EDITORIAL

O fotografie istorică, datată 5 sep-tembrie 1915 ne amintește că în urmă cu o sută de ani a fost sfințită la București Catedrala Armeană Sfinții Arhangheli. Printre cei i- mortalizați se află preoți, mem-bri ai Consiliului Parohial dar și enoriași care au avut șansa să fie martori la acest eveniment isto- ric pentru comunitatea armeană. Programul sfințirii și miruirii Cate-dralei s-a desfășurat pe parcursul a 3 zile, așa cum aflăm din foaia editată cu acel prilej. Au trecut 100 de ani și în luna noiembrie 2015, cu ocazia hramului, Cate- drala ne-a invitat pe toți să fim părtași la aniversarea ei. Dar Catedrala a văzut multe în acest secol scurs. A trecut prin marele Război de reîntregire a neamului, a fost martora Unirii de la 1918, a trecut prin perioada grea a celui de-al Doilea Război Mondial, a asistat la schimbarea monarhiei cu un regim dictatorial-comunist în România, la arderea unor cărți în curtea ei, la numirea unui prelat al ei ca Patriarh Catolicos al tutu-ror armenilor, la diminuarea ac-tivităților religioase, la preluarea Bibliotecii Dudian de către Stat dar și la păstarea identității arme-nilor din această mică comunitate

grație oamenilor care simțeau, cu adevărat armenește. Acest lăcaș a însemnat salvarea comunității. Parcă era o bucată din pămîntul Armenie în mijlocul Bucureștiului! Decembrie 1989. Cîtă lume nu își amintește momentul în care primele clopote care au sunat în București, vestind schimbarea de regim, au fost clopotele Cate- dralei Armene. O altă fotografie istorică ! Și iată a doua renașterea a Catedralei. Lumea a reînceput să vină la biserică iar Catedrala a redevenit mîndria noastră. Dar oare cîți dintre noi, venind dumi-nica, mai admirăm icoanele din interior, mai citim plăcile ce amin-tesc de momente importante din istoria comunității mai putem o floare la bustul lui Andranic sau o lumînare la Monumentul Geno-cidului, aflate în curte ? Dar asta e altă poveste... Și a venit momen-tul aniversar. Pe 7 noiembrie s-a organizat un excepțional concert cu participarea unui ansamblu ar-menesc din Bulgaria. Coincidență sau nu la sfințirea din 1915 cel ce a oficiat a fost Episcopul Ghevont Turian din Bulgaria. Duminică, 8 noiembrie, la Catedrală a avut loc o slujbă solemnă la care au participat reprezentanți ai culte-

lor din România reprezentați ai Catolicosului și oficialități ale statului român. S-au trimis, din toată lumea, zeci de telegrame și scrisori, pe adresa Arhiepiscopiei, în care Catedrala era felicitată. O masă festivă a fost organizată la care au participat peste 400 de in-vitați. Din păcate, la sfîrșitul slujbei nu a fost timp pentru o fotografie de grup ca în urmă cu 100 de ani. Dar această fotografie, care va rămâne peste încă o sută de ani poate fi înlocuită cu o carte. O carte care a apărut în zilele aces-tea aniversare. Se numește sim-plu Catedrala Armeană din Bu-curești, are peste 600 de pagini și e scrisă de un conațional, născut pe aceste meleaguri și legat de acest spațiu minunat unde se află lăcașul de cult. Edvard Jeamgo-cian este numele lui și prin acest gest lasă o mărturie, pînă acum neegalată de un alt istoric, de-spre acest simbol al nostru al ar-menilor din România. Mulțumim domnule Jeamgocian, Catedrala îți este recunoscătoare !

Mihai STEPAN CAZAZIAN

CATEDRALA

4

Pentru poporul armean, anul 1915, rămâne în istorie ca

un an al tragediei Genocidului. Mai mult de 1,500.000 de ar-meni au fost exterminați în Ar-menia apuseană, pe pământul lor strămoșesc, iar supraviețui-torii au apucat calea pribegiei spre cele patru zări ale lumii. Anul 2015, este un an cu sem-nificație istorică, anul comemo-rării unui secol de la genocidul armenilor. Crimă de neimagi-nat făptuită în urmă cu un veac a fost și este amintită și con-

damnată în fiecare loc din

această lume unde trăiesc acum fii ai poporului nostru. Pentru membrii comunității armene din România, 2015 rămâne în istorie ca un an marcat de impor-tanța a două evenimente semni-ficative. Comunitatea armeană din România comemorează 100 de ani de la Genocidul din 1915, dar aniversează în același timp centenarul târnosirii Cate- dralei Arhiepiscopale Sfinții Arhangheli din București, sim-bol al supraviețuirii și dăinuirii armenilor în întreagă lume. Programul evenimentelor de-

dicate aniversării centenarului Catedralei a debutat sâmbătă 7 noiembrie. Din inițiativa Eparhiei Ar-mene și a Uniunii Armenilor din România, sâmbătă, 7 noiembrie, cu binecuvântarea PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România, s-a des-fășurat un concert festiv în Sala Muzeului Național de Artă a României, cu participarea or-chestrei simfonice a societății armene de binefacere din Sofia, sub bagheta dirijorului Bedros

Reînnoirea unui legământ prin aniversarea

Centenarului târnosirii Catedralei Arhiepiscopale Sfinții Arhangheli

din București

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

E V E N I M E N TPapazian, concert susținut în cinstea Centenarului Catedralei Sfinții Arhangheli. Au fost prezenți PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătăto-rul Eparhiei din România, PS Arhiepiscop Natan Hov- hanisian, reprezentant al Sfân-tului Scaun de la Ecimiadzin, PS Episcop Abgar Hovaghi- mian, Întâistătător al Eparhiei Armene din Canada, Președin-tele Senatului României, Că-lin Popescu Tăriceanu, D.nul Victor Opaschi, Secretar de Stat al Secretariatului de Stat pentru Culte, senatorul Varujan Vosganian, președinte al UAR, Excelența Sa D.nul Hamlet Gasparian, Ambasador al Ar-meniei în România însoțit de consulul Armeniei Arsen Mi-kayelyan, D.na Sonia Avakian, președinte a societății de bine-facere armene din Sofia precum și numeroși oaspeți din diverse orașe din România și Bulgaria. Toți cei prezenți au păstrat un moment de reculegere în amin-tirea celor care și-au pierdut viață în urmă incendiului care a avut loc în clubul Colectiv din București. După acest moment de reculegere au fost intonate imnurile de stat ale României și Armeniei. Tinerii Anais Sarghisian și Hrand Jaghinyan au fost cei aleși să prezinte des-fășurarea evenimentului. Cuvântul de început a fost ros-tit de către dnul senator Varujan Vosganian, președinte al UAR, care a amintit istoria comunității armene pe pământ românesc. A urmat cuvântul D.nului Călin Popescu Tăriceanu, Președinte al Senatului României, care a marcat aportul armenilor la is-toria României din ultimul mi-leniu. În cadrul programului artistic sopranele Victoria Petrosian și

6

Armine Khachatryan din Bu-curești și Constanța au inter-pretat cântecele ,,Krunk” (com-pozitor Komitas), ,,Cilicia” (Gabriel Yeranian), ,,Aghavnin-er” (Gheghuni Citician), ,,Yer-az im yerchir haireni” (Robert Amirkhanian) și ,,Hayastan” (Armen Sambatian). Orchestra simfonică din Sofia dirijată de Bedros Papazian a interpret ,,Sogher gian”, ,,Hoi nazan”, ,,Vagharsapati par” (Komitas), ,,Susanic” (Edu-ard Mirzoian), ,,Manusacaguin aghcicneri para” (Aram Kha-ciaturian). Programul artistic a continuat cu două melodii com-puse și interpretate de Haiasot Aghasian din Bulgaria (,,Mom ma varenk” și ,,Hayastan”.) La sfârșitul programului au fost prezentate mai multe melodii compuse de Charles Aznavour. Artiștii au fost răsplătiți cu flori și aplauze. Fotografia de grup de la final păstrează frumoasă amintirea bucuriei evenimentului.

Biroul de presă

al Arhiepiscopie Bisericii Armene din România

E V E N I M E N T

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

Duminică 8 noiembrie, PS Episcop Datev Hagopian,

Întâistătător al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România a săvârșit Sfânta Liturghie solemnă pe Altarul Catedralei Arhiepiscopale Sfinții Arhan- gheli din București. Prea Sfinția Sa a oficiat Sfânta

Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Arhangheli din București - aniversarea unui veac de la înălțarea acestui lăcaș al renașterii spirituale a armenilor din România

Liturghie avându-i alături ca și coslujitori pe PC Pr. Oshakan Khachaturyan, paroh al Bi-sericii Armene din Constanța și pe PC Pr. Hraci Muradian, paroh al Bisericii Armene din Plovdiv-Bulgaria. În rândul preoților care au slujit pe sfân-tul Altar s-au aflat și PC Pr. Ez-

ras Bogdan, paroh al Parohiei București și PC Pr. Hetum Tarverdyan, paroh al Parohiei din Pitești, ajutați de Diaconul Vahe Hovakimyan dar și de Karen Bulutyan și Hrant Ja- ghinyan. PC Protoiereu Avedis Mandalian, împreună cu PC Pr. Krikor Holca și PC Pr Torkom

8

Mandalian au îndeplinit datoria de gazdă, ocupându-se cu buna primire a înalților oaspeți care au participat la aniversare. În rândul înalților oaspeți s-au aflat PS Episcop Visarion, Episcopul Tulcii și reprezen-tant al Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Monsen-iorul Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Cato-lice din România, Monseniorul Ioan Gherghel, Arhiepiscop al Eparhiei Catolice de Iași, reprezentanți ai Bisericii Gre-co-Catolice Pr. Liviu Oțoiu și Pr. Andrei Mărcuș, reprezen- tantul bisericii calvine Zolt Bela, Pr. Lucian Grigore, reprezentant al IPS Arhiepiscop Calinic al Argeșului, PC Mina Takla Mourukus din partea bis-ericii copte din București. Au fost prezenți reprezen-tanți de seamă ai Guvernului României dar și alte persona- lități politice și reprezentanți ai ambasadelor acreditate în România. Amintim în rândul oaspeților de seamă pe con-silierul prezidențial domnul

-

E V E N I M E N T

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

Sergiu Nistor, cât și pe dom-nul Daniel Ioniță, Secretar de Stat pentru afaceri strategice în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Domnul Victor Opaschi a fost prezent în calitate de Secretar de Stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte. Au mai fost prezenți reprezentanți ai Aca- demiei Române, ai Ministerului Educației și Culturii, senato-rul Varujan Vosganian, preșe-dinte al Uniunii Armenilor din România, Ambasadorul Repu-blicii Armenia în România, Ex-celența Sa Hamlet Gasparian, numeroși alți reprezentanți ai corpului diplomatic și ai di-verselor organizații culturale și religioase La finalul Sfintei Liturghii corul catedralei a intonat im-nul Hrasapar, moment în care PS Episcop Abgar Hovaghim-ian, Întâistătător al Eparhiei Canadei, a prezentat mulțimii credincioșilor ,,Hrisovul” pa-triarhal primit din partea Cato- licosului Karekin al II-lea și adresat armenilor din România cu prilejul acestei frumoase aniversări. Hrisovul a fost citit de către IPS Arhiepiscop Na-tan Hovhanisian, reprezentant al Sfântului Scaun de la Eci-miadzin. IPS Natan a înmânat apoi Hrisovul istoric PS Epis-cop Datev, alăturând darul de preț al Catolicosului Tuturor Armenilor, un minunat potir de argint. PS Episcop Datev a rostit apoi cuvântul de mulțumire către oaspeții prezenți, adăugând gânduri frumoase spre pomeni-rea ctitorilor și slujitorilor aces-tei Catedrale. PS Episcop Datev Hagopian a pomenit cu emoție numele ierarhilor vrednici de amin-tire care au slujiți pe altarul Catedralei: Arhiepiscop Husik

10

Zohrabian, Episcop Suren To-rosian, Episcop Vazken Bal-gian și mai cu seamă pe cel care și-a dăruit 50 de ani din viață păstoririi acestei eparhii, Arhiepiscop Dirayr Mardichi-an. Preasfinția Sa a rostit fru-moase cuvinte de prețuire și apreciere pentru întreaga slujire în această Catedrală a IPC Ar-himandrit Dr. Zareh Baronian, prezent la eveniment ca invitat de onoare. Programul liturgic s-a înche-iat cu slujba de parastas întru pomenirea ctitorilor și slujito-rilor, dar și a binefăcătorilor acestei Catedrale. Dintre oaspeții prezenți au luat cuvântul PS Episcop Visarion, care a prezentat mesajul Pa-triarhului Bisericii Ortodoxe Române, înmânând PS Episcop Datev în dar o icoană repre- zentandu-i pe Sfinții Arhan- gheli Mihail și Gavriil. Monsen-iorul Ioan Robu a rostit cuvinte de felicitare în numele credin-cioșilor catolici din România. Consilierul prezidențial dom-nul Sergiu Nistor a dat citire unui mesaj deosebit de emoțio-nant semnat de Președintele României Klaus Iohannis. La fel de călduroase au fost și cu-vintele reprezentantului Min-isterului Afacerilor Externe la acest eveniment. Domnul Vic-tor Opaschi, Secretar de Stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte și-a reafirmat cu sinceră căldură prețuirea față de istoria Bisericii armene pe pământ românesc dar și bucuria de a se afla încă o data în mij- locul armenilor cu acest prilej. Nu putem omite zecile de me-saje de felicitare care au sosit pe adresa Arhiepiscopiei cu ocazia sărbătoririi centenarului Catedralei din București. Au sosit mesaje din partea epar-hiilor armene din Franța, Rusia

și Noul Nakhicevan, Arțakh, Ararat, SUA, Syunik, Georgia, Australia și Nouă Zeelandă, Canada, Armavir, Kotayk, Siria, Iraq, Egipt, Marea Bri- tanie, Grecia, Uruguay, Bra-zilia, Bulgaria, Ucraina, Artik, Ghegharkunik dar și din partea armenilor catolici din Transil-vania, a organizației armene de binefacere Raffi din Los Angeles. Înalți ierarhi ai Bis-ericii Ortodoxe Române au trimis mesaje de felicitare, în rândul acestora amintindu-i pe Mitropolitul Moldovei și Bu-covinei IPS Teofan, IPS Arhi-epiascop Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, IPS Ioachim al Romanului și Bacăului. Au trimis mesaje de felicitare Ex-

celența Sa Hamlet Gaspari-an, Ambasador al Armeniei, Senatorul Varujan Vosganian, președinte al UAR, deputatul Varujan Pambuccian. După oficierea slujbei de pa- rastas a fost oficiată slujba de sfințire a madagh-ului, IPS Natan sfințind pachețele care au fost apoi împărțite celor prezenți. Oaspeții au avut apoi posi-bilitatea de a vizită expoziția organizată în centrul cultural Dudian unde au putut admira minunatele fotografii ale unei tinere și devotate prietene a ar-menilor-Andreea Tănase, după care au luat parte la un scurt cocktail în sediul Arhiepisco-piei.

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

-

E V E N I M E N T

AA

AR R

T

Agapă tradițională organizată cu ocazia sărbătorii a avut loc într-un restaurant din București cu participarea a peste 400 de persoane. PS Episcop Datev Hagopian a binecuvântat bu-catele mulțumind apoi celor prezenți pentru participare dar și Sanctității Sale Karekin al II-lea, Catolicosul și Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor, pentru grijă părintească arătată față de această Eparhie. IPS Natan Hovhanisian și-a manifestat bucuria de a se afla din nou în România cu acest prilej fericit, adresând felicitări pentru revigorarea simțită în viață comunității și pentru im-plicarea tinerilor în toate activi-tățile inițiate. PS Episcop Abgar Hovaghimi-an a marcat importanța rolului bisericii în viață comunității, oferind apoi la rândul său, în dar, un potir de argint în numele comunității armene din Canada. În numele credincioșilor ar- meni din Bulgaria a vorbit PC Pr. Hraci Muradian, adresând calde felicitări și oferind în dar o icoană cu chipul Maicii Dom-nului. Au luat apoi cuvântul Amba- sadorul Hamlet Gasparian care a adăugat felicitărilor sincere urări de spor în activitățile vi-

itoare. Președintele Uniunii Ar-menilor din România, Varujan Vosganian, și-a reafirmat sen-timentele de prețuire și respect pentru rolul bisericii în viață comunității armene. Cuvântul de încheiere a aparținut PS Episcop Da-tev Hagopian. Preasfinția Sa a mulțumit tutu-ror celor care i-au fost alături spre bună organizare a acestei aniversări, preoți și credincioși, salariați ai Arhiepiscopiei, or-ganizației de femei, consiliului parohial, dar și Uniunii Arme-nilor din România pentru spri-jinul acordat.

În semn de apreciere, PS Epis-cop Datev Hagopian, a în-mânat unui grup de 20 tineri ar-meni hrisoave de binecuvântare arhierească felicitându-i pentru osteneală dovedită.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii

Armene din România

Fotografii de Andreea Tănase

12

Cu ocazia Centenarului Catedralei Armene din

București la Editura Ararat a apărut ediția a doua a monu-mentalei lucrări despre lăcașul de cult din București volum semnat de Edvard Jeamgocian. Acest masiv volul de peste 600 de pagini este completat, față de prima ediție apărută în anul 2008, cu noi informații istorice precum și date despre momen-tele importante ce au avut loc după anul 2008.

După cum scrie în prefață chiar autorul “Volumul de față este fructul a zeci de ani de studii și se bazează pe un bogat ma-

terial bibliografic. Pornind de la lucrările elaborate de pre-decesori, adăugînd informațiile scoase la iveală de cercetările noastre, lucrarea încearcă să construiască istoria Catedra-lei Armene din București și să aducă clarificări cu privire la etapele de existență, construcție și funcționare a monumentului religios, să imortalizeze portre-tele slujitorilor altarului și ale persoanelor care au contribuit la realizarea și bunul mers al ei. Lucrarea nu a putut să evite repetarea și reluarea unor date deja cunoscute, dar credem că are meritul de a fi adunat infor-mațiile publicate în zeci de cărți

CATEDRALA ARMEANĂ DIN BUCUREȘTI

( Ediția a II-a)

și reviste și în multiple limbi în-tre coperțile unui singur volum și a-l fi prezentat cititorului de limbă română.”Din păcate, deși lansarea cărții era prevăzută în zilele aniversării catedralei – auto-rul, care locuiește la New York fiind prezent la București pent-ru aceste evenimente – prezen-tarea nu a avut loc din motive care ne scapă.

Vom reveni într-un număr vi-itor cu o amplă prezentare a acestui volum despre Catedrala Armeană din București o lucra-re unică ce nu are egal pînă în aceast moment.

A C U M 7 5 D E A N I

N o i e m b r i e 1 9 4 0

Cu toate că în întreaga lume războiul făcea ravagii, armenii din România nu păreau foarte afectaţi. Sau cel puţin aceasta este starea de spirit ce răzbate din paginile Ararat-ului. Deşi armata germană repurtase se-rioase victorii, Ararat se rezu-ma în a-l lauda pe Generalul Antonescu pe prima pagină. “În momente de grea cumpănă, Pronia cerească a hărăzit ţara cu un conducător priceput en-ergic şi drept care luând în mâi-nile sale vânjoase frânele ei o conduce la limanul mântuirii.Acest mare eveniment din is-toria României s-a întâmplat la 6 septembrie trecut şi de atunci pe zi ce trece încrederea între- gului popor românesc în con-ducătorul său şi în tânărul Rege Mihai merge tot crescând.” Straşnice vorbe.

Într-un colţ de pagină în Ara-rat o ştire ne-a atras atenţia. Este vorba despre un incident cu Generalul Torcom (un mare erou armean astazi parţial ui-tat). Trecând tumultuous prin viaţă, destinul acestui erou ar

putea constitui oricând un su-biect de roman fascinant. Poate cândva va fi repus pe pie- destalul unde merită reaşezat. “O telegramă anunţă arestarea Generalului Torcom la Londra fara a specifica pricinile. El e destul de cunoscut şi la Bu-cureşti întrucât acum mai bine de trei decenii a luat parte la manifestaţia organizată în bi- serică în ziua de Sf. Maria îm-potriva epitropiei de atunci şi a fost expulzat din ţară ca agita-tor de Prefectul Saita. Torcom trecând în Bulgaria a intrat în şcoala militară din Sofia. S-a dus special la Paris provocând la duel pe scriitorul Pierre Loti care, într-un articol făcuse un-ele aprecieri desvinovăţind pe turci în chestia armeană. Loti, neputându-se bate a însarci-nat pe cel mai mare profesor de scrimă din Paris să-l supli- nească.Torcom a fost rănit. În Războiul balcanic a fost deco-rat de Andranic pentru faptele lui de vitejie.Războiul Mondial l-a gasit cu gradul de Căpitan. Torcom văzând că Bulgaria se aliase cu Turcia a dezertat

AA

AR R

T21 - 22 / 2014

din armata bulgară trecând în Armenia unde a luptat contra turcilor ca Şef comandant al corpului de voluntari armeni şi a fost decorat şi înaintat la gradul de General. După răz-boi el s-a stabilit în Grecia de unde de curând trecuse în An-glia cu scopul de a se înrola şi a lupta alături de britanici.” Foarte interesantă saga vieţii sale, oare de ce nu se alăturase Generalului Dro, oare opiniile lor politice nu coincideau sau prima orgoliul prostesc (atât de des întâlnit la armeni) de a nu trăi în umbra altuia dealtfel la fel de capabil ? Dar chiar daca ar fi colaborat sunt destul de sigur ca s-ar fi “săpat” unul pe celalalt aşa cum deseori s-a întâmplat şi se întamplă în isto-ria noastră, a armenilor…

Un alt mare erou nu-şi găsea odihna : “Cenuşa Generalului Sebuh incinerat la New York a fost transportată într-o urnă de Marmoră la Boston spre a fi dusă de acolo în Armenia când vor permite împrejura-rile.” Astăzi în sfârşit, Sebuh veghează alături de Generalii Andranic şi Dro în Armenia. În sfârşit şi două ştiri din Co-munitatea noastră. “Dl.Suren Cavanian a donat bătrânelor din Azilul Ana Melic un sac cu făină. Abonamente primite din Panciu – Dnii. N. Burdea, C. Burdea, G.Burdea, Gr.Burdea, V.Burdea si Gr.Missir. Dom-nilor abonaţi întârziaţi, rugăm, imitaţi pe Pănceni !!” …În vreme de razboi…

Eduard ANTONIAN

14

SIMION TAVITIAN(Schiță de portret)

S-au împlinit cu câteva zile în urmă șapte ani de când

Simion Tavitian – jurnalist, scriitor, om de cultură român, de origine armeană – a ple-cat să scrie în altă dimensiune, lăsându-ne mai puțini și mai săraci. Cei de față – în majori- tate – l-am cunoscut, căci – ca figură proeminentă a peisaju-lui cultural dobrogean – era o prezență statornică și respectată în viața efervescentă a urbei.În ce mă privește, am luat cunoștință de existența sa foarte devreme, într-un mod indirect și inedit: mi-amintesc cum mama mi-a luat din mână o carte, spunându-mi: „Nu-i pen-tru vârsta ta!”(nu mergeam încă la școală): era prima sa creație, un roman de iubire, Dragoste și destin, scris în jurul vârstei de 20 de ani, un copil aproape. Cum – la distanță de ani – am urmat aceeași facultate (filolo-gia), drumurile noastre adesea s-au intersectat, iar imaginea acelei cărți a rămas asociată, li-pită, aș zice, de autorul ei, pen-tru care aveam o mare admi-rație; asta, pentru că pe atunci aveam o încredere și un respect deosebit față de cuvântul scris, și prima carte adevărată pe care am ținut-o în mână și care mi- a fost interzisă, a fost cartea lui, a lui Simion Tavitian. Voi reveni asupra acestui fapt și voi lămuri de ce l-am evocat.Tot ce a scris după acea carte S.Tavitian – considerat pe bună dreptate, în primul rând, jurna- list – este și opera unui scriitor autentic, este literatură

beletristică de cea mai bună calitate. Personal, consider că autorul a fost un realist și un romantic, în același timp, în accepțiunea cea mai largă a termenilor, cu respect adică, pentru adevăr și rigoare, dar și iremediabil îndrăgostit de fru-mos. Și dacă Geo Bogza este părintele reportajului artistic, Simion Tavitian este un demn și original continuator al acestuia. De ce? Fiindcă textul său, în speță, reportajul, are o viață efemeră, trăiește deci, cât evenimentul surprins „la cald”; prin mijloacele artistice însă, stilul abundent metaforic, spec-ulațiile filosofice, digresiunile inspirate, amănuntul anecdotic se încadrează în sfera litera-turii artistice și devine etern, ca orice operă literar-artistică. Astfel obiectivul textului, în-cadrat perfect într-o structură specifică jurnalismului, dar col-orat de implicare prin sentiment și subiectivitate, devine și el bi-valent: de informare (ca repor-taj) și de agrement și educație (ca operă literară).Am ales, spre ilustrarea acestei observații, Meridianul Phoe-nix (Jurnal de călătorie). Con-statăm că și titlul este meta-foric, probabil prin referire la Armenia, care – renăscută din propria-i cenușă – continuă să prindă viață permanent, re-dobândindu-și cu fiecare ceas, cu fiecare clipă, frumusețea și gloria de odinioară. Descrierea capitalei este sobră, aproape solemnă, dar nu lipsită de per-sonificarea până la umanizare

a orașului. Înfățișarea acestu-ia cu edificiile, monumentele, piețele sale, divulgă o cultură solidă a autorului, ca în ur-mătorul fragment: „Erevanul își răzbună vârsta reală a edi-ficiilor prin fantezie și grație. Arhitecții săi au readus în re-alitatea unui veac al vitezelor cosmice și al zgârie-norilor, coloanele și frizele sculptate ale străvechilor palate și temple de la Ecimiadzin și Ani, im-punând atenției și nu mai puțin admirației contemporanilor, stilul neoarmean. Și tot aici, la Erevan, se înalță adevărate iz-butiri ale neoclasicului adaptat la specificul artei armene, ală-turi de blocuri cu liniile zvelte, dar viguros energice ale stilu-lui mediteranean.”(S.Tavitian, Meridianul Phoenix – Jurnal de călătorie, Ed.EX PONTO, Constanța, 2005, pag.18)Capacitatea autorului de a vizualiza pentru cititor este uriașă, prin expresivitate, pu-tere de sugestie, metaforizare. Îndeosebi epitetele, unele duble și triple, au forță de sugestie. Epitetul plasticizant, dar, îndeo-sebi, cel revelator, fixează sub-til, fără efort, în memoria citi-torului, imagini pe care nu le-a văzut niciodată, dar e stimulat să ajungă a le vedea: „. ... peisa-jul mirific al mării de culoarea azurului, rătăcit parcă dintr-o călătorie neizbutită în ceruri, printre piscuri severe de stân-ci golașe sau, dimpotrivă, răs-fățate de verdele greu, metalic al codrilor... ”(Op.cit., pag.32)Mi-am permis să citez două fragmente din autorul pe care-l omagiem astăzi, întrucât se cu-vine – cred – să se audă , dacă nu vocea, cel puțin pasaje din textele gândite și concepute de acesta, căci scriitorul este, în fond, opera sa. „Singura bio-grafie pe care i-o recunosc unui

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

IN MEMORIAMscriitor este opera sa” obișnuia să spună marele George Călinescu.În ultima lucrare – masivă, grea în sens propriu și figurat, Dobrogea, tărâmul dintre ape, – dedicată părinților – autorul reconstituie istoria, cultura, culturile diferite ale Dobrogei, văzută ca „model de moza-ic etnic, model de conviețuire fără prejudecăți a minorităților naționale cu populația majori-tară.” Dobrogea este conside- rată „leagăn al creștinismului românesc și al toleranței reli-gioase.”Un vechi dicton latin spune: „Finis coronat opus” („Sfârșitul încununează opera”); și în-tr-adevăr, partea cea mai ori- ginală și dragă nouă a operei lui Simion Tavitian este cea referi-toare la armenii din România, la contribuția lor – mai mare sau mai mică – la progresul material și spiritual al patriei adoptive, cărțile care vorbesc despre strădania de a scoate la lumină personalitățile de etnie armeană, care s-au remarcat în mod deosebit în domeniul lor de activitate.În Armeni sub cupola Acade- miei Române (EX PONTO, Constanța, 2004) Simion Ta- vitian creează câteva portrete ale unor intelectuali armeni ce s-au învrednicit a deveni mem-brii celui mai înalt for al științei și culturii noastre: Academia Română. Autorul realizează cu informație riguroasă, dar și cu sentiment și căldură omeneas-că profilurile unor oameni de cultură, care au fost glorii ale acestui popor, dar și ale etniei din care se trag: Ana Aslan, Dumitru Bagdasar, Nicolae Bagdasar, Spiru Haret, Garabet Ibrăileanu, Mihail Jora, Virgil Madgearu, Gheorghe Manea, Petre Missir, Matei Socor,

Krikor Zambaccian.Pentru Simion Tavitian nu doar elita intelectualității armene din România a constituit obiectul atenției, ci toți aceia care – în-tr-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică – au adus contribuții la binele comun și, implicit, la sporirea prestigi-ului etniei noastre. Aceștia sunt evocați în Armeni dobrogeni în istoria și civilizația românilor (EX PONTO, Constanța, 2004) și în cele trei volume Arme-ni din România (EX PONTO, Constanța,2005 – 2008)Simion Tavitian, jurnalistul care avea talent și vocație au- tentică pentru literatură (vor-beam la început despre romanul pe care-l scrie la vreo 20 de ani!), a renunțat la beletristică și la eventualitatea de a-și asi-

gura o celebritate, cel puțin, postumă, ca și la tihna ultimilor ani de viață, pentru a-i promo-va pe alții, pentru a le face lor munca cunoscută public și n-a uitat pe nimeni, în afară de unul singur: pe sine însuși.Ce păcat că, deși l-am apreci-at în tipul vieții și știa aceasta, n-am făcut-o destul, nu i-am arătat suficient prețuirea pe care o merita, deși avem con-vingerea că ne-ar fi răspuns cu cuvintele lui M. Melkonian: „Իմ կենացը մի խմեք, իմ գործը շարունակեք !” adică: „Nu-nchinați în cistea mea, continuați-mi opera!”

Arșaluis Gurău(Compendiu al Cuvântului din Seara Omagială dedicată lui Si-mion Tavitian)

16

amintim pe : Dna Dr. Corina Apostoleanu, director al Bi- bliotecii Județene, Dl Costache Tudor, scriitor, director al re-vistei « Agora », Dl Ovidiu Dunăreanu, scriitor, redac-tor-șef al revistei « Ex Ponto », Dna Steliana Bajdechi, jur-nalist, realizator emisiuni cul-turale la studioul regional Con-stanța al Radio România, Dna Prof. Arșaluis Sarchizian Gu-rau, Dl Academician Prof. Dr. Garabet Kumbetlian au evocat opera, personalitatea și omul care a fost Simion Tavitian. De asemenea, Dl Mihai Stepan Ca-zazian, jurnalist, redactor-șef al publicațiilor « Ararat » și « Nor Ghiank », Vartan Arache-lian, scriitor și jurnalist, Virgil Coman, Director al Arhivelor Naționale Constanța, au ținut să transmită mesajul dumnea-lor legat de acest eveniment prin intermediul doamnei vi-cepreședinte UAR – Constanța

UAR, Sucursala Constanța l-a omagiat vineri 20 noiembrie 2015 pe distinsul om de cul- tură, scriitor, ziarist, filatelist, Simion Tavitian. În aula Bibli-otecii Județene I.N. Roman au fost prezenți mai bine de 400 de oameni care l-au cunoscut, l-au apreciat și care au crescut din punct de vedere profesional sub ocrotirea personalității sale magnetice. Totodată au ținut să participe la acest eveniment și reprezentanții comunităților et-nice din Dobrogea, din respect și deosebită considerație pen-tru cel ce a fost un exponent de excepție al comunității armene din Constanța.Părintele Paroh Oshagan Kha-chatryan a deschis seara prin-tr-o rugăciune, așa cum se cuvine pentru evocarea și a- propierea de divinitate, ca su-premă autoritate morală.Personalități de seamă ai cul-turii constănțene, dintre care

CONSTANȚA

COMEMORARE SIMION TAVITIAN

Carmen Dropol, dlui Secretar General al UAR Constanța, dl Eduard Kerpician și al d-lui dr. Liviu Merdinian.Un moment deosebit de mișcător a fost interpretarea artistica excepțională a sopra-nei Armine Khachatryan, care a cântat două melodii arme-nești pe care Simion Tavitian le iubea și pe care el însuși, le cînta la vioară.Actrita Cristina Oprean a reci-tat poezii ale caror vibrație a impresionat datorită calităților deosebite ale textelor și mai ales ale interpretării.Seara a fost încheiată de Dna Anaid Tavitian, fiica regretat-ului Simion Tavitian, printr-un discurs emoționant, din per-spectiva copilului către părin-tele său.

Luiza TERZIAN

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

COMUNITATE

Uniunea Armenilor din România - Sucursala Iași a or-ganizat în perioada 16 – 19 noiembrie 2015 o serie de ac-tivități culturale dedicate “Zilei Internaționale a Toleranței”.În 1995 UNESCO a procla-mat data de 16 noiembrie drept „Ziua Internațională a Tole-ranței”. Conceptul de toleranță este adesea dezbătut pe scena culturală mondială, deoarece toleranța este una din valorile cele mai importante ale uma- nității, este o responsabilitate ce vine în sprijinul drepturilor omului.Pe 16 noiembrie 2015, Uni-unea Armenilor din România- Sucursala Iași a desfășurat două evenimente importante ce au avut ca grup ținta copii și elevii din orașul Iași. Prima activitate culturală s-a desfășurat la Șco-ala gimnaziala „Ion Creangă” din Iași, unde a fost susținută „ Lecție de toleranţă” la clasa a V-a A- diriginte prof. Marilena Aciobăniţei. Finalul orei a fost marcat de premierea celor mai frumoase desene realizate la Concursul de pictura „Toler-anță” inițiat în această unitate de învățământ. Activitatea a fost coordonată de către doam-na Daria Tănăsucă și dom-nișoara Ștefana Agop.Ziua dedicată acestei sărbători culturale a continuat pe 16 noiembrie 2015 la sediul comu-nității armene din Iași și la Bi-

serica Armeană din Iași. Activ-itatea a avut ca grup țintă elevi de la Colegiul Național din Iași.Activitatea s-a desfășurat în parteneriat cu Centrul de Cercetare si Comunicare In-terculturală din Iași, dar și cu implicarea comunității evreilor din Iasi. Parteneriatul a avut ca obiect organizarea unui circuit intercultural al Iașului, sediul comunității armene și Biserica Armeană din Iași fiind obiec-tive principale ale circuitului cultural. În cadrul activității, a pledat pentru solidaritate și to- leranța doamna avocat Mihaela Roxana Prisăcariu, specialist în statutul juridic al minorităților naționale.De asemenea, doam-na Daria Tănăsuca a facut o in-cursiune în istoria comunității Armene din Iași, arătând par-ticipanților la activitate care este importanta păstrării și pro-movării tradițiilor comunității armene din Iași.Selectarea acestui grup țintă pentru activitățile dedicate „Zilei Toleranței” s-a făcut din rațiuni educative, deoarece po-litica culturală a comunității ar-mene din Iași are ca punct cen-tral educarea cetățenilor tineri,

acest demers făcându-se prin-tr-o informare corectă și com-plexă referitoare la conviețuirea minoritarilor cu populația ma-joritară și prin promovarea to- leranței între națiuni, ce devine metafora artei de a trăi civilizat și în armonie deplină.Finalul seriei de activități cul-turale de la Iași a fost mar-cat de participarea tineretului armean la workshop-ul „Ziua Internațională a Toleranței” și la lansarea filmului „Isto-ria minorităților” în data de 19 noiembrie 2015, la sala de conferințe „Mezanin”, de la Hotel Unirea din Iași. Activi-tatea face parte din calendarul cultural al proiectului „Isto-ria minorităților - o abordare cultural artistică a diversi-tatii”, proiect derulat de catre Primăria Iași și Universitatea „A. I Cuza” din Iași. În cadrul acestui proiect, Uniunea Arme-nilor din România – Sucursala Iași, în calitate de partener cul-tural, a desfășurat un șir amplu de activități, atât în Iași cât și în Suceava pe întreg parcursul anului 2015.

Finalul evenimentului a fost marcat de difuzarea în pre-mieră a filmului „Istoria mi-norităților”, realizat în cadrul proiectului, ce pledează pentru toleranță și multiculturalism. Au fost prezentate filmari cu toate comunitățile etnice din Iași, aceasta având ca scop pro-movarea culturii minoritarilor din România.

CORESPONDENT

M a n i f e s t ă r i culturale la Iași dedicate “Zilei Internaționale a Toleranței”

18

– Aş vrea să încep acest in-terviu amintindu-vă de o afirmație în care spuneaţi că „limba română m-a ales pe mine…”( vezi interviul acor-dat portalului lapunkt.ro ). V-aş întreba cum a ajuns Car-tea Şoaptelor să vă aleagă pe Dvs?

– Fiind traducătoare de lite-ratura română încerc să fiu la curent cu tot ce apare nou în piață de carte. Cartea șoapte-lor mi-a atras atenția pentru că avea recenzii foarte bune, dar mi-au vorbit de ea și alți tra-ducători. Recunosc că cele mai bune recomandări în privința cărților (nu numai din literatura română) sunt cele de la priete-nii mei traducători în alte limbi. Mulți alţi traducători au rămas uimiţi de această carte, așa a fost și cazul meu. Bineînțe-les, tema cărții e importantă,

dar trebuie să subliniez că este scrisă într-un mod fermecător, ceea ce contează enorm când e vorba de găsirea unei editurii și a publicului. Am aflat, dis-cutând cu mulţi oameni din dif-erite medii, că tema în Polonia este vag cunoscută. Oamenii nu au informații suficiente de-spre Genocidul Armean și nici nu-şi imaginează cât de mare a fost dimensiunea tragediei. Am considerat că această Carte a Şoaptelor trebuie să apară neapărat. Și m-am gândit că e important să găsesc editura care să o publice exact în 2015, anul centenarului Genocidului Armean. Cartea șoptelor a avut premiera pe 24 aprilie 2015. Cât despre alegerile cărților pe care le traduc aș vrea să adaug că până acum nu am tradus nicio carte care mi s-a sugerat sau mi s-a propus. Fiecare carte îmi aleg eu. Dacă se întâmplă

că accept propunerea editurii, e vorbă de carte la care mă gân-disem dinainte. Pentru mine contează să redescopăr person-al „vocea autorului”. Nu pot să traduc orice carte, nu pot să traduc o carte care nu resună în mine.

– Până acum toate cărţile traduse de dumneavoastră în polonă au avut ecoul scon-tat, adică au fost pe măsura aşteptărilor ?

În recenziile Cărții șoaptelor apărute în Polonia se subliniază calitatea scrisului. În afară de subiectul cărții, care este foarte important, și faptul că polone-zii pot descoperi multe lucruri interesante despre istoria arme-nilor şi a românilor, se observă frumusețea pasajelor poetice…ceea ce mă bucură enorm, fiind-că înseamnă că am reușit să re-dau frumusețea originalului. Pentru mine a fost o provocare să redau aceste pasaje în limba polonă. Cât despre ecourile la public, există oameni care simt nevoia să mă caute pe internet şi să-mi spună ce au trăit sau ce au simţit citind această carte. Ceea ce nu mi s-a întâmplat cu alte cărţi.

– Dvs. ca traducător credeţi că limba polonă, ca expresiv-itate, ca sentiment sau trăiri se aseamănă cumva cu limba română?

Pentru polonezi este surprin-zător şi plăcut că limba română este singura limbă romanică care are influenţe slave pu- ternice. Mie imi este mai uşor să redau din limba română în polonă aceste influenţe slave.

– Aţi tradus acum Cartea Şoaptelor, mai aveţi cumva în

Pentru mine contează să redescopăr personal „vocea autorului”… spune JOANNA KORNAS WARWAS, traducătoarea Cărţii Şoaptelor în limba polonă

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

D I A S P O R AI N T E R V I Uplan să mai traduceţi şi alte lu-crări din literatura armeană?

– Doar dacă sunt scrise în lim-ba română, nu pot să traduc di-rect din armeană. Pentru mine e foarte important să ştiu că pot reda cât mai fidel vocea auto- rului şi vocea cărţii. Eu sunt în primul rând cititor şi apoi tra-ducător.

– Ce v-a impresionat cel mai mult în romanul Cartea Şoapt-elor?

– Cel mai mult m-au emoțion-at capitolele VII şi VIII, care povestesc despre cele şapte cercuri ale morţii în drumul spre Deir-es-Zor. Dar recunosc că mi-era și foarte greu să le traduc. M-am şi documen-tat înainte să le traduc. Erau săptămâni în care eram depri-mată şi nu dormeam bine visând războiul sau scene din carte. Am retrăit aceste pasaje foarte intens și voiam foarte mult ca cititorii cărții să retrăiească aceleași emoții. Aceste imagini descrise în carte m-au marcat foarte puternic. Pe de altă parte, există și capitole fermecătoare care vorbesc despre copilăria Povesitorului, despre obiceiuri-le și tradiții armenești. Pasajele legate de mirosurile copilăriei a Povestitorului sunt preferate-le mele. Pentru mine să traduc aceasta carte a fost o plăcere și o provocare.

– Ce mai aveţi în portofoliu, în dosarul de lucru în viitorul apropiat?

Îmi aleg cărțile de tradus în mod strategic, adică pe lângă valoarea textului şi plăcerea de a traduce cartea unui scriitor preferat, încerc să completez o lacună de traduceri din lite-

ratura română, precum şi lipsă de informaţii în cea ce priveşte istoria şi cultura României. Acum de exemplu traduc o carte a istoricului Lucian Boia care urmează să apară la în-ceputul anului 2016. După aceea voi continua să traduc opera lui Mircea Cărtărescu. Tot în 2016 va apărea în Polo-nia traducerea mea din Nostal-gia. De asemenea mă atrage şi poezia română deoarecela noi se publică foarte puţină poezie română în traducere. Sigur că Varujan Vosganian rămâne pe

lista mea de priorităţi, cred că e firesc că traducătorul mai ur-mărește opera autorului pe care l-a tradus deja.

– Vă mulţumim și vă dorim succes. Aşteptăm cu nerăbdare noile dumneavoastră tradu-ceri.

Interviu realizat de Mihai Stepan Cazazian

20

Într-o vreme în care cuvântul tipărit este neglijat în favoa-

rea ecranului (PC, smart, ta-bletă) este temerar sa evocăm un scriitor de acum 180 de ani, deși iată că unele din scri-erile sale sunt prezente pe net în diverse limbi, iar unele din romanele sale se ecranizează. Raffi totuși este întemeietorul

romanului patriotic de largă respirație care a pus bazele unei literaturi moderne armene. Dru-mul deschis de Abovian, care a demonstrat că limba popu- lară poate servi ca suport pen-tru literatură (Rănile Armeniei, 1856) a fost o busolă pentru Raffi. Să nu uităm că primul roman scris de Raffi a fost în

limba clasică (grapar) dar pe care l-a transpus apoi în limba literară vorbită. Este interesant că textul lui Raffi este în în-tregime scris în limba literară, fără regionalisme, toți eroii săi – de la țăran la intelectual- se exprimă la fel. El promovează astfel unificarea limbii în dauna regionalismelor. În scurta notă ce urmează vom creiona scri-erile cele mai importante al lui Raffi.

În anul 1835, într-un sat arme-nesc din zona persană se năștea Hagop, vlăstar al familiei Melik-Hagopian, familie de fermieri și negustori înstăriți. Primele lecții de armeană Hagop a început să le ia la „școala” parohială a lui Ter Todic, amenajată într-o ma- gazie. Disciplina era aplicată cu nuiaua iar corvezile, adică muncile domestice de tot felul în folosul lui Ter Todic, erau zilnice. Peste ani această școală va fi subiectul povestirii Ter Todiki tbroță ( Școala lui Ter Todic). Apoi a urmat Liceul Imperial din Tiflis, unde face primele încercări literare. În 1856, era în clasa a VI-a de li-ceu, când, chemat de tatăl său, părăsește liceul și participă la treburile negustorești ale aces-tuia. Dar studiază ca autodidact. Călătorește prin provinciile Ar-meniei de Vest, studiind viața , tradițiile și obiceiurile. În 1872 , apare în revista Mșag, romanul Salpi. Hagop Melik-Hagopian iscălește romanul cu pseudo- nimul RAFFI. Scriitorul avea acum 37 de ani. Peste patru ani el trimite la revista „Luma” romanul Khaciakoghi Hișat-agarană [1]( scene din viața locuitorilor unui sat armenesc din Persia). În 1878 apare ro-

RAFFI-180 Întemeietorul romanului istoric modern armean din sec. XIX

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

LITERATURĂ

manul Djealaleddin care are un mare succes. Devine redac-tor al revistei Mșag în 1879. Acum apare romanul de crit-ică socială Cocoșul de Aur. În 1880 apare la aceeași revistă romanul Khentă (Nebunul) ce are un succes răsunător. E con-siderat una din capodoperele literaturii armene. Romanul este dramatizat și și reprezentat pe mai multe scene printre care și în Franța. Tot acum începe publicarea romanului Davit Beg. În 1881 face o călătorie în Karabagh, și publică Melikate-le din Karabagh (un studiu de istorie foarte documentat) iar la finele anului volumul romanu-lui Davit Beg. În 1883 începe publicarea romanului Gaidzer, o altă capodoperă a scriitoru-lui. Romanul Samvel, apare în 1886 și totodată volumul II, al romanului Gaidzer. Moare în 1888, ca urmare a unei boli în-delungate.

A fost urmărit atât de au-toritățile persane, cât și de cele țariste, care îl suspectau că încearcă să inițieze un curent de opinie în vedeea refacerii rega-tului armean. Revista „Mșag” a fost percheziționată, suspen-dată, scriitorul moare fără nici un mijloc de subzistență.

În anii 1860, influențat și de opiniile lui Mikael Nalbandi-an, Raffi promovează ideile progresiste care cereau dezvol- tarea capitalismului înpotriva stadiului înapoiat, patriarhal al economiei care era depășită de imperativele timpului. Totodată îl preocupă eliberarea poporu-lui armean ca temă principală a scrierilor sale. În deschiderea romanului Salpi, el sublinia-ză handicapul ce-l resimțeau armenii, ca urmare a faptului

că erau lipsiți de statalitate, sit-uație ce-i expunea la diferite jafuri și măceluri ale feluriților năvălitori, impiedicând dez-voltarea și promovarea culturii naționale. El acuză sistemul arhaic, feudal, care domnea în Persia. De aceea romanul Sal-pi se axează pe lupta de elibe- rare națională. Romanul este scris în tonalitate romantică, ca acțiune, conturarea puternică a personajelor, iar narațiunea este dinamică, imaginația auto-rului este fecundă și captivează cititorul.

Cocoșul de aur dezvoltă mai departe tema înlocuirii relațiilor înapoiate feudale cu sistemul capiitalist progresist. Acțiunea are loc la Erevan și satele din împrejurimi și urmărește des-tinul lui Kalo , devenit Mikael

și a fiului patronului Stepan, zugrăvind cu acest prilej mora-vurile care domnesc în soci-etatea armeană a timpului cu contradicțiile și pitorescul ce le domină. În final Mikael se va căsatori cu fiica patronului, Hripsime.În roman vedem viața mizeră a țăranului armean și lipsa de scrupule a negustorilor care nu se ridică la nivelul unui comerț modern. Asistăm, în roman, la eforturile burgheziei amene de a ieși din starea asiatică și în-sușirea metodelor avansate ale capitalismului european.

Khentă (Nebunul) [2]. Acest roman a fost cartea de căpătăi a tineretului armean de la apariția sa și a rămas așa și astăzi. A fost tradus în numeroase lim-bi, se află pe net în versiunile engleza, franceză și se poate achiziționa de pe net pâna și în norvegiană. Transpus din armeana orientală în cea occi-dentală imediat după apariția sa. A fost tradus și in limba română. Acțiunea e plasată în timpul războiului din 1877, pe frontul din Caucaz. Prilej pen-tru Raffi să creio-neze lupta pentru eliberare a Armeniei, căreia i se opun tot felul de el-emente care nu urmăreau decât propriile lor interese. O pagină de SF politic încheie romanul

în modul cel mai emoțio-

nant. Nu ar trebui să existe nici un armean care să nu citească , măcar odată acest roman.

Gaidzer ( Scântei). După Khentă, Raffi scrie un nou ro-man în atmosfera dezamăgirilor legate de rezultatele războiului din 1877-78 și deziluzia ine-ficienței diplomației europene. Problema eliberării Armeniei de Vest scriitorul o vede legată de propriile forțe ale poporului armean și de lupta acestora îm-potriva jugului otoman. Locul acțiunii este Almast și apoi Ar-menia de Vest. Eroii romanului, Avo, Garo, Aslan și Farhat sunt în centrul acțiunii, care străbat toate straturile societății. Auto-rul conferă personalităților pu- ternice rolul de deschizători de drumuri ce vor aduce elibera- rea poporului. În contrast sunt prezentați în tonalitate negativă ignoranța, decalajul socio-cul-tural și exploatarea populației rurale în special. Romanul se remarcă prin scene conflictuale acute. Idealul lui Raffi este un capitalism progresist care să măture economia arhaică ine-ficientă și mizeră. Recursurile la trecutul istoric sunt un spri-jin pentru Raffi pentru resusci-tarea sentimentelor identitare. Era și o reacție a scriitorului la prigonirea școlilor și literaturii armene din partea autorităților țariste (1880). De aceea…

Davit Beg [3] este scris, tocmai acum și nu întâmplător, deși acțiunea sa ne duce în secolul al 18-lea. Faptele pe care se spri-jină acțiunea romanului sunt reflectarea divizării Armeniei între Persia și Turcia și revolta latentă sau manifestă a popu-lației împilate. Încercarea lui Petru cel Mare de a ajuta lupta reunita a armenilor și georgie-nilor contra Persiei și Turciei (1722) nu se concretizează, iar în aceste condiții regele Vahtang se retrage în Georgia. Davit Beg , rămas singur luptă pentru eliberarea Karabahului. Din roman nu lipsesc scenele de eroism și acțiuni conflictuale puternice de largă respirație epică. Pe lânga Davit Beg apar ca eroi pozitivi Șahumian, Bat-man-Găligi, Nerses etc .

Samvel [4] este unul dintre cele mai bune romane istorice ale literaturii armene. Acțiunea are loc în secolul 4. Suntem în momentul când di-nastia Arsacidă este în criză. Merujan Artsruni și Vahan Mamigonian trec de partea Per-siei. Ceilalți naharari (prinți) țin partea Bizanțului. Tirania persană este întruchipată de șahul Șapur. Samvel, fiul lui Vahan Mamigonian, nu acceptă nici una din aceste orientări. Mușegh Mamigonian, Samvel, Sahag Partev și Mesrop Maștoț sunt adepții luptei pentru inde-pendență. Samvel va ucide pe mama sa , renegată, și pe tatăl său, trădător. Poporul armean este prezentat capabil de o viață independentă fiind deținător al unei culturi creatoare și a unei politici inovatoare.

Poeziile patriotice scrise de RAFFI au determinat ca ele să fie mereu prezente în man-ualele școlare. Cu acest gând generos ele au fost traduse de

22

LITERATURĂD-na Ulnia Blănaru-Maganian și tipărite într-o ediție bilingvă la editura ARARAT ( 1999).

Nici un european chiar cu stu-dii medii, nu-și ignoră literatura națională, o citește și apoi mai târziu, o recitește. Nu veți întâl-ni nici un francez care sa spună „ nu am citit nimic de Hugo” (de ex.). Sau un german care să spună „Schiller?, ach nein…” Sau un rus răspunzând „ Tol-stoi? , da’ cine mai are timp?”. Noi armenii facem excepție. Am descoperit că poți fi mândru …fără să ști de ce . Dar Raffi, iată, este cu romanele sale din-tre cele mai importante, prezent în limba română. Cititori să fie! S-ar putea ca în curând „Ne-bunul” să poată fi citit pe net. Adică tabletă, telefon etc. Ar mai fi deci o speranță.

Toate cele trei romane ale lui Raffi au fost traduse de Meline Poladian-Ghenea după origina-lele din limba armeană.

ARPIAR SAHAGHIAN

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

[1] Ecranizat în 2010 (https://www.google.ro/webh-p?sourceid=chrome-istant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=khachagohi%20hishatakaran )

[2] Tradus în limba română de Meline Poladian-Ghenea. Editura ARARAT, 2004

[3] Tradus în limba română de Meline Poladian-Ghenea. Editura MINERVA, 1976

[4] Tradus în limba română de Meline Poladian-Ghenea. Editura RAO, 1999

Meline Poladian-Ghenea

24

G. S. Graber (1928-2000) a fost istoric și scriitor american a cărui bibliografie include titlurile The history of the SS, The life and times of Reinhard Heydrich, Stauffen-berg. Pe lângă aceste scrieri care arată un interes pentru

istoria Germaniei naziste, el a studiat, de asemenea, Geno-cidul armean și a conceput o lu-crare puțin cunoscută, dar care prin scrupulozitatea și perti-nența ei merită o atenție sporită și un loc meritat printre studiile consacrate acestui subiect:

Caravans to oblivion. The Ar-menian Genocide 1915 (John Wiley & Sons, Inc., New York, 1996).

Volumul se deschide cu un Cuvânt înainte referitor la problematica genocidului, scris de Roger W. Smith, profesor la Colegiul guvernamental Wi-lliam and Mary, care evidenți-ază deportarea ca trăsătură dis-tinctivă a Genocidului armean față de exemplele similare de după 1945, încheind cu ob-servația că numai recunoașterea oficială a realității istorice ar putea aduce o vindecare a aces-tei răni încă deschise.

Introducerea pro-priu-zisă îi aparține autorului, care își însoțește afirmațiile cu o hartă a zonei geografice in-cluzând Turcia, Armenia și ce-lelalte state limitrofe, reprodusă din Survivors: An oral history of the Armenian Genocide de Donald E. Miller și Lor-na Touryan Miller (1993). În această prefață, G. S. Graber își expune metoda proprie de a-l introduce pe cititor în realitatea Imperiului Otoman prin ochii și rațiunea unui ofițer german prezent acolo în acel timp și curând după venire edificat asu-pra politicii Junilor Turci și ori-pilat de acțiunea acestora: ge- neralul de cavalerie Otto Liman von Sanders. Punând în discuție negaționismul turc, pe care îl blamează, autorul ne asigură că s-a străduit să nu fie părtinitor, dar studiind materialele a ajuns la concluzia că cele petrecute în 1915-1918 au fost un genocid care poate fi dovedit pe baza documentelor, iar acele fapte îi justificau pe armenii victimi- zați să se alăture rușilor, ceea ce însă nu diminuează cauza susținută de armeni, fiindcă

N O T E D E L E C T O R G. S. Graber : Caravane spre uitare

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

R E C E N Z I Easta nu includea femeile, bătrâ-nii, copiii, infirmii. Apelând la cunoștințele prilejuite de un alt personaj de-al său, el face o paralelă pe de o parte între „Noaptea de cristal“ din 1938, când atacarea evreilor din Ger-mania fusese coordonată de Heydrich prin teleimprimato-rul de la Gestapo în Berlin și nu avusese nimic de-a face cu vreo expresie spontană a furiei populației locale, cum susținea propaganda nazistă, și pe de altă parte dirijarea operațiilor criminale antiarmenești de că-tre Talaat prin teleimprimatorul ministerului său de interne din Constantinopol.

Urmează corpul anali- tic al cărții, divizat în capitole, începând, cum se promisese în introducere, cu sosirea lui von Sanders la Constantinopol, în decembrie 1913, răspunzând invitației cabinetului militar german de a conduce o misi-une de reorganizare și de mo- dernizare a armatei otomane. Al doilea capitol face o incur-siune în istoria otomană din epocă și în situația comunității armene în cadrul imperiului, căreia i se subliniază caracterul de excepție ca minoritate, fiind-că era singurul grup etnic fără vreo susținere externă. Pe de altă parte, însă, tinerii armeni educați deveneau conștienți de libertățile existente în alte părți ale lumii și aveau o abordare radicală a politicii, spre deose-bire de Biserica Armeană, care, ca purtătoare de cuvânt oficială a comunității, rămăsese canto-nată în pasivism și în oportu- nism.

Capitolele următoare sunt rezervate explicitării as-censiunii și obiectivelor Junilor Turci, până la înfrângerea de-

zastruoasă a armatei otomane conduse cu încăpățânare de Enver în Caucaz, în decem-brie 1914, în ciuda previziunii și avertismentului dat de von Sanders. Bine documentat și informat, autorul dă fiecăruia ce i se cuvine și este rândul britanicilor și francezilor să fie chemați la bara acuzării pentru politica lor indiferentă față de soarta armenilor. În acest fel, Chestiunea Armeană este pusă într-un context larg, implicând factori politici, economici, cul-turali, de unde ies la lumină manevrele puterilor străine pentru a beneficia de pe urma căderii Imperiului Otoman prin sacrificarea națiunii armene. Lucrarea lui G. S. Gra-ber, deși evoluează sistematic reconstituind pe rând derularea faptelor, nu este o desfășurare cronologică de evenimente și nici o expunere istorică a aces-tora, ci o analiză bine docu- mentată la sursele existente a întregii conjuncturi, pentru a se realiza o punere în pagină a Genocidului armean în funcție de cauzalități și de culpabilități. Cu toate acestea, lectorul nea- vizat își poate face o imagine corectă și consistentă asupra ororilor soldate cu decimarea și exterminarea unei întregi națiuni pe teritoriul său istoric. Nu lipsesc mărturiile obiective din epocă, citarea unor dosare de arhivă, consemnarea unor episoade legate de atrocitățile comise în cursul Genocidului.

Capitolul final, Ge- nocidul și secolul XX, pune în discuție persistența și perma-nența săvârșirii de genociduri

în vremurile noastre, demarând direct: „Cauza dominantă a morții violente în secolul XX a fost genocidul“. Masacrarea armenilor în condițiile eșecu-lui diplomației străine a servit drept model, susține autorul, pentru toate celelalte geno-ciduri ulterioare din secolul XX, care, până la momentul apariției scrierii lui, însumau 119 milioane de victime, cu 84 de milioane mai multe decât cele rezultate din războaiele mondiale, din revoluții și din războaiele civile la un loc. Pro-punând din nou o paralelă între genocidurile comise de Junii Turci și de naziști, G. S. Graber punctează câteva similarități în conceperea și intenționalitatea acestora: universalitatea, con-textul economic, organizarea, ideologia, efectul. Și conchide în finalul cărții sale: dacă pri-vim cu un secol și jumătate în urmă, când sultanul îi numea pe armeni „cel mai loial millet al meu“, și facem o comparație cu comunitatea armeană de azi, putem constata schimbarea ra- dicală produsă, în care oroarea și barbaria numită genocid a ju-cat un rol fundamental.

Volumului îi sunt anexate un corp de note ex-plicative, un glosar de terme-ni utilizați în text (majoritatea turcești), recomandări biblio-grafice pe aceeași temă și un in-dex de nume, de toponime și de alte denumiri. În totul, o scriere de referință pentru studiul Ge- nocidului armean

Sergiu SELIAN

26

Stau uneori –rar, pentru că nu am timpul necesar – să mă

gîndesc dacă armenii sunt inte-resați de propria lor istorie. De propria lor tragedie din 1915.Nu sunt sigur de nimic, oricîte răspunsuri aș putea aproxima. Nu sunt sigur că un răspuns categoric, de genul DA sau NU ar fi corect. Nu sunt sigur dacă această interogație, nelămurire, neliniște, de ce nu, ar putea fi valabilă și la alte popoare. Cu nuanțele și detaliile de rigoare. Că este vorba de eschimoși sau de dispăruții în neantul isto-riei lumii, cartaginezi, etrusci sau hitiți. Vagi supoziții mă traversează și nelămurite te-meri îmi dau tîrcoale dacă nu e cumva mai bine să fii imun la toate cele și să te bucuri plenar, doar de clipa repede trecătoare.

Că ești diplomat de cari-

eră sau deputat, prelat cu frica lui Dumnezeu sau jurnalist pen-sionar, tînăr olimpic ce așteaptă să plece cu o bursă la Stanford, de ce nu. Avem doar o viață, nu două. Și atunci?Atunci nimic. Depășind aceste divagații autumnale să trecem rapid la subiect.Anul 2015, care consemnează cu tristețe, amărăciune, dar și neresemnare și revoltă 100 de ani de la carnagiul Genocidului Armean din 1915, nu s-a înche-iat. Anul 2015, consemnează, dramatic, perpetuarea unor crime împotriva umanității, oricum am vrea să sucim lu-crurile din punct de vedere al drepturilor omului, libertății de opinie și dreptului fiecărui individ de a se exprima liber. În ianuarie 2015 La Paris sunt

asasinați cu sînge rece jurnal-iștii francezi de la Charlie Heb-do, cetățeni care-și exercitau dreptul la liberă exprimare. În ianuarie 2015 se punea din nou pe tapet cazul lui Dogu Pe-rincek, cetățean elvețian, care calificase genocidul armean

drept mensonge international. Nu reluăm toate detaliile pro-cesului întins pe mai mulți ani, ci menționăm, în contextul în care crimele comise în 1915 nu sunt recunoscute ca genocid de statul turc și sunt negate sub fla- mura libertății de expresie,și, iată, înroșite din nou de sângele nevinovat al victimelor aten-tatelor de la Paris din aceste săptămîni. Trecutul și prezentul se intersectează de fiecare dată. În numele libertății de expresie Marea Cameră a CEDH ( Cur-tea Europeană a Drepturilor Omului) consideră că alegațiile negaționistului elvețian Dogu Perincek - vot 10 la 7 – nu sunt susceptibile de o condamnare penală. Un energic editorial, un excelent reportaj și două intervi-uri cu avocații Vincent Berger și Philippe Schmidt realizate

Genocid 1915 - Atentate criminale 2015

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

DOSAR 1915la Strassbourg de Ara Torani-an (vezi Nouvelles d’Armenie Magazine, nr.223, noiembrie 2015) dau măsura exactă a percepției despre negarea geno-cidului armean. Ara Toranian, alături de Harut Sassounian sunt dintre cei mai atenți ana-liști și comentatori politici ai chestiunilor ce privesc Geno-cidul Armean și implicațiile lui pe suta de ani ce a trecut. Revenind la negarea genocidu-lui, să spunem că subiectul este încă deficitar sub raport juridic – în Franța, de exemplu, care oricum este în linia întîi a ges-turilor de solidaritate cu cauza armeană și mereu atinsă de in-teresele politice și geostrate-gice ale marilor puteri – SUA, Anglia - puterilor regionale (Is-rael, Iran, Turcia). Spuneam că se conjugă trecutul cu prezentul de ultimă oră. Situația migrării către Europa a sute de mii de cetățeni din Siria și Irak – dar și din nordul Africii –în aceste ultime luni a dat peste cap tot ce ține de echilibrul European. Și așa fragil. Turcia a primit un mesaj de solidaritate și un aju-tor concret,nesperat chair și cu cîteva zile în urmă, de ultimă oră din partea Uniunii Euro-pene. Trei miliarde de euro a primit Turcia ca să soluțione-ze problema refugiaților din Siria, în timp ce cetățenii turci au primit dreptul de a circula în țările UE fără vize. Bucuria Primului Ministru turc, Ahmed Davutoglu era greu de stăpînit. Un mare succes pentru Turcia, într-un moment în care Rusia impune sancțiuni economice. Pe de altă parte, disponibili-tatea inițială a Germaniei de a primi în jur de un milion de refugiați se lovește astăzi deja de refuzul unor țări europene de a primi azilanți și de adversita-tea altora în a ajuta transferul

și tranzitul refugiaților. Pe cu-loarul Siria-Turcia-Grecia-Ser-bia-Ungaria-Austria spre mult rîvnita Germanie sau peste Mediterana, în țări UE ca Ita-lia și Grecia. Care cu greu mai fac față situației. Atentatele de la Paris au pus pe jar nu doar Franța, ci întreaga comunitate occidentală. NATO și UE sunt acum în alertă, implicînd con-tribuția Rusiei și Iranului pen-tru lichidarea Statului Islamic și rezolvarea conflictului răz-boiului civil din Siria și Nor-dul Irakului. Bombardamentele aviație rusești și franceze, fără o intervenție militară terestră nu pot aduce rapid rezultate scontate. Doborîrea unui avion rus de către Turcia adaugă o nouă complicație deja compli-catului dosar al luptei antiteroriste. Pe acest fundal cui să-i mai pese de crimele din 1915 și de documente și noi mărturii care ajung la noi sub diverse forme.Și din diferite colțuri ale lumii. Din Statele Unite ne parvine un masiv volum de documente – 250 la număr – din arhivele Ministerului German de Ex-

terne. Este vorba de volumul The Armenian Genocide. Evi-dence from the German Foreign Office Archives, 1915-1916, ed-itat de Wolfgang Gust la Edi-tura Berghahn, New York-Ox-ford, 2014. O ediție americană a lucrării distinsului cercetător german Wolfgang Gust, a cărui primă ediție a apărut în 2005 la Zu Klampen Verlag sub tit-lul “Volkermord an den Ar-meniern 1915/16: Dokumente aus dem politischen Archiv des deutschen Auswartigen Amts”. Ediția de față beneficiază de o nouă și utilă prefață a autorului, din 2013 și de un avizat studiu- Cuvînt Înainte, puțin spus, în fond o concisă punere în su-biect, dar și o analiză riguroasă a implicării Germaniei Impe-riale în miezul acestei tragedii prin prezentarea unor inedite documente din arhiva Minister-ului de externe german. Studiul aparține reputatului expert în genocidul armean, Vahakn N. Dadrian. E ca și cum am pome-ni numele lui Pele, pentru iubi-torii de fotbal din toate timpu-rile. Facem această raportare,

28

poate o glumă forțată, pentru că ar fi bine să nu ne pierdem luciditatea – umorul e întot-deauna un sfetnic bun chiar și în momentele cele mai grele ale istoriei, generale sau personale – și sîngele rece cînd intrăm în miezul documentelor. Ele sunt prezentate de Wolfgang Gust pe teme, dar urmărind și o anume cronologie a lor. Sunt rapoarte diplomatice ale diverșilor (conștiincioși) funcționari germani împrăștiați pe teritoriul Imperiului Otoman, consuli sau însuși Ambasadorul Wangen-heim către centrala ministerului de la Berlin. Primul document este un raport al lui Wangen-heim către cancelarul Imperi-al Bethmann Hollweg, din 24 februarie 1913. Urmat de un document emis la Berlin, din 22 april 1913, de secretarul de stat al Ministerului de Externe german, Jagow. Care scrie către ambasador cam ce linie trebuie să urmeze politica germană în Imperiul Otoman. Se pare că la acea dată diplomații aveau mai mult timp și stare pentru a așterne pe hîrtie intențiile și dispozițiile lor. Și tot așa, docu-mente semnate de consulul din Alep, Rossler, un nume deja cunoscut de cercetătorii geno-cidului, apare și numele lui dr.Lepsius, viceconsulul de la A- lexandretta, Hoffman, consulul de la Adana, Buge – în al cărui raport este inclus un alt raport

al lui S.Agabalian, cu

solicitările comunității armene aflate deja în pericol – suntem deja în 12 martie 1915, mereu Wangenheim, ambasadorul ger-man, ostil armenilor, căci dacă ar fi avut o atitudine mai bine-voitoare, cum a procedat amba-sadorul american Morgenthau, numărul victimelor masacrelor ar fi fost considerabil mai re-dus, dar interesele strategice ale Germaniei Imperiale nu se loveau de cele umanitare ale lui Lepsius, la război ca la război!. TOATE documentele merită a fi citite și prelucrate cu gri-jă, căci pe lîngă informațiile politico-militare devoalează și teribile istorii/povești cu și despre armenii deportați sau uciși cu nemiluita. Cu o bruta- litate fără seamăn,cum deseori consemnează,înspăimăntați de dimensiunea grozăviilor la care sunt martori, diplomații germa-ni. Directorul orfelinatului din Mamuret-ul Aziz, Johanes Eh-mann scrie despre situația dis-perată a copiilor orfani anexînd un raport al unei surori daneze, Helene Stockmann. (Mărturiile ei au apărut în acești ultimi ani). Administratorul din Erzerum, Scheubner-Richter, scrie la rece că armenii așteaptă de la Reichul German and expects assistance from him. Nu a venit decît cu titlu privat, individual, ca în cazul lui Dr. Lepsius sau al unor organizații caritabile, puse sub oblăduirea bisericilor. Protestante sau catolice, unde

însuși Papa Benedict XV a in-trat în corespondență cu Sulta-nul Mehmet V pentru a încerca să salveze viețile creștinilor din Imperiul Otoman. O bună pre- zentare al acestui detaliu puțin cunoscut și recent scos din Arhivele Vaticanului de către cercetătorului german Michael Hesemann (Volkermord an den Armenien, Herbig, 2015) ce scotocește prin arhivele secrete pînă mai ieri, a făcut-o Alexan- dru Al.Șahighian în numărul din Aprilie 2015 din revista Observator Cultural în DO-SAR-ul 1915 consacrat acestui subiect. Cartea se află în faza de a fi tradusă în românește și dacă nu apar obstacole neaștep-tate – mereu apar... - sperăm să fie în librării la începutul anului viitor. Din toate colțurile Impe-riului vin rapoarte către amba- sadorul Wangenheim. Care este foarte bine informat de tot ce se întîmplă, nu doar cu situația politico-militară, dar, mai ales cu tragedia care este în curs de desfășurare.As the only representative of a Cristian Power, the Armenian population sees its natural pro-tector in me. Situation difficult and embarrassing, scrie în 2 iulie 1915 solicitînd înțelegere de la Sublima Poartă. Care nu va veni. Cuțit os, cu o formulă consacrată de I.L.Caragiale, extrem de sugestivă pentru ce se întîmplă cu armenii lăsați de izbeliște de autoritățile centrale și aflate la cheremul celor lo-cale. Abuzurile de tot felul nu lipsesc. Nimic nu este de ne- glijat în lectura atentă a aces-tor documente. În 1916 apar și rapoarte ale unor consuli amer-icani, cum ar fi Jackson, consu-lul din Alep, Oscar Heizer de la Trebizonda sau Leslie A. Davis din Harput, a cărui depoziție e cunoscută de ani buni (Sunt

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

DOSAR 1915mărturii zguduitoare, aceste documente diplomatice, care deja au fost publicate și în SUA de către Departamentul de Stat american). Am amintit doar de cîteva documente cu totul sunt, repetăm, 250. Și acelea într-o selecție a lui Wolfgang Gust. Să mai amintim și faptul că s-a găsit cu greu un editor pentru aceste mărturii? Ultimul docu-ment editat în această colecție este din 1921, emis de Secre-tarul de Stat din Ministerul de Externe German (Haniel) către Defence Attorney in criminal proceedings against Tehlirian, Gordon. Am rezumat excesiv conținutul acestui volum care aduce, dacă mai era cazul – se dovedește mereu că este – măr-turii copleșitoare despre dimen-siunea tragediei din 1915 și implicarea directă, cu responsa-bilități încă neasumate de statul german, al oficialităților Impe-riale. De la Ambasadorul Wan-genheim pînă la conducerea Imperială de la Berlin.O altă mărturie, de această dată vine în limba română, este volumul semnat de doi jurna- liști francezi, Laure Marchand și Guilleme Perrier, ”Turcia și fantoma armeană. Pe urmele genocidului “(Editura Corint, 2015, traducere din limba franceză de Nicolae Drăgușin, prefață de Sorin Antohi – în fond un eseu-meditație despre memoria culturală a omenirii și cazul special armean - și cu-vîntul înainte al prestigiosului și tenacelui cercetător care este Taner Akcam). Ne face plăcere că acest extrem de consistent reportaj ajunge la îndemîna ci- titorilor români. Nu foarte bine informați despre Genocidul Armean, și oricum nu foarte in-teresați de un subiect care pune în discuție opțiunea pentru un concediu liniștit la Bodrun sau

Marmaris și lectura unor drame ale trecutului, care pot da dureri de cap inutile. Pe bună drep-tate. Păcat că în 2015 editurile românești – de Ararat nu mai pomenim – nu s-au dat în vînt să publice mai multe volume pe acest subiect, dar cei interesați pot găsi un enorm material doc-umentar pe internet. O prezen-tare mai pe larg a volumului o vom face în numărul din ARARAT ce închide anul

comemorativ 2015. Vom ur-mări în continuare cu atenție cele ce se întîmplă în Orien-tul Mijlociu, cu și fără armeni – ar fi bine dacă statul român ar prelua măcar cîteva sute de refugiați armeni din Siria – și vom încerca să prezentăm și pe viitor lucrări de anvergura celei editate de Wolfgang Gust. Re-marcabile.

30

Peter Mansfield(1928-1996) a fost un jurnalist britanic, cu stu-dii la Winchester și Cambridge, s-a specializat în chestiuni ara-be, a lucrat pentru Foreign O- ffice ,iar ulterior, stabilindu-se la Beirut, pentru pentru diferite publicații importante, precum “The Economist”, “The Guard-ian” sau “Financial Times”.După 1967 a lucrat la Londra și a ținut mai multe cursuri de-spre viața politică din Orienul Mijlociu în SUA. Autor al mai multor lucrări despre Orientul Mijlociu. Nicolas Pelham a studiat ara-

Războiul a început dezastruos pentru turci, deoarece, contrar sfatului germanilor, Enver Paşa, care era atât comandant suprem, cât şi ministru de război, şi-a aruncat trupele împotriva Rusiei în Caucaz, sperând să aprindă printre musulmanii din Asia Centrală o revoltă care să-1 ajute să-şi îndeplinească visurile panturcice. Ruşii şi-au revenit după atacul iniţial, iar soldaţii turci au sufer-it din cauza gerului crâncen. Mai mult, în estul Anatoliei, turcii erau ameninţaţi de insurecţia supuşilor armeni care, cuprinşi de furie, au perturbat sistemele de comunicaţii şi au format grupuri de voluntari pentru a-i ajuta pe ruşi. Alţii s-au alăturat forţelor ruso-armene. Turcii s-au răzbunat groaznic, ordonând deportarea întregii populaţii armene din estul Anatoliei în nordul Siriei. Sute de mii de armeni au fost ucişi şi mulţi alţii au murit din cauza foamei, a condiţiilor vitrege şi a bolilor. Au pierit undeva între două sute cincizeci de mii şi un milion şi jumătate de persoane. Naţionaliştii armeni caută şi în ziua de astăzi să se răzbune pe reprezentanţii statului turc.

Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociu,

revizuită și actua- lizată de Nicolas Pelham, Human-itas, 2015, tradu-cere din limba en- gleză de Cornelia Dumitru, postfață de Valentin Nau-mescu ( expert în relații internațio- nale, fost secretar de Stat în MAE)

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

DOSAR 1915

DOSAR 1915 îngrijit de

Bedros HORASANGIAN

ba la Damasc și s-a speciali-zat în drept Islamic.La Cairo a publicat “Middle East Times”. Din 2005 este senior analyst în cadrul organizației Interna-tional Crisis Group cu sediul la Ierusalim.El a adăugat trei noi capitole ( 13, 14, 15) la lucrarea lui Pelham ( din 1991) aducînd la zi evenimențialul din lumea contemporană a Orientului MijlociuDe ce am adus aceste precizări legate de experiența și exper-tiza într-un domeniu precum Istoria Orientului Mijlociu a celor doi autori englezi? Pen-tru a demonstra că nu igno-ranța, neștiința sau lipsa de informație impune autorului Peter Mansfield să facă niște afirmații nu doar hazardate ci și neadevărate. Cităm întregul pasaj de la pagina 165 a ediției în limba română, din capitolul “Bolnavul moare:1918” (vezi citatul în pagina anterioară). Se vehiculează formulări am-bigue și, cel mai rău, inexacte, care deformează realitatea is-torică.”Turcii erau amenințați de insurecția supușilor arme-ni” – nu a existat o astfel de insurecție, iar rezistența opusă de armeni la Van a avut un car-acter de autoapărare...- „arme-nii au perturbat sistemele de comunicații” ( ???!!!, care sis-teme, unde, cînd, nici vorbă să existe activități de guerilă sau război de partizani) „au format grupuri de voluntari pentru a-i ajuta pe ruși.” Da, s-a format o legiune armeană și au fost cîte-va batalioane armenești care au luptat alături de trupele regulate rusești, asta e altă căciulă. „Tur-cii s-au răzbunat groaznic”, zice Pelham, dar nu pomenește nimic de ordinele venite de la conducerea centrală a Junilor Turci. „Au pierit”, zice neutru Pelham,” între două sute cin-

zeci de mii și un milion și jumătate de persoane”, a aprox-imație de cifre absolut scan-daloasă. Preia teza de bază a negaționismului turcesc, „mulți armeni au murit de/din cauza foamei, a condițiilor vitrege – ce elegant – și a bolilor!”( ca să vezi...) Și termină pasajul – asta e tot ce spune Pelham de-spre această tragedie de mari proporții, „Naționaliștii arme-ni caută și azi să se răzbune pe reprezentații statului turc”. Aferim , formulări de cercetător istoric. Ce contrast între tot ce scrie Robert Fisk, la rîndul lui un vechi corespondent de presă

la Beirut și Peter Mansfield – care face jocul politicii externe britanice și al negaționiștilor turci. A fost Genocid în 1915 în Imperiul Otoman? nici vorbă, au murit doar niște oameni. La război, ca la război, păi nu? Un exemplu, doar unul de cum se manipulează nu doar prezen-tul dar și trecutul. Să reamin- tim cititorilor noștri că Marea Britanie nu recunoaște nici la această oră Genocidul Armean din 1915. Doar adevărul rămîne el însuși.

32

Volumul “Turcia și fantoma armeană. Pe urmele genocidului”, lansat la Târgul Gaudeamus

“Este un reportaj făcut de doi ziariști francezi, unul de la “Le Monde” și unul de la “Le Fi-garo”, care sunt corespondenți de presă la Istanbul de zece ani, ziariști cu experiență. Este o radiografie a societății turce actuale, deoarece ei merg pe urmele genocidului armean. Ei merg sau prin Istanbul sau prin diverse orașe din provin-cie în care au locuit armeni și încearcă să vadă ce se mai poate găsi. Și se găsesc din plin — o biserică transformată în gea-mie, o locuință a unor negus-tori transformată în cine știe ce, bucăți dintr-o biserică ajunse materiale de construcție pentru alte case. Și găsesc fel de fel de povești legate în primul rând de oameni, dincolo de pietre”, a declarat, pentru AGERPRES, scriitorul de origine armeană Bedros Horasangian, prezent la evenimentul de la Gaudeamus.El a precizat că cei doi ziariști au descoperit urmași ai supra-viețuitorilor genocidului din 1915, armeni convertiți la is-lam, descendenți ai unor turci care au salvat armeni, mărturii îngropate.“În contextul actual, în care is-lamul se năpustește peste Eu-ropa, lucrurile devin de actu-alitate, pentru că multe lucruri care acum sunt delicate ne dăm seama că sunt răni ale unui trecut încă nevindecat”, a arătat Bedros Horasangian.La eveniment au vorbit E.S ambasadorul Armeniei la Bu-curești, dl. Hamlet Gasparian, Sorin Antohi, autor al prefeței la ediția românească , Gabriel Andreescu și Bedros Horasan-gian.

AGERPRES/( autor: Petronius CRAIU,

editor: Andreea Rotaru)

Volumul “Turcia și fantoma armeană. Pe urmele genocidu- lui”, de Laure Marchand și Guillaume Perrier, jurnaliști la “Le Monde” și “Le Figaro”, a fost lansat, la standul grupului edi-torial Corint de la Târgul Gaudeamus.

AA

AR R

T21 - 22 / 2015

DOSAR 1915

Continuă să se vorbească despre Genocidul poporu-

lui armean la Bari şi în provin-cia acestui oraş metropolitan, în cadrul activităţilor organizate de asociaţiile culturale, cât şi de Instituţiile publice şi particu-lare, care doresc să amintească în acest fel, tragicele eveni-mente întâmplate la începutul secolului trecut.În ziua de 18 noiembrie 2015, am luat parte la un astfel de eveniment cultural organizat de o Asociaţie din Conversano, orăşel situat la 30 de km. dis-tanţă de Bari. Această Asociaţia poartă numele de Luigi Sturzo (26.nov.1871-8.aug.1959), pre-ot, scriitor, profesor, om politic (Senator) demn reprezentant al Partidului Popular Italian. Înfi-inţată în 1973 de către Profe-sorul Matteo Fantasia (Conver-sano,13.iul.1916-15.oct.1994) cunoscut scriitor şi om politic (Preşedinte al Provinciei din Bari) membru de elită al Par-tidului Democraţia Creştină, Asociaţia este azi condusă de una din fiicele sale, Profesoara Marisa Fantasia, şi se ocupă de Cultură, Istorie, Artă, Muz-ică. La sfârşitul lui septembrie

Marisa Fantasia mi-a propus să i-au cuvântul în cadrul întâlnirii asociative mai sus-amintite, dându-mi libertatea alegerii tit-lului conferinţei: “Genocidul Armenilor: istoria şi memoria”, cât şi a conţinutului ei.Şi iată-mă la Conversano, oraş interesant din punct de vedere cultural, origine preromană – secolul al XI-lea, important centru religios deja din Evul Mediu, care te întâmpină prin prezenţa unui impunător castel din perioada razboiului gre-co-gotic secolul al VI-lea cu un turn în formă de cilindru. Aici m-am întâlnit cu membrii Asociaţiei culturale: profeso-ri, directori de şcoli, ziarişti, doctori, ingineri, în Biblioteca Seminarului din Conversano, ce conţine manuscrise din anul 1500. Marea majoritate a ce-lor prezenţi întreprinseseră o călătorie de circa 10 zile în Ar-menia, anul trecut, parcurgând trasee mai puţin cunoscute de turiştilor. Cu toate acestea, i-am impresionat ȋn mod deo-sebit vorbindu-le de prezenţa armenilor ȋn Moldova, Mun-tenia şi Transilvania, citându-l pe Nicolae Iorga, descriin-

du-le Catedrala din Bucureşti şi informându-i de activitatea Centrului cultural cât şi de conţinutul revistelor “Ararat”. Continuând cu un discurs de-spre cultura şi religiozitatea poporului armean, am citit după, aceea, din paginile cărţii “Memoria memoriei mele” de Gérard Chaliand, ȋn care auto-rul descrie tragicele evenimente din 1915, cu gândul la trecut, dar şi la tot ceea ce se ȋntâmplă acum, ȋn prezent.Aşa cum spunea Martin Luther King ȋntr-o faimoasă frază: “Fii nopţii, nu vor ȋnvinge”, dacă oamenii cu bună voinţă, ȋn mod concret, se vor ajuta reciproc. Numai depăşind sentimentele de ură, egoism şi intoleranţă, cât şi neînţelegerile, vor putea construi împreună o lume mai bună.Pe prietenii de la Conversano, i-am ȋndemnat să facă o călăto-rie ȋn România şi să cunoască de aproape cele povestite. La rându-l meu am promis că am să mă ȋntorc cu ocazia pre-zentării unei cărţi scrisă de un intelectual din Conversano, despre poetul armean Hrand Nazariantz, care a trăit o parte din viaţa sa la Conversano şi căruia autorităţile oraşului i-au dedicat o stradă. Printre cei prezenţi erau persoane care l-au cunoscut foarte bine ȋn calitate de elevi şi de prieteni. Seara nu se putea conclude fără lectura versurilor poetului Nazariantz, foarte pătrunzătoare, pline de adevăr şi mereu actuale.

Simona Paula DOBRESCU

Corespondență din CONVERSANO (BARI) /

GENOCIDIUL ARMENILOR:ISTORIA ŞI MEMORIA

34

Fresce murale, sculptu-ri, obiecte de ceramică,

tablouri, cărţi rare manuscrise şi chiar un tron din India alcătui-esc la primul etaj al mănăstirii San Lazzaro o lume unică şi armonioasă, emanând energie protectoare. Dizolvate în toate încăperile, frumuseţea şi rafina-mentul atestă victoria spiritului din epoci diferite. Intens şi so-lid, acest spaţiu unde se regăsesc opere reprezentative pentru multe stiluri artistice stârneşte interesul vizitatorului.

În partea de nord-est sunt ex-puse lucrările cunoscuţilor artiş-

ti armeni Mardiros Sarian, Ma-nuk Abeghian şi un colaj semnat de Sarkis Paradjanov. Sala care conduce spre bibliotecă conţine diverse obiecte de artă donate mănăstirii de-a lungul timpului. Alegoria care decorează tavanul intitulată “ Pace şi justiţie”, re-

alizată în 1731 de Giambatistta Tiepolo a fost mutată de la Ca’ Zenobio. Totodată remarcabilă este colecţia de ceramică care include şi exemplare din Egipt, din Antichitate.

Biblioteca, la rândul ei decorată somptuos, a fost extinsă perma-nent pe măsură ce numeroasele sale colecţii de carte veche şi modernă se îmbogăţeau. Este vorba de cărţi rare religioase, de volume de literatură din perioa-da Evului Mediu şi a Renaşterii, de cărţi de filozofie, istorie şi ge-ografie. Practic aici există scri-eri care privesc toate domeniile cunoaşterii, însoţite de ilustraţii bogate şi semnificative, care îi ajută pe preoţi în misiunea lor. Tavanul monumentalei biblio-teci este decorat cu fresce reali- zate de Francesco Zugno.

Muzeul situat lângă biblioteca găzduieşte o serie de obiecte de cult, mai ales din argint precum potire, cruci, mitre şi peisaje realizate de Ivan Aivazovski. Tablourile “ Haosul “ şi “ Cas-cada Niagara” au fost donate Congregaţiei de Papa Leo al tre-isprezecelea în 1901.

Printre exponate se află sabia regelui Levon al VI-lea Lusig-nan, făurită în oraşul Sis în 1366 şi masca mortuară a compozito- rului Komitas Vartaped. Diverse şi ofertante, aceste piese care au marcat existenţa multor gene-raţii îndeamnă la reflecţie.

Jurnal de călătorieInsula San Lazzaro degli Armeni (3)

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa). Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Corespondenţi din străinătate :Elena CHOBANYAN

(Erevan)Edvard JEAMGOCIAN

(New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN

(Toronto),Giuseppe MUNARINI

(Padova)Cristina POPA

(Karabagh)Sergiu SELIAN

(Australia)Tehnoredactare :

Ovidiu PANIGHIANŢPagină web :

www.araratonline.come-mail :

redactia@araratonline.comAdresa redacţiei:

Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

ARA

RA

T21 - 22 / 2015

REDACŢIA ARARAT

Date despre universul în care au fost create comunică şi expona- tele din camera lui Byron. Piesa de rezistenţă este mumia egip-teană a lui Nemenkhet Amen, presupus prelat. Cele două părţi pictate ale sarcofagului din seco-lul al şaptelea, înainte de Hristos încadrează un tron indian şi o masă având încrustaţii cu fildeş.

În 1967 a fost construit un turn cilindric proiectat de arhitectul Andon Ispenian pentru con-servarea corespunzătoare a celor 4500 de manuscrise armeneşti. Acest fond excepţional de carte confirmă competenţa dobândită prin strădanie ca şi nobleţea ero- ismului acestor călugări.

Printre personalităţile notabile care au vizitat acestă insulă se numără George Sand, Alfred de Musset, Catharine Sedgwick, Ivan Aivazovski, Richard Wag-ner, Komitas Vartaped. Ca să nu îl punem la socoteală pe excen-tricul şi romanticul Lord Byron a cărui biografie este legată in-disolubil de acest loc reprezen-tativ pentru armenii de pretutin-deni.

Demne de atenţie sunt şi grădi-nile care înconjoară mănăstirea. Ele au fost reamenajate în seco-lul al nouăsprezecelea, în pre-zent fiind apreciate ca loc de meditaţie şi relaxare. Atmosfera aparte a acetui loc accentuează importanta covârşitoare pe care o are continuarea vieţii religioa-se a omului modern.

Andreea BARBU