Emil Dinga

ECONOMIE I

- MICROECONOMIE -

- note de curs -

CUPRINS CUPRINS........................................................................................................................2

1. PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE ECONOMIEI POLITICE .........................5

1.1. Întrebările fundamentale pe care (şi) le pune teoria economică..............................5

1.2. Nevoile economice – sursa activităţii economice...................................................5

1.3. Bunurile economice ..............................................................................................7

1.4. Activitatea economică...........................................................................................7

1.5. Resursele economice şi factorii de producţie .........................................................8

1.6. Raritate şi alegere. Avantajul comparativ, specializarea şi schimbul......................9

1.7. Frontiera posibilităţilor de producţie .....................................................................9

1.8. Costul de oportunitate ........................................................................................10

1.9. Economie pozitivă vs economie normativă .........................................................11

1.10. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie...........................................12

2. PIAŢA ŞI ACTORII EI .............................................................................................13

2.1. Economia naturală vs economia monetară...........................................................13

2.2. Ce este piaţa ? .....................................................................................................14

2.3. Tipologia pieţei...................................................................................................14

2.4. Agenţii economici (actorii pieţei)........................................................................15

2.5. Moneda şi piaţa...................................................................................................16

2.6. Mecanismul pieţei...............................................................................................18

2.7. Piaţa şi guvernul .................................................................................................18

2.8. Fluxurile economice............................................................................................19

3. TEORIA CONSUMULUI. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI.............21

3.1. Teoria utilităţii ....................................................................................................21

3.2. Utilitatea totală şi funcţia de utilitate ...................................................................21

3.3. Utilitate marginală. Paradoxul apă-diamant.........................................................22

3.4. Curba de indiferenţă............................................................................................25

3.5. Bugetul consumatorului ......................................................................................28

3.6. Alegerea optimă a consumatorului ......................................................................29

3.7. Variaţia bugetului la preţuri constante .................................................................31

3.8. Variaţia preţurilor la buget constant ....................................................................32

3.9. Arbitrajul în timp al consumatorului ...................................................................35

4. TEORIA PRODUCŢIEI. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI ................37

4.1. Funcţia de producţie............................................................................................37

4.2. Produs global şi produs marginal. Productivitatea factorilor................................39

4.3. Izocuanta ............................................................................................................41

4.4. Bugetul producătorului .......................................................................................44

4.5. Alegerea optimă a producătorului .......................................................................45

4.6. Variaţia bugetului la preţuri constante .................................................................47

4.7. Variaţia preţurilor la buget constant ....................................................................48

5. COSTUL DE PRODUCŢIE. PREŢUL......................................................................50

5.1. Conceptul şi tipologia costului de producţie ........................................................50

5.2. Funcţia costului pe termen scurt ..........................................................................51

5.3. Punctul mort al firmei (pragul de rentabilitate) ....................................................55

5.4. Punctul de închidere a firmei...............................................................................56

5.5. Preţul de ofertă....................................................................................................56

5.6. Costul de producţie pe termen lung .....................................................................57

6. CEREREA ŞI OFERTA. ECHILIBRUL MICROECONOMIC .................................59

6.1. Conceptul de cerere. Surplusul consumatorului ...................................................59

6.2. Conceptul de ofertă. Surplusul producătorului.....................................................64

6.3. Elasticităţile ........................................................................................................68

6.4. Mâna invizibilă. Preţul de echilibru.....................................................................71

6.5. Interdependenţa pieţelor - Legea Walras - ...........................................................74

6.6. Ajustarea echilibrului microeconomic .................................................................74

7. CONCURENŢA ECONOMICĂ. CONCURENŢA PERFECTĂ ...............................76

7.1. Conceptul de concurenţă economică ...................................................................76

7.2. Tipologia concurenţei economice........................................................................76

7.3. Axiomele concurenţei perfecte............................................................................77

7.4. Modelul concurenţei perfecte ..............................................................................77

7.5. Deciziile economice în concurenţa perfectă.........................................................78

8. MONOPOLUL, MONOPSONUL, FIRMA MONOPOLISTICĂ...............................82

8.A1. Monopolul .......................................................................................................82

8.A1.1. Conceptul de monopol...............................................................................82

8.A1.2. Sursele puterii de monopol ........................................................................83

8.A1.3. Modelul economic al monopolului ............................................................83

8.A1.4. Deciziile economice în concurenţa monopolistă ........................................84

8.A1.5. Ineficienţa economică şi socială a monopolului .........................................86

8.A1.6. Discriminarea preţului de către monopol ...................................................88

8.A1.7. Bariere la intrarea pe piaţa monopolistă .....................................................90

8.A1.8. Gradul de monopolizare a pieţei ................................................................92

8.A2. MONOPSONUL..............................................................................................92

8.A2.1. Conceptul de monopson ............................................................................92

8.A2.2. Modelul economic al monopsonului ..........................................................93

8.A2.3. Deciziile economice în condiţii de monopson ............................................94

8.A3. MONOPOLUL BILATERAL ..........................................................................94

8.A3.1. Conceptul de monopol bilateral .................................................................95

8.A3.2. Modelul economic al monopolului bilateral...............................................95

8.A3.3. Deciziile economice în monopolul bilateral ...............................................96

8.A4. Concurenţa monopolistică ................................................................................97

8.A4.1. Conceptul de firmă (concurenţă) monopolistică .........................................97

8.A4.2. Modelul economic al concurenţei monopolistice .......................................97

8.A4.3. Teorema excesului de capacitate................................................................98

9. OLIGOPOLUL..........................................................................................................99

9.1. Conceptul şi tipologia oligopolului......................................................................99

9.2. Preţul de oligopol..............................................................................................100

9.3. Strategii oligopoliste .........................................................................................101

9.4. Strategii concurenţiale – oligopolul omogen......................................................101

9.4.1. Duopolul Cournot ......................................................................................101

9.4.2. Duopolul Stackelberg.................................................................................105

9.4.3. Duopolul Bowley .......................................................................................107

9.4.4. Duopolul Bertrand......................................................................................108

9.5. Strategii concurenţiale – oligopolul diferenţiat ..................................................109

9.6. Strategii de cooperare pe piaţa oligopolistă .......................................................109

9.7. Conglomeratul ..................................................................................................112

TEMA NR. 1

1. PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE ECONOMIEI POLITICE

1. Întrebările fundamentale pe care (şi) le pune teoria economică

2. Nevoile economice – sursa activităţii economice 3. Bunurile economice

4. Activitatea economică

5. Resursele economice şi factorii de producţie 6. Raritate şi alegere. Avantajul comparativ, specializarea şi schimbul

7. Frontiera posibilităţilor de producţie 8. Costul de oportunitate

9. Economie pozitivă vs economie normativă

10. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie

1.1. Întrebările fundamentale pe care (şi) le pune teoria economică

� Teoria economică a apărut ca urmare a necesităţii de a găsi fundamente logico-raţionale la alocarea resurselor rare pentru utilizări alternative, în scopul atingerii unui grad şi structuri acceptabile ale satisfacerii nevoilor economice

� În context, teoria economică (îşi) pune următoarele întrebări:

� Ce să se producă

� Cum să se producă

� Cât să se producă

� Pentru cine să se producă

� Răspunsul la cele patru întrebări esenţiale descrie tipul de sistem economic:

� Sistem economic de comandă: răspunsul este dat de un grup de experţi-birocraţi, pe baza centralizării informaţiilor şi deciziilor la nivelul economiei naţionale

� Sistem economic de piaţă: răspunsul este dat de forţele impersonale ale pieţei, pe baza descentralizării maximale a informaţiei şi deciziei

� Sistem economic mixt: răspunsul reprezintă o combinaţie între centralizarea şi descentralizarea informaţiei şi deciziei, în funcţie de caracterul public sau privat al bunului/acţiunii economic(e) respectiv(e).

1.2. Nevoile economice – sursa activităţii economice

� Definiţie: nevoia economică reprezintă o necesitate de natură materială, destinată să asigure existenţa şi dezvoltarea biologică a individului/grupului social

� Trăsăturile nevoii economice:

� este o nevoie de natură materială

� are, concomitent, un caracter obiectiv şi subiectiv

� este persistentă: odată satisfăcută, nu dispare, ci revine cu o anumită periodicitate şi intensitate

� este generatoare de noi nevoi economice: prin satisfacerea sa, nevoia economică poate determina apariţia altor nevoi economice conexe sau explicitarea unor nevoi economice implicite

� are caracter dinamic: nevoia economică se modifică, fie că este fie că nu este satisfăcută (deseori, chiar în funcţie de gradul şi calitatea satisfacerii ei)

� formează un sistem, supus caracteristicilor de complementaritate, substituibilitate şi competitivitate

� are tendinţa creşterii nelimitate (cantitativ, structural, calitativ)

� Tipologia nevoii economice

� după natura lor:

� naturale (fiziologice)

� sociale

� de dezvoltare (raţionale)

� după structura lor:

� elementare

� complexe (superioare)

� Funcţiile nevoii economice

� (satisfacerea sa) reprezintă obiectivul final (scopul) oricărei acţiuni (activităţi) economice

� constituie declanşatorul (causa eficiens) oricărei acţiuni (activităţi) economice

� reprezintă pilonul de constituire şi închidere a oricărui circuit economic (material şi/sau monetar)

NEVOIA ECONOMICÃ

BUNURI ECONOMICE

ACÞIUNE (ACTIVITATE)ECONOMICÃ

FACTORI DEPRODUCÞIE

RESURSEECONOMICE

RESTIMULAREASISTEMULUI DE NEVOI

ECONOMICE

Circuitul

econ

omic fundam

ent al

Figura 1: Circuitul economic fundamental

1.3. Bunurile economice

� Definiţie: Orice entitate, rezultat al acţiunii umane, destinat să satisfacă o nevoie economică dată

� Clasificare:

� după origine:

� bunuri libere – nu sunt rezultat al acţiunii umane, nu au costuri de procurare

� bunuri economice – sunt rezultat al acţiunii umane, au costuri de procurare

� după modul de circulaţie:

� bunuri marfă – trec de la producător la consumator prin piaţă

� bunuri non-marfă – trec de la producător la consumator fără intermedierea pieţei

� după scopul consumului:

� bunuri finale – sunt destinate consumului final (bunuri de consum)

� bunuri intermediare – sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiţii)

� după sectorul economic în care sunt produse:

� bunuri publice – sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)

� bunuri private – sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)

� după tangibilitate:

� bunuri – sunt substanţiale (tangibile) : momentul producerii lor diferă de momentul consumului

� servicii – sunt non-substanţiale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului

� Trăsăturile bunurilor economice:

� sunt rezultat al acţiunii (activităţii) umane

� sunt utile

� sunt disponibile (accesibile)

� sunt rare

� Raritatea: proprietatea unui bun (sau resursă economică) de a fi insuficient(ă) în raport cu nevoia sau nevoile economice generatoare

� Raritatea este o relaţie între nevoia economică şi bunul (resursa) asociat(ă)

1.4. Activitatea economică

RE) f(NE,R BE); ,( == NEfR unde: R este raritatea, NE este nevoia economică, BE este bunul economic asociat nevoii

economice, RE este resursa economică asociată nevoii economice

� Definiţie: ansamblul de acţiuni umane, individuale sau socializate, destinate să obţină bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice

� Forme ale activităţii economice:

� după forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

� activităţi economice private – produc bunuri şi servicii private (individuale)

� activităţi economice publice – produc bunuri şi servicii publice (colective)

� după gradul de prelucrare a bunurilor de consum:

� sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient

� sectorul secundar: bunurile economice au un grad de prelucrare superior

� sectorul terţiar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor

� după transparenţa în raport cu contabilitatea naţională:

� activităţi economice oficiale: sunt contabilizabile de către autoritatea publică

� producătoare de mărfuri: agenţii economici propriu-zişi

� producătoare de bunuri economice non-marfă: economia casnică (gospodării)

� activităţi economice subterane: scapă contabilizării autorităţii publice

1.5. Resursele economice şi factorii de producţie

� Definiţie: Orice entitate, naturală sau artificială (artefact) susceptibilă să fie atrasă în circuitul economic fundamental în scopul obţinerii de bunuri economice

� Tipologie:

� populaţia – sursa factorului muncă

� resursele naturale – sursa factorului pământ

� potenţialul creativ – sursa factorului capital

� potenţialul managerial – sursa factorului antreprenoriat

� Bariere în calea atragerii resurselor economice în circuitul economic fundamental

� limita tehnologică – accesibilitatea tehnologică a resurselor

� are caracter istoric

� are caracter ireversibil

� limita economică – preţul prohibitiv sau nu în atragerea resurselor

� are caracter reversibil

� depinde şi de factori non-economici dar care influenţează factorii economici

� limita ecologică – gradul de deteriorare a mediului ambiant

� unii analişti consideră că este, de fapt, o specie a limitei economice (în sensul că poate fi redusă la o chestiune de acceptabilitate/non-acceptabilitate a preţului

� limita juridică – stipularea, prin norme juridice, a regimului de atragere a unor resurse economice în circuitul economic fundamental

� limita morală – cutume, tradiţii, etc. care reglementează, sub sancţiuni non-juridice, regimul de atragere a unor resurse economice în circuitul economic

� Factorii de producţie � Definiţie: acele resurse economice care depăşesc barierele menţionate mai sus şi sunt

atrase efectiv în circuitul economic

� Tipologie:

� după natură: muncă, capital, pământ (resurse naturale)

� după origine: a) primari (muncă, resurse naturale); b) secundari (capital)

1.6. Raritate şi alegere. Avantajul comparativ, specializarea şi schimbul

� Datorită rarităţii, este necesară alegerea între utilizările alternative ale resursei economice rare

� Costul alegerii între alternative se numeşte cost de oportunitate

� Definiţia costului de oportunitate: avantajul maxim la care se renunţă atunci când se face o alegere

� Trăsăturile costului de oportunitate:

� funcţionează în orice decizie, nu numai în cele privind activitatea economică (reprezintă o evaluare economică a oricărei decizii)

� nu are întotdeauna (şi nici în mod exhaustiv) o expresie monetară

� Alegerea raţională se face atunci când se minimizează costul de oportunitate (se realizează avantajul comparativ)

� Alegerea raţională conduce la specializare: căpătarea abilităţilor de orice fel (tehnologice, manageriale etc.) de a realiza un anumit bun economic cu costuri mai mici decât realizarea oricărui alt bun economic dintr-o resursă economică dată

� Urmarea logică a specializării este schimbul economic: cedarea bunului în care s-a realizat specializarea în schimbul altui bun necesar economic, aşa încât, pe ansamblul sistemului economic, să se realizeze satisfacerea globală a tuturor nevoilor economice

1.7. Frontiera posibilităţilor de producţie � Definiţie: frontiera posibilităţilor de producţie reprezintă ansamblul punctelor ce

semnifică alegeri eficiente (care epuizează resursa) ale agentului economic în ceea ce priveşte combinaţia de producţie dintr-o resursă economică rară, cu utilizări alternative, dată

� Particularităţi:

� este descrescătoare (explicaţie: creşterea cantităţii produse dintr-un bun, din resursa limitată R, are ca efect scăderea cantităţii produse din bunul alternativ şi invers)

� este concavă: (explicaţie: pe măsură ce coborâm dinspre punctul A spre punctul B, se va renunţa la cantităţi din ce în ce mai mari din bunul y pentru a produce o unitate suplimentară din bunul x)

x

y

xmax

y max

A

xA

yA

B

xB

y B

C

xC

yC

D

xD

xD

R

Figura 2: Frontiera posibilităţilor de producţie

� Ecuaţie: Pe baza notaţiilor din figura anterioară şi pe baza relaţiilor cunoscute din geometria analitică, se poate determina ecuaţia frontierei (curbei) posibilităţilor de producţie:

1.8. Costul de oportunitate

� Pe baza frontierei posibilităţilor de producţie se poate vizualiza costul de oportunitate al unei decizii economice:

xx

y

y

y

x

x⋅−=⇒=+

max

maxmax

maxmax

y y 1

x

y

xmax

ymax

B

XB

yB

C

xC

yC

dxBC

dyBC

1

Co1

A yA

xA

dyBA

dxBA

2

Co2

Figura 3: Costul de oportunitate al deciziei economice

1.9. Economie pozitivă vs economie normativă ‚ � Economia pozitivă: acea disciplină care, în materia fenomenului economic, stabileşte

efectul rezultat în urma variaţiei unor variabile economice independente, în condiţii bine precizate

� nu produce judecăţi de valoare şi nici nu pleacă de la ele

� Economia normativă: acea disciplină care, în materia fenomenului economic, este preocupată de aspectul axiologic al procesului economic, inclusiv al măsurilor de politică economică

� pleacă de la şi ajunge la judecăţi de valoare cu privire la dezirabilitatea, moralitatea etc. dinamicii economice

� Analiza economică nu este niciodată pur pozitivă sau pur normativă, cele două abordări intercondiţionându-se. Totuşi, se pare că, în cercetarea abstractă, domină economia pozitivă în timp ce, în politica economică, domină economia normativă

1.10. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie � Microeconomie: acel nivel de agregare a (activităţilor) agenţilor economici la care

decizia economică precum şi influenţele acesteia se iau şi se exercită la nivel de individ (persoană fizică, gospodărie, firmă)

- practic, sunt considerate decizii microeconomice deciziile individuale

� Macroeconomie: acel nivel de agregare a (activităţilor) agenţilor economici la care decizia economică se ia şi îşi exercită influenţele la nivelul ansamblului economiei naţionale

- practic, sunt considerate decizii macroeconomice deciziile guvernamentale

� Mondoeconomie: acel nivel de agregare a (activităţilor) agenţilor economici la care deciziile (fie individuale, fie guvernamentale) se iau şi îşi exercită influenţele de către/asupra agenţilor economici din ţări diferite

� Corespunzător celor trei niveluri de agregare a activităţilor (agenţilor economici), există trei categorii de pieţe generice: pieţe microeconomice (pentru fiecare bun economic); pieţe naţionale; pieţe internaţionale (mondiale)

TEMA NR. 2

2. PIAŢA ŞI ACTORII EI

1. Economia naturală vs economia monetară 2. Ce este piaţa ?

3. Tipologia pieţei

4. Agenţii economici (actorii pieţei) 5. Moneda şi piaţa

6. Mecanismul pieţei 7. Piaţa şi guvernul

8. Fluxurile economice

2.1. Economia naturală vs economia monetară

� Economia naturală: acel mod de organizare a activităţii economice prin care toate nevoile economice sunt satisfăcute din producţia proprie a agentului economic, nefiind necesar schimbul economic

- condiţii de existenţă: libertatea economică (proprietatea privată asupra resurselor)

� Piaţa: acel mod de organizare a activităţii economice prin care ansamblul nevoilor economice nu poate fi satisfăcut decât prin specializarea agenţilor economici în realizarea diferitelor bunuri economice şi prin schimbul acestora între agenţi

- condiţii de existenţă:

a) specializarea

b) schimbul (nu neapărat prin intermedierea monedei)

� Economia de schimb (economie monetară): acea piaţă în care tranzacţiile economice se desfăşoară prin intermedierea monedei

- condiţii de existenţă:

a) specializarea

b) schimbul

c) moneda ca mijloc general de schimb

� Economia de piaţă: acea economie de schimb caracterizată prin libertate economică (proprietatea privată asupra resurselor economice şi asupra rezultatelor activităţii economice)

- condiţii de existenţă:

a) libertatea economică

b) specializarea

c) schimbul

d) moneda

OBS:

1. Economia naturală nu implică piaţa, în timp ce economia de schimb implică apariţia şi funcţionarea pieţei

2. Economia naturală se caracterizează prin alocarea suboptimală a resurselor, în timp ce economia de schimb realizează alocarea resurselor pe baza avantajului comparativ

3. Elemente de economie naturală sau de economie de schimb nemonetară se întâlnesc şi în sistemele economice moderne

� elemente de economie naturală: producţia casnică a gospodăriilor

� elemente de economie de schimb nemonetară: barter (troc) efectuat pentru a contracara lipsa de lichidităţi monetare sau pentru a contracara deprecierea rapidă a monedei

Economie naturalã

Pia

þã

Eco

no

mie

de

sch

imb

Eco

no

mie

de

pia

þã

Figura 4: Formele de organizare a activităţii economice

2.2. Ce este piaţa ? � Definiţie: ansamblul relaţiilor de vânzare-cumpărare efectuate într-o anumită

perioadă, cu privire la un bun economic determinat

NB: În continuare, prin piaţă vom înţelege, întotdeauna, economia de piaţă, aşa cum a fost definită mai sus

� Funcţii (rol):

� punerea în contact a cererii cu oferta şi stabilirea echilibrului microeconomic

� crearea semnalelor (sistemului de preţuri relative) privind alocarea resurselor şi distribuirea rezultatelor activităţii economice: răspunsul la cele 4 întrebări ale economiei

� locul de manifestare a “mâinii invizibile”: concurenţa economică pură

� coordonarea deciziilor microeconomice optime

2.3. Tipologia pieţei

� După natura obiectului:

� piaţa de bunuri şi servicii

� piaţa financiară (de capital)

� piaţa creditului (monetară)

� piaţa muncii

� După modul de efectuare a tranzacţiilor:

� piaţa de gros

� piaţa en detail

� După tangibilitatea obiectului:

� piaţa de bunuri

� piaţa de servicii

� După structura pieţei (după gradul de competitivitate):

� piaţă perfectă (cu concurenţă perfectă)

� piaţă imperfectă (cu concurenţă imperfectă)

• monopolistică

• monopolistă

• oligopolistă

� După diferenţierea încheierii tranzacţiei de realizarea ei:

� pieţe la vedere (momentul încheierii tranzacţiei coincide cu cel al realizării ei)

� pieţe futures (momentul realizării tranzacţiei este ulterior momentului încheierii ei)

� După gradul de transparenţă:

� piaţa oficială: evidenţiate în contabilitatea naţională

� piaţa subterană (neagră): neevidenţiată în contabilitatea naţională

2.4. Agenţii economici (actorii pieţei)

� Definiţie: Agenţii economici reprezintă persoane fizice sau entităţi juridice care participă la procesul economic, fie prin intermediul pieţei fie în afara ei

� Rolul (funcţiile) agenţilor economici:

� purtători ai informaţiilor privind cererea şi oferta

� decidenţi cu privire la oferta şi cererea viitoare

� decidenţi cu privire la echilibrul microeconomic (decizia de clearing market)

� Criterii de diferenţiere a agenţilor economici:

� după gradul de agregare

� după sursa venitului obţinut

� după funcţia economică

� Tipologia agenţilor economici (sectoare instituţionale):

� Agenţi economici individuali

• persoane fizice

� Agenţi economici agregaţi

• menaje (gospodării)

• societăţi non-financiare

• societăţi financiar-bancare

• administraţii private

• administraţii publice

• restul lumii

Figura 5: Sectoarele instituţionale din economie

2.5. Moneda şi piaţa � Activ: orice entitate care conferă posesorului putere de cumpărare

� putere de cumpărare: dreptul posesorului unui activ de a dispune de bunuri şi servicii proporţional cu activul deţinut

� Lichiditate: proprietatea unui activ de a fi utilizat cu un anumit cost de tranzacţie

� cost de tranzacţie: cost (exprimat monetar sau nu) implicat de utilizarea unui activ în derularea tranzacţiilor economice

� Lichiditatea şi costul de tranzacţie sunt invers proporţionale

� Definiţie: moneda este activul financiar cu cea mai mare lichiditate

� Evoluţie istorică:

o moneda-marfă: orice marfă este monedă (valoare implicită)

� inconveniente:

Denumire agent economic

Sursa venitului Funcţia economică

Persoană fizică

- salarii şi alte venituri din muncă - ajutoare sociale - încasări din vânzări de bunuri

- consum de bunuri şi servicii comerciale şi non-comerciale - producţie de bunuri şi servicii comerciale şi necomerciale

Menaj (gospodăria)

- salarii şi alte venituri din muncă - ajutoare sociale - încasări din vânzări de bunuri

- consum de bunuri şi servicii comerciale şi non-comerciale - producţie de bunuri şi servicii comerciale şi necomerciale

Societate non-fnanciară

încasări din vânzarea de bunuri şi servicii non-financiare producţie de bunuri şi servicii non-financiare

Societate financiar-bancară

- încasări din angajamente contractuale - prime contractuale

- colectarea şi redistribuirea disponibilităţilor financiare - garantarea acoperirii riscurilor

Administraţie privată

- contribuţii benevole - încasări din vânzarea serviciilor

servicii non-comerciale sau comerciale, fără scop lucrativ

Administraţie publică

prelevări obligatorii de la ceilalţi agenţi economici

- servicii non-comerciale - redistribuirea venitului naţional

Restul lumii - surse interne şi externe - consumator şi producător de bunuri şi servicii comerciale şi necomerciale

• presupune coincidenţa reciprocă a dorinţelor

• implică costuri mari de tranzacţie (lichiditate mică)

� la sfârşitul perioadei apare ca marfă universală - moneda din aur-marfă:

• este uşor prelucrabilă

• are valoare mare în volum mic

• este stabilă (datorită rarităţii)

• este omogenă

o moneda-aur: aurul este “bătută” cu însemnele puterii de stat (valoare implicită)

� inconveniente:

• se menţin unele costuri de tranzacţie (aliaje etc.)

• prin uz, se pierde din valoarea monedei

o moneda fiduciară (din hârtie): moneda este un simbol al valorii (valoare explicită)

� caracteristici:

• circulă în virtutea încrederii că este acceptată

• generează efectul de scontare (variaţia puterii de cumpărare a valorii explicite, în timp – apare posibilitatea inflaţiei)

� Forme contemporane de monedă:

o biletul de bancă: moneda cu valoare nominală mai mare sau egală cu unitatea monetară

o moneda divizionară: moneda cu valoare nominală mai mică decât unitatea monetară

o moneda scripturală (de cont): monedă fără existenţă fizică, circulând prin intermediul înscrierilor în conturi bancare

o moneda de calcul: monedă necesară pentru calcule de transformare valorică atunci când circulă, legal, două sau mai multe monede diferite

o monedă electronică: monedă sub forma semnalelor electronice

o monedă de rezervă: orice activ lichid sau uşor lichidabil (valute, obligaţiuni sau acţiuni străine, aur etc.)

� NB: 1. Biletul de bancă şi moneda divizionară se mai numesc monedă

manuală (au existenţă fizică, fiind manipulabile în mod direct)

2. Moneda manuală se mai numeşte monedă centrală (este emisă de autoritatea monetară – banca centrală)

3. Nivelul de dezvoltare economică şi instituţională este direct proporţional cu ponderea monedei scripturale în totalul masei monetare

� Funcţiile (rolul) monedei:

� etalon al preţurilor: orice preţ absolut este exprimat în monedă

o moneda reduce numărul preţurilor din economie de n/2 ori (n este numărul mărfurilor tranzacţionate)

o există 2nC preţuri când nu există monedă (adică [n(n-1)]/2 preţuri) şi (n-

1) preţuri atunci când există monedă

� mijloc de schimb: moneda intermediază trecerea mărfii de la producător la consumator, ea însăşi rămânând permanent în sfera schimbului

o ex. cumpărarea de bunuri şi servicii cu plata imediată

� mijloc de plată: atunci când momentul naşterii unei obligaţii de plată nu coincide cu momentul stingerii obligaţiei respective

o ex. plata salariilor sau cumpărarea de mărfuri în rate sau leasing

� mijloc de economisire: moneda este cel mai adecvat mijloc de economisire, întrucât obligaţiile exprimate în monedă nu se modifică

� monedă universală: intermediază tranzacţii internaţionale (pentru asta moneda trebuie să fie convertibilă şi, în plus, să se bucure de încrederea agenţilor economici)

2.6. Mecanismul pieţei

� Piaţa operează în direcţia realizării echilibrului microeconomic, pe baza descentralizării deciziilor economice

� Descentralizarea deciziilor economice se fundamentează pe comportamentul economic al agenţilor economici

� Comportamentul economic al agenţilor economici are la bază două trăsături esenţiale ale acestuia (homo oeconomicus):

� raţionalitatea economică: decizia va optimiza raportul dintre avantajul maxim şi restricţiile care acţionează în mediul economic respectiv

� egoismul economic: orice agent economic urmăreşte exclusiv maximizarea propriului avantaj (realizarea propriului interes)

� Piaţa distribuie premii şi sancţiuni economice într-un mod impersonal şi eficace (deşi costurile acestei coordonări sunt mari, ele sunt, de asemenea, distribuite, sub forma penalizărilor, agenţilor economici necompetitivi)

2.7. Piaţa şi guvernul

� În principiu, piaţa prezintă o serie de deficienţe, din perspectiva optimului economic şi, mai ales, social:

• lipsa coordonării deciziilor economice din perspectiva socialului

• lipsa perspectivei pe termen lung

• costuri (inclusiv economice dar, mai ales, sociale) inacceptabil de mari pentru reglarea dezechilibrelor din economie

• imposibilitatea coordonării producţiei şi consumului de bunuri colective (publice)

� NB: toate acestea constituie ceea ce se numeşte eşecul pieţei

� Aceste deficienţe se datorează prezenţei următoarelor fenomene în economie:

� asimetria de informaţie

� absenţa drepturilor de proprietate

� imperfecţiunea pieţei (situaţii de monopol, îndeosebi)

� externalităţile (atât negative cât şi pozitive)

� bunurile colective (publice)

� Eliminarea (sau diminuarea) acestor deficienţe se face prin intervenţia statului în reglementarea şi controlul funcţionării pieţei, prin:

• elaborarea “regulilor jocului” pentru funcţionarea pieţelor

• elaborarea unui sistem de premii şi sancţiuni guvernamentale pentru orientarea pieţei şi în direcţiile sociale, ecologice etc.

• corecţii de tip feed-back sau feed-before, operate de stat, pentru preîntâmpinarea crizelor prin care, de regulă, piaţa îşi restabileşte echilibrele

• constituirea statului ca agent economic sui-generis, pentru intervenţii economice (non-administrative) pe piaţă

• redistribuirea venitului din economie, din perspective sociale, ecologice etc.

� NB: se poate vorbi şi despre un eşec al guvernului, atunci când deciziile acestuia sunt grevate în mod excesiv de ideologie, ceea ce le îndepărtează de la considerentele de eficienţă economică şi socială

2.8. Fluxurile economice

� Definiţie: transferuri de obiecte economice (bunuri, servicii, bani, informaţie, forţă de muncă, externalităţi) între agenţi economici, prin intermediul pieţei sau în afara pieţei

� Clasificare:

a) după natura fluxului:

• fluxuri reale (specifice sectorului real al economiei): bunuri şi servicii, forţă de muncă, capital fizic ş.a.

• fluxuri monetare sau simbolice (specifice sectorului nominal al economiei): bani, informaţie ş.a.a.

b) după extindere:

• fluxuri intrasectoriale: se limitează la nivelul unui sector instituţional dat (ex. fluxuri între firme comerciale non financiare sau între bănci)

• fluxuri intersectoriale: se desfăşoară între sectoarele instituţionale

Figura 6: Fluxurile economice din economie

TEMA NR. 3

3. TEORIA CONSUMULUI. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

1. Teoria utilităţii 2. Utilitatea totală şi funcţia de utilitate

3. Utilitate marginală. Paradoxul apă-diamant

4. Curba de indiferenţă 5. Bugetul consumatorului

6. Alegerea optimă a consumatorului 7. Variaţia bugetului la preţuri constante

8. Variaţia preţurilor la buget constant

9. Arbitrajul în timp al consumatorului

3.1. Teoria utilităţii

� Consumator: agent economic care are funcţia de a consuma bunuri economice, criteriul său de comportament economic fiind maximizarea utilităţii consumului

� Definiţie: utilitatea unui bun economic este dată de capacitatea acestuia de a satisface o nevoie economică stabilită, la un nivel considerat acceptabil de către consumator

• utilitatea reprezintă satisfacţia subiectivă resimţită la consumarea bunului

� Există două teorii privind utilitatea bunurilor (a consumului de bunuri):

� Teoria utilităţii cardinale: fiecărui bun i se poate asocia un număr numit număr de utilitate, ceea ce face ca bunurile să poată fi comparate cantitativ între ele

• aceasta întrucât utilitatea este obiectivă, invariabilă, fiind dată de caracteristicile bunului

• cel mai uzual număr de utilitate este preţul

• teoria are două inconveniente:

� presupunerea constanţei valorii unităţii monetare – presupunere falsă

� utilitatea unui coş de bunuri este egală cu suma utilităţilor individuale ale bunurilor din coş – presupunere falsă

� Teoria utilităţii ordinale: nu este posibilă asocierea numărului de utilitate fiecărui bun economic, dar nici nu este necesară, fiind suficientă ierarhizarea bunurilor economice după mărimea utilităţii lor, ceea ce face ca bunurile să nu mai poată fi comparate cantitativ în mod direct, ci doar ordonate între ele

3.2. Utilitatea totală şi funcţia de utilitate

� Fie un bun economic, x. O funcţie notată U=U(x) este funcţie de utilitate dacă îndeplineşte următoarele condiţii, cumulativ:

1. x > 0 : bunul economic este real

2. U’(x) > 0 : utilităţile individuale (ale fiecărei unităţi din bun) sunt aditive

3. U’’(x) < 0 : satisfacţia creşte încetinit la creşterea consumului (legea I a lui Gossen)

4. U(0) = 0 : utilitatea are sens numai la consumul bunului economic (obs.: cu excepţia cazului abstinenţilor)

� NB : Condiţiile funcţiei de utilitate trebuie îndeplinite pentru fiecare bun economic, în cazul în care este vorba nu despre un bun individual ci despre un coş de bunuri x, y, z, …

Temă de seminar: să se scrie condiţiile funcţiei de utilitate pentru cazul unui coş de două bunuri economice

x

U

MU(x)=SM

x1

U1

x2

U2

x3

U3

N

xN xM

U 3 = U + (U - U) + (U - U)1 2 1 3 2

Figura 7: Curba utilităţii totale. Aditivitatea utilităţilor individuale

3.3. Utilitate marginală. Paradoxul apă-diamant

� Din forma concavă a funcţiei utilităţii totale rezultă ideea că sporul de utilitate totală este descrescător

� Definiţie: utilitatea marginală (Um) reprezintă modificarea utilităţii totale antrenată de modificarea cu o unitate a cantităţii consumate din bun

� Mod de calcul: sau, în cazul continuu,

� Analiza calitativă a utilităţii marginale:

x

UUm ∆

∆=

x

U

x

)x(UUm ∂

∂=

∂∂

=

Figura 8: Curba utilităţii marginale

� Utilitatea marginală stă la baza formării preţului bunurilor economice

� Mecanismul de formare a preţului de tranzacţie se bazează pe coincidenţa valorică dintre utilitatea marginală a monedei (la care se renunţă) şi utilitatea marginală a bunului economic (care este dorit)

0Ux

U

xx

U

x

UU ''

2

2m'

m <=∂

∂=

∂

∂∂

∂=

∂∂

=

0x0U0UmaxU '''mm =→=→=→→

0U0UmaxU m' =→=→→

Xx

m

m

m

m

U

U

b

b

m

m

U

U

=

Um

m

Um

m

Um

b

Um

b

Figura 9: Mecanismul tranzacţiei economice pe baza utilităţii marginale

� Enunţul paradoxului apă-diamant: deşi apa este cu mult mai importantă pentru om, fiind cu mult mai utilă decât diamantul, acesta este, totuşi, cu mult mai scump decât apa

� Este un paradox aparent, bazat pe confuzia între utilitatea totală şi utilitatea marginală

� Rezolvarea paradoxului:

� prin introducerea rarităţii ca factor de creştere a utilităţii marginale şi care ordonează bunurile pe axa cantităţilor

� pe baza faptului că preţul este dat de utilitatea marginală şi nu de cea totală

X

U, Um

U

Um

Diamant Apă

UA

UD

Um

A

Um

D

Figura 10: Rezolvarea paradoxului apă-diamant

3.4. Curba de indiferenţă

� Definiţie: Ansamblul punctelor din spaţiul bidimensional (x,y) care desemnează combinaţii de consum ce asigură o aceeaşi utilitate totală

x

y

U(x,y)

U (x,y)m ax

S1

U1

S2

U2

U (x ,y )1 1 1

U (x ,y )2 2 2

U(x,y)

U > U2 1

x1

y1

x2

y2

Figura 11: Derivarea curbei de indiferenţă pentru cazul a două bunuri

� Curba de indiferenţă nu poate avea formă circulară, ea are sens economic, ca ansamblu

al alegerilor potenţiale ale consumatorului, numai pe zona ei descrescătoare şi convexă

Temă de seminar: să se demonstreze afirmaţia de mai sus, pe baza comportamentului raţional al consumatorului

X

y

U1

U2

U > U2 1

Figura 12: Zona semnificativă economic a curbei de indiferenţă

� Pe baza definiţiei curbei de indiferenţă, se poate deduce ecuaţia acesteia:

� Din ultima relaţie se poate deduce un indicator economic foarte important pentru

decizia consumatorului şi anume rata marginală de substituţie (Rms):

� Definiţie: Rata marginală de substituţie (Rms) arată cu câte unităţi se modifică cantitatea consumată dintr-un bun atunci când cantitatea consumată din bunul alternativ se modifică cu o unitate, în sens contrar, aşa încât utilitatea totală să nu se modifice (decizia să rămână pe curba de indiferenţă)

� Din punct de vedere grafic, rata marginală de substituţie poate fi reprezentată astfel:

0),( =yxdU → 0=⋅∂

∂+⋅

∂

∂dy

y

Udx

x

U→ 0=⋅+⋅ dyUdxU y

mxm

ym

xm

msU

UR

dx

dy−==

X

y

U

x1

y1

dx

x2

y2

dy

U(x ,y )1 1

U(x ,y )2 2

Figura 13: Imaginea grafică a ratei marginale de substituţie a bunurilor

Temă de seminar: să se arate că două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta

3.5. Bugetul consumatorului

� Conţinut: Suma monetară alocată achiziţionării de bunuri economice

� Definiţie: Ansamblul punctelor din spaţiul bidimensional (x,y) care reprezintă decizii de consum ce epuizează complet suma monetară alocată consumului de bunuri economice

� Fie două bunuri economice, x, respectiv y, având preţurile de tranzacţionare px, respectiv py. Vom presupune că x şi y desemnează, totodată şi cantităţile achiziţionate din cele două bunuri. De asemenea, admitem, pentru moment, că preţurile de tranzacţie ale celor două bunuri sunt constante

� Fie B bugetul consumatorului. Admitem, pentru moment, că şi bugetul este constant

� Atunci, conform conţinutului bugetului consumatorului, se poate scrie:

ypxpB yx ⋅+⋅= , sau:

yy

x

p

Bx

p

py +⋅−= , numită ecuaţia bugetului consumatorului, unde:

),( yxpp

pr

y

x = se numeşte preţul relativ al bunurilor x şi y

x

y

xpB /

ypB /

x1

y1

dx

x2

y2

dy

A

B

y3C

Intangibil

D

Neeficient

x3

Linia bugetului

Figura 14: Linia bugetului consumatorului şi deciziile semnificative economic

3.6. Alegerea optimă a consumatorului

� Consumatorul va alege în acel punct care satisface, simultan, restricţia sa bugetară (bugetul consumatorului) şi curba sa de indiferenţă

� Rezultă că, din punct de vedere grafic, decizia se va lua în punctul de tangenţă dintre linia de buget şi curba de indiferenţă:

x

y

xpB /

ypB /U1

M

N

U2

E

B

A

U3

Solu ii admisibileţ

Solu ie inadmisibilãţ

Solu ie ineficientãţ

Solu ie optimãţ

x*

y*

U>U>U3 2 1

Figura 14: Alegerea optimă (grafică) a consumatorului

� Din punct de vedere analitic, trebuie rezolvat sistemul de ecuaţii format din ecuaţia bugetului consumatorului şi ecuaţia curbei de indiferenţă:

� Diferenţiind ecuaţia bugetului în raport de x şi y, obţinem:

�

Eliminând pe dx

dy între cele două ecuaţii ale sistemului, obţinem, succesiv:

unde λ se numeşte multiplicator Lagrange

⇒

al consumului şi exprimă numărul de unităţi cu care se modifică utilitatea totală a consumatorului atunci când bugetul său se modifică cu o unitate

� Aşadar, condiţia de optim analitic al consumatorului este dată de egalitatea rapoartelor dintre utilitatea marginală a fiecărui bun şi preţul său (a doua lege a lui Gossen)

� Să demonstrăm semnificaţia economică a multiplicatorului Lagrange, în cazul a n bunuri economice:

Fie bunurile x1, x2, …, xn , cu preţurile, respectiv p1, p2, …, pn.

Funcţia de utilitate aferentă va fi: U(x1, x2, …, xn).

Bugetul consumatorului este: ∑ ⋅= ii xpB

Întrucât preţurile sunt constante, rezultă că orice modificare în buget se regăseşte în modificarea cantităţilor de bunuri achiziţionate, adică: ∑ ⋅= ii dxpdB .

Funcţia Lagrange care maximizează utilitatea în condiţiile restricţiei bugetare este:

( ) maxxpB)x,...,x,x(UL iin21 →⋅−⋅λ+= ∑

Condiţia de maximizare cere ca , pentru orice i, adică:

i'x pU

i⋅λ=

Modificarea utilităţii totale este:

∑ ∑ =λ→⋅λ=⋅⋅λ=⋅= dB

dU dBdxpdx'UdU iiix i

,

adică definiţia prezentată mai sus.

yy

x

p

Bx

p

py +⋅−=

ym

xm

U

U

dx

dy−=

y

x

y

x

p

p

dx

dy dx

p

pdy −=→⋅−=

y

xym

xm

p

p

U

U= λ==

y

ym

x

xm

p

U

p

U

0x

L

i=

∂

∂

Temă de seminar: să se refacă demonstraţia semnificaţiei economice a multiplicatorului Lagrange pentru cazul a două bunuri

3.7. Variaţia bugetului la preţuri constante � Pentru px respectiv py constante şi buget variabil, ecuaţia bugetului conduce la o

familie de drepte paralele (cu aceeaşi pantă, respectiv preţul relativ, pr=px/py=const.)

� Fiecare linie de buget din familie conduce la un optim, iar ansamblul acestor puncte de optim generează magistrala consumului (traiectoria consumului)

� Într-adevăr, din yy

x

p

Bx

p

py ++++⋅⋅⋅⋅−−−−==== , pentru preţuri constante şi buget variabil, rezultă

y

x

p

p constant, iar

yp

B variabil

x

y

B /p1 x B /p2 x B /p3 x B /p4 x B /p5 x B /p6 x B /p7 x

Magistrala (traiectoria)consumului

Figura 15: Imaginea grafică a magistralei consumului

� Definiţie : Magistrala consumului este curba care uneşte punctele de optim ale consumatorului la preţuri constante şi buget variabil

� Magistrala consumului are forme diferite pentru cele trei categorii de bunuri de consum (curbele Engel):

Bunuri alimentare Bunuri alimentarene Servicii

Buget Buget Buget

Ponderea cheltuielilorpentru bunul x Ponderea cheltuielilor

pentru bunul x

Ponderea cheltuielilorpentru bunul x

Figura 16: Curbele Engel ale consumului

3.8. Variaţia preţurilor la buget constant � Dacă bugetul este constant iar preţurile variază (pentru simplificare vom păstra pe py

constant şi vom varia doar pe px), din ecuaţia bugetului rezultă că, pentru diverse valori ale lui px vom avea o familie de bugete cu termen liber (B/py) fix şi pante (-px/py) variabile

� Variaţia preţurilor la bugete constante conduce la două efecte economice foarte importante pentru studiul comportamentului consumatorului:

� efectul de substituţie (Es)

� efectul de venit (Ev)

� Cele două efecte economice definesc patru categorii de bunuri economice (în funcţie de semnul algebric şi de mărimea absolută a lor):

� bunuri normale

� bunuri superioare

� bunuri inferioare

� bunuri Giffen

Cazul bunurilor normale � Dacă px scade, panta liniei bugetului scade şi aceasta devine mai plată (se va cumpăra

mai mult x)

� Menţinerea preţului relativ constant se obţine prin construirea unei drepte paralele la noua linie de buget

yy

x

pB

xp

py +⋅−=

X

y

B/py

B/px1

A

xA

yA

p< px x2 1

B/px2

B

xB

yB

αβ //

CU1 =∩β

C

xC

yC

Efect de substituþie

Efect de venit

U2

U1

Figura 17: Efectul de substituţie şi efectul de venit. Cazul bunurilor normale

� Definiţie efect de substituţie: modificarea structurii de consum la modificarea

preţurilor şi la buget constant, cu variaţia preţului relativ şi cum menţinerea utilităţii totale

� mod de calcul: ES = xC – xA

� Definiţie efect de venit: modificarea cantităţii consumate din ambele bunuri, în acelaşi sens, la modificarea preţurilor şi la buget constant, cu menţinerea preţului relativ şi cu variaţia utilităţii totale

� mod de calcul: EV = xB – xC

� Condiţia matematică pentru identificarea bunurilor normale:

� ES > 0; EV > 0 ; ET = ES + EV > 0 (ET este efectul total) � OBS. 1. Dacă preţul bunului x scade, atunci modificarea cantităţii

consumate din ambele bunuri este de creştere, dacă preţul respectiv creşte, atunci modificarea menţionată este de scădere

Temă de seminar: să se refacă demonstraţia efectului de substituţie şi a efectului de venit pentru cazul creşterii preţului bunului x

Cazul bunurilor inferioare

X

y

B/py

B/px1

A

xA

yA

p < px x2 1

α

αβ //

CU1 =∩β

U1

C

xC

yC

β

B

xB

yB

Efect de substituþie

Efect de venit

B/px2

U2

Figura 18: Efectul de substituţie şi efectul de venit. Cazul bunurilor inferioare

� Condiţia matematică de identificare a bunurilor inferioare este:

Cazul bunurilor Giffen

X

y

B/py

B/px1

U1

A

xA

yA

p < px x2 1

B/px2

α

U2

B

xB

yB

αβ//

CU1 =∩β

C

β

xC

yC

Efect de substituþie

Efect de venit

Figura 19: Efectul de substituţie şi efectul de venit. Cazul bunurilor Giffen

0E .1 S >>>>

0E .2 V <<<<

0EEE .3 TVS >>>>→→→→>>>>

� Condiţia matematică de identificare a bunurilor Giffen este:

� OBS:

� Cazul bunurilor superioare este imaginea în oglindă a cazului bunurilor normale (la scăderea preţului bunului analizat, linia de buget îşi măreşte panta – se va cumpăra mai puţin din bunul analizat – iar la creşterea preţului, linia de buget îşi micşorează panta – se va cumpăra mai mult din bunul analizat)

Temă de seminar: Să se studieze grafic efectul de substituţie şi efectul de

venit în cazul bunurilor superioare

Temă de seminar: Să se refacă demonstraţia pentru efectul de substituţie

şi efectul de venit în cazul în care variază ambele preţuri nominale

3.9. Arbitrajul în timp al consumatorului

� Dacă în analizele precedente s-a stabilit structura optimă de consum la un moment dat, este util să se cerceteze repartizarea unei structuri de consum date, în timp

� Fie o structură fixă de consum S

� Fie perioadele de timp 1, 2, …, n

� Structura fixă de consum aleasă pentru perioada i este Si

� Definim funcţia de utilitate intertemporală: U(S1, S2, …, Sn)

� Consumatorul va trebui, deci, să aleagă nu între diferite structuri de consum ci o aceeaşi structură de consum între diferite momente de timp

� Definim curba de indiferenţă intertemporală ca fiind ansamblul punctelor din spaţiul bidimensional (S1, S2) care asigură combinaţii de consum intertemporal care conduc la aceeaşi utilitate totală (văzută ca utilitate intertemporală)

� Să stabilim ecuaţia curbei de indiferenţă intertemporală (1) ecuaţia intertemporală a bugetului (2), şi optimul consumatorului (3) în acest caz

(1)

unde tmsR este rata marginală de substituţie intertemporală iar i

mtU este utilitatea marginală

intertemporală a consumului în anul i

(2) Definim rata de arbitraj în timp:

� Fie un buget B pentru doi ani, 1 şi 2

� În momentul 1, consumatorul consumă bunuri în valoare de S1, iar în momentul 2 consumă bunuri în valoare de S2:

0E .1 S >>>>

0E .2 V <<<<

0EEE .3 TVS <<<<→→→→<<<<

2

1

Smt

Smtt

ms1

22

21

121 U

UR

dS

dS 0dS

S

UdS

S

U 0)S,S(U −−−−========→→→→====⋅⋅⋅⋅

∂∂∂∂∂∂∂∂

++++⋅⋅⋅⋅∂∂∂∂∂∂∂∂

→→→→====

1RR tms

ta −−−−====

unde cu i s-a notat rata dobânzii bancare. S2 reprezintă ecuaţia intertemporală a bugetului

(3) Sistemul de ecuaţii pentru optimul consumatorului va fi:

�

� Diferenţiind ecuaţia bugetului intertemporal obţinem:

� Eliminând raportul 1

2

dS

dS între ecuaţiile sistemului, rezultă:

de unde:

care reprezintă condiţia de optim intertemporal al consumatorului.

S1

S2

S = (B - S)(1+i)2 1

B

(1+i)B

E

U(S,S)12

S*1

S*2

Figura 20: Optimul intertemporal al consumatorului

)i1()SB()SB(i)SB(S 1112 +⋅−=−⋅+−=

−−−−====

++++⋅⋅⋅⋅−−−−====

2

1

Smt

Smt

1

2

12

U

U

dS

dS

)i1()SB(S

)i1(dS

dS

1

2 ++++−−−−====

i1R tms ++++====

iR i11R ta

ta ====→→→→++++====++++

TEMA NR. 4

4. TEORIA PRODUCŢIEI. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI

1. Funcţia de producţie 2. Produs global şi produs marginal. Productivitatea factorilor

3. Izocuanta

4. Bugetul producătorului 5. Alegerea optimă a producătorului

6. Variaţia bugetului la preţuri constante

7. Variaţia preţurilor la buget constant

4.1. Funcţia de producţie � Producător: agent economic care are funcţia de a produce bunuri economice în

scopul vânzării lor (funcţia de a produce mărfuri)

� Criteriul de comportament economic al producătorului poate fi, în mod uzual:

• maximizarea profitului (diferenţa dintre încasări şi cheltuieli)

• maximizarea cifrei de afaceri (volumul valoric al încasărilor)

� Funcţia de producţie: expresia analitică a modului de combinare a factorilor de producţie în scopul obţinerii produsului (bunului economic)

� Expresia generală a funcţiei de producţie este: Y = F(f1, f2, …, fn), unde:

• Y este producţia (exprimată valoric) sau output-ul

• F este funcţia de producţie

• fi este factorul de producţie i (exprimat valoric) sau input-ul i

OBS.: Pentru moment, nu interesează expresia explicită a lui F

� Condiţiile matematice ale funcţiei de producţie sunt:

1. fi > 0, pentru orice i

2. F’i > 0 , pentru orice i: funcţia de producţie este crescătoare în raport de fiecare factor de producţie, ceteris paribus

3. F’’i < 0, pentru orice i: legea randamentelor descrescătoare (creşterea continuă a unui factor de producţie, ceteris paribus, conduce la o creştere încetinită a producţiei); funcţia de producţie este concavă în raport de fiecare factor de producţie

4. F(mf1, mf2, …, mfn) = mg F(f1, f2, …, fn): omogenitatea funcţiei de producţie (multiplicarea tuturor factorilor cu coeficientul m conduce la multiplicarea producţiei cu mg)

� g este gradul de omogenitate a funcţiei (de obicei, se consideră g=1)

5. F(0, 0, …, 0) = 0: lipsa factorilor de producţie conduce la o producţie nulă (graficul funcţiei de producţie trece prin originea axelor de coordonate)

� Vom studia funcţia de producţie în raport de cei doi factori de producţie fundamentali: L (forţa de muncă) şi K (capitalul). Se consideră că, în condiţiile contemporane, N (natura) este complet dizolvată în capital

� Deci: Y = F(K, L)

� Uneori, prin considerarea distinctă a progresului tehnic ca factor de producţie, se introduce al treilea factor de producţie, M (progres tehnic), ceea ce înseamnă că funcţia de producţie se va scrie: Y = F(K, L, M)

� Notând cu λλλλ rata progresului tehnic şi cu t timpul, factorul de progres tehnic este introdus sub forma te ⋅⋅⋅⋅λλλλ , ceea ce face ca funcţia de producţie să se rescrie sub forma Y = F(K, L, te ⋅⋅⋅⋅λλλλ )

Temă de seminar: să se rescrie condiţiile matematice ale funcţiei de producţie, în cazul a doi factori de producţie (K şi L)

input (f)i

output [Y=F(f)]i

Ymax

fimax

M

Randamente pozitive crescãtoare

Randamente pozitive descrescãtoare

Randamente negativecrescãtoare

Figura 21: Funcţia de producţie

� De forma explicită a funcţiei de producţie depinde complementaritatea şi

substituibilitatea factorilor de producţie

� Există patru caracteristici matematice ale funcţiei de producţie, care sunt importante în analiza comportamentului producătorului:

� produsul marginal al factorilor de producţie

� elasticitatea producţiei în raport de factorii de producţie

� rata marginală de substituire a factorilor de producţie

� elasticitatea ratei marginale de substituire a factorilor de producţie

� Produsul marginal al factorilor de producţie (vezi pct. 2)

� Elasticitatea producţiei în raport de factorii de producţie

� definiţie: elasticitatea unui fenomen economic F în raport de o variabilă independentă x indică numărul de procente cu care se modifică F ca reacţie la modificarea lui x cu un procent

� mod de calcul:

� Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (vezi pct. 3)

� Elasticitatea ratei marginale de substituire a factorilor (vezi pct. 3)

� Cea mai uzuală expresie explicită a funcţiei de producţie este funcţia de tip Cobb-Douglas: teLKAY ⋅⋅⋅⋅λλλλββββαααα ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅==== unde: A este o constantă adimensională, αααα este elasticitatea producţiei în raport de capital, ββββ este elasticitatea producţiei în raport de muncă, λλλλ este rata progresului tehnic iar t este timpul

OBS: 1. de regulă, pentru analizele uzuale, se renunţă la factorul de progres tehnic, reţinându-se numai factorul capital, respectiv factorul muncă

2. de regulă, suma elasticităţilor în raport de capital, respectiv de muncă este 1, ceea ce înseamnă că funcţia de producţie va fi omogenă de gradul I (omotetică)

Temă de seminar: să se calculeze elasticitatea producţiei în raport de capital, respectiv în raport de muncă, pe baza funcţiei de tip Cobb-Douglas

4.2. Produs global şi produs marginal. Productivitatea factorilor � Y = F(K, L) se numeşte produs global (sau output global)

� Se poate analiza şi produsul mediu: K

YYK ==== , respectiv

L

YYL ==== . Aceste

două mărimi se numesc, respectiv productivitatea medie a capitalului şi productivitatea medie a muncii

� Putem scrie: , respectiv

unde L

Kk ==== se numeşte capital per capita

� De asemenea, se poate analiza produsul marginal: K

Yw m

K ∆∆∆∆∆∆∆∆

==== respectiv L

Yw m

L ∆∆∆∆∆∆∆∆

====

Aceste două mărimi se numesc, respectiv productivitatea marginală a capitalului şi productivitatea marginală a muncii

� Definiţii:

• productivitatea medie: valoarea produsului global care revine unui factor de producţie, indiferent de contribuţia acestui factor la valoarea produsului global

∆∆∆∆

∆∆∆∆====

x

x/

F

FEx

F

∂∂∂∂

∂∂∂∂====

x

F/

x

FE :continuu cazul în ,sau x

F

)k

1(f)

K

L,1(F

K

)L,K(FwK ============

)k(f)1,k(FL

)L,K(FwL ============

• productivitatea marginală: modificarea produsului global care revine modificării cu o unitate a unui factor, ceteris paribus

� Factorii de producţie se caracterizează prin două trăsături:

• divizibilitatea: factorul de producţie poate fi divizat în unităţi omogene, fără afectarea calităţii lui

• adaptabilitatea: factorul de producţie poate fi asociat, în mod funcţional, cu alţi factori de producţie

� Cele două trăsături conduc la două fenomene care caracterizează factorii de producţie:

• complementaritatea: există anumite proporţii de combinare a factorilor de producţie în procesul de producţie

• substituibilitatea: există anumite proporţii de înlocuire reciprocă a factorilor de producţie în vederea menţinerii constante a produsului global

� Demonstraţia corelaţiei dintre productivitatea medie şi cea marginală:

Temă de seminar: să se identifice rezultatele de mai sus în graficul prezentat anterior

Temă de seminar: tot pe baza graficului anterior, să se explice corelaţiile dintre funcţia

de producţie şi punctele de maxim, respectiv punctele de zero ale productivităţii medii, respectiv marginale a factorilor

Temă de seminar: determinaţi elasticitatea producţiei în raport de fiecare

factor, pe baza productivităţii marginale şi a celei medii a factorului

i

)i(Fw ====

(((( ))))wwi

1

i

F'F

i

1

i

Fi'F

iiF

'w m2 −−−−⋅⋅⋅⋅====

−−−−⋅⋅⋅⋅====−−−−⋅⋅⋅⋅

====∂∂∂∂

∂∂∂∂==== :situaţit trei exista Pot

(((( )))) ecrescăresc w 0'w 0ww ww .1 mm →→→→>>>>→→→→>>>>−−−−→→→→>>>>

(((( )))) oaredescrescăe w 0'w 0ww ww .2 mm →→→→<<<<→→→→<<<<−−−−→→→→<<<<

(((( )))) mmaxmm ww 0'w 0ww ww .3 ====→→→→====→→→→====−−−−→→→→====

i

F(i)

i

w

mw

Ymax

M

N

S

A

B

C D

wmw

Figura 22: Corelaţiile grafice dintre produsul global, produsul mediu şi produsul marginal

4.3. Izocuanta � Vom considera drept criteriu de comportament al producătorului, maximizarea cifrei

de afaceri (valabil pentru afacerile incipiente) la un cost dat al factorilor de producţie (cost de producţie)

� va fi tratată, însă, şi situaţia minimizării costului de producţie

� la cursurile 7-9 vom trata şi cazul maximizării profitului

� În mod analog cu consumatorul, producătorul trebuie să aleagă combinaţia optimă de factori de producţie care să-i asigure maximul de producţie (identic cu maximul cifrei de afaceri)

� Această combinaţie depinde de forma explicită a funcţiei de producţie, precum şi de gradele de complementaritate, respectiv substituibilitate ale factorilor (conţinute în funcţia de producţie)

� Criteriul maximizării cifrei de afaceri se aplică în cazul (ideal) în care factorii de producţie sunt infinit divizibili şi perfect adaptabili

� Definiţie: izocuanta (curba de indiferenţă a producătorului) reprezintă mulţimea punctelor din planul bidimensional (K, L) care exprimă combinaţii ale factorilor de producţie ce conduc la obţinerea aceluiaşi produs global

K

L

F(K,L)

F(K,L)F (K,L)max

K1

L1

F (K,L)1

S1

F (K,L)2

S2

Y1

Y2

S > S2 1

Izocuante

K2

L2

Suprafeţe deizoproducţie

Figura 23: Derivarea izocuantei pentru cazul a două bunuri

� Izocuanta nu poate avea formă circulară, ea are sens economic, ca ansamblu al

combinaţiilor posibile de factori de producţie, numai pe zona ei descrescătoare şi convexă

Temă de seminar: să se demonstreze afirmaţia de mai sus, pe baza comportamentului raţional al producătorului

K

L

Y1 Y2 Y3

Y >Y >Y3 2 1

Figura 24: Zona semnificativă economic a izocuantei

� Pe baza definiţiei izocuantei, se poate deduce ecuaţia acesteia:

� Rata marginală de substituţie (Rms) a factorilor de producţie arată cu câte unităţi se

modifică cantitatea utilizată dintr-un factor de producţie atunci când cantitatea utilizată din factorul alternativ se modifică cu o unitate, în sens contrar, aşa încât produsul global să nu se modifice (decizia să rămână pe izocuantă)

� Din ecuaţia izocuantei rezultă:

0)L,K(dF ==== →→→→ 0dLL

FdK

K

F====⋅⋅⋅⋅

∂∂∂∂∂∂∂∂

++++⋅⋅⋅⋅∂∂∂∂∂∂∂∂ →→→→ 0dLwdKw m

LmK ====⋅⋅⋅⋅++++⋅⋅⋅⋅

mL

mK

ms ww

RdKdL

−−−−========

K

L

Y

K K1 2

L1

F(K , L )1 1

F(K , L )2 2

dK

L2

dL

Figura 25: Imaginea grafică a ratei marginale de substituţie a factorilor de producţie

Temă de seminar: să se arate că două izocuante nu se pot intersecta

� Posibilităţile de substituire a factorilor sunt calculate cu ajutorul elasticităţii ratei

marginale de substituire � Definiţie: elasticitatea ratei marginale de substituire (ERms) arată cu câte procente se

modifică raportul dintre factorii utilizaţi atunci când rata marginală de substituire a factorilor se modifică cu un procent

� Mod de calcul:

� notaţii: R = K/L ; dR = [(K1/L1) – (K0/L0)] ; dR% = dR/(K0 /L0)

S = Rms = - ( mL

mK w/w ) ; dS = 0

ms1ms RR −−−− ; dS% = 0

msR/dS

� formula de calcul: ERms = dR%/dS%

4.4. Bugetul producătorului � Conţinut: Suma monetară necesară asigurării factorilor de producţie

� Definiţie: Ansamblul punctelor din spaţiul bidimensional (K,L) care reprezintă decizii de producţie (combinaţii de factori) ce epuizează complet suma monetară alocată asigurării factorilor de producţie

� Fie K, respectiv L, cantităţile achiziţionate din cei doi factori de producţie

� Fie B bugetul producătorului

� Fie Kp , respective Lp preţurile de achiziţie a celor doi factori de producţie

� Atunci se poate scrie, conform conţinutului bugetului producătorului:

ultima relaţie constituie ecuaţia bugetului producătorului, unde

reprezintă preţul relative al celor doi factori de producţie.

K

L

B/pK

B/p L

A

K1

L1

K2

dK

B L2

dL

CIntangibil

D

Neeficient

K3

L3

Linia bugetului

Figura 26: Linia bugetului producătorului şi deciziile semnificative economic

4.5. Alegerea optimă a producătorului

� Producătorul va alege în acel punct care satisface, simultan, restricţia sa bugetară (bugetul producătorului) şi izocuanta cea mai avantajoasă (mare)

� Rezultă că, din punct de vedere grafic, decizia se va lua în punctul de tangenţă dintre linia de buget şi izocuantă:

K

L

B/pK

B/p L

Y1

Y2

Y3

A

M

B

E

N

K*

L*

Solu admisibileţii

Soluţie inadmisibilă

Solu ie ineficientãţ

Solu ie optimãţ

Y > Y > Y3 2 1

Figura 27: Alegerea optimă (grafică) a producătorului

LpKpB LK ⋅⋅⋅⋅++++⋅⋅⋅⋅==== →→→→LL

K

p

BK

p

pL ++++⋅⋅⋅⋅−−−−====

L

Kr p

p)L,K(p ====

� Din punct de vedere analitic, trebuie rezolvat sistemul de ecuaţii format din ecuaţia bugetului producătorului şi ecuaţia izocuantei:

� Diferenţiind ecuaţia bugetului producătorului se obţine:

� Eliminând raportul comun dK

dL între ecuaţiile bugetului, se obţine:

unde: λλλλ se numeşte multiplicator Lagrange al producţiei şi exprimă numărul de unităţi cu care creşte (scade) produsul global atunci când bugetul producătorului creşte (scade) cu o unitate.

� Aşadar, optimul analitic al producătorului este dat de egalitatea rapoartelor dintre productivitatea marginală a fiecărui factor de producţie şi preţul său.

� Să demonstrăm semnificaţia economică a multiplicatorului Lagrange, în cazul a n factori de producţie:

Fie factorii f1, f2, …, fn , cu preţurile, respectiv p1, p2, …, pn.

Funcţia de producţie aferentă va fi: F(f1, f2, …, fn).

Bugetul consumatorului este: ∑∑∑∑ ⋅⋅⋅⋅==== ii fpB

Întrucât preţurile sunt constante, rezultă că orice modificare în buget se regăseşte în modificarea cantităţilor de factori de producţie achiziţionaţi, adică: ∑∑∑∑ ⋅⋅⋅⋅==== ii dfpdB .

Funcţia Lagrange care maximizează produsul global în condiţiile restricţiei bugetare este:

(((( )))) maxfpB)f,...,f,f(FL iin21 →→→→⋅⋅⋅⋅−−−−⋅⋅⋅⋅λλλλ++++==== ∑∑∑∑

Condiţia de maximizare cere ca , pentru orice i, adică:

i'f pF

i⋅⋅⋅⋅λλλλ====

Modificarea produsului global este:

∑∑∑∑ ∑∑∑∑ ====λλλλ→→→→⋅⋅⋅⋅λλλλ====⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅λλλλ====⋅⋅⋅⋅==== dB

dF dBdfpdf'FdF iiifi

,

adică definiţia prezentată mai sus.

Temă de seminar: să se refacă demonstraţia pentru cazul a doi factori de producţie

LL

K

p

BK

p

pL ++++⋅⋅⋅⋅−−−−====

mL

mK

ww

dKdL

−−−−====

L

K

L

K

p

p

dK

dL dK

p

pdL −−−−====→→→→⋅⋅⋅⋅−−−−====

w

wpp

mL

mK

L

K = sau λ==L

mL

K

mK

pw

pw

0fF

i

====∂∂∂∂∂∂∂∂

� În afara criteriului maximizării cifrei de afaceri (izocuantei), producătorul mai poate urmări minimizarea costului producţiei la o cifră de afaceri (izocuantă) dată

� În acest caz, se dă o izocuantă şi trebuie ales bugetul minim care să conducă la atingerea acestei izocuante

� Din punct de vedere grafic, soluţia optimă va fi tot punctul de tangenţă dintre izocuantă şi linia de buget

OBS: Faptul că, indiferent de criteriul folosit pentru optimizarea deciziei de producţie (maximizarea cifrei de afaceri, minimizarea costului de producţie, maximizarea profitului), soluţia analitică este aceeaşi, constituie o dovadă de maturitate a ştiinţei economice pozitive de a trata unitar comportamentul economic al producătorului

Temă de seminar: să se găsească, folosindu-se funcţia Lagrange, condiţia analitică de minimizare a costului de producţie (bugetului) la o izocuantă dată

� Din punct de vedere grafic, soluţia la tema de seminar de mai sus este:

K

L

Y

EA

B1

B2B3

M

N

K*

L*

B >B >B1 2 3

Solu ii admisibileţ

Solu ie ineficientãţ

Solu ie optimãţ

Figura 28: Minimizarea (grafică) a costului de producţie (bugetului) la o izocuantă dată

4.6. Variaţia bugetului la preţuri constante

� Pentru Kp respectiv Lp constante şi buget variabil, ecuaţia bugetului conduce la o familie de drepte paralele (cu aceeaşi pantă, respectiv preţul relativ, pr=pK/pL=const.)

� Fiecare linie de buget din familie conduce la un optim, iar ansamblul acestor puncte de optim generează magistrala producţiei (traiectoria producţiei)

� Într-adevăr, din LL

K

p

BK

p

pL ++++⋅⋅⋅⋅−−−−==== , pentru preţuri constante şi buget variabil, rezultă

L

K

p

p constant, iar

Lp

B variabil

K

L

Magistrala (traiectoria) produc ieiţ

B1/pK B2 K/p B3 K/p B4 K/p B5 K/p B6 K/p B7 K/p Figura 29: Imaginea grafică a magistralei producţiei

� Întrucât funcţia de producţie este o funcţie omogenă, traiectoria producţiei este

întotdeauna o dreaptă

� În raport de gradul de omogenitate a funcţiei de producţie, izocuantele se “aşază” pe traiectoria producţiei în felul următor:

K

L g=1

dK dK

dF

dF

K

L

dK dK

dF

dF

g < 1

K

L

dK dK

dF

dF

g > 1

i1ii1i dKdK dFdF =→= ++ i1ii1i dKdK dFdF <→= ++ i1ii1i dKdK dFdF >→= ++

Figura 30: Imaginea grafică a izocuantelor în funcţie de gradul de omogenitate al funcţiei de producţie

4.7. Variaţia preţurilor la buget constant

� Dacă bugetul este constant iar preţurile variază (pentru simplificare vom păstra pe pL constant şi vom varia doar pe pK), din ecuaţia bugetului rezultă că, pentru diverse

valori ale lui pK vom avea o familie de bugete cu termen liber fix şi pante (-pK/pL) variabile

� Variaţia preţurilor la buget constante conduce la două efecte economice foarte importante pentru studiul comportamentului producătorului:

� efectul de substituţie (ES)

� efectul de venit (EV)

� Dacă pK scade, panta liniei bugetului scade şi aceasta devine mai plată (se va cumpăra mai mult K)

� Menţinerea preţului relativ constant se obţine prin construirea unei drepte paralele la noua linie de buget

K

L

B/pK1

B/pL

Y1

A

C

p > pK K1 2

B/pK2

B

βα //

CY1 =∩β

α

β

KA KC KB

LC

LB

LA

Efect de substitu ieţ

Efect de venit

Y2

Figura 31: Efectul de substituţie şi efectul de venit în cazul producţiei

� Definiţie efect de substituţie: modificarea structurii de utilizare a factorilor de producţie la modificarea preţurilor şi la buget constant, cu variaţia preţului relativ şi cum menţinerea produsului global total (izocuantei)

� mod de calcul: ES = KC – KA > 0

� Definiţie efect de venit: modificarea cantităţii utilizate din ambii factori de producţie, în acelaşi sens, la modificarea preţurilor şi la buget constant, cu menţinerea preţului relativ şi cu variaţia produsului global total

� mod de calcul: EV = KB – KC > 0

� Definiţie efect total: ET = ES + EV > 0

OBS. Dacă preţul factorului K scade, atunci modificarea cantităţii utilizate din ambii factori este de creştere, dacă preţul respectiv creşte, atunci modificarea menţionată este de scădere.

Temă de seminar: să se refacă demonstraţia efectului de substituţie şi a efectului de venit pentru cazul creşterii preţului factorului K

TEMA NR. 5

5. COSTUL DE PRODUCŢIE. PREŢUL 1.

1. Conceptul şi tipologia costului de producţie

2. Funcţia costului pe termen scurt 3. Punctul mort al firmei (pragul de rentabilitate)

4. Punctul de închidere a firmei 5. Preţul de ofertă

6. Costul de producţie pe termen lung

5.1. Conceptul şi tipologia costului de producţie

� Definiţie: Costul de producţie este expresia monetară a consumului de factori de producţie pentru obţinerea unui bun economic dat

� costul de producţie este o mărime agregată (el cumulează toate cheltuielile ocazionate de realizarea bunului economic)

� Funcţiile costului de producţie:

� de recuperare a cheltuielilor de producţie

� de decizie microeconomică (decizie privind oferta)

� de comparare a competitivităţii firmei

� Tipologie: � după relaţia cu volumul fizic al producţiei (produsului global):

� cost fix (CF): este relativ constant în raport cu variaţia produsului global fizic

CF = f(q) , cu f’q = 0, unde q este produsul global fizic

� cost variabil (CV): este relativ variabil direct proporţional în raport cu variaţia produsului global fizic

CV = h(q) , cu h’q > 0

� cost total (CT): suma algebrică a costului fix ş a celui variabil

CT = CF + CV = f(q) + h(q)

� după baza de raportare:

� cost global (CG): se referă la costul întregul produs global

• cost global fix: CGF

• cost global variabil: CGV

• cost global total: CGT = CGF + CGV

� cost mediu (CM): se referă la costul unei unităţi de produs

• cost mediu fix: CMF = CGF / q

• cost mediu variabil: CMV = CGV / q

• cost mediu total: CMT = CGT / q = CMF + CMV

� cost marginal (Cm): arată creşterea costului global total generată de creşterea cu o unitate a produsului global fizic

Cm = ∆CGT / ∆q sau, în cazul continuu, Cm = δCGT / δq

� după gradul de cuantificare:

� cost contabil (Cc): este determinabil pe baza documentelor contabile

� cost de oportunitate (Co):avantajul maxim la care se renunţă atunci când se ia o decizie economică (de alocare a resurselor)

� după efectivitatea cheltuielilor:

� cost explicit (Ce): cheltuieli care reprezintă ieşiri efective de monedă

� cost implicit (Ci): neintrări scontate de venituri Cost de produc ieţ

Cost contabilCost de

oportunitate

Cost explicit Cost implicit

Figura 32: Structura costului de producţie

� după orizontul de timp:

� cost pe termen scurt (Cts): cost care funcţionează pe un interval de timp în care nu au loc modificări substanţiale în factorii de producţie (îndeosebi la nivelul capitalului sau tehnologiei)

� cost pe termen lung (Ctl): cost care funcţionează pe un interval de timp în care se produc modificări substanţiale în factorii de producţie (îndeosebi la nivelul capitalului sau tehnologiei)

� Principiile costului de producţie

� principiul cauzalităţii (al suficienţei): nici o cheltuială care nu contribuie la obţinerea bunului economic nu trebuie să intre în cost

� principiul integralităţii (al necesităţii): nici o cheltuială care contribuie la obţinerea bunului economic nu trebuie exclusă din cost

� principiul omogenizării (al uniformizării): toate cheltuielile care intră în cost trebuie aduse la acelaşi grad (de complexitate, de intensitate etc.)

� principiul actualizării (al scontării): toate cheltuielile care intră în cost trebuie aduse la acelaşi moment

5.2. Funcţia costului pe termen scurt

� Funcţia CGT se determină prin însumarea funcţiei CGF şi a CGV

� Conform definiţiei, CGF este o constantă în raport cu volumul fizic al produsului global, prin urmare graficul său va fi o dreaptă paralelă la axa pe care se măsoară producţia fizică (q)

eactualizar de rata este a

iar iiactualizăr momentul este n unde , )a1(SS n0n +⋅=

� Într-adevăr, din 0f 'q ==== rezultă că tangenta în fiecare punct al graficului este paralelă la

abscisă, deci graficul însuşi va fi o dreaptă paralelă la abscisă

q

CGF = f(q)

CGF

Figura 33: Curba costului global fix

� Conform definiţiei, CGV este o funcţie crescătoare de volumul fizic al producţiei (întrucât CGV = h(q), unde h’q > 0)

� Vom extrage funcţia CGV din funcţia de producţie

� întrucât Y = F(i), iar q = Y / p (unde p este preţul de achiziţionare a input-urilor, adică a factorilor de producţie) şi i = CGV (adică chiar valoarea consumată din factorii de producţie pentru obţinerea bunului economic), rezultă că i = h(q) = h(Y/p) = F-1(Y/p) = k-1(Y) = k-1[F(i)]

� din punct de vedere grafic, aceasta înseamnă că CGV reprezintă imaginea funcţiei de producţie obţinută prin schimbarea reciprocă a abscisei cu ordonata

� aşadar, ca şi funcţia de producţie, CGV va fi o funcţie de gradul 3, având punctele de inflexiune şi panta corelate cu cele ale funcţiei de producţie, dar în oglindă

i

Y = F(i)

i1

y1

i2

y2

i3

y3

CGV=i=k(Y)-1

i1

q=(Y/p)

i2

i3

q1=y /p1 q2 2=y /p q y3 3= /p

Figura 34: „Extragerea” curbei costului global variabil din curba funcţiei de producţie (produsului global)

� Conform definiţiei, CGT este suma algebrică (şi, deci, şi grafică) dintre CGF şi CGV, adică:

q

CG

CGV

CGF

CGT

q1 q2 q3

Diagrama costului global

Figura 35: Diagrama costului global

� Alături de diagrama costului global, se poate construi şi diagrama costului mediu, de mare utilitate în fundamentarea deciziei microeconomice

� Să determinăm relaţiile de calcul pentru costul mediu fix, variabil şi total:

� CMF = CGF/q = f(q)/q

� CMV = CGV/q = h(q)/q

� CMT = CGT/q = f(q)/q + h(q)/q

� Vom determina derivatele parţiale de ordinul 1 şi 2 ale funcţiei CMF:

� Aşadar, curba costului mediu fix va fi descrescătoare şi convexă în raport de q.

� Să determinăm derivata parţială de ordinul 1 a CMV:

� Pot exista trei situaţii:

• Deci, pe segmentul crescător al costului mediu variabil, costul marginal este mai mare decât costul mediu variabil

0q

f

q

fq'f

q

q

)q(f

CMF 22'q <<<<−−−−====

−−−−⋅⋅⋅⋅====

∂∂∂∂

∂∂∂∂

====

0q

f2

q

fq2q'f

q

q)q(f

CMF 34

22''

q >>>>⋅⋅⋅⋅

====⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅−−−−⋅⋅⋅⋅

−−−−====∂∂∂∂

−−−−∂∂∂∂

====

(((( ))))CMVCq

1

q

)q(hh

q

1

q

hq'h

q

)q(hCMV m

'q2

'q −−−−⋅⋅⋅⋅====

−−−−⋅⋅⋅⋅====

−−−−⋅⋅⋅⋅====

∂∂∂∂

∂∂∂∂====

,0CMV 0)CMV(C CMVC .1 'qmm >>>>→→→→>>>>−−−−→→→→>>>>

,0CMV 0)CMV(C CMVC .2 'qmm <<<<→→→→<<<<−−−−→→→→<<<<

• Deci, pe segmentul descrescător al costului mediu variabil, costul marginal este mai mic decât costul mediu variabil

• Deci, în punctul de minim al costului mediu variabil, acesta este egal cu costul marginal, ceea ce revine la a spune că curba costului marginal trece prin punctul de minim al curbei costului mediu variabil

CG

q

CGF

CGV

CGT

q1 q2 q3 qmax

q

CMCm

q1 q2 q3 qmax

CMF

CMV

CMT

Cm

Cm

min

CMVmin

CMTmin

Diagrama costului mediuşi marginal

Figura 36: Diagrama costului mediu şi marginal

OBS: Pentru simplificare, în unele analize privind comportamentul economic al firmei, se acceptă ipoteza de liniaritate a CMV şi CMT

,0CMV 0)CMV(C CMVC .3 'qmm ====→→→→====−−−−→→→→====

Temă de seminar: să se refacă reprezentarea grafică a diagramei costului global, în ipoteza liniarităţii CMV şi a CMT

Temă de seminar: să se arate că Cm trece şi prin punctul de minim al CMT

5.3. Punctul mort al firmei (pragul de rentabilitate)

� Definiţie: punctul mort al firmei (pragul de rentabilitate) este acel nivel al producţiei

fizice la care firma trece de la pierderi la profit

• firma înregistrează pierderi atunci când încasarea totală (cifra de afaceri) este mai mică decât costul global total: VT < CGT

• firma înregistrează profit atunci când încasarea totală (cifra de afaceri) este mai mare decât costul global total: VT > CGT

� În cursul evoluţiei sale, firma poate atinge, succesiv, mai multe praguri de rentabilitate, în raport de evoluţia preţurilor şi de cea a costurilor

� Determinarea pragului de rentabilitate este crucială în proiectarea oricărei afaceri economice

� Funcţionarea firmei la nivelul pragului de rentabilitate se mai numeşte gestiune de echilibru sau, încă, gestiune statică:

• firma nici nu este eliminată (încă) de pe piaţă dar nici nu se poate dezvolta din lipsa fondurilor de investiţii (care se alimentează din profit)

� Putem determina pragul de rentabilitate, astfel:

q

p

CGF

CGV

CGT

VT

E

q < q1 r

q > q2 r

q r

VT1

CGT1

CGT 2

VT2

q1 q2

-

+

Figura 37: Pragul de rentabilitate la nivel microeconomic

CGFqCMVCGFCGVCGT ++++⋅⋅⋅⋅====++++====

qpVT ⋅⋅⋅⋅====

CGFqCMVqp CGTVT rr ++++⋅⋅⋅⋅====⋅⋅⋅⋅→→→→====

CMVp

CGFqr −−−−

====

5.4. Punctul de închidere a firmei

� Definiţie: punctul de închidere al firmei este acel nivel al producţiei fizice la care costul mediu variabil este egal, în punctul său de minim, cu preţul de piaţă (şi, desigur, cu costul marginal)

q

CMC

pm

CMF

pB

pr

pA

pS

qS qA qr qB

Cm

CMT

CMV

B

R

A

S Punct de închidere

Prag de rentabilitate

Figura 38: Punctul de închidere a firmei

5.5. Preţul de ofertă � Definiţie: Preţul pe care producătorul îl asociază bunului realizat şi oferit pe piaţă spre

vânzare (el nu este întotdeauna şi încasat)

� Mod de calcul: pO = Cp + πe, unde: pO este preţul de ofertă, Cp este costul de producţie, πe este profitul economic (supraprofitul)

Cost de produc ieţ

Cost explicit Cost implicit

Cost contabilCost de

oportunitate

Pre de ofertãţ

Profiteconomic

Profit contabil(calculat)

Profit normal Figura 39: Corelaţia dintre cost şi preţ la nivelul firmei

5.6. Costul de producţie pe termen lung

� Pe termen lung, datorită variabilităţii preţurilor, a tehnologiilor, a nivelurilor producţiei precum şi a altor factori, asupra costului mediu acţionează două efecte contradictorii

� efectul economiilor de scară: scăderea costului mediu total, ca urmare a acţiunii unor factori favorabili şi a apariţiei unor oportunităţi (creşterea randamentului factorilor, noi pieţe de desfacere, noi tehnologii etc.)

� efectul dezeconomiilor de scară: creşterea costului mediu total, ca urmare a acţiunii unor factori defavorabili (creşteri de preţuri la input-uri, restrângeri ale pieţelor de desfacere, costuri cu externalităţile etc.)

� Efectul final asupra costului mediu total este dat de rezultanta acţiunii simultane a celor două efecte

� Costul mediu total pe termen scurt (CMTS) îşi păstrează alura de curbă convexă de gradul 2, dar ea urmează o înfăşurătoare pe termen lung care dă alura costului mediu total pe termen lung (CMTL)

� Iată efectul economiilor de scară asupra costului mediu total pe termen lung:

q = t

CMTL

CMTS1

CMTS2

CMTS3

etc.

CMTL

Figura 40: Efectul economiilor de scară asupra costului mediu total pe termen lung

� Şi efectul dezeconomiilor de scară asupra costului mediu total pe termen lung:

q = t

CMTL

CMTS1 CMTS

2 CMTS3

etc.

CMTL

Figura 41: Efectul dezeconomiilor de scară asupra costului mediu total pe termen lung

TEMA NR. 6

6. CEREREA ŞI OFERTA. ECHILIBRUL MICROECONOMIC

1. Conceptul de cerere. Surplusul consumatorului 2. Conceptul de ofertă. Surplusul producătorului

3. Elasticităţile

4. Mâna invizibilă. Preţul de echilibru 5. Interdependenţa pieţelor

6. Ajustarea echilibrului microeconomic

6.1. Conceptul de cerere. Surplusul consumatorului � Conţinut:

� cererea reprezintă o relaţie între preţul unui bun economic şi cantitatea solicitată din acel bun, ceteris paribus

� cumpărătorul schimbă, de fapt, un bun economic numit monedă, pe un alt bun economic, numit marfă

� conform teoriei consumului, acest schimb se va efectua la acea cantitate din bunul-marfă la care se realizează egalitatea utilităţilor marginale ale celor două bunuri

� Definiţie: Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun economic pe care cumpărătorii sunt capabili şi dispuşi s-o achiziţioneze la un moment dat sau într-o anumită perioadă, la diferite niveluri ale preţului, ceteris paribus

� Construirea curbei cererii: se face pe baza echilibrului consumatorului, la variaţii ale preţului bunului-marfă, în condiţiile în care utilitatea bunului-monedă (şi, ca urmare, bugetul consumatorului) rămâne constantă

- vom folosi cazul bunurilor economice normale (ES > 0; EV > 0)

q

y = monedã

q

p

p1

p2

p3 p4

q1

q1

q 2

q 2

q3

q3

q4

q4

p1

p2 p3 p4

D

p< p <p <p4 3 2 1

↓→↑ q p

↑→↓ q p

Figura 42: Derivarea curbei cererii pe baza efectului de substituţie şi a efectului de venit

� De fapt, forma generală a curbei cererii este cea în S, aşa încât, pe anumite porţiuni, curba cererii se comportă anormal:

q

p

Cerere anormalãconcavã

Cerere normalãconvexã

Cerere anormalãconvexã

Cerere normalãconcavã

Figura 43: Forma generică a curbei cererii

� Din punct de vedere formal, cererea poate fi descrisă astfel:

)N,g,p,y,q,p(fD Ca==== , unde: p este preţul de cumpărare (achiziţie), qD este cantitatea

cumpărată (achiziţionată), y este venitul (bugetul), pa este preţul altor produse, g reprezintă gusturile cumpărătorului, NC este numărul de cumpărători

Din punct de vedere analitic, se poate scrie: qD = h(p), ceteris paribus, cu condiţia 0h '

p <<<< .

În plus, sunt valabile următoarele condiţii matematice, care relevă modul de dependenţă funcţională dintre cantitatea cerută şi variabilele independente din funcţia cererii:

În condiţiile variaţiei preţului, ceteris paribus, curba cererii este constantă şi avem deplasări de tip movement ale cantităţii cerute (deplasări de-a lungul curbei cererii):

(((( )))){{{{ }}}} IiiD

i q,pD :astfel descrisă fi poate cererea grafic, vedere depunct Din ∈∈∈∈====

0f ;0f sau 0f ;0f ;0f 'N

'g

'g

'p

'y ca

>>>><<<<>>>>>>>>>>>>

qD

p

C

A

B

Deplasãri de-a lungul curbei cererii(Mi care de tip movement)ş

Ceteris paribus

p2

p0

p1

qD

2 qD

0 qD

1

Figura 44: Mişcarea de tip movement a cererii

� Funcţia cererii, ceteris paribus, a presupus variaţia preţului concomitent cu constanţa celorlalţi patru factori. Dacă, însă, se modifică oricare dintre ceilalţi patru factori, preţul rămânând constant, vom obţine nu deplasări ale deciziei de consum de-a lungul curbei cererii ci deplasări între curbe diferite ale cererii

� se modifică deci, însăşi cererea şi nu doar cantitatea cerută

qD

p

201 yyy >>

00 yD →

p0

A

11 yD →

B

22 yD →

C

qD2 qD

0 qD1

Deplasãri între curbe ale cererii(Mi care de tip shifting)ş

Figura 45: Mişcarea de tip shifting a cererii

� Studierea modificării cantităţii cerute la modificarea preţului ceteris paribus este importantă pentru a identifica legităţile generale ale cererii

� Studierea modificării cantităţii cerute la modificarea celorlalţi factori (la preţ constant), ca urmare a modificării a însăşi curbei cererii, este importantă pentru a identifica modificările de comportament de consum

� În realitatea economică, toţi cei cinci factori ai cererii acţionează concomitent aşa încât comportamentul de consum este o rezultantă a acţiunii acestora

� Definiţie: surplusul consumatorului reprezintă câştigul aparent rezultat ca urmare a cumpărării unei anumite cantităţi date (număr de unităţi) dintr-un bun în locul cumpărării bunului respectiv unitate cu unitate

� Mod de determinare grafică: suprafaţa aflată sub curba cererii şi deasupra preţului de tranzacţionare

qD

p

D

C

B

A pA

qA

Surplusul consumatorului

Figura 46: Determinarea grafică a surplusului consumatorului

� Mod de determinare analitică:

∫ ⋅−=Aq

0

AAC pq)p(hS

6.2. Conceptul de ofertă. Surplusul producătorului

� Conţinut:

� oferta reprezintă o relaţie între preţul unui bun economic şi cantitatea produsă (adusă pe piaţă) din acel bun, ceteris paribus

� producătorul schimbă, de fapt, un bun economic numit marfă, pe un alt bun economic, numit monedă

� Definiţie: oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun economic pe care producătorii sunt capabili şi dispuşi s-o producă (s-o aducă pe piaţă) la un moment dat sau într-o anumită perioadă, la diferite niveluri ale preţului, ceteris paribus

� Construirea curbei ofertei: se face pe baza echilibrului producătorului, la variaţii ale preţului de vânzare, în condiţiile în care acesta din urmă este exogen (nu poate fi influenţat de către producător)

� Câteva definiţii necesare: � venit total (VT): suma monetară încasată în urma vânzărilor (cifra de afaceri)

� venit mediu (VM): suma încasată pe o unitate de bun vândut (preţul unitar) : VM = VT / q

� venit marginal (Vm): venitul total suplimentar antrenat de creşterea producţiei (vânzărilor) cu o unitate: Vm = ∆VT / ∆q sau, în cazul continuu, Vm = δVT / δq

� Pentru derivarea curbei ofertei, vom folosi cazul în care preţul (venitul mediu), fiind exogen, este egal cu venitul marginal

p = VM = Vm

Temă de seminar: să se arate că producătorul care urmăreşte maximizarea profitului va decide să producă la nivelul la care Vm = Cm

q

p

Cm

p=V1 m

1

q1 q2

p=V2 m

2

p=V3 m3

q3

Curba ofertei la p1

Curba ofertei la p2

Curba ofertei la p3

Figura 47: Derivarea curbei ofertei pe baza deciziei de maximizare a profitului

� Din punct de vedere formal, oferta poate fi descrisă astfel:

)N,p,T,C,q,p(fS PcPS= , unde: p este preţul, qS este cantitatea oferită, CP este costul de

producţie, T este tehnologia de fabricaţie, pC este preţul produselor concurente, NP este numărul de producători

Din punct de vedere analitic, oferta poate fi descrisă astfel: qS = h(p), ceteris paribus, cu condiţia 0h '

p >

� În plus, sunt valabile următoarele condiţii matematice, care relevă modul de dependenţă funcţională dintre cantitatea oferită şi variabilele independente din funcţia ofertei:

În condiţiile variaţiei preţului, ceteris paribus, curba ofertei este constantă şi avem deplasări de tip movement ale cantităţii ofertei (deplasări de-a lungul curbei ofertei):

( ){ } IiiS

i q,pS :astfel descrisă fi poate oferta grafic, vederedepunct Din ∈=

0f ;0f ;0f ;0f 'N

'p

'T

'C pcp

>>><

qS

p

B

A

C p2

p0

p1

qS1 qS

0 qS2

Deplasare de-a lungul curbei ofertei(Mi care de tip movement)ş

Figura 48: Mişcarea de tip movement a ofertei

� Funcţia ofertei, ceteris paribus, a presupus constanţa celorlalţi patru factori. Dacă,

însă, se modifică oricare dintre ceilalţi patru factori, preţul rămânând constant, vom obţine nu deplasări ale deciziei de producţie de-a lungul curbei ofertei ci deplasări între curbe diferite ale ofertei

� se modifică deci, însăşi oferta şi nu doar cantitatea oferită

� Studierea modificării cantităţii oferite la modificarea preţului ceteris paribus este importantă pentru a identifica legităţile generale ale ofertei

� Studierea modificării cantităţii oferite la modificarea celorlalţi factori (la preţ constant), ca urmare a modificării a însăşi curbei ofertei, este importantă pentru a identifica modificările de comportament de producţie

� În realitatea economică, toţi cei cinci factori ai ofertei acţionează concomitent aşa încât comportamentul de producţie este o rezultantă a acţiunii acestora

qS

p2p2 CS →

0p0 CS →

1p1 CS →

2p

0p

1p CCC <<

p0

qS

2 qS

0 qS

1

C A B

Deplasare între curbe ale ofertei(Mi care de tip shifting)ş

Figura 49: Mişcarea de tip shifting a ofertei

� Definiţie: surplusul producătorului reprezintă câştigul aparent rezultat ca urmare a

vânzării unei anumite cantităţi date (număr de unităţi) dintr-un bun în locul vânzării bunului respectiv unitate cu unitate

� Mod de determinare grafică: suprafaţa aflată deasupra curbei ofertei şi sub preţul de tranzacţionare

q

qA

pA

S

pSSurplusul producãtorului

Figura 50: Determinarea grafică a surplusului producătorului

� Mod de determinare analitică:

∫−⋅=Aq

0

AAP )p(hqpS

6.3. Elasticităţile � Conceptul de elasticitate a fost definit la cursul nr. 2 (numărul de procente cu care se

modifică un fenomen economic atunci când variabila sa independentă se modifică cu un procent)

� Elasticitatea cererii este de două tipuri:

� elasticitate-preţ (Ep): modificarea procentuală a cantităţii cerute atunci când preţul se modifică cu un procent, ceteris paribus

Ep = [∆qD/qD] / [∆p/p], sau, în cazul continuu:

Ep = (δqD/δp) / (qD/p)

� elasticitate-venit (EV): modificarea procentuală a cantităţii cerute atunci când venitul de modifică cu un procent, la preţ constant

Ep = [∆qD/qD] / [∆V/V], sau, în cazul continuu:

Ep = (δqD/δV) / (qD/V)

� La rândul ei, elasticitatea-preţ este de două tipuri:

� elasticitate-preţ directă (Epd): modificarea procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun atunci când preţul bunului respectiv se modifică cu un procent

Epd = [∆qDi/qD

i] / [∆pi/pi], sau, în cazul continuu:

Epd = (δqDi/δpi) / (qD

i/pi)

� elasticitate-preţ indirectă sau încrucişată (Epc): modificarea procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun atunci când preţul altui bun se modifică cu un procent

Epc = [∆qDi/qD

i] / [∆pj/pj], sau, în cazul continuu:

Epc = (δqDi/δpj) / (qD

i/pj)

� După valoarea numerică a lui Epd, cererea din bunul respectiv poate fi:

� cerere inelastică: -1 < Epd < 0, sau |Epd| < 1 (ex: bunuri de strictă necesitate – bunuri staples)

� cerere elastică: -∞ < Epd < -1, sau |Epd| > 1 (ex: bunuri de tip servicii - bunuri luxuries)

� cerere cu elasticitate unitară: Epd = -1, sau |Epd| = 1 (ex: bunuri nou intrate pe piaţă)

� cerere cu elasticitate infinită: Epd = -∞, sau |Epd| = ∞

� cerere rigidă: Epd = 0 (ex: bunuri indispensabile, cum ar fi medicamentele indispensabile)

Temă de seminar: să se demonstreze, grafic şi analitic, faptul că elasticitatea- preţ a cererii este întotdeauna negativă. Ce semnificaţie economică are acest rezultat ?

� Nu trebuie să se confunde panta unei curbe într-un punct (valoarea tangentei unghiului făcut în acel punct de curbă cu abscisa) cu elasticitatea curbei în acel punct

� Ex 1: în cazul unei drepte, panta este constantă de-a lungul dreptei, în timp ce elasticitatea este variabilă

qD

pD

45o

|E| <1

pd

|E| =1

pd

|E| >1

pd

panta = tg 45 = 1 = constant0

Figura 51: Variaţia elasticităţii de-a lungul unei drepte

Temă de seminar: să se arate că, în apropierea valorilor mari ale preţului, elasticitatea este subunitară, iar în apropierea valorilor mari ale cantităţii, elasticitatea este supraunitară

� Ex 2: În cazul unei curbe, elasticitatea poate fi constantă în orice punct, în timp ce panta este variabilă (viteza de variaţie fiind constantă)

qD

p

pAA

B

C

D

pB

pC

pD

qD

A qD

B qD

C qD

D

t1

t2

t3

t4

t < t < t < t1 2 3 4

Figura 52: Variaţia pantei de-a lungul unei curbe

� În cazuri concrete, atunci când nu se poate trece la limită, pentru determinarea elasticităţii între două puncte, A şi B ale unei curbe, se foloseşte o formulă specială: Epd(A,B)=(∆qD/qD

m) / (∆p/pm), unde qDm = (qA+qB)/2 şi pm = (pA+pB)/2

� Din punct de vedere grafic, elasticităţile pot fi reprezentate astfel:

qD qD qD qD

p p p p

|E| = 0

|E|=

constantã

|E| <1

|E| =1

|E| >1

|E| = infinit

Figura 53: Alura curbei cererii, la diferite elasticităţi

� După valoarea numerică a lui Epc, două bunuri, i şi j se pot afla în următoarele

raporturi din punctul de vedere al consumului:

C

CD

CD

CD

DD

pd

A

AB

AD

AD

BD

pd

p

ppq

qq

)D,C(E

p

ppq

qq

)B,A(E

−

−

==

=−

−

=

� bunuri substituibile, dacă [Epc(i, j) > 0] şi [Epc(j, I) > 0]

� bunuri complementare, dacă [Epc(i, j) < 0] şi [Epc(j, I) < 0]

OBS: dacă Epc(i, j) x Epc(j, i) < 0, nu se poate spune nimic despre raporturile de consum dintre cele două bunuri, în afara unei analize concrete

� Definiţii: � bunuri substituibile: bunuri care se pot înlocui reciproc în satisfacerea unei

nevoi economice date

� bunuri complementare: bunuri care se presupun reciproc în satisfacerea unei nevoi economice date

Temă de seminar: să se scrie şi să se analizeze elasticitatea cererii în raport de venit. Arătaţi, grafic şi analitic, că ea este întotdeauna pozitivă. Ce semnificaţie economică are acest rezultat ?

Temă de seminar: să se scrie şi să se analizeze elasticitatea ofertei în raport de preţ. Arătaţi, grafic şi analitic, că ea este întotdeauna pozitivă. Ce semnificaţie economică are acest rezultat ?

Temă de seminar: să se scrie şi să se analizeze elasticitatea ofertei în raport de costul de producţie. Arătaţi, grafic şi analitic, că ea este întotdeauna negativă. Ce semnificaţie economică are acest rezultat ?

6.4. Mâna invizibilă. Preţul de echilibru

� Definiţie: Echilibrul microeconomic (al pieţei) se produce atunci curba cererii intersectează curba ofertei (în acest caz, cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită)

� In absenţa distorsiunilor pieţei, echilibrul microeconomic este rezultatul exclusiv al jocului liber al forţelor pieţei (cererea şi oferta)

� Mecanismul de stabilire a echilibrului microeconomic în absenţa distorsiunilor pieţei se numeşte mână invizibilă

q

p

D S

pe

qe

pp

pc

EM

ES

p p1

pc1

ED

A B

A1 B1

C1 D1

C D

Es1

E

qD

p qSc qD

c qSp

Figura 54: Mecanismul mâinii invizibile

� Definiţii: � preţ de echilibru microeconomic: preţul la care cantitatea cerută este egală cu

cantitatea oferită dintr-un bun dat

� cantitatea de echilibru: cantitatea dintr-un bun care este vândută/cumpărată la preţul de echilibru microeconomic

� Notaţii: � ES: exces de ofertă (diferenţa dintre cantitatea oferită şi cea cerută la un preţ

dat: ES = qS(pp) – qD(pp)

� ED: exces de cerere (diferenţa dintre cantitatea cerută şi cea oferită la un preţ dat: ED = qD(pc) – qS(pc)

� pp: preţul producătorului (pp > pe)

� pc: preţul consumatorului (pc < pe)

Temă de seminar: să se scrie formula de calcul a preţului de echilibru, respectiv a cantităţii de echilibru, în cazul funcţiilor liniare ale cererii respectiv ofertei: pbaqD ⋅−= ; pnmqS ⋅+= , unde b şi n sunt pozitive

Temă de seminar: să se scrie formulele de calcul ale excesului de ofertă respectiv excesului de cerere, pe baza notaţiilor din figura anterioară şi pe baza funcţiilor liniare ale cererii şi ofertei pbaqD ⋅−= ;,

pnmqS ⋅+= unde b şi n sunt pozitive

� Funcţia cererii, respectiv a ofertei au fost definite ca funcţii ale cantităţii în raport de preţ, ceteris paribus: qD = f(p), respectiv qS = h(p)

� Este util de analizat, însă, şi ce se întâmplă cu preţul atunci când variază cererea, respectiv oferta, adică trebuie studiate şi funcţiile: p = g(qD), respectiv p = k(qS)

� Din punct de vedere matematic se poate scrie:

adică la creşterea cererii creşte şi preţul şi invers

adică la creşterea cererii creşte şi preţul şi invers

q

p

D_

D0

D+

S_

So

S+

qe0

p+D

p+S

pe0

p_D

p_S

Eo

Figura 55: Variaţia preţului ca urmare a variaţiei cererii şi ofertei

Temă de seminar: să se găsească condiţiile matematice pentru asigurarea stabilităţii statice a preţului de echilibru (menţinerea constantă a preţului de echilibru), în condiţiile funcţiilor liniare ale cererii şi ofertei pbaqD ⋅−= , pnmqS ⋅+= , unde b şi n sunt pozitive, la modificarea simultană a cantităţii cerute şi a celei oferite

� În realitate, preţul de echilibru oscilează în jurul punctului de echilibru în trei

modalităţi:

p)]p(f[f)q(f)p(f q 1D

1D ==→= −−

,0)'f(0'f Cum 1 >→< −

p)]p(h[h)q(h)p(hq 1S

1S ==→= −−

,0)'h(0h' Cum 1 <→> −

• oscilaţii amortizate

• oscilaţii amplificate

• oscilaţii autoîntreţinute

OBS: Pe termen lung, doar oscilaţiile autoîntreţinute au realitate economică

q q q

p p p

D

D DS

S

S

Oscila iiţamortizate

Oscila iiţamplificate

Oscila iiţ autoîntre inuteţ

Figura 56: Oscilaţiile preţului de piaţă în jurul punctului de echilibru

6.5. Interdependenţa pieţelor - Legea Walras -

� Pieţele din economie se află într-o strânsă interdependenţă, aşa încât echilibrul sau dezechilibrul de pe o piaţă se transmite, prin canale specifice, pe toate celelalte pieţe

� Fie n pieţe, fiecare cu cererea Di, respective oferta Si, care se echilibrează la preţul de echilibru pi

� Legea Walras: dacă în economie există echilibru general şi dacă cele n pieţe comunică complet liber între ele, atunci, dacă cele n pieţe sunt în echilibru, şi a n-1-a piaţă, care comunică, de asemenea, complet liber cu toate celelalte, va fi în echilibru

6.6. Ajustarea echilibrului microeconomic

� Prin ajustarea echilibrului microeconomic se înţelege refacerea echilibrului pieţei, atunci când apar dezechilibre, fie ca urmare a variaţiei preţului, fie ca urmare a variaţiei cererii şi/sau ofertei

� Există două modalităţi teoretice de ajustare a echilibrului microeconomic:

� metoda Walras: dacă, la un preţ dat, p0, qN = qD(p0) – qS(p0) > 0, atunci preţul

va creşte până când qN = 0; dacă qN < 0, atunci preţul va scădea până când qN = 0

1n1n

n

1iii1n1n

n

1iii

1n

1iii

1n

1iii pSpSpDpDpSpD ++

=++

=

+

=

+

=

⋅+⋅=⋅+⋅→⋅=⋅ ∑∑∑∑

q.e.d. pSpDpSpD că ştim Dar 1n1n1n1n

n

1iii

n

1iii ++++

==

⋅=⋅→⋅=⋅ ∑∑

� aşadar, ajustarea Walras se face prin intermediul preţurilor

q

p

q

p

DS

D1

q> 0N

p>

0N

DSD2

q< 0N

p<

0N

Figura 57: Ajustarea Walras a echilibrului microeconomic

� metoda Marshall: dacă, la o cantitate dată, q0, pN = pD(q0) – pS(q0) > 0, atunci

cantitatea va creşte până când pN = 0; dacă pN < 0, atunci cantitatea va scădea până când pN = 0

� aşadar, ajustarea Marshall se face prin intermediul cantităţilor

q

p

q

p

DS S1

q> 0N

p<

0N

DS

S2

q< 0N

p>

0N

Figura 58: Ajustarea Marshall a echilibrului microeconomic

TEMA NR. 7

7. CONCURENŢA ECONOMICĂ. CONCURENŢA PERFECTĂ

1. Conceptul de concurenţă economică

2. Tipologia concurenţei economice 3. Axiomele concurenţei perfecte

4. Modelul concurenţei perfecte

5. Deciziile economice în concurenţa perfectă

7.1. Conceptul de concurenţă economică

� Definiţie: Concurenţa economică reprezintă disputarea oportunităţilor pieţei, de către subiecţii economici de acelaşi tip, în condiţii de libertate economică şi de reglementare juridică

� libertate economică: capacitatea de a lua decizii economice fără constrângeri în afara raţionalităţii economice

- este dată, în general, de proprietatea privată

� acelaşi tip de subiecţi economici: concurenţa economică are loc fie între producători (vânzători), fie între consumatori (cumpărători)

- între subiecţi economici diferiţi (de ex., între producători şi consumatori) nu are loc un proces concurenţial ci unul de tatonare (negociere)

� Concurenţa economică în care nu există nici o intervenţie a guvernului: mână invizibilă

� Intervenţia directă a statului în structurarea pieţei sau în deciziile de piaţă: mână vizibilă

7.2. Tipologia concurenţei economice

� Principalul criteriu de clasificare a concurenţei: numărul de participanţi (sau structura pieţei)

Nr. cumpărători Nr. vânzători Unul Câţiva Mulţi

Unul monopol sau monopson bilateral

monopson cu restricţie de ofertă

monopson

Câţiva monopol cu restricţie de cerere

oligopol bilateral

oligopson

Mulţi monopol oligopol concurenţă perfectă sau

concurenţă monopolistică

Figura 59: Structurile fundamentale de piaţă

7.3. Axiomele concurenţei perfecte

� Concurenţa perfectă se fundamentează pe cinci axiome:

1. Atomicitatea subiecţilor (agenţilor) economici

� conţinut: pe piaţă acţionează un număr mare (mulţi) de subiecţi economici (producători şi consumatori)

� consecinţa 1: subiecţii (actorii) economici nu au putere de piaţă (putere de piaţă: capacitatea de a influenţa preţurile pieţei)

� consecinţa 2: preţurile apar subiecţilor economici ca fiind exogene, imuabile, constante în raport cu ei (p = constant)

OBS.: Firma de concurenţă perfectă este un price-taker, atât din perspectiva cererii cât şi din cea a ofertei

2. Omogenitatea bunurilor economice

� conţinut: bunurile economice nu diferă în funcţie de producător (vânzător)

� consecinţă: oferta nu influenţează cererea

3. Liberul acces (intrare/ieşire) al subiecţilor economici pe pieţe

� conţinut: nu există bariere administrative (fixate de stat) sau alte bariere în afara celor de raţionalitate economică

� consecinţă: subiecţii economici intră pe piaţă atunci când preţul depăşeşte costul şi ies de pe piaţă în situaţia contrară

4. Libera circulaţie a factorilor de producţie între pieţe

� conţinut: factorii de producţie se îndreaptă spre acele pieţe pe care valorificarea (fructificarea) lor este maximă

� consecinţă: subiecţii economici găsesc oricând, orice factor de producţie, în orice cantitate solicitată

5. Transparenţa perfectă a pieţei

� conţinut: orice subiect economic are acces instantaneu şi gratuit la orice informaţie de piaţă

� consecinţa 1: nu există costuri de tranzacţie

� consecinţa 2: nu există asimetrie de informare a subiecţilor economici

� Concurenţa perfectă există numai atunci când sunt îndeplinite, concomitent, toate axiomele menţionate

� Nerespectarea a cel puţin una dintre axiomele concurenţei perfecte creează o structură de piaţă (de concurenţă) imperfectă

7.4. Modelul concurenţei perfecte

� Punctul de plecare în formularea modelului concurenţei perfecte: consecinţa 2 a axiomei 1 (p = constant)

� Venitul total (cifra de afaceri): VT = qp ⋅ = f(q), cu f’q = p > 0

� Venitul mediu: VM = VT / q = ( qp ⋅ ) / q = p = constant

� Venitul marginal: Vm = δVT / δq = δ( qp ⋅ ) / δq = p = constant

� Deci: în concurenţa perfectă, VM = Vm = p = constant > 0

� Modelul concurenţei perfecte se obţine prin reprezentarea grafică a VT, VM, Vm, CMT şi Cm

q

p

VT

VM = V = pm const.

CM

Cm

Figura 60: Modelul concurenţei perfecte

7.5. Deciziile economice în concurenţa perfectă

� În concurenţa perfectă se iau trei categorii de decizii economice:

� D1: decizia de prag de rentabilitate (de gestiune de echilibru sau de punct mort)

� D2: decizia de maximizare a profitului

� D3: decizia de maximizare a profitului � Condiţiile matematice pentru luarea deciziilor menţionate sunt:

CTVT = → qCMqVM ⋅=⋅ → CMVM =:1D

� Din punct de vedere grafic, cele trei categorii de decizii pot fi reprezentate astfel:

q

p

q r q?

VM=V=pm

CM

CM > VMΠ < 0

CM < VMΠ > 0

CM > VMΠ < 0

D1

q < qr q > qr

Figura 61: Decizia de prag de rentabilitate în concurenţa perfectă

:2D firmei albrut profitulnotat a-s cu unde ,CTVT Π−=Π

0q

)CTVT(

q)CTVTmax()max( =

∂−∂

=∂Π∂

→−→Π →

→ q

CT

q

VT

∂∂

=∂

∂m

'qm

'q CCT

q

CTiar ,VVT

q

VT dar =≡

∂∂

=≡∂

∂

mm CV ,deci =

:3Dmaxqp)qmax(p)qpmax()VTmax( ⋅→⋅→⋅→

D2

q

p

qπ

ΠΜ

VM

CM

Π =Τ ΠΜ πxq.CM

Cm

VM=V=pm

Figura 62: Decizia de maximizare a cifrei de afaceri în concurenţa perfectă

D3

q

p

VM=V=pm

CM < VMΠ > 0

CM > VMΠ < 0

q r qa

q > qr

VT = VM x qmax a

VM

CM

Figura 63: Decizia de maximizare a profitului în concurenţa perfectă

� Se pot extrage următoarele concluzii:

� atât pentru decizia de prag de rentabilitate cât şi pentru cea de maximizare a cifrei de afaceri, condiţia matematică este aceeaşi:

VM = CM

Condiţia grafică este, însă, diferită:

- pentru decizia de prag de rentabilitate: producţia care asigură acest prag este dată de intersecţia dintre ramura descendentă a curbei costului mediu şi curba venitului mediu

- pentru decizia de maximizare a cifrei de afaceri: producţia care asigură acest lucru este dată de intersecţia dintre ramura ascendentă a curbei costului mediu şi curba venitului mediu

Temă de seminar: să se găsească formula matematică de determinare a nivelului producţiei la care firma obţine maximizarea ratei profitului – determinată ca raport între profitul brut total şi costul total global

TEMA NR. 8

8. MONOPOLUL, MONOPSONUL, FIRMA MONOPOLISTICĂ

A1. Monopolul

1. Conceptul de monopol

2. Sursele puterii de monopol

3. Modelul economic al monopolului

4. Deciziile economice în concurenţa monopolistă

5. Ineficienţa economică şi socială a monopolului

6. Discriminarea preţului de către monopol

7. Bariere la intrarea pe piaţa monopolistă

8. Gradul de monopolizare a pieţei

A2. Monopsonul 1. Conceptul de monopson

2. Modelul economic al monopsonului

3. Deciziile economice în condiţii de monopson

A3. Monopolul bilateral 1. Conceptul de monopol bilateral

2. Modelul economic al monopolului bilateral

3. Deciziile economice în monopolul bilateral

A4. Concurenţa monopolistică 1. Conceptul de firmă (concurenţă) monopolistică

2. Modelul economic al concurenţei monopolistice

3. Teorema excesului de capacitate

8.A1. Monopolul

8.A1.1. Conceptul de monopol

� Definiţie: Monopolul reprezintă acea structură a pieţei în care există un singur

producător (ofertant) şi un număr mare de cumpărători

� condiţii suplimentare pentru existenţa monopolului:

- bunul respectiv nu are substituenţi apropiaţi (imediaţi)

- producătorul poate pune bariere la intrarea altor firme pe piaţă

- aceste bariere sunt, de obicei, de natură economică

� Tipologia monopolului

� monopol al ofertei personală a unui individ (specialist, artist etc.)

� monopol al ofertă protejate prin lege (drept de autor, licenţă etc.)

� monopol al inovaţiei (în orice domeniu): prin mecanismul “distrugerii creatoare”

� monopol natural (identificat ca situaţie în care eficienţa dimensională – de scară – este crescătoare pentru toată cererea sau pentru o mare parte a ei)

� cartel (două sau mai multe firme care se comportă ca un monopol)

8.A1.2. Sursele puterii de monopol

� Într-o oarecare măsură, tipologia monopolului este indicată chiar de sursele puterii de

monopol

� Principalele căi (surse) pe care poate apărea monopolul, ca structură a pieţei) sunt:

� existenţa eficienţei dimensionale crescătoare

- eficienţă permanent crescătoare (sau crescătoare apoi permanente constată): monopol natural permanent

- de notat că monopolul permanent are tendinţa de a se transforma într-o structură de concurenţă perfectă

- eficienţă crescătoare, urmată de una descrescătoare: monopol natural temporar

� legislaţia

� coluziunea

� concurenţa economică

8.A1.3. Modelul economic al monopolului

� Fiind un singur ofertant pe piaţă, întreaga cerere a pieţei se va referi la acest ofertant

� rezultă că cererea (liniară) este o funcţie descrescătoare de preţ:

pbaq ⋅−= , cu b > 0

� Din ecuaţia cererii putem scoate preţul: p = (a/b) – (1/b) . q

� notând a/b cu m şi 1/b cu n, se poate scrie:

p = m – n . q, cu n > 0

� Vom determina VT, VM, Vm:

� VT = p . q = q (m – n . q) = m . q – n . q2 (curbă concavă de gradul 2)

� VM = VT / q = (m . q – n . q2) / q = m – n . q = p

� Vm = δVT/δq = m – 2 . n . q

OBS: � în cazul monopolului, preţul nu mai este exogen, ci este o funcţie

descrescătoare de cantitate (monopol temporar)

� în cazul monopolului, VM = p, dar VM este diferit de Vm

� Din punct de vedere grafic, modelul economic al monopolului poate fi reprezentat astfel:

q

p

VT

m/n

m

Cm

CM

VM

Vm

m/2n Figura 64: Modelul monopolului

8.A1.4. Deciziile economice în concurenţa monopolistă

� În concurenţa monopolistă se iau patru categorii de decizii economice.

� decizia de prag de rentabilitate (de punct mort)

� decizia de maximizare a cifrei de afaceri

� decizia de maximizare a profitului

� decizia de tarifare cu costul marginal

� Condiţiile matematice ale deciziilor în concurenţa monopolistă:

� D1: decizia de prag de rentabilitate: VM = CM

� D2: decizia de maximizare a cifrei de afaceri: Vm = 0

0q

VT )VTmax( =

∂

∂→ mV

q

VT dar ≡

∂

∂0V este condiţia ,deci m =

Temă de seminar: să se demonstreze faptul că, pe modelul economic al monopolului, curba venitului marginal intersectează abscisa în punctul în care curba venitului total îşi atinge maximul

� D3: decizia de maximizare a profitului: Vm = Cm

� D4: decizia de tarifare cu costul marginal: VM = Cm - această decizie de aplică, de obicei, în firmele deţinute de stat, în cazul în care, la un anumit nivel al producţiei, aplicarea gestiunii de echilibru (pragul de rentabilitate) nu ar acoperi toate costurile ocazionate de creşterea producţiei

OBS: Monopolul este un price-maker din perspectiva ofertei

� Din punct de vedere grafic, cele patru decizii pot fi reprezentate astfel:

q

p

qr

CM

VM = p

VM = CM

D1

VM = CM

Figura 65: Decizia de prag de rentabilitate la monopol

q

p

CM

VM = p

Vm

ΠT = ΠM axq

ΠM

qa

VM

CM

D2

V = 0m

Figura 66: Decizia de maximizare a cifrei de afaceri la monopol

D3

q

p

V = Cm m

CM

Cm

VM

CM

VM = p

Vm

ΠM

qπ

ΠT = ΠM xq π

Figura 67: Decizia de maximizare a profitului la monopol

D4

q

p

CM

Cm

qt

VM = p

Vm

VM

CM

ΠM

VM = C m

ΠT = ΠM xq t

Figura 68: Decizia de tarifare la costul marginal în cazul monopolului

8.A1.5. Ineficienţa economică şi socială a monopolului

� Monopolul, ca structură a pieţei, are o serie de avantaje şi dezavantaje:

� avantaje:

- capacitate competitivă mare, ca urmare a economiilor de scară (îndeosebi pe piaţa mondială)

- capacitate investiţională şi de dezvoltare a afacerii

- capacitate mare de cercetare şi inovare

- rol de “locomotivă” pentru sectoarele aflate pe verticală sau pe orizontală

� dezavantaje:

- eliminarea concurenţei la nivelul ofertei, ceea ce este în detrimentul “suveranităţii consumatorului” (deşi concurenţa se menţine în sfera cererii)

- utilizarea incompletă a resurselor economice: ineficienţă economică

- stabilirea preţului peste nivelul stabilit de concurenţa perfectă: ineficienţă socială

- rigiditate la schimbări tehnologice, economice şi comerciale

mVVM = mVVM ≠

mCVM = mm CV =

Figura 69: Condiţia matematică pentru ineficienţa economică şi socială a monopolului

q

p

qCP

pCP

qCM

pCP

Pierderea consumatorului

Pierderea producãtorului

Pierderea totalãVM = p

Vm

CM

Cm

Figura 70: Ineficienţa economică şi socială a monopolului

8.A1.6. Discriminarea preţului de către monopol

� Definiţie: vorbim despre o discriminare a preţului, de către monopol, atunci când

acesta, menţinând decizia de maximizare a profitului, practică preţuri diferite, pe pieţe diferite, pentru acelaşi produs

� Fie 2 pieţe, M1 şi M2, pe care un monopol dat vinde acelaşi bun, în cantităţile q1, respectiv q2, la preţurile p1, respectiv p2. Atunci putem scrie:

� VT1 = p1 . q1, respectiv VT2 = p2

. q2 Cum p = p(q), rezultă:

� VT1 = p1(q1) . q1, respectiv VT2 = p2(q2)

. q2

� Condiţia de maximizare a profitului este aceeaşi pentru fiecare piaţă:

Vm = Cm

� Cum Cm1 = Cm2, putem scrie: Vm1 = Vm2, adică δVT1/δq1 = δVT2/δq2

� Dar δVT/δq = δ[p(q) . q]/δq = dp/dq . q + p. Atunci rezultă:

+⋅=

+⋅→+⋅=+⋅

2

22

22

1

11

1122

2

211

1

1

pq

dpdq

11p

pq

dpdq

11p pq

dqdp

pqdqdp

:scrie poate se cererii), a directãPre ţ-atea(elasticit e

pq

dpdq

1 Cum pd=

+⋅=

+⋅

2pd

21pd

1e

11p

e

11p →

1pd

2pd

2

1

e

11

e

11

p

p

+

+

=

� Deci, monopolul va vinde cu un preţ mai mare pe piaţa pe care elasticitatea-preţ directă a cererii este mai mică, adică acolo unde concurenţa economică este mai mică (şi invers)

212pd

1pd

2pd

1pdpd pp

e

11

e

11ee :0e Cum >→+<+→<<

q2

q1

p

p1

p2

2pd

1pd ee <

M1 M2

VM 1

VM 2 Vm1

Vm2

CmCm

q1 q2 Figura 71: Demonstraţia grafică a discriminării preţului de către monopol

8.A1.7. Bariere la intrarea pe piaţa monopolistă

� Definiţie: Prin bariere la intrarea pe piaţă se înţelege utilizarea unor fenomene

economice sau/şi administrative pentru a descuraja intrarea pe piaţă a unor agenţi economici care se conduc după criteriile raţionalităţii economice

� Tipologie: � b1. economiile de scară pentru firmele existente deja pe piaţă

� b2. preţul-limită fixat de firmele existente deja pe piaţă

� b3. prezervarea pieţei de către firmele existente deja pe piaţă

� b4. protecţie administrativă (de obicei la graniţa economică) pentru firmele

existente deja pe piaţă

� b1: firmele existente pe piaţă dispun de un cost fix unitar redus şi o cerere mare, în timp ce noii veniţi au o cerere mică şi, deci, un cost mediu total mai mare decât cel de pe piaţă (datorită costului mediu fix mai mare), chiar dacă au o aceeaşi structură a costului, ceea ce este, totuşi, nerealist

� chiar dacă noii veniţi îşi măresc cererea până la pragul de rentabilitate, ei tot va trebui să vândă la un preţ superior preţului pieţei

� b2: întrucât noii veniţi au cheltuieli suplimentare de natura costului fix (infrastructuri, reclamă, investiţii) costul mediu total al acestora este mai mare decât al firmelor existente deja pe piaţă

� în acest caz, firmele existente deja pe piaţă fixează preţul sub nivelul costului mediu al noilor veniţi

� b3: se face prin:

� fidelizarea clienţilor prin diferite strategii comerciale

� impunerea mărcii (monopolul de marcă)

� b4: se face cu ajutorul statului, prin impunerea de taxe vamale de import pentru bunurile şi firmele concurente

b1

q

p

q1 q2 q3 q2

p1

p2

p3

p2

VM = D = p1 1 1

VM = D = p2 2 2

VM = D = p3 3 3

CM = CM 1 2

Figura 72: Economia de scară ca barieră la intrare

q

p

CMF 1

CMF 2

CMV= CMV1 2

CMT 1

CMT 2

p1

e

p2

e

b2

Figura 73: Preţul-limită ca barieră la intrare

8.A1.8. Gradul de monopolizare a pieţei

� Coeficientul Lerner (L): măsoară gradul de îndepărtare a preţului de costul mediu

(adică de situaţia concurenţei perfecte)

L = (p – CM) / p

NB: cu cât L este mai mare, cu atât gradul de monopolizare este mai mare

� Coeficientul Herfindall (coeficientul informaţional Onicescu) (H): măsoară gradul de concentrare a structurii de piaţă

H = p12 + p2

2 + … + pn2, unde pi reprezintă ponderea

vânzărilor firmei “i” în totalul vânzărilor

NB: cu cât H este mai mare, cu atât gradul de monopolizare este mai mare

� Coeficientul elasticităţii încrucişate (Ec): (vezi cursul nr. 6)

NB: cu cât Ec este mai mică, cu atât gradul de monopolizare este mai mare

8.A2. MONOPSONUL

8.A2.1. Conceptul de monopson

� Definiţie: Monopsonul reprezintă acea structură a pieţei în care există un singur

cumpărător pentru un anumit bun şi mulţi vânzători pentru acel bun

� Tipologie:

� monopson productiv: cumpără forţă de muncă la preţ de monopson şi vinde bunurile obţinute la preţ de concurenţă perfectă

� monopson comercial: cumpără bunurile la preţ de monopson şi le vinde la preţ de concurenţă perfectă

� Monopsonul apare ca rezultat al:

� specializării extreme

� sindicalizării (îndeosebi pe piaţa forţei de muncă dar şi în domeniul creditului bancar sau în alte domenii)

� Monopsonul anulează concurenţa economică în sfera cererii dar o menţine în sfera ofertei (diametral opus comparativ cu monopolul)

OBS.: Monopsonul este un price-maker din perspectiva cererii

8.A2.2. Modelul economic al monopsonului

� Să facem următoarele notaţii:

� pa: preţul de achiziţie (cumpărare) de către monopson

� pv: preţul de vânzare de către monopson

� qa: cantitatea achiziţionată (cumpărată) de către monopson

� qv: cantitatea vândută de către monopson

Ştim:

� pa = f(qa), cu f’ > 0

� pv: constant (este preţ de concurenţă perfectă)

� qv = h(qa), cu h’ > 0

� CT = pa . qa = f(qa)

. qa

� VT = pv . qv = pv

. h(qa)

q

p

CM

VM = Vm

Cm

Figura 74: Modelul monopsonului

8.A2.3. Deciziile economice în condiţii de monopson

� În condiţiile structurii de piaţă monopsoniste se pot lua următoarele decizii economice:

� D1: decizia de maximizare a profitului

� D2: decizia de maximizare a cifrei de afaceri

� D3: decizia de prag de rentabilitate

� D4: decizia de tarifare la costul marginal

OBS.: Se va prezenta doar decizia D1

Temă de seminar: să se stabilească condiţia matematică şi să se reprezinte grafic decizia D2

Temă de seminar: să se stabilească condiţia matematică şi să se reprezinte grafic decizia D3

Temă de seminar: să se stabilească condiţia matematică şi să se reprezinte grafic decizia D4

q

p

ΠΜ

Π =Τ ΠΜ xq. a

pa

pv

CM

Cm

VM = Vm

qa Figura 75: Decizia de maximizare a profitului în cazul monopsonului

8.A3. MONOPOLUL BILATERAL

8.A3.1. Conceptul de monopol bilateral

� Definiţie: Monopolul bilateral reprezintă acea structură a pieţei în care există un

singur vânzător şi un singur cumpărător pentru un bun economic dat

� Monopolul bilateral poate apărea din diferite cauze:

� sindicalizarea

- patronatului: rezultă monopson pentru forţa de muncă

- salariaţilor: rezultă monopol pentru forţa de muncă

� bariere la circulaţia factorilor de producţie şi a bunurilor economice

- rezultă monopson pentru factorii de producţie

- rezultă monopol pentru bunurile economice

� Monopolul bilateral se comportă ca un monopson la cumpărare şi ca un monopol la vânzare

8.A3.2. Modelul economic al monopolului bilateral

� pa: preţ de achiziţie (cumpărare): pa = f(qa), unde qa: cantitatea achiziţionată (f’ > 0)

� pv: cantitatea vândută: pv = h(qv), unde qv: cantitatea vândută (h’ > 0)

� qv = qa = q

� VT = pv . qv = q . h(q)

� VM = VT / q = h(q) = pv

� Vm = δVT / δq = h(q) + q . h’

� CT = pa . qa = q . f(q)

� CM = CT / q = f(q) = pa

� Cm = δCT / δq = f(q) + q . f’

� Π = VT - CT

q

p

CM

Cm

VM

Vm

p v

pCP

pa

q Figura 76: Modelul monopolului bilateral

8.A3.3. Deciziile economice în monopolul bilateral

� În condiţiile structurii de piaţă de monopol bilateral se pot lua următoarele decizii

economice: � D1: decizia de maximizare a profitului

� D2: decizia de maximizare a cifrei de afaceri

� D3: decizia de prag de rentabilitate

� D4: decizia de tarifare la costul marginal

OBS.: Se va prezenta doar decizia D1

Temă de seminar: să se stabilească condiţia matematică şi să se reprezinte grafic decizia D2

Temă de seminar: să se stabilească condiţia matematică şi să se reprezinte grafic decizia D3

Temă de seminar: să se stabilească condiţia matematică şi să se reprezinte grafic decizia D4

q

p

VM

Vm

CM

Cm

qπ

p v

pCP

pa

ΠM

Profit de monopol

Profit de monopson

(ΠT = ΠM xqπ)

Profit de monopol bilateral

Figura 77: Decizia de maximizare a profitului în cazul monopolului bilateral

8.A4. Concurenţa monopolistică

8.A4.1. Conceptul de firmă (concurenţă) monopolistică

� Definiţie: piaţa monopolistică reprezintă acea structură a pieţei în care sunt verificate

toate axiomele concurenţei perfecte cu excepţia omogenităţii bunurilor

� Surse de apariţie a pieţei monopolistice:

� procese de concentrare a pieţei, din punct de vedere spaţial şi al nomenclatorului de produse tranzacţionate

� politică de protejare a concurenţei, de către stat, atât din perspectiva ofertei cât şi din cea a cererii

� Caracteristici ale pieţei monopolistice:

� oferta influenţează cererea

� bunurile nu au substitute realizate de alte firme

� deciziile firmei nu iau în considerare deciziile firmelor concurente

� nu există nici un fel de cooperare între firme care să reducă concurenţa

�

8.A4.2. Modelul economic al concurenţei monopolistice

� Pe termen scurt, firma monopolistică se comportă asemenea firmei monopoliste

� datorită diferenţierii bunurilor, pe termen scurt, firma monopolistică deţine un avantaj monopolist asupra bunului specific

� Pe termen lung, firma monopolistică se comportă asemenea firmei în concurenţă perfectă

� datorită intrării de noi firme pe piaţă, cererea adresată firmei monopolistice scade până când curba cererii devine tangentă la curba costului mediu, adică se atinge pragul de rentabilitate

q

p

CM

Cm

VM = pVM’ = p’VmV’m

pCP

pp

Pierdere

q r Figura 78: Transformarea concurenţei monopolistice în concurenţă perfectă

8.A4.3. Teorema excesului de capacitate

� Enunţ: în concurenţa monopolistică, pe termen lung, se produce o cantitate de bunuri

mai mică decât cea care minimizează costul mediu. Întrucât dimensiunea optimă a firmei este considerată cea care minimizează costul mediu total, rezultă că, în concurenţa monopolistică, există un exces de capacitate (adică o parte din capacitatea de producţie nu este utilizată)

� Demonstraţie (grafică):

q

p

Exces de capacitate

VM = pVm

CM

Cm

Figura 79: Demonstraţia grafică a excesului de capacitate în concurenţa monopolistică

TEMA NR. 9

9. OLIGOPOLUL

1. Conceptul şi tipologia oligopolului

2. Preţul de oligopol

3. Strategii oligopoliste 4. Strategii concurenţiale - oligopolul omogen

4.1. Duopolul Cournot 4.2. Duopolul Stackelberg

4.3. Duopolul Bowley 4.4. Duopolul Bertrand 5. Strategii concurenţiale - oligopolul diferenţiat 6. Strategii de cooperare pe piaţa oligopolistă 7. Conglomeratul

9.1. Conceptul şi tipologia oligopolului

� Definiţie: prin oligopol se înţelege acea structură a pieţei în care există un număr mic de producători (ofertanţi) şi un număr mare de cumpărători

� Trăsături ale pieţei oligopoliste:

� între producători se desfăşoară o concurenţă monopolistă

� între consumatori se desfăşoară o concurenţă perfectă

� produsele pot fi atât omogene cât şi diferenţiate

� intrarea pe piaţă este dificilă datorită costurilor fixe relativ mari (întrucât firmele sunt de dimensiuni mari)

� deciziile firmelor sunt interdependente, adică ele au un comportament strategic (acel comportament în care deciziile sunt luate prin prisma implicaţiilor lor asupra altor firme precum şi prin prisma reacţiilor acestor firme)

OBS: în cazul concurenţei perfecte sau a monopolului interdependenţa deciziilor este nulă

� Criteriul de identificare a structurii de oligopol: capacitatea oricărei firme de a influenţa decizia altor firme în ceea ce priveşte preţul şi cantitatea

� Tipologia oligopolului:

� după caracteristicile bunurilor:

- oligopol omogen: toate firmele produc şi vând mărfuri omogene, standardizate (fungibile)

- oligopol diferenţiat: se produc şi se vând mărfuri care diferă în funcţie de producător

� după numărul de firme pe piaţă:

- duopol: două firme

- oligopol: mai mult de două firme

� Strategiile de oligopol pot fi:

� strategii concurenţiale

� strategii de cooperare

9.2. Preţul de oligopol

� Fie n firme care formează un oligopol (n este relativ mic)

� Preţul este unic şi depinde de oferta totală: p

� Dacă notăm cu ci costul global total al firmei i, atunci profitul acesteia va fi:

iii cqp −⋅=Π

La nivelul oligopolului avem:

� Să presupunem că toate firmele din oligopol au acelaşi cost marginal mediu: 'c

� Deci, preţul de oligopol depinde de costul marginal mediu: )c(p 'ϕ=

� Câteva concluzii privind formarea preţului de oligopol:

o preţul de oligopol este mai sensibil la variaţia costului mediu (care dă variaţia costului marginal) decât la variaţia cererii

� de aici rezultă şi importanţa interdependenţei deciziilor privind cantităţile produse de fiecare oligopolist

∑=

=n

1iiqq :fi vaoligopol de Oferta

( ) )q(hciar ,qff(q)p Dar iii === ∑

( ) ( ) iiiiiii

ii 'c'pqp )q('hq'fqqf 0

q )max( =⋅+→=⋅+→=

∂

Π∂→Π ∑∑

∑ ∑ ∑ ∑=⋅+⋅→=⋅+ iii c'qp'pn 'c'pqp

∑ ⋅= 'cnc' ,Atunci i

( ) q'p'c-pn 'cnqp'pn :succesiv scrie, Putem ⋅−=⋅→⋅=⋅+⋅

pdpd en

1

e

1

n

1

p/qdp/dq

1

n

1

p

'c-p

pp

q

dq

dp

n

1

n

qp'-'c-p deci ,

dq

dpp' ,Dar

⋅−=⋅−=⋅−=→

→⋅⋅⋅−=⋅

==

.consten1

en

en1

1

1k unde ,'ckp

'cen

11p

en

p-'c-p :la revine ce Ceea

pd

pd

pd

pdpd

≅⋅+

⋅=

⋅+

=⋅=

→=

⋅+⋅→

⋅=

o preţul de oligopol este relativ rigid, atât la creştere cât şi la scădere

� ca urmare, rareori preţul de oligopol este un preţ de echilibru

9.3. Strategii oligopoliste

� Pentru simplificare, vom considera un duopol

- mutatis mutandis, concluziile sunt valabile pentru orice tip de oligopol

� Echilibrul duopolului se formează în mod diferit, în funcţie de strategia adoptată de duopolişti (strategie concurenţială sau strategie cooperantă)

� strategie concurenţială: acea strategie în care deciziile interdependente ale duopoliştilor urmăresc maximizarea propriului criteriu de comportament economic (de regulă, maximizarea profitului), deseori în detrimentul firmei concurente

� strategie cooperantă: acea strategie în care deciziile interdependente ale duopoliştilor urmăresc un obiectiv comun prestabilit şi care, într-o modalitate specifică şi acceptată de comun acord, conduce tot la realizarea obiectivului propriu dar nu în detrimentul duopolistului partener

9.4. Strategii concurenţiale – oligopolul omogen

� Strategiile concurenţiale în cazul oligopolului (duopolului) omogen pot fi:

� strategii de tip Cournot (sau strategii de duopol bisatelit)

� strategii de tip Stackelberg (sau strategii de duopol asimetric ori duopol monosatelit)

� strategii de tip Bowley (sau strategii de duopol cu dublă dominanţă ori de duopol non-satelit)

� strategii de tip Bertrand (sau strategii de duopol simetric)

Firma 2

Comportament de dependenţă

Comportament de dominanţă

Comportament de dependenţă

Cournot Stackelberg Firma 1

Comportament de dominanţă

Stackelberg Bowley sau Bertrand

Figura 80: Încadrarea tipurilor de duopol în funcţie de comportamentul economic reciproc

9.4.1. Duopolul Cournot

� Trăsături generale:

� cei doi duopolişti sunt complet independenţi

- nu există nici un fel de înţelegere între ei

- fiecare îşi urmăreşte maximizarea profitului propriu

- pentru fiecare duopolist există incertitudine cu privire la comportamentul (deciziile) celuilalt

� cererea, la nivelul duopolului, este de tip Sweezy

- curba venitului mediu este frântă (îşi schimbă brusc elasticitatea) la nivelul preţului de echilibru

- curba venitului marginal este întreruptă (rămâne constantă) pe o anumită porţiune, numită interval de variaţie a preţului de echilibru

� fiecare duopolist are o funcţie de reacţie la deciziile celuilalt (adică îşi fundamentează deciziile ţinând cont de modul şi gradul în care deciziile celuilalt îi afectează atingerea scopului propriu)

q

p

pe

q*

VM 0

Vm

0

VM 1Vm

1

Cm

min

Cm

max

Cm

E< -1pd

E> -1pd

Figura 81: Curba de tip Sweezy a cererii de oligopol

� Explicaţia curbei frânte a cererii de oligopol (duopol, în cazul grafic):

� cazul în care cele două firme reacţionează luând măsuri similare:

1. dacă firma 1 măreşte preţul, atunci şi firma 2 îl va mări (pentru a nu pierde la cifra de afaceri), ceea ce va anula orice efect în firma 1 (clienţii nu-şi modifică preferinţele pentru cele două firme, deoarece bunurile sunt omogene iar preţul relativ a rămas nemodificat)

2. dacă firma 1 micşorează preţul, atunci şi firma 2 îl va micşora (pentru a nu i se reduce cererea), ceea ce, iarăşi, va anula orice efect în firma 1 (chiar dacă, conform legii cererii, cererea va spori la ambele firme, aceasta se va produce ca urmare a creşterii numărului clienţilor şi nu ca urmare a redistribuirii lor între cele două firme)

� cazul în care cele două firme reacţionează luând măsuri contrare (inverse) sau nu reacţionează:

1. dacă firma 1 măreşte preţul iar firma 2 îl menţine sau chiar în micşorează, atunci o parte din clienţii firmei 1 se vor deplasa către firma 2, ceea ce indică o creştere a elasticităţii curbei cererii

2. dacă firma 1 micşorează preţul iar firma 2 îl menţine, atunci o parte din clienţii firmei 2 se vor deplasa către firma 1, ceea ce indică, de asemenea, o creştere a elasticităţii curbei cererii

� Concluzii:

� creşterea preţurilor de către o firmă oligopolistă nu va fi urmată de o creştere similară a preţurilor de către firmele concurente, ceea ce va conduce la o cerere elastică deasupra preţului de echilibru

� scăderea preţurilor de către o firmă oligopolistă va fi urmată de o scădere similară a preţurilor de către celelalte firme, ceea ce conduce la o cerere inelastică sub preţul de echilibru

� pe zona de ruptură a curbei venitului marginal, nici o modificare a costului marginal, deci a costului mediu, nu va avea impact asupra preţului, care manifestă, astfel, o anumită rigiditate la scădere, deşi depinde, cum s-a arătat, de costul marginal

� Ca urmare a dublului satelism, fiecare duopolist va avea o funcţie de reacţie în raport cu deciziile celeilalte firme

� de fapt, se urmăreşte variaţia nivelului de producţie al celeilalte firme, nivel considerat o dată exogenă pentru propriile decizii

� Definiţie: funcţia de reacţie reprezintă nivelul ofertei care maximizează profitul pentru orice nivel al ofertei firmei concurente

� Definiţie: linia de reacţie (traiectoria de reacţie): curba funcţiei de reacţie

� Să facem următoarele notaţii:

� q1, q2: nivelul ofertei duopolistului 1, respectiv a duopolistului 2

� p1, p2: nivelul preţului duopolistului 1, respectiv al duopolistului 2

� f(q2): funcţia de reacţie a duopolistului 1 la nivelul ofertei duopolistului 2 (deci q1 = f(q2)

� h(q1): funcţia de reacţie a duopolistului 2 la nivelul ofertei duopolistului 1 (deci q2 = h(q1)

q1

q2

q*1

q*2E

q = h(q)2 1

q = f(q)1 2

Figura 82: Funcţiile de reacţie ale duopoliştilor în duopolul Cournot

� Echilibrul de tip Cournot se stabileşte prin tatonări succesive între duopolişti (prin

ajustarea deciziilor conform funcţiilor de reacţie)

q1

q2

q = h(q)2 1

q = f(q)1 2

q1

0 q1

1 q1

2

Figura 83: Formarea echilibrului de tip Cournot

� Duopolul Cournot are o serie de limite:

� fiecare firmă cunoaşte doar oferta celeilalte firme, nu şi politicile de preţuri ale acesteia

- aceste politici de preţuri pot contracara eforturile de maximizare ale firmei care nu este informată cu privire la aceste politici

� funcţiile de reacţie sunt relativ rigide

- această rigiditate poate conduce la întârzieri în reacţii şi, deci, la rezultate slabe în optimizarea propriului criteriu de comportament economic

9.4.2. Duopolul Stackelberg

� Trăsături generale:

� dintre cele două firme, una este dominantă (lider) iar cealaltă este dominată (satelit)

� doar firma satelit are funcţie de reacţie (firma lider nu are sau, chiar dacă are, nu o foloseşte)

� calitatea de firmă dominantă poate fi dobândită pe următoarele căi:

- una dintre firme are forţă economică mai mare decât cealaltă

- una dintre firme anticipează funcţia de reacţie a celeilalte

- una dintre firme ia decizia privind oferta înaintea celorlalte firme, obligându-le pe acestea din urmă să se adapteze

� Mecanismul de stabilire a echilibrului:

� modificarea preţului de către lider se face mai degrabă pe baza modificărilor apărute în costuri (costul mediu, respectiv costul marginal) decât pe baza modificărilor apărute în comportamentul celorlalte firme (firmei celeilalte, în cazul duopolului)

� firma dominantă îşi fixează în mod discreţionar nivelul de producţie care-i maximizează profitul, iar firma dominată îşi fixează, cu ajutorul funcţiei de reacţie, nivelul său de producţie care-i maximizează, de asemenea, profitul

� din punct de vedere grafic, pentru orice firmă, profitul este maxim în punctul de tangenţă dintre linia (curba) de reacţie şi curba izoprofitului

- curba izoprofitului este curba care reprezintă, în fiecare punct al său, acelaşi nivel al profitului

q1

q2

q = h(q)1 2

q = f(q)2 1

E

q1

C

q2

C

A

q1

S

q2

S

B q’2

S

q’1

S

Figura 84: Formarea echilibrului de tip Stackelberg

� Condiţia analitică de optim a duopolului Stackelberg:

�

� Din prima ecuaţie avem:

� Înlocuind în ecuaţia a doua obţinem:

)q,q(p 21ϕ= )q(C 11 η= )q(C 22 λ=

( ) 0q''''q 11 =⋅φ⋅λ−φ⋅ϕ−η⋅φ+⋅ϕ ( ) 0q'''p'qp ,adică 11 =⋅φ⋅λ−φ⋅−η⋅φ+⋅

)q()q,q(qCqpCTVT 121111111 η−ϕ⋅=−⋅=−=Π

)q()q,q(qCqpCTVT 221222222 λ−ϕ⋅=−⋅=−=Π

)q(q Dar 12 φ=

)]q([)]q(,q[)q( ,Deci 11112 φλ−φϕ⋅φ=Π

0''q0q

)max( 11

11 =η−φ⋅+ϕ→=

∂Π∂

→Π

0''''0''q0q

)max( 22

22 =φ⋅λ−φ⋅ϕ⋅φ+ϕ→=λ−ϕ⋅+ϕ→=

∂Π∂

→Π

1q

'-'

ϕη=ϕ

� Duopolul Stackelberg are o serie de limite:

� o firmă care este dominantă nu-şi poate păstra în mod permanent acest statut de lider, deoarece fiecare firmă va încerca să dobândească statutul de firmă dominantă

� echilibrul de tip Stackelberg este instabil, încercarea fiecărei firme de a dobândi dominanţa generând conflicte între duopolişti

9.4.3. Duopolul Bowley

� Trăsături generale: � depăşeşte limita esenţială a duopolului Stackelberg, în sensul că fiecare dintre

duopolişti se comportă (ia decizii) ca şi cum el ar fi firma dominantă iar celălalt duopolist ar fi firma satelit

- ca urmare, în modelul Bowley, nici unul dintre duopolişti nu-şi foloseşte funcţia de reacţie

� în modelul Bowley, concurenţa dintre duopolişti nu se mai desfăşoară pe baza cantităţilor (segmentelor de piaţă) ci pe baza preţurilor

� concurenţa pe baza preţurilor conduce la distrugerea economică a ambilor duopolişti

- ca urmare, ieşirea din conflict se face prin renunţarea la strategia concurenţială şi utilizarea unei strategii cooperante

q1

q2

q = h(q)1 2

q = f(q)2 1

A

q1

B

B q2

BE

Figura 85: Formarea echilibrului de tip Bowley

� Mecanismul de stabilire a echilibrului:

� fiecare firmă îşi stabileşte nivelul producţiei (ofertei), considerând că cealaltă firmă se comportă ca un satelit

- ca urmare, fiecare duopolist pleacă de la echilibrul Cournot şi-şi maximizează profitul pe baza propriului izoprofit

� în felul acesta, la nivelele de producţie de q1B, respectiv q2

B, echilibrul de duopol se va forma în punctul E, ceea ce înseamnă o ofertă mult mai mare decât ar permite echilibrul Cournot, care menţine preţurile stabile

- ca urmare, între duopolişti se va declanşa o concurenţă la nivelul preţurilor, pentru a menţine cererea la nivelul necesar maximizării profitului

9.4.4. Duopolul Bertrand

� Trăsături generale: � este un caz particular al duopolului de tip Bowley, şi anume cazul în care

bunurile produse de cei doi duopolişti sunt perfect omogene

� între preţurile celor doi duopolişti pot exista trei relaţii:

1. p1 = p2 : cererea globală se împarte în mod egal între cei doi duopolişti (q1 = q2 = q / 2), datorită omogenităţii bunurilor (oferta nu influenţează cererea)

2. p1 < p2 : toţi clienţii fug de la firma 2 către firma 1 (q1 = q; q2 = 0)

3. p1 > p2 : toţi clienţii fug de la firma 1 către firma 2 (q1 = 0; q2 = q)

� Să stabilim condiţia analitică de echilibru în cazul modelului Bertrand:

Condiţia de bază este:

Datorită omogenităţii bunurilor:

adică, ceea ce pierde o firmă ca urmare a modificării preţurilor, câştigă cealaltă firmă:

Deci, soluţia optimă este:

'cfq'f0q

)max( 11

11 =+⋅→=

∂Π∂

→Π

'chq'h0q

)max( 22

22 =+⋅→=

∂Π∂

→Π

chq'hfq'f 21 =+⋅=+⋅

)p(hp respectiv ),p(fp 1221 ==

1121111 qcq)p(fCqp ⋅−⋅=−⋅=Π

2212222 qcq)p(hCqp ⋅−⋅=−⋅=Π

q'hqf' 21 ⋅=⋅

cpp chf 21 ==→==

9.5. Strategii concurenţiale – oligopolul diferenţiat

� Definiţie: oligopolul diferenţiat este acel oligopol în care bunurile produse de oligopolişti nu mai sunt omogene ci se diferenţiază între ele

� oferta influenţează cererea

� modificarea preţului de către o firmă din oligopol nu va fi urmată, neapărat de modificarea preţului de către celelalte firme din oligopol

- totuşi, întrucât bunurile produse de firmele din oligopol sunt substituibile, unele modificări ale preţului de către una dintre firme vor influenţa, totuşi, asupra modificărilor preţului de către celelalte firme din oligopol

� Să presupunem o împărţire egală a pieţei între 2 duopolişti:

9.6. Strategii de cooperare pe piaţa oligopolistă

� Strategiile de cooperare oligopolistă se referă la două modalităţi:

� concentrarea activităţilor

- forme tacite (informale)

- forme explicite (formale)

- cartelul: acord între producători care menţine individualitatea (personalitatea) fiecărei firme, constând în partajarea pieţelor şi stabilirea preţului comun (unic)

- principala caracteristică: coordonarea perfectă între firme

0f' şi 0f' ),q,q(fp21 qq211 <<=

0h' şi 0h' ),q,q(hp21 qq212 <<=

)q(C 11 ϕ=

)q(C 22 φ=

)q(q)q,q(fCqp 11211111 ϕ−⋅=−⋅=Π

)q(q)q,q(hCqp 22212222 φ−⋅=−⋅=Π

11 q1q1 'fq'f)max( ϕ=+⋅→Π

22 q2q2 'hq'h)max( φ=+⋅→Π

*q2/qqq 21 ===

1m1 cp*q'f =+⋅

2m2 cp*q'h =+⋅ 'p

'p

'h

'f

cp

cp

'h

pc

'f

pc

2

12m2

1m12

2m1

1m ==

−−

→−

=−

- trustul: este asemănător cartelului, cu deosebirea că una dintre firmele cooperante deţine pachetul de control al acţiunilor

- ca urmare, repartizarea profitului total se va face în funcţie de ponderea deţinută în acţiunile oligopolului

� stabilirea, de comun acord, de bariere la intrarea pe piaţă

- sunt identice cu cele discutate la concurenţa monopolistă

� Trăsăturile generale ale cartelului:

� toate firmele componente acceptă să acţioneze în comun

� preţul este comun iar nivelul de producţie al fiecărei firme se fixează de comun acord (ex. OPEC)

� maximizarea profitului se face într-un mod analog monopolului

� Stabilirea echilibrului economic al cartelului

� Aşadar, condiţia de optim al cartelului va fi:

q

pVM

Vm

Cm

1

Cm

2

Cm

q1 q 2 q = q + q1 2

p

Figura 86: Formarea echilibrului în cazul cartelului

� Alte forme de cooperare oligopolistă pot fi:

� coluziunea:

)qq(fVT 21 +=

)q()q(hCTCTCT 2121 ϕ+=+=)q()q(h)qq(f 2121T ϕ−−+=Π

0q

şi 0q

)max(2

T

1

TT =

∂Π∂

=∂Π∂

→Π

11 qq 'h'f =

22 qq ''f ϕ=

unic fi vamarginal venitulunic, preţ la deoarece, ,'h'f21 qq =

mqq c'hf'21

==

- este cazul în care firmele oligopoliste convin să aibă o politică comună doar în domeniul fixării preţurilor

- stabilirea nivelului producţiei rămâne la latitudinea fiecărei firme

- nivelele de producţie nu vor mai fi optimizate la nivelul ansamblului (ca în cazul cartelului) dar şi constrângerile aferente sunt mai mici

- acordul de coluziune este însoţit de:

- partajarea pieţelor

- clauze de non-agresiune

� preţul director:

- este o variantă de coluziune

- preţul comun nu mai este rezultatul unui acord între parteneri ci este fixat de către unul dintre aceştia

- există mai multe situaţii posibile:

- oligopolul asimetric (o generalizare a modelului Stackelberg)

- controlul preţului este deţinut de firma dominantă

- un număr mic de firme se înţeleg asupra preţului pe care-l impun celorlalte firme din oligopol

- rolul de firmă care stabileşte preţul director este stabilit, pe rând, de către diverse firme din oligopol

� Alte determinaţii ale comportamentului oligopolist: � cel mai adesea, criteriul de comportament economic oligopolist nu este

maximizarea profitului ci maximizarea cifrei de afaceri:

- sacrificarea profitului pe termen scurt poate aduce avantaje mai mari pe termen lung

- uneori, este mai important ca profitul celorlalte firme să scadă decât ca profitul propriu să crească

- cucerirea şi stăpânirea pieţei se fac prin creşterea cifrei de afaceri şi nu prin creşterea profiturilor

� negocierile şi înţelegerile între firmele oligopoliste se fac pe baza forţei contractuale (bazată pe cifra de afaceri, deci pe segmentul de piaţă deţinut)

- adesea, nici măcar cifra de afaceri nu este indicatorul relevant ci dinamica ei, care exprimă dinamica forţei contractuale

� separarea dintre proprietate şi management (Baumol şi Galbraith)

- proprietarul este interesat de profit

- managerii sunt interesaţi de cifra de afaceri

- cucerirea şi stăpânirea pieţei se fac prin creşterea cifrei de afaceri şi nu prin creşterea profiturilor

� negocierile şi înţelegerile între firmele oligopoliste se fac pe baza forţei contractuale (bazată pe cifra de afaceri, deci pe segmentul de piaţă deţinut)

- adesea, nici măcar cifra de afaceri nu este indicatorul relevant ci dinamica ei, care exprimă dinamica forţei contractuale

� separarea dintre proprietate şi management (Baumol şi Galbraith)

- proprietarul este interesat de profit

- managerii sunt interesaţi de cifra de afaceri

9.7. Conglomeratul � Definiţie: Forma de oligopol constituită doar pe criteriul diversificării (şi, deci, al

limitării) riscului

- între firme nu există legături tehnologice (nici pe orizontală nici pe verticală)

� Puterea de piaţă specifică conglomeratului se numeşte putere de conglomerat şi poate fi dobândită pe următoarele căi:

� subvenţia în cruce: profitul obţinut pe o piaţă subvenţionează pierderile de pe o altă piaţă

� tolerare reciprocă: agenţii care se întâlnesc pe mai multe pieţe de menajează reciproc (pact tacit de non-agresiune)

� schimburi preferenţiale: schimburile se produc, în proporţie majoritară, între firmele din conglomerat

- ceea ce este echivalent cu o formă sui-generis de barieră la intrare

� Diversificarea activităţii în conglomerat este generată de:

� dispersarea acţionariatului (ceea ce conferă putere de decizie sporită pentru manageri)

� necesitatea utilizării excesului de capacitate

� necesitatea limitării şi acoperirii riscului