Mesajul Mariei din

25 ianuarie 2013

225 Ecoul Mar iei , Regina Păcii

Martie-aprilie 2013 Anul 29 nr. 3-4 Eco di Maria, Via Cremona, 28 - Mantova -Italia

Mesajul Mariei din 25 februarie 2013

„Dragi copii, şi azi vă invit la rugăciune.

Rugăciunea voastră să fie tare ca o piatră vie

încât cu vieţile voastre să daţi mărturie.

Mărturisiţi frumuseţea credinţei voastre. Eu

sunt cu voi şi mijlocesc pe lângă Fiul Meu

pentru fiecare dintre voi. Vă mulţumesc că aţi

răspuns la chemarea Mea”.

„Dragi copii, şi azi vă invit la rugăciune.

Păcatul vă atrage spre lucrurile pământeşti, dar

Eu am venit ca să vă conduc spre sfinţenie şi

spre lucrurile lui Dumnezeu. Dar voi luptaţi şi

vă risipiţi energia în lupta dintre binele şi răul

care sunt înlăuntrul vostru. De aceea,

copilaşilor: rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă! Până

când rugăciunea va deveni bucurie pentru voi,

iar viaţa voastră va deveni un simplu drum spre

Dumnezeu.

Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea

Mea”. Într-o lume construită tot mai mult pe cuvinte, iată o puternică chemare spre stânca pe care să ne construim viaţa proprie, şi aceasta nu numai în beneficiul nostru, ci al tuturor. Şi azi vă invit la rugăciune. De multe ori Maria ne-a invitat să ne rugăm, dar poate am luat invitaţia Sa în sens prea res-trâns: să ne rugăm pentru un motiv sau altul, pentru o persoană sau pentru alta. Invitaţia de astăzi deschide rugăciunii dimensiunea care îi este proprie, aceea de comuniune între Tată şi fiu, aşa cum ne-a învăţat Isus. Rugăciunea nu e numai cerere, ci dialog! Este o comuniune vitală, mai mult decât cu aerul pe care îl respirăm, mai mult decât apa pe care o bem! În această comuniune între Tatăl şi noi, curge Viaţa care ne face fii în Fiul Său Isus. Rugăciunea voastră să fie tare ca piatra vie, ne spune Maria! Aşa vom putea mărturisi frumuseţea credinţei noastre şi vom putea fi mereu gata să răspundem oricui ne întreabă despre speranţa care este în noi (cf 1 Pt 3,15b). Da, credinţa noastră este cu adevărat frumoasă! Este în sensul mai amplu al cuvântului şi chiar mai mult, pentru că transcende orice semnificaţie umană, totdeauna în mod necesar limitată, pentru a primi har peste har din Inima Neprihănită a Mariei şi din Inima Preasfântă a lui Isus: de aceea, credinţa este Viaţă, iar rugăciunea hrană a vieţii, şi de aceea este posibil să o mărturisim. Vă amintiţi cum a fost când Isus i-a luat cu Sine pe Petru, Ioan şi Iacob şi S-a suit pe munte să se roage, în timp ce se ruga, faţa Lui şi-a schimbat aspectul, iar îmbrăcămintea a devenit albă şi strălucitoare? (Lc 28b-29). Oare Maria nu ne vede şi nu ne vrea astfel? Este aceasta imposibil pentru noi? De loc, pentru că la Dumnezeu totul este posibil şi El este Cel care lucrează în noi, deoarece pentru aceasta a venit în lume, între noi şi în noi, şi pentru aceasta Maria ne aminteşte şi astăzi: Eu sunt cu voi şi mijlocesc la Fiul Meu pentru fiecare dintre voi. Nu există scuze: depinde de voi dacă acceptaţi sau refuzaţi acest mare har care ne este oferit. Ce mai aşteptăm ca să ne abandonăm Iubirii Sale? Pace şi bucurie, în Isus şi Maria! NQ

Contrastul între ceea ce e de la Dumnezeu şi ceea ce vine de la lume nu implică faptul că cele două realităţi ar fi incompatibile: venirea lui Dumnezeu în lume a făcut posibilă reconcilierea între Creator şi creatură. Nu e vorba de un sanatoriu universal auto-mat, ci de o posibilitate oferită de Iubirea jertfită din Iubire, de o viaţă deschisă tuturor şi fiecăruia, propusă şi nu impusă, de acceptare sau refuz în libertate şi în cunoştinţă de cauză a responsabilităţii pe care o comportă. Maria e cu noi, ca Mamă, pentru a ne îndruma, a ne corecta, a ne invita, a ne solicita pentru ca în fiecare dintre noi să triumfe Voinţa lui Dumnezeu. Binele şi răul sunt înlăuntrul vostru, ne aminteşte Maria, e nevoie să luptăm pentru ca binele să se înfăptuiască; este o luptă care nu e niciodată câştigată atâta timp cât suntem în lume. Eu ştiu de fapt că în mine, în trupul meu, nu locuieşte binele: în mine e dorinţa de bine, dar nu capacitatea de a-l înfăptui. De fapt eu nu împlinesc binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, ne aminteşte marele Apostol Paul (Rm 7, 18-19).

Drumul spre Dumnezeu nu e o valoare adăugată

vieţii noastre, sau ceva greu de înţeles sau creat

artificial, ci e un lucru simplu şi natural, aşa cum

apa şi aerul sunt pentru trup. De aceea, copilaşilor

rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă! Până când

rugăciunea va deveni bucurie pentru voi, iar viaţa

voastră va deveni un simplu drum spre Dumnezeu.

Îţi mulţumim, Maria pentru că ai răspuns la

invocaţia noastră - poate inconştientă sau încă

inexpresivă sau tăcută, dar cu siguranţă pornită din

inimă. Cu tot respectul cuvenit pentru cei ce se simt

obosiţi în faţa invitaţiilor Tale repetate, pentru cei

care caută în altă parte semne sau urme „noi” ale

Prezenţei Tale şi a lui Isus, noi Îţi mulţumim pentru

lucrarea Ta umilă şi neobosită, atât de plină de

Lumină şi Har, care a dat deja atât de multe roade şi

desigur, va da şi altele şi mai mari. Vino, Doamne Isuse, vino şi salvează-ne! Nuccio Quattrocchi

Consacraţi-mi

inimile voastre Mesajul dat Mirjanei

la 2 februarie 2013

“Dragi copii, Iubirea mă aduce

la voi, iubirea pe care doresc să

o învăţaţi şi voi: adevărata

Iubire. Iubirea pe care v-a

arătat-o Fiul Meu când a murit

pe Cruce din Iubire pentru voi.

Iubirea care e mereu gata să

ierte şi să ceară iertare.

Cât de mare este iubirea

voastră ? Inima Mea maternă e

tristă în timp ce caută iubire în

inimile voastre. Nu sunteţi

dispuşi ca, din iubire, să

supuneţi voinţa voastră Voinţei

lui Dumnezeu. Pentru că voi nu

iubiţi cu adevărat, nu puteţi să

mă ajutaţi ca să fac astfel încât

cei ce nu au cunoscut Iubirea

lui Dumnezeu, să o cunoască .

Consacraţi-mi inimile voastre

şi Eu o să vă conduc. O să vă

învăţ să iertaţi, să vă iubiţi

vrăjmaşii, şi să trăiţi după

exemplul Fiului Meu. Nu vă

temeţi pentru voi înşivă. Fiul

Meu nu îi uită în timpul

dificultăţilor pe cei care iubesc.

Voi fi alături de voi. Îl voi ruga

pe Tatăl Ceresc ca să vă

lumineze cu Lumina adevărului

veşnic şi a Iubirii. Rugaţi-vă

pentru păstorii voştri pentru ca,

prin postul şi rugăciunea

voastră, să vă poată conduce în

Iubire.

Vă mulţumesc”. NQ

Rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă!

Mărturisiţi cu viaţa

Audienţa Generală din 27 02 2013 Dragi fraţi şi surori! Vă mulţumesc că aţi venit

atât de numeroşi la această ultimă Audienţă

Generală a mea.Vă mulţumesc din inimă! Sunt cu

adevărat emoţionat. Şi văd Biserica vie. În acest

moment am o mare încredere şi bucurie pentru că

ştim cu toţii că orţa Bisericii, viaţa sa, este în

Cuvântul Adevărului din Evanghelie.

Când la 19 aprilie, acum opt ani, am acceptat să-

mi asum ministerul petrin, am avut o certitudine

fermă. În acel moment, cuvintele care au răsunat

în inima mea au fost acestea: Doamne, de ce îmi

ceri aceasta, şi ce anume îmi ceri? E o greutate

prea mare cea pe care o pui pe umerii mei, dar

dacă Tu mi-o ceri, pe cuvântul Tău mă voi baza,

sigur că Tu mă vei conduce, cu toate slăbiciunile

mele. Şi după aceşti opt ani, pot spune că

Domnul m-a condus, mi-a stat aproape, am putut

percepe zilnic Prezenţa Sa. (...) Am ştiut mereu

că în acea barcă este Domnul şi am ştiut mereu

că barca Bisericii nu este a mea, nu e a noastră, ci

este a Sa. Domnul nu o lasă să se scufunde, El e

Cel Care o conduce.

Nu m-am simţit niciodată singur în purtarea

bucuriei şi a greutăţii ministerului petrin; Domnul

mi-a pus alături multe persoane care, cu genero-

zitate şi iubire pentru Dumnezeu şi Biserică, m-au

ajutat şi mi-au stat alături. (...) Papa are cu

adevărat fraţi şi surori, fii şi fiice în toată lumea,

şi deci se simte sigur în îmbră-ţişarea comuniunii

voastre.

Suntem în Anul credinţei şi aş vrea să vă invit

pe toţi să vă reînnoiţi încrederea fermă în

Domnul, să ne încredinţăm ca nişte copii în

braţele lui Dumnezeu, siguri că acele braţe ne

susţin întotdeauna şi că ne permit să mergem

zilnic, chiar obosiţi fiind. Aş vrea ca fiecare să se

simtă iubit de Acel Dumnezeu Care Şi-a dat Fiul

pentru noi şi care Şi-a arătat Iubirea fără margini.

Aş vrea ca fiecare să simtă bucuria de a fi

creştin.

Sfântul Părinte Benedict Primesc nenumărate scrisori de la persoane

simple. Aceste persoane nu-mi scriu cum se scrie

de exemplu unui principe sau unei mari

personalităţi pe care nu o cunoşti. Îmi scriu ca fraţi

şi surori, ca fii şi fiice, cu simţământul unei

legături familiare foarte afectu-oase. Aici se

poate vedea că Biserica nu e o organizaţie sau o

asociaţie cu sco-puri religioase sau umanitare,

ci un corp viu, o comu- niune de fraţi şi surori

în Trupul lui Isus Cristos, ce ne uneşte pe toţi.

Nu părăsesc Crucea, ci rămân într-un fel

nou prins de Domnul Răstignit...Vă cer să mă

amintiţi înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu

conduce Biserica Sa, o susţine mereu şi mai

ales în momentele dificile. Să nu pierdem

niciodată această viziune a credinţei

MIERCUREA CENUŞII Omilia Sfântului Părinte

«Suntem chemaţi să manifestăm atitudini şi comportamente concrete în acest Post al Paştelui. „Întoarceţi-vă la mine cu toată inima, cu post, plânsete şi tânguiri”. Dar este posibilă această întoarcere la Dumnezeu? Da, pentru că este o forţă care nu sălăşluieşte în inima noastră, ci este eliberată din însăşi Inima lui Dumnezeu. Este forţa Milostivirii Sale. Întoarcerea la Dumnezeu este posibilă ca „har” pentru că este opera lui Dumnezeu şi rod al credinţei noastre. Sfâşiaţi-vă inima şi nu veşmintele” spune profetul (Gl 2) Într-adevăr, chiar şi în zilele noastre, mulţi sunt gata să-şi „sfâşie veşmintele” în faţa scandalurilor şi nedreptăţilor – desigur, comise de alţii -, dar puţini par disponibili să acţioneze asupra propriei „inimi”, asupra propriei conştiinţe şi asupra propriilor intenţii, lăsând ca Domnul să transforme, să reînnoiască şi să convertească. (Iată deci) importanţa mărturiei de credinţă şi de viaţă creştină a fiecăruia dintre noi şi a comunităţilor noastre spre a manifesta chipul „Bisericii şi cum acest chip este, uneori, desfigurat. Mă gândesc, în mod special, la loviturile împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile în corpul ecleziastic...

(…) În pagina Evangheliei după Matei, care

aparţine aşa-numitei Predici de pe munte, Isus face

referire la trei practici fundamentale

prevăzute de Legea mozaică: pomana,

rugăciunea şi postul. Şi Isus subliniază cum

calitatea şi veridicitatea relaţiei cu Dumnezeu

este cea care califică autenti-citatea oricărui

gest religios. De aceea El denunţă ipocrizia

religioasă, comportamentul prin care se vrea

să se iasă în faţă, atitudinile care caută

aplauzele şi aprobarea. Adevăratul discipol

nu se slujeşte pe sine însuşi sau „publicul”, ci

pe Domnul său, în simplitate şi generozitate.

Mărturia noastră va fi atunci cu atât mai

grăitoare cu cât vom căuta mai puţin gloria

noastră şi vom fi conştienţi că răsplata celui

drept este Dumnezeu însuşi, unirea cu El,

aici, pe pământ pe calea credinţei şi, la

sfârşitul vieţii, în pacea şi în lumina

întâlnirii faţă către faţă cu El pentru

totdeauna. Să începem încrezători şi

bucuroşi itinerariul Postului. Să răsune cu

putere în noi invitaţia la convertire, la „a ne

întoarce la Dumnezeu cu toată inima”, primind harul Său care ne face oameni noi,

cu acea surprinzătoare înnoire care este

participarea la viaţa însăşi a lui Isus. Nici

unul dintre noi, aşadar, să nu fie surd la

această chemare.»

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni Subiect de reflecţie dezvoltat de Mons. Giacomo Martinelli, delegat al Pontificia Accademia dell’Immacolata din Roma şi Capelan al Sanctităţii Sale, care a condus, la Varese în 2 decembrie trecut întâlnirea de rugăciune în cadrul iniţiativelor de evanghelizare pentru trăirea Anului credinţei, „Varese întâlneşte Medjugorje”, în prezenţa lui Marija Pavlovic şi a altor martori semnificativi, cu participarea a peste şase mii de credincioşi. „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei” (Mt 6,24-34). Importanţa reflectării asupra acestui fragment derivă şi din faptul că Sfânta Fecioară îl alesese chiar din primii ani ca text de meditaţie pentru întâlnirile de rugăciune ale grupului de la Medjugorje. În mesajul din 29 febr. 1984 spunea: «Doresc să vă adunaţi în biserică în fiecare joi pentru a-L adora pe Fiul Meu Isus. Acolo, în faţa Preasfântului Sacrament, recitiţi capitolul al şaselea al Evangheliei după Matei din punctul în care se spune: ‚nimeni nu poate sluji la doi stăpâni’.» În acest fragment de Evanghelie Isus repetă că nu este posibil să slujeşti la doi stăpâni, nu se poate, iar noi ştim bine acest lucru, în conştiinţa noastră. Este nevoie să decidem, să alegem dacă vrem să ne slujim pe noi înşine sau să-L slujim pe Domnul,

să-L slujim pe Acela care ne-a dat viaţa. El doreşte această decizie a noastră, vrea să ştie dacă fiecare dintre noi a luat sau vrea să ia această decizie. Mulţi dintre noi ar putea, însă, spune: „Dar eu m-am decis deja pentru El!”, pentru că, în fond, noi care frecventăm Biserica şi care mergem la Medjugorje considerăm că suntem în regulă. Însă Papa ne avertizează că lucrurile nu stau aşa. Benedict XVI, într-una dintre primele cateheze ale Anului credinţei, le-a spus tuturor credincioşilor: „în timpurile noastre s-a constatat un fenomen deosebit de periculos pentru credinţă: este o formă de ateism pe care îl definim ca practic, în care nu se neagă adevărurile credinţeisau riturile religioase, ci pur şi simplu sunt considerate irelevante pentru existenţa cotidiană, rupte de viaţă, inutile. Adeseori, deci, se crede în Dumnezeu în mod superficial şi se trăieşte ca şi cum Dumnezeu nu ar exista” (Aud. Generală din 14 11 2012). Astfel se întâmplă că putem participa la un botez, la o căsătorie (acolo unde încă se mai celebrează!), la o înmormântare, ne facem semnul Crucii, dar inima noastră rămâne dominată de criteriile lumii pe care le absorbim mai ales în timpul pe care îl dedicăm televiziunii: vrem să ştim totul şi să fim informaţi despre orice, dar nu decidem niciodată ceva determinant pentru viaţa noastră! Pentru ce nu decidem? Răspunsul este simplu: pentru că nu am întâlnit pe nimeni în aceste practici religioase ale noastre. Omul nu se poate decide pentru nimic, nu poate răspunde dacă nu percepe nici o chemare, nu-şi poate dedica viaţa dacă >

> nu întâlneşte pe nimeni pentru care să merite să o

facă. Papa a vrut, deci, să ne facă să înţelegem că

credinţa nu constă în a citi Catehismul, şi nici a citi

Biblia, ci cere să te întâlneşti cu o persoană: Dumnezeu.

Trebuie să te întâlneşti cu Dumnezeu care te cunoaşte

dintotdeauna, care te-a creat, s-a gândit la tine din

veşnicie, care cunoaşte toate rănile tale. Dumnezeu este

o Inteligenţă Personală care a pus întotdeauna la inimă

viaţa ta, mai înainte chiar ca tu să o primeşti prin

intermediul părinţilor tăi.

Înainte de a merge la Medjugorje, în 1983, eram

un preot bun, dar când am ajuns acolo, tot ceea ce

gândeam, toate ideile mele despre modul de a organiza

activităţile, a însoţi grupurile, a face catehizare, au fost

ca fulgerate şi acolo a început al meu „an al credinţei”

pentru că am perceput prezenţa vie a lui Dumnezeu prin

Maria. Acesta este marele semn matern pe care

Dumnezeu ni-l dă pentru a deştepta inimile noastre:

prezenţa Mariei, care a venit să deschidă larg zăbrelele

ruginite ale inimilor noastre pentru a putea, în sfârşit, să

răspundem „iată-mă” lui Dumnezeu, care ne cheamă. Cu

acest răspuns al nostru începe credinţa, întocmai cum s-a

întâmplat cu vizionarii. Toţi aveau viaţa lor, normală,

dar la un moment dat au întâlnit o persoană care i-a

chemat. La fel şi pentru mine la Medjugorje a început

„anul credinţei”, adică obligaţia de a răspunde unei

Persoane care mă cheamă. Fiecare dintre noi poate începe al său „an al credinţei” când îşi exprimă răspunsul la chemarea de a fi copil al lui Dumnezeu. Sfânta Fecioară a început anul credinţei întregii omeniri când a răspuns unui înger care îi revela din partea lui Dumnezeu marea Sa misiune. În momentul în care Ea spune da, Cristos se naşte în Ea şi de atunci nu va mai fi singură. Aceasta este credinţa: a-l întâlni pe Cristos, a ne deschide şi a face astfel ca El să fie înlăuntrul nostru, ca să nu mai fim singuri în a înfrunta viaţa. Sfânta Fecioară a venit la Medjugorje pentru a ne elibera de singurătate şi de viaţa de păcat şi a ne face să devenim familiari cu acel Mister care dintotdeauna încearcă să ne vorbească, să vorbească fiecăruia dintre noi. Acum câţiva ani i s-a cerut Cardinalului Ratzinger să reflecteze asupra a ce dovezi sunt despre existenţa lui Dumnezeu, în afară de clasicele „cinci căi” prezente în doctrina sfântului Toma de Acquino. Cardinalul a răspuns că nu trebuie recurs la cele cinci dovezi ale Sfântului Toma, pentru că orice om care trăieşte este deja o dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi percepe înlăuntrul său acest adevăr al prezenţei lui Dumnezeu care este viu şi ne vorbeşte în conştiinţă, care ne spune clar dacă facem bine sau rău. În adâncul sufletului fiecăruia dintre noi trăieşte Cristos şi ne dăm foarte bine seama de asta pentru că atunci când ne adecvăm falsităţii lumii, conştiinţa noastră vorbeşte, ne face reproşuri. O dată am fost chemat să asist un muribund, care trăia singur. Imediat ce am intrat în camera lui, el a spus că este mulţumit că a venit preotul. Şi a mărturisit că în viaţa sa a fugit întotdeauna de vocea conştiinţei sale; a călătorit mult, ducând o viaţă dezordonată, de libertin şi de multe ori, trezindu-se în camere de hotel duminica dimineaţa auzea clopotele bisericilor, iar conştiinţa sa îl invita să se scoale, să iasă şi să meargă la biserică, dar el nu a vrut niciodată să asculte. Acum venise momentul să se predea şi a găsit, în sfârşit, îmbrăţişarea acelui Tată care atât de mult timp l-a căutat vorbindu-i în conştiinţa sa. Iar Tatăl vorbeşte şi conştiinţei noastre, chemându-ne să fim adevăraţi, să trăim în iubire pentru că astfel am fost creaţi, după imaginea Sa.. (va continua)

Anul Credinţei

Sugestii de la Medjugorje

Credinţa este unica bucurie şi fericire în viaţă

Mesajul dat Mirjanei în 2 oct. 2008 “Dragi copii, din nou vă invit la credinţă. Inima Mea maternă vrea ca inima voastră să fie deschisă pentru a-i putea spune: crezi! Fiii Mei, în încercările vieţii, credinţa e singura care vă poate da putere. Ea vă va reînnoi sufletul şi vă va deschide căile speranţei. Eu sunt cu voi. Vă adun în jurul Meu, vreau să vă ajut pentru ca şi voi să puteţi ajuta pe aproapele vostru în descoperirea credinţei, unica bucurie şi fericire a vieţii. Vă mulţumesc”.

Mesajul dat Mirjanei în 2 martie 2013

“Dragi copii, vă invit din nou, cu iubire maternă: nu vă împietriţi inimile! Nu închideţi ochii în faţa avertismentelor pe careTatăl Ceresc vi le trimite din Iubire. Voi Îl iubiţi mai presus de toate?Vă căiţi pentru că adesea uitaţi că Părintele Veşnic, din marea Sa Iubire, L-a trimis pe Fiul Său, ca să ne răscumpere pe Cruce? Vă căiţi că nici acum nu primiţi mesajul? Fiii Mei, nu vă opuneţi Iubirii Fiului Meu. Nu vă opuneţi speranţei şi păcii. Cu rugăciunea voastră şi cu postul vostru, Fiul Meu, cu crucea Sa, va alunga întunericul care doreşte să vă înconjoare şi să pună stăpânire asupra voastră. El vă va da forţa pentru o nouă viaţă. Trăind-o potrivit Fiului Meu, veţi fi binecuvântare şi speranţă pentru toţi acei păcătoşi care rătăcesc în întunericul păcatului. Copiii Mei, vegheaţi! Eu, ca Mamă, veghez cu voi. Mă rog şi veghez în special asupra acelora pe care Fiul Meu i-a chemat, pentru a fi pentru voi purtători de lumină şi purtători de speranţă: pentru păstorii voştri. Vă mulţumesc”.

IVAN intervievat de Radio Maria (fragment)

Pr. Livio: Ivan, Sfânta Fecioară spune că trebuie să primim mesajele Ei cu inima

şi să le trăim în viaţa noastră.

Ivan: Rugăciunea este cu adevărat inima şi sufletul credinţei noastre. A ne ruga

cu inima, nu din tradiţie, nu în mod mecanic, nu pentru a îndeplini o cerinţă „pe

care trebuie să o facem”, nu să ne rugăm şi să ne uităm la ceas ca să terminăm cât

mai repede posibil rugăciunea. Sfânta Fecioară doreşte ca noi să dedicăm timp

rugăciunii şi lui Dumnezeu. A ne ruga cu inima înseamnă mai ales să ne rugăm cu

iubire, să ne rugăm cu toată fiinţa noastră. Rugăciunea noastră să fie într-adevăr o

întâlnire vie cu Isus, un dialog cu Isus, o odihnă cu Isus, ca să putem rămâne după

această rugăciune plini de bucurie şi de pace. Sfânta Fecioară mai spune şi aceasta:

„Dragi copii, rugăciunea să fie bucurie pentru voi”. Să ne rugăm cu bucurie.

Sfânta Fecioară ştie că noi nu suntem perfecţi. Însă Ea doreşte ca noi să urmăm la

şcoala rugăciunii, ca în fiecare zi să învăţăm la această şcoală a rugăciunii. La

această şcoală trebuie să avem mare răbdare, dar să fim şi decişi şi perseverenţi,

acesta este un dar pe care să-l cerem când ne rugăm.

Pr. Livio: Ivan, Sfânta Fecioară ne invită de multe ori să ne „deschidem inima”.

Ce înseamnă asta? Cum se poate?

Ivan: Să spunem că acesta este un proces, un program de viaţă, cum este

convertirea noastră. Trebuie să ne deschidem în fiecare zi, şi în fiecare zi să ne

rugăm. Eu o văd pe Sfânta Fecioară în fiecare zi, nu m-am convertit dintr-odată,

într-o noapte. Şi eu ştiu că, convertirea mea este un proces pe durata vieţii mele. A

fi la şcoala Sfintei Fecioare înseamnă a ne ruga în fiecare zi, a vrea să creştem în

fiecare zi. Dar trebuie să recunoaştem că noi trăim în lume şi că trebuie să

îndepărtez de la mine ceea ce mă deranjează pe calea sfinţeniei, şi uneori este greu,

sunt atâtea piedici pe acest drum, dar este nevoie de perseverenţă, să ne deschidem

în fiecare zi inima, să ne rugăm în fiecare zi.

Pr. Livio: Ivan, în anul din urmă Sfânta Fecioară ne avertizează şi ne recomandă

să nu murmurăm contra păstorilor, ci să ne rugăm pentru ei. Se pare că este foarte

preocupată de păstorii Bisericii.

Ivan: Da, şi în mesajele pe care Sfânta Fecioară mi le dă mie se observă o

preocupare pentru ei. Dar, în acelaşi timp, Sfânta Fecioară ne invită să ne rugăm

pentru preoţi şi vrea să ne aducă speranţa în Biserică. Sfânta Fecioară nu i-a criti-

cat niciodată pe preoţi şi nu a criticat niciodată Biserica, Ea îi iubeşte pe preoţi, în

mod cu totul special îi iubeşte pe fiii Ei preaiubiţi care sunt preoţii. În fiecare joi îi întâlnesc pe preoţi la apariţii şi observ câtă iubire este în ochii Sfintei Fecioare

când îi vede adunaţi pe preoţii Săi. (august 2012)

„La sfârşit, Inima Mea Neprihănită va triumfa”

Trei parabole asupra rugăciunii de o însemnă-

tate specială: 1. „Prietenul inoportun” îndeamnă la o rugăciune făcută cu

insistenţă. „Bateţi şi vi se va deschide”. Aceluia care se

roagă astfel, Tatăl din cer „îi va da tot ceea ce are

nevoie”.

2. „Văduva inoportună” este centrată pe una dintre

calităţile rugăciunii: trebuie să ne rugăm mereu, fără a

obosi, cu răbdarea credinţei.

3. „Fariseul şi vameşul”, se referă la umilinţa inimii care

se roagă: O, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul.

Isus îndeplineşte rugăciunea: „Isuse Cristoase, Fiul lui

Dumnezeu, Doamne, ai milă de mine păcătosul!” Vindecând bolile sau iertând păcatele, Isus răspunde

întotdeauna rugăciunii făcute cu credinţă: „Mergi în pace,

credinţa ta te-a mântuit!” (CBC 2607-2613)

În dificilul moment actual, redacţia Ecoului din

Medjugorje invită cititorii să-şi intensifice rugăciunea. Propunem să ne rugăm împreună: PĂRINTE SFÂNT, ÎNDURĂ-TE DE NOI

La Tine, Doamne, înalţ rugăciunea mea, plângerea mea, nu pentru că eu aş fi bun şi drept, ci pentru că Tu, o, Tată, în nesfârşita Ta Milostivire, mi-ai dat Iubuirera Ta sfântă. Pentru că sunt fiul Tău, o, Părinte, Lumina Patriarhilor, Lumină şi Splendoare a Cerurilor veşnice, fii susţinătorul nostru. Nu dispreţui această generaţie coruptă şi pervertită. Priveşte dincolo de comportamentul nostru, de păcatele noastre. Priveşte la Sfinţii şi la Martirii Tăi, la cei care au ştiut să sufere şi să se ofere pentru Tine, Părinte veşnic. Sădeşte în noi sentimente de credinţă, de caritate. Dă-ne suflete care să ştie să se jertfească pentru stabilitatea lumii şi pentru salvarea fraţilor. Tată, nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu, Cel Preaînalt. Pace şi Mântuire lumii întregi, prin Cristos Isus, Domnul şi Fratele nostru. Amin. Cei 800 martiri din Otranto

Istoria martirilor din Otranto, subiect al unei puternice devoţiuni

menţinută şi astăzi, a început în 28 iulie 1480 când oraşul a fost asediat

de o flotă turcă. Masacrul nediferenţiat a durat câteva zile, apoi au

ordonat strângerea tuturor supravieţuitorilor de sex masculin trecuţi de

15 ani. Erau circa 800. Li s-a propus să aleagă între apostazie şi

decapitare. Au ales fidelitatea faţă de Domnul Isus şi au fost decapitaţi.

Trupurile au fost lăsate neînmormântate până la 15 august 1481 când

cetatea a fost recucerită de creştini şi li s-a putut da oanoarea cuvenită.

În ultimul său consistoriu public, Papa Benedict XVI a proclamat

canonizarea lor.

„La sfârşit, Inima Mea Neprihănită va triumfa”

În mesajul dat lumii la 25.08.1991, Regina Păcii anunţă timpuri speciale pentru copiii Bisericii „Dragi copii, şi astăzi vă invit la rugăciune, ca niciodată până acum, când planul Meu începe să se realizeze. Satana este puternic şi doreşte să blocheze proiectele păcii şi bucuriei şi să vă facă să vă gândiţi că Fiul Meu nu este puternic în deciziile Sale…”. Sfânta Fecioară mai declară că prezenţa Sa la Medjugorje este direct legată de apariţiile de la Fatima şi de planurile speciale de har pe care Ea le-a început în acel loc, cerând copiilor Săi să se ofere, prin intermediul Ei, total lui Dumnezeu, pentru deplina îndeplinire a planurilor Sale de salvare pentru lume şi pentru Biserică: „Pentru ca, cu ajutorul vostru, să se realizeze tot ceea ce vreau să realizez prin secretele pe care le-am început la Fatima”. Iar Ea, pentru a risipi orice tentaţie de apatie, atât de periculos răspândită printre creştinii de astăzi, anesteziaţi în mii de moduri de abila lucrare a tatălui minciunii, ne avertizează că miza în joc este astăzi absolut decisivă: „Vă invit, dragi copii, să înţelegeţi importanţa venirii Mele şi gravitatea situaţiei”. Maria, cu mişcătoare pasiune maternă, ne mărturiseşte şi care este motivul profund şi vertiginosul scop ultim al marelui ciclu al apariţiilor Sale de la sfârşitul mileniului trecut şi începutul celui prezent: „Doresc să salvez toate sufletele şi să le prezint lui Dumnezeu. De aceea, să ne rugăm pentru ca tot ceea ce am început să fie realizat pe deplin.” Mesajul de la Fatima anunţă, după cum este bine cunoscut, timpuri de suferinţă deosebită pentru Biserica catolică, în special în persoana Papei şi a reprezentanţilor instituţiei ecleziastice. Să nu uităm, totuşi, că apariţia din 13 iulie 1917, în care Ea revelează secretele, este pecetluită cu afirmaţia strălucitoare de lumină pascală: „La sfârşit, Inima Mea Neprihănită va triumfa”. Această certitudine luminoasă a fost cea care i-a susţinut, victorios, pe mulţi dintre fiii Săi, printre care, absolut ilustru, Sfântul Maximilian Kolbe la Auschwitz, în momentul încercării supreme. Cred că, departe de orice fabulaţie milenaristică şi de orice interpretare arbitrară a celui de-al treilea secret de la Fatima, e bine să nu ne scape, totuşi, că evenimentele timpului prezent şi în mod special evidenta situaţie de încercare la care este supusă Biserica în dimensiunea sa instituţională, ne cheamă la un răspuns mai generos şi conştient la chemarea pasionată pe care, de peste treizeci şi unu de ani ne-o adresează Maria la Medjugorje. Sfânta Fecioară doreşte să demaşte şi să nimicească planurile de moarte ale duşmanului celui vechi, angajat acum mai mult ca oricând într-o crudă bătălie finală contra „Femeii îmbrăcate în soare” (Ap 12,1) şi a stirpei sale (Gn 3,15). Maria ştie bine că pentru a lovi mai periculos poporul lui Dumnezeu el îşi concentrează acum atacurile sale contra „acelora pe care Fiul Meu i-a ales, adică păstorii voştri”(mes. 02.02.2012), „pentru că…fără călăuzirea lor şi a întăririi care vă vine prin intermediul binecuvântării nu puteţi merge înainte” (02.06.2012). Ea ne invită să nu cădem în capcana mortală a aceluia care, după ce a îndemnat la păcat, ar vrea să fie “acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea” (Ap. 12.10), în încercarea de a crea distrugeri ireparabile în Trupul lui Cristos care este Biserica (cf.1Cor 12,27), inducându-i pe cei botezaţi la judecăţi scandalizate şi lipsite de milostivire, aducătoare de dezbinări şi de întunecare a comuniunii ecleziastice, darul pe care Cristos ni l-a dobândit cu preţul Sângelui Său, capabil să învingă lumea, moartea şi pe acela care este stăpânul tragic al acesteia. „Nu vă temeţi! Copiii Mei, rugaţi-vă pentru păstori. Buzele voastre să fie închise oricărei condamnări, pentru că, să nu uitaţi: Fiul Meu i-a ales, şi numai El are dreptul să judece” (02.01.2013).

Testamentul Papei Benedict XVI Benedict XVI, adevărat fiu al Mariei şi fidel, umil

slujitor al lui Isus şi al Evangheliei Sale, s-a retras din

slujirea sa de succesor al lui Petru, adresându-ne nouă

tuturor acest testament: „Biserica trăieşte, creşte şi

reînfloreşte în sufletele care – ca şi Fecioara Maria –

primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi îl concep prin

lucrarea Duhului Sfânt, oferă lui Dumnezeu propriul

trup şi tocmai în sărăcia şi în umilinţa lor, devin capabili

să-L genereze pe Cristos astăzi în lume. Prin Biserică,

misterul Întrupării rămâne prezent pentru totdeauna” (27

februarie 2013).

Benedict XVI ne cere să avem ca model pe Isus şi pe

Maria şi să continuăm să-L slujim pe Dumnezeu în

sfânta Biserică, aşa cum a făcut el. Vă binecuvântez cu

Isus şi Maria!

Mantova, martie 2013 Padre Remo

Isus ne învaţă să ne rugăm Isus insistă asupra convertirii inimii: împăcarea cu fratele, rugăciunea

pentru prigonitori, rugăciunea către Tatăl „în taină”, iertarea, puritatea inimii…

Inima, decisă astfel să se convertească, învaţă să se roage cu credinţă. Isus ne

poate cere să „căutăm” şi să „batem” pentru că El însuşi este uşa şi calea.

Isus ne învaţă curajul filial: Astfel este forţa rugăciunii: „Totul este cu

putinţă pentru cine crede” cu o credinţă care nu se îndoieşte. Isus este întristat

de „necredinţa” alor Săi…

Isus ne îndeamnă să facem voinţa Tatălui, să purtăm în rugăciune pasiunea

de a colabora la planul divin.

Isus cheamă şi la vigilenţă. Rugăciunea discipolilor, în comuniune cu

Învăţătorul lor, este o luptă, şi veghind în rugăciune nu se cade în ispită.

Pelerinaje din România la Medjugorje şi...

Cluj- Maria Sângeorzan tel 0264 414393 - 0754551743

Medjugorje: 20-28 iunie; 28 iulie- 8 august; 2-10 septembrie 2013. Timişoara-Damian Vaszilcsin 0742 762 321; 0256384712 damian_vaszilcsin@yahoo.com:

Medjugorje: 28.04 – 03.05; 09.05. – 25.05 - Medjugorje-Roma-Avignion-Lourdes-Montechiari-

Fontanele-Padova; Medjugorje:19.06 - 27.06; 29.07 - 07.08; 09.09 – 16.09; 30.09 – 04.10; 28.10 –

03.11; 29.11 – 03.12; 27.12 – 04.01.2014. Roman - prof Vicenţiu Ciocan vicentiuciocan@yahoo. com tel 0728 848498; 0233 744194: web:

www.perfect-travel.nt.ro MEDJUGORJE: 21- 28 iunie; 30 iulie - 6 august; AUDIENŢĂ LA

VATICAN 16-27 august; ISRAEL: 4-10 sept.; FATIMA – LOURDES 11-23 sept; COREEA –

JAPONIA: 10 – 19 octombrie; GUADALUPE Mexic: 7 – 15 decembrie 2013. - Ghercã Eusebiu (plecãri din Roman şi Braşov) tel 0722330677 Medjugorje: 20-27 iunie;

29 iulie- 6 august; 9-16 septembrie; 28 oct-3 nov. 2013 Bacãu - Varga Ion -tel 0744 866755 - Medjugorje: 29 iulie-7 august. Alba-Iulia - Truta Sabin - tel: 0752901090; 0358078434 , sabinusautohaus@yahoo.com şi pelerinaje-medugorje.ro.

Medjugorje: (140 Euro); 28 april-04- mai; 29mai- 05 iunie; 21 iunie-27 iunie; 31 iulie-06 august;

4 sept-10 sept; 30 oct.-05 noiembrie; 28 dec- 03 ian 2014. - Marcela Tureanu - tel: 0744530472 Medjugorje: 22-28 iunie; 30 iulie-7 august; 30 oct.- 6 noiembrie. Cluj- Mirela Varga tel: 0755842414 www. pelerinajemira.ro - Medjugorje: 31 05-7 06; 21-28 iun.;

30 iul – 7aug; 30.09 -7 oct; Lourdes 29 aug. - 6 septembrie. - Matei Gabriela tel: 0752757094 pelerinaje. gabriela@yahoo.com;Blog:http://pelerinajemedjugorje.

blogspot.com Medjugorje: 11-16 mai (160 Euro); 31 mai - 6 iunie (160 Euro); Padova, Roma, Veneţia

19-27 iunie; Medjugorje 30 iunie - 6 iulie (160 Euro); Padova, Cascia, Assisi, Loreto, Veneţia 20-27 iulie;

Medjugorje 30 iulie - 8 august (190 E); Padova, Laus, Salette, Lourdes, Veneţia 12-20 august; Medjugorje

si Padre Pio 31 aug. - 7 sept; Medjugorje 30 sept. - 6 oct. (160 Euro); 31 oct.- 6 noiembrie (160 Euro)

Oradea – Janine Rusneac telefon 0744-526878, între orele 14-19.

Medjugorje; 5 aprilie - 13 aprilie; 17 mai - 25 mai; 20 iunie - 28 iunie; 31 iulie - 8 august, 10 sept -18 sept.

(155 Euro cu o zi la Marea Adriatică).