E CA DUREREA MEA

S-O-MPAC

- antologie-

2013

E CA DUREREA MEA S-O-MPAC

O antologie a laureaþilorFesitvalului internaþional de poezie

,,DRUMURI DE SPICE”de la Uzdin

Ediþie îngrijitã de: Vasile Barbu

Referent: Elena Maria BarbuRedactarea tehnicã: Dimitrie Miclea

Tiparul: Grafo Print 84 (Panciova)Tiraj: 300: ex.

ISBN: 978-86-89453-07-2

LA UZDIN POEZIA ROMÂNEASCÃ ESTE LAEA ACASÃ

Se pot spune multe despre Festivalul internaþional depoezie ,,Drumuri de spice” de la Uzdin , acum dupã 20 deani când, noi toþi; organizatorii ne-am învãþat cã iluzile ,ostenelile ºi aºteptãrile au totuºi un viitor real, cã mariinoºtri poeþi ai limbii române au venit la Uzdin pentru cãnoi eram aici ºi-i – aºteptam! Cãci prin forþa, puterea ºistrãlucirea sa, festivalul ,,Drumuri de spice” a devenit unadevãrat festival al poeziei româneºti unde sufletulvibreazã. Unde simþurile sunt teribil de încordate ºi undepoezia româneascã trãieºte clipele ei de fericire.

Nu spun nimic nou dacã afirm cã nu era deloc uºor aiaduce în mijlocul nostru pe aceºti mari slujitori ai forþeilirismului ºi al ineditului metaforei. Dar adevãrul este cã- ºi ei ºi-au dorit aceastã aventurã originalã, care iatã arezistat în numele poeziei româneºti în timp ºi spaþiu.

Spunea Balzac cã romanul este istoria privatã anaþiunilor. Fain! Dar atunci, oare poezia nu este sufletullor? Cã poetul – iatã, îþi va, aminti mereu de aceastaoriunde ºi oricând.

ªi – ºi la Uzdin...Din 1994 – pânã azi... ªi sã dea bunul Dumnezeu

sã reuºim ºi-n anii ce vor veni sã ne continuãm visul...

Vasile Barbu

5

ªi dacã...

ªi dacã ramuri bat în geamªi se cutremur plopii,E ca în minte sã te amªi-ncet sã te apropii.

ªi dacã stele bat în leacAdâncu-i luminându-l,E ca durerea mea s-o-mpacÎnsenindu-mi gândul.

ªi dacã norii deºi se ducDe iese-n luciu luna,E ca aminte sã-mi aducDe tine-ntotdeauna.

Mihai Eminescu6

LAUREAÞII FESTIVALULUIINTERNAÞIONAL DE POEZIE

,,DRUMURI DE SPICE”

Deþinãtorii Marelui Premiu pentru Poezie,,SFÂNTUL GHEORGHE”

1994 – Petru Cârdu (Vârºeþ)1995 – Leonida Lari (Chiºinãu, R,Moldova)1996 – Grigore Vieru (Chiºinãu, R.Moldova)1997 – Ion Miloº (Malmö, Suedia)1998 – Adam Pusloici (Belgrad)1999 – Vasile Tãrâþeanu (Cernãuþi, Ucraina)2000 – Slavco Almãjan (Novi Sad)2001 – Cezar Ivãnescu (Iaºi, România)2002 – Adrian Pãunescu (Bucureºti , România)2003 – Aurel Turcuº (Timiºoara , România)2004 – Petre Stoica (Jimbolia, România)2005 – Florian Copcea (Drobeta Turnu Severin,

România)2006 – Nicolae Dabija (Chiºinãu, R.Moldova)2007 – Mircea Dinescu (Bucureºti, România)2008 – Ana Niculina Ursulescu (Novi Sad)2009 – Ioan Baba (Novi Sad)2010 – Vasile Morar, (Chelinþa, România)2011 – Milan Nenadiæ (Novi Sad)20l2 – Paul Purea (Duisburg, Germania)20l3 – Arcadie Suceveanu (Chiºinãu, R.Moldova)

7

8

ACEST EU

A murit cineva fãrã mineîn propria-mi privire

când plec în lumeclopotarul din satul vecin adoarmeîn dangãtul monotonsub acuzarea cã n-a executat ordinul domnului

se tânguie clopotulîn fiecare dangãt adoarme un alt clopotar

acum privesc fericitcum infernul îmi creºte în oase

9

PETRU CÂRDU(1959 - 2011)

DESCRIEREA GENERALÃ A CUVINTELOR

Bartolomeu cu steagulîn mânãaleluia aleluia

steagul nostru executatla comandãa împãrþit cu noi bineleºi rãul

pianul franz schubert cântãtrag o linie fac socotealao picãturã de sânge vie ninsoareþi-o dãruiesc

ceea ce este aici toamnã târziese furiºeazã în botul vulpeiun fapt neobservatîn domeniul somnului

scriu cu condeiul luminosde mâna lui bartolomeusteagul nostru

ºi noi patrioþiicare am participat pe cont propriula crimã ºi pedeapsã

ultimul salutamânã descrierea cuvintelor

10

CHEMAREA SOARELUI

Trecem prin istorieDoamnece înghesuialã

dupã calendarîngheþul eîn firea omului

stãm la sfatdespre grijile casei ºi ale þãrii

oamenii pãmântuluide o parte ºi de altaa lutuluisfârºesc într-un veacºi începîn prefaþa vechiului testament

se aude chemarea soarelui

ÎNÃLÞARE

Au dat ordinvom importa funii de salvareºi adevãrul despre propriile noastre afacerivom þine cont numai de necesitãþile morþii

11

au dat ordinvom importa o þarã mai bunãoameni mai fericiþiºi frontiere mai temãtoare

vom aþâþa câteodatã focul în cazanulîn care glasul celorlalþi a dat în clocot demultpentru convalescenþa funiei

au dat ordinvom importa nevinovatele funiide salvare nici prea lungi nici prea scurtecitate din Holderlin ºi Dante

apoine vom îmbrãþiºa cu dragoste nerãbdãtoricu funia în sufletave

ªCOALA EXILULUI

În galop la Tomis Ovidiu se uitã chior⺠la mineeu mãrºãluiam pe urletele mãrii în valurile lui 94ºi nu aveam urmaºi ºi nu aveam urmã ºica-ntr-o singurã afacere privatã o iubeam pe A

de douã nopþi mãrºãluiam la ºcoala de viciu a exiluluide douã nopþi mã descurcam într-o paginã în careOvidiu era copil bun la toate

12

când ºi când mã podidea iluzia reluãriio iubeam convingãtor pe A o zi dupã prima ziapoi o zi tot dupã prima zi

ce mainu avema încã 42 de ani din câte ºtiuîi mulþumesc lui Dumnezeu cã-l vãdfiecare iubire cinstitã are un rol subverzivsã-l iubeºti pe Dumnezeu ºi el sã te iubeascã

GÂNDUL ARE CUVÂNTUL

Gândul ãsta nu are dreptulsã tacã la infinite calm e seninîl va umple lumina

i se va întocmi totuºi dosarule specialist în dreptul romandar e cãpcãun de meserierepetã mecanic un textîn care se aratã milarepa ad usum

în curând va fi internat în spitalulunde i s-a hãrãzit un tratament radicaldin cauza convingerilor sale intime

ceea ce i s-a spus cã va pãþinu depinde numai de cel de sus

13

dornic sã-ºi pãstreze bãnuielilee rugat sã stea la locul lui

între timp se lasã iarna în oaseastã searã o sã ningã pânã adânc în memoriecu un surplus de adevãr

leru-i ler

14

23 aprilie 1994Montarea bustului poetului nepereche Mihai Eminescu.

Cu spatele e autorul bustului Florin Musta din Bucureºti.Soclul a fost construit de maistrul Gheorghe Puia din Uzdin (primul

din dreapta)..

NINSOARE

S-a stins iubirea, dragul meu, mã iartã,nu eu m-am strãduit spre a o stinge –ºi trupul ei subtil, pãtruns de soartãse-acoperã de fulgi, cãci ninge, ninge!

Peste þãrâni setoase de-un mileniuninge aºa, cum n-a mai nins vreodatã,ninge aºa, de parcã-un om de genius-a pomenit cu lamã-n beregatã.

Însã subit l-a rãzbunat natura,vãrsând pe lumi potopul de ninsoare –ninge cumplit, de îmi lipeºte gura,ºi cad troiene peste disperare.

15

LEONIDA LARI(1949 - 2011)

Imaculat dezastru! Unde-s, undeurmele lui ce m-au fãcut sã sufãr? –zãpada totu-nghite, totu-ascunde,chiar ºi pe mine – albã-s ca un nufãr.

Un nufãr uriaº care uneºtecer ºi pãmânt prin al ninsorii vaier –s-a stins iubirea ca pe þãrm un peºte,doar lacrimi îngheþate ard în aer.

SPLEEN

Bolesc prea mult de o tristeþe careMã duce în pãmânt ºi nu în stele,De-acu e toamnã... n-ar mai curge floareÎn pãrul meu, în calea vieþii mele.

ªi ziua înainte n-o sã-mi iasãCu chipul tãu iluminat de bine.ªi n-am sã chem vreo clipã norocoasã,Ca sã dezlege vraja ce ne þine.

ªi n-am sã mai aºtept cu îndoialãVreun gest, vreo vorbã-a ta, necugetatã,De-acum se lasã-un val de obosealãPeste aceastã lume programatã.

Am obosit ºi eu ºi fug de toate,Doar uneori mã încolþeºte frica,

16

C-aºa, bolind de dragul tãu, prea poateAm sã mai trec ºi n-ai sã ºtii nimica...

E toamnã, tot mai toamnã, ploaie, fiere...ªi cade frunza în pãduri departe,ªi nimeni n-o fereºte de cãdere,ªi nimeni nu mã apãrã de moarte.

RUGÃ CÃTRE ISUS CRISTOS

Sfinte Isuse Cristoase,Sufletu-n mine plânge,Tu ai învins o lume,Eu nu o pot învinge.

Iat-o îmi iese-n caleÎn ispitiri artistãªi-mi retrezeºte-n sângeDragostea mea cea tristã.

Sfinte Isuse Cristoase,Sufletul plânge-n mineTu ai învins o lume,Eu nici mãcar pe sine.

Lasã lumina-þi marePeste plecata-mi frunte,Sã mã despart de toateîntr-o chilie în munte.

17

Sã nu mai poatã nimeniSã îþi întindã vinaPeste-acest foc pe careNu l-a nãscut þãrâna.

Peste acest foc de tainãCare mã þine-n fireSã-mi mai port trupul, bietul,Cãtre o mãnãstire.

Sfinte Isuse Cristoase,Lumea mereu mã cheamãTeamã nu mi-e de moarte,Însã de dor mi-e teamã.

Vine pe neaºteptateªi se prelinge-n minteSi mã strãmutã-aleneÎnspre lumeºti cuvinte.

Sfinte Isuse Cristoase,Lasã-þi în mine roua,Sã te întâmpin albãCãtre venirea a doua.

RUGÃ DE NOAPTE

În nopþi de cumplitã îndoialã,cu sufletul dat în spic,cuprinsã de o stare fatalãeu cad în genunchi ºi zic:

18

– Dã-mi, Doamne, durerile toateºi lasã-mã fãrã dor,dar fã fi un pic de dreptatepentru acest unic popor.

Cã-i lacrimã pâinea pe masãºi sângerã fruntea de spini,mâncat de vânduþii de acasã,vândut de mâncãii strãini.

În nopþi de îndoialã cumplitãcu trupul ca pus pe trunchifi mintea de griji istovitãEu, zic, prosternat în genunchi:

– Ia-mi tot ce-mi surâde-n celeorice bucurii, rând pe rând,Dar fã sã se-ndrepte din ºalepoporul acest suferind.

Cã-i vuie prin secole plânsulºi sângele-i volburã mãri,Fã, Doamne, ceva pentru dânsulFã, Doamne, cã-þi stã în puteri.

Dã-i, Doamne, viaþã sub lunãºi când voi pleca dintre viiMai dã, mãcar unul sã-mi punão cruce la cãpãtâi.

19

MURI-VOI, ªTIU...

Muri-voi, ºtiu, dar nu îndatoratFaþã de neam, de dor, de poezie,Muri-voi precum moare un soldatPe câmpu-nsângerat de bãtãlie.

Muri-voi, ºtiu când, sferele cereºtiTrimite-or raze, sã-ncãlzeascã gliaCând s-or uni pãmânturi strãmoºeºtiÎn þara cea numitã România.

Muri-voi, ºtiu, când cerut va voiSã mor eu, trimisã-ncercetare,Muri-voi, ºtiu, când tot ce-am fost a fiS-a face o luminã iubitoare!

20

Ediþia a II-a a Festivalului internaþional ,,Drumuri de spice”. Alãturi debustul poetului Mihai Eminescu – membrii Corului bisericesc ºi tinerii

recitatori.

EMINESCU

La zidirea Soarelui, se ºtie,Cerul a muncit o veºnicie,Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,Ne-am ales cu domnul EminescuDomnul cel de pasãre mãiastrã.Domnul cel de nemurirea noastrã

Eminescu.

Suntem în cuvânt ºi în toateFloare de latinitateSub un cer cu stele sudice.De avem sau nu dreptate.De avem sau nu dreptate,Eminescu sã ne judece.

21

GRIGORE VIERU(1935 - 2009)

Mi-l furarã, Doamne, adineaoriPe înaltul domn cu tot cu lauri.Mã uscam de dor, în piept cu plânsulNu ºtiam ce dor mi-era de dânsul.Nu ºtiam cã doina mi-o furarãCu strãvechea ºi frumoasa þarã

Eminescu.

Suntem în cuvânt ºi în toateFloare de latinitateSub un cer cu stele sudice.De avem sau nu dreptate,De avem sau nu dreptate,Eminescu sã ne judece.

Acum am ºi eu pe lume parte:Pot îmbrãþiºa mãiastra-þi carte.ªtiu cã frate-mi. eºti, ºi-mi eºti pãrinte,Acum nimeni nu mai poate minte.Bine ai venit în casa noastrã,Neamule, tu floarea mea albastrã –

Eminescu.

Suntem în cuvânt ºi în toateFloare de latinitateSub un cer cu stele sudice.De avem sau nu dreptate.De avem sau nu dreptate,Eminescu sã ne judece.

22

TREI CULORI

Strãine pofte ne-ai rãpitCând via dulce, când ogorul.Dar nimeni nu a izbutitDin piept sã smulgã tricolorul.

Fusese vremea mult prea cruntãªi-atât ne-ars de dânsul dorul,Cã azi ne strângem ºi la nuntã.ªi la botez cu tricolorul.

Trei culori ºi-o singurã iubireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã vorbireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã credinþãRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã fiinþãRomâneascã.

Atât de minunat scânteie,De crezi cã de pe bolþi albastre,L-a rupt Hristos din curcubeieªi l-a dat românimii noastre.

E cald sub el ca sub o ranãCe-a chinuit Mântuitorul.E cald în þara cea ªtefanãNe încãlzeºte tricolorul.

23

Trei culori ºi-o singurã iubireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã vorbireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã credinþãRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã fiinþãRomâneascã.

Strãine pofte ne-au rãpitCând via dulce, când ogorul,Dar nimeni nu a izbutitDin piept sã smulgã tricolorul.

Sub a lui pânzã cu dreptateaMai strâns uneascã-se poporul,Sus, cât mai sus latinitatea,Sus inima ºi tricolorul!

Trei culori ºi-o singurã iubireRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã vorbireRomâneascãTrei culori ºi-o singurã credinþãRomâneascã,Trei culori ºi-o singurã fiinþãRomâneascã.

24

CASA MEA

Tu mã iartã, o, mã iartã,Casa mea de humã, tu,Despre toate-am scris pe lume,Numai despre tine nu.

Sã-þi trag radio ºi luminãÞi-am fãgãduit cândvaªi cã fi-vom împreunãPieptul meu cât va sufla

Dar prin alte case, iatã,Eu lumina o presor,Alte case mã ascultãCând vorbesc la difuzor.

Þi-am luat-o ºi pe mamaªi-aþi rãmas acuma, ia,Vai, nici tu în rând cu lumeaªi nici orãºeancã ea.

Las’cã vin eu cu bãtrânaªi nepotu-þi o sã-l iauCare pe neprins de vesteSperia-va-þi bezna: „Hau!”

ªi vei râde cu bãiatulCa doi prunci prea mititeiªi vei plânge cu bãtrânaDe dor ca douã femei.

25

ªi vei tace lung cu mineCu vãz tulbur ºi durut,Casã vãduvã ºi tristãDe pe margine de Prut.

LIMBA NOASTRÃ CEA ROMÂNÃ

Sãrut vatra ºi-al ei numeCare veºnic ne adunã,Vatra ce-a nãscut pe lumeLimba noastrã cea românã.

Cânt a Patriei fiinþãªi-a ei rodnicã þãrânãCe-a nãscut în suferinþãLimba noastrã cea românã,

Pre pãmânt strãvechi ºi magicNumai dânsa ni-i stãpânã:Limba neamului meu dacic,Limba noastrã cea românã.

În al limbilor tezaurPururea o sã rãmânãLimba doinelor de aur.Limba noastrã cea românã.

26

ÎN LIMBA TA

În aceeaºi limbãToatã lumea plânge,În aceeaºi limbãRâde un pãmânt.Ci doar în limba taDurerea poþi s-o mângâi,Iar bucuriaS-o preschimbi în cânt.

În limba taÞi-e dor de mama,ªi vinul e mai vin,ªi prânzul e mai prânz.ªi doar în limba taPoþi râde singur,ªi doar în limba ta te poþi opri din plâns.

Iar când nu poþiNici plânge ºi nici râde,Când nu poþi mângâiaªi nici cânta,Cu-al tãu pãmânt,Cu cerul tãu în faþã,Tu taci atunceaTot în limba ta.

27

28

1996Festivalului internaþional de poezie ,,Drumuri de spice”, ediþia a III-a.

Alãturi de poetul naþional Mihai Eminescu , organizatorii: prof.GheorgheLifa, Vasile Barbu, Teodor Groza Delacodru, Ionel Stoiþ ºi Liliana

Alexandrina Manea, ziastistã la Radio Iaºi

NU TE ARÃTA

Nu arãta ce simþiNu arãta ce creziNu arãta ce gândeºtiNu arãta ce iubeºti

Nu te arãta

Cine vrea sã te vadãSã te caute.

29

ION MILOª(1930)

ADEVÃRUL

fiului meu Peter

Nu cãuta adevãrulLa suprafaþa apei

La suprafaþa apeiNarcis ºi-a vãzut doar faþaªi-a cãzut îndrãgostitDe propria lui imagine

Adevãrul e în tainãPrecum perla în scoicãSângereazã ºi doareªi nimeni nu-l crede

DOINÃ, DOR ªI OMENIE

Frunzã verde veºnicieDoinã, Dor ºi OmenieTrei cuvinte româneºtiÎn alte limbi nu gãseºti.Doina nu e numai cântecDoina este un descântecFrumuseþe ºi speranþãDragostea ce ne înalþã.Dorul este o trãireUn fior de nemurireÎntre Cosmos ºi FiinþãÎntre Om ºi Suferinþã.A fi Om de Omenie

30

Este jertfã ºi iubireÎntre ins ºi omenire.Frunzã verde, poezieDoinã, Dor ºi Omenieîmpreunã alcãtuiescOmul veºnic românesc.

MÃ GÂNDESC LA OAMENI

Mã gândesc la oameniªi pun mâna pe secureOmul este singura creaturãCare omoarã ce iubeºteJurã dragoste ºi prietenieDar trãdeazã ºi distrugeFace rãu din lãcomieªi ucide din plãcereAnimalele nu-ºi lasã puiiNepregãtiþi pentru viaþãNici pasãrilePânã ce nu pot sã zboareNumai oamenii îºi bat copiiiDivorþeazã ºi dispar.

LA MASA TÃCERIIStau la Masa Tãceriiªi mã gândesc la Iuda

Farfurii goalePahare pline de frig

31

încã mai cerºim dinpoartã în poartã

La stânga meaUn ins agitã aerulªi-l lasã mesenilor sã-l respire

În depãrtãriCineva cântã ,,Hora Unirii”E noapte ºi vântul bate

Stejarii îºi spalã frunzeleîn apele moarte.

32

Festivalul internaþional de poezie ,,Drumuri de spice”, ediþia a IV-a.În imagine: Vasile Barbu, Augusta Anca, Ion Miloº, prof.Gheorghe Lifa

ºi Ionel Stoiþ

DOR

Acest cuvânt, spusde douã ori,devine o cruce,atât de luminoasã estefiecare literã a lui,a ei, a mea

Mai bine tac,spunându-mi aºamai mult sau mai puþino ranã insuportabilde dureroasã, trãitã,trãitã totuºi

33

ADAM PUSLOICI(1943)

Atunci, eliberatde gândul acela obsesivîn care mereu vãd numaio singurã pernã comunãalbã ºi apoimurdarã, mor liniºtit.

UN EDICT NOU: FRAÞILOR MEI ROMÂNI

Eu sunt soldatul poeziei româneºti.Dar tu, Doamne, oare eºti?Sunt trist, Pãrinte, ca Nichita cel luminosºi acum plâng, nu plâng dureros.Stau aici, privesc spre Blaga –spaþiul meu mioritic a ajuns la Haga,unde, acum cu anii, m-ai dat, Bãtrâne,ca pe Iason, cel ce furã Aur-lâne,neºtiind cã mor vreodatã prin tine,ca regele meu Marco – la Rovine,nu ucis de-un frate (de Mircea cel Mare)ci de crucea de luminã, grea ºi tare.Hai sã cântãm Hora sfântã, româneascã,noi doi, Doamne, din gura mea, sârbeascã.

NOI

Azide aici pleacãun Eugen

34

iar altulne mai rãmâneo zi

aºadar noiprietenii lordin Serbia veniþiiertãm ºi murimsimultan mortalºi inexplicabil vital

ca un grup de turcibalcanizaþi la timpla Ada-Kaleh

În curândvom merge la Baziaºla o întâlnire cu Lumeaorganizatã deRastko Nemanjic

ºicâþiva de-ai noºtri

care ne-au strigatpeste Dunãrecu o voce blândã

nebunuldin fãinã albãdin mine acum

35

'

þipã imperialmente

mai binerãmânemaici cu lumea

la izvorulaerului nebun

la umbracasei natale

DESCHEDE-MI, DOAMNE,CERUL ROMÂNESC

Neuitatului MaiorMiºa Anastasievici

1.Deschide-mi, Doamne, cerul românesc.Auzi, mamã, lasã-te de prostii,de glorie ºi miracole.Pune-þi mâna ta fermecãtoarepe ceafa mea auritãºi apucã-te de creaþie.Lumea întreagã cheam-ola tine acasã. Dã-le tuturorade mâncare ºi bucurie deplinã.Clãdeºte-ne o bisericã, douã.

36

Instaleazã ºaptezeci de vapoarecu fasole, coarne de cerbi, usturoi ºi sare.Adunã-ne la un loc stelele Serbieide peste Dunãrea sfântã, migratoare.Uneºte Valahia, Þara Româneascã cu Marea Neagrãde la Ovidius Naso, acasã.

2.ªi acum de ce stai aºa cuminteîn cãmaºa ta de bronz, strecuratprin visele albe ale sfântului ºi mâniosuluide Sava Stoianov, sârbul tãuºi al meu, Cãpitanule,ce ne eºti ºi Zamolxe ºi Daibogºi primul om Mena-faraonul de Adam,adicã primul ºi ultimul Om-mãral lumii ºi al apelor ºi al luminiide unde suntem. ªi iarãºi... pânã mai suntem!Deschide-mi, mamã, cerul românescºi pãmântul sârbesc deschide-mi,taicã-miu, tãticule-tatã, albule, albastrule.

3.Tu nu vezi cã eu am venit?

37

AMINTIRI DIN TINEREÞEA VALAHÃ

Lui Firulovici, Cârciu, Ciosici...Gruici, Staicoivici, Florei...Radulovici, Rãducanovici, Þãranovici...Þuicanovici, Beleghici...

1.De unde începem Povestea de rude,uitatã de tot sau lãsatã-n pacepe un pãmânt unde poate nu poatenici sã rãmânã cuminte, nemiºcatãde timp prin suflet ºi spaþiul gol...hai, sã - nu o tãcem! Mai binesã o cântãm ºi sã o desenãm frumoscu degetul mic de copil care încãmai trãieºte-n tinereþea noastrãvalahã de tot, dunãreanã-timoceanãdin Craina luminoasã ºi neagrã – aNegotinului cel mare, uneori mâniosºi chiar mlãºtinos pânã la ultimulstrop de sânge vãrsat pe libertateºi de sudoare grea, potcovitã la noila þarã. Bineînþeles, fraþilor mei,hai sã o luãm de la începutul firului!

2.Cârciule, cum îþi este acolo la Olimpºi el valah, dar plin de greci ºi turcicu care ºi stai acum la masã ºi beicântând ºi mãnânci frumos carne de

38

porc ºi de viþel, de oaie ºi de caprã?Întoarce-þi capul nebun spre noi, ceicare þi-am mai rãmas în suflet, pe-aiciîn rãsãritul lui Ister ºi la Limes!– Dar sã ºtii bine, lângã mine astãzistã ºi toarce, tace ºi plânge, mama– Maicã-ta, cu zece mii de trandafiribrodaþi, vindecaþi la suflet, în roºu!

3.Undeva, pe o stâncã suspendatã-n aer,cântã unul – Firuloviciul cel numitDrãgunã, adicã un fel de valah de dragonpe care-l tot vâneazã poliþia pãdurarilordin Miroci, Cuceai ºi Carpaþi, DeliIovan înfrãþit cu Gruia lui Novac, bachiar ºi cu el, Bãtrânul Novac ºi DeliRadivoie, strãmoºul lui Radomir al luiMilorad, ce este strãnepotul lui Andricihaiducul din timpul turcilor, rãscolitorul.Cântecul preferat al lui Drãgunã fuseseacela despre tânãrul Iovan, cel ucisºi deplâns de maicã-sa, ca un mieluº...

4.Iar atunci vine Liubomir Ciosici, celce picteazã atât de amãnunþit ºi curatîncât, odatã, un porumbel alb s-a opritpe o creangã subþire, desenatã de Liubatot crezând cã ea existã undeva în lume.Vãzând aceasta, pictorul (ºi el) începu

39

sã creadã puternic în creanga lui, iarcreanga – deodatã! – s-a frânt, într-adevãr.Ce faci, mã, Liubo, tu ai înnebunit de tot?!Asta-i spune tatãl lui, din lumeacealaltã, unu - numit ciudat Vinþe,vestit cântãreþ la clarinet fermecat.ªi atunci Liubomir înnebuneºte de tot.

5.Frate-meu, Gruici Alimpie, clãdit deaceeaºi mumã care m-a închipuit pe minecu ºapte ani mai înainte... vine acasã,la þarã, în Cobiºniþa noastrã celestã.Ce cautã el, acum, pe-aici, unde esteîntuneric ºi sãrãcie, o lume pãrãsitãde tineri ºi de oameni mai isteþi, cumsunt sãtenii noºtri, de obicei, acolounde trãiesc adevãrat, cu sufletul lordin creier ºi creierul din inimã, acoloîn Lumea Mare, galvanizatã ºi oþelitã,lustruitã ºi prea-civilizatã pânã lasterilitate ºi sinucidere desãvârºitã.El o cautã pe maicã-sa, din mine.Îl trimit la Ilie, fratele de mijloc!

6.Îl vezi pe ãsta, Staicovici Dragoliub,pe scurt mai vestit ca „Stai”, exactcum subînsemneazã tot ce picteazã, iarpicteazã mult ºi potrivit, aºadar estebine cunoscut nu la Paris, unde ºi-a

40

terminat vestita Ecole des beaux arts,ci în oraºul german pre nume Constanz,unde a trãit (acum a devenit un muzeu)autorul romanelor Demian ºi Lupulde stepã, marele H.Hesse. AcoloStai al nostru are astãzi o expoziþiede faþã cu primarul ºi ministrulde culturã germanã, ambasadorul nostru.Mare lucru – ºi asta, aruncã Stai.

7.Într-o zi. Dis-de-dimineaþã. Iarna.Vine la mine. Bate-n uºã. Cu pumnul.Aud. Mã scol. Spãlare pe faþã. Deschid.Intrã omul Bunã dimineaþa. Ce faci?Fac pe dracu. Vezi cã dorm. E frig.Bem þuicã ori cafea? Eºti flãmând? Nu.Nu, ori numai spui? Nu, ºi nu. Amvenit sã te vãd. Þi-am adus, asta.Un fel de naturã moartã. Vezi tu cumse poate numi. Eu asta ºtiu. Esteun dar al meu. Astãzi e ziua ta, nu?Este! Îþi mulþumesc mult, Draghiºa...ici mãcar nu era ziua mea. De unde?!

8.Pe Stanoie Radulovici fl cunoaºtemultã lume, în Serbia, la Bucopceaºi-n România. Scrie poezie, atuncicând este rugat sã facã mãcar asta,barem atât. ªtie sã tipãreascã carte

41

frumoasã, uneori deseneazã, face pozepe neaºteptat, ziua ºi noaptea. Bea.Mãnâncã puþin, dar îi place brânzatelemea, cu mãsline, ºi grãtar ars.Am impresia cã este din pãcate timid.Din fericire, este modest ºi cam tacechiar ºi atunci când are durere marede suflet. Când cântã, îl doare bineundeva adânc. Are copii, un bãiatºi o fetiþã, chiar mai frumoºi ca el.Dacã-i spui asta, el surâde, mulþumit.

9.Ajung, noaptea, pe neaºteptate, de totneinvitat... la profesorul de muzicãdin satul nostru natal, cunoscut aicica cel ce sãdeºte multe plante, buruiene,legume ºi fructe, ciuperci ºi melci,urzicã fiartã, cartofi prãjiþi, ouãºi pui de ºerpi domesticiþi, câini camsãlbãticiþi din nou (vezi povestea unuilup de þarã...) ºi întru-n curteaºcolii, unde profesorul stã cu familia

ºi compune noaptea (chiar la miezul nopþii)când pe lume se lasã o tãcere sfântã.Stau nemiºcat ºi proptit în gard...ascult miraculoasa Simfonie dunãreanãºi durerosul Oratoriu dupã versuri dinEminescu – Rugãciunea unui dac, darîn traducerea mea: un Eminescu sârbesc!Acest om ºi profesor de muzicã la þarã,

42

odatã, cândva, sau poate chiar în curândva avea un nume celebru – RãducanoviciCeaslav, sârbovalahul dunãrean ºi aziaproape necunoscut, dar viu ºi... imens!

10.Ajungem la o pereche de prieteni ºiînrudiþi familiar: unul Þãranoviciiar unul Þuicanovici, aºa cum ºi euspre ei privesc, tot cântãrindu-leochii ºi sufletul unit cu o piatrãde pâine caldã ºi vin rubiniu, ca unsingur sânge împãrþit în doi stropi.La mulþi ani ºi bun noroc! Ji-ve-li!Exact cum sunã sârbeºte ºi frumosulcuvintelor repetate ºi la fel trãite.Unde a mai rãmas sã mergem, în curând?Spre Sinaia - sus, la Taverna sârbuluisau la Bela lagia zisã Corabia albã?Noi avem o Dunãre mare ºi una micã -în care ne-am obiºnuit printre valuri,tot privind spre albastrul românesc.

11.... ºi cam asta este, Doamne, Plutameduzei, din satele noastre valaho –unite cu Lumea, sârbeascã ºi la noila Bucopcea sau Cobiºniþa, de lângãNegotinul crainean ºi timocean-alb.Nici prea puþin, nici mult de tot!Un cer întreg ºi nelimitat, destul

43

de albastru uneori ºi blând dimineaþa,de destin priponit inimos ºi mistuitacolo unde Serbia rãsare ºi moarecântând în atac ºi pornitã înapoiprin Migraþia mare de popoare ºi oi.De exemplu, aici – Petru al Belegilorstrãnepot, nepot ºi fiu, numit ºiBeleghici (aici, prezent!) poate sãstea la o masã întinsã-n orizonturicu Târculea – marele pictor sârb ºivalaho-slav la inimã ºi creier, savantdar nebun în artele lumii... un an –întreg, dacã trebuie ºi la anevoie!Ce spun? Un secol ºi jumãtate, doarpe mãsura rãsuflãrilor ºi a ciocnirilorde pahare pline de culoarea vinurilornoastre... adicã – exact atunci cândSOSEªTE ªI CLIPA VIEÞII NOASTRE AZI!

AªA SUNTEM

Vedeþi cumsuntem noidunãrenii din Apus

atuncicândinvitãm pe cineva

uitãm de popor44

ºi de nevastãºi de Constituþie

avem noialte obligaþiimult mai incredibile

ºi mult mai durabileºi mult mult multmai valoroase

45

1998Festivalul internaþional de poezie ,,Drumuri de spice”.

De la stânga la dreapta: Lucian Marina, Ioan Baba, dr. Gligor Popi,Adam Pusloici, doamna Augusta Anca, George Popovici, Ion Pachia

Tatomirescu, Radomir Andric si Ionel Stoiþ

ÞARA DE SUS

Ne-au lãsat strãbuniisfânta moºtenire -locuri de legendãºi de nemurire.

Sã ne fie sprijin,leagãn sã ne fiecând asupra noastrãcade vreo urgie.

ªi aºa prin vremuri,vitrege ºi grele,am avut alãturidealuri ºi vâlcele.

46

VASILE TÃRÂÞEANU(1945)

ªi pãduri de-argint,codri – de aramãcare ne-au primitfãrã nici o teamã

C-am cinstit pãmântul,Þarina strãbunã,care se hrãneºteºi cu drag ne-adunã.

Pe aceastã vatrãDulce de iubire –Þara mea de glorii

ºi de nemurire.

RUGÃ

Am avut cândva prieteni,dar acuma, peste ani,tot mai des descopãr, Doamne,c-am avut numai duºmani.

Ce-au ºtiut cum sã pãtrundãºi în suflet, ºi în gând,ca sã-mi dãrâme credinþaºi iubirea, rând pe rând.

Am crezut cã la nevoieîmi vor fi de ajutor,dar ei,laþul mi-l aruncãºi mi-l strâng cu mâna lor.

47

Te rog, doamne, dã-mi putere,dacã poþi ºi dacã vrei,cã sã-i iert pentru trãdareºi sã uit pe veci de ei.

Am crezut cã am prieteni,dar acuma, peste ani,tot mai des descopãr, Doamne,c-am avut mai mulþi duºmani...

PSALM

Nu-mi da, Doamne, dezlegarepentru tot ce am fãcut,cãci pãcatul mi-e mai maredecât bulgãrul de lut.

Ce-l arunci la-nmormântarepeste omul dispãrutfãrã nici o remuºcare.Te-a durut? Nu te-a durut?

ªi rãmas la drumul mareSingur ºi înstrãinat,nu-mi da, Doamne, dezlegare...

48

SPOVEDANIE

Doamne, nu pot sã împartTrupu – acesta în trei þãriCã e unul ºi-i prea slabPentru asemenea-ncercãri.

Cum sã-mpart, Doamne strãmoºiiªi copiii ce îi am?Cum sã-mpart o þarã-n treiªi în douã – acelaºi neam?

Cum sã-mpart, Doamne, Moldovaªi prea dulcea Bucovinã,Lãsând crengile de-o parteDe strãbuna lor tulpinã?

Cum sã-mpart pe ªtefan VodãCa pe-un lan tivit cu maci,Când e unic precum munþiiîn strãbunii noºtri daci?

Cum sã-mpart pe EminescuCa pe-un râu ce curge lin,Când e unic ca izvorulCe se dãruie din plin?

Iartã-mã deci. Doamne, sfinte,Cã nu pot sã mã-mpãrþescCum ai împãrþi o pâineCu acei ce-o jinduiesc.

49

ªi-apoi nici nu vreau, Stãpâne,Sã mã-mpart în douã pãrþi.Rãstignit pot fi chiar mâineNumai nu pe douã hãrþi.

Numai nu pe douã hãrþi...

DIN DURERE DE MOLDOVA

Între noi e Marea NeagrãÎntre noi Munþii CarpaþiÎntre noi e Þara mamãDe la care-am fost furaþi.

Între noi e Marea NeagrãÎntre noi Munþii CarpaþiÎntre noi sunt toþi strãiniiCe se jurã cã ni-s fraþi.

Între noi e Marea NeagrãÎntre noi Munþii CarpaþiÎntre noi o lume-ntreagãDe copii nebotezaþi.

Între noi e Marea NeagrãÎntre noi Munþii CarpaþiÎntre noi dac-ai fi, DoamneNu ne-am ºti înstrãinaþi.

50

ªi-am trãit în þara noastrãFii de daci romanizaþiªi-am avea ºi Marea Neagrãªi-am avea ºi Munþi Carpaþi.

51

Tabloul comun cu participanþii Festivalului internaþional de poezie,,Drumuri de spice”, atunci când marele premiu a fost conferit poetului

Vasile Tãrâþeanu din Cernãuþi.

ZIDIREA FÂNTÂNII ÎN NISIP

Cea mai bizarã zidire a unei fântâni în nisipSe povesteºte cã a fãcut-o tatãl meu

Era varã ºi mirosea a tãmâieÎn Dunele de nisip am avut o vieªi era imposibil sã ajungem la apãÎn vie am avut viºine, piersici ºi mereDar n-am avut apãAtunci tata a hotãrât sã facã o poveste dinmunca saA început sã zideascã o fântânãLucrase ºi ziua ºi noaptea

52

SLAVCO ALMÃJAN(1940)

Astfel a zidit fântânã în inima nisipuluiO fântâna adâncã încât nu i se vãzuse capãtul

A treia zi se auzise vocea tatãlui din adâncAruncaþi-mi o carte sã citesc ºi sã mã bucurCãci am zidit o mare bibliotecã de apã

NINGEA ODATÃ ÎN BANAT

A cãzut o aripãDin privirea mea lungitãPe frunze aburite ºi obositeªi din aripã amintirea a ieºit ºi m-a sãrutatDe atunci a început sã ningã-n mineCu fulgi mari ºi greiCum ningea odatã în Banat

Nu ninge mi-ai spusTotul este o închipuireCu noi erau cuvântul ºi mãrul sãu petrificatAzi pe bulevarde trecªi doar visez cã ningeCum ningea odatã în Banat

Deschide astã searã fereastra neadormitãAi sã vezi venind un nor cu fulgi liliachiiCopacii-n strada noastrã se vor legãna rimatSe va mira lumea ºi vântul dezechilibratIar numai tu vei ºti cã ningeCum ningea odatã în Banat

53

Acum o toamnã lividã ºi trezieFantasticul coboarã din fructe ºi din viseCu sunet ºi cu foc nedescifratªi altul se podeºte azi la tineªi-n alte pãrþi începe a ningeCu fulgi mari ºi grei ca în Banat

POEM CU ZIDURI

Dimineaþa este fãcutã din ziduriAmurgul este fãcut din ziduriNici nu ne dãm seama cum trecem prin ziduriªi cum ieºim din ziduri

Intrãm într-o bibliotecã de ziduriIstoria este un zidFizica este un zidDistanþa dintre tine ºi mine este un zidCe ne facem cu atâtea ziduri

Seninul ºi tristeþea tac ºi nu rãspund la întrebãriPasãrea rupe un colþ din zidurile de ieriNe surprinde-n zborul sãu nesigurÎn sfârºit cade pe zidZidul cade pe spuma de ºampanie a visãtoruluiNeobiºnuitul cade în obiºnuitAm putea spune cã piramida s-a rãsturnat

Unde e poemul meu de dimineaþãSe aude poetul întrebând

54

Nu cumva l-aþi zidit ºi pe elCum aþi zidit sânul acela frumos de femeieNu cumva aþi zidit poemul farã de bãtrâneþe

Tãcerea se retrage în gura lupuluiDulcea iarbã îºi scrie numele pe zidul înspãimântat

JOACÃ-TE CLIPÃ

Chiar mâine vom deschideCutia marilor mirãriUn fulg de nea va coborâ cuminteSpre biblioteci întineriteSpre fascinante întrebãri

Ce va-nþelege elDin toate cele ce s-au scrisNãscut fiind în cãdereTrãind un singur vis.

MIZERIA ÎNTREBÃRILOR

Ce este poeziaNu mã întreba în felul acestaNu mã întreba ce este EaCe ar putea sã-þi rãspundã cel ce o scrie

Tu cel care întrebi

55

Nu întrebi de ce mereu întrebiDe ce nu rãspunzi alãturi de cei ce mereurãspundDe ce te umileºti întrebând de dimineaþã ºi pânãseara

Ce este poeziaNu mã întreba în felul acestaÎntreabã-mã în celãlalt felÎntreabã-mã în orice felÎntreabã-mã în felul felurilorNumai în felul în care mã întrebiNu întreba.

56

Tabloul comun cu participanþii Festivalului internaþional de poezie,,Drumuri de spice” - 2000. Marele premiu a fost conferit poetului

Slavco Almãjan din Novi Sad.

ROSARIUM(Stella Maris)

! mã rog þie, Sfântã Fecioarã,îmi sînt mie prea grea povarã,luminat de tine, strãluceo,poate un an-doi oi mai duce-o,luminat de tine, luminã,ca sã pot muri fãrã vinã,luminat de tine, luminã,inima de toþi mi-i strãinã!

! mã rog þie, sfântã ºi sfântã,trupuºorul mi-l înmormântã,cu mânurile-þi de tãmâieosicioarele-mi le mângâie,

57

CEZAR IVÃNESCU(1941 - 2008)

luminat de tine, luminã,ca sã pot muri fãrã vinã,luminat de tine, luminã,inima de toþi mi-i strãinã!

! numai tu vezi ce nu se vede,numai tu crezi ce nu se crede,numai tu-mi vezi inima moartã,trupul care-abia o mai poartã,luminat de tine, luminã,ca sã pot muri fãrã vinã,luminat de tine, luminã,inima de toþi mi-i strãinã!

! luminat de tine, strãluceo,poate un an-doi oi mai duce-o,dar mã rog cu toatã fiinþa:mântuie-mi de-acum suferinþa,luminat de tine, luminã,ca sã pot muri fãrã vinã,luminat de tine, luminã,inima de toþi mi-i strãinã!

! lumineazã-mi încã ºi încãtu în ceruri ranã adâncã,frumuseþe sfântã ºi ranã,tu, Fecioarã fãrã prihanã,luminat de tine, luminã,ca sã pot muri fãrã vinã,luminat de tine, luminã,inima de toþi mi-i strãinã!

58

JEU D’AMOUR(În cîmpia Baaadului)

! în întuneric sã fiesufletul nostru, de vrem,de ce-au plecat pãsãrile de pe câmpie,noi de ce singuri rãmânem,de ce-au plecat pãsãrile de pe câmpie,noi de ce singuri rãmânem?

! în întuneric sã fiesufletul nostru, de vremîn întuneric ºi pace sã fiecapul pe care-ngenunchem,în întuneric ºi pace sã fiecapul pe care-ngenunchem!

! în întuneric sã fiesufletul nostru, de vrem,de ce-au plecat pãsãrile de pe câmpie,noi de ce singuri rãmânem,de ce-au plecat pãsãrile de pe câmpie,noi de ce singuri rãmânem?

59

DOINA(Dorul de Moldova)

! m-a prins dorul de Moldova,sfânta ceea-n violet,

i-aþi sfinþit trupul ºi vorbamorþilor, oloi secret!

! dulci femei cu gura dulceºi cu trupul tãmâiet,dupã al vost’ pas m-aº ducecând coboarã sara-ncet!

! m-a prins dorul de Moldova,plâng ºi-n lacrimi o mai vãd,cum dormeam subt ceru-i, Doamne,ca în pântece un fãt!

! nu mai doarme zi ºi noapterobul tãu ºi la ce bun?ca Fecioarele curatu-icest anahoret nebun!

! Moartea hranã mi-i, pãcatulMoartea mi-i pãcat dintâi,singur dorm - ºi dorm cu Moartea,pernã mi-i la cãpãtâi!

! nu-l mai plângeþi pe acelacare vecinic singur nu-i,plângeþi-l pe cel ce n-areMoartea ºi Moldova lui!

60

! Bucovinã de luminã,Basarabie ºi tu,lina mea Moldovã linãmai alinã-mã acu!

! nu-l mai plângeþi pe acelacare vecinic singur nu-i,plângeþi-l pe cel ce n-areMoartea ºi Moldova lui!

LA BAAAD

...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz:într-o noapte, lucrând la un poem, extenuat fiind(capul aproape îmi cãdea pe masã), efortul trupuluimeu era continuu ºi-al gândirii mele de asemeni...eram obosit, imposibil de excitat, cu orice tentaþie...m-aº fi dus sã mã culc... ºi cum stãteam aºa, ca unghem abrutizat, am auzit o voce care râdea... amcrezut cã-i cineva în încãpere ºi-mi venea sã scuip,deoarece am o mare pudoare a compoziþiei... nu eranimeni... ci doar un sâmbure (probabil îngeresc) dinmine se concentrase c-o stãpânirea lui, nevrând sãia parte nici la revolta, nici la oboseala mea

omeneascã,nici la efortul meu spiritual... un sâmbure,atât, c-o inocenþã-a lui, care râdea cu gura mea decarne... eram obosit... ºi, fiind un om citit, n-am luat-oîn tragic, ci doar m-am întrebat dacã n-oi fi nebun...aºa, ca de-o chestie, i-am strigat: paiaþã!... ºi el

61

mi-a strigat: paiaþã!... am continuat sã mã screm,sã scriu ceva, spre a auzi din nou râsul acela liniºtitor,dorit, ºi-am urlat! lasã-mã sã intru în tine,pentru totdeauna sã intru în tine, ori mãcar atuncicând nu mai pot!

DOINA(Din frunzã)

! voi ce mã priviþi la faþã,îndrãgiþi-mi faþa mea;mai îngãduiþi-mi faþa,fiindcã mult va sângera;mai îngãduiþi-mi faþa,fiindcã mult va sângera!

! ºi în mânuri ºi-n picioarecuie îmi vor împlânta,mai îngãduiþi-mi mâna,ºi-n þãrânã talpa mea,mai îngãduiþi-mi mâna,ºi-n þãrânã talpa mea!

! vã iubesc, dar lângã minenimãnui n-am spus sã stea,mai îngãduiþi-mi locul,cât mãsoarã umbra mea,mai îngãduiþi-mi locul,cât mãsoarã umbra mea!

62

! bate vânt în pomul carelemn de cruce îmi va da,mai îngãduie-l, sãcure,cât îi tremurã frunza,mai îngãduie-l, sãcure,cât îi tremurã frunza!

63

2001La Festivalul internaþional de poezie ,,Drumuri de spice” alãturi delaureatul Cezar Ivãnescu (1943-2008) cu Al. Florin Þene, LilianaAlexandrina Manea, Ioan Baba, Ion Miloº, Florian Copcea, Stella

Bugariu , Valentin Mic, Felicia Marina Munteanu...

DE LA NOI LA EMINESCU

De la noi la EminescuVeºnicie fel de felªi, mai mult ca veºnicia,De la noi la el e El.

De la noi la EminescuGroapa cerului întregªi acei ce nu-l þin minteªi acei ce-l înþeleg.

Eminescu-i tot ce esteªi ca el e tot ce nu-iFirea naþiei româneE ca însãºi firea lui.

64

ADRIAN PÃUNESCU(1943 - 2010)

Doina lui ne rãstigneºteIzbãvindu-ne tot ea,Jalea eminescianãE ce-a fost ºi va urma.

Un copil când se rãneºteLa un colþ de bolovan,Sângerã ca-n EminescuPlânge eminescian.

Unde-a fost întâia matcãEste matca lui mereu,Nu mai e nimic deasupraÎntre el ºi Dumnezeu.

Râurile þãrii noastre,Orice casã, orice drum,Orice viaþã, orice moarteTrec prin cartea lui oricum.

ªi Luceafãrul pe ceruriCând cu lacrimi îl vedem,Poate fi cel mult acelaºiCa la dânsul în poem,

Sfânt coborâtor din lexicNoi în noi gãsitu-l-am,Cum însenineazã minteaªi izvorul unui neam.

65

Ei sacralizeazã dorulªi-ntr-un fel e-n noi, în toþi,Nu-i iubire sã n-atingãPlopii lui fãrã de soþ.

Numele i se audeLa obârºia de focA materiei primare,Ca poet farã noroc,

Fiecare-l simte-n sine,Însã nu îi e de-ajunsCã, mereu, el e departeªi, mereu, fãrã rãspuns.

Fenomen, c-ale naturii,ªi real ºi ireal,Creºte Floarea lui Albastrã,Cade Sara lui pe Deal,

Adorîndu-l, îþi nãzareDintr-un fel de cer al tãu,Regele simþirii noastreªi-al pãrerilor de rãu.

Iar când vrei sã scapi de dânsulÎntorci capul în zadar,Cã dai tot de Eminescu,Din hotar pânã-n hotar.

66

De la noi la EminescuDrumu-i lung, e foarte lung,Cei ce pleacã, pleacã invers,Cei ce stau în veci n-ajung.

De la noi la EminescuNu e drum de nici un fel,De din viaþã de din moarteÎntre noi ºi el e El.

DE DRAGUL MAMEI

De-atâþia ani tot singurã e mama,Îmbãtrânind de dor de fiii ei,Deºi tot tricolorã-i e nãframaªi paºii pe pãmânt î-s tot mai grei.

De-atâta plâns nici nu mai vede bine,I-au mai forþat fereastra niºte hoþi,ª-ar ºi muri, dar peste timp o þineIubirea de copiii ei, de toþi.

ªi mama e mereu îngânduratãDe ceea ce nu poate lecui.Cã ºi în est ºi-n nord, câteodatã.Mai zac în lanþuri unii dintre fii.

Pe cei din sud cu drag ºi-i aminteºte,Îi cheamã cald pe cei din vest pierduþi,ªi le aºazã cina pãrinteºteSã spunã de nepoþi ºi de virtuþi.

67

De-atâþia ani tot singurã ºi tristã,Cu ochii tot pe geam, de-atâþia ani,Cã mama fãrã fii nici nu existãªi fiii fãrã mamã sunt orfani.

Veniþi la ea când dorul vã apasãÎn lacrima oricãrui orizontªi într-o zi, istoricã aleasãªi tatãl nostru se va-ntoarce acasãDin ierburile ultimului front.

ªi uite, mama e din nou frumoasãCând fiii o iubesc ºi o-nþelegSurori ºi fraþi, bine-aþi venit acasãV-aºteaptã mama neamului întreg.

DOAMNE, OCROTEªTE-I PE ROMÂNI!

Noi, în cel dintâi rãzboi,am ajuns prin moarte noi,Doamne, ocroteºte-i pe Români,am dat sânge ºi sudoare,pentru România Mare,Doamne, ocroteºte-i pe Români!

Am dat viaþã ºi soldaþi,pentru-o patrie de fraþi,am dat fapta, am dat zisa,de la Nistru pân-la Tisa.

68

Dar pe urmã-n patruzeci,anul marii fãr’delegi,douã fiare ne-au muºcat,Ultimatum ºi Diktat.

Biata lume nu ºtiacã-ntr-o zi, la Moscova,au semnat un pact neghiobMolotov ºi Ribbentrop.

Iar fascismul mondialne-a luat parte din Ardeal,ºi lui Horthy i l-a dat,fi-le-ar numele spurcat.

Stalin, cu teroarea sa,ne-a luat Basarabiaºi, cu Hitler în acord,Bucovina de la nord.

Ãi mai mari tâlhari ne-au frânt,ne-au luat þarã ºi pãmânt,nimenea n-a auzitplânsul nostru rãstignit.

Astfel am intrat ºi noiîn al doilea rãzboi,haideþi, dom’ne Mareºal,în Moldova ºi-n Ardeal!

69

Noi de dor de noi luptam,pentru þarã, pentru neam,pentru vechile hotare,pentru România Mare.

ªi-am pierdut ºi-am fost rãpuºiºi-am fost ocupaþi de ruºi,aliaþii au tãcut,Stalin a fãcut ce-a vrut.

ªi-am murit de mii de ori,s-avem iarãºi Trei Culori,ºi-am plãtit cât nu se poatesfânta noastrã libertate.

Þara-i micã, vremea-i grea,ce-o mai fi om mai vedea,de uitat, nu vom uitaþara noastrã cum e ea.

Cât o fi român – român,pruncul va primi la sânadevãru-adevãratdespre tot ce s-a-ntâmplat.

Þine minte, fiul meu,cã existã Dumnezeu,uite cum a fost ºi cum va fi,ºi un jurãmânt te leagã,þara noastrã nu-i întreagã,însã asta doar pânã-ntr-o zi.

70

Când vei fi ºi tu bãrbat,sã te simþi mereu soldat,Doamne, ocroteºte-i pe Români,pentru vechile hotare,pentru România Mare,Doamne, ocroteºte-i pe Români!

RUGÃ PENTRU PÃRINÞI

Enigmatici ºi cuminþi,Terminându-ºi rostul lor,Lângã noi se sting ºi morDragii noºtri dragi pãrinþi.

Cheamã-i, Doamne, înapoi,Cã ºi-aºa au dus-o prostªi fã-i tineri cum au fost,Fã-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au fãcut,Dã un ordin, dã ceva,Sã-i mai poþi întârzia,Sã o ia de la-nceput.

Au plãtit cu viaþa lorAle fiilor erori,Doamne, fã-i nemuritoriPe pãrinþii care mor.

71

Ia priviþi-i cum se duc,Ia priviþi-i cum se sting,Lumânãri în cuib de cuc,Parcã tac ºi parcã ning.

Plini de boli ºi suferinþiNe întoarcem în pãmânt,Cât mai suntem, cât mai sunt,Mângâiaþi-i pe pãrinþi.

E pãmântul tot mai greu,Despãrþirea-i tot mai grea,Sãrut-mâna, tatãl meu!Sãrut-mâna, mama mea!

Dar de ce priviþi aºa,Fata mea ºi fiul meu?Eu sunt cel ce va urma,Dragii mei, mã duc ºi eu.

Sãrut-mâna, tatãl meu,Sãrut-mâna, mama mea,Rãmas bun, bãiatul meu,Rãmas bun, fetiþa mea.

Tatãl meu, bãiatul meu,Mama mea, fetiþa mea.

72

BASARABIA

Þara noastrã zbuciumatã,Mamã mult îndureratã,Þi-au furat cei rãi o fatã,încã-o datã ºi-ncã-o datã.

La-ntuneric de ursitã,Când barbarii se agitã,Þi-au rãpit, rãpit, rãpitã,Partea cea mai rãsãritã;

Au venit cu mare grabã,Roºii steaguri pe tarabã,Prefãcându-se c-o-ntreabãCã ºtiau cã sângeri, slabã.

ªi-au fãcut sã fie roabãFata ta cea basarabã,I-au fãcut coºciug din lemneªi-au avut purtãri nedemne,

Limba ei sã o îndemneLa remorca altor semne,I-au golit de oase lutulªi i-au arestat trecutul,

Floarea i-au bãtut cu cnutul,S-au purtat cu ea ca mutul,Care-ºi molfãie sãrutul,I-au golit de steme scutul,Pân-a plâns în maluri Prutul.

73

Mamã, þi-au furat o fatã,Þara noastrã-ndoliatã,Cã prea rar te afli toatã,Cum dreptatea te aratã.

Mamã, sã-þi înveþi recruþiiSã mai facã revoluþii,Într-o carte dreaptã du-þi-i,La o hartã sfântã du-þi-i.

Cãtre þara noastrã du-þi-i,Sã audã mulþii muþiiCum îºi plâng tãcut pierduþii,Chiºinãul, Cernãuþii.

Mamã, lacrimã de jale,Mamã, cu mâinile goale,Cheamã-þi fiii sã se scoale,Pentru dreptul fetei tale.

Cã o umilesc strãiniiªi îi pun pe frunte spinii,Mamã, potolitã foame,Mama mamelor de mame.

Câinilor care te latrãDã-le bucãturi de piatrã,Cã, sub neamul lor de ºatrã,Arde vechea noastrã vatrã.

74

ªi-am zis verde cum e dorul,Foaie-n trei de-a tricolorul,Mamã, nu se stinge dorulCare-þi va-ntregi poporul.

Þine minte, înc-o datã,Þara, mamã-ndoliatã,Cu destinul tras pe roatã,Cã nici astãzi nu eºti toatã

ªi cã-þi este încã roabãFata ta cea basarabã,Ce de dorul tãu întreabã,Ea-ºi rãspunde, ea întreabã.

75

2002Participanþii la Festivalul internaþional de poezie ,,Drumuri de spice”împreunã cu poetul Adrian Pãunescu dar ºi cu cel care stã de strajã

românilor din Uzdin Mihai Eminescu.Dar ºi cu: Ion Miloº, Catinca Agache, Ioan Baba, Valentin Ciucã, Ioniþã

Bosicã, Florian Copcea...

CÂNTEC VALAH

Noi suntem atât de singuri,mai singuri decât se poate,calea vieþuirii noastretrece prin singurãtate.Greu, pe Calea vieþuiriinoi tot mergem înainte,sã-agonisim pentru traibarem un bob-doi de linte.Noi suntem atât de singuri,mai singuri decât se poate;doar cu Dumnezeu preabunultrecem prin singurãtate.Mãcinaþi de sãrãcie,ne ispitesc zãri strãine,

76

AUREL TURCUª(1943 - 2012)

sã-adunãm în coºul vieþii,vai, câte-un pustiu de bine!Noi suntem atât de singuri,mai singuri decât se poate,toatã-agoniseala noastrãe aur fãrã carate.Pe calea strãinãtãþiitrecem gropi de umilire;nu-i pe Glob valutã fortesã ne fie rãsplãtire.Noi suntem atât de singuri,mai singuri decât se poate;numai Dumnezeu preabunulcu noi e-n strãinãtate...

DORINÞA

Doamne, face-mi-se, facede-o mai netrãitã pace,cum e-n zi de sãrbãtoaredupã slujbã, în altare.

Sufletul, atât de gol,mi l-aº pune pe pristol,sã se pãtrundã de Duh,ºi sã scape de nãduf,

Mi-aº da, – apoi, sufletul tot,sã fie-nchis în chivot,vrând, astfel, un trup nou,precum strigãtu-n, ecou...

77

CU DUREREA PRE DURERE CÃLCÂND

Vindecã-mi, Doamne, sufletulde boala grea ºi lungãfãrã lumescul leac!Zace în lacra inimiipe aºternut mucegãit,clipita pãrându-i un veac.

Nu-i mai pot danici cea mai micã nãdejde,nici cât este-o fãrâmã de pâine,nici cât este-un bob de muºtar;l-a acoperit vremea fãrã vreme,nu mai are nici astãzi, nici mâine.Roata zilelor s-a-nþepenit, ruginitã,sub cãpãtâiul sãu împietrit ºi amar.................................................................Dupã-un timp, se pãrea cã-auzeamo tainicã ºoaptã, de Sus:ªi pentru-a ta nãdejdes-a rãstignit Iisus!

Bolnav de Rãutãþile Lumii,greºiþilor iertând,El ºi-a purtat Cruceavindecãtoare,cu durereapre durere cãlcând.

78

CHEMARE

Priveliºtea-aceasta de mult mi se pareºtiutã-adânc, ca o întrebare,ce-ºi are în sine rãspunsul ºi-n pluso parte de cer, spre polul opus.

Albastrul marin, ca boita mea tracãprin surda ureche de ac o sã treacã.lãsându-ºi afarã un glas de sirenã –vârtejul chemãrii în lumea elenã.

Îmi sprijin de þine, arzând, greaua tâmplãºi vãd, sub incendii, ce-n suflet se-ntâmplã;pe drumuri deschise în largi epopei,rãmân lângã margini, cãzuþi, murgii mei.

Pe ºeile-albite de spumele mãriise zbat pururi umbre, în chinu-întrupãriidoritelor chipuri - stãpâni ai vieþii;pe frâuri de-arginte vând cãlãreþii...

ARARAT

Sub crugu-nvineþit de cnut,Anii-au trecut, o, ce trecut! –Vânat-de-vânt, însumi vânatîn codrii de pe Ararat.

Muzica sferelor: alint,Sã uit de clipele ce mint

79

Cã Arca nu a eºuatPe veci, la Muntele-Ararat;

Cã foºtii-nsoþitori nãieriNu mã afundã-n largi tãceri –Ocean de urã, revãrsatPeste Pustia-Ararat.

Doar Porumbelul, numai el,Mi-e credincios; e Duh, dealtfelSe-aratã-aievea sau visat.Vrând nou botez pe Ararat,

Dar e spurcatã apa toatã.Cã-a spãlat Lumea vinovatã...Ah, fulgerul, pe nori crucificat.Potop de foc vesteºte-n Ararat!

80

2003La Festivalul internaþional de poezie ,,Drumuri de spice” sub privireaocrotitoare a poetului naþional Mihai Eminescu, poeþii: Aurel Turcuº

(Timiºoara), Vasile Barbu ºi Ion Miloº (Malmö, Suedia)

FAPT DIVERS

arheologii au descoperitnoi virtuþi autohtone

vom avea ample mediatizãrisimpozioane savante distribuiride titluri academice

autoritãþile superioarevor participa la un dineucu fructe de mare cu fuduliide berbec în sos de violete

pe internet vor apare ºi altepartituri cu discursuri rãguºite

81

PETRE STOICA(1931 - 2012)

PROFESORI DE VACARM

Supravieþuitori ai dezastrelormãrunþim o pâine mai moale

cântarele încã mãsoarã legi nedrepte

dar poetul eliberat de constrângeriscrie versuri diamantinedespre orgasmele iubitei scriedespre carii dentare despre musculiþeleadunate pe borhotul istoriei

rãsunã dangãt de clopotîl ascultã cei înalþi în luminã

la izvoare când ajungem?

DIRIGUITORII UNUI NOU VIITOR

pãduchii cãzuþi din barba lui marxºi înmulþiþi la subþioara urmaºilor sãiconform sloganuluide la salt cantitativ la salt calitativsunt azi:

aristocraþi cu blazon de tinichea auritãburþi solemne miliardari cu degete boante

în numele democraþiei plastografiate savant

82

sponsorizeazã silicoane sfinþesc terenuri de golfºi ctitoresc biserici dar crednumai în virtuþile jeep-urilor ultimul modelpoporului bolnav împart gratuit diplomede sãnãtate ºi lecþii de rãbdare patrioticã

sunt dirijorii unui nou viitorîncremenit în proiect

nu exista niciunde armã nici mãcar una biologicãîn stare sã exterminecuirasaþii pãduchi cãzuþi din barba lui marx

APROAPE O ELEGIE

Vultur cu aripi deschise þi-am fostcârlionþ de miel ºi vãl de lapte þi-am fostcoapsã de chitarã moale þi-am fostchitarã ºi smirnã ºi smochinã þi-am fostamnar pentru iascã acerbã þi-am fostploaie de mãrgean pe brazdã þi-am fostfloare de oleandru pe sân þi-am fostcorabie linã ºi neîncãpãtoare þi-am fostancorã în profunzimea mierii þi-am fostodgon din fir de mãtase þi-am fostcãtuºã eliberatoare þi-am fostetcetera etcetera þi-am fostun scorpion fantastic þi-am fostun coº cu roiuri de viespi þi-am fostghearã de liliac în pãr þi-am fostcactus pe gurã þi-am fostarici pe sâni þi-am fost

83

osuar de crabi în aºternut þi-am fosthidoasã umbrã de sepie în somn þi-am fostzgurã ºi smoalã topitã pe unghii þi-am fosto carte ruptã ºi pãtatã cu vinuri þi-am fostsuc de mãtrãgunã þi-am fostetcetera etcetera þi-am fost.

NOTIÞÃ (IANUARIE)

iarnã grea geroasãcâteva vrãbii se adunãla uºa îngheþatã

împart cu eleultimele firimituri ale pensiei

84

Uzdin 2004Vasile Barbu, Petricã Stoica ºi Ionel Stoiþ la o seratã literarã organizatã la

Muzeul Memoriei Uzdinului

DOR*singurãtateaîºi frângedegetele

ºi nici nu-ipasã cumochii noºtri

îºi aruncãamintirilela vechituri.*ºi-n aceastãnoapte

85

FLORIAN COPCEA(1952)

voi aºtepta

mereu, o,strãino,umbra ta

trecãtoares-adoarmãcând o privesc.

CLIPA SÃVÂRªITÃ LA PUTNA

Pe durerea ta,bãtrâne Iachint, se reazãmã bunul Pãmânt.

Poetul a împãrþit cu tinemoartea acestei prelungi aºteptãridin vremea când solzosprin trupul tãu umbla trupulunei vieþuitoare

ºi anii ca o mãnãstireîþi apãsau sufletul, umerii

ieºirea din armurã încãnu poate fi o eliberare

vieþii toþi îi suntem martoricu încã o moarte.

86

CA UN ALT ADAM O CÃLÃTORIE

adam venise de la belgrad mai grãbit decât dunãreasã ºteargã spunea pata de sânge ruginitdintr-o urmã de necuvânt spus de nichita

l-am vãzut cum îºi ascundeaîntr-o cicatrice securea ºi cumalunga o pasãre albã din faþa pietrei

adam îºi aºezase sub un nod delemn limba care vorbea sârbeºteîn amintirea îngerilor cãzuþi dinluminã

adam nu vrea sã scriem poemulîn care sã ne salvãm cruceapentru care doar Iisus plãtise

despre adam obositele cuvinte româneºti plângo singura datã

adam este dunãrea lãsatã sã ne trezeascã dimineaþacu peºti sârbeºti ºi peºti româneºtiomul care nu moare, zice, pentru cã a uitat sã se nascã

ULTIMUL ABEL

alergãtor vine Abelasemeni unui ogar vine Abel,nu te speria – zice –

87

în bronz þi-am turnat tristeþea,pregãteºte-teumerii sã-þi sprijine infinitul

ai sã vezi,vei fi ultimul Abel,cel fãrã de fratecel fãrã oase rupte cu genunchiul

priveºte câmpul:atâtea zilefãrã zile purta în trupul întunecatde stele alergãtoare – ce faci?

ai grijã, Abel,pãrinþii noºtri au mãrturisit:în cuie pe cruce þi-au urcatnumai plânsul rãtãcitor, în rest,roagã-te, tu nu vei muri niciodatã de seteporþi numele meu Abel.

SCHILODUL ARBORE A LUI SLAVCOSe dedicã Iui Slavco Almãjan

Copacul acelaa intrat în poempe jumãtate orbpe jumãtate vorbitorfiindcã a vãzut cum ochiul lui Nichitaa atins aripa unui fluture,

88

Spune Slavco AlmãjanPrefãcând întunericul într-un muzicantcare a uitat cum prin cetatea pustiitã,,trece timpul fãrã conºtiinþã ºi necesitate”.

Nu întoarce capul zicede o jumãtate de viaþãLupul alb al lui Vasco Popaadulmecã tãlpile violeteale lui Ioan Floraºi nu ar fi de miraredacã în,,nimicul din nimic se va înãlþa;Cuvântul roditor de liniºte ºi spaimã”.

Luna peste noi treceaºi auzeam roþile cãruþei lui Vasilecum urcatã în pãtulridica colbul pe drumurile obositede umbra suprarealistãce ne împãrþise noaptea în douã.

Se aºezase o poezie între noi,î-ºi încruciºase pulpele zvelteºi cu gura flãmândãne sãruta frunteaun col de stea;oasele cuvintelor tadoite de fericire

89

strigau la oameni, dar oameniiasmuþeau câinii nepãsãrii pe iele,strigau la cer, dar cerul se culcasela pãmânt clãnþãnind din dinþide frica celui ce dezbrãcasecãmaºa lucrurilor noastre pãzitoare.

ªi iarãºi Slavco Almãjana vorbit despre versul alb ºi E.A.Poe,despre felul lui de a ascultabãtãile de inimãale unei tãceri care a pierdutla ruletã frunzele arborelui de bronzAdormit ºi de bãtrâneþe lângã amintireaBaronului Vasile,cel cu zilele ascunse în dopurile de bere.

Printre trestii cineva-ºi ducea ceasul vechiFloriane, e vremea sã scurtãm limba cuvintelormai spune, Slavco Almãjanºi femeia de lângã noise credea sau devenise, cine ºtie,regina care bãteacu sânii ora exactãºi îºi asvârlise într-un martinii cerceiisã nu apuce sfârºitul ºi altor poeþi.

90

UZDIN, SLAVÃ DULCE

La Uzdin, dintr-un pridvorGându-mi trece de un dorÎn cuvânt el cheamã floareaSã-mi învingã visul, zareaªi în inimi sã ni-l adunePe cel din lume, fãrã numeCã deasupra stea rãsareTu Uzdin, flãcãri, visareDin lãuntrul fiinþei noastrestrãlucesc în clipe albastre:Eminescu ºi-un fiorO, Uzdin, tu cãlãtor!Eºti fântânã, curcubeuSlava dulce-a unui zeu...

91

AD 2005Eminescu ºi ortacii sãi: Copcea, Barbu, Turcuº, Florescu ºi Stoiþ

DE DRAGOSTE

Zarea se-nnoreazã. Cad de sus omãturi.Dor mi-e de tine, chiar când eºti alãturi

Frunza se destramã. Ceruri cad pe ape.Dor îmi e de tine, chiar când eºti aproape.

Iar afarã plouã, ceruri viscolesc –Sã nu mã mai satur sã te tot privesc.

Draga mea, iubito, floare-ngânduratã –a mea totdeauna, ºi-a mea niciodatã.

Oare ºi atuncea, dupã ce-o sã mor,tot aºa de tine o sã-mi fie dor?!

92

NICOLAE DABIJA(1948)

INFERNUL

Înghesuiþi de cei strãini -în loc sa mergem, ne târâm.Suntem atâta de puþini...ªi-ncã ºi noi ne urâm.

Precum salcâmul tuns de spinice nu mai poate protesta –ne-nvaþã oamenii strãinisã spunem ,,Nu!”sã spunem ,,Da!”

Îþi este linguºit timpanulcã fraþii tãi ti i-a halit.Dar când te laudã duºmanuleste un semn sigur c-ai greºit.

Ni-i micã oastea cea viteazã,dar – vai! – în loc sã urmãrimduºmanul care-nainteazã –noi între noi no pãruim.

Cã: tu nu þii sâneaþa bine!nici rotunjeºti corect cuvântul!În timp ce hoarda care vinene face una cu pãmântul

Frate pe frate se îngroapã,veacul nimic nu ne învaþã...Cum poate între noi sã-ncapãatâta frig ºi-atâta ceaþã?!

93

Tot mai puþini, tot mai puþini,ºi-n timp ce oastea se rãreºte,câte vreun frate te loveºteparcã-i în soldã la strãini...

ªi ºtii cã ai de ce te teme:rana de duºmani provocatãse va cicatriza în vreme,dar cea de frate – niciodatã.

Acei pe care îi înfrunþiºtiu ce le este scris în sângeuniþi dacã am fi ºi mulþi,nicicând nu ne-ar putea înfrânge.

Cad cei cu umbre de lumini:ca frunzele pe caldarâmSuntem atâtea de puþiniºi-ncã ºi noi ne urâm.

BALADÃ

(cântec din spectacolul Horia,dupã piesa lui Ion Druþã)

Cât trãim pe-acest pãmântMai avem un lucru sfânt:O câmpie, un sat natal,O clopotniþã pe deal.

94

Cât avem o þarã sfântãªi un nai care mai cântã,Cât pãrinþii vii ne sunt -Mai existã ceva sfânt.

Cât pãdurile ne dorªi avem un viitor,Cât trecutu-l þinem minte -Mai existã lucruri sfinte.

Cât Luceafãrul rãsareªi în cer e sãrbãtoare,ªi e pace pe pãmânt -Mai existã ceva sfânt.

Cât avem un sat, departe,ªi un grai ce n-are moarte,Cât ai cui zice „pãrinte!” -Mai existã lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoareOri un cântec ce dispare,Cât mai avem ceva sfânt -Vom trãi pe-acest pãmânt.

95

ÎNTOARCEREA LUI EMINESCU

Un prieten mi-a spus cã l-a vãzut într-o searã peEminescu rãtãcind pe strãzile Cernãuþilor.

Chiar acum când ninge pe Moldovaveste ne-a sosit din Cernãuþicã de-acolo Eminescu-tânãra pornit spre Chiºinãu, desculþ.

Cu desaga plinã de poemesã se-adevereascã a pornit –dacã mai suntem la locul nostruºi sã vadã dacã n-am murit.

Sã-i ieºim pe viscol, înaintecare cu o carte sau o floare:paºii din omãt sã i-i culegemºi sã-i cerem în genunchi iertare.

Pentru cã nu-l mai lãsãm sã doarmãºi-l purtãm pe drumuri de un veac:ba copiii mor în Bucovina,ba se-aprinde grâul în Bugeac.

Iartã-ne, bãdiþã, sã îi spunem,cã ades – cum veacul e-n delir –ai fost oaspete în casa Taºi în þara Ta un musafir.

96

Nu te-nghesuiai sã-ncapi la masãvinul când curgea gârla la vale –la dureri veneai sã fii cu noiºi-þi simþeam prezenþa Dumitale.

Ne-au bãtut ºi cerul ºi pãmântul,vremuri grele au trecut pe-aci,ne ziceam: s-avem pâinicã-n casã,fãrã poezie-om mai trãi.

Multe am pãþit în acest secolcare neschimbându-se ne schimbã,deseori ne-am ruºinat sã spunemcã vorbim cu Tine-aceeaºi limbã.

Cine ne-ar ierta pentru copiiicare deschideau volumul Tãuºi-þi gãseau poemele ciuntiteºi cârpitã soarta Ta, mereu?!

ªi-aº boci acum, dar n-am cuvinte:cei care în cuie te-au bãtutnu strãinii au fost, sosiþi din lume,tot dintre ai noºtri te-au vândut.

Asta e durerea noastrã mutãcã visând sã-ºi numere arginþii –câte-un Iuda, la un colþ de stradã,vinde-ºi ºi poeþii ºi pãrinþii.

97

Unii s-au deprins stãpân sã-ºi aibã –ãsta fiind al vieþii unic rost –chiar ar face revoluþii, numaisã rãmânã ºerbi precum au fost.

Unde strãjuiau clopotniþe sfinte,unde cetãþui dãdeau în spic,azi, oricât þi-ai încorda privirea,nu mai dai cu ochiul de nimic.

Am rãmas aproape fãrã codrii,ºi ne rãspundeau hulpavii hoþi:de ce taie plopii?! – ca sã fieca la Eminescu - fãrã soþ.

ªi atâþia plaiul ne-au prãdat,iar acum cãinþele le vin:nu le e ruºine c-au furat,ci ruºine – c-au furat puþin.

Pe atâþia tipi i-am dus în cârcã,de bocesc când prind sã-mi amintesc,ºi jurau, cât vin aveau în canã,cã-l iubesc ºi ei pe IEMINESKU

Despre noi ce þi-am putea vorbi,suferim, în parte, fiecare,pedepsiþi, cum veºnic ni se spune,doar pentru pãcate viitoare.

98

Cãci la noi aºa-i de la un timp –dacã -ngheaþã via sau puieþii –pentru tot ce se întâmplã-n þarã –nu rãspund miniºtrii, ci poeþii.

Iartã-ne c-atât ne-am fost strãini,dar de astãzi, împlinind un rost,sã sperãm cã-n flecare casãva gãsi Cuvântu-þi adãpost.

... Chiar acum când ninge pe Moldova,când nãmeþi prin cerul ei se-alungã,Eminescu a pornit spre noi,ºi-sã deie Domnul sa ajungã!

TARA MEA DE DIN COLO DE PRUT

Þara mea de dincolo de Prut,Mi s-a dat poruncã sã te uit,Sã te ºterg din minte c-un burete,Patria mea pusã la perete.

Si, ca-n anii noºtri cei mai triºti,Iar sã mã prefac cã nu exiºti,Iar sã mã prefac cã nu pot plângeªi cã alta-i ruda mea de sânge.

Þara mea de dincolo de Prut,Numai lacrima dacã-þi mai este scut,Numai dorul te mai apãrã de rele,Þarã tristã-a Pruturilor mele.

99

Mi se-ngãduie ºi-acum, ca mai-nainte,Sã bocesc cu câteva cuvinte.Trec pe stradã, necãjit, ºi-mi zic:Of, mai bine mut – decât peltic!

Iar, scripturile gândite de strãbuniMi se zice c-ar fi pline de minciuniªi cã viitorul meu a fost trecut,Þara mea de dincolo de Prut.

Þara mea de dincolo de Prut,Am sã-ncerc, dacã-am sã pot sã uit;ªi, cum scriu la carte-naintaºii,Am sã încerc ca sã-mi iubesc vrãjmaºii.

Darã dincolo de moarte, Þarã-a mea,Nu mã pãrãsi, nu mã lãsa –Când chema-mã-va la Dânsul, Dumnezeu,Te implor sã spui cã sunt al tãu.

Þara mea de dincolo de Prut,Mi s-a dat poruncã sã te uit.... Dar de-o fi sã mi te uit, suflet al meu,Uite-mã pre mine Dumnezeu!

100

SÂNT TÂNÃR, DOAMNÃ...

Sânt tânãr, Doamnã, vinul mã ºtie pe de rostºi ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sângecum aº putea întoarce copilul care-am fostcând carnea-mi înfloreºte ºi doar uitarea plânge.

Sânt tânãr, Doamnã, lucruri am aºezat destulca sã pricep cãderea din somn spre echilibru,dar bulgãri de luminã dacã-aº mânca, sãtulnu m-aº încape încã în pielea mea de tigru.

Sânt tânãr, Doamnã, tânãr cu spatele frumosºi vreau drept hranã lapte din sfârcuri de cometã,sã-mi creascã ceru-n suflet ºi stelele în osºi sã dezmint zãpada pierdut în piruetã.

101

MIRCEA DINESCU(1950)

Sânt tânãr, Doamnã, încã aripile mã þinchiar de ating pãmântul pe-aproape cu genunchii,aceastã putrezire mã-mbatã ca un vincãci simt curgând printr-însa bunicile ºi unchii.

Sânt tânãr, Doamnã, tânãr, de-aceea nu te cred,oricât mi-ai spune, timpul nu îºi ascute ghearadeºi arcaºii ceþii spre mine îºi repedsãgeþile vestirii, sânt tânãr, Bunã seara!

CÃLÃTORIA

Ca sã cobori cu arta în stradãsã nu foloseºti ºi tu acelaºi lift hodorogitîn care s-au pus la cale atâtea afaceri cu cântec...Renunþã în primul rând la poezieºi te va durea stomacul mai puþin.Poþi din cinism sã-þi prelungeºti viaþapoþi înlocui cuntul cu întâmplareapoþi scoate limba la soare ca o ediþie princepspoþi cãra (pilind zilnic câteva grame)turnul Eiffel într-o pivniþã.Sinuciderea nu mai renteazã.Ca sã ajungi scriitor celebru în Europatrebuie sã fii cel puþin canibal,sau sã propui o soluþie trãsnitã pentru înflorirea

Saharei(cei cu apã la plãmâni sã fie paraºutaþi,de exemplu, acolo).Nebunii pasivi n-au nici-o cãutare:

102

dacã te-ai cãsãtori cu-o maºinã de tocat carnecine ºtie ce trust din Americaþi-ar plãti cãlãtoria de nuntãcu condiþia sã torni niºte copii pipãraþi ºi fãrã nici-un

gustaidoma celebrului lor hamburger...Societatea de consum te umileºte iarna cu pepeniiar vara te speteºti cãrâd cu pufoaica ouãpentru solistele de la Metropolitan.Moþãi pe malul Seneiºi deodatã-ºi miroase-a Dâmboviþã,provincial speriatcrezi dã dacã-o coteºti în Montparnasse pe-o strãduþãîncepe Bucureºtiul.Nu þi-e uºor sã înþelegicã poezia nu mai are nevoie de hârtiecã un glonþ se face mai auzit decât o cartecã dentiºtii mecanici coafezele aviatoriichelnerii inginerii belferii, amiralii ºi mãturãtorii

înstãriþipe bunã dreptate n-au nici-un chef sã citeascã sonete,fiindcã þelul suprem e sã te-nrudeºti cu petele de

grãsime din supã,adicã sã stai totdeauna deasupra.

DUMINICA FÃRÃ SFÂRªIT

Puneþi-mi trei catarge absurde astã-searãsânt transatlanticul din cartiersânt câinele ceþos orbit de faruri

103

în care glorioºii dau cu pietrepe care îl sãrutã beþivaniiºi îl momesc golanii cu slãninã.Aici plictisul þine loc de mareºi zeul zgribulit ºi fãrã acteva fi ucis de bunul-simþ în zoriaici amanþii se-nchid ca-ntr-o conservãaici bãtrânii stau înfipþi în ziduriaici doar tusea mea devine sincerãaici zefirul zvonului aduceun chef de viaþã peste murdãrii:meciul de fotbal tulburã familiiºi mugetul de patefon e liberºi primãvara parcã bate-n geamuricu degetele ei de muscã verde...La urma urmei mã-ndoiesc de tinepânã te-ating cu buzele amare.

IOV ÎNDRÃGOSTIT

Tristeþea ta mã face mai urâtºi înþelegerea se schimbã-n fricãºi zâmbetul îºi stinge lampa micãpe buzele uitate de sãrut.

ªi parcã între muguri ºi lãtrataprilie e-un fel de berãriemuþii se-mbolnãvesc de vorbãriedoar noi ca douã stinghii de la pat.

104

O de-aº putea sã mã agãþ de-un norsã locuiesc în râu sã dorm în plantãsã fiu un fel de scorburã-ambulantãunde îmbãtrâneºte un actor,

sã dau spectacole pe bani mãrunþiridicol ca un rege-ntre hulubesã car singurãtatea ta în munþi,Iov fericit într-un castel de bube.

DESCOPERIREA OPEREI

Multã vreme am crezut cã poezia doarme sub aripacocostârcului

sau cã va trebui sã scrum dupã ea prin pãduridar ca un profet izgonit din pustiu de gâlgâitul

sondeloracum sânt dispus sã fac un pact cu realitateaºi sã recunosc c-am greºit:sparg c-un târnãcop zidulºi vã las sã priviþi.

DE TREI ORI CARTOF

Cu cãlcâiele destul de movo sã intru ºi eu în cartof

nu mã ºterg de preº nici de ziar

105

intru ca un porc imaginar

zvânt cinci halbe nu mã uit la baniiese fum din scripci ºi din þigani

ca dintr-o maºinã molotov,saltã-n coajã veselul cartof

sfârâi ºi eu ard ca un fitilîn cartoful moale ºi civil.

106

Pe-o insuportabilã cãldurã a AD 2007 la Uzdin, îndrãgostiþii de poeziaeminescianã.

Prezent a fost ºi primarul T.Ghertiniºan.

L

Din povestea cu ScufiþaLupu-abia ºi-a scos blãniþaîntreagã. ªi de pe-atuncifuge de oameni, de prunci,

mai ales de vânãtoriºi de babe uneori.A spus clar ºi rãspicat:– În pace sã fiu lãsat!

Sã-mi ocoliþi vizuina!De mã-nfurii-acui e vina...?Mã vârâþi cu dinadinsîn capcane, sã fiu prins.

107

ANA NICULINAURSULESCU

(1957)

Ba mã faceþi pârcãlab!...La funcþii - lupul e slab.La onoruri ºi mai ºi!Dar mai ºti? M-oi potrivi

unul eu din toatã gloata...?Ce-mi spusese mie tata?,,Fiul meu, eºti prea frumos,din cutie parcã scos!

Nu-i pãdurea pentru tine.Pleacã unde e mai bine...”ªi-am plecat... Dar m-am trezitprintre oameni. Pedepsit

de haitã sã stau departe,sã intru, când vor, în carte,sã n-am prieteni, sã n-am fraþi.Recunoaºteþi: sânt ciudaþi

oamenii ºi a lor speþã...Când n-ai cine sã te-nveþe,lesne le cedezi blãniþaîn povestea cu Scufiþa...

SOARELE MOFTUROS

Vreau sã iese soarelecã mã dor picioarelede atâta stat în casã!

108

Moþãi ºi mã cert cu mamade o-ntreagã veºnicie.Uite-aºa-mi venise mieun dor de ducã!

Am sã fac petiþie.Mã duc la miliþiesã-l aducã cu de-a sila!

Înþeleg sã-ºi pãrãseascãpostul pentru o cafeachiar cã-i soare. Dar aºa...?Sã nu vinã la servici?

Sã uite cã-i primãvarã,cã-s copil ºi vreau afarã...?!?Mofturi, frate ! Tu ce zici?

OANA

Îmi strecor printre volanedoi ochi cât douã bomboanepentru ca sã mã prezint:în persoanã – Oana sânt!

De la ciufulite pletepânã mai jos, pe la ghete,(dacã mama seîndurã sã dea jos adunãturã

109

de volane ºi fundiþede pe piept ºi din cosiþe)toatã-s Oana cea cumintece ºtie sã se alinte

ºi cu-n zâmbet sã dea gataºi pe mama ºi pe tata!

BUNICA

Ce e bunicuþa, spune ?– Un izvor de râs ºi glumeCe cu o spuzã de poveºtiTe îndeamnã ca sã creºti

DE PAªTI, 1999

– Gata! – porunci soareletrãgându-ºi un piciorºi balansând strâmb în capul podului:– Au întrecut mãsura!

Scânci pruncul la sânoraºul tresãri odatã de-i zãngãnirã coastelelumea se întunecã.

Într-o margine, luna pândealividã

110

cu toate cã nu se putea spunecã nu are trecere pe lângã Dumnezeu:asurzitor, ºiragul de bombesãlbatecse înteþeaabia la celãlalt capãtde noapte.

Note de cãlãtorie

RÃMAS BUN, MISTERE, FRUMUSEÞI...

Timp de 1400 de ani Egiptul a fost guvernat de strãini.Regi, califi, kedivi, sultani sau împãraþi, oricum s-ar finumit ei, tot strãini rãmâneau.

Egiptul a fost invadat de hiksoºi, perºi, greci, romani.Dupã Cristos, a venit vremea arabilor, fatimizilor ºi aotomanilor. De la Napoleon li s-a tras aventura cufrancezii ºi, din 1882, cea cu englezii.

Se spune cã în acest rãstimp Egiptul avea trei duºmanitradiþionali: sãrãcia, analfabetismul ºi epidemiile.

Naser a adus egiptenilor independenþa. încrederea înpropriile forþe. Respectul de sine. Dreptul de vot pentrufemei. Dezvãluirea feþei, prin coborârea feregelei.Canalul de Suez. Marele baraj de la Asuan...

Sãrãcia a rãmas. Atârnã de acoperiºuri. Se îmbulzeºtecu droaia de copii la uºa colibelor acoperite cu stufãriº. Seþine de coada mãgãruºilor. Fluierã, cu vântul, în trestii dezahãr.

Dar aici sãrãcia are faþa dulce, zâmbetul larg, ochiideschiºi ºi sufletul curat.

Aici sãrãcia e domoalã, seninã ºi liniºtitoare.111

Se topeºte pe laviþele din faþa caselor, la fiecare siestã,în fiecare dupã amiazã, cu fiecare fum tras din nelipsitelenarghile...

Sãrãcia e condiþia sine qua non a milioanelor deegipteni. Numai doi la sutã dintre ei sânt aleºi deDumnezeu sã-ºi fumeze narghila în complet alte condiþii.

Dar nu se supãrã nimeni: cãldura biruitoare anisipului învãluie pe fiecare; ºi soarele urcã pe cer iubindpe toatã lumea; ºi marea îºi etaleazã frumuseþile scoþândcâteodatã din pântece peºti pentru îndestularea burþii,dar ºi pentru încântarea ochiului.

Egiptul este o capcanã: când intri odatã, scapi cu greude frumuseþile lui.

Egiptul este vrajã: dacã îi atingi odatã trecutul, sesurpã peste tine cu toate templele lui, cu toatepiramidele, cu mastabe cu tot.

Egiptul este miracol: te învaþã sã-l respecþi pentru firulde nisip ºi pentru iahnia de bob; pentru ceaiul cu mentã ºipentru parfumurile cuceritoare; pentru visurile dinfrumoºii ochi ai egiptenilor, pentru nobila încredere însoartã, pentru ceea ce sânt, dar mai ales, pentru ceea ceduc în vine, de la ziua dintâi, din rãscolitoarele adâncuriale universului din care au fost þesuþi...

Trebuie sã plecãm. Aeroportul luceºte în mãtaseanopþii, care ne va alinta, tandru, pânã la ambarcare.

ªtim, Belgradul va tremura în gerul lui martie; iarmartie va coborî temperatura ºi dispoziþia noastrã la ungrad Celsius. Tot e mai bine ºi aºa, decât zãpada ºi acelminus câteva grade care ne dãdeau de ceasul morþii laplecare.

Trebuie sã plecãm. La aeroport schimbãm o vorbã -douã cu Vlada Zmijanovic, ghidul agenþiei “Kon Tiki”,cel care ne-a fost gazdã, cel care ne-a condus printãrâmuri mai puþin cunoscute, ne-a descifrat niscai taine,112

ne-a dezvelit niºte mistere, dar mai mult decât orice, ne-afascinat cu poveºtile lui. Vlada îºi va petrece sãrbãtorilepascale cu familia. Nu pot sã-mi stãpânesc firul deinvidie care mã obsedeazã: spre deosebire de noi, el se vaîntoarce în curând în paradisul acestor lumi pierdute.

Pierdute am zis ?Greºealã de neiertat!În fiecare bob de nisip, în fiecare piatrã, în fiecare

migdalã... În fiecare zâmbet, în fiecare ochi... Peste tot -gustul rafinat al faraonilor, nobleþea lor, eleganþa...Misterul care învãluie viaþa lor, moartea lor, legendele acãror eroi au devenit...

Misterul care învãluie omul, piatra, apa...Peste tot – suflul lor. Ochiul treaz al lui Zoser...

Mãrinimia lui Hatshepsut... Cochetãria luiTuthankamon... Vigilenþa lui Ramses al II-lea... Minteatreazã a Cleopatrei...

Trebuie sã plecãm.Niciodatã, nimic, nu va mai fi precum a fost.Simt cum în fiecare dintre noi palpitã o luminã

nemãrginitã. Stã sã izbucneascã.E atâta bucurie în ochii Oanei! ªi atâta pãrere de rãu...

Scurteazã timpul transformând tristeþea în râuri decuvinte... Scrie în englezã ºi spaniolã. Semneazã ºiataºeazã data, cu cifre arabe. E felul ei e a-ºi lua rãmasbun.

Iulian, dupã obicei, fumeazã în tãcere. Dar tãcerea egrãitoare!

Doresc sã prelungesc, printr-o minune, aceastã feericãcãlãtorie. Sã leg o punte, sã ridic un pod. Sã revin, cumva,împreunã cu ai mei, prin formulã magicã, în lumea pecare ne pregãtim sã o pãrãsim.

113

„Nu e nimic neobiºnuit.” – ne-a zis odatã Vlada. „Toatãlumea reacþioneazã la fel: îºi promite ferm cã va reveni! Nurevine. De obicei.”

Eu sânt convinsã ºi pe mai departe cã dupã întâlnireacu înþeleptul Timp, aici, la obârºia omenirii, niciodatãnimic nu va mai putea fi la fel.

ªi mã bucur nespus cã am trãit aici un petec din viaþamea, împreunã cu cei dragi.

Duc în ochi o bucãþicã din cerul vãduvit de nori alHurgadei: egiptenii cred cã albastrul îi apãrã de deochi!

Sã ne fie de bine ºi... poate, într-o zi, vom reveni!

114

2008, la UzdinMaria Sârbu, mama poetei, Iulian Ursulescu, regizor ºi poeta Ana

Niculian Ursulescu.

DUMINICA FASTÃ

GataS-a terminat cu oprimareaÎntr-o duminicã fastãVerigile care au negat viaþa de apoiAu fost tãiate cu ferestrãul de os

În semn de sãrbãtoareDinastia lupilor ºi-a schimbat pãrulCurcile Raþele ºi Gãinile au ouat la nebunieCopii se jucau de-a leapºaRostogolind ouã coloratePe dealurile despãdurite

115

IOAN BABA(1951)

Jurnaliºtii intimidaþi au urmat filonul gânduluiªi nu mai voalau realitateaCu limba desuetã

Nimeni nu mai întrebaDacã s-au comis infracþiuniDacã au fost aduse insulteEra o duminicã lungãVie ºi fastãEra sã fieActa este fabula spunea AugustFinThe endDer EndeKonieþ

COLINDÃ PENTRU MILENIUL TREI

Parcã aud tãlãngi purtate-n mâini în depãrtareColinzi pe la ferestre ºi-n pridvoareÎn jurul focului de veghe Printre steleÎn zori ºi pocnete din armele de vânãtoareªi Cântece de Dor De Þarã De Pahare

Eram ºtrengari neastâmpãraþi ºi îndrãzneþiCu un raport angelic ºi socraticÎn cunoaºterea de sineCãtre etern manifestaþi ºi fructele divinePrin Anno Domini Una Mie Nouã Sute ªaizeci ºi ªapte

116

O noapte-ntreagã noi ne plimbam prin Satul AlbCa o Coloanã infinitã printre steleCãutând o stea izvor de apã vieVasile Pavel Nicolae Grigore Maria ºi Ioan

Credeam cã toate fiinþele umane se nascEgale-n drepturi ZburãtoareCoborând în chip de porumbelCu bunul simþ ºi lumânãri aprinse falnicDar pentru gândurile înzestrateCu toþii am fost luaþi la întrebare– Stai jos! spuneauÎn spiritul fraternitãþiiCu Doi din Drepturile Omului

ªi-acum e noapte ca atunci ºi Boboteazãªi azi din Sfântul Ion din tatã-n fiu în devenireAud tãlãngi purtate-n mâini în depãrtareªi Cântece de Dor De Þarã De PahareParcã palpitã în bãtãile de inimãªi undeva se fierbe iarãºi þuica pe meridiane

Prin Anno Domini Douã Mii ºi OptRãdãcinile se vor lega de un pãmânt anumeBãtrâni ne-om întâlni din nouSã nu murim ºi sã mai fim copiiSã colindãm pe Bulevardul aºtrilor

O noapte-ntreagã sã ne plimbãm prin Satul AlbCa o Coloanã infinitã printre steleTraian Mihai Costache Gheorghe Cezar ºi cu Ioan

117

Parcã aud tãlãngi purtate-n mâini în depãrtareColinzi pe la ferestre ºi-n pridvoareÎn jurul focului de veghe Printre steleÎn zãri ºi pocnete din armele de vânãtoareªi Cântece de Dor De Þarã De Pahare

DE DOR DE LACRIMÃ

Treceam ºi eu odatã râulªi-o lacrimã zbura sclipindPurtându-ºi cãtre-un suflet dorulCãdea firesc ºi-atât de blând...

Întrezãrea sârma ghimpatã acolo dincolo de malªi-o stea vicleanã îi ºopteaCu vocea ei de înger ieri divinãSã-ncalece cu ea pe primul val...

Ea tresãlta de bucurie chiarEra chemarea farã colb în zareªi tot mergeau spre crucea vãii care Nu eªi-ntrezãri pe mal, linia iar dispare...

Treceam ºi nu credeam ce s-a-ntâmplatOchiul deschis ºi lacrimi farã numãrTot hoinãrind ºi colindând cu aceeaºi steaDin împrejururi, jururi, împrejururi...

Cu fruntea-n palme, capul meu plecatLângã statuia lui Mihai fiinþa-i mã cuprinde

118

Sã nu mã uiþi ºoptise printre plete-mi aplecatªi sã revii ca zarea ce pururi se aprinde...

Mai treazã azi e lacrima enigmãNu ºtiu dacã a mamei este, sau nu esteO lacrimã din Prut mi-a înºelat povesteaDezleagã tu de poþi, de nu, desprinde...

IMAGINE DIVINÃ

La Orºova se profila ca un misterChipul lui Emin în ochiul unui nor de steleImaginea pãrea de la UzdinDe fapt nici nu mai ºtiu De la CoºteiEu o priveam din pragul unui valÎn ritualul Unei sute Trei

O fee dintre pãmânteni cu voaletãL-a tãlmãcit ca un îndemnSpre un sãrut gerunzial de gradul cinciSã o ridic apoi spre norul sidefiuCa sã devinã lirã în edenCu sufletul cel nobil de ValahãSã-ºi reverse aripile graþioasePeste ºapte doruri ºi iubiri

De-atunci cu trupul ei luxurãE cumpãnãE vis ºi peste Dunãre se-ntindeCa lacrima supremã ºi dulceagã ce rãsunã

119

La poarta lumii noi în noul paradis

Ca o icoanã cu chipul afrodinDe fapt abia acuma ºtiuImaginea e din Coºtei sau din UzdinSau poate chiar din Bucureºti Din Iaºi sau ChiºinãuEa stãruie tacit în minte ºi-n mileniuCu noi oglindã în oglindeÎn poarta cerului supremªi mai aproape de departe din lanuri bãnãþeneImaginea-i divinã pe creasta unei stele

MÃGARII

Dupã mãgarul buniculuiPretutindeni am cãutat altulTot aºa de fidel ºi devotatCa un pudelCare sã imite oamenii buni Dar ºi pe ceiCu atuuri groteºti

în treacãt am vãzut unul lângã DubrovnikApoi patrupezi evocativiPe catedrala din SplitCurioºi mãgari la Giotto ºi BoticeliDurer ºi Rembrantªi un mãgar fantastic la Chagall

Sãrmanii mãgari de priviri agitaþiPresimt în nechezatul lor

120

Din vremea onomatopeelorNe atenþioneazãPrecum cã astãzi mai existã fabuloºiMãgari Naþionali ce seamãnã dragonilorTransformaþi în soi regimentar

Unde-ar fi noroculCa toþi aceºtia sã devinã naturaliDe la Iisus încoaceNici-o poveste farã mãgarii imortalizaþiBuni ºi rãbdãtori din fireCu ochii înfloriþi de legendeCiulindu-ºi parcã urechileLa nedreptãþile vremii ªiNechezându-ne gânduri latineºti

Amicus animae dimidium(Prietenul este jumãtate de suflet).

CONTINUAREA VIEÞII

Fiului meu Alexandru B.V.

Lângã Mãnãstirea KoviliÎn vârful arboreluiCare ºi-a uscat inelele în trupul verticalA crescut un cuib de berzeIar din sãrutul lor cel prelungitCreºteau puii în largul lui Zeus

121

Imortalizam imaginea ce se-ntindeaPrin plantaþia de aroniePoticnindu-mã de o potcoavãÎnrouritã din ochiul unui cal

Ce noroc îmi spuse AlexO luãm cu noiCu tot cu visul tropotului nadiral

Dacã nu te potcoveºtiO cari pe drumurile tale De norocCa o Continuare a vieþiiªi-i satisfaci plãcereaPrecum zborul gnostic al puilor de berzeCare dupã ce s-au giugiulitîn aceiaºi clipã au fãcut virajulPe þesutul zenitului infinitªi dusu-s-au peste Santa Maria della saluteSpre doi luceferiCãtre sempiternii Laza* ºi Mihai**.

* Laza - Laza Kostic (1841-1910) cel care a muncit o viaþã lapoezia �Santa Maria della salute�

** Mihai � Mihai Eminescu, cel care ne-a dãruit �Luceafãrul�122

TU ªI POEMUL

De mult visez ca alba ta carnesã se strecoare în poemul meu, mãcar în unulca într-un târziu întins în ºezlongpe când îmi voi arde tutunul

Citind poemul sã îþi simt mirosulcel de sân abia smuls din veºminteori cel rarefiat de ºold bãtut de vântsau cel al cefei împrãºtiat printre cuvinte

Sã aud citindu-l foºnetul rochiei negrecum curgea când îi desfãceam breteauaºi apoi cerc în jurul pulpelor taletu smulgându-le albe ca neaua

123

VASILE MORAR(1949)

Amestecat mirosul tãu cu cel de tutun finridicat din pipa care-þi plãcea atât de multacum citesc poemul în care, sper, ai intratºi ascult de eºti acolo, ascult...

SINGUR ªI FÃRÃ NOROC

Stau singur la masa din grãdinã ºi beaumã cunosc pãsãrile, fluturii, buburuzelede setea imensã care mã-ncearcãîmi crapã, ca nãmolul uscat, buzele

Lângã mine vine unul vânãt de tristîi fac loc, nu aveam cu cine închinaîi torn în pahar ºi bem împreunãapoi trece gardul un tânãr de pe ºosea

Îi facem ºi lui loc ºi-l poftim la bãutpoartã o cãmaºã largã, portocalieîi umplem paharul ºi-l întrebãmdacã nu vrea ºi el sã tragã rachie

Dã din cap afirmativ, noi ne bucurãmapoi altul nici nu ºtim de unde aparemai aducem mese, împrospãtãm bãuturabem, discutãm ce e scris prin ziare

Scrie acolo cã sarea, zahãrul ºi grãsimilene-ar afecta pe noi, pe cei care bemuite eu beau strigã unul din capãtul meseitoþi ne minte, eu nu mã tem

124

Aducem laviþe, alþii stau în picioaretrecem sticla grãbiþi de la unul la altulunul vorbeºte, ceilalþi ascultã atenþipe lângã noi aleargã bezmetic asfaltul

Vreo patru pleacã sã aducã butoiul din beciun butoi pântecos cu doagã tarenu ne putem pierde timpul cu cãratulcu damigeana ºi sã facem prin iarbã cãrare

Ce va mânca vaca la iarnã dacã noiomorâm iarba ºi nu avem grijã de animaleumbra e groasã, vorbesc doi câte doialþii stau într-un cot, alþii aplecaþi de ºale

Apoi vorbeºte fiecare, nimeni nu ascultãdar bãuturã avem din belºugne plângem cât e viaþa de grea ºi cumguvernul ne bagã cu gâtul în jug

Mama lor de politicieni se rãsteºte unuldin patru-n patru ani ne cheamã la votºi noi ne ducem ºi ei ne mintehoþii, strigã unul, hoþii peste tot

ªi în bisericã ºi în tribunalepe o bãtrânã nu a vrut popa sã o bage-n mormântnu îºi plãtise sãrmana taxelenu au tras clopotele, n-au pomenit nici un sfânt

Sã nu uitãm de ce-am venit strigã altulridicãm fundul sticlei spre cireºul de mai

125

înfundându-i gâtul pânã-n omuºorbem strigã altul cã mai este mãlai

Mângâindu-se cu palma pe portofelgrijaniile mamii ei de viaþãnu ne bat ei pe noi cã noi suntem românivom bea dacã vrem pânã dimineaþã

Sã trecem batalioane române Carpaþiidã tonul unul mai cântãreþºi trage sã-i treacã uscãciunea pe gâtunul cãrunt cu pãrul creþ

Alþii cântã, alþii vorbesc singuriunii se þin larg pe dupã gâtvre-o trei dorm cu capul pe masãalþii sânt singuri ºi plâng de urât

Bãuturã, slavã Domnului estesticlele rãsturnate nu le pune nimeni la locumbra groasã a fost împinsã într-o partesoarele toarnã pe ceafa bãrbaþilor foc

Sunt transpiraþi, cãmãºile leoarcãunul povesteºte întâmplãri din armatãnimeni nu-l ascultã, vorbeºte singuraltul trage dupã el o lopatã

Câte-o femeie vine sã-ºi ia bãrbatul acasãcine-o aude cum înjurã, cum þipãalþii stau caprã, alþii vomitãunii trec ca pasãrea într-o aripã

126

Timpul curge pe drum, pe frunza lucieumbrele lungi miros a alcooldintr-o sticlã curge bãutura în iarbãcerul e vânãt, adânc ºi gol

Într-un capãt de sat unul cântãzgomot de frânã, primele cireºe se coceu stau la masa din grãdinã ºi plângcât sunt de singur ºi farã noroc

OSPÃÞ

De cu searã ne-am adunat la cantina sãracilorhoaºte de tot felul ºi cerºetoritãvile încãrcate, feluri de mâncareºi ne-au dat la fiecare flori

Curge absintul, orchestra trageinima plânge în noi cu aleanse ia cu oala vinul din vedreºi gura saltã-ºa pe ciolan

Purcei de lapte, berbeci în sângeîn farfurie ce sã mai caþicu mâna totul, oase zvârlitedulci cartaboºii, munþi de cârnaþi

Dupã mirosuri se-adunã câiniiluna prin preajmã scrie cãrãriscuturã zdrenþe ciunga cu chiorulruptã, vomitã noaptea pe scãri

127

MONAHUL

Dacã voi vrea sã-þi scriu cândvape pântec ca pe-un ºold de sferão sã mã vezi când o sã vincu pixul în bandulierã

Eu plec cum aº pleca pe frontspre toate cele ale taleºi mâna-mi aripã de fluturþi-ar curge moale peste ºale

ªi cealaltã ca în viss-ar da ºi ea la mângâieturiºi cu compasul ar parcurgedistanþa dintre douã haturi

Cea dintre crãciºorii tãiatât de datã risipiriiºi zic cã locul meu e clarmonah în cadrul mãnãstirii

VINUL DE LA VRANCEA

Zãpezile vin împleticind dupã minecu beregãþile strãpunse cu lanceaaruncaþi-mã-n hrubele cele mai negrelegat de butoiul cu vin de la Vrancea

128

Sã nu pot miºca numai o mânã sã smulgcepul ºi-o canã sã aud gâlgâitularuncaþi-mi, cãlãilor, ºi-o femeie alãturisã-i sãrut piatra sânilor, gâtul

Care furiºat printre mãrgele subþirileagãnã-trestie atinsã cu panade aripa îngerului ce trece prin preajmãºi mie pansaþi-mi cu ºase crini rana

Din umãrul stâng în care un greierþârâie noaptea pe sãturatevoi trece cu femeie atârnându-mi de gâtºi cu butoiul purtându-l în spate

129

2010Sfânta Troiþã din faþa Casei Româneºti din Uzdin.

În imagine delegaþia S.C.P. ,,Avram Iancu” din România în frunte cuvicepreºedintele Ioan Ciama ºi secretarul Dorel ªandor.

DRUM SPRE SERBIA

Recunosc, pornit-am, gârbovit ºi singur, tot pas dupãpas,

De-a lungul râurilor multe, mãsurându-le albiileªi scoþându-le mãruntaiele - peºti, ºi iarbã mestecând,ªi rãdãcini ºi þãrânã ºi-nspre primãvarã, frunze de

sãlciiªi opinci în miez de iarnã ºi þurþurii de gheaþãªi pãsãri îngheþate bocnã; recunosc, pornit-amGârbovit ºi precaut, tot cursuri de ape dinariceUrmând, pornit-am spre rãsãrit, recunosc;Pornit-am gârbovit ºi cu o boccea-n spinare ºi cu arcul

în mânã(Erau de fapt inima-mi neostenitã ºi cântulîngânat pe dinãuntru cã doar aºa era voie),

130

MILAN NENADIC(1947)

Pornit-am urmând cursul þãrânei, spre rãsãritpornit-am;

Recunosc, ascultat-am în drumurile meleªi auzit-am tot mai clar, din ce în ce mai clarZornãit de arme, ºuierele sãgeþilorªi coame de vânturi rãvãºite, cântul celor traºi în

þeapã,Râsetele capetelor retezate;Recunosc, eu gârbovit pe drumul sângelui trecut-am,Prin ceaþã ºi stufãriºuri, umbre ºi confuziiªi ajuns-am îndreptat, fiind de-acum printre ai meiªi umbra mi s-a micºorat ºi eu m-am maiÎndreptat odatã; recunosc, craniile noastreSe holbau unele la altele-n tãcereªi apoi de pe Avala, de pe Kalemegdan se holbauJur-împrejur craniile tâmpe, obosite ºi goaleÎmpânzite de goluri - locurile ochilor noºtri. Tristele

noastre cranii.

CINÃ FESTIVÃ

Încerc sã nu mã dau de golAplecat aºa peste farfuria de argint.Cuþitul îl folosescDe parcã aº þine o carte sub braþ.

Totuºi, îi dau unuia un cot,Mai sorb ºi îmi mai trag ºi nasul,Pe altul îl mai calc pe bãtãturã,Scaunul stil parcã dã sã þipe,

131

Se varsã conþinutul dintr-un pahar de cristal.Din mine urlã foametea,Se cascã setea din mine.

Din cubul de sticlã de pe pereteChior⺠mã priveºte un scaun ºchiop:Mã trec fiorii la-ntâlnirea cu privirea ochilor albaºtri.

Ce fel de cinã este cina asta a noastrã.

BÃIEÞII DE LA FINELE VEACULUI TRECUT

Cu peri iviþi dintr-o piele solzoasãPãroºi în albul ochiului în iriºii albiÎmbrãcinaþi cu o curea din piele de bouAidoma lui Ioan BotezãtorulIatã-ne þopãind prin parcuri ºi rezervaþii de vânãtoareÎnghiþind greieri din importªi eliminând miere sãlbaticãBãtându-ne joc de legea firii

Pe noi n-a reuºit sã ne-ncurceDublul rãzboi mondial

Niciunul dintre noi nu se ocupãNici cu agricultura nici cu slãvitã creºtere a vitelorNiciunul n-a devenit un fanatic al gimnasticii– Noi ne tot muiem pânã-n cerneala sofismuluiÎn dorinþa de a rãmâne în memoria urmaºilorCu chipuri de sfinþi

132

Ori de proroci, dacã se poate

La o distanþã sigurã de orice fantezieNe-am lipit capetele de viaþãIar inimile noastre zgrunþuroase aidoma drobului

de vitãPulseazã incredibil pulseazã

ªi toate-acestea-nspre infinituri se-ndreaptãCum spre infinituri duce-ne-om ºi noi

Iatã-þi ochiul nostruViaþa femeie-n cãlduriIatã-þi mâinile nostreCã-i tot ce putem oferiªi oferindu-þi uitãm sã oferim

Iatã-þi un Petrarca ciufulitIatã-þi un Byron arzând pe dinãuntruIatã-þi þipãtul negru – Edgar Alan PoeToate þi le oferim cât timp ne picurãPufii mâinilor tale caldeªi pielea ta caldãNe-mbrãþiºeazã tandru.

IMAGINE NOCTURNÃ

Uliul ºi prada. Zumzet de stupi.Ochiul – stafie, urechea – lup.

Trãsnete-ntr-una norii despicãIzbind în þeastã o casã micã.

133

Frica în inimi. Dumnezeu pe buze.Groaza-n bordeie. Suflete lehuze.

La casã þãndãri, când este mâine,Sleitã mama-i plânsã de-un câine.

ÎNGERUL ALB

Pâlpâiri funciare în palmã aflate,Lumânãri amar duioase ca un scut,Sãrutu-vã pâcla zilei încheiateªi fulgerul planetei. Vã sãrut.

Inima (ne)stinsã abia mai palpitãDar cu fum ºi ceaþã bolþile-npresoarã.Îngerul mai cântã-n rama auritãCând pe sfânta apã buzele-mi coboarã.

Moghilã înaltã la isprãvirea mea,Veºnicie-a vieþii curgând într-o rânã,Sãrutu-vã fruntea – palidã stea –Ce e dat de soartã, din mine rãmânã!

VÂNTUL DIN CARPAÞI

O noapte-ntreagã vântul bate-n geamuri,Ferestrele scâncesc, pomii se tânguie,Se frânge Bega.

134

M-am contopit cu oraºul acestaªi cale de-ntoarcere nu-i. Sunt numai spumã,Înspumaþi îmi sunt ºi nervii.

Femeia – de necrezut – viseazã.Prin beznã dau, iatã,De genunchii ei rotunzi.E clar:Coºava uneºte, coºava umpleSpaþiul dintre noi.

(Traducere din limba sârbã de Ivo Muncian)

135

2011În faþa sfintei troiþe

Vasile Barbu ºiGhiþã Rancu

(Care inaugureazã placaastrisã ,,Pr. Tr. Bojin”

GENEZA

În prima zi le-aº face poete,Într-a doua le-aº duce la vânãtoarePrin junglã,Le-aº ruga miercuri sã facã iubireÎn capela sixtinã,Joi sã deretice-n casãIar vineri sã fie, ca o lumânare aprinsePioase.În ziua penultimãLe-aº învãþa sã fie actriþe,Apoi obosit, la miezul de noapteAº trage o linie...Pe cea mai sfântã de curvãªi curvã de sfântã, în toate

136

PAUL PUREA(1948)

Duminicã s-o declarSãptãmânii din mineA opta minune, soþie.

SFÂRªIT DE TESTAMENT

Învaþã drumul înainte sã meargãCând obosit te vei opriÎntre douã sughiþuri,Aºeazã pãsãri în pietreleDe pe marginiªi lasã o lampã aprinsãLa capãt de capãt,Deschide poarta ºi aºteaptãSigur, cãlãtorii vor trece prin tineCuminþi,Ca printr-un coridor lung de cuvinte.

BIOLOGICÃ

Primordial iubirea-i o celulã,iubirea nu se naºte ca întreg,proliferând mereu dimensiuneanucleului de început.

Iubirea-i plãmãditã din þesuturi,concentrice þesuturi de fior,în miez e-ntotdeauna, cum se ºtie,magia hipertrofiaþilor hormoni.

137

Nicicând iubirile nu mor,doar sufletele, sufletele de trãdatse tot rotesc în dansul lor –se tot rotesc pânã devinfuior de vârcolacimuºcând din razele de lunã.

V-o spun, aºa e legea lor,de s-au nãscut, nicicândiubirile nu mor!

RÃZBOINICÃ

Când te-am vãzut întâia oarãmirarea mea a fostaºa de mareprecum o de întinsãºi de valuri, mare.

Când te-am vãzut a doua oarãcu pãru-n vânt ºi sâniiperforând întreaga zare,mi-am zis cã universul nostru tremuratse sprijinã cu-adevãratpe ºoldurile tale.

Când te-am vãzut a treia oarãam fost lovit ca într-o doarãde un seism,cãutând de atunci bucãþile din minesã le lipesc cu cleiuri ºi cu scotchdin nou, pe trupu-mi amputatde o rãzboinicã iubire...

138

POEM AMPUTAT

Eu m-am apropiat uºorÎn vârf de picioare,Ea ºi-a oferit carnea –

Apoi s-a reîntorsStrãin de goalã, spre lumeEu am rãmas sãlbatic de singurCu douã suflete-n palmã.

139

În AD 2012 la Uzdin alãturi de veºnicul Eminescu poeþii Florian Copcea,Vasile Barbu ºi Paul Purea

NOUL ICONAR

Lui Vasile Leviþchi,in aetemum

De câteva zile, apare printre discipoliumbra Profesorului

Caii Hurmuzãcheºtilor necheazã-n lucarne

Ay, în absenþa solului, plantele-acesteaar putea slobozi rãdãciniîn paharul cu apã!

O luminã prevestitoare se aprinde pe ziduripoeþii tineri duc în pumni lumini de cenacluuimiþi, negustorii din pieþe descoperã

140

ARCADIE SUCEVEANU(1952)

chipul lui Franz Josef ºi chipul lui Carol Ibãtute adânc pe monede

„Înºelãtor e somnul Leviathanului, pãgubose vinul de Ghetsimani” –vorbirea lui se înscrie în pãrþi de vorbirepe pereþii ºcolii din satse-ncrusteazã armonios în lemnul catedrei

Se bucurã zeii bãtrânide sub pietre îºi dezgroapã inimaiconariiPe nesimþite sabia dintre noi se înmoaiearginþii din palmele sicofanþilor se topescºi se scurg printre degete în pãmânt

Ay, ay, caii Hurmuzãcheºtilorbeau amurg pe cupole!

O lunã cu ciucuri verzi ºi cu ciufstã înfiptã în dealul Þeþinei.Domnul Profesor o spintecãsurâzãtor cu un cuþit roºu de diamantºi din burta ei, scoateluna „cea sfântã ºi clarã”

EPIFANIE

Seara vin groparii literaturiiau hârleþe, funii ºi târnãcoapesunt deciºi, categorici

141

,,Sã îngropãm utopia! Gândirea noastrã modernãnu mai are nevoie de lucrul în sine”

Efebi, calpuzani ºi uzurpatori,magistraþi, camionagii ºi mãcelari,bâlbâiþii, ciungii ºi ºchiopii, ºi alte pramatii ale acestei

lumide rând cu cetãþeni dintre cei mai onorabilise-adunã în conferinþe de presã,fac trimitere la Senat ºi Academie:,,Nu mai tolerãm aparenþele, ni s-a fãcut greaþãde-aceste mãruntaie estetice”,,,Ce moºtenire tot zic ei cã lasãurmaºilor lor Vãcãreºti?”

Zeloºi, bat în cuie transcendenþagrãbiþi, rãstignesc parabola lumii,miracolul, frumuseþea

Iau cadavrul ºi îl ascundîn subsolurile Bibliotecii, îl zãvorãsc în grotelaolaltã cu nãpârcile ºi cu ºerpii

...Dar, dimineaþa, ceea ce era de aºteptat sãse-ntâmple,

se-ntâmplãnepãtrunsul mister (din toate timpurileºi din toate epocile) reînvie:cadavrul deschide ochii, se desface din funii, se ridicã

ºipãºeºte pe ape desculþ –

142

urmele lui de aur ºi purpurãlumineazã marea. Cât vezi cu ochiiapa înfioratã se-nnoieºtede cercuri...

POEM VETUST

(gãsit sub ruinurile Târgoviºtei sufleteºti)

Într-o caleaºcã de diamantTrece prin mine Prinþul Neant

De-a lungul mâinii, plin de dichis,Trece de-o vreme Domnul Abis

Sub arcul pleoapei, lângã portic,Se vãd heralzii lui Nimeninimic

În zaþul ceºtii, tot mai amar,Descopãr urma lui Inzadar

Vocile nopþii murmurã-n cor:Nevermore, nevermore, nevermore

143

CUPRINS:

LA UZDIN, POEZIA ROMÂNEASCÃ ESTE LA EA ACASÃ 5LAUREAÞII FESTIVALULUI ,,DRUMURI DE SPICE” 7PETRU CÂRDU 9LEONIDA LARI 15GRIGORE VIERU 21ION MILOª 29ADAM PUSLOICI 33VASILE TÃRÂÞEANU 46SLAVCO ALMÃJAN 52CEZAR IVÃNESCU 57ADRIAN PÃUNESCU 64AUREL TURCUª 76PETRE STOICA 81FLORIAN COPCEA 85NICOLAE DABIJA 92MIRCEA DINESCU 101ANA NICULINA URSULESCU 107IOAN BABA 115VASILE MORAR 123MILAN NENADIC 130PAUL PUREA 136ARCADIE SUCEVEANU 140

CARTEA A APÃRUT CU SPRIJINULFINANCIAR AL

SECRETARIATULUI PROVINCIAL PENTRUCULTURÃ ªI INFORMAÞII