Efectul Placebo-miracolul minţii

1

Placebo este un termen utilizat în cercetare pentru a desemna o substanță inactivă sau o procedură utilizată ca element de control în experimente. Cuvântul placebo reprezintă forma – la viitor – a verbului latin placeo/placere și poate fi tradus prin: voi plăcea, sau, mai liber, voi fi plăcut (agreabil). Pentru pacientii în stare gravă, cum a fost şi cazul aşa-numitului domn Wright, un american bolnav de cancer limfatic, se intamplă ca medicii să epuizeze toate tratamentele standard şi să nu obţină niciun rezultat. Tumorile lui din abdomen, torace şi gât continuau să se exindă, iar sfârşitul părea tot mai aproape. Doctorii i-au spus atunci domnului Wright despre un medicament anticancer nou şi revoluţionar: Krebiozen. După câteva luni, pacientul a părăsit spitalul sănătos. Nu peste mult timp, însă, a aflat că medicii în care îşi pusese toate speranţele îl minţiseră şi că medicamentul nu conţinea nicio substanţă care l-ar fi putut ajuta. Domnul Wright s-a stins în câteva zile.

Placebo, o ecuaţie cu multe necunoscute

Că starea de spirit a pacientului e importantă în lupta cu o boala, nu încape indoiala. Dar poate un tratament fără substanţe active să facă ceea ce nu a reuşit, de pilda, chimioterapia? Studii riguroase, desfăşurate în ultimele decenii, arată că, în unele cazuri, da. Pastilele de zahăr sau injecţiile cu

2

ser fiziologic au dat adesea rezultate în lupta cu durerile de orice fel, cu depresia, hipertensiunea arteriala, ulcerul ori boala Parkinson. Efectul placebo ridică însa şi întrebări care ţin de etică. Natura înşelatoare a tratamentului îi plasează pe doctorii care aleg această cale la limita Juramantului lui Hipocrate.Deşi terapiile pe baza de licori fără valenţe curative sunt practicate de la începuturile medicinei de vraci, vrăjitoare sau vindecători de orice fel, doctorii cu coatele tocite ani de zile pe băncile facultăţilor refuzau până nu demult să creadă că pacienţii se pot vindeca singuri, prin puterea gândului. Efectul placebo a fost reabilitat în ultimii 50 de ani, iar acum medici, biologi, psihologi şi sociologi lucrează împreună pentru a inţelege ce se petrece la nivelul creierului şi cum pot fi sporite şansele de vindecare. În faţa lor se află ceea ce pare a fi o ecuaţie cu multe necunoscute.Printre cei foarte puţini care cred că s-au apropiat într-o oarecare măsură de adevăr este profesorul japonez Masaru Emoto, renumit pentru fotografiile sale făcute picaturilor de apă. El a propus o teorie mai mult sau mai putin ştiinţifică, potrivit căreia putem influenţa lichidul vieţii prin puterea cuvintelor sau gândurilor. Iar dacă reuşim asta, de ce nu am putea să modificăm apa din propriul nostru organism, pentru a ne insănătoşi?

Ce se intamplă în creier?

Gândirea pozitivă şi încrederea în medic nu doar modifică starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul să treacă prin schimbări reale, care să ducă la insănătoşire. Atunci când se manifestă efectul placebo, în zona din creier numită nucleus accumbens, o zonă asociată cu recompensele, cu bucuria, dar şi cu dependenţa, are loc o creştere spectaculoasă a cantităţii neurotransmiţătorului dopamina. Cercetătorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au demonstrat că modul în care un pacient răspunde la o pastilă inertă folosită pe post de analgezic este legat de cât de activ devine acest nucleus accumbens atunci când persoana anticipează faptul că va avea un beneficiu. De altfel, specialiştii Universităţii din Michigan au fost primi care au reuşit să arate că gandul la un medicament este suficient pentru a face

3

organismul să elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Dar, nucleus accumbens nu e singura regiune a creierului implicată în efectul placebo. Doctorul Dragos Popa afirmă ca „Schimbări importante au fost observate şi în talamus, în cortexul cingulat anterior, cortexul prefrontal şi orbitofrontal. Fiecare dintre aceste zone are funcţia sa. De exemplu, cortexul prefrontal, centrul raţiunii, se activează chiar şi atunci când pacientul se aşteaptă doar ca durerea să îi scadă în intensitate, ca un efect al administrării unui anumit medicament. În plus, se pune în mişcare un intreg mecanism care reducere activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii”Deşi funcţiile creierului în efectul placebo nu au fost înca lamurite pe deplin, nimeni nu poate contesta strânsa legatură dintre pastila de zahăr si dopamina. Studiile care se vor realiza în viitor vor avea ca primi beneficiari bolnavii de Parkinson şi de depresie, în cazul cărora cantitatea de dopamina din anumite regiuni ale creierului este scazută. De altfel, mai multe studii făcute în Statele Unite ale Americii au arătat că 75% din eficacitatea antidepresivelor se datorează tocmai efectului placebo.

Sursa de profit pentru „vindecători”

Jumătate din medicii americani prescriu tratamente false cel puţin o dată pe lună, fie pentru a-şi linişti pacienţii ipohondri, fie pentru a le da o speranţă celor pentru care medicina tradiţională nu mai poate face nimic, arată un studiu realizat în 2008. Oricât de bine ar suna însa ideea vindecării de la sine, nu trăim într-o lume în care miracolele răsar la tot pasul. „Efectul placebo nu funcţionează la toţi pacienţii, iar neaplicarea unui tratament bine fundamentat în favoarea unuia de tip placebo poate fi periculoasă”, crede medicul Dragoş Popa. Dacă doctorii se gândesc de zece ori înainte să-i prescrie unui pacient un medicament fără valoare curativă, „vindecătorii” au ajuns să se îmbogăţească de pe seama capacităţii organismului uman de a-şi reveni singur. Peste tot în lume exista „binefacători” care pretind că işi vindecă pacienţii operându-i cu un cutit de bucătarie sau radiindu-i cu un aparat construit dintr-un videorecorder vechi şi stricat.

4

Şi, pentru că orice personaj pozitiv trebuie să aibe un opus, există şi efectul nocebo, care apare atunci când pacientul se simte mai rau dupa ce primeste o pastilă, reală sau falsă, de exemplu dacă nu are încredere în terapie. Puterea gândului funcţionează, aşadar, şi în sens invers. Un studiu făcut în anii 1990 arată că femeile care cred că sunt predispuse la boli de inimă au un risc de deces aproape de patru ori mai mare decât cele care nu le împartăşesc gândurile fataliste.

5

Bibliografie

1. www.wikipedia.ro 2. www.descopera.ro 3. www.medicalstudent.ro

6