e-jurnal de asigurări no. 1 - old.unsar.roold.unsar.ro/e-jurnal/01/files/unsar.pdf · cativ pe...

e-jurnal de asigurări no. 1 2

La realizarea primului număr al “e-jurnal

de asigurări” au contribuit cu informații

toate companiile cu activitate relevantă

pe segmentul asigurărilor auto.


După ce, în 2009, pentru prima dată în ultimile două decenii piaţa asigurărilor din România a înregistrat un re-cul al volumului de afaceri, 2010 nu pare a se arăta drept un an de revenire a acestei industrii. Chiar dacă pre-viziunile optimiste ale autorităților privind relan sarea economică se vor adeveri, semnalele privind evoluţia cererii de asigurări anunţă mai degrabă o amplificare a pierderii de volum pentru afacerile companiilor de asigurări, în anul curent.

Şi dacă atunci când discutăm despre venituri, apariţia unor rate negative ce descriu evoluţia lor reprezintă o premieră, ratele ce evidenţiază nivelul profitabilităţii industriei au semnul minus în faţă pentru al patru-lea an consecutiv, în 2009. Piaţa asigurărilor este – din acest punct de vedere, al rezultatelor activităţii – “oaia neagră” a industriei de servicii financiare, care, din păcate, nu numai că nu dă semne de redresare, ci de la un an la altul îşi adânceşte pierderile.

După ce ani la rând, până în 2008, pierderile agre-gate nete la nivelul pieţei se dublau de la un an la altul, singura slabă consolare este că totuşi, în 2009, gradul de amplificare al deficitelor industriei s-a mai redus. Chiar şi aşa însă vorbim despre valori absolute ale pierderilor nete anuale de peste 100 de milioane de euro.

Este foarte clar că rezultatele companiilor de asigurări sunt influențate de creșterea volumului de despăgubiri pe liniile de business auto. Deși speram ca presiunea acționarilor pentru obținerea de profit să modifice strategiile de dezvoltare axate pe câştigarea de cotă de piață cu orice preţ, acest lucru încă nu s-a întâmplat la nivelul întregii piețe.

Potrivit rezultatelor companiilor din piață și a diferențelor de preț atât de mari pentru un același pro-dus de asigurare, se pare că vorbim în continuare de o competiție incorectă, în care subscrierea riscurilor se face fără a evalua riguros consecințele unor practici de cotare determinate în principal de interese comerciale.

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto RCA se menține ca o miză extrem de tentantă pen-tru obţinerea de creştere a afacerilor pe termen scurt. Pe acest segment, industria de asigurări din România marchează o medie a ratei combinate – reprezentând raportul dintre despăgubirile datorate plus toate chel-tuielile de achiziţie-administrare şi primele câştigate - de 140-150%. Ceea ce înseamnă, raportând această rată combinată la un volum de subscrieri de aproximativ 500 de milioane de euro, că pierderea, doar pe RCA, este de 200-250 miliane de euro. Prin urmare, pe piaţa RCA nu se poate vorbi despre profit, nici măcar despre un volum al veniturilor în măsură să acopere despăgubirile apărute într-un singur an.

Devine astfel clar că asigurătorii trebuie să-și regândească strategiile, pentru a restabili echilibrele fi-nanciare. Primul pas care se impune a fi făcut este core-larea tarifelor de primă cu riscurile asumate, ceea ce va impune negreşit creșteri de tarife pe segmentul auto, în special pe RCA.

O altă măsură necesară este controlul mult mai atent al cheltuielilor cu despăgubirile. În această privinţă, mulţi dintre asigurători au făcut deja demersuri pentru a controla costurile cu produsele și serviciile furnizate de unitățile de reparații auto, prin negocierea cu fiecare service în parte a tarifelor cu manopera, prin aplicarea unor sisteme recunoscute și utilizate la nivel internațional în definirea timpilor de manoperă. De asemenea, asigurătorii au trecut la selectarea furnizo-rilor de piese din rândul celor mai importanți importa-tori de repere auto din România, inclusiv dealeri, pen-tru a controla costul și calitatea pieselor auto utilizate pentru repararea autovehiculelor în baza polițelor de asigurare.

Continuare în pag. 13

2010, anul regândirii strategiilor de business


Piaţa asigurărilor de viaţă va intra în perioada de recuperare, după scăderea înregistrată în 2009, spre sfârșitul acestui an, dar cu efecte vizibile începând din 2011. Chiar dacă economia României îşi va reveni, pen-tru piaţa noastră va mai dura până ce oamenii îşi vor re-lua comportamentul de dinainte de criză, atât la nivelul consumului, cât şi la cel al economisirii. Decalajul dintre revenirea economiei şi cea a industriei de asigurări de viață va fi de cinci-şase luni, iar factorul care va determi-na relansarea va fi creșterea încrederii consumatorilor că viitorul lor este mai sigur.

Există însă câțiva indicatori a căror evoluție ar putea încetini ritmul de revenire a industriei asigurărilor de viață. Reducerea deficitului bugetar, în 2010, de la un nivel de 7,4%, înregistrat anul trecut, la unul de 5,9% din PIB, va pune, în continuare, presiune nu doar pe con-sumul guvernamental, ci și pe cel privat. Rata șomajului, care a ajuns la peste 8% în februarie 2010, s-ar putea apropia de 10% pe parcursul acestui an. De asemenea, evoluția câștigurilor salariale va fi una modestă, marcată de revenirea lentă a economiei. Este posibil, prin urmare, să asistăm la o creștere destul de lentă a consumului populației. Într-un astfel de scenariu, băncile ar putea întârzia reluarea creditării. O astfel de evoluție va avea un impact direct asupra segmentului de produse de asigurări atașate creditelor, a căror contribuție în volu-mul total de subscrieri al pieței se va menține la un nivel redus. Dacă ne uităm la partea plină a paharului, adică la efectele pozitive asupra pieței de asigurări de viață, putem spune că acestea s-au făcut deja simţite. Compa-

Asigurările de viață, în așteptarea creșterii încrederii consumatorilor într-un viitor mai sigur

niile înregistrează o tendință descrescătoare la nivelul ratei de reziliere şi de răscumpărare și o creștere a volu-mului de vânzări, ceea ce demonstrează că, pe măsură ce își revin financiar, o parte dintre clienți repun în vigoare contractele de asigurări de viață. Este însă dificil de spus, în acest moment, la nivelul întregii pieţe, dacă volumul de new business va reuși să compenseze anul acesta scăderea înregistrată în 2009. Credem în conti-nuare că piața asigurărilor de viață ar putea fi susținută prin stimulente fiscale, așa cum se întamplă de altfel și în numeroase alte țări. Companiile de asigurări de viață, membre ale Uniunii Naționale a Societăților de Asigu-rare și Reasigurare din România, au finalizat la începu-tul acestui an un raport de analiză ale cărui concluzii sprijină ideea introducerii unei dedictibilități fiscale de 400 de euro pentru contractele de asigurări de viață cu o maturitate mai mare de zece ani. Raportul UNSAR a fost transmis Ministerului de Finanțe, Ministerului Mun-cii, comisiilor de specialitate din cadrul Parlamentului României și Cabinetului primului-ministru. Demersul UNSAR are în vedere încurajarea comportamentului de economisire și protecție pe termen lung a consumato-rilor, întrucât considerăm că perioada de criză a produs schimbări în mentalitatea populației, determinând un grad mai mare de conștientizare a nevoii de planificare financiară. Și pentru că asigurările de viață sunt produse pe termen lung, la nivelul UNSAR există o preocupare constantă pentru îmbunătățirea procesului de vânzare, în sensul creșterii transparenței și gradului de informare a consumatorilor. În contextul unei piețe în plină schim-bare, considerăm că implementarea la nivelul pieței a unor noi standarde, care vizează creșterea transparenței, reprezintă elementul cheie pentru a oferi populației ac-cesul la o decizie de cumpărare informată.

Cornelia Coman,vicepreședinte UNSAR


Anul 2010 va continua tendințele negative din 2009, întrucât economia României depinde puternic de piața de export din Uniunea Europeană. În condițiile în care recesiunea se prelungește în Uniune, este de așteptat ca și criza din țara noastră să nu se sfârșească înainte de cel de-al treilea trimestru, în varianta optimistă, sau chiar în ultimul trimestru al anului în curs. Pe fondul scăderii puternice a puterii de consum a populației – indicator care nu se va revigora decât în a doua jumătate a anu-lui 2011 - este de așteptat ca importurile de bunuri de consum să fie în continuare reduse, în timp ce avansul exporturilor va fi mai rapid decât cel al importurilor. Astfel, constatăm o “ajustare forțată” a balanței comer-țată” a balanței comer-ată” a balanței comer-ciale, în sensul scăderii acesteia către niveluri de deficit sustenabile, respectiv în zona de 5-7% din Produsul In-tern Brut.

Evoluția economiei românești în 2010

Influxurile de valută vor fi reduse în acest an, atât pe componenta de investiții directe, cât și pe cea a re-miterilor românilor din străinătate, pe fondul situației precare din țările membre ale Uniunii Europene. Defi-citul bugetar va continua să fie o problemă importantă a României în anul 2010, deoarece veniturile bugetare sunt scăzute din cauza reducerii activității economice, în timp ce ajustările structurale și cele de cheltuieli și salarii în domeniul bugetar se realizează cu greutate. Se observă o rezistență puternică în reducerea chel-tuielilor bugetare, agravată și de lipsa de voință politică în acest sens. Inflația se va păstra probabil aproape de banda prevăzută de BNR pentru acest an, în situația în care cererea de consum mai redusă induce o stagnare a prețurilor, iar salariile în sectorul privat vor fi în cel mai bun caz constante, dacă nu chiar în scădere ușoară. Sin-

gurele pericole majore vin din partea prețului petro-lului și al cursului de schimb, indicatori volatili, a

căror evoluție este determinată în bună măsură de factori externi. Pentru anul 2010, estimez o apre-ciere a cursului de schimb al leului, pe fondul unei fluctuații în marja de 4 – 4,15 lei pentru un euro. Pentru finalul anului, sper într-un nivel al cursu-lui situat în apropiere de 3,8 lei pentru un euro,

corelat cu fundamentele economice ale momen-tului. Totuși, paritatea monedei naționale ar putea fi

influențată de evenimente negative, dacă acestea s-ar produce în statele Uniunii Europene sau în țările emer-gente. Un astfel de scenariu ar provoca neliniștea investi-torilor financiari străini și ar putea opri aprecierea leului.

Dragoş Cabat,analist economic, CFA România


Pe fondul crizei financiare, frauda și încercările de fraudă în asigurări au luat amploare în România. Asigurătorii spun că fenomenul este ținut sub control, dar pentru a realiza acest lucru au alocat resurse umane și financiare semnificative.

În perioada 2008-2009, asigurările Casco, în special cele aferente contractelor de leasing, au fost motorul de creștere a fraudei în asigurări auto. Incidența simulărilor de accidente auto și a ciocnirilor intenționate a crescut semnificativ, “stimulată” de mediul economic ostil.

Doar în primele trei luni din acest an, unul dintre asigurătorii importanți pe piața auto a refuzat la plată 43 de dosare de daună, dovedite ca fraudă - unul pe

Frauda, un fenomen al cărui preț este plătit și de companii, și de asigurați

Carte Verde, 12 pe Casco și 30 pe RCA. Valoarea totală a daunelor solicitate depășea 400.000 de lei.

O altă companie, de asemenea cu un volum semnifi-cativ pe segmentul auto, a respins, în aceeași perioadă, dosare de daună în valoare totală de 500.000 de lei. Daunele au fost respinse la plată în urma unor experti-aunele au fost respinse la plată în urma unor experti-le au fost respinse la plată în urma unor experti- respinse la plată în urma unor experti-ze privind avarierea intenționată a unor mașini asigura-te la sume mai mari decât cele practicate în prezent pe piața “second hand”.

Pentru o parte din aceste dosare de daune respinse, compania deține acte de la Poliție, care a constatat că autovehiculele “vinovate” nu au fost implicate în acci-vehiculele “vinovate” nu au fost implicate în acci- “vinovate” nu au fost implicate în acci-“vinovate” nu au fost implicate în acci-vinovate” nu au fost implicate în acci-dent. În anul 2009, o companie care deține o pondere importantă în piața de asigurări a identifi cat şi a pre- piața de asigurări a identificat şi a pre-venit de la plată despăgubiri necuvenite în valoare de peste 8,5 milioane de lei.

Amploarea fraudelor în asigurări şi pierderile su ferite de companii prin cereri frauduloase de despăgubiri este greu de cuantificat, spun asigurătorii. Este aproape im-posibil de realizat o statistică exactă a fraudelor, deoa-rece acestea nu sunt suficient cunoscute, identificate şi descoperite.

De regulă, fraudele în asigurări sunt incluse şi se regăsesc în valoarea despăgubirilor plătite de com-paniile de profil pentru riscurile asigurate produse. Acestea sunt acoperite, de cele mai multe ori, de apa-renta realitate şi legalitate a constatării daunelor şi plata despăgubirilor.


Definiții

Există numerose definiții pentru fraudă. În asigurări, acest fenomen se manifestă în concordanță cu criminalitatea, astfel că se poate vorbi despre fraudă reală, aparentă sau legală. Frauda reală reprezintă totali-tatea faptelor penale săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată. Frauda aparentă cuprinde totalitatea infracțiunilor din economia asigurărilor, semnalate justiției penale și înregistrate ca atare.

Frauda legală cuprinde toate cazurile deferite justiției, pentru care instanța de judecată a pronunțat hotărâri judecătorești de condamnare rămase definitive și irevocabile. Frauda poate implica manipularea, falsi-ficarea sau modificarea înregistrărilor sau a documente-lor, alocarea necorespunzătoare a activelor, eliminarea sau omiterea efectelor tranzacțiilor din înregistrări sau documente, înregistrarea de tranzacții fără substanță, aplicarea greșită a politicii contabile.

Pornind de la cei care produc fraude, acestea pot fi clasificate în fraude interne și externe.

Fraudele interne se produc prin implicarea salariaților asigurătorului în acțiuni îndreptate împotri-va companiei sau a asiguraților.

Fraudele interne sunt provocate de:• agentul de asigurare, care își însușește primele

încasate, fie prin neemiterea unei polițe, fie prin eli-berarea unei polițe false

• agentul sau asigurătorul, care emite polițe și cer-tificate de asigurare false

• agentul sau asigurătorul care întocmesc declarații de asigurare în fals

• inspectorul contabil, care confirmă valabilitatea pentru o poliță reziliată sau inexistentă

• inspectorul de daune, care constată și propune la plată pagube inexistente sau produse de un risc neasi-gurat sau supradimensionează dimensiunea daunelor

• organele de control, care efectuează controlul cu superficialitate și „nu observă” indiciile care conduc spre descoperirea cazului de fraudă, acoperind astfel o fraudă produsă

• contabilul șef, care vizează pentru control finan-ciar preventiv o despăgubire inoportună și nelegală

• directorul sau managerul, care nu organizează în mod corespunzător activitatea de prevenire a fraude-lor, favorizând acest fenomen.

Fraudele externe sunt cauzate de persoane fizice sau juridice din exteriorul societății de asigurare:

• asigurați• păgubiți• beneficiari ai polițelor• ateliere de reparații, agenți de asigurare, brokeri de

asigurare• cabinete medicale• alte persoane, care prin actele și faptele lor conduc

la plata nejustificată a unor sume de bani.Fraudele pot fi clasificate și după gradul de dez-

voltare – ușoare sau grave. Fraudele ușoare sunt așa numitele fraude de oportunitate, care sunt acceptate și de asigurători. De exemplu, la un autoturism avariat pe 35% din suprafața exterioară a caroseriei, se vopsesc nu-mai elementele avariate. Vopsitul integral al autovehi-culului se acordă de la o suprafață constatată avariată pe mai mult de 50% din suprafața exterioară a caro seriei. În această situație, inspectorul de daune împreună cu solicitantul despăgubirii (asigurat/păgubit) trec în pro-cesul verbal de constatare a pagubelor și avarii minore la un element de caroserie, care de fapt nu sunt afectate, cu scopul de a ajunge la 50% suprafață avariată. O altă situație este atunci când se înlocuiește un reper care în realitate se poate repara cu costuri mai mici. Beneficia-rii acestor despăgubiri acordate incorect pot fi numiți infractori oportuniști, deoarece frauda de mici dimen-siuni se grefează pe un caz real.

Fraudele grave sunt cele în care întreg cazul este înscenat sau elementele sunt modificate în mod voit, pentru a se încadra în risc asigurat și a beneficia pe nedrept de protecția unei asigurări.


Frauda externă – cazul service-ului auto

În momentul producerii unei daune, avaria iniţială este constatată de inspectorii de daune ai companiei de asigurări. Cu această înştiinţare, persoana asigurată apelează la service. În mod normal, service-ul trebuie să execute doar operaţia menţionată în document. În multe cazuri însă, aceştia „repară” mai mult, uneori în-locuind o piesă fără vreo notificare către compania de asigurări. Problemele apar în momentul plăţii sumei to-tale de către societatea de asigurări. Agentul de daune înşeală compania prin acceptarea la plată a întregii sume. Au existat numeroase cazuri soluţionate în acest fel, iar diferenţa o fac companiile cu un sistem eficient de control.

Frauda externă produsă de terți

Aceste fraude sunt cele mai costisitoare pentru compania de asigurări şi sunt foarte dificil de dovedit, deoarece, de obicei, sunt două sau mai multe părţi im-plicate. Produsele cel mai probabil a fi fraudate astfel

sunt RCA (asigurarea obligatorie auto) şi Casco (asigu-rarea auto facultativă).

Diferenţele dintre cele două tipuri de asigurări sunt deja cunoscute. O fraudă comună este realizată în momentul în care o maşină scumpă, cu o valoare mai mare de 8.000 euro, provoacă o daună mică/me-die, din culpă, unei maşini mai ieftine/vechi. În mod normal, maşina mai ieftină/veche ar trebui reparată în baza asigurării RCA a maşinii vinovate. Maşina scumpă va fi reparată folosind Casco, dacă această asigurare există, sau din fonduri personale. Pierderea este mai mare pentru maşina scumpă. Frauda este realizată prin „înţelegerea şoferilor implicaţi”.

Aceştia vor schimba vinovatul pentru o sumă mai ridicată decât valoarea maşinii ieftine/vechi, fie înainte de venirea Poliţiei, fie prin completarea formularului de constatare amiabilă. În acest caz, maşina scumpă va fi reparată folosind asigurarea RCA a maşinii ieftine/vechi.

Aceeaşi situaţie apare în cazul poliţei de asigurare carte verde (combinată cu RCA). Multe maşini vechi/ieftine româneşti sunt implicate în accidente spectacu-loase în străinătate - în special în Europa de Est, iar au-


tovehiculele avariate sunt maşini de lux. Iniţial, aces-tea prezintă daune mici/medii, iar pentru a fi reparate este nevoie de asigurare internaţională. Cartea verde este o bună opţiune, deoarece banii sosesc prin trans-fer internaţional. Maşina veche/ieftină este, de obicei, avariată total (proprietarul va primi o sumă mai mare dect valoarea acesteia de la cealaltă parte implicată), iar maşina de lux va fi reparată folosind cartea verde românească. Costul reparaţiei soseşte în România, iar compania de asigurări trebuie să plătească sau Româ-nia riscă să fie amendată de Convenţia Internaţională Cartea Verde.

Aceste fraude sunt foarte dificil de demonstrat. Companiile de asigurări fac diverse cercetări în aceste ţări şi încearcă să obţină informaţii despre maşina luxoasă avariată. În unele cazuri, companii de asigurări internaţionale sau Poliţia pot oferi informaţii impor-tante. În astfel de situații, despăgubirea nu va fi plătită, iar persoanele implicate vor fi deferite justiţiei, în ţara de origine.

Exemple de fraudă:

Un șofer din Bacău a notificat sucursala unei companii de asigurare că autoturismul său marca Opel Vectra a fost avariat în parcarea unei pensiuni din oraşul Slănic Moldova de către o autobasculantă, care încerca să efectueze o manevră de viraj. S-a solicitat o despăgubire în valoare de 60.862 lei. Urmare a suspici-unilor ivite cu privire la dinamica accidentului s-a tre-cut la reconsituirea acestuia, la compararea avariilor celor două autovehicule implicate în eveniment şi la investigaţii şi verificări privind împrejurările produce-rii accidentului. S-a constatat că dimensiunile parcării nu permiteau pătrunderea autobasculantei şi că ele-mentele proeminente ale acesteia erau poziţionate mai sus decât părţile avariate ale autoturismului. Pus în faţa probelor administrate, păgubitul a renunţat la despăgubirea solicitată.

În vara anului 2008, un șofer dintr-o comună a judeţului Suceava a notificat sucursala unei companii de asigurare că autoturismul său marca Renault Me-gane, parcat pe un drum judeţean din comuna Vidra, a fost avariat de un autoturism Opel. S-a susţinut că acesta a încercat să evite un animal, a pierdut contro-lul direcţiei şi a lovit autoturismul staţionat pe drumul

respectiv. Din investigaţiile efectuate în comună şi din declaraţiile mai multor martori, a rezultat că în reali-tate evenimentul rutier s-a produs în alt loc şi în alte împrejurări decât cele declarate. S-a stabilit că șoferul autoturismului Renault Megane a condus pe o stradă secundară laterală şi, încercând să pătrundă pe drumul judeţean, nu a acordat prioritate autoturismului Opel, fiind lovit de către acesta. Pentru suma de 3.000 lei primită de la șoferul vinovat, care nu poseda asigurare Casco pentru autoturism, conducătorul Opel-ului a fost de acord cu schimbarea vinovăţiei producerii acciden-tului.

În luna martie a anului trecut, un asigurat din Timişoara a notificat sucursala locală a unui asigurător că, în timp ce conducea un autoturism Mercedes, a în-cercat să evite un câine și a intrat într-un copac aflat pe marginea drumului. Despăgubirea solicitată avea o va-loare de 47.114 lei. Investigaţiile şi verificările derulate de către Corpul de Control al companiei de asigurări au stabilit că asiguratul mai fusese implicat, cu acelaşi auto-vehicul, într-un alt dosar de daună pentru care primise o despăgubire de 11.287 lei, iar mai multe piese ava riate, prezentate sucursalei, nu aparţineau auto turismului implicat în accident. Mai mult, s-a demonstrat că ava-rierea unor piese nu putea fi produsă prin impactul cu un copac. Pus în faţa probelor administrate, asiguratul a renunţat în scris la despăgubirea de 47.114 lei.

În decembrie 2009, asiguratul unei alte companii a declarat, prin formularul de constat amiabil, că auto-turismul proprietate personală, marca Skoda Octavia, a fost grav avariat la partea din faţă de către un auto-tractor Volvo, în parcarea unei benzinării de pe drumul


judeţean Braşov - Oneşti. În urma verificării documen-telor și fotografiilor depuse la dosarul de daună, s-a concluzionat că dinamica producerii evenimentului rutier nu justifică mărimea şi complexitatea avariilor elementelor constatate. Compania de asigurări a extins verificările și a constatat că în luna august 2009, șoferul autoturismului Skoda Octavia a produs din culpa sa un alt eveniment rutier. Întrucât în urma acestuia, Poliția efectuase cercetări la faţa locului şi fotografii ale auto-vehiculelor implicate, s-au confruntat avariile auto-turismului Skoda Octavia cu cele rezultate ulterior, în accidentul din decembrie. S-a constatat că acestea sunt identice. Pus în faţa probelor administrate, păgubitul a declarat în scris că renunţă la pretenţiile de despăgubire, în sumă de 18.557 lei.

Patronul unei firme din Bucureşti a notificat su-cursala unei companii de asigurare că în noaptea de 15 aprilie 2008, în timp ce conducea autoturismul marca Logan, în localitatea Corbeanca, a fost orbit de faru-rile unui autoturism neidentificat, a pierdut controlul direcţiei de mers şi s-a lovit cu maşina de un pom. În realitate, autoturismul a fost implicat într-un alt acci-dent de circulaţie, produs cu cinci zile înainte, în Bul-garia. Pentru a beneficia de daună totală (26.522 lei), conducătorul auto a intrat cu autovehiculul în mod intenţionat într-un pom aflat pe marginea drumului din comuna Corbeanca.

Sucursala din Sibiu a unei companii de asigurări a fost notificată de către un asigurat că, pe un drum accidentat, în pantă şi cu o succesiune de curbe, a fost lovit din spate de un alt autoturism şi proiectat într-o râpă. Paguba totală produsă autoturismului a fost evaluată la suma de peste 35.000 lei. Întrucât între avariile celor două autoturisme implicate în accident nu exista complementaritate, s-au efectuat investigaţii şi verificări suplimentare. S-a constatat astfel că auto-turismul avariat a aparţinut unei persoane din munici-piul Galaţi, care anterior suferise o daună totală pentru care a fost despăgubit de către o altă societate de asigu-rare. Epava a fost vândută unui cetăţean din Bucureşti şi apoi revândută persoanei din muncipiul Sibiu, autove-hiculul nefiind radiat din circulaţie. În final s-a dovedit că accidentul declarat la poliţie şi la sucursala din Sibiu a fost înscenat și posesorul epavei încerca să obţină o nouă despăgubire.

O societate comercială din Craiova a prezentat su-cursalei unei companii de asigurare un deviz în valoare de 110.066 lei, pentru reparaţia efectuată la instalaţia electrică a unui utilaj. S-a constatat, în urma verificărilor derulate de asigurător, că societatea comercială a ma-jorat în mod nejustificat devizul de reparaţie cu suma de 42.443 lei, prin prezentarea unor facturi false de achiziţionare de piese în valoare de 19.964 lei şi solici-tarea unor cheltuieli indirecte exagerate.


Cazuri de fraudă internă

În luna august 2009, la nivelul sucursalei unei companii de asigurare, pe forma de asigurare de acci-dente persoane s-a înregistrat o rată a daunei de 250% comparativ cu o rată a daunei de 15% pe total compa-nie.

Asigurătorul a declanșat investigații suplimentare privind modalitatea de instrumentare a daunelor pe această clasă de asigurări.

Concluziile acestor investigații au fost:în perioada 2004-2009, în sucursala respectivă

au fost plătite despăgubiri totale în valoare de 220.000 euro, din care jumătate pentru solicitări de despăgubire depuse de către angajați sau rude ale acestora;în majoritatea cazurilor, despăgubirile au fost

plătite pentru riscul de invaliditate permanentă;gradul de invaliditate permanentă a fost stabilit

de către medicul legist în mod abuziv, pentru orice ac-cident suferit (ex: arsuri ușare, leziuni, entorse, stări ce-falee, mușcături de câine etc) și doar pe baza unui exa-men sumar al asiguratului;

dosarele de daună erau incomplete, lipsind docu-mentele care să ateste traumatismele suferite, trata-mentele urmate, radiografiile etc. În prezent dosarul este în curs de investigare.

În anul 2008, ca urmare a unui control efectuat la sediul unui broker, au fost identificate 363 de polițe de asigurări generale emise, dar nedepuse la sediul unei companii de asigurare. În urma investigațiilor desfășurate s-a stabilit că brokerul încasase sub formă de prime și nu transferase către asigurător suma de 130.000 euro. Ca urmare a acestor constatări, asigurătorul a informat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care a dispus efectuarea unui control la se-diul brokerului. După finalizarea controlului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a dispus suspendarea activității acestuia. Încă de la declanșarea investigațiilor și până în prezent, asigurătorul a efectuat plata tuturor daunelor înregistrate pentru polițele emise de broker, chiar dacă acestea nu au fost achitate.

În anul 2007, ca urmare a investigațiilor desfășurate de către departamentele de specialitate din cadrul unei comapnii de asigurări, s-a descoperit existența unui joc


piramidal, dezvoltat de către un agent. Acesta pro mitea obținerea unor randamente fictive de 103% pe an, 103% pe lună, 40% pe lună, 7% pe săptămână, 7% pe zi. În acest fel, agentul a atras 123 de persoane. Pentru a da o notă de autenticitate acestor promisiuni, agentul fo-losea diferite formulare cu antet (care nu aveau regim special), pe care completa randamentele promise. În momentul în care clienții efectuau plăți către agent, aceștia stabi leau de comun acord termene clare de scadență, respectiv data la care își puteau ridica atât su-mele investite cât și rentabilitățile promise.

În schimbul sumelor primite, agentul emitea chitanța, în care completa suma încasată, la care adăuga randamentele pe care ar fi trebuit să le plătească în ter-menul convenit cu clientul. De exemplu, dacă un client îi plătea suma de 60.000 euro pentru o rentabilitate de 103% pe lună, agentul emitea chitanța cu suma de 121.800 euro.

Sumele încasate nu erau depuse la asigurător. La scadența convenită, agentul efectua plata în numerar a sumei promise, solicitând clientului chitanțele emise anterior, pe care le anula. Randamentele fictive plătite proveneau din încasările noilor persoane incluse în sis-temul piramidal. După finalizarea investigațiilor deru-late de compania de asigurare, s-a formulat o plângere penală împotriva agentului,care, în momentul de față, este arestat preventiv.

Ce se poate face

“Bătălia” împotriva fraudelor în asigurări tre-buie supravegheată printr-un program controlat de o organizaţie specială – un birou naţional de investigare şi evitare a fraudelor în asigurări.

Probabil acest birou ar trebui să aibă autoritate statală şi să fie constituit prin efortul companiilor de asigurări din România.

Rolul acestui birou ar fi să prevină, să evite frauda, să investigheze anumite cazuri, să prezinte permanent exemple de fraude şi să constituie o bază de date naţională pentru prevenirea dezvoltării fraudelor.

De asemenea, această organizaţie ar trebui să fie afiliată organizaţiilor similare internaţionale. Un astfel de birou a fost creat în Marea Britanie, în 1999 - Grupul Anchetatorilor de Fraude în Asigurări (Insurance Fraud Investigators Group - IFIG).

Organizația are peste 260 de membri – asigurători, evaluatori de daune, anchetatori, avocați, 15 forțe de poliție, autorități locale, serviciul de pompieri. Princi-palele obiective ale IFIG sunt schimbul de informații online și training pentru membri.

Recent, Direcția Națională Anticorupție a organizat un workshop pe tema fraudelor în asigurări, la care au participat reprezentanți ai IFIG și UNSAR.

Concluzii FRAUDA CREȘTE COSTURILE CU DAUNELE CREȘTEREA COSTURILOR CU DAUNELE DUCE LA CREȘTEREA PRIMELOR DE ASIGU-RARE CREȘTEREA PRIMELOR DUCE LA PIER-DEREA COMPE TI TI VI TĂ ȚII (COTEI DE PIAȚĂ) ASIGURĂTORULUI ÎN FINAL, CEL CARE ARE DE SUFERIT ESTE ASIGURATUL, PEN TRU CĂ ESTE OBLIGAT SĂ PLĂTEASCĂ PRIME DE ASIGURĂRI MAI MARI PENTRU COMPENSAREA PIERDERILOR


Continuare din pag. 3

În ceea ce privește evoluția subscrierilor, cred că 2010 nu va aduce un volum semnificativ de new busi-ness. Nu există şanse de a vedea o revigorare a pieței de leasing, care aşa cum se ştie a marcat în 2009 o scădere dramatică, de peste 70%. Din acest punct de vedere, industria de asigurări auto stă ceva mai bine, dacă ne uităm la evoluția segmentului Casco, care, față de 2008, a pierdut 6,5% din volumul de subscrieri exprimat în lei (19% din afacerile exprimate în moneda europeană). Pe RCA, chiar dacă piața a înregistrat un avans de peste 21% în lei, în euro creşterea a fost de cinci procente, iar această majorare a fost susținută nu atât de un volum în creștere al afacerilor, cât de tarifele mai mari. Până când nu vom vedea o schimbare mult

mai clară a strategiilor de subscriere, evoluția segmen-tului auto, care deţine o pondere de peste 60% din subscrierile industriei de asigurări, va accentua, în con-tinuare, deficitele asigurătorilor din activitatea de bază, având în vedere că, în România, frecvența daunelor este de câteva ori mai mare decât în alte țări europene, iar controlul daunalității se află încă la un nivel limitat. Iar suprapunerea peste această tendinţă a celei de scădere a volumului de activitate poate încurca teribil de mult socotelile celor care încă practică subscrierea pe cash-flow. Pentru aceştia, este obligatoriu ca 2010 să fie anul regândirii strategiilor de business.

Cristian Constantinescu,președinte UNSAR

2010, anul regândirii strategiilor de business


Compensarea financiară a pierderilor. Prevenirea pagubelor. Economisirea. Reducerea costurilor statu-lui. Acestea sunt principalele funcții ale produselor de asigurări, dar din păcate sunt aproape necunoscute în România. Lipsa de comunicare educativă pe segmentul asigurărilor întreține această stare de fapt și reprezintă “călcâiul lui Ahile” al pieței locale de profil. Și, pentru că trăim în România, nu puțini au fost cei care, în ultimele luni, s-au folosit de această aparentă vulnerabilitate a pieței de asigurări. Prin urmare, UNSAR a decis, ca organizație profesională reprezentativă a industriei de profil, să inițieze un program educativ, ale cărui compo-nente au ca principal obiectiv popularizarea conceptu-lui și produselor de asigurare. Cum vom face acest lu-cru? Printr-o comunicare constantă și relevantă.

Dacă ar fi să-l parafrazez pe “părintele” relațiilor pu-blice, americanul Ivy Lee, aș spune că relația UNSAR cu toți cei care au nevoie de informație despre asigurări implică mai mult a acționa decât a vorbi. Astăzi este însă nevoie ca UNSAR să și vorbească. Despre tot ceea ce face, despre grupurile de lucru din cadrul organizației, despre

demersurile pentru îmbunătățirea legislației, despre prezența și implicarea în acțiunile asociației europene a asigurătorilor, despre specialiștii din piața de asigurări, pentru că doar așa va putea câștiga, pentru industrie, capitalul cel mai important – încrederea oamenilor. În anul 2000, era editat volumul “Asigurări și Reasigurări: Abordări teoretice și practici internaționale”, al doam-nei Violeta Ciurel, vicepreședinte al UNSAR în acel mo-ment. Motto-ul acelei cărți este, în opinia mea, cel mai potrivit și pentru ceea ce și-a propus UNSAR.

“Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul “asigurare” pe ușa fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, fa-milii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna... Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabi-le...” (Winston Churchill)

Dana Dobre,consilier comunicare UNSAR

Strategia care asigură comunicarea

Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România - UNSAR s-a constituit în anul 1994 ca organizație profesională, în scopul dezvoltării, extinderii, colaborării și cooperării în do-meniul asigurărilor și reasigurărilor pe plan intern și internațional. Uniunea a fost fondată de 13 societăți de asigurare și reasigurare. În prezent, organizația are 26 de membri, care generează 95% din subscrierile totale ale industriei locale de profil.

Începând din anul 2007, UNSAR este membru cu drepturi depline al federației europene a asigurătorilor și reasigurătorilor - Comité Européen des Assurances. Organizația are sediul la Bruxelles și reprezintă compa-nii care dețin o cotă de 94% din totalul veniturilor din prime, în Europa.

e-jurnal de asigurări no. 1 - old.unsar.roold.unsar.ro/e-jurnal/01/files/unsar.pdf · cativ pe...

Documents