Educația romană

Copilăria în imperiul roman:

- Speranța de viață este relativ redusă, iar mortalitatea infantilă atinge un nivel îngrijorător. Din această cauză, societatea manifestă fie un interes excesiv, fie un dezinteres total față de problemele copilului și față de ceea ce copilăria presupune.

- Termeni: infans = limba comună, puer = limbajul juridic- Infans = termen prin care se face trimitere la copiii de până la șapte

ani, iar puer ar desemna copilul după această vârstă. - Perioada copilăriei este definită negativ prin impotență sexuală și

militară. - Liberalia, 17 martie: - ritual de trecere care îi reunește pe toți copiii

care în anul respectiv împlineau 16 ani, cu componentă privată și publică.

- Sfera familială = singurul spațiu de socializare pentru copil până la momentul Liberallia. În familie, copilul se află sub autoritatea de necontestat și fără limite a tatălui.

- Sfera vieții private: Cum își acceptă tatăl copilul? – ritual la naștere.

Educația romană cunoaște trei mari perioade:- înainte de influența greacă;- perioada de interes pentru cultura greacă;- fuziunea și transmiterea de informații către celelalte popoare ale lumii occidentale

Etapa I:

importanța pe care tatăl o are nu doar în educația copilului, ci în viața familiei și în viața socială, în general;

tatăl inițiază copilul care îl urmează peste tot de la 7 ani; dacă tatăl nu poate, există două variante: preceptori (profesori pentru

cei bogați),școală (pentru cei săraci), dar care nu pot înlocui perfect familia;

sistemul seamănă foarte mult cu cel grecesc: profesorii nu sunt plătiți, dar li se fac cadouri, există o scurtă pregătire premilitară etc.;

se află în fața necesității de a învăța limba greacă pentru a comunica cu ceilalți.

Etapa a II-a:

profesorii greci vin la Roma; se deschid școli (plătite de către părinți); în secolul al II-lea, Roma adoptă învățământul grec telle quelle (chiar

și muzica și gimnastica), totul culminând, la finalizarea studiilor, cu o vizită în Grecia;

din secolul I se adaugă la textele grecești și Eneida.

Etapa a III-a:

debutează odată ce Roma se remarcă în calitate de putere care cucerește tot ce este în jur;

tot ce cuceresc și colonizează, grecii educă în spirit greco-latin; în plus față de ceea ce Grecia oferă, în Imperiul Roman, la umbra unor

mari biblioteci, se nasc mici școli de drept (roman) care sunt și birouri de consultanță juridică (Cicero este cel care insistă pentru crearea acestor școli).