditivilor în hrana pentru animale, precum şi trasabilitatea acestora; e) prepararea, depozitarea, şi trasabilitatea materiilor prime pentru furaje; f) eliminarea corectă a animalelor moarte, a deşeurilor şi aşternuturilor de paie; g) măsurile de protecţie destinate prevenirii introducerii unor boli contagioase transmisibile la animale prin intermediul furajelor şi orice obligaţie de notificare a acestor măsuri; h) procedurile, practicile şi metodele care permit garantarea că furajele sunt produse preparate, ambalate, depozitate şi transportate în condiţii de igiena corespunzătoare, inclusiv curăţarea şi lupta eficientă împotriva organismelor dăunătoare; i) detalii privind întocmirea registrelor.

Capitolul IV Bunele practici în domeniul hranei pentru animale

Secţiunea I Păşunatul

14. Păşunatul pe anumite păşuni şi terenuri cultivate trebuie gestionat în aşa fel încît să se reducă la minimum contaminarea produselor alimentare cu agenţi fizici, biologici sau chimici periculoşi. 15. Este necesar să se păstreze o perioadă de repaus suficientă înainte de a lăsa animalele la păşunat pe culturi şi reziduri de cultură şi între păşunatul prin rotaţie, în scopul reducerii la minimum a contaminării încrucişate biologice prin gunoi de grajd şi al garantării respectării termenelor de siguranţă stabilite pentru împrăştierea unor produse chimice destinate agriculturii.

30

Secţiunea 2 Cerinţe privind echipamentele grajdurilor şi echipamentele destinate hrănirii animalelor

16. Unitatea de producţie animală trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să poată fi curăţată corespunzător. Unitatea de producţie animală şi echipamentul care serveşte la hrănirea animalelor trebuie să facă obiectul unei curăţări atente la intervale periodice pentru prevenirea acumulării riscurilor. 17. Produsele chimice pentru curăţare şi dezinfectare sînt utilizate în conformitate cu instrucţiunile şi depozitate departe de furaje şi spaţiile pentru hrănire. Unitatea din sectorul hranei pentru animale obligatoriu trebuie să stabilească un plan de luptă împotriva organismelor dăunătoare pentru prevenirea pătrunderii acestor organisme în unitate, în scopul reducerii la minimum a posibilităţii de contaminare a furajelor şi a aşternuturilor de paie sau a zonelor rezervate animalelor. 18. Clădirile şi echipamentele destinate hrănirii animalelor trebuie să fie curate, existînd sisteme de evacuare periodică a gunoiului de grajd şi a deşeurilor şi de eliminare a celorlalte surse posibile de contaminare a furajelor. Furajele şi aşternuturile din paie utilizate în unitatea de producţie animală trebuie să fie schimbate frecvent şi înainte de apariţia mucegaiurilor.

Secţiunea 3 Adaparea animalelor

19. Apa destinată adăpării trebuie să fie de un nivel calitativ corespunzător pentru animale. Atunci cînd există suspiciunea unei contaminări a animalelor şi a produselor de origine animală prin apă, se iau măsuri de evaluare a riscurilor şi de reducere la minimum a acestora. Instalaţiile de hrănire şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi instalate încît să reducă la minimum riscurile de contaminare a furajelor şi a apei. Sistemele de adăpare trebuie să fie curăţate şi întreţinute periodic, în măsura posibilului. Persoana care răspunde de hrănirea şi manipularea animalelor trebuie să aibă aptitudinile, cunoştinţele şi capacităţile necesare în acest scop.

Anexa Cerinţele generale privind activarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale

1 2 3 4 5

Numărul de identificare

Activitatea Numele sau denumirea comercială

Adresa Observaţii

1. Numele sau denumirea comercială a întreprinderilor din sectorul nutriţiei animalelor. 2.Adresa întreprinderilor din sectorul nutriţiei animalelor.

31

32