Rascumparati (Efeseni 1:7-12)

întrebarea cea mai importantă pt fiecare din noi este legată de IDENTITATEA noastră: CINE SUNTEM NOI?

Felul cum răspundem la această întrebare ne va determina viaţa ta şi chiar eternitatea! CUM RĂSPUNZI TU la această întrebare? Cum îţi afectează viaţa... destinul??

„Este aşa de uşor pentru creştinii care trăiesc într-o societate liberă şi prosperă să se simtă în siguranţă acolo unde sunt... presupunând harul lui Dumnezeu, în loc de a depinde de el. Este uşor să ajungi să fii aşa de satisfăcut de binecuvântările fizice încât să nu mai simţi nevoia de cele spirituale... să devenim aşa de dependenţi de resursele materiale şi să nu mai simţim nevoia de resursele spirituale. Când programele, metodele şi banii produc rezultate aşa de clare şi impresionante, există tendinţa de a confunda succesul omenesc cu binecuvântările divine.” (John MacArthur, Alone with God)

În vs.3, Apostolul Pavel ne invită să privim asupra indentităţii noastre şi să înţelegem natura lor – „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos.”

Astfel, aceste binecuvântări/bogăţii îşi au SURSA în Dumnezeu şi sunt de NATURĂ spirituală şi sunt ASIGURATE în „locurile cereşti”, fiind POSIBILE datorită lui Cristos, a ceea ce este E şi ce a făcut El prin crucea Sa, pt fiecare dintre noi.

În vs.4-6, am văzut împreună că PRIMA din BOGĂŢIILE cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat este ALEGEREA SA – în atotcunoaşterea SA, Dumnezeu ne-a ales să fim creaţi în asemănarea caracterului Său, trăind ca „sfinţi şi fără prihană”, adică dedicaţi Lui şi scopurilor Sale, fiind chiar „înfiaţi” şi repuşi în drepturi de fii, neţinând seama de răzvrătirea noastră faţă de El, iertându-ne şi restaurându-ne prin Fiul Său, dând dovadă de un har nemărginit şi nemaiîntâlnit! Continuăm azi în versetele 7-12 să observăm o altă binecuvântare/bogăţie dată de Dumnezeu ce constituie parte din noua noastră IDENTITATE pe care o avem ca şi copii ai lui Dumnezeu.

vs.7 – „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”

Cuv. „răscumpărare” („răscumpărat”) nu este un cuvânt folosit prea des în limbajul nostru cotidian, dar era cunoscut celor din Efes – era un termen legat de sclavie –

o existau 60 de milioane de sclavi în Imperiul Roman şi erau cumpăraţi şi vânduţi ca

nişte animale. o Oamenii puteau ajunge scalvi în mai multe moduri: născuţi sclavi, deveneau sclavi

fiind prizonieri de război sau ajungeau sclavi datorită unor datorii pe care nu le puteau plăti.

o Sclavii erau proprietatea stăpânului lor încât puteau face absolut tot ce doreau cu

ei: să-i vândă, să-i dea la schimb, să-i folosească la munci şi la orice activitate de care avea nevoie stăpânul...

o Sclavii puteau fi eliberaţi din sclavie într-un singur mod: dacă cineva plătea „preţul

de răscumpărare” care era fixat de stăpânul sclavului. Un ex. concludent pt noi ar fi ca noi să ajungem să datorăm statului o sumă foarte mare

pe care să nu o putem plăti – astfel, statul vine şi ne evaluează tot ce avem şi tot n-ar putea achita datoria, încât ajungem să fim puşi în închisoare. Fiind în închisoare, situaţia este şi mai dificilă pt că nu poţi face nimic de acolo pt a-ţi plăti datoria! Numai dacă cineva din afară ar interveni. Astfel cineva vine şi plăteşte datoria noastră şi suntem eliberaţi şi apoi restauraţi.

Aceasta este istoria răscumpărării fiecăruia dintre noi: noi avem o datorie înaintea lui Dumnezeu, datorită păcatului nostru în care ne-am născut!

o Romani 6 ne arată că păcatul nostru a devenit stăpânul nostru, iar noi sclavii lui!

o Rom.6:23 ne spune că „plata păcatului este moartea!” – Păcatul nostru reprezintă o

datorie care este imposibil de achitat de noi. Astfel, se pune întrebarea: Cum suntem eliberaţi şi achitaţi? ... răscumpăraţi?

Isus a intervenit şi a plătit plata păcatului nostru, pentru a asigura răscumpărarea noastră!

o Isus nu ne-a dat pur şi simplu iertarea păcatelor, ci a procurat-o pt noi, plătind pt

ea cu însuşi sângele Său!

Despre acest adevăr ne vorbeşte aici Pavel când spune: „prin sângele Lui...” Despre acest adevăr vorbeşte tot Vechiul Testament – în LEGE, unde oamenii trebuiau

să aducă jertfe pt păcatele lor – sângele animalelor trebuia vărsat pt acoperirea păcatelor oamenilor.

Toate aceste jertfe arătau spre Isus Cristos, Mielul lui Dumnezeu, care avea să plătească cu însuşi sângele Lui, pedeapsa noastră.

Evrei 9:11-12 - „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.”

Astfel, SINGURA CALE pt iertarea datoriei păcatului nostru este MOARTEA! Astfel, SINGURA CALE pt iertarea păcatelor noastre este prin VĂRSAREA de SÂNGE! ISUS şi-a VĂRSAT SÂNGELE Său pentru ca noi să putem fi IERTAŢI!

Este important să înţelegem adâncimea acestui adevăr despre JERTFA lui Isus Cristos! Privim la cruce şi credem că la cruce totul este despre demonstrarea dragostei lui

Dumnezeu faţă de noi – Ioan 3:16 ... şi este adevărat – Dumnezeu şi-a demonstrat dragostea Sa faţă de noi, dându-şi singurul Său Fiu pt salvarea noastră.... DAR...

Crucea nu a fost în primul rând o chestiune de dragoste, ci una de DREPTATE! Dumnezeu, aşa cum este DRAGOSTE, El este şi DREPTATE! Astfel, când omul a păcătuit, a păcătuit împotriva Dreptăţii lui Dumnezeu, iar JUSTIŢIA Lui trebuia respectată!

Acesta este un adevăr arătate de Ap. Pavel în Romani 11:22 unde ne spune: „Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.”

Un alt aspect al răscumpărării noastre se află în cuvintele „iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” – aceasta ne vorbeşte despre faptul că Isus a plătit iertarea tuturor păcatelor noastre – din trecut, prezent şi viitor! ... şi asta „odată pentru totdeuana”!

Evrei 10:10 – „Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.”

Romani 3:24 – "Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus."

1 Petru 1:18-19 – „18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

Un lucru important legat de iertarea pe care Dumnezeu ne-o dă prin jertfa lui Cristos este legat de felul cum iartă Dumnezeu! - Iertarea Sa este o IERTARE RESTAURATOARE!adică relaţia noastră cu El este restaurată ca şi cum nu am fi făcut niciodată nimic împotriva Lui.

Un ex.bun pt a înţelege acest aspect al iertării lui Dumnezeu faţă de noi – să presupunem că ai o maşină extraordinară (un Porche) şi o împrumuţi prietenului tău, dar din nefericire, se întâmplă că prietenul tău accidentează maşina! Bine’nţeles că ţi-o repară şi ţi-o aduce intactă, achitându-se de orice datorie faţă de tine. Totul este OK acum, nu? Chestiunea ar fi acum dacă i-ai mai da maşina ta??? Nu o să-i spui... „Hei, uite ia cheile şi vezi ce mai poţi să-i faci de data asta!” Astfel, iertarea noastră e cam... cu sechele! ... ceva de genul „Te iert, dar nu te uit!” sau „Te-am iertat, dar nu mai pot avea încredere în tine!”

NU AŞA este IERTAREA lui Dumnezeu faţă de noi! – Iertarea Sa faţă de noi, RESTAUREAZĂ relaţia noastră cu El, la punctul de a fi ca şi cum nu am fi păcătuit niciodată împotriva Lui. WOW!!!

Întrebare pt fiecare dintre noi: Noi, CUM IERTĂM celor care ne greşesc???Ilustraţie: s-a scris despre un pastor din Boston, care în fiecare saptamână primea o scrisoare plina de acuzatii de la o membra a bisericii sale. Aceasta femeie era nemultumita de toate lucrurile. Oricît de mult a încercat pastorul sa refaca relatiile rupte, acuzatiile ei deveneau tot mai acide. Ea scria folosind cuvinte jignitoare si acuzatii otravitoare împotriva pastorului, încercînd sa provoace disensiune între membrii acelei biserici. Dupa mai multi ani de zile în care scrisorile saptamînale n-au lipsit, acea femeie a hotarît sa se mute în Arizona. Dupa cîteva luni, pastorul a primit o noua scrisoare purtînd numele aceluiasi expeditor. Aceasta scrisoare avea însa un alt ton. Acea membra a bisericii marturisea fostului ei pastor ca în confruntarea cu noua situatie de viata, Dumnezeu i-a schimbat inima. Acum nu mai este stapînita de ura si resentimente si regreta tot ceea ce a facut , cerîndu-si iertare pentru toate cuvintele jignitoare pe care le-a scris.Dupa ce a citit scrisoarea, pastorul i-a trimis un raspuns scurt dar plin de semnificatie : „Iertata si uitata pentru todeauna !” Daca sunt persoane care ti-au gresit, fii gata sa ierti, pentru ca si tu ai fost iertat.

Cum este posibilă iertarea lui Dumnezeu faţă de noi??? S

Ap. Pavel ne spune mai departe că această iertare este posibilă – „după bogăţiile harului Său” „harul”- darul nemeritat al lui Dumnezeu pt om – IERTAREA pe care o avem în Isus

Cristos este „darul nemeritat” al lui Dumnezeu pt noi! Fiind un dar, înseamnă că nu ne-a costat nimic, dar asta NU înseamnă că iertarea

noastră a fost IEFTINĂ, pt că Cristos a plătit pt ea! O întrebare:

Dacă iertarea aceasta ne-a fost dăruită şi noi nu am făcut nimic pt o obţine, atunci nimic din ce aş face nu va afecta această iertare! Dacă aşa este, nu aş putea să trăiesc cum vreau eu?... să trăiesc în păcat? De ce l-aş asculta pe Dumnezeu???

Dar, CUM ar putea REACŢIA MEA faţă de IERTAREA lui DUMNEZEU să fie una ca asta???

Astfel înţelegem de ce este importantă cunoaşterea şi înţelegerea IDENTITĂŢII mele ca şi copil al lui Dumnezeu! De aceea spuneam de la începutul acestui studiu, că

„FELUL CUM RĂSPUNDEM LA ACEASTĂ ÎNTREBARE NE VA DETERMINA VIAŢA TA ŞI CHIAR ETERNITATEA!”

Înţelegerea RĂSCUMPĂRĂRII lui Dumnezeu (a iertării prin har) VA SCHIMBA viaţa noastră pe acest pământ!

Noi nu realizăm CRUCEA/iertarea lui Dumnezeu oferită prin jertfa Fiului Său şi spunem: „Săru’mâna Doamne! Acum pot face ce vreau eu!”

Noi privim la CRUCE şi DECIDEM să TRĂIM în ASCULTARE de EL, datorită DRAGOSTEI lui RĂSCUMPĂRĂTOARE!

Apoc.5:9 – „Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.”

Galateni 2:20 – „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

vs.8 – „(harul) pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere”În acest verset vedem dinamica harului lui Dumnezeu în viaţa noastră de credinţă care ne oferă „înţelepciune şi de pricepere (prudenţă)”:

„înţelepciune” – capacitatea de a înţelege informaţii cruciale (viaţă şi moarte) „prudenţă” – capacitatea de a aplica înţelepciunea cu privire la lucrurile lui Dumnezeu

„înţelepciune şi prudenţă”... Cu privire la ce? Păcatul nostru nu poate întrece Harul lui Dumnezeu faţă de noi! – „bogăţiile harului

Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi”o Aceasta reprezintă o CHEIE a trăirii bazate pe ÎNCREDEREA în IERTAREA lui

Dumnezeu – aceasta este UMBLAREA ÎN LIBERTATE ca şi copii ai lui Dumnezeuo Aceasta este calea şi puterea vieţii de POCĂINŢĂ şi ASCULTARE de Dumnezeu

Ps.32:3-5 „3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. 4 Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. 5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. 6 De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.”

Romani 5:20b – „dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult!” Astfel „înţelepciunea” şi „priceperea” în viaţa noastră de credinţă constă într-un stil de

viaţă care se conturează în jurul unei POCĂINŢE autentice şi a unei CREDINŢE care se întăreşte tot mai mult pe harul lui Dumnezeu în Cristos!

vs.9-10 - „căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.”

„să ne descopere taina voii Sale” – despre ce este vorba aici??? Cuv. „taină” – ceva care nu poate fi înţeles de mintea şi prin efortul omenesc

Isus a spus „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Luca 10:22)

Expresia „taina voii Sale” se referă aici la unul din lucrurile lui Dumnezeu la care Pavel face referinţă de multe ori în această epistolă – PLANUL lui Dumnezeu cu oamenii Săi – plan care nu era înţeles de credincioşii din zilele lui Pavel.

Ce este acest plan? De la început, de când Dumnezeu a creat totul şi păcatul a intrat în lume prin neascultatea

omului, lucrurile au început să se destrame/distrugă. Omul a fost separat de Creator (Gen.3), Cain l-a omorât pe Abel (Gen.4). Oamenii au încercat să se descurce singuri construind Turnul Babel (Gen.11), iar Dumnezeu i-a împrăştiat pe tot pământul. Dumnezeu

l-a chemat pe Avraam (Gen.12), formându-şi un popor, separându-l de restul oamenilor (Neamuri), diferenţă pe care Dumnezeu a distrus-o prin Crucea lui Cristos.

Astfel, observăm că păcatul a distrus totul, dar în Cristos, toate lucrurile au început să se restaureze şi să revină la planul original – toate acestea sunt în şi prin Cristos!

Noi suntem parte din acest PLAN ETERN al lui Dumnezeu de „a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.”

vs.11-12 – „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, 12 ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.”

Expresia de aici poate fi tradusă fie vs.4-6 „am fost făcuţi moştenitori” fie „am fost făcuţi moştenire” – ambele sunt adevărate cu privire la noi!

„moştenirea” este ceva care nu obţinem, ci primim prin moartea cuiva – este munca altcuiva, care la sfârşitul vieţii lasă în urmă urmaşilor săi.

Despre ce moştenire este vorba, când vine vorba de noi? 1 Petru 1:3-4 – „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” – avem deci o moştenire care nu poate pieri şi nu ne poate fi luată!

Ioan 10:27-30 – „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. 28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

- Viaţa veşnică alături de Isus în împărăţia Sa este moştenirea noastră!

Romani 8:16-17 – „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.”

Psalmi 16:5 – „Domnul este partea mea de moştenire...”

De subliniat aici este că această moştenire este potrivit ALEGERII SALE din veşnicii, aceasta fiind încă o încurajare de „sluji de laudă slavei Sale” şi să „nădăjduim în Hristos.” (vs.11)