UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

REFERATECOSISTEMELE AȘEZĂRILOR OMENEȘTI. MEDIUL URBAN.

A efectuat: Jurjiu Mircea

A verificat: Gheorghe Niculiță

Chișinău 2016

1.NOȚIUNEA DE ECOSISTEM URBAN. OMUL-PRINCIPALUL ELEMENT AL ECOSISTEMULUI SOCIO-UMAN.

Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla in afara legilor care guverneaza viata pe planeta noastra, ci s-a format si dezvoltat in interactiune cu mediul natu-ral. Acesta a influentat dintotdeauna dezvoltarea societatii, dar gradul in care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o epoca istorica la alta.Mediul natural in care omul isi desfasoara activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Unecosistem, in general reprezinta relatia dintre lumea organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoza si biotip (exemplu: un lac, o padure, etc. formează in parte unecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si mediul ambiant respectiv alcatuiesc impreuna un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, intre care exista relatii complexe de interconditionare, constituie ecosfera. Intrucat omul este singura fiinta vie care poate depune oactivitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal in cadrul ecosferei.

Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului fizic, actiune desfasurata intr-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si in cazul ecosistemelor naturale, si inacest caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar in elementele de biotop urban sepot include factorii indusi de catre societatea umana (factori ce se exprima prin elemente antropogenice).

Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta elemente fixe care determina evolutia unei asezari umane. Intr-o di-ferita masura, acesti factori (in special cei pedologici) sunt supusi actiunii antropice si modificati.

Elemente antropice ale biotopului

Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea sa spatial-functionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului, fata de ecosistemele naturale; zone functionale urbane, puternic antropizate, in special cele industriale, comerciale, si de afaceri,si in diverse masuri cele rezidentiale, invatamant sau de agrement, prezinta modificari spatiale specifice ale biotopului initial, orientat spre indeplinirea scopurilor pentru care au

fost realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari semnificative ale microclimatului.

Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se desfasoara pe teritoriul orasului .Fara indoiala ca la originea poluarii sta productia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza reala, ci modul de gospodarire a acestora care, pe langa faptul ca incorporeaza resurse neregenerabile si epuizabile, dupa utilizare sunt deversate in mediul natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga durata asupra acestuia.

Factorii de poluare urbana sunt cei care se incadreaza in factorii general valabil de poluare a mediului inconjurator si se refera la:

1.Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa uneibaze de dezvoltare durabila

2.Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului.

3.Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice.

4.Crearea de bunuri materiale care incorporeaza resurse neregenerabile (sau greu regenerabile)si epuizabile.

5.Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului inconjurator constituie acel factor de comportament care concura in egala masura cu alti factori,la degradarea mediului.

6.Cresterea necesarului de apa in viitor.

2.CARACTERISTICILE COMUNE ALE OMULUI CU RESTUL SPECIILOR ȘI VIETĂȚILOR.

Ca specie biologică, omul are foarte multe caracteristici comune cu restul speciilor de vietuitoare:

1.Compoziția biochimică a organismului este foarte asemanatoare, aproape aceiași cu orice vietuitoare;

2.Planul de structură si de organizare a organismului este analog cu al regnului animal-vertebrate indeosebi;

3.Mecanismele functional-fiziologice sunt cu totul asemanatoare cu cele din organismul animal(în unele secvențe-îndeosebi la scara citologică-,chiar și cu ale plantelor).Între mecanismele fiziologice, trebuie sa înregistrăm ca deosebire

fundamentală între om si animale, în planul activității nervoase superioare, puterea de abstractizare pe care o poseda omul; el poate opera cu notiuni abstracte, teoretizînd faptele concrete;

4.Biotopul în care poate trai această specie aparte poate fi identic cu cel al altor specii, adică un mediu ambiant natural în care natura genuină să nu fie alterată și în care sa pastreze relațiile cu celelalte vietuitoare -plante si animal; într-un astfel de mediu ancestral, omul primitiv consuma din bunurile pămintului culegînd produsele vegetalelor spontane sau vînînd animalele sălbatice de uscat, respectiv pescuindu-le pe cele din ape; aceste îndeletniciri le practica omul primitiv fără excese și risipă, ce doar în măsura în care îi era strict necesar pentru întreținerea vieții; așa au trăit zeci de mii de ani populațiile de hominide înainte de a începe procesul de civilizare. La Homo sapiens sapiens-specia evoluată-mediul ambiant cel mai frecvent este mediul construit, amenajat, cu un anume grad de artificialitate;

5.specia umană n-a trăit niciodată ca indivizi singulari; de la aparitia ei ea a alcatuit populații formate dintr-o sumă de indivizi, iar omul istoric nu pate fi conceput în afar structurilor sociale organizate sub forma de așezări omenești, în care răzbat din ce în ce mai estompat străbunele relații cu celelalte viețuitoare; în schimb, s-a creat o țesătură densa de relații specifice ființei umane- relațiile sociale- prin care s-au întemeiat așezarile omenesti rurale, apoi urbane, pe care fiintele umane le populează ca specie dominantă în mod aproape absolut; din punct de vedre biologic, o așezare umană este, deci, o antropocenoză (din gr. anthropos-om, și koinosis- care se asociază).

4.INFLUIENȚA POLUANȚILOR ASUPRA SANATATII POPULATIEI URBANE

Orice substanta sau produs care, folosit in cantitati , concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediul sau bunuri materiale( deci pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene sau radioactive) se desemneaza drept substanta periculoasa.

Din punct de vedere ecologic, exista deosebiri destul de importante intre diverse categorii de poluanti. Astfel se deosebesc:

-noxe care dauneaza direct organizmului uman, ca de exemplu oxizii de azot(NOx), oxizii de sulf (SOx ), monoxidul de carbon (CO) precum si unele metale grele;

-noxe care actioneaza direct asupra vegetatiei, ca de ex dioxidul de sulf(SO2) si combinatiile dintre clor si H2 ;

-noxe care stau la baza formarii de acizi, ca de exemplu SO2 , SO3, NO si NO2 ,ce determina formarea ploilor acide si distrugerea padurilor;

-noxe persistente in soluri, care, in cadrul lantului biologic plantă-animal-om, se acumulează si devin astfel nocive organismului uman, asa cum este cazul metalelor grele;

-noxe care devin factori de influienta ai climei, ca de ex CO2 si N2O, precum si factori importanti in declansarea efectului de seră al pamintului au care contribuie la destrugerea stratului natural de ozon;

Efectele nocive ale oxizilor de sulf-dioxidul de sulf reprezinta o sbstanta toxică, care atrage atentia prin mirosul si actiunea iritanta asupra mucoaselor, provocind spasm si contractii a muschilor cailor respiratorii suprerioare. In concentratii ridicate, SO2 provoaca senzatie de arsură asupra mucoaselor respiratorii si conjuctivale, tuse, tulburari ale respiratiei, spasm glotic, senzatie de sufocare etc.Prezenta oxizilor de sulf in mediul ambiant se manifesta atit prin leziuni directe ale plantelor, cit si prin modificarea compozitiei apei si solului. Oxizii de sulf, alaturi de cei de azot, sunt astazi considerati principalele cauze ale ploilor acide, care cauzeaza distrugerea padurilor, pe suprafete ingrijorator de mari.

Acțiunea toxică și corozivă a oxizilor de azot-prin agresivitatea si toxicitatea lor, oxizii de azot si acidul azotic sunt extrem de periculosi pentru mecanismul biologic uman. Ei ataca caile respiratorii, mucoasele, transforma oxihemoglobina in metahemoglobină, ceia ce poate duce la paralizii. O expunere mai indelungata la actiunea oxizilor de azot, chiar si la concentratii foarte mici de numai 0,5 ppm slabeste organismul uman, sesibilizindu-l foarte mult fata de infectiile bacteriene. Aceasta influienta este mai evidenta asupra sanatatii copiiilor. Caracterul puternic oxidant al oxizilor de azot si acidului azotic este principala cauza a distrugerii de catre acestia a maselor plastice, lacurilor, vopselelor, utilizate ca materiale de protectie la instalatii si constructii industriale. Efectul nociv al N2O este dublu. Întîi se aminteste contributia N2O la efectul de seră. N2O absoarbe spectre caracteristice in domeniul razelor ultraviolete, emise de pamint. Al doilea, si de fapt cel mai nociv efect al N2O, este contributia sa la distrugerea paturii protectoare de ozon din stratosfera (10-50 km deasupra pamintului).

Acțiunea toxică a oxizilor de carbon-oxidul de carbon este unul dintre toxicii cu mare raspindire, atit in mediul industrial, cit si in mediul urban. Efectul principal este intoxicatia. Primele semne de intoxicatie cu oxid de carbon sunt: cefaleea, oboseala si ameteală.

Dioxidul de carbon este toxic numai in concentratii foarte mari. CO2

influientează clima prin efectul de seră creat asupra pamintului, contributia care-i revine fiind apreciată la cca 50 %.

Din fericire, procesul de asimilare clorofiliană (fotosinteza) foloseste CO2

expirat de fiintele vii sau eliminat de industria, dind nastere la glucide si oxigen.Prin efectele ei, relatia poate fi numita ecuatia vietii.

Acțiunea toxică a clorului si fluorului-clorul si fluorul reactioneaza de asemenea cu vaporii de apa din aer, formind acid clorhidric, respectiv fluor hidric.Aceste produse, in cazul in care depasesc concentratiile limită, devin un ericol iminent, care poate da nastere la calamitati de mari proportii. Clorul are actiunea nociva datorita proprietatilor sale iritante. Acestia exercita o actiune puternic iritantă asupra mucoaselor, putind provoca hemoragii, bronhospasm marcat sau edem pulmonar. Florul contribuie si el la distrugerea stratului de ozon din jurul pamintului.

Efectele nocive ale prafului de cenușă-cenusa zburatoare, eliminata prin cosul de fum ale instalatiilor de ardere, praful de cenusa fin, antrenat de vint din haldele de depozitare a cenusei, si praful de carbune, provenit din haldele de carbune sau din transportul si prepararea acestuia, constituie impreuna o noxa solida, care se gaseste si sub forma de aerosoli. Aerosolii toxici constituie categoria de poluanti care au cele mai nocive efecte. Din fericire, cenusile contin arareori Pb, F, As. Aerosolii toxici sunt constituiti din hidrocarburile policiclice aromatice, rezultate ca produse ale arderii incomplete si imperfecte a combustibilelor. Acestea se condenseaza sub forma de picaturi foarte fine si plutesc in aer. Asemenea aerosoli sunt foarte periculosi datorită actiunii cancerigene a hidrocarburilor.