Egalitatea de sanse este un concept recent aparut in pedagogia romaneasca. Se urmareste ca fiecare elev

sa fie tratat in mod egal ca si toti ceilalti colegi de ai lui. Totusi din practica pedagogica reiese foarte

elocvent ca este uneori destul de dificil aplicat acest principiu pedagogic.Hai sa studiem putintel cam

cum ar fi pus in aplicare pe cateva  discipline:

 - la educatie fizica cum am putea sa uzam de acest principiu precum si de non discriminare atunci cand

oferim drept tema de lucru anumite exercitii fizice: alergat, tractiuni la bara fixa, flotari unor persoane

(ne)plinutze, fara sa se ia in calcul distinctia foarte clara dintre baiati si fete?

 - literatura  in general se stie ca fetele sunt mai abile la disciplinele sociale, acorda o mai mare atentie la

detaliu in vreme ce baietii se apleaca mai des catre disciplinele aplicate cu o viziune mai

ampla  (tehnologice, informatica, mecanica etc.)

Exista o discriminare ce se poate observa destul de usor in randul colegilor; unii au aptitudini inascute

de a asimila informatii, altii se straduiesc sa tina pasul cu nivelul clasei; nu trebuie sa uitam ca exista

destule aspecte individualizante pe fiecare elev in parte: anume mediul familial (sunt elevi care sunt

singuri la parinti, altii mai ai frati mai mici sau mai mari care ii pot ajuta sau nu in procesul invatarii,

altii au mai multe resurse care le aloca educatiei, altii nu au mediul propice pentru a invata etc.)Iata

cateva informatii care puse cap la cap... pot sa dea batai de cap in intentia de a instaura egalitatea de

sanse.  Nu afirm ca nu este necesar, sustin doar ca poate sa fie considerat o noua etapa in procesul

invatarii, la care educatorul va trebui sa munceasca nu mult, ci foarte mult in a duce la bun sfarsit

aceasta idee.