FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE - LUCIAN BLAGA - SIBIU

Studentii:

Specializarea : Finante-Banci Anul :I Grupa: 3 Prof. coordonator: Lect. Univ. Drd. Popescu Doris

Cuprins

Introducere

Economia Romaniei Moderne 1877-1914Cap1. Structura pe ramuri a economiei nationale-

agricultura sau industrie

Agricultura Romaniei intre 1900-1914 Industria intre 1900-1914

Cap 2. Protectionism sau liber schimb

Liber schimb Protectionism Legile protectioniste

Cap 3. Capitalul strain si rolul acestuia

Premisele patrunderii capitalului strain in Romania

Caile de patrundere a capitalului strain

Introducere

2

Uneori credem ca timpul istoriei rastoarna trecutul peste noi ,in timp ce preocuparile de ieri isi intorc fata catre o noua generatie ,pentru ca ele fac parte din evolutia fireasca a unui popor ce se afla in permanenta tranzitie. Tocmai de aceea prin intermediul proiectului de fata ne propunem sa aducem in discutie o problematica ampla, aceea a Romaniei,stat aflat in continua tranzitie ,prins intre concepte distincte,dar definitorii pentru a intelege evolutia acesteia spre modernitate: *agricultura - industrie *liber schimb – protectionism *capital roman – capital strain Avand in vedere aceste aspecte , vom incerca sa deslusim drumul urmat de Romania pentru dezvoltarea sa social-economica in special in perioada 1877 – 1914. Anul 1987 a insemnat pentru Romania o pagina importanta de istorie,care a determinat ulterior dezvoltarea economica a acesteia,inscriind-o pe drumul spre modernitate . A fost oare insa suficienta proclamarea independentei de stat pentru a atinge un prag inalt al dezvoltarii? Din pacate nu. Agricultura care traversa o perioada dificila , reuseste se se “dezmorteasca “ abia dupa evenimente ca rascoala taranilor de la 1907,dupa promovarea legilor protectioniste si dupa patrunderea in tara noastra a curentului industrialist,care ajuta la dezvoltarea agriculturii,chiar prin promovarea industriei ce oferea utilajele necesare pentru o productivitate mai mare deci ,implicit , o crestere economica mai mare. Cu alte cuvinte prin impletirea cu industria,agricultura a avut si ea un cuvant de spus in formarea Romaniei moderne. Insa doar dorinta de dezvoltare a industriei a fost suficienta? Nu,pentru dezvoltarea industriala concreta a fost nevoie de mai mult;de metode concrete si mijloace prin care sa fie developata industria. Unul din aceste mijloace a fost capitalul strain la care tara noastra a apelat,pentru a reusi o productivitate mai mare in cadrul industriei. Un alt factor important in dezvoltarea industriala,deci implicit a cresterii economice a Romaniei a fost promovarea protectiomismului,ulterior adoptat de catre tara noastra,prin intermediul caruia Romania a capatat un avant economic important

Economia Romaniei Moderne 1877-1914

Cap1. Structura pe ramuri a economiei nationale- agricultura sau industrie

3

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in anii de pana la primul razboi mondial, agricultura a continuat sa fie baza economiei romanesti. Marea majoritate a populatiei locuia la sate si depindea de agricultura ca sa isi duca traiul.

Agricultura a fost si ramane pentru toate timpurile o activitate de baza, vitala pentru existenta si dezvoltarea economica si sociala a tarii. Agricultura din tara noastra a traversat mari transformari structurale ca urmare a procesului de cooperativizare si de etatizare, context in care s-a dezvoltat, ocupand locul cuvenit in structura ramurilor economiei noastre nationale.

Agricultura Romaniei intre 1900-1914

In acesti ani, agricultura a inregistrat oarece progrese, crescand suprafetele cultivate si productia la hectar. Desi culturile de plante tehnice, leguminoasele, tubercule etc. au inregistrat unele progrese, agricultura Romaniei a ramas predominant cerealiera.

Unele progrese au fost realizate in agricultura in inzestrarea mosiilor cu masini si unelte agricole. Revista “Romania agricola” scria in numarul sau din 6 mai 1912 “…Agricultura noastra de azi nu ar putea recurge la seceratul cu mana, chiar daca ar exista brate de munca suficiente”.

Agricultura romaniei era ramasa in urma ca inzestrare tehnica, mai ales in ceea ce priveste gospodariile romanesti.

Proprietatea mosiereasca a constituit baza mentinerii puternicelor ramasite ale relatiilor feudale de exploatare a taranimii si prin acesta o frana in dezvoltarea intregii economii a tarii. In 1905 taranii munceau in dijma o suprafata de aproximativ 1,7 mil hectare, din totalul de cca. 4 mil hectare teren arabil al marii proprietati mosieresti. Din aceasta suprafata muncita in dijma, aproximativ 40% era lucrata in sistemul dijmei de-a valma, iar restul in sistemul dijmei la tarla.

Folosirea muncii salariate in agricultura tarii a facut progrese. La finele secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, marea arendasie a luat proportii inseminate in Romania. Astfel in anii premergatori rascoalelor taranesti din 1907, 60% din suprafata cultivata a mosiilor cu peste 100 ha era exloatata de catre arendasi, procentul crescand cu cat mosiile erau mai mari.

O expresie a dezvoltarii capitaliste a agriculturii a constituit-o adancirea caracterului ei lucrativ, comercial. In anii 1900-1914 s-a accentuat specializarea unor regiuni in anumite productii agricole, prelucrarea industriala a produselor agriculturii, cresterea puternica a exportului de cereale. Astfel, desi marea masa a taranimii din tara noastra se hranea insuficient, exportul de cereale al Romaniei a

4

crescut puternic. Romania in anii premergatori primului razboi mondial, a ocupat unul din primele locuri printre tarile exportatoare de porumb si grau pe piata mondiala.

Industria intre 1900-1914

Structura industriei a trecut prin modificari semnificative, chiar daca neregulate, in aceasta perioada. Dezintegrarea vechiului sistem al breslelor a avut loc in sfarsit, iar subminarea industriei mestesugaresti si-a urmat cursul inexorabil, atat la sate cat si la orase. Cauzele trebuie cautate in dezvoltarea constanta a procesului de prelucrare pe scara larga si de fabricare in tara, precum si in integrarea Romaniei intr-o mai mare masura in sistemul economic vest-european, deschizand larg portile produselor manufacturate si capitalului din exterior. Prin intermediul legislatiei si al agentiilor regulatoare, statul s-a plasat de partea industriei moderne in dauna metodelor traditionale de productie. Cu toate ca, in 1914, industria romaneasca in intregime inregistrase progrese remarcabile, mai ramaneau inca lacune serioase. Elementele-cheie ale unei baze industriale moderne, precum metalurgia si constructia de masini erau inca practic inexistente, iar industria ramanea strans legata de agricultura, intrucat predomina prelucrarea materiilor prime – alimente, produse lemnoase si petrol.

In scopul sprijinirii dezvoltarii industriei, statul a luat in anii 1900-1914 unele masuri , prin care politica de incurajare a industriei a fost intensificata.

Pentru incurajarea industriei textile, in iunie 1906, a fost promulgata o lege prin care fabricantii de textile erau scutiti de taxe vamale la importul de fir de in si canepa, cu conditia ca importul acestor produse sa scada anual cu 10%, astfel incat, in al 10-lea an de la aparitia legii, intregul consum de fir de in si canepa sa fie satisfacut din productia indigena.

In 1910, ca si la inceputul secolului al XX-lea, pe primul plan se situa industria alimentara. Din cele 472 de intreprinderi incurajate de stat, 123, adica 26%, apartinea industriei alimentare.

Progrese mari au fost realizate in industria petroliera, astfel ca in 1914 capitalul investit in aceasta ramura se ridica, dupa unele date, la 40 de milioane de lei, ceea ce insemna, fata de 1900, o crestere de 11 ori. Datorita importantei mereu crescande a petrolului pe plan mondial si a conditiilor avantajoase de exploatare a resurselor petroliere pe care le obtinea in tara noastra, capitalul strain a infiintat o serie de mari societati pentru extractia si prelucrarea petrolului.

Dupa 1910, pana in ajunul primului razboi mondial, industria capitalista s-a dezvoltata ceva mai rapid. Dezvoltarea pietei intrene si cresterea cerintelor pietei externe pentru unele produse romanesti au stimulat investitiile de capital in industrie, ceea ce a dus la cresterea numarului de intreprinderi si la sporirea capacitatilor de productie. De

5

data aceasta, un rol din cele mai importante pentru dezvoltarea industriei l-a avut statul prin politica sa protectionista.

De remarcat este faptul ca intre 1901-1915 in Romania a avut loc si o crestere a gradului de inzestrare tehnica a intreprinderilor.

Analiza structurii industriei din Romania la sfarsitul perioadei de care ne ocupam, in comparatie cu situatia din 1901-1902, scoate la iveala unele schimbari. Astfel, atat in 1915 cat si in 1901-1902 ramura industriala cea mai dezvoltata era industria alimentara.

Ponderea productiei industriale reprezentata de aceste intelegeri monopoliste era de-abia cateva procente in productia industriala a tarii, asa ca, in fapt, procesul de monopolizare a vietii economice se gasea intr-o faza incipienta, Romania situandu-se din punctual de vedere al dezvoltarii economice in stadiul ascendant al capitalismului,

stadiul liberei concurente.

Dezbatere

Trasaturile generale ale agriculturii in perioada analizata sunt urmatoarele:

- primul loc il ocupa porumbul;- schimbari fundamentale in organizarea agriculturii privind

cresterea rapida a obstilor de arendare dupa 1907.2

- Agricultura este mama buna a comertului si industriei;- Se concentra atentia asupra consolidarii taranului prosper

considerat stalpul sistemului economic si social.

Trasaturile agruculturii Romaniei in zilele noastre: De ce nu e performantă agricultura României?

Cătălin Simota, director adjunct la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agricultură, consideră că, din punct de vedere economic, agricultura Romaniei nu este performantă. Nu din cauza omului, nici a degradării solului, ci din cauza evoluţiei climatice. „Dacă românul din sudul ţării şi-ar lucra pământul aşa cum o face olandezul sau belgianul, nu ar obţine mai mult de cinci tone la hectar. Olandezul produce 8 tone, cu aceleaşi investiţii, pentru că nu are problema secetei. În plus, el obţine această recoltă constant, plus/minus 500 de kg pe an, în timp ce la noi recolta poate fi

6

compromisă total din cauza secetei”, explică el. Schimbările climatice vor avantaja ţările la nord de Romania tocmai datorită creşterii temperaturilor. Cele mai avantajate sunt, în acest caz, Ucraina şi Rusia, aceasta din urmă transformându-se în ultimii ani din importator în exportator de grâne. În Occident, sistemele de irigaţii au sursa de apă la înălţime, iar apa cade gravitaţional. În Romania eşti nevoit să o ridici, ceea ce e

mai scump. În opinia lui Samota , este o prostie să investeşti bani în sisteme de irigaţii ca să uzi grâu şi porumb. „Pe vremea lui Ceauşescu era folosită armata, pentru că era o muncă imensă. Când se iriga, în perioada aceea destul de scurtă, mai mult de jumătate din energia ţării se ducea pe irigaţii. Plăteam cu toţii”.

_________________________________

1Gheorghe Cristea, “Amploarea miscarii cooperative in Romania dupa rascoala din 1907”, in Revista de istorie, 38/9, 1983, pag.865-878.

2Gheorghe Cristea, “Amploarea miscarii cooperative in Romania dupa rascoala din 1907”, in Revista de istorie, 38/9, 1983, pag.865-878. 3N.N. Constantinescu, “Istoria gandiriii economice romanesti” editura Economica, 1999, Bucuresti, pag.41-42

Un studiu europen recent arată că sistemul agricol din nordul Europei se adaptează foarte rapid la orice schimbare, în vreme ce cultura mediteraneană şi balcanică opune o rezistenţă foarte mare. „Atunci se pune întrebarea: câţi ani trebuie să mai pierzi cultivând grâu”, se întreabă retoric specialistul. „O treime din ţară nu e cultivată, iar toata floarea politichiei româneşti plânge pe umărul ţăranului român. Dar eu vin şi întreb... dacă exportam produse agricole de pe terenurile acestea, se făceau oare cele 6 miliarde de euro pe care le trimit în ţară românii care lucrează afară?”. Potrivit mai multor studii realizate la nivel european, fenomenul de degradare a terenurilor arabile din România se va extinde semnificativ până în anul 2040, în special în sudul Câmpiei Române, în Banat, în Gorj, în Brăila, Galaţi şi în zonele de-a lungul Prutului. Riscul cel mai mare de deşertificare va fi în Călăraşi, Ialomiţa, Constanţa, sudul ţării (Lunca Dunării) şi Moldova. Degradarea solurilor provine în principal de la gestiunea proastă a terenurilor, arată Simota. Pentru a evita eroziunea, spre exemplu, pământul nu ar trebui să fie lucrat din deal în vale. Or majoritatea restituirilor de proprietăţi din România au fost făcute din deal în vale. O soluţie aproape de neimaginat ar fi ca sătenii să-şi pună la comun pământul pentru a lucra „pe contur”.

Legatura dintre industrie si agricultura este vazuta prin necesitatea crearii unei industrii de masini si intrumente agricole.

“Intemeierea industriei la noi se impune cu atata seriozitate, incat nepasarea in aceasta privinta poate aduce cele mai mari nenorociri asupra tarii. Romania nu poate ramane o tara agricola.”1

7

Cap 2. Protectionism sau liber schimb

Liberul-schimb si protectionismul nu sunt, practic, sisteme comerciale total antinomice, deoarece niciunde nu se aplica nici schimbul liber absolut si nici un protectionism integral. Sistemul protectionist nu neaga principiul liberului- schimb, ci numai afirma ca trebuie sa se practice anumite restrictii in interes general. Principial, liberatatea ar trebui sa fie norma generala a relatiilor economice dintre state, iar protectionismul exceptia; este drept ca “exceptia” poate avea prelungiri, in timp, care sa o transforme in regula,ceea ce, deseori, nu mai corespunde interesului general.

Liber schimbUn factor care a franat dezvoltarea industriei a fost aplicarea

pana in deceniul 9 al secolului al XIX-lea, a politicii economice “ a liberului schimb” in conditiile in care industria din Romania era slab dezvoltata, in care masinismul abia isi facuse aparitia; aceasta politica economica a avut consecinte pozitive doar pentru tarile exportatoare de produse industriale in tara noastra, in timp ce pentru bruma de industrie romaneasca efectele ei au fost nimicitoare.

Politica liberului schimb in care era interesata mosierimea si burghezia comerciala, pentru a plasa produsele pe pietele straine, s-a concretizat in incheierea unei serii de conventii comerciale cu statele din centrul si apusul Europoi. Prima conventie a fost incheiata in anul 1875, pentru o perioada de 10 ani cu Austro-Ungaria. Fiind o expresie a politicii “liberului schimb”, conventia stipula ca Romania putea sa-si plaseze in Austro-Ungaria produsele agricole, iar aceasta din urma, pe baza de reciprocitate, beneficia de scutiri si reduceri mari de taxe vamale pentru produsele industriale pe care le plasa pe piata romaneasca. Livrand la preturi scazute, industria din tara noastra nu a putut rezista concurentei austro-ungare si, ca urmare, un numar insemnat de intreprinderi si-au incetat activitatea. Singurele ramuri industriale care au putut rezista concurentei produselor din Austro-Ungaria au fost industria moraritului si industria alcoolului, care, beneficiau de materii prime autohtone ieftine. Fiind loviti in interesele lor, burghezia industriala si meseriasii ruinati si ei de concurenta pe piata, au luptat impotriva politicii “liberului schimb”.

Liberul schimb era considerat ca impropriu si daunator pentru stadiul de dezvolatare a Romaniei si in general - cum sustinea A.D.Xenopol – “in totul funest popoarelor incepatoare”.4

8

4“Texte din literature economica in Romania”, vol I , p 38Protectionism

Protectionismul este un concept de politica economica si un complex de interventii de stat privind ocrotirea interna a anumitor activitati economice si mai ales protejarea unor ramuri de activitate economica nationala prin masuri de politica comerciala si vamala. De la inceput protectionismul trebuie sa poata raspunde clar la urmatoarele intrebari: ce activitate economica sau categorii de intreprinderi au nevoie de productie si in ce scop; activitatea economica sau categoriile de intreprinderi respective sunt de importanta si interes general sau nu; cat de mare si pe cat timp este necesara protectia; masurile interne au un caracter intern sau privesc politica vamala a comertului exterior? Protectionismul s-a manifestat in diverse forme, structuri si cu obiecte variate. Uneori, el a inlesnit crearea de monopoluri, de importanta si extinderi nationale si internationale. Unele tari (Romania, alte tari putin dezvolatate si printer cele mari Franta) au facut protectionism de aparare, altele (Germania, Japonia etc) au facut un protectionism de cucerire si expansiune iar S.U.A., Anglia etc au urmarit sa se imbogateasca..

Politica protectionista urmarea:a) apararea pietei interne de concurenta straina:b) acumularea rapida cu ajutorul statului a unor importante capitaluri care sa intareasca burghezia industriala si atragerea de capitaluri straine la crearea de intreprinderi industriale.Aplicarea politicii protectioniste era considerata ca o garantie a

progresului industrial al tarii. Liberul schimb aparea tot mai evident ca o politica incompatibila cu dezvoltarea si proliferarea intreprinderilor industriale romanesti

LEGILE PROTECȚIONISTE

În 1882, este dată o lege în favoarea industriei zahărului, prin care se acordă fabricanţilor de zahăr o primă de 0,16 lei pentru fiecare kg de zahăr produs şi 0,20 lei pentru fiecare kg de zahăr exportat.

În 1891, odată cu aplicarea tarifului vamal general, se ridică taxele vamale la zahărul importat cu 0,35 lei/kg.

În 1885, printr-o altă lege protecţionistă se încurajează fabricarea ţesăturilor, sforilor şi sacilor de iută, se încurajează tăbăcăriile şi industria pielăriei. Bunăoară, pentru tăbăcării şi pielărie, se elimină taxele vamale la importul tananţilor.

În 1884, la Iaşi, are loc un Congres economic unde s-a cerut denunţarea Convenţiei cu Austro-Ungaria şi propagarea protecţionismului pentru întreaga industrie. În 1886, Convenţia cu Austro-Ungaria este denunţată de statul român.

9

Din 1894, se aplică un tarif vamal general protecţionist. Acesta prevedea:

- regim vamal protecţionist pentru materiile prime existente în ţară şi pentru produsele ce se fabricau sau se puteau fabrica în întreprinderile autohtone;

- scutirea de taxe la export pentru materiile prime pe care România le avea în cantităţi suficiente şi pentru produsele industriale;

- taxe de import reduse pentru materiile prime necesare industriei, economiei naţionale şi pentru producţia industrială de care industria naţională avea nevoie pentru echiparea ei tehnică.

În 1887, e dată legea "Măsuri generale pentru a veni în ajutorul industriei naţionale". Aceasta prevedea că orice persoană din ţară sau străinătate putea să înfiinţeze o întreprindere industrială care să beneficieze de avantajele create de lege cu condiţia să dispună de un capital de 50.000 lei, să întrebuinţeze 25 lucrători/zi (ulterior s-au menţionat 12 lucrători), cel puţin 5 luni pe an, să folosească maşini şi mijloace tehnice perfecţionate care să fie conduse de oameni specializaţi. Această lege oferă condiţii pentru dezvoltarea industriei de fabrică, maşiniste în care să fie folosită forţa de muncă calificată. Prin legea de mai sus erau acordate avantaje tuturor categoriilor de întreprinzători prin:

- acordarea cu titlu de proprietate pentru români – sau în posesiune până la 90 ani pentru străini – a unei suprafeţe de pământ din proprietatea statului sau a comunelor, de 1-5 ha;

- scutiri de impozite directe către stat, judeţ sau comună şi de taxe pentru importul de maşini, instalaţii, accesorii şi materii prime;

- reduceri de taxe pe căile ferate pentru transportul mărfurilor de la fabrică la destinaţie şi a instalaţiilor şi materiilor prime necesare fabricilor respective;

- prioritate la furniturile statului pentru întreprinderile astfel create.

În 1904, este adoptat un nou tarif vamal ce va fi aplicat din 1906. În 1905, este promulgată "Legea generală a vămilor" prin care se stabilesc suprataxe sau chiar prohibirea mărfurilor importate din ţările ce luau măsuri similare împotriva mărfurilor româneşti exportate.

În 1906 este dată o lege pentru încurajarea industriei textile prin care fabricanţii de produse textile erau scutiţi de taxe vamale la importul de in şi cânepă cu condiţia ca acest import să scadă anual cu 10%, astfel încât în al zecelea an de la apariţia legii întregul consum de fire de in şi cânepă să fie satisfăcut din producţia indigenă.

Tot în 1906, este dată "Legea asupra brevetelor de invenţiuni" care prevedea anularea brevetului care în timp de 4 ani

10

de la data la care a fost acordat nu a fost exploatat efectiv prin crearea întreprinderilor industriale care să fabrice obiectul brevetat.

În 1912, este dată "Legea pentru încurajarea industriei naţionale" pentru toate întreprinderile industriale, inclusiv fabricanţii de bere, alcool şi făină. Ea a acordat înlesniri pentru:

- toate întreprinderile cu minim 20 lucrători sau maşini puse în funcţiune de orice motor de cel puţin 5 cai putere;

- meseriaşii ce întrebuinţau cel puţin 4 calfe sau meşteri;- societăţile cooperative de meseriaşi, cu un capital de cel puţin

2.000 lei, legal constituite şi care întrebuinţau minim 10 lucrători sau asociaţi;

- societăţile cooperatiste săteşti;- întreprinderile ce foloseau fie la un loc, fie la domiciliu, 20

lucrători în industria casnică.Principalele avantaje pentru toate asemenea întreprinderi erau:- 5 ha pentru construcţia fabricii;- folosirea gratuită a căderilor de apă şi a râurilor;- scutiri de taxe vamale pentru importul de maşini, accesorii,

instalaţii necesare înfiinţării sau extinderii întreprinderilor;- reducerea taxelor (tarifelor) pe căile ferate pentru transportul

produselor, materiilor prime şi maşinilor;- scutirea de orice impozite directe către stat, judeţ sau comună

afară de obligaţia de a plăti statului 3-6% din beneficiul net anual.Protectionismul romanesc, realizat in cadrul economiei liberale,

printr-un baraj moderat si o autonomie vamala relativa a contribuit la intarirea independentei economice a tarii, independenta pe care adeptii de mai inainte ai liberului schimb o urmareau, indeosebi pentru semnificatia ei politica.

Cap 3. Capitalul strain si rolul acestuia

Insuficienta capitalurilor interne a reprezentat, chiar de la inceputurile capitalismului, un teren favorizat pentru patrunderea capitalului strain in economia tarii. Un al doilea factor favorizat l-a constituit lunga dominatie straina asupra diferitelor parti din tara. Un al treilea factor a constat in preocuparea multor oameni politici de a obtine, prin avantaje economice, bunavointa fata de romani din partea puterilor occidentale.

Prin atitudinea fata de capitalul strain la mijlocul secolului al XIX-lea este caracteristic faptul ca Nicolae Sutu considera ca la noi industria n-ar fi putut fi intemeiata – in contextul liberului schimb – decat cu ajutorul capitalului strain.

Atat conservatorii, cat si liberalii care se succedau la guvern, desi cu destule deosebiri intre ei, se pronuntau pentru capitalul strain.

11

Totusi, intre ei a intervenit o divergenta cu totul majora atunci cand a venit momentul crearii bancii nationale de emisie. Este vorba de faptul ca, in timp ce conservatorii considerau necesar apelul la capitalul strain, liberalii declarau ca banca trebuia intemeiata cu capital romanesc si anume capital de stat si capital particular, evident acesta din urma apartinandu-le, in fond, lor. Lupta a fost castigata de liberali, in felul acesta Banca Nationala Romana a devenit pilon de prin ordin al liberalilor in viata economica.

Capitalul strain a patruns in economia romaneasca prin datoria publica externa (contractata la inceput mai ales in Anglia si in Franta, iar dupa venirea lui Carol I cu deosebire in Germania), constructia de cai ferate, crearea de intreprinderi comerciale, bancare chiar si industriale – intrucat legile din 1887 si 1912 incurajau pe capitalistii care infiintau industrii, indiferent de cetatenia lor. De asemenea, capitalul strain patrundea prin credite acordate bancilor, intreprinderilor comerciale etc. Ca urmare, in 1915, dupa unele calcule de atunci, 86,4% din capitalurile care participau la industrie erau straine. Provenienta era, in ordinea descrescanda, germana, olandeza, engleza, austro-ungara, belgiana, franceza, Americana, italiana etc. In domeniul bancar, capitalul strain in principalele 8 mari banci comerciale se ridica la circa 60% si apartinea capitalistilor din Germania, Franta, Austria, Ungaria si Belgia.

Asadar, capitalul strain detinea deja pozitii-cheie din cele mai importante in economia romaneasca. Asa cum sublinia un economist al timpului, in 1915, ceea ce atragea aici acest capital era “un maximum de rentabilitate”.5 La randul ei, datoria publica externa ajunsese atat de mare incat anuitatea acesteia necesita 40,95% din veniturile bugetare in 1900/1901 si 37,09% in 1904 /1905.

Consecinta imediata a acestei stari de lucruri a fost aceea ca, in primii 15 ani ai secolului al XX-lea, ca si mai inainte, balanta de plati externe a Romaniei era sistematic deficitara, iar ingerintele puterilor creditoare in treburile tarii erau si ele insemnate.

Daca trecem la Transilvania, aici capitalul austriac si cel ungar detineau preponderenta in industrie si banci, dupa ele venind capitalurile altor puteri. Fata de monopolurile straine, burghezia transilvaneana era in situatie de inferioritate. Dar si in randurile acesteia existau mari inegalitati, caracterizate, inainte de toate, prin faptul ca, in conditiile discriminarilor nationale care existau, burghezia romana era cea mai slaba si impinsa la periferia activitatii industriale si bancare. De aici si preocuparile unui G. Baritiu sau Visarion Roman pentru banci, credit si dezvoltarea comertului si industriei la romani. Este de remarcat insa ca povara marilor datorii interne si externe contractate de imperiul bicefal lovea sistematic in Transilvania, prin

12

sistemul de impozite scotandu-se de aici valori din care numai o mica parte se intorceau pentru nevoile acestei regiuni. Alaturi de capitalul strain, fiscalitatea va fi, deci, o modalitate suplimentara de exploatare a populatiei transilvanene.

Premisele patrunderii capitalului strain in Romania

Conditiile favorabile patrunderii capitalului strain in Romania erau create de particularitatile realizarii acumularii primitive de capital si de starea grea financiara a tarii. Totodata politica de dominare economica si politica dusa de tarile capitaliste dezvoltate asupra tarilor slab dezvoltate a favorizat patrunderea capitalului strain in tara noastra ca si consecintele sale.

Ca atare statul nu detinea resurse financiare la nivelul cerintelor impuse de inscrierea tarii pe orbita dezvoltarii capitaliste

5Victor Slavescu, Marile banci comerciale din Romania, Bucuresti, 1915, pag.3In tara existau, totusi, anumite resurse banesti destul de

importante. Ele apartin insa, aproape in totalitate, capitalului camataresc.

Romania, in deceniile 3-5 ale secolului al XIX-lea, nu intrunea decat o parte din aceste conditii necesare atragerii capitalului strain. Desigur, bogatiile sale naturale existau, dar unele erau necunoscute inca, altele erau greu exportabile, iar altele nu interesau decat in mica masura capitalul strain. Tarile mari, detinatoare de capital, cum era Anglia si Franta, nu erau interesate in a face investitii in economia romaneasca, in industrie in primul rand, atata timp cat pe piata romaneasca produsele industriei lor, exportate la noi, aveau, datorita tratatelor incheiate de ele cu Turcia, conditii favorabile de desfacere. O astfel de situatie s-a mentinut chiar pana in jurul anului 1864. Desigur, guvernul roman, inclusiv domnitorul Al. I. Cuza a facut mari eforturi pentru atragerea capitalului strain. Astfel, marea majoritate a oamenilor politici si economistilor romani sustineau, inca de la inceputul existentei statului roman national, politica liberului schimb. Ei vedeau in aceasta atat posibilitatea promovarii unei politici independente fata de Turcia, o cointeresare a tarilor dezvoltate din occident, care promovau si ele o astfel de politica, cat si, dupa cum s-a spus, o posibilatate de a realiza “o incadrare in circulatia internationala a capitalurilor” – a statului roman.

Caile de patrundere a capitalului strain

Existau multiple mijloace de patrundere a capitalului strain in economia unei tari, unele directe, altele mai mascate. Se pot totusi

13

desprinde cateva cai principale de patrundere ale capitalului strain in Romania:

- investitii directe, care se realizeaza in special in industrie sau banci;- imprumuturile de stat – imprumuturi acordate unui stat de catre banci sau grupuri de banci straine. Se creaza astfel datoria publica externa a acestui stat;- concesiuni – reprezinta o cale legala in special de realizare a unor lucrari publice, fiind insotite sau nu de dreptul de folosire a acestora pe o anumita perioada de timp.

DATE STATISTICE PRIVIND CAPITALURILE IMPRUMUTATE DE ROMANIA IN PERIOADA 1866-1914.

Intre 1882 si 1888 s-au contractat in Germania 13 imprumuturi garantate cu renta de 5%, in suma totala de 436 000 000 lei.Urmeaza apoi noi si noi imprumuturi, care ridica considerabil obligatiile financiare ale statului si le prelungeste scadenta pana in 1931.Datoriile externe greveaza bugetul statului cu sume mari, anuitatea platita crescand de zeci de ori.In acest sens tabelul care urmeaza este edificator:

Tabelul nr. 1

Anii bugetari Anuitatea datoriei publice(in mil. lei)

Ponderea anuitatii in veniturile bugetare (in %)

Plata anuitatii(in mii lei pe locuitor)

18651882

1900/19011914/1915

815744 68285 892116 369

14.90%36.25%41.00%20.48%

2.009.5514.2014.97

Intocmit dupa Gh.M.Dobrovici. ,,Istoricul dezvoltarii economice si financiare a Romaniei si imprumuturile contractate.1823-1933”.

14

Observam o crestere treptata, absoluta a datoriei statului, a cheltuielilor bugetare afectate platii datoriei publice, cat si a sarcinii ce revenea asupra maselor muncitoare. Cresterea insemnata a bugetului de stat la inceput de secol XX face ca sarcina cheltuielilor pentru plata anuitatii datoriei publice sa se reduca relativ la jumatate, insa sarcina de plata pe locuitor sa ajunga la nivelul cel mai ridicat din toata perioada ultimei jumatati de secol.In comparative cu alte tari, in 1914 sarcina datoriei publice a Romaniei nu era usoara daca avem in vedere mai ales capacitatea productiva slaba a tarii.

Tabelul nr.2

Tara Datoria pe locuitor(in lei)

Venitul national pe locuitor (in lei)

Anuitatea pe locuitor(in lei)

Ponderea anuitatii in venitul national pe locuitor

FrantaGermaniaAustro-UngariaRomaniaBulgariaSerbiaRusia

857393386

242210188139

990922374

319430380309

321512

15-

236

3.231.633.21

4.70-

6.051.94

Vezi Gh.M.Dobrovici, op.cit., p.232.

In 1914, in exploatarea petrolului romanesc existau 96 de societati straine.Rolul hotarator ins ail aveau trei grupuri:german, anglo-olandez si american, care detineau impreuna 43.5% din capitalul investit, 73% din productie si 71% din capacitatea de rafinare:

Tabelul nr.3

(in %)Ponderea capitalului

Ponderea productiei

Capacitatea de rafinare

1. Grupul german2. ,,Astra romana”3. ,,Romano-

2711.5

5

302518

84023

15

Americana”Todor Savin. ,,Capitalul strain in Romania”, Bucuresti, 1947, p.42.

In ceea ce priveste structura pe ramura a capitalului strain aceasta se poate constata deocamdata numai pe baza datelor furnizate de D.St.Emilian.

Tabelul nr.4

Ramura Capital strain(in milioane lei)

Ponderea capitalului strain in totalul capitalului ramurii (in %)

1.Metalurgie2.Lemn forestier3.Petrol4.Hartie, celuloza5.Ciment, ceramica6.Alimentara7.Zahar8.Textila9.Chimica10.Gaz, electricitate, apa11.Transporturi

9.045.0

379.46.52.68.934.54.32.321.95.0

74.069.694.046.027.031.094.021.972.395.527.0

TOTAL 520/2 81.7

O deosebita importanta prezinta analiza structurii dupa tara de origine a capitalului strain din industria romaneasca.Principalele grupari de capital strain sunt prezentate in tabelul urmator:

Tabelul nr.5

1. Capital german si austro-ungar

2. Capital englez si olandez3. Capital francez si Belgian4. Capital american5. Capital italian

36.6%38.3%18.6%4.8%1.4%

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

Bancile cu capital strain detineau un loc preponderant in cadrul grupului marilor banci.Astfel, cele 5 mari banci cu capital strain (Bank of Roumania, Banca generala romana, Banca de credit roman, Banca

16

comerciala romana si Banca ,,Marmorosch Blank si Co.”) aveau, in comparative cu cele 4 banci mari cu capital romanesc, urmatoarea situatie:

Tabel nr.6

Volumul fondurilor (in lei)

Ponderea(in %)

-Mijloacele de exploatare ale celor 9 mari bancia) bancile cu capital romanescb) bancile cu capital strain

824 500 000

324 800 000

499 700 000

100

39.40

60.60

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

In ajunul primului razboi mondial, volumul capitalului strain participant la exploatarea bogatiilor Romaniei, a poporului roman poate fi evaluat cu aproximatie astfel:

Tabelul nr.7

-imprumuturi de stat-investitii industriale-capitaluri bancare de exploatare-capitaluri de expoatare in societati de asigurari

1.652 miliarde lei1.045 miliarde lei500 000 000 lei147 000 000 lei

,,Progresul economic in Romania 1877-1977”, coordinator Ioan V. Totu

La inceputul oranduirii capitaliste, capitalul strain, atat pe calea imprumuturilor, cat mai ales pe calea investitiilor directe, a dus la accelerarea dezvoltarii capitalului industrial din unele ramuri, la constructia de cai de comunicatie, la extinderea sistemului bancar etc.Acestea au costa insa extreme de mult poporul roman.exportul masiv de plusvaloare diminua considerabil fondul de acumulare al economiei nationale, perpetuand in continuare lipsa de capitaluri si cererea de capitaluri straine.O alta consecinta a exploatarii tarii de catre capitalul strain a fost valorifivarea slaba a resurselor naturale ale tarii-petroliere si forestiere-, orientarea acestora catre o prelucrare primara pentru a le exporta sub forma de combustibil, materii prime.

17

Practicand o politica discriminatorie fata de cadrele romanesti, capitalul strain a franat formarea tehnicienilor, inginerilor si personalului de administratie din randul populatiei romanesti.La cele de mai sus trebuie adaugate si consecintele economice si social-politice in relatiile externe.Dominatia si exploatarea capitalului international a contribuit la mentinerea Romaniei in cadrul diviziunii internationale a muncii, ca o sfera de exploatare si influenta a marilor puteri imperiliste, ca o tara agrara.

Concluzii Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea traversa o perioada de

tanzitie, agricultura care la inceput intampina greutati, este reanimata si prin intermediul industriei,a carei dezvoltari este sprijinita de adeptii curentului industrialist. Un alt pilon important al dezvoltarii Romaniei in drumul sau spre modernitate este reprezentat de protectionism.Acesta s-a dovedit a fi un excelent punct de plecare in developarea industriei tarii noastre. Insa pentru cresterea economica a Romaniei a trebuit sa se apeleze si la capilalul strain,deoarece capitalul roman era insuficient dezvoltat pentru a sustine cheltuielile pe care le necesita dezvoltarea industriala,implicit economica a tarii noaste . Cu alte cuvinte dezvoltarea economica a Romaniei a depins de foarte multi factori. Evenimentele petrecute in perioada 1877-1914 au intervenit decisive in formarea Romaniei moderne pe care o cunoastem astazi. Atat razboiul de independenta,cat si rascoala taranilor de la 1907,patrunderea curentului industrialist in tara noastra,legile protectioniste,dar si premisele primului razboi mondial,au fost pasii importanti in dezvoltarea economico – sociala a Romaniei.

Bibliografie

1. N. N. Constantinescu, Istoria Economica a Romaniei vol II, ed. Economica, Bucuresti, 2000

2. N. N. Constantinescu, Istoria gandirii economice romanesti, ed. Economica, Bucuresti, 1999

3. Keith Hitchins, Romania 1866-1947, ed. Humanitas, Bucuresti,1996

18

4. N. Marcu, Istoria Economica5. Dan Popescu, Istoria Economica- Istoria Economiei

Nationale, ed. Continent, Sibiu, 2002

19