fiziologie curs 2Echilibrul hidric

Reprezintă raportul dintre aportul şi eliminarea apei (endogenă şi exogenă). Noi asigurăm organismului aproximativ 2L. Acestei cantităţi i se adaugă aportul endogen, adică ceea ce s-a obţinut în urma reacţiilor metabolice celulare, aşadar aportul total este de 2300ml în 24h. Pierderile lichidiene în 24h sunt, în mod normal, tot în jurul aceleiaşi valori. Situaţia normală în organism este atunci când se menţine o temperatură de comfort. Pierderile la o temperatură normală se realizează pe mai multe căi. Prin piele şi arborele respirator=perspiraţie insensibilă: prin porii epidermei se pierd aproximativ 350ml, pierderi ce sunt limitate de stratul cornos al pielii; aerul care pătrunde în căi se umidifică, astfel încât dacă presiunea vaporilor saturaţi >47 mmHg, atunci cantitatea de apă eliminată prin plămâni este de 300-400ml, deoarece presiunea vaporilor scade odată cu scăderea temperaturii, pierderile de apă pe cale respiratorie sunt scăzute în timpul verii şi crescute iarna (aşa se explică starea de uscăciune în timpul sezonului rece); dacă organismul este supus unei temperaturi crescute (40 grade), pierderile prin piele sunt aceleaşi, dar prin arborele respirator aproximativ 250, prin urină 1200, prin transpiraţie 1400.

Mecanisme de transportFiltrarea este un mecanism ce asigură trecerea apei şi a constituenţilor din capilarul

sanguin din spaţiul interstitial şi din spaţiul interstiţial în celulă. Pentru a se realiza această mişcare, există nişte forţe pro şi antifiltrante.

La capătul arteriolar acţionează presiunea hidrostatică capilară pHc=30mmHg (profiltrantă), presiunea coloid osmotică a proteinelor plasmatice πc=28mmHg (antifiltrantă). În interstiţiu avem presiunea hidrostatică interstiţială pHi=-3mmHg (profiltrantă), presiunea coloid osmotică interstiţială πci=8mmHg (profiltrantă). Astfel la capătul arteriolar al capilarului există 4 forţe care participă la schimburi, din care 3 profiltrante şi una antifiltrantă. Forţa netă de filtrare este diferenţa dintre forţele profiltrante şi cele antifiltrante: PNF=(pHc+πci)-(-pHi+πc)=+13mmHg. În urma metabolismului celular, produşii ajung în s.i., iar cea mai mare parte a lichidului va fi absorbită la capătul venular al capilarului: pHc=10mmHg (profiltrantă), πc=28mmHg (antifiltrantă), pHi=-3mmHg şi πci=8mmHg (profiltrante amândouă). PNF(venular)=-7mmHg.

Punctul izosfigmic este punctul în care nu se realizează nici filtrare, nici absorbţie. Tot ce este înainte, realizează filtrare, iar ce este după => absorbţie. Sunt capilare speciale (pulmonare sau glomerulare) în care punctul izosfigmic este deplasat. La nivelul capilarului glomerular, în situaţii normale, trebuie să se realizeze filtrarea pe tot parcursul lui, astfel încât pHc arterial=60mmHg şi pHc venular=40mmHg. În capilarul pulmonar, punctul izosfigmic este deplasat spre capătul arteriolar, deoarece presiunea este de aproximativ 15mmHg, iar la cel venular de 10mmHg, astfel încât πc învinge pHc şi pe tot parcursul capilarului pulmonar se face reabsorbţie pentru menţinerea uscată a alveolelor.

Menţinerea compoziţiei normale a lichidelor organismului şi a LEC şi LIC este determinată de echilibrul între presiunea hidrostatică şi coloid osmotică ce acţionează la nivelul capilarelor precum şi de efectul osmotic realizat de Na, K, Cl distribuit pe ambele părţi ale membranei celulare.

Până la 80%-90% din totalul osmolarităţii plasmei şi LIC e conferită de Na şi Cl. Alte substanţe osmotic active sunt hiperproteinemia, hiperlipemia şi hiperglicemia.

TONICITATEA UNEI SUBSTANTE Este proprietatea acesteia de a determina deplasarea apei in celula ( influx de apa )

sau in afara celulei ( eflux de apa ). In functie de presiunea osmotica extracelulara se pot produce modificari ale volumului celular prin modificarea echilibrului osmotic. Astfel intr-un mediu izoton (solutie de ser fiziologic 9/1000 sau solutie de glucoza 5%g) nu au loc modificari de volum ale celulei. Acesta este mediul izoton in care celulele traiesc foarte bine.

In mediul hipoton (solutie de NaCl sub 9g/1000) are loc o marire de volum a celulelor. Daca introducem o hematie intr-un mediu hipoton, membrana acesteia se rupe cu eliberare de hemoglobina => hemoliza.

Intr-un mediu hiperton (solutie NaCl >9/1000) are loc ratatinarea (zbarcirea) celulelor.

In functie de concentratia particulelor osmotic active care nu strabat membrana, avem 3 medii:

-izoosmotic cu osmolaritate ca a celulei;-hiperosmotic cu osmolaritate superioara fata de mediul normal extracelular;-hipoosmotic cu osmolaritate inferioara fata de mediul normal extracelular.Cele 2 compartimente extra si intracelulare sunt conectate imediat in cateva

secunde. Hiperosmolaritatea este cauzata de reducerea cantitatii de apa si este insotita de o crestere a concentratiei sodiului total, de aport crescut de apa sau glucoza cu eliminare deficitara.

1. Sistemul osmoreceptor- hormon antidiureticOsmoreceptorii stimulaţi transmit impulsuri nucleilor supraoptici => eliberarea

ADHului şi transportarea prin tractul hipotalamo-hipofizar cu depozitarea ADHului în neurohipofiză. Din neurohipofiză, ADHul este eliberat în sânge acţionând la nivelul celulelor epiteliale ale tubilor contorţi distali şi colectori, unde se fixează pe receptorul de tip V2, determinând prin intermediul adenilat-ciclazei eliberarea unui mesager secund AMP ciclic şi consecutiv efecte intracelulare. Astfel creşterea reabsorbţiei de apă se realizează prin endozomii din celulele tubulare. ADHul produce o translocare rapidă a acestora spre membrana luminală unde are loc inserţia unor proteine pentru canale de apă=aquaporina 2.

Stimularea centrelor setei produce senzaţia conştientă de sete, produce acel comportament dipsic (ingestia voită a unei cantităţi de lichide) şi ingestia de apă creşte volumul LEC => normalizează osmolaritatea. Astfel este inhibată senzaţia de sete şi încetarea aportului de lichide. Mai intervin şi receptorii de volum, baroreceptorii din AD şi venele mari ce sunt stimulaţi de căderi de până la 10% de volum sanguin şi care în hipovolemie vor determina secreţia de ADH. Baroreceptorii de înaltă presiune din sinusul carotidian şi crosa aortică ce stimulaţi în condiţii de hipotensiune, vor transmite impulsuri prin nervii IX şi X, mai întâi către nucleul tractului solitar din bulb şi de aici în nucleii hipotalamici care ulterior vor determina secreţia de ADH.

Controlul secreţiei de aldosteronAldosteronul determină la nivel renal o acţiune prin proteine receptor pătrunde în

interiorul nucleelor => activează molecule de ADN=> formare de ARNm => stimulează produţia de enzime sau proteine transportoare pt Na. În 45-50 de minute de la administrarea de aldosteron nu acţinoează pe transportorul de Na, însă după se remarcă o creştere progresivă a Na pentru aproximativ câteva ore. Aldosteronul este secretat de zona glomerulară din partea externă a CSR.

Controlul secreţiei de aldosteron se realizează prin creşterea angiotensinei II în sânge, prin creşterea concentraţiei K în LEC, prin scăderea concentraţiei de Na în LEC.

Apetitul pt sare nu există la oamenii sănătoşi, însă la animale da. Apetitul pentru sare există la persoanele cu boală Addison fără secreţie de aldosteron.