Educaţie fără violenţă

 

     „Bătaia este ruptă din Rai” sau „Unde dă mama creşte”, spun părinţii care-şi altoiesc din cînd în cînd odraslele. Este corecţia fizică o bună metodă de disciplinare a copilului? Este justificată palma la funduleţ administrată atunci cînd părintele nu mai găseşte nici o soluţie pentru a calma crizele de furie ale năzdrăvanului? 

Reguli, după 3 ani http://mybebe.md/vizualizare/educatie_fara_violenta

     Între 2 şi 5 ani, copiii însuşesc noţiunea de respect. Constrîngerile şi regulile se aplică însă după vîrsta de 3 ani. Acestea sunt necesare, pentru că o educaţie fără reguli duce la o inadaptare a copilului la şcoală, în societate. Dar educaţia, regulile, interdicţiile nu se stabilesc prin ameninţări şi/sau bătaie. Acestea nu fac decît să traumatizeze copilul. Pedeapsa fizică este cea mai proastă metodă disciplinară aleasă de părinte. 

Recomandări

     Cum se realizează corect educaţia? Ca în orice relaţie, trebuie să existe o negociere între copil şi părinte. Părinţii trebuie să evite impunerea de reguli prea stricte, care nu sunt adecvate vîrstei copilului. Copiii trebuie stimulaţi pozitiv. Umorul ajută foarte mult în educaţia copilului. 

     Părinţii trebuie să glumească cu copilul chiar şi atunci cînd îi fac observaţie. De exemplu, dacă năzdrăvanul sare pe canapea, îi puteţi spune „tu eşti iepuraş? Ştii că nu ai voie să sari pe canapea”. A doua parte a observaţiei trebuie să fie însă pe un ton ferm.       Număratul este o altă metodă eficientă de stabilire a regulilor. Exemplu: „număr pînă la 5, iar cînd ajung la 5 trebuie să închizi televizorul”. Copilul este avertizat, ştie ce trebuie să facă şi în plus el va lua acest avertisment ca pe un joc, o provocare.

     Un alt truc este vorbirea în şoaptă. Copiilor le place la nebunie să li se şoptească la ureche. Aşa pot fi şoptite şi regulile, ca şi cum le-ai spune un secret. Copilul care are o criză de furie se va calma dacă părintele îi va vorbi încet, la ureche, nicidecum dacă va ţipa mai tare decît copilul.

     Acordaţi-i copilului timp de gîndire şi de reacţie atunci cînd doriţi să respecte o regulă. Spre exemplu cînd îi spuneţi „Stai pe loc, nu intra în lac”, aşteptaţi să se oprească să observe ce se află în faţa lui şi să realizeze că nu trebuie să înainteze. Nu îl smuciţi de mînă în timp ce îi spuneţi să stea pe loc.

     Felicitaţi şi încurajaţi copilul ori de cîte ori face o faptă bună sau respectă o regulă. Astfel vor dispărea comportamentele nedorite. Felicitare şi

încurajare nu înseamnă recompense materiale sau jucării. Îmbrăţişările sau simplele cuvinte „sunt mîndră de tine” fac minuni în educaţia copiilor. 

Părinţi care-şi pierd controlul

     Bătaia la fund sau pălmuirea copilului reprezintă o pierdere a controlului părintelui. Există studii care arată că, în majoritatea cazurilor, corecţiile fizice se produc atunci cînd părinţii se enervează atît de tare încît nu mai reuşesc să se controleze. Agresivitatea părintelui îşi găseşte astfel o cale de refulare. Adultul îşi altoieşte astfel copilul pe un fond de furie, care nu înţelege de ce este pedepsit şi mai mult se simte umilit, traumatizat, nedreptăţit. De aceea, în loc să îl coborîm imediat pe Moş Nicolae din pod, mai bine am respira adînc şi i-am vorbi copilului: „Uite, aici ai greşit pentru că... Hai să încercăm să facem aşa”.

     Pentru că prima nevoie a copilului este de a înţelege. De la 3 ani pînă la 14-15 ani, totul se învîrte în jurul întrebării „De ce?”: „De ce mă cerţi, de ce mă baţi, de ce nu-mi dai voie?”. Or, dacă părintele îl pocneşte, după care pleacă din cameră sau îl pedepseşte, iar copilul întreabă „de ce” şi drept răspuns mai primeşte o palmă peste faţă, evident, rămîne într-o confuzie totală şi suferinţă. De aceea trebuie să stăm de vorbă cu copilul atunci cînd greşeşte.

     Dacă părintele are o relaţie bazată pe comunicare cu copilul, corecţiile fi-zice nu există, nu-şi au rostul. Cînd mama sau tata are răbdare de a sta de vorbă, copilul nu le mai dă ocazia să îl pedepsească. Ca urmare, este important ca de la vîrste mici să deschidem calea de comunicare cu copilul. 

Copii timizi, speriaţi sau violenţi...

     Copiii, mai ales cei de vîrstă mică, sunt incapabili să respecte toate re-gulile. De aceea, este incorect şi ineficient să îi pedepsim de fiecare dată cînd fac o greşeală. A educa un copil nu înseamnă să îl dresezi.     Să nu uităm că bătaia are consecinţe asupra copiilor. Vor fi copii traumatizaţi, timizi, introvertiţi, le va fi frică întotdeauna să nu facă vreo prostie. Corecţiile fizice afectează autonomia şi dezvoltarea copilului. Orice palmă, orice tras de păr, orice învinuire pe nedrept contribuie la transformarea copilului într-un adult timorat, care va avea în permanenţă probleme cu autoritatea, cu şefii. Va dezvolta o stare de emotivitate crescută şi va sta cu teama, dobîndită în copilărie, că a greşit.

     Copiii agresaţi fizic sau verbal pot deveni la rîndul lor violenţi. Ei vor încerca să se impună în faţa celorlalţi copii prin forţă, compensînd astfel neputinţa şi frica provocate de bătăile luate de la părinţi.

     Ameninţările de genul „iau băţul din cui” sau „vine taică-tu cu cureaua” au aproape acelaşi efect ca bătaia. Folosite în exces, acestea pot fi mai traumatizante decît o palmă. Prin ameninţări, copilul este ţinut într-o permanentă stare de tensiune şi confuzie. 

AUTORITATE. Un părinte agresiv nu înseamnă un părinte autoritar. Pentru a-ţi impune autoritatea ca părinte, este necesar în primul rînd să comunici, să-i fixezi copilului nişte repere. Acestea îi vor permite să afle ce este bine şi ce este rău, cum să se comporte în societate. Autoritatea părintească înseamnă, de asemenea, să-i dovedeşti copilului că eşti capabil să-l protejezi, să-i arăţi că ai încredere în el. Numai aşa îşi va construi independenţa ca adult. 

Sfatul psihologului     Pedeapsa este necesară în educaţia copilului. Dar ea este eficientă numai în anumite condiţii. Pedeapsa trebuie să fie aplicabilă imediat, să fie de scurtă durată şi mai ales realistă. Spre exemplu: „astăzi nu te uiţi la desenele de la ora X, pentru că… „ sau „în seara asta mergi mai devreme la culcare cu 20 de minute, pentru că…” Nu ameninţaţi copilul că îi luaţi jucăria preferată (de care el este foarte ataşat), nu-l luaţi de la calculator brusc fără să ştie de ce. Trebuie să îi spuneţi „20 de minute nu te joci pentru că...”.

     Pedeapsa nu trebuie să fie pe termen lung. Îi spuneţi că a făcut o greşeală şi că orice greşeală trebuie corectată. Nu daţi copiilor explicaţii excesive. Nu repetaţi copilului regulile de nenumărate ori, pentru că pe viitor va reacţiona numai dacă i s-a cerut acest lucru, nu fiindcă îşi dă seama singur că aşa e bine să facă. Părinţii care-şi pierd uşor cumpătul pierd şi în faţa copilului lor. Unii repetă probabil modelul părinţilor, în cazul altora poate fi o răzbunare inconştientă. Acestor părinţi le sunt recomandate cursurile de parenting sau psihoterapia personală