Relații Monetar-Financiare Internaționale

Curs 10

Lector dr. Cătălina Hândoreanu

Lichiditatea internațională Totalitatea mijloacelor de plată care pot fi utilizate la

un moment dat, de către băncile comerciale, banca centrală, persoanele fizice și agenții economici, în vederea stingerii obligațiilor internaționale și cu acceptul partenerilor în ceea ce privește natura instrumentelor utilizate

Deținerile particularilor sunt greu de comensurat

Noțiunea de lichiditate se restrînge la principala ei componentă: rezerva monetară internațională

Rezerva monetară internațională este reflectată în balanța de plăți externe și gestionată de către BNR

Rezerva monetară internațională Provine din excedentul balanței de plăți externe și

din operațiunile derulate pe piața creditului, pe piața aurului și în relațiile cu FMI

Ccomponente:1) Rezerva de aur2) Rezerva de valute3) Rezerva de DST4) Poziția de rezervă la FMI

1) Rezerva de aur Caracteristici:stabilitatea și siguranța și lichiditatea

scăzută Provine din producția proprie a țării respective și din

cumpărările pe piața aurului Deținerea aurului ca activ de rezervă: motivație istorică

din perioada în care aurul era la baza sistemului monetar

În prezent, utilizarea aurului este din ce în ce mai greoaie; nu poate fi fructificat prin dobândă; generează costuri de depozitare

Utilizarea aurului: prin schimbarea într-o valută FMI și BRI recomandă înregistrarea aurului la prețul

oficial (fix). Băncile pot înregistra la prețul de pe piață. Prețul aurului pe piață fluctuează zilnic. Este mai mare decât cel oficial. Există riscul supraevaluării

Rezerva de aur a BNR la 31.11.2014: 103,7 tone = 3,171mil euro

2) Rezerva de valute Principalul element al lichidității și rezervei

internaționale Posibilitatea unei țări de a-și forma rezerva în moneda

altei țări: circulația PIB pe plan internațional: deficitul balanței de plăți externe a unei țări emitente a unei valute de rezerve reprezintă una dintre sursele atragerilor de valute de rezerve de către alte economii

Altă sursă de atragere de valute: operațiuni pe piața creditului: presupun un cost (dobânda plătită)

Rolul rezervei valutare:- Garantarea bonității țării- Susținerea cursului de schimb- Acoperirea costului importurilor în situații excepționale Monedele din structura rezervei valutare trebuie să fie

stabile; trebuie să respecte structura comerțului exterior al acelei țări

Rezerva valutară a BNR la 31.11.2014:31.467 mil EUR

3) Rezerva de DST Emisiunea de DST stabilită prin decizii la nivelul FMI, în

funcție de nevoia de lichiditate la nivel internațional Alocarea de DST: în funcție de contribuția fiecărui stat

la resursele fondului Folosirea DST (ca și în cazul aurului): limitată: plăți în

DST nu se pot face decât în relațiile cu FMI România easte membră FMI din 1972; alocarea de DST:

1.030,2 mil DST

4) Poziția de rezervă la FMI Generată de relațiile fiecărei țări cu FMI Contribuția la resursele fondului: 25% în valută și 75%

în monedă națională Partea în monedă națională: păstrată la banca centrală

într-un cont în numele FMI Depășirea cotei de 75%: un credit de la FMI: lichiditate

suplimentară Cota sub 75%: un credit acordat: lichiditate mai mică

Utilizarea și optimizarea rezervei monetare

Rezerva monetară internațională: trebuie păstrată și nu utilizată

Păstrarea: legată de asigurarea bonității fiecărei țări Dimensiunea rezervei: recomandarea FMI: trebuie să

asigure acoperirea obligațiilor externe pentru o perioadă de 3-6 luni, timp care nu se produc fluxuri de intrare în valută din exporturi

Păstrarea rezervei:- O parte lichidă: asigură nevoile curente pe termen

scurt (3luni): depozite la vedere- O parte stabilă: plasată în depozite la termen și

instrumente financiare: fructifică prin dobânzi, dividende, diferențe de curs creșterea rezervei

Regula: apelarea la valutele de rezervă numai în cazuri excepționale

Bibliografie

Bran, P. și Costică, I., ”Economica activității financiare și monetare internaționale”, Editura Economică, București, 2003