ecotehnologii - suport de curs
DESCRIPTION
CursuriTRANSCRIPT
1
ECOTEHNOLOGII
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
Facultatea de Management
Programul de studii universitare de licență, anul I
ECOTEHNOLOGII
= Suport de curs =
Asist. univ. dr. Sebastian Mădălin MUNTEANU
București, 2015
2
ECOTEHNOLOGII
CUPRINS
CURSUL 1 ................................................................................................................. 3
CURSUL 2 ................................................................................................................. 7
CURSUL 3 ............................................................................................................... 11
CURSUL 4 ............................................................................................................... 18
CURSUL 5 ............................................................................................................... 26
CURSUL 6 ............................................................................................................... 40
CURSUL 7 ............................................................................................................... 48
CURSUL 8 ............................................................................................................... 63
CURSUL 9 ............................................................................................................... 77
3
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 1
DISCIPLINA ECOTEHNOLOGII
Tip disciplină: obligatorie
Categoria formativă a disciplinei: de specialitate
Activitatea:
Curs, 28 ore/semestru;
Seminar, 14 ore/semestru;
Forma de verificare: Colocviu (in ultimul curs)
Număr puncte credit: 4
CADRU DIDACTIC
Nume si prenume: MUNTEANU Sebastian Mădălin
Apartenenţă: ASE, Facultatea de Management, Departamentul de Management
Specializare:
Management de proiect
Managementul mediului
Eficienţă economică
Management sportiv
CONTACT
Adresă departament: Clădirea Mihai Eminescu, sala 1303
Adresă birou: Clădirea Ion N. Angelescu, sala 0337
Consultații: Miercuri, interval orar 13.30 - 15.00
4
ECOTEHNOLOGII
E-mail: [email protected]
EVALUARE si TERMENE IMPORTANTE
Răspunsuri la examen: 70%
Lucrări practice/proiecte: 20%
Participare activă la curs/seminar: 10%
Susținere proiect si referat: ultimele 2 întâlniri la seminar
Colocviu: ultimul curs
BIBLIOGRAFIE
Ciobotaru Virginia, Frăsineanu Corina, Frăsineanu Ion, Ţăpurică Oana Cătălina
(2011), Politici ecologice de mediu, Editura Economică, București
Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (2007), Programul
Operațional Sectorial de Mediu 2007 – 2013
Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă
(2008), Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013
– 2020 – 2030, București
Consiliul Uniunii Europene (2006), Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE revizuită,
Bruxelles, 26 iunie 200610117/06
EXAMEN
Orientare in sala in ordinea notelor de la seminar
Comunicarea de orice forma e interzisa
5
ECOTEHNOLOGII
CONȚINUT
Disciplina Ecotehnologii:
Vizează analiza strategică a mediului ambiant din perspectivă economică, socială și
tehnică.
Poate prezenta interes:
Din considerente personale
Din considerente profesionale
ca viitori manageri, administratori, decidenți în orice domeniu
ca investitori, angajați în domeniul mediului
DIVERSE
Acordarea unei șanse disciplinei. Renunțați/refuzați doar în cunoștință de cauză
(dezvoltare durabilă)
Rolul cadrului didactic este de facilitator.
Dezvoltarea învățământului autodidact
Educația presupunea dezvoltarea de: cunoștințe, abilități și deprinderi
Implicare și participare la activități educaționale (studiu, voluntariat, socializare,
achitarea responsabilităților)
Subiecte posibile:
1. Ce puteti spune despre sursele de poluare a apelor?
2. Ce puteti spune despre reglementarile economice de mediu?
3. Ce puteti spune despre principiile juridice internationale de mediu?
6
ECOTEHNOLOGII
4. De ce reprezinta protecţia mediului o constrângere necesară pentru economia
bazată pe cunoaştere?
7
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 2
GENERALITATI (Noţiuni utilizate în cadrul disciplinei)
Ecologia
relatiile dintre organismele vii si dintre acestea si mediul lor de viata
analizeaza biosfera (atmosfera + hidrosfera + litosfera)
domeniu interdisciplinar (fizica, chimie, biologie, economie etc…)
Tehnologia
procesele care transforma materiile prime, materialele si energia in bunuri
Ecotehnologie
Ecologie + tehnologie
Dezvoltarea economica, sociala si tehnologieca influenteaza relatiile si echilibrele
ecologice
Amploarea poluarii = cauze, efecte si masuri preventive, curative
Mediul (inconjurator/ambiant/ecologic/de viata)
Factorii (fizici, chimici, meteorologici etc…) cu care organismele vii vin in contact la
un moment dat intr-un anumit loc. (timp, umiditate, sol, apa, aer, alte organisme)
Clasificarea mediilor
1. Componentele biologice
biotic - contine existenta vietii sau
abiotic - lipsit de viata - craterele vulcanice sau ape puternic poluate)
2. Natura fizica
terestru
aerian,
8
ECOTEHNOLOGII
acvatic
3. Natura chimica
salinitate – dulcicole, salmastre, sarate, foarte sarate;
pH – acide, alcaline/bazice, neutre
4. Geografic
artic/polar,
temperat/continental,
ecuatorial
5. Influenta umana
afectate de activitate umana - medii natural artificializate sau antropice
(antroposfera sau Oikumen) - urban, rural;
naturale, neafectate/putin afectate de activitatea umana – continentul
Antartic, zona alpina inalta
Echilibru ecologic – raport stabil intre plante, animale, microorganisme si mediu
Dezechilibru ecologic – perturbarea echilibrelor ecologice
Factori ecologici (factori de mediu, conditii de viata)
directi/ca parti constitutive ale biosfere (terestru, acvatic, aerian)
indirecti (determina modificari ale mediului: temperatura, umiditate, altitudine..)
Poluarea – alterarea factorilor de mediu care afecteaza calitatea vietii/biosului
Poluant – material artificial sau natural (eruptii vulcanice) care provoaca poluare
Biotop – parte din mediu in care factorii ecologici realizeaza un ansamblu omogen (lac)
Biocenoza – organismele vii atasate unui biotop
Habitat – totalitate biotopurilor in care poate trai o specie
Ecosistem – ansamblul conditiilor de viata si prezenta anumitor specii adaptate la ele
9
ECOTEHNOLOGII
Cicluri biochimice
fluxurile de materie si energie (fac legatura dintre ecosistem si biosfera)
lanturi trofice - filiere de procurare a hranei de catre organismele vii
3 tipuri de procese
Fotosinteza – plante (consuma material anorganic - dioxid de carbon si apa)
Transformarea substantei organice dupa un metabolism propriu – animale
Descompunerea materialuli orgnaic mort – trecerea lui in material anorganic
Piramide trofice – iau nastere prin parcurgerea lanturilor trofice
Nisa ecologica – se creeaza prin disparitia unor specii (apar altele mai rezistente)
Proprietatile ecosistemelor (raspunde negativ la factorii perturbatori, anihilandu-i)
Stabilitate in timp
Colective (numar constant de indivizi dintr-o specie)
Specifice (capacitatea de adaptare)
Rezistenta – capacitatea de a suporta o perturbatie
Rezilienta – capacitatea de regenerare
Preocupari sanitare legate de calitatea factorilor de mediu
Afectarea sistemului imunitar
Microbi si virusi noi sau existenti
Rezistenta factorilor patologici la tratamente medicale
Transferul rapid de virusi
Efectele imprevizibile ale aditivilor alimentari si a suplimentelor etc...
Subiecte posibile:
1. Descrieti caracterul interdisciplinar al ecologiei!
10
ECOTEHNOLOGII
2. Cum sunt perceputi factorii de mediu in viziunea economica clasica? Dar in
contextul noii economii?
3. Ce puteti spune despre poluarea transfrontaliera?
4. Cum influenteaza scurtarea timpului de viaţă pentru produse şi diversificarea
cererii, mediul?
11
ECOTEHNOLOGII
Obiective economice si sociale Eficientizare Dezvoltare durabila
Obiective de mediu Sustenabilitate
Economia clasica Economia bazata pe cunoastere
CURSUL 3
CAPITOLUL 1 - ACTIVITATILE ANTROPICE SI MEDIUL AMBIANT
Tranzitia de la economia clasica la economia bazata pe cunoastere (Drucker, 1966).
Economia clasica – bazata pe agricultura, industrie sau industria de masa
Economia bazată pe cunoaştere este economia bazata pe
productia, distributia si utilizarea cunostintelor si informatiilor (OCDE)
Capabilitatile receptorilor de a sti cine, ce, cum, de ce (who, what, how, why)
inovare
resurse intangibile etc...
Dezvoltare durabila (sustenabilitate)
satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor
viitoare de a-si satisface propriile nevoi
avantaj competitiv pe termen mediu si lung
12
ECOTEHNOLOGII
IMPLICATII Economia bazata pe cunoastere Mediu
1. Caracteristicile noilor ramuri dominante ale economiei mondiale
2. Globalizarea/mondializarea concurenţei
3. Scurtarea timpului de viaţă pentru produse şi diversificarea cererii
4. Creşterea complexităţii produselor oferite pe piaţă
5. Protecţia mediului – o constrângere necesară pentru economia bazată pe
cunoaştere
1. Caracteristicile noilor ramuri dominante ale economiei mondiale
Aparitia unor noi ramuri dominante:
dezvoltare durabila
responsabiltate sociala, etica si economica
eficienta energetica
protectia mediului
Evolutia economiei mondiale din punct de vedere al problemelor de mediu, catre:
sectorul serviciilor (mai putin poluant decat cel industrial, al productiei)
ramuri industriale noi, emergente (nanotehnologiile) bazate pe progresul tehnic
consumatori preocupati de problemele de mediu
Creşterea nivelului de cunoaştere (societate bazata pe cunoastere):
creşterea nivelului de instruire a angajaţilor
atitudine responsabila (reducerea pierderilor, depozitarea deseurilor)
13
ECOTEHNOLOGII
creşterea nivelului de instruire a consumatorilor
responsabilizarea acestora fata de produse (materii prime, reciclarea de catre
producator, proces tehnologic)
Particularităţi distincte ale noilor ramuri economice:
capitalul intelectual
nivel ridicat de mecanizare si automatizare
personal inalt calificat
accentul pe activele intangibile
inovatie, know-how, transfer de cunostinte si consolidarea de marci si proprietate
intelectuala
personalizarea cererii
2. Globalizarea/mondializarea concurenţei
Globalizarea = proces de integrare a pieţelor naţionale într-una singură/internaţională
de bunuri, servicii, pieţe financiare / forţă de muncă etc
Premise:
evoluţia tehnologiilor informatice evoluţia procesului comunicaţional
apariţia de societăţi transnaţionale reducerea distanţelor
liberalizarea comerţului - a pieţelor de desfacere și financiare
identificarea de soluţii noi pentru problemele globale: protecţia mediului, sărăcia
14
ECOTEHNOLOGII
Formarea unor pieţe specializate pe probleme de mediu
piaţa internaţională a poluării " comerţul cu deşeuri toxice
piaţa certificatelor de emisii de carbon
piaţa certificatelor verzi
piaţa certificatelor albe
Apariţia unor noi forme de organizare specializate/ inovative
Clusterele ecologice – acorduri a unor instituţii, companii privind implementarea în
comun a unor strategii orientate spre prevenirea poluarii mediului. Pot avea ca
obiective:
implementarea unui sistem de management al mediului
transferul de metode inovative de management al mediului
stabilirea de strategii comune de aprovizionare - producţie - vânzare care să
respecte principiile dezvoltării durabile şi să promoveze măsuri de protecţie a
mediului.
Spin-off-urile ecologice - parteneriate public-private ce militeaza pentru promovarea
unor proiecte privind dezvoltarea durabila şi de protecţia mediului.
Dezavantajele globalizării vizează statele slab dezvoltate:
adâncirea decalajului dintre statele dezvoltate şi cele slab dezvoltate
migrarea forţei de muncă calificată şi supercalificată
comerţul cu deşeuri toxice către statele slab dezvoltate (ireversibil)
15
ECOTEHNOLOGII
3. Scurtarea timpului de viaţă pentru produse şi diversificarea cererii
Cauze:
sporirea nivelului de trai
evolutia rapida a progresului tehnic
Efecte:
cresterea productiei (consum mai intens de resurse)
cresterea volumului deseurilor
fazele ciclului de viaţă ale produselor se reduc (accentul cade pe serviciile post-
vânzare a produselor)
4. Creşterea complexităţii produselor oferite pe piaţă, înglobând funcții:
pentru organizaţie - generatoare de valoare adăugată
pentru clienţi - valoare de întrebuinţare
pentru mediu - reducerea impactului de mediu
Complexitatea produselor este evidentiata de 5 caracteristici:
16
ECOTEHNOLOGII
Cresterea nivelului de personalizare a cererii
Sporirea nivelului de complexitate a etapelor ce alcatuiesc ciclul de viata
Integrarea conceptelor de produs si serviciu in bunuri vandabile
Cresterea continutului de tehnologie inglobata in produse si servicii
Integrarea tehnologiilor emergente in procesul de fabricatie
5. Protecţia mediului – o constrângere necesară pentru economia bazată pe
cunoaştere
Viziunea economica clasica:
factorii de mediu – aerul, apa şi parţial solul – sunt considerate resurse în
proprietate comună, cu un preţ nesemnificativ în raport cu importanţa lor. Fapt
care încurajează:
utilizarea, risipa şi distrugerea excesivă a lor
reflectarea lor minoră în costurile de producţie
afectarea deciziilor de comercializare, a preţurilor pentru aceşti factori
facilitează externalizarea costurilor de poluare = deplasarea către alţi plătitori
accentul este pe stabilitate şi echilibru economic
În contextul noii economii:
reconfigurarea raportului dintre protecţia mediului şi activitatea economică
abordarea economiei în contextul unor evoluţii complexe, pe principii de
funcţionare similare dinamicii de adaptare a mediilor naturale.
instabilitate, fluctuaţie, evoluţionism
domina competitivitatea (cunoaşterea devine nucleul tuturor competenţelor)
Noua economie ţine cont de valorea bunurilor intangibile
17
ECOTEHNOLOGII
capitalul intelectual/resursa umana ca factorul principal de dezvoltare
factorii tradiţionali de producţie – pământ, muncă, capital – se transformă în
factori secundari
cunoştinţele şi tehnologiile avansate pot transforma semnificativ economiile
se dezvoltă spiritul antreprenorial capabil să capteze, să aplice şi să dezvolte
valoarea cu ajutorul tehnologiilor performante
Tendinţe:
reducerea presiunii asupra mediilor naturale
revenirea şi apropierea omului de natură
avantajul competitiv al companiilor evoluează pe considerente care ţin de nivelul
de pregătire şi creativitate a personalului nu pe considerente de exploatare a
resurselor naturale la cele mai mici costuri şi de asemenea nu pe considerente de
achiziţionare a celor mai performante echipamente cu ignorarea impactul
acestora asupra mediului
ştiinţa face din inteligenţa şi creativitatea umană o expresie fundamentală de
înţelegere a universului
Subiecte posibile:
1. Identificati si descrieti formele de manifestare a poluarii solului de catre om?
2. Dati un exemplu de supraexploatare a resurselor biologice si mentioanati care
sunt efectele acesteia asupra solului?
3. Ce puteti spune despre masurile de protectie a solului?
4. Cum poate influenta dezvoltarea economica relatiile si echilibrele ecologice?
18
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 4
CAPITOLUL 2 – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU
2.1 POLUAREA ATMOSFERICĂ
2.2 POLUAREA HIDROSFEREI
2.3 POLUAREA ȘI DEGRADAREA SOLULUI
Motivatia studierii poluării factorilor de mediu:
În calitate de factori decidenți trebuie să știm cine (ce), cât și cum poluează.
2.1 POLUAREA ATMOSFERICĂ
Atmosfera terestră
invelișul gazos care inconjoara Pamantul
96% aer, 4% vapori; 5000 m altitudine; 2*1015 tone
Poluarea atmosferei - Prezența unor substanţe străine în mediului natural care produc
o variaţie semnificativă a proprietăţilor atmosferei.
DISPERSIA POLUANŢILOR ÎN FUNCŢIE DE CONDIŢIILE DE MEDIU
Conditiile geografice, topografice, meteorologice si atmosferice:
influenteaza nivelul poluarii
terbuie luate in considerare de catre factorii decidenti
Deplasarea maselor de aer pe verticală (gradientul de temp. mediu = 0,98oC/100m):
19
ECOTEHNOLOGII
1. instabilitate atmosferică
temperatura scade mai mult decat media gradientului
mişcarea ascendentă a maselor de aer favorizează dispersia poluanţilor
2. stare atmosferică indiferentă/neutră/de acalmie
temperatura variaza conform valorii medii a gradientuli
dispersia poluantilor este stationară
3. stabilitate atmosferică
temperatura scade mai putin decat media gradientului
frânează mişcarea maselor de aer; creşte concentraţia de poluanţi la sol
4. inversiune termică
temperatura evolueaza invers gradientului
aerul mai rece si mai dens de la sol impiedică dispersia poluanţilor
presiune ridicată şi viteza redusă a vântului
poluarea devine maximă la nivelul solului.
Deplasarea maselor de aer pe orizontală generează vânt, datorită unor fenomene de:
1. turbulenţa mecanică - frecarea aerului de sol sau de obstacole
2. turbulenţa termică - diferenţe de temperatură dintre sol şi stratul de aer adiacent
CARACTERIZAREA POLUANŢILOR ATMOSFERICI
Conform criteriilor:
1. stare de agregare: poluanţii gazoşi, lichizi, solizi, aerosoli
2. concentraţie maxim admisibilă (CMA în mg/m3, mg/kg) În ţara noastră s-au
inventariat peste 400 de poluanţi atmosferic (STAS 12574).
20
ECOTEHNOLOGII
3. grad de persistenţă a poluanţilor în atmosferă
rezistă de la câteva zile la sute de ani (masele plastice)
4. Influenţă reciprocă
sinergism - potenţarea influenţei
antagonism - anihilarea influenţei
anergism - lipsa influenţei.
Sinergismul favorizează formarea smogului fotochimic (gaze de eșapament).
În România, un caz tipic de sinergism s-a regăsit în zona Copşa Mică.
PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE A ATMOSFEREI
Surse naturale
1. Erupţiile vulcanice
2. Furtunile de praf
3. Incendiile naturale
Surse antropice
Transportul rutier
- cu o contribuţie de circa 60% la poluarea antropică a atmosferei
- se produce aproape de sol
- diferă în în funcţie de frecvența traficului, posibilităţile de ventilaţie a străzilor etc
Industria - sursă majoră de poluare
- industria extractivă, minieră cu emisii de praf/pulberi diverse
- industria petrolieră, cu hidrocarburi, unele fiind inflamabile, cancerigene
- industria energetică, cu termoenergetica
21
ECOTEHNOLOGII
- industria materialelor de construcţii
- industria siderurgică şi metalurgică, cu pulberi puternic cancerigene
Notă: Nivelul emisiilor poluante din traficul aerian este f. ridicat (Los Angeles
International Airport = smog)
EFECTELE POLUĂRII ATMOSFERICE
Efcete:
- directe / imediate
- indirecte / pe termen lung / cu caracter global
Efecte directe ale poluanţilor atmosferici
Poluarea cu produşi gazoşi - variază ca sursă, cantitate, nocivitate şi persistenţă
1. Dioxidul de carbon apare din toate procesele de ardere industriale şi din trafic
2. Monoxidul de carbon - din trafic, datorită arderii incomplete a combustibililor.
3. Oxizii de azot - utilizarea combustibililor fosili pentru industrie sau încălzirea
locuinţelor.
4. Dioxidul de sulf - activităţi vulcanice, arderea combustibililor fosili etc.
5. Hidrogenul sulfurat - activităţi vulcanice, putrefacţie, industria petrochimică etc.
6. Ozonul – pe baza oxizilor de azot din gazele de eşapament.
Poluarea cu substanţe lichide
Industria de lacuri şi vopsele, utilizărea insecticidelor şi pesticidelor în agricultură.
Poluarea cu substanţe solide
Provin din activităţile industriale şi din traficul rutier.
22
ECOTEHNOLOGII
- praful de ciment
- pulberile metalurgice – de la fabricarea fontei, oţelului, aluminiului etc
Poluarea cu aerosoli (prezenţa metalelor grele plumb şi mercur)
- Poluarea cu plumb - fabricarea acumulatorilor, corectarea cifrei octanice a benz.
- Poluarea cu mercur
Efecte globale ale poluării atmosferice
Efectul de seră
Constă în împiedicarea reflexiei căldurii terestre primită de la soare în spaţiul cosmic.
- asociată cu încălzirea exagerată a straturilor atmosferice inferiore
- datorită anumitor poluanţi atmosferici, purtând denumirea de „gaze de seră” - dioxidul
de carbon, metan, oxizi de azot, compuşi organici
Dioxid de carbon provine - arderi industriale (centralele termoelectrice), traficul rutier.
Efectul de seră contribuie la:
- încălzirea globală cu modificarea climatului global.
- ritmul accelerat al schimbărilor climatice,
- perturbările climatice (cicloane, uragane, taifune, cutremure, inundaţii)
- perturbarea pe termen lung a echilibrelor terestre
- lărgirea zonelor aride
- restrângerea zonelor subtropicale
- perturbarea regimului de precipitaţii în zona temperate etc.
Gradul de urbanizare amplifică efectul de seră datorită:
- materialelor de construcţii - absorb radiaţiile de trei ori mai mult decât solul umed
23
ECOTEHNOLOGII
- vânturilor - sunt sursă de secetă şi nu permit purificarea aerului
- canalizările - împiedică evaporarea apei și conduc la disconfortul termic
Consecinţe în cascadă ale efectului de seră:
- topirea calotelor glaciare
- infiltrarea apei sărate marine în pânza freatică terestră
- instalarea unor perioade de secetă prelungită
Măsuri generale (planetare) de contracarare a efectului de seră
- programe de reîmpădurire masivă
- restructurarea energeticii - trecerea la utilizarea resurselor energetice neconvenţionale,
regenerabile şi nepoluante
- utilizarea carburanţilor alternativi în transporturi etc...
Distrugerea stratului de ozon
Ozonul se formează în partea superioară a atmosferei (20 – 55 km) şi se găseşte în
concentraţii variabile de la suprafaţa Terrei până la altitudinea de circa 35 km (3mm).
- rol de ecran protector împotriva radiaţiilor ultraviolete.
Deteriorarea stratului de ozon - datorită creşterii concentraţiei unor poluanţi gazoşi.
Cauze – surse ale deteriorării stratului de ozon:
- naturale – erupţiile vulcanice, frecvente şi puternice din ultimii 20 de ani
- antropice:
- activităţi care utilizează freoni (electronica, medicină, cosmetică)
- intensificarea traficului rutier
1985 - s-a constatat formarea unor “găuri în stratul de ozon” (grosimie sub 1,5 mm).
Efecte ale deteriorării stratului de ozon:
24
ECOTEHNOLOGII
- scăderea concentraţiei de ozon cu 1% determină o creştere a fluxului de radiaţii
UV către Pământ cu 2%, care duc la sporire de 6 ori a frecvenţei cancerului de
piele şi a bolilor de ochi
- schimbări în sistemul de imunitate uman, reducerea rezistenţei seminţelor etc.
Măsurile de protejare a stratului de ozon vizează înlocuirea/eliminarea totală a
freonilor cu alte produse.
Ploile acide
Reprezintă precipitaţii atmosferice cu pH acid (< 5,6).
Germania a fost prima afectată de acest tip de poluare.
Fenomenul se datorează prezenţei poluanţilor (solubili în apă):
- dioxid de sulf şi
- oxizilor de azot
Cauze – surse ale ploilor acide:
- utilizarea cărbunelui
- traficul rutier
Ploile acide afectează:
- atmosfera - ceţa acidă crează probleme pentru condiţiile normale de trafic
- solul, vegetaţia - spălarea substanţelor nutritive din sol, scăderea rezistenţei
pomilor la îngheţ, perturbarea ciclului de creştere al arborilor
- clădirile, statuile, obiectele de artă prin corodarea finisărilor exterioare
- sănătatea umană – sunt afectate căile respiratorii
- ecosistemele acvatice, prin scăderea producţiei piscicole
Măsuri de diminuare a efectelor ploilor acide presupun:
25
ECOTEHNOLOGII
- restructurarea energeticii - centrală electrică ecologică (nucleară, eoliană, solară);
- purificarea avansată a gazelor de ardere şi de eşapament
Subiecte posibile:
1. Care sunt repercusiunile negative ale cresterii complexitatii produselor oferite pe
piata, asupra mediului?
2. Exemplificati sase tipuri de medii si evidentiati principalele diferente dintre
acestea!
3. Ce puteti spune despre standardele ISO ca instrumente de management de
mediu?
4. Ce puteti spune despre reglementarile juridice de mediu?
26
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 5
CAPITOLUL 2 – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU
2.1 POLUAREA ATMOSFERICĂ
2.2 POLUAREA HIDROSFEREI
2.3 POLUAREA ȘI DEGRADAREA SOLULUI
2.2 POLUAREA HIDROSFEREI
Apa
- cea mai răspândită materie de pe glob,
- 70,8% din suprafaţa Pământului
Resursele de apă utilizabile
- 1% din volumul de apă dulce existent în fluvii, râuri, lacuri şi în pânza freatică.
Poluarea apei
- alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale acesteia,
- produsă direct sau indirect de o activitate umană,
- în urma căreia apa devine improprie pentru o utilizare naturală/antropică.
PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE A APELOR
Surse de poluare a apelor de suprafață
- surse de poluare concentrate sau organizate
27
ECOTEHNOLOGII
- surse de poluare neorganizate, dispersate
- surse de poluare accidentală
Surse de poluare a apelor subterane
- impurificările cu ape saline, gaze sau hidrocarburi din lucrări miniere/de foraj
- infiltraţiile de la suprafaţa solului cu diverse categoriilor de ape uzate
- impurificările produse în secţiunile de captare a apei
Principalii efluenţi poluanţi ai mediilor acvatice
- scurgeri accidentale sau deversări deliberate de poluanţi de la activităţi industriale.
- scurgeri din rezervoarele şi de la conductele transport produse petroliere
- utilizarea antidăunătorilor (pesticide, ierbicide) în agricultură
- folosirea îngrăşămintelor anorganice, cu azot, fosfor, potasiu pentru creşterea
productivităţii culturilor agricole
- dejecţii animaliere din ferme şi combinate zootehnice
- deversarea apelor menajere uzate
- utilizarea sării, ca antiderapant în timpul iernii
- depunerile de poluanţi din atmosferă, prin intermediul ploilor acide etc
STABILIREA GRADULUI DE POLUARE A APELOR
Gradul de nocivitate asupra vieţuitoarelor acvatice
- doza limită–timp de o oră nu afectează viaţa peştilor
- doza minimă letală –după o oră produce moartea peştilor
Metode de analiză e evoluției gradului de poluare a aplelor
- fizico-chimice – stabilesc calitatea şi cantitatea poluanţilor
28
ECOTEHNOLOGII
- biologice – formele de viaţă în absenţa sau prezenţa poluanţilor
- bacteriologice – identifică germenii patogeni (responsabili de îmbolnăviri epidemice)
- toxicologice – stabilesc nocivitatea poluanţilor
Gradul de poluare a unui receptor - depinde de viteza şi direcţia de deplasare a
efluentului în raport cu receptorul:
- în aceiaşi direcţie, în echicurent:
- viteza receptorului mai mare decât viteza efluentului (apele curgătoare) -
poluanţii se depun şi apa râului respectiv continuă să curgă curată
- viteza receptorului mai mică decât viteza efluentului (lacurile şi mările închise) -
efluentul dispersează în tot bazinul respectiv;
- în contracurent - fenomenul de “întoarcere” a efluentului, cu creşterea gradului de
poluare în zona de evacuare
Siajul - ccreşterea concentraţiei de poluant în avalul unui obstacol
Estimarea efectului poluării se face si cu ajutorul criteriului faunei piscicole. Peştii sunt
cei mai sensibili la poluare
Evacuarea apelor uzate se face prin canale de suprafaţă sau subterane (de submersie).
Dispersia poluanţilor se realizează conform legilor de difuzie (dispersie de tip egretă).
Concentraţia maximă a poluării se produce pe axa direcţiei de deplasare a efluentului.
CLASIFICAREA POLUANŢILOR HIDROSFEREI
După natura lor şi tipul de poluare determinat
1. Poluanţi de natură fizică (poluare fizică)
- poluare radioactiva - folosirea energiei nucleare
29
ECOTEHNOLOGII
- poluare termica - scăderea gradului de oxigenare a apei (20% din)
2. Poluanţi de natură chimică (poluare chimică)
- Organici, degradabili sau
- Cu remanenţă îndelungată (azotaţi, fosfaţi, plumb, mercur etc)
3. Poluanţi de natură biologică (poluare biologică)
Agenţi biologici (microorganisme şi substanţe organice fermentabile.
Eutrofizarea:
- poluări a apelor prin deversarea unor cantităţi excesive de nutrienţi
- sufocarea florei şi faunei prin dezvoltarea de alge care acoperă suprafeţe acvatice
După persistenţa poluanţilor în apă
1. Poluanţi biodegradabili
- pot fi metabolizaţi şi neutralizaţi de fauna şi flora acvatică
- sunt cei biologici: dejecţiile animaliere, ape uzate din industria alimentară etc.
Degradarea lor se face printr-un proces de oxidare cu oxigenul. Când consumul
depăşeşte disponibilul de oxigen are loc “sufocarea” apei.
2. Poluanţi nebiodegradabili
- care se menţin ca atare şi se acumulează în timp
- substanţele anorganice (săruri de metale grele),
- organice (insecticide, detergenţi, coloranţi), petroliere şi radioactive.
30
ECOTEHNOLOGII
PARTICULARITĂŢI DE POLUARE A MĂRILOR ŞI OCEANELOR
Particularităţile poluării mărilor şi oceanelor apar:
- în estuare,
- la gurile de vărsare a marilor fluvii
- în zonele costiere şi de litoral cu activitate industrială, turistică şi de transport
Cauze principale:
Poluarea cu rezidiuri industriale
- directă - cu apele reziduale de la unităţile industriale situate pe litoral
- indirectă - prin intermediul marilor fluvii ce se varsă în mări sau oceane
Poluarea cu produse petroliere
Petrolul împiedică oxigenarea şi pătrunderea luminii în apă. Poluare se face prin:
- Extracţia petrolului
- Transportul petrolului
- Rafinarea petrolului
- Transportul naval în general.
EFECTE ALE POLUĂRII APELOR
Efecte ale poluării apelor de suprafaţă
Efectele poluării cu ape uzate
- modificari de gust, miros, culoare, temperatură, pH, duritate
- reducerea cantităţii de oxigen
Decontaminarea unui bazin hidrografic, poluat cu azotaţi, durează cca 100 de ani.
31
ECOTEHNOLOGII
Efectele poluării termice
- creşte sensibilitatea organismelor acvatice
- afectarea fitoplanctonului
- distrugerea populaţiei de peşti prin distrugerea mecanică a icrelor şi larvelor
Efectele poluării maritime –se produc şi asupra plajelor şi zonelor de coastă.
1. cu rezidii industriale
- scăderea producţiei de peşti
- contaminarea unor specii
- proliferarea algelor otrăvitoare
- perturbarea posibilităţilor de comunicare dintre vieţuitoarele marine
2. cu produse petroliere:
- neoxigenarea apei
- reducerea eficacităţii fitoplanctonului marin.
Efectele poluării asupra apelor subterane
Poluarea pânzei freatice este mai lentă, de ordinul a câţiva metri pe an, datorită vitezei
reduse de deplasare a poluanţilor prin straturile de infiltrare.
Influenţa poluării asupra sănătăţii umane
Dezvoltarea de bacterii care determină riscul de îmbolnăvire prin:
- epidemii
- boli infecţioase digestive
- epidemii sporadice
- boli netransmisibile
32
ECOTEHNOLOGII
METODE DE COMBATERE A POLUĂRII APELOR
Autoepurarea apelor
Ansamblul proceselor naturale de purificare.
Factorii care influențează procesul de autoepurare
- factori fizici - sedimentarea, limpezirea, lumina, temperatura, mişcarea apei.
- factori chimici
Bacteriile cu rol esenţial în procesul de autoepurare a apelor:
Din punct de vedere al nutriţiei:
- bacterii autotrofe - care se hrănesc cu substanţe minerale
- bacterii heterotrofe - care folosesc materii organice
- saprofite - se hrănesc cu materii organice moarte
- parazite, apar întâmplător în apele poluate
După cum utilizează oxigenul în timpul autoepurării:
- bacterii aerobe - folosesc oxigen liber, molecular
- bacteriile anaerobe - folosesc oxigenul ionic/din combinaţii ( sulfaţi, azotaţi etc)
- facultativ aerobe/anaerobe - folosesc atât oxigenul molecular, cât şi ionic
Etapele procesului de autoepurare:
- treapta anaerobă - în care bacteriile degradează proteinele, hidraţii de carbon şi
lipidele, în compuşi mai simpli
- treapta aerobă - în care bacteriile descompun complet materia organică până la
bioxid de carbon şi apă, fără apariţia unor produşi intermediari/secundari nocivi.
33
ECOTEHNOLOGII
Epurarea apelor uzate
Ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile conţinute în apele uzate, sunt
reduse sub anumite limite.
Procedeele de epurare cuprind două grupe mari de operaţii succesive:
- reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi nenocivi
- prelucrarea substanţelor rezultate din prima operaţie
Procesele tehnologice se realizează în staţii de epurare care trebuie sa resolve:
- purificarea unui debit uriaş de ape uzate
- diversitatea mare de impurificatori ce trebuie eliminaţi
- valorile rezonabile pentru investiţii şi costuri
- valorificarea eficientă a produselor recuperate
Din staţiile de epurare rezultă:
- apele epurate evacuate sau valorificate
- nămoluri îndepărtate şi valorificate.
Epurarea biologică - procedeele biologice de epurare.
Prin tratarea aerobă a apelor uzate rezultă:
- apă resupusă unei tratări finale curăţire şi purificare inainte de a fi deversată
- nămolul activ resupus unei tratări anaerobe care separaă apa de biogaz şi nămol
Metode speciale de tratare a apelor uzate
Pentru apele uzate industriale
Din volumul de apă utilizat în industrie 70-90% devine de apă uzată, care inainte de
deversarea într-un emisar se epurează satisfăcător 25%, incomplet 45% , iar restul nu
se epurează deşi sunt restricţii clare privind calitatea apelor deversate.
34
ECOTEHNOLOGII
Limitarea/combaterea poluării se realizează cu ajutorul unor metode specifice –
funcţie de natura efluentului/poluantului.
a) Pentru apele reziduale din industria chimică/petrochimică se există procedee “in-
plant” şi/sau “end-pipe”
În-plant = în cadrul procesului tehnologic care le-au generat;
End of pipe = la capătul conductei, reprezentând sfârşitul procesului tehnologic (în alte
procese tehnologice din acelaşi sau alte domenii industriale)
b) Pentru apelor uzate cu conţinut de metale grele ( Fier, Crom, Nichel, Cobalt,
Mangan, Molibden, Vanadiu, Zinc, Cupru, Cadmiu, Mercur) se aplică precipitarea
dirijată în trepte, la pH controlat, în mediu reducător prin care se realiză epurarea
apelor dar şi recuperare metalelor în proporţie de 98-99%.
Acest procedeu se aplică în:
- i sub toate tipurile
de combinaţii
- sectorul metalurgic, responsabil major în poluarea hidrosferei cu metale grele
- industria de fabricare a aluminiului pentru apele reziduale rezultate de la
operaţiile de spălare a gazelor
c) Pentru apele toxice organice de la fabricarea pesticidelor, coloranţilor,
medicamentelor etc se aplică procedee catalitice tip REDOX care oxidarea
impurificatorilor, în prezenţa unor catalizatori, foloxind ca oxidant aerul
Pentru apele reziduale cianurate extrem de agresive pentru om şi mediu, procedeele
catalitice cu produşi peroxidici sunt o alternativă la procedeele clasice de tratare cu
hipoclorit sau sulfat feros.
d) Pentru tratarea apelor reziduale fenolice,
35
ECOTEHNOLOGII
- când fenolul se găseşte în concentraţii mari în apele reziduale (în procesul de
fabricare a fenolului), se utiliză epurarea în trepte pentru recuperarea lui.
- când fenolul se găseşte în cantităţi mici în apelor reziduale se aplică procedee
de epurare biologică sau catalitică, mai eficiente şi mai puţin costisitoare.
e) Eliminarea fosforului şi azotului din apele reziduale
Prezenţa ionului azotat în pânza freatică la concentraţii 100 ppm, în condiţii de
malnutriţie, creşte riscul îmbolnăvirilor umane de cancer stomacal şi de apariţie a
„sindromului albastru” (în termeni medicali „methemoglobinemia”, care apare datorită
oxidării hemoglobinei, principalul purtător de oxigen la celulele sanguine).
Se aplică o epurare mecanică urmată de o epurare biologică, cu bacterii strict
specializate.
Metoda, deşi costisitoare, se impune dacă cursul de apă în care se deversează acest tip
de ape reziduale este folosit, în aval, ca sursă de apă potabilă
f) Alte metode de tratare a apelor industriale uzate
- Reactore cu jet de plasmă pentru distrugerea deşeurilor organice toxice
(insecticide, pesticide, compuşi organo-metalici, tetraclorură de carbon). Din
proces rezultă numai dioxid de carbon, apă şi acizi, randamentul fiind de 100%.
- Utilizarea radiaţiilor UV pentru descompunerea cianurilor, fenolilor,
substanţelor clorurate din apele reziduale
g) Pentru eliminarea/recuperarea petrolului şi a produselor petroliere
- din apele de suprafaţa: folii calandrate, benzi ranforsate, ce asigură absorbţia
de hidrocarburi în apele continentale (râuri, lacuri) sau incinte portuare, şi care
36
ECOTEHNOLOGII
ulterior se folosesc drept combustibil;
-
selective cu autonomie (nu necesită alimentare cu energie), puţin costisitoare,
simple (nu solicită o întreţinere specială),care acţionează la interfaţă
apă/produs petrolier din foraje şi colectează într-un rezervor produsul petrolier
Metode de eliminare a unor efecte specifice ale poluării apelor
Efectul de acidifiere al apelor de mină se neutralizează cu var sau alţi produşi alcalini.
În cazul acidifierii apelor naturale se utilizează procedeul „liming” (de asemeni cu var).
Efectul de eutrofizare se combate prin:
-
destratificare), chimice (precipitare „in-situ”, degradarea mâlului anoxic), biologice
(cosirea vegetaţiei, specii alohtone);
- măsurile externe preventive, ce vizează reducerea aportului de azot şi fosfor, prin
reducerea utilizării fertilizanţilor agricoli în zonă, epurarea apelor uzate, canalizare
inelară în jurul lacului pentru evitarea deversărilor, precipitarea şi sedimentarea
substanţelor nutritive direct în efluenţi.
Formarea de suspensii în concentraţii mari, poate fi redusă prin: aratul pe conturul
lacurilor, rotaţia sau terasarea culturilor, recoltarea în fâşii, menţinerea de perdele şi
centuri forestiere, plantarea de vegetaţiei pe malurile amenajărilor hidrotehnice.
Excesul de salinitate poate fi combătut prin irigări eficiente (prin canale deschise,
stropitori circulare sau pe role sau prin evitarea irigărilor în exces, a pierderilor pe
reţeaua de aducţie a apei) sau micro-irigări (stropirea prin picurare direct la rădăcina
plantelor), drenaje (pentru a coborî nivelul freatic la 2 – 3 m sub nivelul solului) etc.
37
ECOTEHNOLOGII
PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII APELOR
Prevenirea şi controlul poluării apelor de suprafaţă
Tehnicile structurale constau în practicarea de îngrădiri zonale (garduri), pază, deflexie
curenţi, remodelare a albiei, manipularea vegetaţiei şi a substanţelor organice, etc.
Tehnicile nestructurale au în vedere stoparea poluării, îmbunătăţirea legislaţiei, a
standardelor, a educaţiei de mediu sau schimbarea regimului de uzinare hidrotehnică,
refacerea zonelor umede etc:
- realizarea de staţii de epurare la agenţii economici nedotaţi şi completarea
capacităţilor existente la nivelul necesar;
- îmbunătăţirea randamentului staţiilor de epurare prin perfecţionarea
tehnologiilor, instalaţiilor şi a exploatării lor;
- controlul eficient al noilor unităţi industriale sau a proiectelor de dezvoltare a
infrastructurilor şi a depozitelor de deşeuri de orice fel;
- înăsprirea şi generalizarea reglementărilor existente prin aplicarea de penalităţi,
pe baza principiului poluatorul plăteşte;
- actualizarea şi extinderea numărului de indicatori din standardele privind calitatea
efluenţilor pentru îmbunătăţirea calităţii receptorilor;
- aplicarea celor mai eficiente metode tehnice, administrative şi juridice pentru
protecţia împotriva poluării difuze (cu îngrăşăminte şi pesticide);
- controlul evacuărilor de ape uzate din industrie, şi intensificarea recirculării apei în
sectorul productiv;
38
ECOTEHNOLOGII
- recuperarea şi valorificarea substanţelor utile obţinute din apele uzate;
- stabilirea şi introducerea de reglementări privind diminuarea poluării termice a
resurselor de apă, problemă specifică industriei energetice (la nivel mondial).
Dezvoltarea unor tehnologii integrate de epurare-tratare a apelor uzate, astfel încât
calitatea lor finală să le facă utilizabile în industrie, agricultură, acvacultură, agrement
etc.
Protecţia apelor subterane
- refacerea reţelelor de colectare a apelor uzate din localităţi şi de pe platformele
industriale;
- prevenirea poluării acviferelor, prin stabilirea şi realizarea unor zone de protecţie a
fronturilor de captare şi a zonelor de reîncărcare naturală sau artificială a
straturilor freatice;
- studierea şi eliminarea cauzelor care produc pierderi de substanţe petroliere şi
implicit poluarea solului, subsolului şi a resurselor de apă, cu atenţie sporită în ce
priveşte poluarea difuză, oriunde s-ar produce ea (dat fiind, mai ales,
necunoaşterea efectelor pe termen lung pe care le implică!).
Subiecte posibile:
1. Ce puteti spune despre tehnologiile curate?
2. Ce puteti spune despre evolutia economiei mondiale din punct de vedere al
problemelor de mediu?
3. Exemplificati noi ramuri dominante ale economiei mondiale si mentionati
39
ECOTEHNOLOGII
particularitatile acestora!
4. Ce puteti spune despre ploile acide?
40
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 6
CAPITOLUL 2 – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU
2.1 POLUAREA ATMOSFERICĂ
2.2 POLUAREA HIDROSFEREI
2.3 POLUAREA ȘI DEGRADAREA SOLULUI
2.3 POLUAREA ȘI DEGRADAREA SOLULUI
2.3.1 SOLUL - FACTOR ECOLOGIC VITAL
Stratul de humus (1,5 m) – partea fertilă a solului
Suprafața terenurilor la nivel global:
- 13,395 miliarde de ha - suprafaţa totală a terenurilor
- 1,457 miliarde ha - terenuri arabile (11%)
- 2,987 miliarde ha - păşuni (22% )
- 4,041 miliarde ha - păduri (cca 30%)
- 930 milioane de ha - suprafaţa cultivată cu cereale este de
- 243 milioane ha - cultivate cu grâu
In multe zone din Europa şi Asia, posibilitatea măririi suprafețelor agricole este nulă.
Poluarea ca volum și arie de răspândire se dublează la fiecare 10 ani.
2.3.2 DEZECHILIBRE ECOLOGICE LA NIVELUL SOLULUI
Poluarea solului
- degradare fizică (structurală, de compactare etc.)
41
ECOTEHNOLOGII
- degradare chimică (creşte conţinutul de metale grele, pesticide, se modifică ph-
ului etc.)
- degradare biologică (infestată cu germeni patogeni)
Ocuparea unor suprafețe mari de teren (orașe, șosele etc) – 10 mil. ha / an
Degradarea solului – pierderea stratului de humus (s-a redus cu 30% in ultimii 100 ani)
Fenomenele care afectează calitatea solului: eroziunile, alunecările de teren,
despădurirea, deşertificarea, asanarea mlaştinilor, sărăturarea, acumularea deşeurilor.
Factorii antropici de poluare a solului: Activitățile industriale, agricole sau zootehnice.
Omul poluează în diverse moduri:
- supraexploatarea resurselor vegetale
- utilizarea substanţelor chimice
- schimbarea destinaţiei terenurilor (realizarea de construcţii, căi rutiere, baraje etc)
- valorificarea unor zăcăminte prin exploatare în foraj, carieră sau în mină
- acumularea deşeurilor, reziduurilor industriale/agricole şi forestiere
- depozitarea abundentă şi incorectă a deşeurilor etc.
Supraexploatarea resurselor biologice
Suprapăşunatul
Defrișarea pădurilor
- Pădurile au o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare decât alte ecosisteme
- Se pierd 26 ha paduri / min / glob
Pădurile sunt cel mai eficace organizator natural în ce privește:
- reglarea circuitului apei în natură
- oprirea sau diminuarea intensității vânturilor puternice
- reducerea efectului de seră
42
ECOTEHNOLOGII
- reţinerea unor cantităţi importante de praf, impurificatori atmosferici
- stabilizarea condiţiilor climatice
- crearea unui sol bogat în humus
- habitatul natural al multor specii
Cauzele defrișărilor:
- evoluţia demografică
- nevoia de suprafeţe libere, destinate culturilor sau păşunatului
- nevoia de lemn de foc
- nevoia de lemn de construcţii, materie primă pentru obţinerea hârtiei, mobilei etc
În România defrișările reprezintă principala cauză a inundaţiilor. De asemenea apare
caracterul “galopant” al uscării pădurilor din cauza depăşirii pragului critic de poluare
cu dioxid de sulf din industria energetică profilată pe valorificarea cărbunilor inferiori, a
păcurii şi gazelor naturale.
Extinderea deşerturilor
Evoluţia stării morfologice a terenurilor de la împădurire la deşert:
Pădure - vegetaţie cu arbuşti - vegetaţie agricolă - eroziune - savană cu arbuşti – deşert
Îngrijorează modul accelerat în care se produce acestă succesiune cu extinderea
deşerturilor pe mari arii geografice, cu un ritm anual de peste 200.000 km2.
Asanarea mlaştinilor
1 ha de mlaştină produce 22 tone substanţă organică uscată
1 ha cultivat cu grâu produce 3,4 tone substanţă organică uscată
Sărăturarea
Scăderea puternică a fertilităţii solului prin încărcarea cu un conţinut mare de săruri.
In zonele aride, semiaride, pe terenurile umede cu un drenaj insuficient.
43
ECOTEHNOLOGII
Cauza principală este ridicarea nivelului apelor freatice din cauza construirii de baraje
sau a irigaţiilor neadecvate practicate pe terenuri aride.
Utilizarea în exces a substanţelor chimice
Folosirea îngrăşămintelor chimice pentru creșterea productivității agricole.
- produc anemie
- reducerea treptată a fertilităţii solurilor
Utilizarea pesticidelor
- 46.000 de tipuri bazate pe 140 de substanţe active
- distrugerea echilibrului ecologic al solului
- persistenţa acestor substanţe timp îndelungat, fiind aproape nebiodegradabile
- impurificarea apelor freatice
Alte cauze
Schimbarea destinaţiei terenurilor prin realizarea de construcţii
Extinderea centrelor urbane
Valorificarea unor zăcăminte prin foraj a zăcămintelor
2.3.3 MĂSURI DE PROTECȚIE A SOLULUI
1. Împădurirea
2. Culturi în asolamente
3. Folosirea feromonilor sau cultivarea de soiuri rezistente la atacul dăunătorilor
4. Metode tehnice, administrative şi juridice pentru protecţia mediului
5. Controlul suprafeţelor construite etc...
44
ECOTEHNOLOGII
2.3.4 RECUPERAREA, RECICLAREA, VALORIFICAREA DEȘEURILOR
Managementul deşeurilor
Management adecvat al activităţilor de colectare şi depozitare a deşeurilor.
- reducerea cantităţilor de deşeuri
- utilizarea/valorificarea deșeurilor
- procesarea şi reintroducerea deşeurilor în natură în forme neagresive
- Reducerea cantităţii de deşeuri
Managementul deșeurilor vizează atât proiectarea cât şi utilizarea produselor:
- Conceperea produselor din materialele nepoluante (uşor dezmembrabile etc...)
- Diminuarea ambalajelor
- Achiziționarea de produse cu un timp de viață mai lung;
- Valorificarea intensă a materiilor prime.
Depozitarea deșeurilor
Separarea deşeurilor
- la obţinerea oţelului din fier vechi se reduce poluarea aerului cu 85% şi a apei cu
76%, iar consumul energetic scade la cca. 30%
- hârtia de ziar produsă din hârtie reciclată necesită cu 25 - 60% mai puţină energie
în procesul de fabricaţie
Amplasarea depozitelor urbane
- 87% sunt plasate în afara oraşelor
- 6% pe malul apelor
- 7% se găsesc în interiorul localităţilor.
Doar 1-2% din deşeurile urbane sunt valorificate.
45
ECOTEHNOLOGII
Valorificarea deşeurilor
Se diferenţiază în funcţie de gradul de uzură şi dispersie:
- Produs utilizat care păstrează toate calităţile produsului iniţial, cu excepţia faptului
că a fost "dispersat" în mediu (tipice - ambalajele din sticlă)
- Produs uzat care şi-a pierdut o parte din calităţile iniţiale, care pot fi însă
regenerate
- Produs uzat care şi-a pierdut cea mai mare parte din calităţile iniţiale.
Dificultăţi în acţiunea de valorificare a deşeurilor:
- gradul mare de dispersie
- lipsa reţelelor de colectare în teritoriu
- etapă de dezmembrare şi separare a componentelor
Probleme în acțiunea de recuperare, reciclare, refolosire a deşeurilor tehnologice:
- redistribuirea eficientă a materialelor refolosibile
- utilizarea materiilor prime reciclate cu o valoare cel mult egală cu a materiilor
prime substituite
Soluții pentru problemele specifice recuperării, reciclării, refolosirii produselor uzate
sau a deșeurilor tehnologice:
- depozitare controlată în gropi de gunoi ecologice – metoda optimă
- compostare
- incinerare
- piroliză etc.
Gropile de gunoi prezintă o serie de dezavantaje:
- modifică peisajul
- poluează aerul
46
ECOTEHNOLOGII
- poluează apele de suprafaţă si apele freatice
- modifică biocenoza terenurilor limitrofe.
În Anglia, gropile de gunoi sunt amplasate în văi, cu pereţii betonaţi-impermeabilizaţi.
La atingerea capacităţii de umplere gropile sunt valorificate ca sursă de biogaz sau prin
cultivarea pământului la suprafaţă.
Compostarea
Partea organică selectată a gunoiului menajer poate fi compostată rezultând
îngrăşământ agricol asemănător gunoiului de grajd.
Incinerarea
- producerea unei anumite cantităţi de energie termică.
- pentru deşeurilor spitaliceşti constituie singura metodă de eliminare a lor.
Dezavantaje:
- rezultă emisii gazoase care conţin substanţe deosebit de toxice
- deşi reduce cu 80 - 90% volumul deşeurilor, necesită soluţii de rezolvare a cenuşii
La nivelul ţărilor UE = 100 milioane tone deşeuri menajere
O treime se arde în instalaţii moderne de incinerare.
Piroliza
- constă în arderea deşeurilor în absenţa aerului, la peste 800oC
- rezultă un produs lichid folosit drept combustibil, dar şi cenuşă.
- eficace în cazul materialelor plastice
- există proiecte de obţinere a petrolului prin piroliza deşeurilor menajere.
Subiecte posibile:
1. Mentioanati care sunt efectele defrisarii padurilor asupra solului?
47
ECOTEHNOLOGII
2. Identificati legaturile dintre urmatoarele elemente si mentionati, daca este cazul,
cine inglobeaza pe cine: habitat, poluare, ecosistem, biotop!
3. Ce puteti spune despre efectele poluarii apelor?
4. Mentioanati care sunt efectele utilizarii in exces a substantelor chimice si a
saraturarii asupra solului?
48
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 7
CAPITOLUL 2 – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU
2.3 POLUAREA ȘI DEGRADAREA SOLULUI
2.3.5 RECUPERAREA, RECICLAREA, VALORIFICAREA DEŞEURILOR
CAPITOLUL 3 – FORME SPECIALE DE POLUARE
3.1 POLUAREA RADIOACTIVĂ
3.2 POLUAREA FOINICĂ
3.3 POLUAREA TRANSFRONTALIERĂ
CAPITOLUL 2 – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU
2.3 POLUAREA ȘI DEGRADAREA SOLULUI
2.3.5 RECUPERAREA, RECICLAREA, VALORIFICAREA DEŞEURILOR
Managementul deşeurilor
Lipsa unui management adecvat al activităţilor de colectare şi depozitare a deşeurilor
urbane afectează sănătatea populaţiei şi mediul înconjurător.
Depozitarea deşeurilor
Depozitarea pe sortimente cu operaţia premergătoare de separare a deşeurilor pe
sortimente: sticlă, metal, materiale plastice, hârtie, deşeuri menajere
Exemple:
- la obţinerea oţelului din fier vechi se reduce poluarea aerului cu 85% şi a apei cu
76% şi consumul energetic scade la cca. 30%;
- hârtia de ziar produsă din hârtie reciclată necesită cu 25 - 60% mai puţină energie
49
ECOTEHNOLOGII
în procesul de fabricaţie.
Important de ştiut:
- Din totalul depozitelor urbane, 87% sunt plasate în afara oraşelor, 6% pe malul
apelor, iar restul de 7% se găsesc în interiorul localităţilor.
- Circa 40% din totalul depozitelor nu beneficiază de facilităţi de protecţie a
mediului înconjurător.
- Doar 1-2% din deşeurile urbane sunt valorificate.
- Doar 3% din nămolul rezultat de la epurarea apelor uzate orăşeneşti se valorifică
anual în agricultură.
- Arderea unor cantităţi mari de deşeuri urbane, umede, cu un conţinut ridicat de
materiale plastice, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe
cu caracter cancerigen, care afectează plămânii, ficatul, rinichii şi sistemul
circulator
Obiectivele managementului deşeurilor
- reducerea cantităţilor de deşeuri generate de activităţile socio-economice;
- utilizarea/valorificarea deşeurilor;
- procesarea şi reintroducerea deşeurilor în natură în forme neagresive.
Reducerea cantităţii de deşeuri
Vizează atât proiectarea cât şi utilizarea produselor:
- valorificarea intensă a materiile prime
- Conceperea produselor din materialele nepoluante şi uşor de dezmembrat
- Diminuarea ambalajelor de protejare a produsul şi de atragere a cumpărătorului
- Produse cu un timp de viaţă mai lung, pentru reducerea.
Valorificarea deşeurilor
50
ECOTEHNOLOGII
Reciclarea produselor uzate se diferenţiază în funcţie de gradul de uzură şi dispersie:
Produs utilizat care păstrează toate calităţile produsului iniţial, cu excepţia faptului
că a fost "dispersat" în mediu (tipice - ambalajele din sticlă). Valorificarea constă în
colectarea produsului dispersat, în vederea refolosirii ca atare.
Produs uzat care şi-a pierdut o parte din calităţile iniţiale, care poate fi însă
regenerat printr-o tehnologie corespunzătoare (exemplu, reşaparea anvelopelor,
recondiţionarea uleiurilor minerale uzate/a acumulatorilor auto). Produsul
regenerat are performanţe mai slabe decât cel iniţial, dar utilizarea lui devine
interesantă economic şi pentru mediu.
Produs uzat care şi-a pierdut cea mai mare parte din calităţile iniţiale. În acest caz
produsul se colectează în scopul recuperării materiilor prime din care este alcătuit
sau în scopul utilizării lui într-un alt domeniu, în care se vor valorifica calităţi
neglijate la utilizarea anterioară.
Dificultăţi în valorificarea deşeurilor:
gradul mare de dispersie a produselor de recuperat;
lipsa reţelelor de colectare în teritoriu
dezmembrarea şi separarea componentelor pe tipuri de materie primă presupune
un volum de muncă suplimentar și instalaţii complexe
În mod frecvent restabilirea proprietăţilor iniţiale nu este de 100%, produsul având o
calitate mai slabă și o fiabilitate mai mică.
Probleme de soluţionat în recuperare -refolosire a deşeurilor tehnologice:
1. Redistribuirea materialelor refolosibile între sectoarele care le generează şi în
sectoarele care le pot utiliza
Exemple:
51
ECOTEHNOLOGII
la obţinerea hârtiei şi cartoanelor se pot folosi 12 -14% deşeuri textile; la încheiere
ciclurilor de reciclare, hârtia de calitate inferioară poate fi utilizată în altă ramură
industrială (ex: Anglia, ca izolant termic la panourile prefabricate);
în industria bumbacului materialele reciclabile se folosesc în proporţie de 62% în
procesul tehnologic care le-au generat, 17% în alte societăţi ale industriei uşoare,
iar 21% se valorifică în alte ramuri industiale
cenuşa de termocentrală şi zgurile de furnal se utilizează în construcţii ca înlocuitor
parţial al cimentului
2. reflectarea corectă în costuri a eforturilor impuse de activităţile de colectare,
sortare, stocare şi redistribuire a resurselor reciclabile
3. practicarea unei cote de rentabilitate stimulativă pentru întreprinderile specializate
în activităţile de reciclare
4. încurajarea de către stat a activităţilor de reciclare, prin subvenţii sau facilităţi
fiscale, astfel ca aprovizionarea cu materii prime provenite din reciclare să fie
rentabilă pentru fabricanţi
5. stimularea generatorilor de resurse reciclabile (întreprinderi, populaţie)
6. Procesarea şi reintroducerea deşeurilor în natură în forme neagresive
Soluţiile pentru aceste activităţi constau în: depozitarea controlată în gropi de gunoi
ecologice, compostare, incinerare, piroliză etc.
Depozitarea controlată, în gropi de gunoi ecologice - metodă optimă pentru localităţile
mici şi mijlocii.
Depozitele ecologice se amenajează în locuri îndepărtate de zonele locuite, pe terenuri
degradate, impermeabile, având posibilităţi de acoperire cu sol cultivabil/împăduribil la
umplere lor.
52
ECOTEHNOLOGII
Gropile de gunoi prezintă o serie de dezavantaje:
modifică peisajul, creind un disconfort vizual;
poluează aerului, cu mirosuri şi suspensii purtate de vânt;
poluează apele de suprafaţă si apelor freatice (în cazul depozitelor
neimpermeabilizate);
modifică biocenoza terenurilor limitrofe
7. Compostarea
Partea organică selectată a gunoiului menajer poate fi compostată direct pe platformele
de colectare, rezultând îngrăşământ agricol asemănător gunoiului de grajd (tehnică
neutilizată în România).
8. Incinerarea
În funcţie de natura deşeului acesta poate arde. Avantajul constă în producerea unei
anumite cantităţi de energie termică. Pentru unele tipuri de deşeuri menajere soluţia
incinerării este mai avantajoasă, iar pentru deşeurilor spitaliceşti constituie singura
metodă de eliminare a lor.
Dezavantaje:
rezultă emisii gazoase care conţin substanţe deosebit de toxice (dioxină, furan,
clorbenzeni, compuşi cu crom, cadmiu, cobalt, plumb, mercur şi bioxid de sulf);
deşi reduce cu 80 - 90% volumul deşeurilor, necesită soluţii de rezolvare a cenuşii
rezultate prin ardere, mult mai toxică şi mai periculoasă decât materialele
incinerate.
Se estimează la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană o cantitatea de circa 100
milioane tone deşeuri menajere, din care circa o treime se arde în instalaţii moderne
de incinerare.
53
ECOTEHNOLOGII
9. Piroliza – foarte eficace în cazul materialelor plastice (mai puţin a PVC)
Piroliza constă în arderea deşeurilor în absenţa aerului, la peste 800oC, proces din care
rezultă un produs lichid (alcătuit în principal din hidrocarburi) folosit drept combustibil,
dar şi cenuşă cu problemele de eliminare aferente. La ora actuală există proiecte de
obţinere a petrolului prin piroliza deşeurilor menajere (Germania, are o staţie de
piroliză cu o capacitate de 2 milioane t/an).
3. FORME SPECIALE DE POLUARE
3.1 POLUAREA RADIOACTIVĂ
Emiterea în spaţiu a unor radiaţii care produc modificări la nivelul organismelor vii.
Cele mai periculoase sunt radiaţiile penetrante Röngen (sau X) şi gama, care:
au cea mai mare putere de penetrare
nu pot fi deviate de câmpul electric sau magnetic
se propagă în spaţiu în toate direcţiile cu o viteză apropiată de cea a luminii (3∙ 108 m/s)
modifică chimic sau biologic substanțele pe care le străbat (omoară celula vie, biosul)
Radioactivitatea - proprietatea unor substanţe (metale grele) de a prezenta fenomenul de
fisiune (dezintegrare nucleară).
Poluanţii radioactivi - purtaţi prin aer sub formă de aerosoli, pot fi inhalaţi, se depun pe
sol, impurifică apele, sunt înmagazinaţi în plante şi intră în lanţul trofic.
Mărimile caracteristice
Pentru caracterizarea sursei radioactive
timpul de înjumătăţire (T ½) - durata medie în care se dezintegrează jumătate din
numărul de atomi ai unei substanţe radioactive.
activitatea sursei – numărul de dezintegrări pe unitatea de timp.
54
ECOTEHNOLOGII
Pentru caracterizarea suportului biologic iradiat:
doza absorbită (de iradiere)
doza efectivă sau echivalentul de doză – gradul de vătămare biologică (efectul asupra
organismelor vii)
Surse de poluare radioactivă
Surse de poluare radioactivă antropică
materialele radioactive
minereurile radioactive
combustibilii nucleari
reactivi nucleari
exploziile nucleare experimentale (în aer, apă, subteran, zona polară)
existenţa centralelor nucleare
în cazul funcţionării la parametrii proiectaţi poluează în limite admisibile
în cazul unui accident nuclear provoacă poluări severe
Efectele poluării radioactive
Apar conform următoarelor criterii:
După modul în care acţionează radiaţiile:
directe – interacţia radiaţiilor cu organismele vii
indirecte – interacţia radiaţiilor cu mediul în care organismele vii evoluează
Conform dozei sau/şi duratei de iradiere, energia şi tipul radiaţiei.
După doza de iradiere:
sterilitate temporară la doze de 1 Gy (Gray);
creşte frecvenţa cazurilor de cancer la doze de 2 Gy;
efect letal pentru 90% din cazuri
55
ECOTEHNOLOGII
în câteva săptămâni la doze de 5 – 7 Gy
în câteva zile la doze de 10 Gy
în câteva ore la doze de 100 Gy
în câteva minute la doze de 1000 Gy;
După durata şi intensitatea de iradiere:
Efecte pe termen scurt (nestocastice) – prin expunere la doze mari şi timp scurt:
cu iradierea integrală a organismului
cu doze > 1 Gy boala de iradiere (tratată imediat = vindecabilă)
cu doze de 5 – 6 Gy mortală în 50% din cazuri (chiar şi cu tratament)
cu doze mai mari de 10 Gy moartea survine în câteva zile pentru toţi subiecţii;
cu iradierea parţială poate fi suportate de organism, dar apare eritem
(înroşirea pielii) sau necrozare (moarte celuei vii)
doze de 5 – 6 Gy induce sterilitate permanentă
Efecte pe termen lung (stocastice), apar după mai mult timp de la momentul iradierii
boli maligne (cancer), opacizarea cristalinului etc
Pe categoria de persoane
efecte genetice - la urmaşii părinţilor iradiaţi malformaţii congenitale, deficienţe
psihomotorii
efecte teratogene - la embrionul uman, în urma iradierii mamei în special în
primele luni de sarcină riscul de întârziere mintală a copilului
După tipul de izotop radioactiv:
izotopul de cesiu afectează sistemul muscular
izotopul de stronţiu (asemănător ionului de calciu) afectează sistemul osos
izotopul de iod afectează glanda tiroidă
56
ECOTEHNOLOGII
Cele mai sensibile organe umane: măduva spinării, ochii şi organele de reproducere.
Nu toate organismele vii sunt afectate la fel. Speciile neevoluate (bacteriile), rezistă la
doze de ordinul miilor de unităţi Gy.
Măsuri de securitate nucleară
Administrarea deşeurilor radioactive - colectarea, transportul, prelucrarea şi stocarea.
Deşeurile nucleare sunt administrate în conformitate cu activitatea lor nucleară.
Deşeurile cu activitate nucleară scăzută
Deşeurile lichide - după diluare se deversează în apele de suprafaţă sau în mări şi oceane, la mari
adâncimi.
Deşeurile solide sunt încapsuleate şi stocate permanent - îngropate la adâncimi mici
sau imersate controlat în mări şi oceane.
Deşeurile cu activitate nucleară intermediară
Deşeurile solide (timpi de înjumătăţire mari) se incorporează în materiale inerte de tip
beton, bitum sau mase plastice
Stocate definitivâ - imersie în mări şi oceane
Stocate temporarâ - în diferite locaţii (cavităţi naturale sau artificiale)
Deşeurile lichide se injectează la mari adâncimi în roci poroase, mine sau saline
părăsite.
Deşeurile cu activitate nucleară ridicată
Deşeurile solide - depozitate în rezervoare (din beton căptuşit cu oţel inoxidabil)
îngropate sau imersate la mare adâncime.
Depozitarea în depresiuni marine - în recipiente (plastic+oţel) de formă sferică
S-a propus depozitarea în regiuni glaciare, avantajoasă ca securitate, dar costisitoare
S-a propus trimiterea în spaţiul cosmic (propunere controversată)
57
ECOTEHNOLOGII
Deşeurile lichide se supun unor prelucrări:
evaporarea - pentru volume mari
precipitarea - pentru depoluarea apelor
adsorbţia pe adsorbanţi naturali/sintetici (zeoliţi, bentonită, argilă, nisip, cărbune,
schimbători de ioni)
Procedee moderne transformă deşeurile radioactive într-o masă sticloasă sau ceramică
şi le depozitează în puţuri betonate sau saline părăsite.
Securitatea/siguranţa nucleară
Asociaţia Mondială a Operatorilor Nucleari (WANO, 1989), prin reţeau transnaţională
de cooperare a tuturor statele care utilizează energie nucleară, monitorizează fiecare
reactor aflat în funcţiune - să respecte riguroas standardele de siguranţă nucleară.
Pentru mai multă siguranţa se utilizează „bariere artificiale multiple”, cum sunt: vitrifierea
combustibilului uzat, sigilarea acestuia în containere speciale, depozitarea subterană, etc.
Depozitele subterane naturale sunt alese astfel ca radiaţiile să nu poată ajunge la
suprafaţă, nici în urma unui cutremur, nici odată cu trecerea timpului.
Proiectul ITER, de 12 miliarde de dolari, cu cea mai largă colaborare internaţională,
adjudecat Franţei (în sudul Franţei) are ca obiectiv să construiască, în 10 ani, primul
reactor nuclear de fuziune nucleară (1 kilogram de materie primă, utilizată în acest tip
de reactor va produce aceeaşi cantitate de energie obţinută din 10 milioane kilograme
de combustibil convenţional radioactiv) care nu va produce poluare radioactivă în cazul
unui accident.
Centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă
Foloseşte conceptul de reactor nuclear tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), care
funcţionează cu uraniu natural (combustibil) şi deuteriu (moderator şi agent de răcire).
58
ECOTEHNOLOGII
Tehnologia CANDU - recunoscută pe plan mondial pentru sistemele de securitate nucleară şi
protecţie a mediului.
Prima unitate livrează Sistemului Energetic Naţional 706,5 MW (10-12% din consumul
energetic naţional) şi contribuie la reducerea emisiilor anuale de dioxid de carbon cu circa
5 milioane tone. Cu a II-a s-a ajuns la cca 18% acoperire.
Centrala nucleară de la Cernavodă a obţinut în anul 2003 un certificat care atestă că
sistemul său de management de mediu este conform cerinţelor standardului ISO
14001.
3.2 POLUARE FONICĂ/SONORĂ
Sursele de poluare fonică
Sursele majore de poluare:
- activităţile industriale
- zgomotul urban - trafic urban/aerian şi alte activităţi
- activităţile domestice.
Zgomotul industrial depăşeşte frecvent limitele admise. Industrile cele mai agresive
fonic sunt: extractivă, metalurgică, constructoare de maşini, textilă, tipografie.
Zgomotul urban
- Traficul rutier .
- traficul aerian cu cel mai important poluator avionul supersonic., care produce o
undă de şoc la sol de tip „bang” sonor, care poate afecta clădirile, fiinţele umane.
- Viaţa casnică datorită deficienţelor de izolare acustică a locuinţelor moderne.
Efectele poluării fonice
59
ECOTEHNOLOGII
Ultrasunetele sunt folosite cu succes pentru sterilizare deoarece distrug bacteriile şi
viruşii (bacilul tuberculozei, virusul gripei)
- sunt considerate mai puţin agresive, efectele negative apar la om doar după
iradiere îndelungată cu radiaţii de intensităţi mari
- acţionează negativ asupra globulelor roşii, producând oboseală şi anemii
Infrasunetele - cele mai periculoase sunt cele cu frecvenţe cuprinse între 6 - 7 Hz care au o rază de
acţiune > 10 km
- produse de explozii (atomice sau de altă natură), erupţii vulcanice, supersonice
- vibraţiile de frecvenţă foarte joasă, la intensităţi şi frecvenţe severe provoacă
moartea, datorită distrugerii alveolelor pulmonare
- în cazuri mai puţin severe provoacă ameţeli, stres, convulsii, insomnii etc
Vibraţiile caroseriilor la viteze mari produc infrasunete cu efecte negative asupra
conducătorului şi pasagerilor, cum ar fi ameţeală, dureri de cap, stare de vomă etc.
În general zgomotele au acţiune complexă asupra întregului organism.
Surditatea profesională se produce pentru sunete de înaltă și joasă frecvenţă. În mod
paradoxal, şi funcţia vizuală este afectată de zgomotele de intensitate mare, prin
dificultate la recunoaşterea lumini colorate, în mod special culoarea roşie.
Măsurile de prevenire a poluării fonice
Conform normelor legale nivelul de zgomote admis în centrele urbane este de 50 dB
ziua şi 40 dB noaptea.
Reducerea zgomotului din industrie
Măsurile pornesc din faza de proiectare.
Acestea vizează arhitectura halelor, caracteristicile utilajelor precum şi mijloacele
individuale de protecţie:
60
ECOTEHNOLOGII
Reducerea zgomotului din traficul rutier
- dotarea autoturismelor cu filtre şi atenuatoare de zgomot
- motoarele electrice
- reducerea numărului de autovehicule care rulează pe arterele de circulaţie
- inchiderea pentru trafic a unor zone rezidenţiale sau de interes public
- fluidizarea circulaţiei
- izolarea clădirilor
- amplasarea clădirilor ţinând cont de direcţia propagării undelor sonore;
- ecranarea clădirilor de locuit cu ajutorul clădirilor cu destinaţie publică, etc.
Întocmirea hărţilor acustice
În scopul monitorizării poluării sonore urbane se întocmesc „hărţi acustice”.
Avantaje:
- dezvoltarea de noi zone rezidenţiale;
- informarea populaţiei asupra nivelului de zgomot din zonele urbane existente;
- amplasarea zonelor de recreere în funcţie de datele hărţilor.
3.3 POLUARE TRANSFRONTALIERĂ
Poluarea transfrontalieră, sau transnaţională, ca sumă de influenţe nocive ale unui
sistem (o economie naţională) asupra altui sistem, se manifestă în diferite moduri:
Poluare directă/prin transfer - prin intermediul apelor sau vânturilor
De exemplu
- Rinul, impurificat pe teritoriul Germaniei, poluează în drumul lui spre vărsare,
Olanda;
- nori de dioxid de Sulf produşi de companii americane afectează pădurile canadiene.
61
ECOTEHNOLOGII
Poluare reciprocă - când mai multe ţări împart ţărmul unui lac, râu sau chiar mări. Este
cazul mărilor închise ca Marea Neagră, Marea Mediterană, Marile Lacuri din America
de Nord, etc.;
Poluare ascunsă - prin ignorarea considerentelor de etică
Exemple:
- exportul către ţări mai sărace a unor produse agricole impurificate, expirate;
- „bariera ecologică” - interzicerea importului de produse, în baza unor reglementări
exagerat de severe;
- păstrarea secretului referitor la tehnologiile nepoluante;
- implementarea pe teritoriul altor ţări a unor industrii puternic poluante;
- exploatarea de materii prime de pe teritoriul altor ţări;
- închirierea de suprafeţe de teren, în alte ţări, pentru depozitarea de deşeuri
puternic poluante.
Comerţul cu deşeuri toxice constituie o problemă actuală de mari dimensiuni,
comparabilă, ca amploare, cu traficul de stupefiante.
Se produce cu acordul tacit al unor guverne influente în geopolitica mondială, deşi
există convenţii internaţionale în acest sens.
Astfel Convenţia de la Basel (1992), vizează comerţul cu anumite clase de deşeuri
periculoase, reglementând transportul de la ţări care nu au posibilităţi de tratare
(tehnologii şi instalaţii speciale) către ţari care au astfel de posibilităţi.
Conform acestei convenţii, comerţul este permis numai cu acordul scris al ţărilor
exportatoare, importatoare şi al celor de tranzit, indiferent dacă acestea sunt sau nu
membre ale convenţiei.
Estimarea dimensiunii şi costurilor poluării transfrontaliere:
62
ECOTEHNOLOGII
Reprezintă un proces dificil
Ridică întrebări al căror răspuns este greu de cuantificat:
Cum poate fi abordată problema impurificării unui râu sau a unui lac, dacă limitele de
concentraţie maxim admise pentru impurificatori sunt diferite în ţările riverane?
Cum ar putea estima ţările scandinave proporţia în care ploile acide care le distrug
pădurile revine noxelor produse în Germania, Franţa sau Anglia?
Subiecte posibile:
1. Ce puteti spune despre sursele de poluare radioactiva?
2. Care sunt principalele deosebiri dintre economia clasica si economia bazata pe
cunoastere?
3. Cum poate influenta dezvoltarea sociala si tehnologieca relatiile si echilibrele
ecologice?
4. Care este legatura dintre economia bazata pe cunoastere si dezvoltarea durabila?
63
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 8
CAPITOLUL 4 - OPTIMUL ECONOMIC ÎN CONDIȚIILE MINIMIZĂRII
IMPACTULUI DE MEDIU
4.2 EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU - EIM
4.2.3 CUANTIFICAREA GLOBALĂ A IMPACTULUI DE MEDIU
4.3 OPTIMULUI ECONOMIC PENTRU ACTIVITĂȚI DE MEDIU
CAPITOLUL 5 - POLITICI ECOLOGICE ÎN INDUSTRIE
5.1 MANAGEMENTUL DE MEDIU
5.1.1 SISTEMUL DE MANAGEMENT DE MEDIU (SMM)
5.1.2 IMPLEMENTAREA SMM
5.1.3 CERINŢELE IMPLEMENTĂRII SMM
5.1.4 SERIA DE STANDARDE CA INSTRUMENTE DE MANAGEMENT DE MEDIU
5.2.2 MONITORINGUL DE MEDIU
5.5.2 PERSPECTIVE TEHNOLOGICE DE DEZVOLTARE DURABILĂ
5.5 TEHNOLOGII CURATE - NEPOLUANTE
CAPITOLUL 4 - OPTIMUL ECONOMIC ÎN CONDIȚIILE MINIMIZĂRII
IMPACTULUI DE MEDIU
4.2 EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU - EIM
Importanţa evaluării impactului de mediu:
- furnizează informaţii suport pentru factorii de decizie
64
ECOTEHNOLOGII
- pentru adoptarea de măsuri şi soluţii care să minimizeze efectele negative ale
activităţilor economice asupra mediului
Eficienţa evaluării impactului de mediu depinde de:
- dimensiunile impactului
- orizontul de timp şi spaţiu de propagare a efectelor
- tipurile de acţiuni necesare pentru limitarea, eliminarea efectelor
Dificultatea EIM constă în estimarea corectă a efectelor impactului, respectiv:
- determinarea cantitativă şi/sau calitativă a fenomenelor/proceselor
- raportarea rezultatelor la indicatori de referinţă cunoscuţi din documentaţia
ştiinţifică existentă (standarde sau norme ce prevăd limite admisibile)
Metode de prelucrare a datelor monitorizate sunt:
- de ilustrare grafică
- listele de control
- matricea de impact cuantificarea intensităţii şi importanţei impactului de mediu
- schemele sau grafurile de evidenţiere a cauzelor şi efectelor:
Desfăşurarea procesului de evaluare a mediului
- identificarea şi selectarea indicatorilor de caracterizare a sistemul economic
- din perspectivă socio-economică
- din perspectivă ecologică
- atribuirea de valori pentru fiecare indicator
- ierarhizarea indicatorilor
- metoda Delphi – presupune consensul unui grup de evaluatori
65
ECOTEHNOLOGII
- sistemul Batelle – care utilizează grupe de experţi şi de profani
- determinarea unui indicator global de apreciere a impactului
4.2.3 CUANTIFICAREA GLOBALĂ A IMPACTULUI DE MEDIU
Dificultăţi de cuantificare globală:
- insuficienţa datelor disponibile
- inexistenţa de standarde şi metodologii pentru stabilirea criteriilor/valorilor limită
- inexistenţa de evaluări similare
- imposibilitatea acesării soluţiilor adoptate în evaluări anterioare
Metoda ilustrativă de cuantificare globală a impactului de mediu:
- utilizarea unei bonităţi pentru fiecare indicator reprezentativ
- reprezentarea diagramei grafice
Indicele stării de poluare globală a unui ecosistem
Definit prin raportul dintre suprafaţa stării ideale (Si) şi suprafaţa asociată stării
reale/efective de mediu (Sr).
- Starea ideală de calitate a mediului (Si) - zece unităţi de bonitate.
Apă
Sol Aer
Aer Apă
Sănătatea
populaţiei Sol
Apă
Aer
Sol Sănătatea
populaţiei
Deficitul
de specii
0 1 2 3
4 5 6 7 8
9
0 1
2 3 4
5 6
7 8
9 10
0 1 2 3 4 5
6 7 8
9
IPG = Si / Sr
66
ECOTEHNOLOGII
- Starea reală/efectivă de calitate a mediului, Sr va fi reprezentată în aceeaşi figură
geometrică, fiind ilustrată prin unirea punctelor de bonitate care o exprimă
(suprafaţa nehaşurată)
Semnificaţia indicelui de poluare globală
- conform unei scale de valori cuprinse între 1 şi 6:
IPG= 1 mediu natural neafectat de o activitate umană
1< IPG<2 mediu supus activităţii umane în limite admise
2≤ IPG<3 mediu supus efectului activităţii umane, cu disconfort asupra formelor de
viaţă
3≤ IPG<4 mediu afectat de activitatea umană, cu perturbarea formelor de viaţă
4≤ IPG<6 mediu grav afectat de activitatea umană, periculos pentru formele de
viaţă
IPG≥6 mediu degradat, impropriu pentru existenţa formelor de viaţă
4.3 OPTIMULUI ECONOMIC PENTRU ACTIVITĂȚI DE MEDIU
Costurile pentru protecţia mediului sunt determinate de gradul de poluare atins în
raport cu nivelul de poluare admis de norme, standarde.
Structura costurilor economico-sociale ale protecţiei mediului constau în:
- costuri datorate prejudiciului direct – recolte distruse, maladii profesionale etc
- costuri economico-sociale de evitare a prejudiciului – echipamente de protecţie
- costuri pentru micşorarea poluării şi încadrarea poluanţilor în norme, standarde
- costuri pentru acţiuni/activităţi de control a poluării
67
ECOTEHNOLOGII
Optimul economic şi social al activităţilor de depoluare a mediului
Se pune problema gradului de interes al societăţii dispusă să plătească depoluarea,
pentru realizarea unui nivel avansat de puritate a mediului. Abordare plauzibilă,
deoarece, într-un mediu în care există poluare:
- societatea resimte efectele acţiunilor antipoluante
- este dispusă să suporte anumite cheltuieli de purificare a mediului (Cp)
- cheltuieli de depoluare cresc în raport cu creşterea gradului de puritate/depoluare
dorit
În grafic:
- curba CS - costuri sociale
- valoarea contribuţiei pe care societatea trebuie/este obligată să o plătească
pentru purificarea/curăţarea mediului creşte odată cu gradul de depoluare propus
(un obiectiv de atins/ţintă de depoluare, x1)
- curba US - avantaj/utilitate socială
G
C D
Us
Co
stu
ri s
oci
ale.
(le
i)
Cs
B
Gradul de depoluare în funcţie de costurile şi utilităţile sociale
US– avantaj/utilitate socială; CS – costuri sociale
A F
0 x0 x1
E
Grad de depoluare (%)
68
ECOTEHNOLOGII
- valorea contribuţiei pe care societatea este dispusă să o plătească = contribuţii
suplimentare descresc pe măsură ce creşte gradul de puritate a mediului (conform
principiului utilităţilor marginale descrescătoare)
CAPITOLUL 5 - POLITICI ECOLOGICE ÎN INDUSTRIE
5.1 MANAGEMENTUL DE MEDIU
Managementul de mediu = o abordare sistemică a cerinţelor de mediu în strategia de
afaceri a unei firme.
Programul de management de mediu cuprinde:
- evaluarea impactului de mediu
- alocarea resurselor necesare
- definirea responsabilităţilor
- evaluarea continuă a metodelor şi procedurilor utilizate etc
Managementul de mediu se practică integrat cu managementul calităţii pentru
dezvoltarea durabilă a firmei în ce priveşte:
- dezvoltarea economică în manieră ecologică
- abordarea proceselor dpdv al costurilor de mediu
- schimbarea atitudinii faţă de mediu, cu gestionarea riscului/impactului de mediu
Atitudinea firmelor faţă de problemele de mediu
- firme fără acţiune
- firme cu acţiune reactivă – care urmăresc beneficii pe termen scurt
69
ECOTEHNOLOGII
- firme cu acţiune continuă
Părţi interesate de respectarea cerinţelor de mediu
- investitorii
- angajaţii
- opinia publică
- furnizorii
- clienţii,-consumatorii
5.1.1 SISTEMUL DE MANAGEMENT DE MEDIU (SMM)
Sistemul de Management de Mediu, conform standardului ISO 14001 reprezintă o
componentă a sistemului de management general care include: structură
organizatorică, planificare, practici, responsabilităţi şi resurse necesare pentru
elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menţinerea unei politici de mediu.
SMM consideră orice activitate/eveniment pe probleme de mediu ca un proces cu
intrări – desfăşurare - ieşiri
Obiectivele SMM în cadrul unei firme/companii
- identificarea şi controlul aspectelor, impactului şi riscurilor de mediu
- îndeplinirea conformităţii cu legislaţia de mediu
- stabilirea de principii fundamentale pentru activităţi viitoare responsabile
- creşterea performanţelor de mediu
- stabilirea de autorităţi. resurse, responsabilităţi şi proceduri
- realizarea unui sistem de comunicare în companie şi de instruire a personalului
70
ECOTEHNOLOGII
5.1.2 IMPLEMENTAREA SMM
Seria de standarde ISO 14000 şi cele conexe fac posibilă funcţionarea unui SMM în
cadrul oricărei organizaţii economice, cu scopul general de a îmbunătăţi continuu
calitatea întregii activităţi.
Standardul ISO 14001 stabileşte cerinţele de implementare şi certificare a unui SMM.
Scopul implementării SMM de către o firmă/companie:
- de a menţine şi îmbunătăţi activităţile referitoare la mediu
- să asigure conformitatea cu politica de mediu declarată, pe care să o demonstreze
partenerilor sociali
Implementarea şi menţinerea certificării SMM funcţionează pe baza documentelor
înregistrate care fac dovada desfăşurării proceselor conform standardului avut ca
referinţă.
Avantajele implementării SMM:
- îmbunătăţirea relaţiilor cu autorităţile publice şi comunitatea socio-economică
- limitarea răspunderii civile şi penale, prin satisfacerea reglementărilor legale
referitoare la mediu
- reducerea costurilor prin reducerea consumurilor specifice de energie, materii
prime, precum şi prin reciclarea deşeurilor de producţie, a produselor şi
ambalajelor uzate etc
- îmbunătăţirea imaginii organizaţiei
- facilitarea accesului pe pieţele internaţionale, prin asigurarea conformităţii cu
standardele de mediu, recunoscute internaţional;
- certificarea implementării SMM = dovada respectării standardului luat ca referinţă
71
ECOTEHNOLOGII
5.1.3 CERINŢELE IMPLEMENTĂRII SMM
Politica de mediu a organizaţiei
Politica de mediu e parte a politicii generale a unei organizaţii.
Declaraţia privind politica de mediu trebuie să includă trei angajamente:
- angajamentul de conformitate cu legislaţia şi reglementările de mediu în vigoare
- angajamentul de prevenire a poluării;
- angajamentul de îmbunătăţire continuă a politicii de mediu
Declarația de mediu apare în urma parcurgerii planului/planurilor de acțiuni în
domeniul mediului privind:
- analiza de mediu preliminară - efectuată "în teren"- stabileşte realizări şi
deficienţe, se finalizează cu revizuirea şi/sau identificarea priorităţilor;
- planul strategic pe termen mediu obiective de mediu + resurse economice;
- programul de management de mediu cerinţe tehnice, economice, operaţionale
+ termene
Etapele de implementare/funcţionare a SMM urmăresc:
1. Definirea responsabilităţilor şi asigurarea resurselor necesare
2. Formarea competenţelor necesare prin instruire.
3. Ţinerea sub control a proceselor de comunicare stabilirea circuitului
documentelor/informaţiilor.
4. Elaborarea şi ţinerea sub control a documentaţiei referitoare la SMM: manualul
calităţii, procedurile sistemului, documentaţia referitoare la managementul
operaţional.
72
ECOTEHNOLOGII
Manualul un document de referinţă permanentă în implementarea şi menţinerea
SMM.
Procedurile sistemului descriu modul de desfăşurare a activităţilor de mediu (cu
responsabilităţi, coordonare, verificare şi analizează). Procedurile pot fi detaliate prin
documente operaţionale cu informaţii despre procese/procedee de fabricaţie, de
tratare a deşeurilor, reziduurilor, apelor reziduale etc
5.1.4 SERIA DE STANDARDE CA INSTRUMENTE DE MANAGEMENT DE MEDIU
Seria ISO:
14010 – defineşte auditul de mediu:
- auditul de mediu reprezintă procesul de verificare şi evaluare sistematică şi
documentată a activităţilor de mediu ale unei firme/companii
- procedurile de auditare a SMM
- criteriile de calificare a auditorilor de mediu
14020 – defineşte eco-etichetarea produselor
- Etichetarea de mediu Tip I
- se referă la ciclul de viaţă pentru produse (metode de producţie şi de tratare post-
utilizare)
- se face de către o terţă parte (organism recunoscut/acreditat)
- Etichetare de mediu Tip II sau de Tip III
14030 - evaluarea performanţelor de mediu
- „Managementul de mediu – Ghid de evaluare a performanţei de mediu”
- „Managementul de mediu – Exemple de evaluare a performanţei de mediu.
73
ECOTEHNOLOGII
14040 – analiza ciclului de viaţă a produselor
Analiza ciclului de viaţă poate servi, în egală măsură, ca bază pentru marcarea
ecologică, sau pentru stabilirea indicatorilor de evaluare a impactului de mediu al
produselor.
5.2.2 MONITORINGUL DE MEDIU
Monitoring-ul de mediu foloseşte reţele de monitorizare care urmăresc respectarea
limitelor legale (standardizate) privind nivelul de poluare:
- Planifică şi amplasează staţiile de control pentru:
- emisii şi deversări poluante
- înregistrarea calităţii factorilor de mediu
- stabilesc metodele de determinare şi înregistrare a datelor de control
- prelucrează datele obţinute
5.5.2 PERSPECTIVE TEHNOLOGICE DE DEZVOLTARE DURABILĂ
Prin utilizarea de tehnologii curate, capabile să realizeze produse curate care să nu
genereze deşeuri pe parcursul realizării, utilizării şi nici la încheierea ciclului de viaţă.
Obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă prin aplicarea tehnologiilor curate:
- proiectarea/reproiectarea produselor cu includerea de operaţii uşoare de
dezmembrare, colectare şi refolosire a unor componente
- analiza tuturor tehnologiilor existente sub aspectul stocării, transportului, tratării
şi reciclării deşeurilor dar şi a apelor uzate pe care le produc
74
ECOTEHNOLOGII
- efecte pozitive se obţin folosind metoda urmăririi unui produs de către producător
din perspectiva ciclului de viaţă. “A da produsul spre utilizare”, în loc de a-l vinde,
în sens clasic, iar la sfârşitul perioadei de viaţă activă „răscumpără produsul uzat”,
utilizând un procent de retur al bunului dat spre folosire
- utilizarea de cicluri multiple de reciclare
Eforturile specialiştilor sunt de regulă orientate spre două direcţii tehnologice:
- Retehnologizări/îmbunătăţiri tehnologice - cu modernizarea tehnologiilor de
fabricaţie perimate, uzate moral sau fizic, în scopul obţinerii de produsele
ecologice, cu impact redus asupra mediului şi de creştere a competitivităţii
firmelor pe pieţe cunoscute/noi;
- Inovare permanentă în domeniul proceselor, produselor prin intensificarea
activităţii de cercetare-dezvoltare din cadrul firmelor.
5.5 TEHNOLOGII CURATE - NEPOLUANTE
Pentru a putea rezolva problemele de mediu, se pot aborda două direcţii de principiu:
1. asigurarea unei proporţionalităţii între rata de deşeuri rezultate din activităţile
economice şi rata de absorbţie/asimilare a deşeurilor de către mediu
2. asigurarea unei parităţi între dezvoltarea economică şi degradarea mediului
(intrări=ieşiri)
- în termeni microeconomici implică utilizarea doar a tehnologiilor care nu
generează deşeuri/rezidii
- în termeni macroeconomici implică dezvoltarea integrală a industriei pe baza de
tehnologii curate/nepoluante
75
ECOTEHNOLOGII
Prima modalitate pentru a evita deşeurile foloseşte metoda end-of-pipe (în traducere
tratarea „de la capătul ţevii”, în sens industrial ”de la capătul liniei tehnologice”) are:
- ca avantaj principal faptul că permite desfăşurarea proceselor de fabricaţie fără
nicio modificare tehnologică /a liniei de fabricaţie/a instalaţiei
- o serie de dezavantaje:
- implică necesitatea unor secţii specializate în tratarea deşeurilor, adică investiţii
suplimentare, costuri de exploatare etc
- imposibilitatea tratării tuturor deşeurilor tehnologice
- riscul ajungerii deşeurilor în mediu atunci cand secţia îşi încetează accidental
funcţionarea
Cea mai bună politică de gestionare a deşeurilor constă în a nu le produce, posibilă cu
ajutorul tehnologiilor curate:
- reducerea utilizării de resurse materiale sau energetice
- prevenirea poluării aerului, apei, solului
- reducerea/dispariţia deşeurilor şi minimizarea riscurilor pentru populaţie şi mediu
Măsuri impuse de funcționare a tehnologiile curate:
- schimbarea tipurilor de materii prime – mai puţin toxice sau care asigură produse
cu un timp de viaţă mai lung
- schimbarea tehnologiilor sau a utilajelor cu scopul de a valorifica intens materiile
prime şi de a produce mai puţine deşeuri, produse secundare, pierderi
- controlul procesului tehnologic – pentru evitarea disfuncţionalităţilor –
- reciclarea şi valorificarea deşeurilor în cadrul firmei care le produce
76
ECOTEHNOLOGII
- valorificarea produselor secundare ca materii prime
- îmbunătăţirea managementului firmei pentru optimizarea funcţionării întregului
proces de producţie
Subiecte posibile:
1. Care este legatura dintre protectia mediului si economia bazata pe cunoastere?
2. Care este legatura dintre protectia mediului si economia bazata pe cunoastere?
3. Care sunt repercusiunile negative ale cresterii complexitatii produselor oferite pe
piata, asupra mediului?
4. Cum poate fi prevenita si controlata poluarea apelor?
77
ECOTEHNOLOGII
CURSUL 9
CAPITOLUL 7 – ASPECTE JURIDICE ALE ACTIVITĂŢII DE PROTECŢIE A
MEDIULUI
7.1 EVOLUȚIA REGLEMENTĂRILOR DE MEDIU
7.2 LEGISLAȚIA DE MEDIU
7.3 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ DE MEDIU
7.5 REGLEMENTĂRILE ECONOMICE ŞI JURIDICE DE MEDIU
7.1 EVOLUȚIA REGLEMENTĂRILOR DE MEDIU
Instrumente juridice specifice prevenirii poluării:
- contracte de asigurare împotriva riscului de
- contracte de răspundere pentru poluarea mediului
Principii juridice internaţionale de mediu:
- pentru interzicerea poluării
- pentru prevenirea poluării
- pentru buna vecinătate între state
- pentru conservarea şi utilizarea raţională a resurselor
- principiul poluatorul-plăteşte (PPP)
- principiul notificării şi consultării
- principiul nediscriminării
Pe baza acestor principii, s-a acceptat caracterul global, transfrontalier al poluării
pentru care s-au stabilit o serie de reglementări obligatorii.
78
ECOTEHNOLOGII
7.2 LEGISLAȚIA DE MEDIU
În 1985, s-a adoptat “Declaraţia cu privire la viitorul resurselor de mediu”. Cu acest
prilej, s-a introdus şi principiul poluatorul plăteşte (polluter pays principle - PPP),
considerat ca bază de plecare în orice acţiune antipoluantă.
Programele europene de mediu:
- ţin cont de principiul poluatorul plăteşte
- precizează ca direcţie de acţiune prioritară prevenirea poluării pentru protecţia şi
îmbunătăţirea calităţii mediului
- prevăd o serie de instrumente economice şi juridice privind cost
cum ar fi marcarea ambalajelor pentru reciclare / recuperare, eco-taxa de
reducere a consumurilor energetice, eco-etichetele pentru produse etc
Structuri organizatorico – administrative în România
- în 1990 a luat fiinţă Ministerul Mediului
- în 1995 se publicată în Monitorul oficial “Legea protecţiei mediului” (legea
137/1995) - cuprinde principii şi elemente strategice pentru o dezvoltare durabilă:
- principiul prevenirii riscurilor ecologice
- principiul conservării biodiversităţii şi ecosistemelor
- crearea unui sistem naţional integrat de monitorizare a mediului etc
Legislaţia de Mediu echivalentă Legislaţiei Europene de Mediu reglementează
activităţile economice şi sociale cu impact asupra mediului. Conformitatea de mediu se
urmăreşte de către
- Autoritatea Centrală a Mediului sau de către Autorităţile Teritoriale de Protecţie a
Mediului
- Agenţiile de Protecţie a Mediului
- Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
- Garda de mediu (organism guvernamental)
79
ECOTEHNOLOGII
Rolul structurilor organizatorico-administrative este de a evalua impactul de mediu din
partea unei unităţi productive în vederea obţinerii acordului şi/sau autorizaţiei de
mediu, în concordanţă cu legea şi obligaţiile internaţionale asumate.
Acordul de mediu şi autorizaţia de mediu:
- reprezintă instrumente juridice care stabilesc cadrul legal de aplicare a politicii
ecologice
- au valabilitate periodică de maxim 2 ani
Cadrul legal se referă la:
- gradul de fluctuaţie a parametrilor tehnologici
- fiabilitatea şi gradul de uzură a instalaţiilor
- impactul asupra sănătăţii umane şi a factorilor de mediu
- riscul poluării accidentale
- auto-monitorizarea emisiilor
Legea mediului 137/1995, modificată prin Ordonanţa de Guvern 195/2005, cuprinde
şi răspunde pentru:
- încălcarea prevederilor legislative (= răspundere civilă, contravenţională sau
penală)
- caracterul obiectiv al răspunderii pentru prejudicii
- asigurarea obligatorie pentru daune
7.3 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ DE MEDIU
Răspunderea juridică se referă la sancţiuni şi reparaţii privind daunele de mediu.
În ţara noastră, reglementarea răspunderii juridice este prevăzută în Ordonanţa de
Guvern 195/2005, completată cu reglementările de ramură care definesc
acţiunile/inacţiunile care cad sub incidenţa răspunderii juridice.
Categoriile de răspundere juridică, care se aplică în cazurile de încălcare a dispoziţiilor
legale cu privire la protecţia mediului sunt:
- răspunderea civilă;
80
ECOTEHNOLOGII
- răspunderea contravenţională;
- răspunderea penală.
Răspundere civilă
În cadrul răspunderii civile se sancţionează, în general, comportamentul/faptele unor
persoane fizice sau juridice, care produc pagube factorilor de mediu sau mediului în
ansamblul.
Faptele generatoare de răspundere civilă:
- comportamente ilicite care produc pagube mediului
- activităţi care pot constitui cauze de prejudiciu pentru mediu
* în dreptul mediului, pentru termenul de „prejudiciu” se foloseşte şi „daună
ecologică”, care include pagube suferite de mediu, de om sau de bunuri
Răspundere contravenţională
Este importantă prin rolul:
- preventiv în raport cu poluarea mediului
- economic - de stimulare a acţiunilor antipoluante
Persoanele fizice şi juridice cad sub incidenţa sancţiunii contravenţionale dacă:
- desfăşoară activităţi neconforme cu regulile sau dispoziţiile prevăzute de normele
privind protecţia mediului, natural şi artificial
- nu îndeplinesc obligaţiile legale ce le revin prin reglementările juridice privind
mediu
Contravenţiile sunt stabilite prin lege şi alte acte normative cu putere de lege:
- forma de bază o constituie amenda bănească
- limitele minime şi maxime ale amenzii sunt prevăzute de lege în funcţie de:
- importanţa obiectivului supus protecţei juridice
- gradul de poluare cauzat
- nocivitatea poluării
Amenda contravenţională se aplică în numele organelor administrative şi urmăreşte:
- determinarea agentului poluator să respecte prevederile legale
- folosirea amenzilor contravenţionale pentru finanţarea investiţiilor antipoluante
81
ECOTEHNOLOGII
- sprijinirea cercetării în domeniu
- acordarea de stimulente companiilor care fac investiţii pentru reconstrucţia
ecologică
- utilizarea amenzii de poluare ca factor de echilibru economic între agenţii
poluatori şi unităţile care nu poluează mediul, urmărind ca agenţii poluatori să nu
obţină, în urma evitării investiţiilor de prevenire a poluării, profituri mai mari decât
unităţile care respectă prevederile legale
Răspundere penală
Se aplică pentru sancţionarea acţiunilor de poluare prin intermediul actelor normative
pentru infracţiunile ecologice.
Infracţiunile ecologice pot fi fapte periculoase, care aduc atingere relaţiilor sociale (a
căror ocrotire implică şi apărarea factorilor naturali şi artificiali ai mediului) cu punerea
în pericol a sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor sau producerea unor pagube
economice naţionale.
Infracţiunile ecologice (fapte care nu respectă dispoziţiile legale) în ţara noastră sunt
stipulate în Codul penal. Astfel avem:
- infectarea surselor/reţelelor de apă (cf. art. 311)
- producerea/cultivarea, deţinerea sau circulaţia produselor şi a substanţelor
stupefiante sau toxice (cf. art. 312)
- fabricarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea de materiale explozive,
radioactive (cf. art. 280)
- introducerea, tranzitarea, importul de deşeuri, reziduuri de orice natură/mărfuri
periculoase pentru sănătatea populaţiei şi a mediului (cf. art. 302)
Codul penal reglementează:
- obligaţia statului de a asigura protecţia mediului şi menţinerea echilibrului
ecologic
- obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de protecţie a mediului
Constituţia stabileşte că:
82
ECOTEHNOLOGII
- dreptul de proprietate obligă/impune la respectarea obligaţiilor privind protecţia
mediului
- încălcarea sarcinilor atrag sancţiuni specifice
Dreptul mediului în România
- depăşeşte perspectiva ecologică (interacţiunea dintre om şi natură) de protecţie a
mediului
- integrează şi obiectivul dezvoltării durabile
- reglementează aspectele mediului privind:
- gestionarea resurselor naturale
- prevenirea şi combaterea poluării
- repararea daunelor ecologice
- răspunderea pentru nerespectarea normelor legale în materie etc
- va produce efecte atunci când instituţiile abilitate asigura aplicarea lui în practică
7.5 REGLEMENTĂRILE ECONOMICE ŞI JURIDICE DE MEDIU
Poluarea se datorează de regulă:
- unei cauze de natură economică
- unei cauze de natură juridică, care îngreunează măsurile practice de reducere a
poluării
Această situaţie anormală apare dat fiind că nu toţi factorii de mediu au asociat un
drept explicit de proprietate.
Modelul concurenţei perfecte are la bază un drept de proprietate clar definit, care
permite negocierea unui preţ de vânzare/cumpărare.
Cf. acestui model aerul, apa şi parţial solul au caracter de resurse în proprietate
comună. Pentru ele nu există un proprietar explicit care să fixeze un preţ de utilizare a
lor.
Externalizarea costurilor poluării – deplasarea frecventă a costurilor către alţi plătitori,
cum ar fi:
83
ECOTEHNOLOGII
- unele costuri pe care le plăteşte omul pentru sănătate, fără să lege în mod explicit
degradarea acesteia de poluarea mediului
- costurile plătite de utilizatorii de apă situaţi în aval faţă de o serie de poluatori din
amonte
„Principiul poluatorul plăteşte”, stabileşte plăţile în raport cu pagubele produse, astfel
ca să existe o proporţionalitate directă între:
- plăţile efectuate şi costurile de depoluare
- plăţile efectuate şi cantităţile emise de poluanţi
Reglementările economice şi juridice facilitează aplicarea politicii de protecţie a
mediului prin integrarea consideraţiilor economice şi ecologice în procesul decizional
de conservare a calităţii mediului.
Reglementări prin standarde de mediu
- standarde de ambient care definesc calitatea mediului, stabilind CMA-ul pentru
impurificatorii aerului, apei, solului
- standarde de emisie care stabilesc volumul şi concentraţia de impurificatori ce pot
fi eliminaţi în mediu de o sursă (firmă/utilaj/instalaţie/linie de fabricaţiei)
- standarde de produs sau de proces care limitează fie conţinutul de poluant dintr-
un produs, fie sursele de poluare din cadrul unui procesul de fabricaţie
- standarde de performanţă – specifice pentru emisii poluante – care utilizează cea
mai bună/nouă/de vârf tehnologie de control pentru noilor surse de poluare
Reglementări prin taxe sau amenzi
- taxe administrative
• pentru eliberarea de:
- permise/acorduri de funcţionare, licenţe, înregistrarea de noi produse pe
piaţă
- permise negociabile
• stimulente pentru:
- reducerea emisiilor poluante
- aplicarea unor tehnologii noi curate, nepoluante;
84
ECOTEHNOLOGII
- amenzi administrative
- stimulează respectarea standardelor
- furnizează venituri
- subsidii care ajută la implementarea unor măsuri mai restrictive de încadrare în
limitele admise de poluare
Instrumente economice specifice
- impozitul pe poluare (preţul poluării) suportat de cel care poluează
- taxele de utilizare
- pentru utilizarea resurselor de mediu
- pentru servicii de mediu (colectare de deşeuri menajere, tratare ape uzate)
- se constituie în venituri cu care se stimulează acţiuni antipoluante
- taxele pe/de produs, ce se adaugă preţului materiilor prime şi produselor, a căror
prelucrare/utilizare/eliminare determină poluare (cum ar fi combustibilii cu sulf,
pesticidele etc)
- se pot aplica şi suprataxe pentru
- produsele cu potenţial poluant
- returnarea produsului uzat după utilizare (baterii auto, anvelope, maşini
uzate)
- diferenţa la plata impozitelor în funcţie de natura poluantă sau nepoluantă a unor
activităţi (de exemplu, accize mai mici pentru benzina fără plumb)
- permisele comercializabile se stabilesc funcţie de limita maximă de poluanţi
acceptată de un factor de mediu (un râu, o pădure, un teren, atmosfera unei zone
etc) o poate accepta fără a se degrada. Licitarea dreptului de a deversa poluanţi în
acel mediu. Agenţii economici interesaţi cumpără o parte din acest drept,
dobândind un drept de poluare limitat, cantitativ şi calitativ. Dreptul de poluare
poate fi comercializat (dacă nu a fost consumat/epuizat).
Utilizarea instrumentelor economice urmăreşte:
85
ECOTEHNOLOGII
- încurajarea activităţilor nepoluante - când taxele, amenzile etc sunt mai mari decât
costurile depoluării
- crearea fondurilor de subvenţionare/finanţare a acţiunilor globale de depoluare:
- refacerea ecosistemului forestier
- promovarea “tehnologiilor curate”
- organizarea sistemului de colectare şi reciclare a deşeurilor etc
Taxele trebuie să aibă o valoare considerabilă pentru a-şi atinge scopul:
- taxele mai mari conduc la
- eficienţă administrativă
- determină ca mulţi poluatori să dorească monitorizarea poluării reale pentru a
evita plăţile suplimentare
- un nivel ridicat al taxelor este acceptabil numai dacă este riguros detaliat, altfel:
- scade eficienţa acţiunilor administrative
- scade eficienţa economică a protecţiei mediului
Subiecte posibile:
1. Ce puteti spune despre consturile economico-sociale ale protectiei mediului?
2. Cum poate fi afectata calitatea vietii din punct de vedere sanitar de catre factorii de
mediu?
3. Ce puteti spune despre particularitatile de poluare a marilor si oceanelor?
4. Identificati legaturile dintre urmatoarele elemente si mentionati, daca este cazul,
cine, cui apartine: poluant, ecosistem, habitat, biocenoza!